Baza legala

Legea care reglementeaza evaziunea fiscala este Legea nr. 241/2005, ultima ei modificare
producandu-se in 01.02.2014 prin adoptarea Legii nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a
Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor
acte normative care cuprind dispozitii procesual penale.
Legea nr. 241/2005 defineste cativa termeni reprezentativi pentru intelegerea contextului legal:

contribuabil orice persoana fizica ori juridica sau orice alta entitate fara personalitate
juridica care datoreaza impozite, taxe, contributii si alte sume bugetului general
consolidat;

Acest lucru ne arata faptul ca orice persoana, fie ea fizica sau juridica, care realizeaza venituri
considerate impozabile si care datoreaza impozite si taxe conform legislatiei in vigoare, este
supusa acestei legi.

obligatii fiscale obligatiile prevazute de Codul fiscal si de Codul de procedura fiscala;

Daca o taxa sau un impozit este prevazut de Codul fiscal sau Codul de procedura fiscala, atunci
intra sub incidenta acestei legi

operatiune fictiva disimularea realitatii prin crearea aparentei existentei unei

operatiuni care in fapt nu exista;

Aceasta definitie arata ca orice document intocmit care nu se bazeaza pe un fenomen economic
real, care s-a intamplat efectiv si intocmai cum este el consemnat, este considerat fictiv si intra
sub incidenta acestei legi.
Ce este considerat evaziune fiscala?
O suma de fapte, care sunt definite de articolele 3-9 din Legea nr. 241/2005 sunt considerate
infractiuni, iar eu le voi dezbate pe cele referitoare strict la activitatea fiscala si contabila.
Conform art. 9, constituie infractiuni de evaziune fiscala, urmatoarele fapte savarsite in scopul
sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale:
a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
Prin bun sau sursa impozabila sau taxabila intelegem toate veniturile si bunurile considerate
impozabile sau taxabile conform legislatiei in vigoare. De asemenea, nu conteaza faptul ca bunul
sau veniturile respective sunt sau nu ale contribuabilului care savarseste fapta. Daca
contibuabilul ajuta pe o terta persoana in ascunderea acestor venituri sau bunuri de la impozitare
este considerat vinovat.

b) omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii, in actele contabile ori in alte documente
legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;
Daca contribuabilul consemneaza in contabilitate doar o parte din veniturile impozabile sau doar
o parte din activitatile desfasurate, acest lucru se considera sustragere de la impozitare.
O interpretare interesanta a dispozitiilor legale mentionate la art. a) si b) se regaseste inDecizia
nr. 3907 din data de 28 noiembrie 2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, avand ca obiect
infractiuni de evaziune fiscala. Decizia spune ca in ceea ce priveste nedeclararea veniturilor
unei persoane fizice, trebuie facuta distinctia intre veniturile pentru care exista atat obligatia
declararii, cat si aceea a evidentierii si veniturile pentru care exista doar obligatia declararii.
Situatia 1 NU este infractiune: pentru veniturile pentru care exista atat obligatia evidentierii, cat
si obligatia declararii, daca veniturile au fost evidentiate in contabilitate, dar nu au fost declarate,
atunci nu se considera evaziune deoarece nu se poate spune ca s-a realizat o ascundere a
veniturilor impozabile pentru ca organele fiscale pot lua la cunostinta de acele venituri prin
simpla verificare a documentelor sau printr-un control fiscal; de asemenea nici nu se poate aplica
articolul referitor la omisiunea evidentierii, deoarece veniturile au fost evidentiate, doar ca
acestea nu au fost declarate.
Situatia 2 ESTE infractiune: pentru veniturile pentru care exista DOAR obligatia declararii (iar
aici intra toate persoanele fizice care nu sunt obligate sa tina contabiliate in partida simpla sau
dubla, cum ar fi freelancerii, cei care obtin venituri din chirii, cei care detin PFA-uri cu norma de
venit etc) daca nu au fost declarate, suntem in prezenta infractiunii prevazuta de lege.
c) evidentierea, in actele contabile sau in alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la
baza operatiuni reale ori evidentierea altor operatiuni fictive;
Notiunea de operatiune fictiva este definita de art. 2 pct. f) din lege ca fiind disimularea realitatii
prin crearea de documente care sa dea impresia existentei unei operatiuni economice care in
realitate nu exista sau nu exista exact in acea forma in care a fost consemnata in acte.
Exemplu 1: O operatiune fictiva comuna este simularea unor tranzactii comerciale prin
interpunerea in actul comercial real, a unor societati de tip fantoma, cu scopul de a redirectiona
profitul pe aceste firme si implicit a se sustrage de la plata impozitelor.
Exemplu 2: O alta operatiune fictiva comuna o reprezinta diminuarea TVA colectata prin
operatiuni de stornare cu caracter fictiv.
Exemplu 3: Desi poate parea de neinteles, o operatiune fictiva este considerata si marirea bazei
de impozitare in scopul raportarii unor venituri mai mari decat cele reale, pentru a induce in
eroare potentialii beneficiari ai situatiilor financiare cu scopul final de a instraina firma, sau a
obtine diferite credite bancare. Un alt folos la maririi bazei de impozitare este depasirea
diferitelor plafoane fiscale, ce dau posibilitatea societatii sa se inregistreze din oficiu ca platitoare
de TVA (prin depasirea plafonului nu se mai realizeaza acel control la sediul societatii, ANAF
inregistrand societatea ca platitoare de TVA prin efectul legii in urma unei simple declaratii

depusa de contribuabil) sau dau posibilitatea trecerii din categoria de impozitare a

microintreprinderilor la impozitul pe profit, lucru care ar folosi de exemplu, celor cu pierderi
fiscale in anul curent sau anii anteriori, rezultand in final un impozit datorat zero sau mult mai
mic decat la impozitarea cu 3% la cifra de afaceri.
d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat
ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;
Ascunderea bazei de impozitare se poate face si fizic, prin distrugerea documentelor care pot
atesta existenta ei (a bazei de impozitare) sau prin distrugerea mediilor de stocare a respectivelor
documente sau dovezi. Distrugerea documentelor si mediilor de stocare dupa expirarea
termenului legal de detinere nu constituie infractiune.
Un alt procedeu larg folosit si care intra sub incidenta prezentului articol este cesionarea partilor
sociale catre persoane reale sau fictive care nu pot fi gasite prin procedure legale, operatie in
urma careia se preda arhiva contabila, se efectueaza predarea contabilitatii. Daca persoanele
respective nu pot fi gasite, atragerea raspunderii administratorului nu poate fi pusa in aplicare.
e) executarea de evidente contabile duble, folosindu-se inscrisuri sau alte mijloace de
stocare a datelor;
Evidenta contabila dubla nu trebuie confundata cu notiunea de contabilitate in partida dubla.
Pentru a reprezenta o infractiune evidenta contabila dubla trebuie sa fie consemnata in acte
oficiale care sa fie folosite si prezentate ca fiind situatia reala si oficiala a societatii, cand in fapt,
aceasta este fictiva.
Inregistrarile din contabilitatea paralela trebuie sa fie diferite de cele din evidenta contabila
oficiala, in caz contrar, nu se considera a fi o infractiune.
f) sustragerea de la efectuarea verificarilor financiare, fiscale sau vamale, prin
nedeclararea, declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile principale sau
secundare ale persoanelor verificate;
Particularitatea acestui articol care se explica singur din definirea lui este ca are in vedere atat
inregistrarea fiscala, cat si inregistrarea in Registrul Comertului. Cu alte cuvinte, neinregistrarea
sediilor secundare la Registrul Comertului este considerata sustragere de la efectuarea
controlului
fiscal.
Nedeclararea sau declararea fictiva sau inexacta cu privire la sediile secundare (punctele de
lucru) nu este considerata in sine o infractiune decat daca este coroborata cu sustragerea de la
efectuarea verificarilor si controlului fiscal.
g) substituirea, degradarea sau instrainarea de catre debitor ori de catre terte persoane a
bunurilor sechestrate in conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscala si ale
Codului de procedura penala.
Sanctiuni. Ce poti pati daca faci evaziune fiscala?

Faptele mentionate mai sus sunt pedepsite cu inchisoare de la 2 la 8 ani.

Exceptie 1: In cazul in care prejudiciul produs este mai mare de 100.000 de Euro, limitele
pedepselor mentionate mai sus se majoreaza cu 5 ani.
Exceptie 2: In cazul in care prejudiciul produs este mai mare de 500.000 de Euro, limitele
pedepselor mentionate mai sus se majoreaza cu 7 ani.
In cazul in care in cursul urmaririi penale sau in cursul judecatii, pana la primul termen de
judecata, faptuitorul achita in totalitate prejudiciul, limitele pedepsei se reduc la jumatate.
NOTA: Inainte de ultima modificare a legii care a avut loc in 01.02.2014, daca prejudiciul total
era mai mic de 50.000 de euro si putea fi recuperat, pedeapsa aplicata era o sanctiune
administrativa, ce se nota in cazierul judiciar, iar in cazul prejudiciului total cuprins intre 50.000
- 100.000 de euro, recuperat, pedeapsa aplicata putea fi amenda (in loc de inchisoare). Aceste
prevederi nu mai sunt valabile in forma actuala a legii.
Concluzii
Orice fapta de a ascunde sau sustrage de la impozitare cu buna stiinta, intentionat, un venit
considerat impozabil, fie el si modic, reprezinta evaziune fiscala si se pedepseste cu inchisoarea.
Nu exista nici un plafon legal sub care veniturile sunt considerate neimpozabile, iar ANAF te
lasa in pace. Exista momentan o agenda a ANAF de a targeta cu precadere anumite sectoare
de activitate si anumite persoane care realizeaza venituri peste o anumita medie, dar acest lucru
nu este definit de o baza legala, nu reprezinta nici o garantie. Nu as recomanda nimanui sa se
bazeze nici pe agenda ANAF si nici pe noroc, ci doar pe prevederile legale.