Sunteți pe pagina 1din 30

UNIVERSITATEA ,, TEFAN CEL MARE, SUCEAVA FACULTATEA DE TIINE ECONOMICE I ADMINISTRAIE PUBLIC SPECIALIZAREA DREPT ANUL III

DREPTUL MUNCII SI SECURITATII SOCIALE - SPETE -

STUDENT: Grupa III

SUCEAVA 2011 1

SPETA NR. 1 Constatarea nulitii deciziei prin care s-a dispus ncetarea contractului individual de munc Dosar Nr. 766 (20.04.2010) Prin sentinta civila nr. 766 din 20 aprilie 2010 a Tribunalului Arad, pronuntata n dosarul nr. 5775/108/2009, s-a admis actiunea civila exercitata de reclamanta n contradictoriu cu prta, avnd ca obiect constatarea nulitatii/anularea deciziei rectorului universitatii prin care s-a dispus ncetarea contractului individual de munca ncheiat ntre reclamanta si prta, constatarea nulitatii/anularea hotarrii senatului universitatii, prin care s-a mentinut hotarrea senatului universitatii prin care s-a dispus desfiintarea postului de asistent titular ocupat de reclamanta, ncepnd cu anul universitar 2009 2010, constatarea nulitatii/anularea hotarrii senatului universitatii prin care s-a dispus desfiintarea postului de asistent titular al reclamantei, precum si a oricaror alte acte subsecvente, si pe cale de consecinta sa se dispuna repunerea partilor n situatia anterioara emiterii deciziei si hotarrilor antementionate, respectiv reintegrarea reclamantei pe postul detinut anterior concedierii, obligarea prtei la plata cu titlu de despagubiri a unei sume egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat reclamanta de la data ncetarii contractului individual de munca si pna la data integrarii efective. n considerentele hotarrii, tribunalul a statuat ca, prin decizia Curtii s-a statuat cu putere de lucru judecat ca intimata a procedat la organizarea activitatii Universitatii cu ignorarea prevederilor imperative ale art. 84 alin. 1 si 5 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, care impun senatelor universitatilor conditii legale obligatorii in exercitarea atributiilor de stabilire a formatiunilor de studiu si dimensiunilor acestora, n contextul n care scopul urmarit de legiuitor prin fixarea unor limite in ce priveste numarul de studenti intr-o grupa de studii a fost acela de a asigura un standard minimal de calitate activitatii didactice universitare, finalitate care, lund in considerare domeniul de reglementare, face ca interesul ocrotit prin norma juridica ncalcata de intimata sa fie unul public iar nu individual. Este adevarat ca, in principiu, autonomia universitara, explicata cu ajutorul art. 89 alin.1 din Legea nvatamntului nr. 84/1995 consta n dreptul comunitatii universitare de a se conduce, de a-si exercita libertatile academice fara nici un fel de ingerinte ideologice, politice sau religioase, de a-si asuma un ansamblu de competente si obligatii, printre care organizarea activitatii didactice in ansamblu si 2

a structurii de personal ocupa un rol esential. Exercitarea prerogativelor ce decurg din consacrarea principiului autonomiei universitare nu pot excede cadrului legal, optiunilor si orientarilor strategice nationale ale dezvoltarii nvatamntului superior. S-a mai apreciat ca este ntemeiata si critica adusa de recurenta modului arbitrar de derulare a procedurii de stabilire a statelor de functii in cadrul prtei. Astfel prta a ignorat prevederile art. 84 alin.4 din Statut, dar si pe cele ale art. 130 din Carta Universitatii, potrivit carora propunerea statelor de functii se face de membrii catedrei, cu votul unei majoritati simple din numarul membrilor, ceea ce implica luarea unei hotarri in acest sens. Neregularitatile procedurii de reorganizare a activitatii prtei intimate sunt tot attea motive pentru care instanta de recurs a admis actiunea reclamantei. Or, este stiut ca efectele hotarrilor judecatoresti se produc, nainte de toate, inter partes, iar acestea constau n concretizarea dreptului sau interesului legitim n raport cu dispozitiile legale ce au fost aplicate n acel litigiu. n cauza, nsa, ca efect al hotarrii judecatoresti irevocabile mentionate, prin decizia Rectorului Universitatii s-a dispus reintegrarea reclamantei n postul detinut anterior emiterii deciziei de ncetare a contractului individual de munca al acesteia, pentru ca la 2 zile de la data emiterii deciziei cu numarul mai nainte mentionat, privind reintegrarea, Senatul Universitatii a hotart din nou desfiintarea postului de asistent titular al reclamantei, ncepnd cu anul universitar 2009 2010, prin hotarrea aceluiasi senat universitar s-a mentinut hotarrea emisa cu o zi nainte, identificata mai sus, si n aceeasi zi Rectorul Universitatii a emis decizia prin care s-a dispus ncetarea contractului de munca al reclamantei, retinndu-se desfiintarea postului de asistent titular al acesteia, ncepnd cu anul universitar 2009 2010, ca urmare a imposibilitatii constituirii normei didactice si aplicabilitatea prevederilor art. 65 din Codul muncii. Or, astfel cum judicios a subliniat si reclamanta pe parcursul judecatii, succesiunea n timp a actelor la care s-a facut referire mai sus si perioada scursa ntre emiterea acestora nu face dect sa evidentieze inexistenta unei cauze reale si serioase, nefiind posibil ca ntr-o perioada de timp de 2 zile (de la data reintegrarii si pna la emiterea hotarrii viznd desfiintarea postului reclamantei) sa se fi nascut aceasta, n conditiile n care, evident, nu era posibila concedierea reclamantei n temeiul unor cauze anterioare emiterii deciziei de reintegrare ca efect al hotarrii irevocabile pronuntata de Curtea de Apel Timisoara. Pentru ca o cauza sa fie reala si serioasa, n sensul dispozitiilor art. 65 alin. 2 din Codul muncii, trebuie sa aiba caracter obiectiv, altfel spus sa fie independenta 3

de factorii subiectivi, sa fie precisa (exacta), si sa constituie veritabilul motiv al concedierii, presupunnd cu necesitate si aplicarea principiului bunei credinte consacrat de o maniera imperativa de art. 8 din acelasi cod, care statueaza ca relatiile de munca se bazeaza pe aceasta, subliniindu-se corect de catre reclamanta, n acord cu opinii doctrinare consacrate n materie, ca pentru ca o cauza sa fie serioasa si reala trebuie ca aceasta sa nu disimuleze un alt temei, cum ar fi intentia de a concedia neaparat o anumita persoana. Altfel spus, imposibilitatea aparitiei unei cauze reale si serioase n intervalul de timp mentionat mai sus poate fi si prezumata cu suficienta putere doveditoare, n conformitate cu prevederile art. 1203 Cod civil, prezumtie care n lumina textului enuntat are n cauza de fata greutatea si puterea de a naste probabilitatea, prezumtia simpla retinuta de catre instanta coroborndu-se cu ansamblul probator de la dosar, de unde rezulta, fara nici un echivoc, ca si de aceasta data concedierea reclamantei s-a facut cu ignorarea considerentelor Curtii de Apel Timisoara, prin care s-a dispus reintegrarea n munca a reclamantei, privitoare la modalitatea nelegala de constituire a grupelor si subgrupelor, inexistenta unei hotarri a catedrei privind aprobarea noului stat de functii si propunere a ncetarii activitatii cadrelor didactice ca si privitor la modul de constituire a normelor didactice, ceea ce evident ca nu poate fi acceptat ntr-un stat de drept. Astfel fiind, analiza celorlalte sustineri ale reclamantei, facute n motivarea actiunii, apar a fi superflue si va fi omisa fata de prioritatea evidenta a motivelor de nulitate la care s-a facut deja referire dupa cum nu pot fi primite apararile n fond ale prtei formulate prin ntmpinare fata de consideratiile teoretice ale hotarrii de fata, dar si pentru identitate de ratiune. O concluzie contrara celei deja exprimate, privitor la pretentiile reclamantei din actiune ar semnifica, finalmente, o nesocotire a titlului executor detinut de aceasta, de natura sa nfrnga dreptul acesteia la un proces echitabil consacrat prin art. 6 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale (n conditiile n care este stiut ca faza de executare a titlului este una distincta n cadrul procesului, ultima de altfel), pentru ca acest drept trebuie interpretat n lumina preambulului Conventiei, ce enunta preeminenta dreptului, ca element de patrimoniu comun al statelor contractante. Cu alte cuvinte, Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective, mprejurare ignorata de catre prta n contextul mai sus mentionat.

SPETA NR. 2 Modificarea contractului individual de munca al acestuia privitor la felul muncii, locul muncii si salariul. Dosar Nr. 1316 (11.06.2009) Prin faptul ca decizia HCA nr. 6/18.03.2009 privind revocarea din functia de director a reclamantului a determinat modificarea contractului individual de munca al acestuia privitor la felul muncii, locul muncii si salariul, se impunea acordul reclamantului pentru efectuarea acestor modificari sau existenta unui act disciplinar, indeplinit in conformitate cu dispozitiile art. 267 C.m. (sentinta civila nr. 1316/11.06.2009 pronuntata de Tribunalul Dambovita in dosarul nr. 1469/120/2009). Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 1469/120/1.04.2009 reclamantul AN a contestat hotararea Consiliului de Administratie al SC Filiala de ntretinere si Servicii Energetice Electrica Serv. SA nr. 6/18.03.2009 si decizia nr. 103/18.03.2009 a directorului general al SC Filiala de ntretinere si Servicii Energetice Electrica Serv. SA, solicitand anularea acestora, repunerea sa in functia detinuta anterior si plata drepturilor salariale aferente functiei, incepand cu 18.03.2009 la zi. In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca, potrivit contractului individual de munca incheiat pe perioada nedeterminata si actului aditional la acesta, a fost angajat in functia de director al AISE Targoviste din cadrul SISE Electrica Muntenia de Nord Ploiesti. In data de 24.03.2009 a primit prin corespondenta decizia nr. 103/18.03.2009 a directorului general al SC Filiala de ntretinere si Servicii Energetice Electrica Serv. SA, prin care i se notifica faptul ca prin hotararea Consiliului de Administratie al SC Filiala de ntretinere si Servicii Energetice Electrica Serv. SA nr. 6/18.03.2009 a fost revocat din functia de director si pus la dispozitia societatii pentru a fi incadrat intr-o functie corespunzatoare pregatirii profesionale. Intrucat raporturile de munca cu societatea parata sunt supuse reglementarii Codului muncii, iar in art. 41 din acest act normativ se mentioneaza ca modificarea contractului individual de munca se poate face numai prin acordul partilor, reclamantul apreciaza ca modificarea unilaterala a contractului sau de munca cu privire la felul muncii, locul muncii si salariul, prin revocarea din functia de conducere detinuta, excede cadrului reglementarii legale. Mai arata reclamantul ca 5

nu se poate sustine nici ideea revocarii sale din functie pe motive disciplinare, intrucat contravine procedurii reglementate de art. 267 C.m. Cererea a fost intemeiata in drept pe dispozitiile Codului muncii. Actiunea este scutita de la plata taxei de timbru si timblrului judiciar, in conformitate cu dispozitiile art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997 si art. 285 C.m. La cererea de chemare in judecata, reclamantul a anexat: contractul individual de munca, actul aditional la contractul individual de munca, decizia nr. 105/18.03.2009 emisa de directorul general al societatii parate. In sedinta publica din 16.04.2009 parata SC Filiala de ntretinere si Servicii Energetice Electrica Serv. SA a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii, invocand exceptia necompetentei materiale si teritoriale a Tribunalului Dambovita in solutionarea cauzei, tinand seama ca natura litigiului este una comerciala, decurgand din calitatea de mandatar al reclamantului director general al AISE Targoviste, exceptia lipsei de interes a reclamantului in promovarea actiunii, avand in vedere ca HCA nr. 6/18.03.2009 nu a avut ca obiect principal revocarea reclamantului, ci stabilirea unor masuri in legatura cu activitatea societatii, iar pe fond, arata ca intial, in anul 2005, reclamantul a avut calitatea de salariat al societatii, insa, odta cu aparitia OG nr. 82/2007 de modificare si completare a Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, contractul individual de munca al reclamantului a incetat de drept, fiind inlocuit cu un contract de mandat. Prin urmare cadrul normativ in materie fiind reglemantat de art. 1371 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, care interzice administratorilor societatii sa incheie contracte de munca cu societatea, nu include dispozitiile codului muncii, invocate de catre reclamant in sustinerea cererii de chemare in judecata. In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispzitiile art. 115 si urm. C.p.civ., 723 C.p.civ., Legea nr. 31/1990, OUG nr. 82/2007, Codul comercial si Codul muncii. Parata a depus la dosar: contractul individual de munca, acte aditionale la contractul individual de munca din 05.04.2005 si 01.07.2005, decizia nr. 96/5.04.2005, 284/6.07.2005, HCA nr. 6/18.03.2009, Statutul SC Filiala de ntretinere si Servicii Energetice Electrica Serv. SA, in copii xerox. In sedinta publica din 14.05.2009 reclamantul AN a depus la dosar o cerere modificatoare a actiunii intiale, prin care a aratat ca solicita nulitatea partiala a HCA nr. 6/18.03.2009, respectiv numai art. 2 alin. 5 si 6 referitoare la revocarea din functia de director al AISE Targoviste a domnului Andronescu Nicolae si numirea in aceeasi functie a domnului Erlich Octavian, incepand cu 18.03.2009. 6

Reclamantul a mai depus la dosar raspuns la intampinarea formulata de parata, prin care a aratat ca natura litigiului tine de dreptul muncii, iar nu de dreptul comercial, intrucat relatiile existente intre reclamant si societatea parata sunt guvernate de contractul individual de munca, actele aditionale la acesta si contractul colectiv de munca al SC Filiala de ntretinere si Servicii Energetice Electrica Serv. SA. Precizeaza ca nu a avut niciodata calitatea de director in sensul prevederilor art. 143 alin. 1 din legea nr. 31/1990, care au in vedere persoanele cu functii de conducere ale unei societati pe actiuni, or, din documentele eliberate de Oficiul Registrului Comertului se poate observa ca nu se enumera printre persoanele cu drept de conducere ale SC Filiala de ntretinere si Servicii Energetice Electrica Serv. SA. Mai mult decat atat, precizeaza reclamantul, daca potrivit OUG nr. 82/2007 contractul sau de munca a incetat de drept in iulie 2007, cum se explica actele aditionale urmatoare si unde se afla contractul de mandat incheiat intre parti. Cat priveste exceptia lipsei de interes, aceasta a ramas fara obiect data fiind modificarea actiunii. In dovedirea actiunii, reclamantul a solicitat administrarea probelor cu inscrisuri, proba incuviintata de instanta, acesta depunand la dosar: fisa postului, certificat constatator emis de ORC de pe langa Tribunalul Bucuresti, adresa nr. 5708/22.04.2009 emisa de parata. In aparare, societatea parata a solicitat administrarea probelor cu inscrisuri si cu interogatoriul reclamantului, probe incuviintate de instanta. A fost administrat interogatoriul reclamantului, au fost depuse urmatoarele inscrisuri: cererea adresata de reclamant societatii din 14.05.2009, decizia nr. 96/05.04.2005. In sedinta publica din 14.05.2009 tribunalul a respins exceptiile necompetentei materiale si teritoriale ale Tribunalului Dambovita si lipsei de interes a reclamantului in promovarea actiunii, invocate de catre parata, pentru argumentele aratate in incheierea de sedinta de la acel termen. Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine in fapt ca reclamantul AN a fost angajat al societatii parate in functia de director al AISE Targoviste din cadrul SISE Electrica Muntenia de Nord Ploiesti, astfel cum rezulta din contractul individual de munca si actul aditional la acesta din 01.12.2008. Tribunalul retine, prin urmare, ca raporturile juridice existente intre reclamant si societatea S.C. Filiala de ntretinere si Servicii Energetice Electrica Serv. SA sunt guvernate de normele de dreptul muncii, astfel incat nu poate fi acceptata sustinerea societatii ca intre aceasta si reclamant exista raporturi de drept comercial, sustinere ce se bazeaza pe calitatea de director a reclamantului, supusa legii nr. 31/1990 a societatilor comerciale. 7

Astfel, singurul contract prezentat in instanta de societatea parata privitor la reclamant este cel individual de munca, iar nu un contract de mandat, reclamantul nu este director al unei societati comerciale pe actiuni si nu se regaseste printre persoale cu atributii de conducere ale SC Filiala de ntretinere si Servicii Energetice Electrica Serv. SA, dupa cum rezulta din certificatul constatator emis de ORC de pe langa Tribunalul Bucuresti, iar functia de director de agentie, entitate fara personalitate juridica, nu poate fi confundata cu functia de administrator de societatea comerciala pe actiuni. Tribunalul mai retine ca prin HCA al SC Filiala de ntretinere si Servicii Energetice Electrica Serv. SA nr. 6/18.03.2009 s-a decis la punctul 2, liniuta 5 si 6 revocarea din functia de direcor al AISE Targoviste a domnului AN incepand cu 18.03.2009 si numirea in aceeasi functie a domnului EO, incepand cu aceeasi data, avand in vedere constatarea unui management defectuos si a starii indisciplinare tolerate si promovate, precum si impiedicarea finalizarii cercetarii disciplinare in urma neconformitatilor constatate. Conform competentelor, personale revocate vor fi trecute pe un post corespunzator pregatirii profesionale, in caz de refuz, urmand a se desface disciplininar contractul de munca. Prin decizia nr. 105/18.03.2009 emisa de Directorul General al SC Filiala de ntretinere si Servicii Energetice Electrica Serv. SA s-a dispus notificarea reclamantului cu privire la masura revocarii luata de Consiliul de Adminitratie al societatii, faptul ca reclamantul ramane la dispozitia societatii pentru a fi incadrat intr-o functie corespunzatoare pregatirii profesionale. Prin adresa nr. 5708/22.04.2009, emisa de societatea parata si adresata reclamantului, i se aduce acestuia la cunostinta faptul ca i se ofera un post corespunzator pregatirii sale profesionale, respectiv inginer principal specialist in cadrul sectiei de productie AISE Targoviste, iar modificarea locului muncii urmand a-i afecta si drepturile salariale, situatie cu care reclamantul s-a declarat de acord in data de 27.04.2009. Prin cererea adresata societatii in data de 14.05.2009 reclamantul precizeaza ca acordul sau a fost dat pentru ocuparea noului loc de munca oferit, in contextul existentei deciziei nr. 6/18.03.2009, in care se mentioneaza ca in caz de refuz, urmand a se desface disciplininar contractul de munca, iar nu reprezinta acordul sau de vointa privind modificarea contractului individual de munca, prin acordul partilor. Aceasta situatie este atestata si de raspunsurile la interogatoriu ale reclamantului, unde la intrebarea nr. 15 mentioneaza ca a acceptat cu titlu temporar noua functie, fiind amenintat prin HCA nr. 6/18.03.2009 ca i se va desface disciplinar contractul de munca. 8

In drept, potrivit dispozitiilor art. 41 alin. 1 C.m. Contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor, iar potrivit alin. 2 cu titlu de exceptie, modificarea unilaterala a contractului individual de munca este posibila numai in cazurile si in conditiile prevazute de prezentul cod, printre acestea enumerandu-se potrivit art. 48 modificarea temporar a locului si felului muncii, fara consimtamantul salariatului, cu titlu de sanctiune disciplinara. Prin faptul ca decizia HCA nr. 6/18.03.2009 privind revocarea din functia de director a reclamantului a determinat modificarea contractului individual de munca al acestuia privitor la felul muncii, locul muncii si salariul, tribunalul constata ca se impunea acordul reclamantului pentru efectuarea acestor modificari sau existenta unui act disciplinar, indeplinit in conformitate cu dispozitiile art. 267 C.m. Din cuprinsul deciziei mentionate se poate constata ca nu a existat un asemenea acord al reclamantului, mai mult, prin decizia nr. 105/18.03.2009 emisa de Directorul General al SC Filiala de ntretinere si Servicii Energetice Electrica Serv. SA s-a dispus notificarea reclamantului cu privire la masura revocarii luata de Consiliul de Administratie al societatii, fara nicio consultare din partea reclamantului. Faptul ca ulterior, la peste o luna de zile, reclamantul si-a manifestat acordul de a ocupa un post in cadrul societatii nu poate fi asimitat de catre instanta cu existenta unui acord intre parti, privitor la modificarea elementelor esentiale ale contractului de munca, mentionate anterior. Pe de alta parte, societatea parata nu a depus la dosar niciun inscris constatator al desfasurarii procedurii disciplinare, act care o indreptatea la modificarea unilaterala a contractului individual de munca. Avand in vedere cele retinute mai sus, tribunalul constata ca in mod arbitrar si nelegal a fost modifcat unilateral contractul individual de munca a reclamantului prin HCA al SC Filiala de ntretinere si Servicii Energetice Electrica Serv. SA nr. 6/18.03.2009 la punctul 2, liniuta 5 si 6, constand in revocarea din functia de director al AISE Targoviste a domnului AN incepand cu 18.03.2009 si numirea in aceeasi functie a domnului EO, hotarare notificata reclamantului prin decizia nr. 105/18.03.2009 emisa de Directorul General al SC Filiala de ntretinere si Servicii Energetice Electrica Serv. SA. Prin urmare, tribunalul urmeaza sa admita contestatia formulata de reclamant si sa anuleze decizia nr. 105 din 18.03.2009 emisa de Directorul General al SC SISE Electrica Serv SA si n parte Hotarrea Consiliului de Administratie al SC Filiala de ntretinere si Servicii Energetice Electrica Serv SA Bucuresti nr. 6/ 18.03.2009, cu privire la masurile privindu-l pe reclamant, raportat la art. 2 alin. 5 9

si 6, urmand ca reclamantul sa fie repus in situatia anterioara modificarii unilaterale a contractului individual de munca, prin repunerea in functia detinuta anterior si in plata drepturilor salariale detinute inainte de modificarea salariului. Cu privire la solicitarea reclamantului de obligare a societatii parate la plata cheltuielilor de judecata, constatand ca prin admiterea actiunii, societatea parata se afla in culpa procesuala, in conformitate cu dispozitiile art. 274 C.p.civ., tribunalul urmeaza a admite cererea si a obliga parata la plata sumei de 10.000 lei cheltuieli de judecata, constand in onorariul de avocat, conform chitantei seria GM, nr. 102/28.05.2009.

SPETA 3 Litigiu de munca prejudiciu cauzat prin executarea defectuoasa a contractului individual de munca Dosar Nr. 434/MC (19.07.2005) Litigiu de munca prejudiciu cauzat prin executarea defectuoasa a contractului individual de munca Prin actiunea nregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la 11.06.2004, reclamanta SC Eforie SA a chemat n judecata pe prta BL, pentru ca prin hotarre sa fie obligata la plata sumei de 43.741.084 lei reprezentnd prejudiciul cauzat prin executarea defectuoasa a contractului sau individual de munca, sa se dispuna actualizarea debitului pna la momentul platii efective si obligarea prtei la plata cheltuielilor de judecata. n motivarea actiunii s-a aratat ca, ntre parti a intervenit un contract de munca, n baza caruia prta a fost ncadrata pe postul de barman gestionar. Prin decizia nr.193/18.06.2001, Comitetul de Directie al SC Eforie SA a aprobat mutarea acesteia n functia de sef complex la Complexul Vraja Marii din Eforie Nord, prta prednd gestiunea mijloacelor fixe, obiecte de inventar, bar si bucatarie, conform listelor ntocmite la acel moment. Cu ocazia verificarilor din 01.09.2001, 29.09.2001 si 08.10.2001, s-a constatat pe baza intrarilor si iesirilor de produse si a doua inventare existenta unor diferente n minus ntre stocul scriptic si cel faptic, iar debitul rezultat dupa scaderea garantiei constituite a fost de 43.741.084 lei. 10

S-a mai aratat ca prta a semnat listele de inventar fara observatii si fara a putea justifica minusurile constatate si a semnat un angajament de plata pentru suma reprezentnd contravaloarea debitului. Prin sentinta civila nr.13587/20.12.2004 Judecatoria Constanta a admis exceptia de necompetenta materiala a acestei instante si a declinat competenta de solutionare a cauzei n favoarea Tribunalului Constanta. La termenul de judecata din 01.04.2005, pe rolul acestei din urma instante, reclamanta a depus la dosar nscrisuri privind schimbarea denumirii societatii n SC Turism, Hoteluri si Restaurante Marea Neagra SA Eforie Nord. Prin decizia civila nr.570/15.04.2005 Tribunalul Constanta a respins actiunea reclamantei ca nefondata. A retinut ca prin angajamentul de plata semnat n iulie 2002, prta s-a obligat sa achite reclamantei suma de 44.482.511 lei pna la data de 15.05.2002. Acest nscris constituie titlu executoriu, conform dispozitiilor art.107 al.2 din fostul Cod al Muncii, n vigoare pna la 01.03.2003 si art.32 din Legea nr.22/1969 modificata prin Legea nr.54/1994 si, prin urmare, creditoarea poate solicita instantei de executare, n temeiul art.371 si urm.Cod pr.civila, ncuviintarea executarii silite a acestui titlu, actiunea de obligare a prtei la plata valorii actualizate a debitului pentru care s-a obtinut angajamentul de plata fiind. n consecinta, nefondata. mpotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta SC T.H.R Marea Neagra SA. Analiznd hotarrea atacata, instanta retine urmatoarele: Din actele dosarului rezulta ca ntre parti au existat raporturi de munca, intimata-prta ndeplinind functia de gestionar al Complexului Vraja Marii din Eforie Nord. Prin realizarea defectuoasa a atributiilor de serviciu, intimata a creat unitatii un prejudiciu n cuantum de 48.999.217 lei, care a fost compensat, n parte, cu garantia constituita de gestionar, iar pentru diferenta de 44.482.511 lei salariatul a semnat n iulie 2002, un angajament de plata prin care si-a asumat obligatia achitarii debitului pna la data de 15.05.2002. Acest angajament de plata constituia, conform art.107 al.2 din Codul Muncii anterior, titlu executoriu, astfel ca recurenta-reclamanta avea posibilitatea recuperarii prejudiciului prin executare silita, cum n mod corect a apreciat instanta de fond. 11

Aceasta deoarece angajamentul de plata invocat n speta, a fost asumat de prta-intimata anterior intrarii n vigoare a noului Cod al Muncii, care nu mai face nici o referire la un asemenea act si, deci, nici la caracterul sau executoriu, iar acesta are valoarea conferita de reglementarea sub imperiul careia a fost dat, respectiv cea de titlu, n temeiul caruia se putea cere executarea silita a creantei certe, lichide si exigibile ce o constata. Cu toate acestea, se constata ca la data solutionarii cauzei n recurs, a expirat termenul de prescriptie nauntrul caruia recurenta-creditoare putea initia procedura de executare silita, iar posibilitatea recuperarii prejudiciului pe aceasta cale nu mai exista. n consecinta, actiunea reclamantei-recurente urmeaza a fi analizata n raport cu dispozitiile noului Cod al Muncii, dupa a caror intrare n vigoare a fost introdusa si care, n art.270 al.1 prevad ca salariatii raspund patrimonial n temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si n legatura cu munca lor. n cauza, recurenta a demonstrat probator ca intimata a prejudiciat-o patrimonial prin ndeplinirea defectuoasa a atributiilor de serviciu, iar prezumtia relativa de culpa instituita n sarcina intimatei-gestionare de dispozitiile art.24 si 25 din Legea nr.22/1969, modificata prin Legea nr.54/1994, nu a fost rasturnata de aceasta. Mai mult, prin angajamentul de plata semnat n iulie 2002 intimata a consimtit la achitarea diferentei de debit ce a ramas neacoperita dupa compensarea lui partiala cu garantia constituita, iar acest nscris constituie o proba concludenta n cauza, fiind un act de recunoastere a datoriei, pe baza caruia se poate angaja raspunderea patrimoniala a gestionarului. n consecinta, se constata ca recursul este ntemeiat astfel ca, n temeiul art.81 din Legea nr.168/1999 va fi admis, se va casa hotarrea atacata, se va retine cauza si judecnd-o n fond, n temeiul art.270 al.1 si art.164 al.2 din Legea nr.53/2003, Curtea va admite actiunea reclamantei si va obliga prta la plata sumei de 43.741.084 lei, actualizata cu indicele de inflatie la data efectuarii platii. Decizia civila nr.434/MC/19 iulie 2005

12

SPETA 4 Modificarea unilateral a contractului individual de munc. Schimbarea temporar a locului i felului muncii. Consecine. Dosar Nr. 1422 (02.12.2004) S.C.COST SA Trgoviste a emis decizia nr.515/2003 prin care a dispus ca petitionarul sa desfasoare alte activitati dect cele specifice meseriei pentru care a fost angajat, n alt loc de munca dect cel la care a lucrat anterior, pentru o perioada determinata cuprinsa ntre 27-31 octombrie 2003 Decizia a fost contestata att de petitionar ct si de sindicatul din unitate care a formulat cerere de interventie accesorie n acest sens. Ambele cereri au fost respinse ca nentemeiate de Tribunalul Dmbovita prin sentinta civila nr.630/2003 solutia fiind mentinuta prin decizia civila nr.1422/2004 a Curtii de Apel Ploiesti. In speta, s-a retinut ca angajatorul a modificat unilateral contractul de munca al petitionarului fiind vizate 2 elemente esentiale, respectiv felul si locul muncii prevazute de art.41 alin.3 lit.b si c din Codul Muncii, dar ca, n raport cu situatia de fapt care a generat masura contestata, angajatorul nu era obligat sa suspende temporar contractul de munca potrivit art.52 alin.1 lit.d din Codul Muncii, acesta aplicnd n mod corect prev.art.48 din acelasi cod, coroborate cu prevederile n contractul colectiv de munca la nivelul ntreprinderii. Astfel, prin art.49 alin.3 pct.1 din contract n cazuri exceptionale, cnd din motive tehnice sau din alte motive, activitatea este ntrerupta, fara ca aceasta sa se fi produs din vina administratiei sau a salariatilor, salariatii se afla la dispozitia unitatii si urmnd a fi platiti cu 80% din salariul de baza, daca ramn n unitate pentru a presta alte munci dect cele cuprinse n contractul individual de munca. Prin urmare, daca n timpul ct activitatea de baza a unitatii este ntrerupta, administratia dispune ca salariatii sa presteze alte activitati utile angajatorului, acestia nu se pot prevala de prev.art.52 alin.1 lit.d din Codul Muncii, deoarece potrivit acestui text de lege, initiativa suspendarii contractului individual de munca apartine acestui angajator.

13

SPETA 5 Personalul silvic.Instana competent n cazul modificrii unilaterale a contractului individual de munc. Dosar Nr. 1414 (02.12.2004) Tribunalul Buzau, n complet specializat pentru solutionarea conflictelor de munca si asigurari sociale, prin sentinta civila nr.457/2004 a admis exceptia de necompetenta materiala invocata de intimata Regia Nationala a Padurilor ROMSILVA declinndu-si competenta n favoarea Curtii de Apel Ploiesti, Sectia Comerciala si Contencios Administrativ. In cauza, obiectul contestatiei l constituie decizia nr.559/2004 prin care intimata a decis ncetarea delegarii n functia de director productie a contestatorului nainte de organizarea concursului pentru ocuparea acestei functii, contrar deciziei nr.688/2003 prin care numirea n functie era valabila pna la ocuparea acestuia prin concurs. Solutia instantei de fond a fost mentinuta ca urmare a respingerii recursului contestatorului prin decizia civila nr.1414/2004. S-a stabilit de catre instanta de control judiciar ca potrivit art.1 alin.3 din OUG nr.59/2000 privind Statutul personalului silvic, acest corp profesional este alcatuit din persoanele cu pregatire silvica si care si exercita activitatea n domeniul silviculturii, n cadrul unitatilor nominalizate prin art.2 din acelasi statut, n rndul carora se numara si unitatea la care functioneaza contestatorul. Art.58 din Statut stabileste ca membrilor corpului silvic le sunt aplicabile prevederile Legii 188/1999 privind statutul functionarilor publici, n masura n care statutul personalului silvic nu prevede altfel. Cu privire la modul de solutionare a situatiilor litigioase statutul personalului silvic nu contine dispozitii derogatorii, caz n care contestatorul trebuie sa urmeze calea prevazuta de Legea 188/1999 si anume aceea a contenciosului administrativ. Cum actul contestat a fost emis de un organ central al autoritatii administrative competenta solutionarii cauzei n prima instanta revine sectiei comerciale si de contencios administrativ a Curtii de Apel Ploiesti conf.art.3 pct.1 c.pr.civ.

14

SPETA 6 Contractul individual de munc - Condiii de ncheiere Dosar Nr. 669 (16.10.2006) Prin decizia civila nr. 669/R/16.10.2006 a Curtii de Apel Galati Sectia Conflicte de munca si asigurari sociale a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul SANDU GHEORGHE, domiciliat n Braila, str.Brasoveni nr.10, mpotriva sentintei civile nr.456/2.06.2006 pronuntata de Tribunalul Braila n dosarul nr.564/2006. Pentru a pronunta hotarrea judecatoreasca instanta de recurs a retinut urmatoarele: Prin cererea nregistrata la Tribunalul Braila sub nr. 564/2006, reclamantul Sandu Gheorghe a chemat n judecata pe prta S.C. TEHNONAV S.A Braila pentru a fi obligata sa l ncadreze n functia de capitan de navigatie internationala fluviala. n fapt, a motivat ca a fost repartizat la societatea prta pentru a fi ncadrat n functia de capitan de navigatie internationala fluviala, iar aceasta i-a solicitat sa obtina avizul medical. Ca, desi a obtinut actul solicitat, prta a refuzat sa l ncadreze. Prin precizarile depuse n sedinta publica din data de 02.06.2006, reclamantul a sustinut ca , n urma examenului medical, si al celui psihologic, a obtinut avizele necesare la data de 01.08.2005 si ca prta urma sa l trimita la un examen de specialitate nsa nu a mai primit nici un raspuns si nu i s-a ncheiat contract de munca prta angajnd n functie o alta persoana, fara forme legale. Prin sentinta civila nr.456/02.06.2006 pronuntata de Tribunalul Braila a fost respinsa ca inadmisibila cererea formulata de reclamantul Sandu Gheorghe mpotriva prtei SC TEHNONAV SA Braila invocnd faptul ca nu s-au luat n considerare probele administrate ,relund ulterior motivele aratate prin actiunea initiala. Analiznd sentinta civila recurata, att prin prisma motivelor de recurs invocate de catre recurenta, ct si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, n baza dispozitiilor art. 304 indice 1 C.p.c, Curtea a apreciat ca recursul este nefundat. 15

Motivul de recurs invocat de catre recurentul reclamant Sandu Gheorghe n sensul ca instanta nu a tinut cont de probele administrate nu a fost retinut ca ntemeiat ntruct, din considerentele hotarrii instantei de fond rezulta ca au fost analizat n mod judicios tot materialul probator si au fost aratate toate motivele care au format convingerea instantei cum si cele pentru care s-au nlaturat sustinerile recurentului, potrivit disp. art. 261 alin. 1 pct. 5 C.p.c. Pe fondul cauzei, solutia instantei de fond de respingere a actiunii este corecta. Contractul individual de munca are caracterul unui act juridic bilateral si consensual care se ncheie numai prin acordul partilor, cerinta expres prevazuta de art. 16 alin. 1 din Codul muncii. Prin consimtamnt se ntelege acea conditie esentiala, de fond si generala a actului juridic care consta n hotarrea de a ncheia un act juridic civil manifestata n exterior. n cazul contractului individual de munca, consimtamntul presupune realizarea acordului de vointa a partilor, n vederea ncheierii valabile a contractului. n speta de fata, asa cum n mod corect a retinut si instanta de fond, recurentul reclamant nu a facut nici o dovada a faptului ca ar fi prestat munca n folosul angajatorului iar fisa postului depusa si n recurs nu face dovada ca s-ar fi realizat un acord de vointa. Instanta nu se poate substitui vointei angajatorului si nici nu are posibilitatea de a suplini consimtamntul partii contractante. Este strict atributul angajatorului vointa de a angaja iar dispozitia de repartizare a Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca Braila nu poate obliga n nici un fel partea, ntruct, s-ar ncalca principiul libertatii contractuale. Nu n ultimul rnd, trebuie observat ca are caracter personal contractul individual de munca , fiind ncheiat intuitu persone, n considerarea aptitudinilor si calitatilor salariatului , tocmai n baza principiului libertatii contractuale. Actele depuse de recurentul reclamant , respectiv fisa de aptitudine si avizul medical sunt acte prealabile angajarii care nu obliga unitatea sa ncheie contractul individual de munca.

16

SPETA 7 Modificare unilateral a contractului individual de munc Dosar Nr. 390 (13.03.2006) Modificare unilaterala a contractului individual de munca. Concediere n perioada de preaviz. Nulitatea deciziei. Pe durata termenului de preaviz, contractul individual de munca continua sa si produca toate efectele (art.79 alin.5 C.M). De aceea, modificarea unilaterala a contractului, ( ntre data depunerii demisiei si cea a expirarii termenului de preaviz) reprezinta un abuz, ncalcndu-se de catre angajator, libertatea muncii. Sectia conflicte de munca si asigurari sociale Decizia civila nr.390/13 martie 2006 a Curtii de Apel Alba Iulia Prin sentinta civila nr.1069/8.12.2005 pronuntata de Tribunalul Sibiu n dosar civil nr.4935/2005 s-a admis contestatia formulata de contestatoarea M.A. n contradictoriu cu intimata S.C. A. T. SRL Sibiu si n consecinta: S-a anulat decizia nr.48412/2005 emisa de intimata si s-a dispus repunerea n situatia anterioara n sensul mentinerii contestatoarei pe functia de inspector de personal; s-a anulat decizia de concediere nr.48412/16.08.2005. Pentru a hotar astfel, tribunalul a retinut, ca raporturile juridice de munca ntre parti au ncetat n urma demisiei prezentate de contestatoare la data de 9.08.2005, cu respectarea termenului de preaviz, astfel ca modificarea unilaterala n acest interval a contractului de munca, de catre angajator, pentru ca ulterior sa procedeze la concedierea disciplinara a contestatoarei este nelegala si netemeinica. Recursul declarat de intimata S.C. Atlantic Travel mpotriva acestei hotarri a fost respins ca nefondat pe urmatoarele considerente: Executarea contractului de munca este guvernata de principiul stabilitatii n munca, ceea ce face ca modificarea si ncetarea lui sa poata interveni numai n conditiile prevazute de lege (art 41 C.M.). n aplicarea acestui principiu n mod corect, n speta, prima instanta a statuat ca decizia prin care recurenta a schimbat-o pe contestatoare din functia de referent plan salarizare cu un salariu de 7.854.000 lei, n functia de impiegat, cu un salariu de 599 lei(noi) este lovita de nulitate absoluta.

17

Astfel, schimbarea functiei, felului muncii si a salariului, nu este rezultatul acordului partilor si nici nu ne aflam n cazurile permise de legiuitor angajatorului pentru modificarea unilaterala a contractului de munca. Argumentele recurentei privind desfiintarea locului de munca, respectiv abaterile disciplinare savrsite de contestatoare pot determina ncetarea raportului de munca n temeiul altor texte de lege, dar n nici un caz nu justifica modificarea unilaterala de catre angajator a conditiilor de munca, n afara cadrului legal susmentionat. Refuzul contestatoarei de a accepta preluarea sarcinilor de impiegat nu poate constitui, de asemenea, un motiv de concediere disciplinara a sa, ntruct ncheierea si derularea raportului de munca este guvernat, asa cum s-a retinut mai sus, de realizarea acordului de vointa al partilor. Totodata este de reliefat ca, att modificarea contractului individual de munca ct si concedierea au fost dispuse de angajator, n perioada termenului de preaviz stabilit de intimata, conform dispozitiilor legale, n cadrul demisiei sale nregistrate si aprobate de conducerea societatii sub nr.47014/2005. Or, pe aceasta perioada contractul continua sa-si produca toate efectele, iar executarea lui trebuie sa fie ndeplinita conform principiului consensualitatii si a bunei credinte, consacrat expres de art.8 C.M., n aceeasi termeni si n aceleasi conditii care au fost negociate de parti la ncheierea contractului. Nesocotirea acestor norme imperative, n speta de catre angajator atrag nulitatea absoluta a celor doua decizii supuse controlului judiciar, asa cum n mod legal si temeinic a apreciat tribunalul. Fata de cele ce preced, n baza art.312 aln.1 C.Pr.C. coroborat cu art.81 din Legea 168/1999, curtea a respins, ca nefondat, recursul cu care a fost investita.

18

SPETA 8 Suspendarea contractului individual de munc pe perioada concediului pentru incapacitate temporar de munc. Efectele deciziei de suspendare emis de ctre angajator Dosar Nr. 2985 (22.10.2008) Suspendarea contractului individual de munca pe perioada concediului pentru incapacitate temporara de munca. Efectele deciziei de suspendare emisa de catre angajator Conform art. 50 lit. b) din Codul muncii, contractul individual de munca se suspenda de drept pe perioada concediului pentru incapacitate temporara de munca. Decizia de suspendare a contractului individual de munca pe perioada concediului pentru incapacitate temporara de munca, emisa de catre angajator, are doar un rol constatator, deoarece suspendarea contractului individual de munca pe perioada concediului pentru incapacitate temporara de munca se produce ope legis. Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale, decizia civila nr. 2985 din 22 octombrie 2008 (judecator dr. Carmen Prvulescu) Prin sentinta civila nr.2516 din 19 iunie 2008, Tribunalul Timis a admis contestatia formulata de reclamantul D.D. mpotriva deciziei de suspendare a contractului individual de munca nr.9/25.02.2008, emisa de catre prtul Muzeul Satului Banatean, a fost anulata decizia de suspendare a contractului de munca nr. 9/25.02.2008, a fost dispusa repunerea reclamantului n drepturile salariale de care a fost privat din cauza masurii nelegale si prta a fost obligata la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata catre reclamant. Tribunalul a retinut ca decizia nr.9/25.02.2008, prin care s-a dispus suspendarea contractului de munca al reclamantului, nu a fost emisa n conditii de legalitate, deoarece s-au indicat dispozitiile art. 51 alin. (1) lit. a) din C.muncii, referitoare la suspendarea contractului de munca pentru cresterea copilului n vrsta de pna la 2 ani sau a copilului cu handicap, ca temei de drept al suspendarii si care sunt incompatibile cu motivarea deciziei. Indicarea gresita a temeiului de drept al suspendarii contractului de munca atrage nulitatea dispozitiei de suspendare.

19

mpotriva acestei sentinte a declarat recurs, n termenul legal, prtul Muzeul Satului Banatean si a solicitat modificarea ei, n sensul respingerii actiunii. n motivarea recursului, s-a sustinut ca reclamantul s-a aflat n situatia suspendarii de drept a contractului de munca, prevazuta de art. 50 lit. b) din Codul muncii, si ca din eroare s-a mentionat ca temei juridic al suspendarii art. 51 lit. a) din Codul muncii. Reclamantul nu a fost privat de nici un drept, beneficiind de indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca cu ncepere de la 25.02.2008, n baza certificatului medica depus. Totodata, s-a aratat ca reclamantul nu s-a prezentat pna n prezent la serviciu. Recursul nu a fost motivat n drept. Examinnd cauza sub toate aspectele, conform dispozitiilor art. 3041 C.proc.civ., Curtea a constatat ca recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse n continuare. Din continutul deciziei de suspendare a contractului de munca rezulta, fara dubiu, ca s-a dispus suspendarea contractului de munca pe perioada ct reclamantul se afla n incapacitate temporara de munca. Conform art. 50 lit. b) din Codul muncii, pe perioada concediului pentru incapacitate temporara de munca contractul de munca se suspenda de drept. Fiind vorba de o ncetare de drept, decizia emisa de angajator este irelevanta, efectul fiind ope legis. Aceasta decizie are doar un rol constatator. Ea nu produce efecte juridice. n aceasta situatie, n speta, lipseste interesul pentru a anula decizia de suspendare. Interesul reprezinta o conditie necesara pentru pornirea procesului civil si n lipsa careia actiunea este inadmisibila, aspect neavut n vedere de catre instanta de fond. Tribunalul a apreciat n mod nelegal ca lipsa unor elemente obligatorii din continutul deciziei de suspendare a contractului individual de munca ar atrage nulitatea acestuia Pentru aceste considerente, n baza art. 312 alin. (1) alin. (3) C.proc.civ., a fost admis recursul si a fost modificata sentinta recurata, n sensul respingerii actiunii ca fiind lipsita de interes.

20

SPETA 9 ncetarea contractului individual de munc n temeiul art.55 lit. b c. Muncii Dosar Nr. 546 (10.04.2006) ncetarea contractului individual de munca n temeiul art.55 lit. b C. Muncii. Actiune n modificarea temeiului juridic. Invocarea erorii de drept. Inadmisibilitate. Potrivit art.75 CM decizia de concediere produce efecte de la data comunicarii ei. Este adevarat ca decizia de concediere poate fi revocata de catre angajator avnd n vedere ca nu constituie un act jurisdictional precum si mprejurarea ca nu exista un text legal prohibitiv, nsa aceasta revocare poate interveni pna la producerea efectelor juridice si pentru validitatea ei este necesara ntrunirea cumulativa a trei conditii: sa provina de la organul competent, sa mbrace forma scrisa si sa se ntemeieze pe motive de netemeinicie sau nelegalitate. Sectia conflicte de munca si asigurari sociale - Decizia nr. 546/10 aprilie 2006 Prin sentinta civila nr.1659/2005 pronuntata de Tribunalul Alba n dosar nr.6147/2005, s-a admis actiunea civila formulata de reclamanta S.C.D.D.T.P.S.R.L.Alba Iulia mpotriva prtilor S.C. si I.T.M. Alba si n consecinta: s-a constatat ncetarea raportului juridic de munca ncheiat ntre parti ncepnd cu data de 30.11.2004, n baza art.79 alin.1 din Legea 53/2003 modificata; s-a dispus efectuarea de catre I.T.M. Alba a modificarilor si mentiunilor necesare n carnetul de munca al prtului S.C. Pentru a pronunta aceasta hotarre, tribunalul a retinut, n esenta, cu referire la probele dosarului, ca raportul juridic de munca a ncetat urmare a demisiei salariatului asa nct numai din eroare s-a invocat ca temei juridic art.55 lit b C. Muncii (acordul partilor) actiunea reclamantei de rectificare a acestei erori fiind justificata. Recursul declarat n termenul legal de prta ITM Alba a fost admis, de curte, ca fiind fondat Potrivit art.75 CM decizia de concediere produce efecte de la data comunicarii ei. Este adevarat ca decizia de concediere poate fi revocata de catre angajator avnd n vedere ca nu constituie un act jurisdictional precum si mprejurarea ca nu exista un text legal prohibitiv, nsa aceasta revocare poate interveni pna la producerea efectelor juridice si pentru validitatea ei este necesar ntrunirea 21

cumulativa a trei conditii: sa provina de la organul competent, sa mbrace forma scrisa si sa se ntemeieze pe motive de netemeinicie sau nelegalitate. n speta, decizia nr.12/2004 este motivata n fapt si n drept pe ncetarea raportului juridic derulat ntre intimati pe acordul partilor, respectiv art.55 litb C.M. Aceasta decizie si-a produs pe deplin efectele juridice fiind comunicata salariatului care nu a nteles sa o atace, angajatorul nu a revocat-o, asa nct recurenta a efectuat operatiunile legale n acest sens. n acest context, faptul ca intimatul prin nscris sub semnatura privata a solicitat demisia nu poate justifica modificarea temeiului juridic al ncetarii raportului de munca n sensul celor pretinse de intimata reclamanta. Fiind un act unilateral demisia produce efecte prin simpla manifestare de vointa a salariatului, independent de voita angajatorului; dimpotriva, daca angajatorul si da acordul, cum s-a ntmplat n cauza, contractul de munca va nceta prin acordul partilor si nu prin demisie. Asa fiind, atta vreme ct angajatorul nu a probat un viciu al vointei sale la data semnarii actului n discutie care cristalizeaza acordul sau la ncetarea raportului de munca - care ar fi atras nulitatea actului n temeiul art.480 C.Civ.actiunea n rectificare este nentemeiata. De altfel, cererea sa este motivata n realitate pe o eroare de drept, care asa cum a statuat practica judiciara nu are valoare unui viciu de consimtamnt. Fata de cele ce preced, n conformitate cu art.312 alin.l corob.cu art.304 pct.9 C.Pr.Civ, curtea a admis ca fondat recursul cu care a fost sesizata de recurenta, a modificat sentinta atacata n sensul respingerii actiunii introductive.

22

SPETA 10 Contract individual de munc. Perioad de prob. ncetarea contractului prin notificarea emis de angajator Dosar Nr. 1034 (09.05.2008) Potrivit art. 31 alin. (41) din Codul muncii, perioada de proba poate fi calificata ca o clauza de dezicere a contractului individual de munca, aplicabila n cazul n care angajatorul apreciaza ca salariatul nu corespunde cerintelor postului, iar notificarea reprezinta o modalitate simplificata de concediere din initiativa angajatorului. Astfel, angajatorul poate sa rezilieze contractul individual de munca fara preaviz si fara motivare, cu conditia respectarii formei scrise a notificarii. Curtea de Apel Timisoara, Sectia conflicte de munca si asigurari sociale, decizia civila nr. 1034 din 9 mai 2008 Prin sentinta civila nr. 90/17.01.2008, Tribunalul Timis a respins actiunea civila precizata formulata de catre reclamanta R.A.R. mpotriva prtei S.C. R.H. S.R.L. Otopeni, cu punct de lucru n Timisoara, ca nentemeiata. Pentru a pronunta aceasta hotarre, instanta de fond a retinut ca raporturile de munca dintre parti si au sorgintea n contractul individual de munca, ncheiat la data de 3.09.2007, reclamanta ocupnd postul de casier. n contract s-a prevazut o perioada de proba de 30 de zile de la data ncheierii acestuia. Prta, prin notificarea nr. 122/25.09.2007, a nstiintat-o pe reclamanta ca ncepnd cu data de 25.09.2007, data situata n cursul perioadei de proba, nceteaza contractul individual de munca, prin aplicarea dispozitiilor art. 31 alin. (41) din Codul muncii. Conform art. 31 alin. (41) din Codul muncii, pe durata sau la sfrsitul perioadei de proba contractul individual de munca poate nceta numai printr-o notificare scrisa, la initiativa oricareia dintre parti. Prin urmare, perioada de proba constituie o clauza de dezicere consacrata legal, care, nserata n contractul individual de munca, foloseste ambelor parti, n sensul ca angajatorul verifica pregatirea si aptitudinea salariatului, iar acesta din urma constata daca angajatorul n cauza este sau nu convenabil pentru el. Oricnd pe durata perioadei de proba sau la sfrsitul acestei perioade, dar nu mai trziu de acest moment, contractul individual de munca poate nceta prin notificare scrisa la initiativa oricareia dintre parti, context n care att angajatorul, ct si salariatul, atunci cnd nteleg sa iasa unilateral din contract n timpul sau la sfrsitul 23

perioadei de proba, nu sunt obligati sa respecte un termen de preaviz. Astfel, prevalndu-se de existenta clauzei de dezicere, angajatorul concediaza pe salariat fara o motivare anume si fara preaviz, nsa notificarea, comunicata de catre angajator angajatului, trebuie sa mbrace forma scrisa, ceruta ad validitatem. Fata de considerentele expuse tribunalul, n aplicarea dispozitiilor art. 31 alin. (41) din Codul muncii, a respins actiunea civila precizata ca nentemeiata. mpotriva sentintei civile nr. 90/17.01.2008 a Tribunalului Timis a declarat recurs, n termen legal, reclamanta si, fara a preciza temeiul de drept al recursului, a invocat aplicarea gresita a dispozitiilor art. 31 alin. (41) si ale art. 189 din Codul muncii. Totodata, a sustinut ca, prin hotarrea atacata, s-a ncalcat dreptul sau la munca. Examinnd recursul prin prisma dispozitiilor art. 3041 C.proc.civ., Curtea constata ca nu exista nici un motiv pentru casarea sau modificarea sentintei recurate, ntruct tribunalul a retinut corect starea de fapt si a facut o aplicare corecta a dispozitiilor legale incidente. Din contractul individual de munca depus la dosar rezulta ca reclamanta a fost ncadrata pe o perioada de proba de 30 de zile. Potrivit art. 31 din Codul muncii,aceasta reprezinta o perioada de verificare a aptitudinilor salariatului. n raport de continutul art. 31 alin. (41) din Codul muncii, perioada de proba poate fi calificata ca o clauza de dezicere a contractului individual de munca, aplicabila n cazul n care angajatorul apreciaza ca salariatul nu corespunde cerintelor postului, iar notificarea reprezinta o modalitate simplificata de concediere din initiativa angajatorului. Aceste dispozitii se coroboreaza cu cele ale art. 55 lit. c) Codul muncii. Avnd n vedere natura juridica a perioadei de proba, respectiv aceea de clauza de dezicere, angajatorul poate sa rezilieze contractul individual de munca fara preaviz si fara motivare. ntruct partile contractante au prevazut a astfel de clauza n contractul individual de munca, reclamantei, care a consimtit la ncheierea acestuia, nu i s-a ngradit dreptul la munca. Prevederile art. 189 din Codul muncii, care se refera la formarea profesionala, nu sunt incidente n cauza si, prin urmare, nu puteau fi ncalcate. Pentru considerentele expuse anterior, n baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., recursul a fost respins ca nefondat. 24

SPETA NR. 11 Modificarea definitiva a locului si felului muncii fara consimtamantul salariatului. Masura de protectie pentru salariata insarcinata Decizia contestata concretizeaza in fapt o masura de modificare unilaterala a contractului de munca, cu caracter definitiv, sub aspectul unor elemente esentiale: functia (postul si felul muncii) si salariul, in conditiile in care in cauza nu este incidenta niciuna dintre situatiile de exceptie prevazute de art. 48 C. muncii care sa permita angajatorului sa modifice unilateral contractul de munca. Diminuarea capacitatii de munca a salariatului poate justifica doar modificarea temporara a contractului individual de munca de catre angajator ca masura de protectie a salariatului, in sensul schimbarii intr-o functie conforma starii sale de sanatate. Angajatorul nu putea modifica unilateral felul muncii si salariul nici in situatia necorespunderii profesionale. Prin sentinta civila nr. 2373 pronuntata la data de 20.03.2009, Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis in parte contestatia formulata de contestatoarea A.M. in contradictoriu cu parata SC F. SRL, s-a constatat nulitatea absoluta a deciziei nr. 56/14.01.2009: s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior emiterii deciziei; a fost obligata intimata la plata unei despagubiri egala cu salariile indexate, majorate, reactualizate, cat si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea incepand cu data de 14.01.2009 si pana la data reintegrarii efective, fata de contestatoare; a fost respinsa ca neintemeiata cererea contestatoarei de acordare a daunelor morale si a fost obligata intimata la 3000 lei cheltuieli de judecata fata de contestatoare. Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele: Prin decizia nr. 56/2009 s-a dispus, incepand cu data de 14.01.2009, modificarea locului si felului muncii fara consimtamantul contestatoarei din functia de inspector resurse umane in functia de operator dispecer. Din cuprinsul deciziei nu rezulta ca angajatorul a modificat temporar locul si felul muncii fara consimtamantul salariatei. S-a retinut totodata ca prin art. 2 din decizia 56/2009 angajatorul a modificat drepturile salariale ale contestatoarei de la suma de 2377 Iei pe luna la suma de 25

760 Iei pe luna. S-a statuat in consecinta ca prin aceasta modificare a drepturilor salariale angajatorul a incalcat prevederile art. 41 din Codul Muncii intrucat a dispus o modificare a elementului salariu fara acordul salariatei. S-a conchis astfel ca, angajatorul a emis decizia cu nerespectarea prevederilor art. 41 si art. 48 din Codul Muncii. S-a inlaturat sustinerea angajatorului din intampinare in sensul ca decizia a fost emisa ca o masura de protectie a salariatei, deoarece nu a operat o modificare temporara a locului si felului muncii, ci o modificare unilaterala atat a drepturilor salariale cat si a locului si felului muncii. Drept urmare, Tribunalul Bucuresti a constatat nulitatea absoluta a deciziei nr. 56 din 14.01.2009. Capetele de cerere accesorii nu au fost admise in raport de prevederile art. 78 Codul Muncii si solutia adoptata de instanta asupra primului capat din cererea de chemare in judecata. Astfel s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior emiterii deciziei si obligarea angajatorului la plata unei despagubiri egala cu salariile indexate, majorate, reactualizate cat si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat incepand cu data de 14.01.2009 si pana la data reintegrarii efective. S-a apreciat ca prin probele administrate in cauza, contestatoarea nu a facut dovada prejudiciu moral suferit prin fapta ilicita a angajatorului de a-i schimba locul, felul muncii si drepturile salariale. Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen legal parata SC F. SRL, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie. Invocand temeiurile de modificare prevazute de art. 304 pct. 4 si 8 Cod procedura civila, recurenta sustine in esenta depasirea de catre prima instanta a atributiilor puterii judecatoresti si interpretarea gresita a actului juridic dedus judecatii. Se arata in dezvoltarea recursului formulat ca nelegal a statuat instanta de fond ca din cuprinsul deciziei nu ar rezulta ca angajatorul ar fi modificat temporar locul si felul muncii, acest aspect rezulta din cuprinsul deciziei contestate si temeiul juridic indicat in aceasta - art. 48 din Codul muncii. Se sustine de asemenea, ca Tribunalul Bucuresti a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, schimband natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia, in sensul ca a realizat o alta interpretare a deciziei nr. 56 din data de 14.01.2009, cand acea decizie era de altfel clara si explicita. 26

Pretinde recurenta, ca in fapt contestatoarea nu a respectat prevederile art. 3 alin. 1 si 2 din Ordonanta nr. 96/2003, in sensul ca nu a anuntat in scris angajatorul despre starea sa de graviditate si nu a prezentat documentul medical care sa ateste aceasta stare, de la medicul sau de familie, la sediul si punctul de lucru al societatii neexistand arhivata o astfel de cerere. In acest context, mentioneaza recurenta ca decizia contestata a fost emisa in baza notei explicative data de contestatoare din data de 19.12.2008, dar nu a fost emisa cu caracter de sanctionare, intrucat daca decizia avea un astfel de caracter, evident ca s-ar fi realizat cercetarea disciplinara prealabila. Decizia a fost emisa ca o masura de protectie pentru contestatoare care a precizat ca nu-si mai poate exercita atributiile din fisa postului, postul de operator - dispecer presupunand o munca mai usoara decat cea de inspector Resurse Umane si putand fi realizata contrar sustinerilor contestatoarei intr-un program de 8 ore pe zi, program ce poate fi stabilit de conducerea unitatii. Aceste considerente au fost avute in vedere la intocmirea deciziei contestate pe dispozitiile art. 48 din Codul muncii (concretizand o schimbare temporara a locului si felului munci) si art. 60 Codul muncii (masura fiind dispusa ca o masura de protectie sociala pentru contestatoarea ce era insarcinata). Considera recurenta ca sunt neintemeiate sustinerile contestatoarei ca prin modificarea salariului i s-a cauzat un prejudiciu, ca a fost discriminata, i s-ar fi creat o stare dezavantajoasa in raport cu ceilalti salariati, ca s-au realizat presiuni asupra sa, salariul platit pentru postul de operator dispecer este acelasi la nivel de societate, societate ce nu-si permite plata a doua persoane pe functia de inspector resurse umane, la scurt timp fiind nevoita recurenta a angaja o alta persoana. Se apreciaza neintemeiat si punctul patru al contestatiei respectiv cel referitor la daunele morale solicitate de intimata contestatoare, in cuantum de 7131 lei, cu titlu de prejudiciu moral creat, nefacand-se dovada ca starea de stres a acesteia a fost creata de recurenta. Nu s-au solicitat probe noi in calea de atac a recursului. Examinand sentinta civila atacata, sub aspectul criticilor aduse, a actelor si lucrarilor dosarului, normelor de drept material incidente in cauza, Curtea apreciaza nefondat recursul pentru considerentele ce se vor infatisa in cuprinsul prezentei motivari a deciziei. Intr-un prim motiv de recurs, recurentul sustine ca Tribunalul Bucuresti a depasit puterile conferite de lege autoritatii judecatoresti, intrand in domeniul 27

puterii executive, statuand ca "din cuprinsul deciziei contestate nu rezulta ca angajatorul a modificat temporar locul si felul muncii fara consimtamantul salariatei". Curtea noteaza ca o hotarare judecatoreasca poate fi casata pentru acest motiv atunci cand instanta savarseste un exces de putere, adica atunci cand pronunta o hotarare fara nici o competenta in acea materie, fie atunci cand ea savarseste orice alt act de procedura in afara prerogativelor recunoscute instantelor prin lege . Cu alte cuvinte, o asemenea ipoteza este realizata atunci cand exista o imixtiune a autoritatii judecatoresti in sfera autoritatii executive sau legislative, asa cum este consacrata de Constitutie. Acest motiv de recurs nu subzista. Dispozitia primei instante de a constata nulitatea deciziei contestate, pe considerentul ca nu ar concretiza o modificare temporara a locului si felului muncii, masura dispusa de angajator, fara consimtamantul salariatei nu echivaleaza cu o imixtiune a instantei in sfera unei alte autoritati, in speta de fata a unei autoritati executive. Aceasta pune insa problema cenzurarii hotararii instantei de fond din perspectiva art. 304 pct. 8 Cod procedura civila, aspect va fi analizat in cadrul motivului doi de recurs. Se va avea in vedere in acest sens ca prima instanta a realizat o interpretare corecta a actului juridic dedus judecatii, respectiv a deciziei contestate cat si a normelor de drept material incidente in cauza. Prin decizia contestata s-a dispus incadrarea contestatoarei intr-o functie inferioara ca salarizare, ca pregatire profesionala (din cea de inspector resurse umane, in cea de operator dispecer), concretizand in fapt cum legal a apreciat Tribunalul Bucuresti o masura de modificare unilaterala a contractului de munca al acesteia, cu caracter definitiv, sub aspectul unor elemente esentiale: functia (postul si felul muncii) si salariul, in conditiile in care in cauza nu este incidenta niciuna dintre situatiile de exceptie care sa permita angajatorului sa modifice unilateral contractul de munca conform art. 48 Codul muncii. Ori, in speta nu se regaseste asa cum s-a aratat niciuna dintre situatiile prevazute de textul legal mentionat, intrucat in ipoteza art. 48 Codul muncii stipulat ca temei al deciziei contestate, masura modificarii unilaterale a contractului individual de munca are caracter temporar. In cauza, insa masura dispusa are caracter permanent si putea fi dispusa numai cu acordul partilor, acord inexistent in cazul salariatei, contestatoare in prezenta cauza. 28

De altfel, diminuarea capacitatii de munca a salariatului poate justifica modificarea temporara a contractului individual de munca de catre angajator ca masura de protectie a primului, in sensul schimbarii intr-o functie conforma starii sale de sanatate. Aceasta ipoteza, nu se regaseste de asemenea in speta dedusa judecatii, intrucat este evident ca angajatorul nu a modificat contractul de munca al intimatei ca o masura de protectie sociala a acesteia, data fiind starea de graviditate in care se afla salariata, intrucat nu avea cunostinta de aceasta stare, cum insasi recurenta invoca in calea de atac promovata, pretinzand si incalcarea dispozitiilor art. 3 alin. 1 si 2 din Ordonanta nr. 96/2003 de catre contestatoare prin lipsa informarii scrise a angajatorului despre starea de graviditate, atestata prin document medical al medicului de familie. Decizia contestata nu cuprinde nicio motivatie in fapt, iar motivarea in drept mentionata nu poate fi incadrata in nici una dintre masurile prevazute de Codul muncii ca justificand modificarea unilaterala a contractului individual de munca . Angajatorul nu putea modifica felul muncii si salariul angajatei nici in situatia necorespunderii profesionale (avand in vedere ca prin motivele de recurs se invoca si anumite deficiente in activitatea profesionala a contestatoarei), intrucat si in acest caz modificarea locului de munca este posibila numai cu consimtamantul expres al salariatului cu privire la acceptarea noului loc de munca propus (art. 64 alin. Codul muncii). Nu pot fi primite nici criticile recurentei referitoare la modul de solutionare a capatului de cerere privind daunele morale solicitate, intrucat prima instanta a respins acest capat de cerere, cu motivatia neintrunirii conditiilor impuse de prevederile art. 269 din Codul muncii. Pronuntata de: Curtea de Apel Bucuresti.

29

BIBLIOGRAFIE

http://www.euroavocatura.ro/jurisprudenta/; http://www.jurisprudenta.ro; http://www.spete.avocatura.ro; http://www.dreptonline.spete.ro;

30