Tribunalul Brasov sentinta penaala nr. 51/P/03.02.

2012 retine faptul ca “prin

incheierea interlocutorie din data de 27.11.2006 a Tribunalului M s-a constatat
nelegalitatea interceptarilor, iar prin hotararea de stramutare s-au mentinut actele
efectuate in cauza, instanta nu poate tine cont de aceste probe, urmand a fi inlaturate”

Aceeasi solutie a fost imbratisata si de Tribunalul Neamt , sentinta penala nr. 116/P/-
0.06.2010.

https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-w0q7vj8/

Prin Ordonanta din 28.06.2004, in dosar nr. 297/P/2003, emisa de Parchetul de pe

langa Tribunalul Iasi, procurorul de caz a apreciat ca inregistrarile audio-video
dobandesc valoare probatorie numai in contextul inceperii urmaririi penale in cauza, in
sens contrar impunandu-se inlaturarea lor, ca fiind nelegale.

CA Constanta, sectia penala, sentinta nr. 94/28.11.2008 in dosar nr 1062/

118/2008.

Instanta a suspus analizei legalitatea administrarii probelor respective a

inregistrarilor audio-video din mediul ambiental, acestea fiind considerate ca fiind
nelegale. In motivarea solutiei dispuse se retine faptul ca, potrivit art. 64 alin.2,
mijloacele de proba trebuie obtinute in mod legal, in caz contrar neputand fi folosite in
sustinerea vinovatiei. Pentru acest motiv, instanta a stabilit faptul ca “in ceea ce priveste
procesul verbal de redare a convorbirii purtata in mediul ambiental intre inculpat si
denuntator, precum si suportul ce contine copia inregistrarii discutiei purtata in mediul
ambiental de cei doi, nu sunt luate in considerare, critica aparararii fiind intemeiata
deoarece inregistrarea s-a efectuat anterior inceperii urmaririi penale, contrar
dispozitiilor art. 91 indice 1 CPP ”

Prin incheierea pronuntata de CA Constanta a fost casata incheierea Tribunalului

Constanta nr. 156 din 25 noiembrie 2009, prin care s-a dispus prelungirea masurii
arestarii preventive a inculpatilor T.V., K.V.L, si Z.A.M, cercetati sub aspectul
savarsirii infractiunii de trafic de droguri de mare risc, fiind inlocuita aceasta masura cu
aceea a obligarii de a nu parasi localitate.
 Se arata ca printre motivele care au stat la baza acestei solutii este si cel referitor
la nelegalitatea unor mijloace de proba, in raport de efectuarea inregistrarii telefonice
mai inainte de inceperea urmaririi penale, fapt care in opinia curtii, “ridica dubii cu
privire la legalitatea autorizarii”

http://infodosar.ro/speta.php?id=41712

C.A. Braşov, s. pen., dec. nr. 309/R/2004

(Decizia penală nr. 36 din 19 ianuarie 2012 pronunţată în recurs de Secţia penală a
Curții de Apel Brașov

https://www.avocatura.com/stire/15189/probe-anulate-de-instanta-parchetul-trebuie-sa-
decida-daca-mentine-dispozitia-de.html- perchezitii

http://portal.just.ro/197/SitePages/Dosar.aspx?
id_dosar=19700000000282566&id_inst=197
- Nulitate perchezitie, de pe portal

Prin Dec. nr. 126/2001, publicată în M. Of. nr. 438 din 06.08.2001, Curtea
Constitutională a constatat că în esenţă autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică
dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi ale art. 172 alin. (1) CPP, întrucât acestea limitează
exerciţiul dreptului la apărare al învinuitului şi al inculpatului, asigurându-l doar pe
parcursul procesului penal, iar nu şi în faza premergătoare procesului, deşi în temeiul
art. 224 din acelaşi cod organul de urmărire penală efectuează numeroase acte de
cercetare anterior declanşării procesului penal. S-a susţinut că organul de urmărire
penală nu este obligat să încunoştinţeze persoana cercetată în legătură cu actele
premergătoare şi nici să asigure acesteia exercitarea dreptului la apărare şi asistarea
apărătorului la efectuarea acestor acte. în consecinţă, s-a apreciat că aceste texte din
Codul de procedură penală contravin art. 24 din Constituţie şi art. 6 pct. 3 lit. a)-d) din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
In legătură cu aceste susţineri, Curtea Constituţională a constatat că, dimpotrivă, atât
art. 6 alin. (1), cât şi art. 172 alin. (1) CPP transpun în norme procedurale, pentru
inculpat, învinuit şi celelalte părţi ale procesului penal, pe tot parcursul procesului
penal, principiul constituţional al dreptului la apărare, inclusiv sub aspectul dreptului
acestora de a fi asistaţi de apărător.
Curtea a constatat, de asemenea, că în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) CPP,
„Procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii,
potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege”. Articolul 224 CPP reglementează posibilitatea
efectuării unor acte premergătoare începerii procesului penal. Faza actelor
premergătoare nu este parte componentă a procesului penal şi, într-adevăr, pentru
această fază nu este reglementată asigurarea exercitării dreptului la apărare. Este de
observat însă că, potrivit prevederilor art. 224 alin. (1) din CPP, actele premergătoare se
efectuează „în vederea începerii urmăririi penale”.
începerea urmăririi penale se dispune, de principiu, in rem, atunci când există date cu
privire la săvârşirea unei infracţiuni, astfel cum prevede art. 228 alin. (1) CPP, potrivit
căruia „Organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221
dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare
sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a
punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepţia celui de la lit. b 1)”.
începerea urmăririi penale se dispune in personam numai dacă, în acelaşi timp, există
suficiente date şi cu privire la persoana autorului infracţiunii.
Totodată, art. 224 alin. (3) CPP prevede că „Procesul-verbal prin care se constată
efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă”.
Rezultă, prin urmare, că în această fază, cu excepţia procesului-verbal menţionat în
textul citat, nu pot fi efectuate acte de procedură care să constituie mijloace de probă în
sensul prevederilor art. 64 CPP, care să vizeze o anumită persoană bănuită ca fiind
autorul infracţiunii.
De altfel, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 6 CPP, prin raportare la art.
24 din Constituţie, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Dec. nr.
141/05.10.1999, publicată în M. Of. nr. 585 din 30.11.1999. Prin această decizie,
respingând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut că „garantarea dreptului la
apărare nu se poate asigura în afara procesului penal, înainte de începerea urmăririi
penale, când făptuitorul nu are calitatea procesuală de învinuit sau inculpat (...).
Efectuarea de către organele de urmărire penală a unor acte premergătoare, anterior
începerii urmăririi penale, în vederea strângerii datelor necesare declanşării procesului
penal, nu reprezintă momentul începerii procesului penal şi se efectuează tocmai pentru
a se constata dacă sunt sau nu temeiuri pentru începerea procesului penal”. S-a mai
reţinut că deşi, „în conformitate cu prevederile art. 224 CPP, procesul-verbal prin care
se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă, dreptul
la apărare al învinuitului nu poate fi considerat ca fiind încălcat, pentru că acesta are
posibilitatea de a-l combate cu alt mijloc de probă, atunci când instanta înţelege să-i dea
eficientă”.

Detalii: https://legeaz.net/spete-penal/acte-premergatoare-lipsa-urmarire-penala-309-
2004
\

https://www.juridice.ro/211609/interceptarile-audio-video-realizate-anterior-inceperii-
urmaririi-penale-nu-pot-constitui-mijloace-de-proba-in-procesul-penal.html

Cu toate acestea, atât doctrina[6], cât şi jurisprudenţa s-au pronunţat în sensul că actele
premergătoare pot prezenta relevanţă în activitatea organelor judiciare, însă doar în
măsura în care sunt cuprinse în procesul-verbal prin care se constată efectuarea actelor
premergătoare, proces-verbal care poate constitui mijloc de probă – art. 224 alin. 3 Cod
procedură penală. Ca atare, dacă interceptările au fost realizate în afara cadrului
procesual, anterior începerii urmăririi penale, în faza actelor premergătoare, ele nu
constituie probe în sensul art. 64 Cod procedură penală, întrucât doar procesul-verbal
încheiat pentru consemnarea actelor premergătoare poate avea o astfel de valoare aşa
cum prevede în mod expres aliniatul 3 al art. 224. Neavând valoarea unor veritabile
mijloace de probă dacă au fost realizate în faza actelor premergătoare, interceptările nu
pot fi avute în vedere la stabilirea vinovăţiei, respectiv pentru fundamentarea unei
hotărâri de condamnare.