Natura juridica a facturii.

Factura este un simplu document fiscal, care st la baza nregistrrilor n contabilitate a furnizorului sau prestatorului i a cumprtorului, respectiv beneficiarului, ea fiind un mijloc de prob cu privire la operaiunea facturat, neavnd calitatea de act juridic, care s trebuiasc s ndeplineasc cerinele art. 948 Cod civil, nici chiar atunci cnd probeaz existena unui contract comercial consensual, pentru care prile nu au confecionat un instrumentum 1. Daca inainte de 01.01.2007 facturile trebuiau sa fie fiscale, acum, conform art. 155 C.fisc., facturile nu trebuie sa mai fie fiscale, fiecare agent economic putand sa le ''fabrice'' singur 2. Pentru a face acest lucru, administratorul societatii trebuie sa dea o decizie interna prin care sa numeasca seriile facturilor societatii 3.

Ce trebuie sa cuprinda o factura. Art. 155 C.fisc. prevede ce informatii trebuie sa cuprinda o factura: a) data emiterii facturii; b) denumirea/numele, adresa si codul de inregistrare ale persoanei impozabile care emite factura; c) denumirea/numele, adresa si codul de inregistrare ale cumparatorului de bunuri sau servicii, dupa caz; d) numele si adresa cumparatorului, precum si codul de inregistrare in scopuri de TVA, in cazul in care cumparatorul este inregistrat, conform art. 153, precum si adresa exacta a locului in care au fost transferate bunurile, in cazul livrarilor intracomunitare de bunuri; e) denumirea si cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate; f) data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data incasarii unui avans, cu exceptia cazului in care factura este emisa inainte de data livrarii/prestarii sau incasarii avansului; g) referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci cand se emit mai multe facturi sau documente pentru aceeasi operatiune Pentru cel care emite o factura nu mai exista obligatia de a semna si stampila acest tip de document [art. 155 alin. (6) C.pr,fisc.]. Deci, chiar daca lipsesc aceste elemente, factura aste intocmita este perfect legala si poate fi introdusa in contabilitatea cumparatorului fara niciun fel de risc si deci poate fi achitata.
1

A se vedea ICCJ,

DECIZIA NR.

1017

DIN

26

MARTIE

2009.

A se vedea OMF NR. 2226/2006, ANEXA NR. 3 NORMELE DE NTOCMIRE I UTILIZARE A FACTURII. Cu toate ca prin prevederile Codului fiscal se usureaza si se fluidizeaza circulatia facturilor, nimic nu se schimba in privinta chitantelor, acestea trebuind sa fie tot fiscale.
3

A se vedea OMF

NR.

2226/2006, ANEXA

NR.

4 NORME

PRIVIND REGIMUL INTERN DE NUMEROTARE A FACTURII.

Insa, daca cel care primeste factura este de rea-credinta si nu intentioneaza sa-si indeplineasca obligatia de plata, ajungem in situatia in care emitentul nu si-a asigurat inscrisuri doveditoare privind prestarea serviciului ori livrarea marfii. Deci, chiar daca emitentul nu semneaza si stampileaza factura la momentul la care o produce, aceasta nu inseamna (si de altfel Codul fiscal nici nu se refera la aceasta situatie, el reglementand doar emiterea facturii) ca beneficiarul marfii sau al prestarii de serviciu nu trebuie sa semneze si stampileze factura. Doar asa se poate face dovada rapida a existentei creantei, a caracterului ei exigibil.

Emiterea facturii. Emiterea unei facturi poate avea loc: a) fie in ipoteza unui contract deja incheiat, ale carui clauze au fost stabilite de parti prealabil emiterii facturii; b) fie in cazul unei oferte urmate de acceptare sau comanda urmata de executare ce echivaleaza cu un contract valabil incheiat, in conformitate cu art. 36 C.com. Este recomandat, ca inainte de a incepe relatii comerciale cu un client, sa incheiati un 4 CONTRACT in care sa stabiliti toate detaliile la care v-ati inteles in prealabil . Daca nu aveti incheiat cu partenerul un contract din care sa rezulte clar obligatiile de plata ale acestuia, atunci ESTE ABSOLUT NECESAR SA EMITETI FACTURA IN BAZA NOTEI DE COMANDA A
4

Certitudinea creantei rezulta din chiar contractul ncheiat indiferent de emiterea sau nu a facturilor. Lichiditatea creantei este dovedita prin acelasi contract, de vreme ce este stabilita ctimea sa, iar exigibilitatea deriva din depasirea termenului de plata agreat contractual. ''Potrivit art. 379 alin. 3 C.proc.civ., creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din nsusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dnsul. n baza contractului de vnzare-cumparare nr. 2111/08.06.2005, recurenta s-a obligat sa vnda intimatei o serie de utilaje, care urmau sa fie folosite n activitatea curenta a celei din urma, n schimbul unui pret de 36.914,57 euro, cu T.V.A. inclus. De asemenea, n art. 4 al contractului, partile au stipulat ca ntrzierile la plata sa fie sanctionate cu o penalitate de 0,15% pe zi, calculata asupra sumei restante. n anexa 1 a contractului, au fost enumerate bunurile, iar n anexa 2, partile au stabilit modalitatea de plata a pretului acesta urmnd a fi achitat n noua rate egale, lunare, esalonate n perioada 26.09.2005 26.05.2006, la care se adauga un avans de 7.286 euro, scadent la data de 10.06.2005. nsasi stabilirea sumelor datorate de intimata, n calitate de cumparatoare, prin chiar contractul de vnzare-cumparare si anexele sale, semnate de ambele parti, este de natura a proba caracterul cert al creantei indiferent de emiterea sau nu a facturilor si, n considerarea termenelor de plata agreate n anexa 2, cerinta exigibilitatii creantei este ndeplinita, la rndul sau. Iar caracterul lichid al creantei este nendoielnic si necontestat.'' Curtea de Apel Bucuresti, decizia nr.464 R din 18.03.2010. Curtea constata ca creanta reprezentnd contravaloarea lucrarilor executate n suma de 5.021.624,10 lei, nu este certa ntruct rezulta numai din nscrisuri provenite de la creditoare, si anume: situatii de lucrari, facturi si corespondenta comerciala. Toate aceste nscrisuri nu au caracter autentic, nu sunt emanate de la debitor si nici recunoscute de acesta Decizia nr. 129/28.01.2010, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara.

BENEFICIARULUI, SA DOVEDITI LIVRAREA MARFURILOR

PRESTAREA SERVICIILOR, CU AVIZ DE EXPEDITIE

INSOTIRE A MARFII,

PROCES-VERBAL DE PREDARE PRIMIRE SAU BON DE CONFIRMARE A LUCRARII.

Codul fiscal prevede care sunt exceptiile de la necesitatea emiterii unei facturi, fiind scutiti urmatorii agenti economici care au ca obiect de activitate: a) transportul persoanelor cu taximetre, precum si transportul persoanelor pe baza biletelor de calatorie sau a abonamentelor; b) livrarile de bunuri prin magazinele de comert cu amanuntul si prestarile de servicii catre populatie, consemnate in documente, fara nominalizarea cumparatorului; c) livrarile de bunuri si prestarile de servicii consemnate in documente specifice, care contin cel putin informatiile obligatorii precizate de Codul fiscal. Ultima zi permisa de lege pentru a emite factura ''cel tarziu pana in cea de-a 15-a zi lucratoare a lunii urmatoare celei in care ia nastere faptul generator al taxei''.

Livrri de marf. Acte care trebuie sa insoteasca un transport de marfa. Factura nu reprezinta un act efectiv de livrare 5. Semntura clientului la rubrica ''semntura de primire'' poate fi interpretat ca fiind confirmarea de primire a facturii respective, i nu a mrfii 6. DE
ACEEA , ESTE NECESAR CA PENTRU FIECARE FACTUR S SE NTOCMEASC UN AVIZ DE EXPEDIIE SAU UN
7

PROCES- VERBAL DE LIVRARE MRFII .

PE CARE CLIENTUL S CONFIRME , CU SEMNTURA I TAMPIL , PRIMIREA

Un transport de marfa trebuie insotit de urmatoarele acte:

5

Factura nu este singurul act de livrare al marfii, marfa putandu-se livra cu avize de expeditie, dispozitii de livrare, contract, comenzi, elemente care duc la concluzia ca raporturile contractuale au fost stabilite cu un partener sigur (C.A. Bucuresti, sectia a V-a comerciala, decizia nr. 1069 din 16 iunie 2003, Obligatii comerciale, C. Haraga, pag. 128).
6

Faptul ca factura a fost expediata cu scrisoare recomandata nu echivaleaza cu acceptarea acesteia la plata, semnatura de primire a scrisorii recomandate neechivaland cu acceptarea la plata a facturii (CAB sectia a VI-a comerciala, decizia nr. 1214 din 18.10.2002, Somatia de plata, A. Pena, pag. 97). De regula, facturile se trimit prin posta : pentru livrari de marfuri care s-au efectuat cu avize de expeditie confirmate prin semnatura si stampila de beneficiar; de catre furnizorii de utilitati (energie electrica, telefon, caldura) firmele de salubritate, etc. Unele facturi nici macar nu sunt trimise cu confirmare de primire ci pe baza de borderou de corespondenta

Pentru livrarea de marfuri, mi-am sfatuit clientii sa semneze procese-verbale de predare-primire, acestea atestand in mod cert predarea marfurilor, respectiv indeplinirea obligatiilor de catre furnizor. Ideea este ca instantele cam fac diferenta intre semnarea de primire a facturii si acceptarea facturii, nepunand semnul egalitatii intre aceste notiuni.

1) doar aviz de insotire a marfii cu inscriptionarea: "urmeza factura", iar cand se face factura se inscrie pe factura numarul si data avizului 8; 2) doar factura; 3) ambele documente. Obligatorie este una din primele doua variante. Ultima este optionala.

Acceptarea facturii poate fi expresa sau tacita. Factura este acceptata in mod expres de catre destinatar, atunci cand acesta semneaza cu mentiunea "acceptat" pe un exemplar al facturii, pe care, apoi, il restituie vanzatorului. De asemenea, pentru a fi opozabila debitorului, acceptarea trebuie sa fie facuta de catre o persoana cu putere de reprezentare (sau de un imputernicit al acesteia) 9. Acceptarea facturii este considerata tacita din partea cumparatorului, in situatia in care din atitudinea acestuia rezulta manifestari de vointa neindoielnice din care se poate trage concluzia ca acesta si-a manifestat vointa juridica de a accepta factura. De exemplu: vanzarea catre terti a unei parti din marfa primita; corespondenta emisa de debitor in care recunoaste ca are de dat suma X creditorului; plati partiale ale acelei facturi 10. Lipsa unui raspuns din partea destinatarului facturii nu are valoarea juridica de acceptare tacita a respectivei facturi 11. Cu toate acestea, partile au posibilitatea de a incheia
8

Art. 3 din OMF nr. 2226/2006: (1) n situaiile n care bunurile circul fr s fie nsoite de factur, documentul utilizat pe perioada transportului este avizul de nsoire a mrfii, cu excepiile prevzute expres de reglementrile legale n vigoare. (2) Coninutul minim de informaii, precum i normele de ntocmire i utilizare a avizului de nsoire a mrfii sunt prevzute n ANEXA NR. 2 (AVIZ DE INSOTIRE A MARFII) care face parte integrant din prezentul ordin.
9

Acceptarea facturii trebuie sa emane de la reprezentantul legal al societatii, pentru semnatura aplicata de o alta persoana urmand a se aplica teoria mandatului aparent, daca situatia concreta permite o astfel de interpretare (spre exemplu, este aplicata stampila beneficiarului, care confera aparenta dreptului de reprezentare). Ca o protectie impotriva clientilor care contesta factura pe motiv ca nu este semnata de reprezentantul legal, ar fi obligarea beneficiarului la darea unei comenzi scrise in care sa precizeze, pe langa marfa dorita, locul unde urmeaza a fi transportata (in cazul celor care transporta marfa la sediul clientului) si persoana imputernicita sa primeasca marfa si sa semneze de primire. Curtea constata ca creanta reprezentnd contravaloarea lucrarilor executate n suma de 5.021.624,10 lei, nu este certa ntruct rezulta numai din nscrisuri provenite de la creditoare, si anume: situatii de lucrari, facturi si corespondenta comerciala. Toate aceste nscrisuri nu au caracter autentic, nu sunt emanate de la debitor si nici recunoscute de acesta (Decizia nr. 129/28.01.2010, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara). 10 Acceptarea tacita, sub toate aspectele, deci si asupra penalitatilor inscrise in factura, trebuie sa rezulte din manifestari neindoielnice de vointa, cum ar fi emiterea OP, a unui cec etc (CSJ, sectia comerciala, dec 1090 din 21.02.2001, Obligatii comerciale, C. Haraga, pag. 2). 11 Simpla tacere nu inseamna acceptare tacita decat, cel mult, pentru acele manifestari de vointa neindoielnice, cum ar fi, in speta, plata pretului (CSJ, sec.com, decizia nr. 3260 din 24.09.1998, Obligatii comerciale, C. Haraga, pag. 13).

un contract prin care sa prevada ca, in situatia in care intr-un anumit termen de la receptionarea marfii si a facturii, destinatarul nu face nicio obiectie, aceasta manifestare de vointa sa fie considerata ca fiind o acceptare tacita a facturii.

Neacceptarea la plata a facturilor Daca exista diferente cantitative, calitative sau sortimentale intre bunurile inscrise in factura si cele efectiv receptionate, se face "proces-verbal de constatare de diferente", se refuza factura, total sau partial, efectuandu-se mentiuni si in factura, care mentiuni se semneaza si stampileaza.

Lipsa semnaturii si/sau stampilei. Forta probanta. Nu se face dovada ca cei care au semnat sunt, intr-adevar, si salariatii parateidebitoare, motiv pentru care aceasta a si refuzat plata. Deci, greseala in livrarea marfii in astfel de conditii apartine societatii recurente. Este de necontestat faptul ca nu se preda o marfa decat numai daca pe semnatura delegatului primitor se aplica stampila societatii, altfel predarea marfii se face pe riscul furnizorului, societatea catre care s-a trimis marfa putand sa nu recunoasca niciun element de identificare a acesteia (C.A. Bucuresti, sectia a V-a comerciala, decizia nr. 1069 din 16 iunie 2003, Obligatii comerciale, C. Haraga, pag. 128). Inscrisurile depuse la dosar constituie un inceput de dovada a existentei unor relatii comerciale intre parti, insa nu fac dovada deplina a pretentiilor reclamantei, deoarece, in cea mai mare parte, acestea nu poarta semnatura si stampila societatii parate (C.A. Bucuresti, sectia a VI- a comerciala, decizia nr. 1312 din 16.09.2003, Obligatii comerciale, C. Haraga, pag. 134). Facturile in litigiu sunt, intr-adevar, lipsite de forta probanta, lipsind datele de identificare ale celui ce a semnat factura, stampila paratului si orice dovezi din care sa reiasa imputernicirea data acestei persoane de a contracta in numele paratului (comanda, delegatie, aviz de insotire a marfii, proces-verbal de receptie a marfii etc). Ca urmare, acceptarea la plata nu este nici explicita, nici implicita, ci, dimpotriva, este contestata de parat, care nu a recunoscut niciun moment comanda produselor in litigiu.[...] Dovada raporturilor comerciale derulate in timp, in bune conditiuni, nu valoreaza dovada a raporturilor comerciale strict delimitate de cele doua facturi (CAB, sectia a V-a comerciala, decizia nr. 1872 din 08.12.2003, Obligatii comerciale, C. Haraga, pag. 133).

O factura are aceeasi valoare ca si contractul daca are pe verso toate informatiile ? E adevarat c un contract comercial se poate ncheia, potrivit intereselor prilor, i alt in form, nu numai aceea a unui inscris semnat intre pri prezente (poate fi incheiat verbal, telefonic, etc). Dar ESENIAL in ncheierea contractului, indiferent sub ce form s-a realizat, este existena i concordana manifestarilor de voin ale prilor contractante. Factura, inscris sub semntur privat emis UNILATERAL de furnizor, configureaz natura contractual a raporturilor dintre pri, dar numai cu privire la operaiunile ce constituie obiectul ei (art. 155 C. fiscal scrie ce trebuie s contin o factur). Povestea de pe verso nu poate fi asimilat unor clauze contractuale, fiind un act unilateral i nu rezultanta negocierilor dintre pri. Ca atare, simpla semnare de primire a facturii de ctre destinatar (care poate nici nu s-a uitat pe verso sa vad ca acolo st scris ceva - ce in mod firesc nu trebuia sa fie) nu semnific, prin ea nsi, realizarea acordului de voin asupra tuturor povestilor pe care cineva le poate inventa si scrie pe spatele unei facturi. Cu totul altfel ar putea fi privit situaia daca si "contractul" de pe verso ar purta stampila i semntura persoanelor ce sunt ndreptite, n condiiile legii, s angajeze prile contractante. Contractul trebuie sa fie semnat de catre administrator sau de catre un imputernicit al acestuia. Verificarea calitatii de administrator se face prin certificat constatator emis de Registrul comertului, iar a calitatii de imputernicit prin Imputernicire, de preferat notariala, care sa arate intinderea in timp a acesteia, persoana imputernicita cu toate datele de identificare, precum si obiectul imputernicirii, respectiv dreptul de a semna in numele persoanei juridice un contract, partea cu care trebuie sa semneze, precum si termenii care urmeaza a fi cuprinsi in contract.