ICS 11.100.

20

SR EN ISO 10993-1
uz intern

STANDARD ROMÂN Noiembrie 2011

Evaluarea biologică a dispozitivelor medicale

Partea 1: Evaluare şi încercare în cadrul unui
proces de management al riscului

Biological evaluation of medical devices. Part 1: Evaluation and

testing within a risk management process

19
D
Évaluation biologique des dispositifs médicaux. Partie 1:

VI
Évaluation et essais au sein d’un processus de gestion du
uz intern

risque O
C
ite

APROBARE Aprobat de Directorul General al ASRO la 29 ianuarie 2010

tu

Standardul european EN ISO 10993-1:2009 are statutul unui

a

standard român
gr

Înlocuieşte SR EN ISO 10993-1:2004

d e
ar
nd

CORESPONDENŢĂ Acest standard este identic cu standardul european

ta

EN ISO 10993-1:2009, octombrie

ts

This standard is identical with the European Standard

Ki

EN ISO 10993-1:2009, October

La presente norme est identique a la Norme européenne

EN ISO 10993-1:2009, Octombre
uz intern

ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA (ASRO)

Str. Mendeleev nr. 21-25, cod 010362, Bucureşti
Director General: Tel.: +40 21 316 32 96, Fax: +40 21 316 08 70
Direcţia De Standardizare: Tel. +40 21 310 17 30, +40 21 310 43 08, +40 21 312 47 44, Fax: +40 21 315 58 70
Direcţia Publicaţii - Serv. Vânzări/Abonamente: Tel. +40 21 316 77 25, Fax + 40 21 317 25 14, +40 21 312 94 88
Serviciul Redacţie - Marketing, Drepturi de Autor + 40 21 316.99.74

 ASRO Reproducerea sau utilizarea integrală sau parţială a prezentului standard în orice publicaţii şi prin orice
procedeu (electronic, mecanic, fotocopiere, microfilmare etc.) este interzisă dacă nu există acordul scris al ASRO

Ref.: SR EN ISO 10993-1:2010 Ediţia 3

 SR EN ISO 10993-1:2010

Preambul naţional
Acest standard reprezintă versiunea română a standardului european EN ISO 10993-1:2009.
Standardul a fost tradus de ASRO, are acelaşi statut ca şi versiunile oficiale şi a fost publicat cu
permisiunea CEN.
uz intern

Acest standard reprezintă versiunea română a textului în limba engleză a standardului european
EN ISO 10993-1:2009.

Standardul european EN ISO 10993-1:2009 a fost adoptat ca standard român la 29 ianuarie 2010 prin
publicarea unei notei de confirmare.

Prezentul standard român înlocuieşte SR EN ISO 10993-1:2004.

Standardul român SR EN ISO 10993-1:201 face parte din patrimoniul comitetului CT 377 Medicale.

Această parte a ISO 10993 descrie:

- principiile generale ce guvernează evaluarea biologică a dispozitivelor medicale în cadrul

procesului de management al riscului;

- clasificarea generală a dispozitivelor bazată pe natura şi durata de contact cu corpul uman;

19
- evaluarea datelor relevante existente provenind de la toate sursele;

D
VI
uz intern

- identificarea unor lipsuri în ansamblurile de date disponibile pe baza unei analize a riscului;
O
C
- identificarea ansamblului de date suplimentare necesare analizei securităţii biologice a
dispozitivului medical, şi evaluarea securităţii biologice a dispozitivului medical.
ite
tu

Standardul european este un standard armonizat cu Directiva 93/42/CEE, Dispozitive Medicale, cu

Directiva 90/385/EEC, Dispozitive Medicale Active Implantabile.
a
gr

Corespondenţa dintre standardele europene şi respectiv internaţionale la care se face referire şi

e

standardele române este prezentată în anexa naţională NA.

d
ar

Cuvintele „standard european” din textul prezentului standard trebuie citite „standard român”.
nd
ta
ts
Ki
uz intern

2
 SR EN ISO 10993-1:2010

STANDARD EUROPEAN EN ISO 10993-1

EUROPEAN STANDARD
NORME EUROPÉENNE Octombrie 2009
uz intern

EUROPÄISCHE NORM
ICS 11.100.20 Înlocuieşte EN ISO 10993-1:2009, iunie

Versiunea română

Evaluarea biologică a dispozitivelor medicale

Partea 1: Evaluare şi încercare în cadrul unui proces de management al riscului

Biological evaluation of Évaluation biologique des Biologische Beurteilung von

medical devices. Part 1: dispositifs médicaux. Partie Medizinprodukten. Teil 1:

19
Evaluation and testing 1: Évaluation et essais au Beurteilung und Prüfungen im
within a risk management sein d’un processus de Rahmen eines

D
process gestion du risque Risikomanagementsystems

VI
uz intern

(ISO 10993-1:2009) (ISO 10993-1:2009) O (ISO 10993-1:2009)

C
ite

Acest standard european a fost adoptat de CEN la 17 septembrie 2009.

tu

Membrii CEN sunt obligaţi să respecte Regulamentul Intern CEN/CENELEC care stipulează condiţiile
a
gr

în care acestui standard European i se atribuie statutul de standard naţional, fără nici o modificare.
Listele actualizate şi referinţele bibliografice referitoare la aceste standarde naţionale pot fi obţinute de
e

la Centrul de Management CEN sau de la orice membru CEN, pe bază de cerere.

d
ar

Acest standard european există în trei versiuni oficiale (engleză, franceză, germană). O versiune în
nd

oricare altă limbă, realizată prin traducerea sub responsabilitatea unui membru CEN, în limba sa
naţională şi notificată Centrului de Management CEN, are acelaşi statut ca şi versiunile oficiale.
ta
ts

Membrii CEN sunt organismele naţionale de standardizare din: Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru,
Danemarca, Elveţia, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Islanda, Irlanda, Italia, Letonia,
Ki

Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Cehă,
România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia şi Ungaria.
uz intern

CEN

COMITETUL EUROPEAN DE STANDARDIZARE

European committee for standardization
Comité européen de normalisation
Europäisches komitee für normung

Centrul de Management : Avenue Marnix 17, B-1000 Bruxelles

© 2009 CEN Toate drepturile de exploatare sub orice formă şi prin
orice mijloace sunt rezervate membrilor CEN Ref.: EN ISO 10993-1:2009 RO

3
 SR EN ISO 10993-1:2010
uz intern

Cuprins

Pagina

Preambul ....................................................................................................................... 5
Introducere .................................................................................................................... 6
1 Domeniu de aplicare ................................................................................................ 7
2 Referinţe normative ................................................................................................. 7
3 Termeni şi definiţii ................................................................................................... 8
4 Principii generale aplicabile la evaluarea biologică a dispozitivelor medicale ........................ 9
5 Clasificarea dispozitivelor medicale ........................................................................... 12
5.1 Generalităţi .................................................................................................................................. 12
5.2 Clasificare după natura contactului cu corpul uman ................................................................... 12
5.3 Clasificare după durata de contact.............................................................................................. 13

19
6 Proces de evaluare biologică ................................................................................... 14
6.1 Generalităţi .................................................................................................................................. 14

D
6.2 Încercări de evaluare biologică ................................................................................................... 14

VI
uz intern

7 Interpretarea datelor evaluării biologice şi estimarea biologică totală a securităţii ................ 20

O
Anexa A (informativă) Încercări de evaluare biologică ........................................................... 21
C
Anexa B (informativă) Directive privind procesul de management al riscului .............................. 22
ite

B.2.1 Generalităţi ......................................................................................................... 22

tu

Anexa C (informativă) Procedură propusă pentru recenzia literaturii ştiinţifice ............................ 25

a

Anexa ZA (informativă) Relaţia dintre acest standard european şi cerinţele esenţiale

gr

ale Directivei UE 93/42/CEE, Dispozitive Medicale............................................................... 27

Anexa ZB (informativă) Relaţia dintre acest standard european şi cerinţele esenţiale
e

ale Directivei UE 90/385/CEE, Dispozitive Medicale Active Implantabile .................................. 28

d
ar

Bibliografie ................................................................................................................... 29
nd
ta
ts
Ki
uz intern

4
 SR EN ISO 10993-1:2010

Preambul
Acest standard (EN ISO 10993-1:2009) a fost elaborat de către comitetul tehnic ISO/TC 194
“Evaluarea biologică a dispozitivelor medicale” în colaborare cu comitetul tehnic CEN/TC 206
“Evaluarea biologică a dispozitivelor medicale” al cărui secretariat este deţinut de către NEN.
uz intern

Acestui standard european trebuie să i se atribuie statutul de standard naţional, fie prin publicarea
unui text identic, fie prin ratificare, până cel târziu în aprilie 2010 şi standardele naţionale conflictuale
trebuie anulate până cel târziu în aprilie 2010.

Se atrage atenţia că există posibilitatea ca unele dintre elementele acestui document să facă obiectul
drepturilor de autor. CEN [şi/sau CENELEC] nu poate (pot) fi făcut (făcuţi) responsabil (responsabili)
pentru identificarea oricărui astfel de drept de autor.

Acest document înlocuieşte EN ISO 10993-1:2009, iunie.

Acest standard european a fost elaborat în cadrul unui mandat dat CEN-ului de către Comisia
Europeană şi Asociaţia Europeană a Liberului Schimb şi susţine cerinţele esenţiale ale Directivelor
UE.

Pentru relaţia cu Directivele UE, a se vedea anexele informative ZA şi ZB care sunt părţi integrante ale

19
acestui standard.

D
Conform Regulamentului Intern al CEN/CENELEC, organismele naţionale de standardizare din

VI
uz intern

următoarele ţări sunt obligate să aplice prezentul standard european: Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru,
O
Danemarca, Elveţia, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Islanda, Irlanda, Italia, Letonia,
C
Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Cehă,
România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia şi Ungaria.
ite
tu

Notă de ratificare
a
gr

Textul lui ISO 10993-1:2009 a fost aprobat de către CEN ca EN ISO 10993-1:2009 fără nici o
modificare.
d e
ar
nd
ta
ts
Ki
uz intern

5
 SR EN ISO 10993-1:2010

Introducere
Scopul principal al acestei părţi a ISO 10993 este protecţia omului împotriva riscurilor biologice
potenţiale provocate de utilizarea dispozitivelor medicale. Acesta este o combinaţie a numeroase
standarde internaţionale şi naţionale şi ghiduri privind evaluarea biologică a dispozitivelor medicale.
uz intern

Se intenţionează a fi un document de îndrumare generală pentru evaluarea biologică a dispozitivelor

medicale în cadrul unui proces de management al riscului, ca parte a unei evaluări şi dezvoltări
globale a fiecărui dispozitiv. Această abordare combină examinarea şi evaluarea datelor existente din
toate sursele, şi unde este necesar, selectarea şi aplicarea unor încercări suplimentare, astfel
permiţând o evaluare totală a răspunsurilor biologice pentru fiecare dispozitiv medical, relevante
pentru securitatea sa în funcţionare. Trebuie apreciat faptul că termenul „dispozitiv medical“ este
cuprinzător, şi la o extremă constă dintr-un singur material, care poate exista sub mai multe forme
fizice, iar la cealaltă extremă, dintr-un instrument sau parte de instrument complex, sau piese ale unui
aparat constând din numeroase componente fabricate din mai mult de un material.

ISO 10993 tratează determinarea efectelor dispozitivelor medicale asupra ţesuturilor, mai ales într-un
mod general, decât în termeni de dispozitiv specific - tip situaţie. Astfel, pentru o evaluare completă a
securităţii biologice, se clasifică dispozitivele medicale în funcţie de natura şi durata prevăzută de
contact anticipat cu ţesuturile umane la utilizare şi indică, sub formă de tabele, ansamblul datelor care
sunt estimate a fi relevante în luarea în considerare a fiecărei categorie de dispozitiv.

Domeniul riscurilor biologice este vast şi complex. Interacţiunea unui ţesut cu un singur material

19
constituient nu poate fi considerată independentă de ansamblul conceperii dispozitivului. Astfel în
proiectarea dispozitivului, alegerea celui mai bun material luând în considerare interacţiunea cu

D
ţesuturile, poate conduce la un dispozitiv mai puţin funcţional, interacţiunea cu ţesutul fiind doar unul

VI
uz intern

din numeroasele caracteristici de luat în considerarea la efectuarea acestei alegeri. Atunci când
O
materialul este destinat să interacţioneze cu ţesutul, pentru a-şi îndeplini funcţia, evaluarea biologică
C
trebuie să ţină seama de aceasta.
ite

Interacţiunile unui material, care sunt considerate adverse la o aplicaţie, cu un ţesut, pot să nu fie
tu

considerate la fel într-o situaţie diferită. Încercarea biologică se bazează, printre altele, pe metode de
încercare in vitro şi in vivo şi pe modele animaliere, astfel încât comportamentul prevăzut la utilizarea
a
gr

unui dispozitiv pe om să nu poată fi hotărât decât cu prudenţă, căci nu se poate trage o concluzie fără
ambiguitate că aceleaşi reacţii ale ţesuturilor se vor produce de asemenea la aceste specii. În plus,
e

modurile diferite de răspuns ale aceluiaşi material în funcţie de indivizi, sugerează că anumiţi pacienţi
d

pot avea reacţii adverse, chiar cu materiale bine cunoscute.

ar
nd

Scopul acestei părţi a ISO 10993 este de a servi drept cadru pentru stabilirea unei evaluări biologice
care, în măsura în care cunoştinţele ştiinţifice duc la progresul înţelegerii mecanismelor de bază ale
ta

răspunsurilor ţesuturilor, de a reduce numărul de expuneri ale animalelor de încercare dând preferinţă
ts

încercărilor prin produse chimice şi modele in vitro, în situaţiile în care aceste metode furnizează
informaţii la fel de pertinente precum modelele in vivo.
Ki

Nu se intenţionează ca ISO 10993 să furnizeze un ansamblu rigid de metode de încercare şi criterii de

acceptare sau de respingere. Aceasta ar duce fie la constrângeri inutile asupra dezvoltării şi folosirii
de noi dispozitive medicale, fie la o falsă înţelegere a securităţii în utilizarea generală a dispozitivelor
medicale. Atunci când o aplicaţie particulară este justificată, specialiştii produsului sau din domeniul de
uz intern

aplicare corespunzător, pot alege stabilirea de încercări şi criterii specifice într-un standard vertical de
produs.

Această parte a ISO 10993 este destinată a fi utilizată de către profesionişti, cei calificaţi prin
şcolarizare sau experienţă corespunzătoare, capabili să interpreteze cerinţele şi să judece concluziile
evaluării pentru fiecare dispozitiv medical, ţinând cont de toţi factorii relevanţi ce privesc dispozitivul,
utilizarea prevăzută, cunoştinţele actuale asupra dispozitivelor medicale furnizate, consultând
literatura ştiinţifică şi experienţele clinice anterioare.

Anexa A conţine un tabel informativ care este în general util, pentru identificarea ansamblului de date
biologice recomandate la evaluarea dispozitivelor medicale, în funcţie de categoria de contact cu
corpul şi durata de expunere clinică. Anexa B conţine linii directoare pentru aplicarea procesului de
management al riscului la dispozitivele medicale care includ evaluarea biologică.

6
 SR EN ISO 10993-1:2010

1 Domeniu de aplicare
Această parte a ISO 10993 descrie:
uz intern

- principiile generale ce guvernează evaluarea biologică a dispozitivelor medicale în cadrul

procesului de management al riscului;

- clasificarea generală a dispozitivelor bazată pe natura şi durata de contact cu corpul uman;

- evaluarea datelor relevante existente provenind de la toate sursele;

- identificarea unor lipsuri în ansamblurile de date disponibile pe baza unei analize a riscului;

- identificarea ansamblului de date suplimentare necesare analizei securităţii biologice a

dispozitivului medical, şi

- evaluarea securităţii biologice a dispozitivului medical.

Această parte a ISO 10993 nu acoperă încercările de materialele şi dispozitivele care nu vin în contact
direct cu corpul pacientului şi nici nu acoperă riscurile biologice care decurg din defecte mecanice.
Alte părţi ale ISO 10993 acoperă încercări specifice, aşa cum se indică în Preambulul ISO.

19
D
2 Referinţe normative

VI
uz intern

O
Referinţele următoare sunt indispensabile pentru aplicarea acestui document. Pentru referinţele
C
datate, se aplică doar ediţia citată. Pentru referinţele nedatate se aplică ultima ediţie a documentului
menţionat (inclusiv orice amendament).
ite
tu

ISO 10993-2, Biological evaluation of medical devices — Part 2: Animal welfare requirements
a
gr

ISO 10993-3, Biological evaluation of medical devices — Part 3: Tests for genotoxicity, carcinogenicity
and reproductive toxicity
d e

ISO 10993-4, Biological evaluation of medical devices — Part 4: Selection of tests for interaction with
ar

blood
nd

ISO 10993-5, Biological evaluation of medical devices — Part 5: Tests for in vitro cytotoxicity
ta

ISO 10993-6, Biological evaluation of medical devices — Part 6: Tests for local effects after
ts

implantation
Ki

ISO 10993-7, Biological evaluation of medical devices — Part 7: Ethylene oxide sterilization residuals

ISO 10993-9, Biological evaluation of medical devices — Part 9: Framework for identification and
quantification of potential degradation products
uz intern

ISO 10993-10, Biological evaluation of medical devices — Part 10: Tests for irritation and skin
sensitization

ISO 10993-11, Biological evaluation of medical devices — Part 11: Tests for systemic toxicity

ISO 10993-12, Biological evaluation of medical devices — Part 12: Sample preparation and reference
materials

ISO 10993-13, Biological evaluation of medical devices — Part 13: Identification and quantification of
degradation products from polymeric medical devices

ISO 10993-14, Biological evaluation of medical devices — Part 14: Identification and quantification of
degradation products from ceramics

7
 SR EN ISO 10993-1:2010

ISO 10993-15, Biological evaluation of medical devices — Part 15: Identification and quantification of
degradation products from metals and alloys

ISO 10993-16, Biological evaluation of medical devices — Part 16: Toxicokinetic study design for
degradation products and leachables
uz intern

ISO 10993-17, Biological evaluation of medical devices — Part 17: Establishment of allowable limits
for leachable substances

ISO 10993-18:2005, Biological evaluation of medical devices — Part 18: Chemical characterization of
materials

ISO/TS 10993-19, Biological evaluation of medical devices — Part 19: Physico-chemical,

morphological and topographical characterization of materials

ISO/TS 10993-20, Biological evaluation of medical devices — Part 20: Principles and methods for
immunotoxicology testing of medical devices

ISO 14971, Medical Devices — Application of risk management to medical devices

19
3 Termeni şi definiţii

D
Pentru scopurile acestui document se aplică următorii termeni şi definiţii.

VI
uz intern

3.1
O
C
dispozitiv medical
orice instrument, aparat, echipament, dispozitiv, implant, reactiv in vitro sau calibror, soft, material sau
ite

orice alt articol similar sau asociat, pentru care producătorul prevede să fie utilizat singur sau în
tu

combinaţie, pentru fiinţe umane, pentru unul sau mai multe din scopurile specifice următoare:
a
gr

• diagnostic, prevenţie, monitorizare, tratament sau ameliorare a unei boli;

e

• diagnostic, monitorizare, tratament, ameliorare a sau compensare pentru o traumă;

d
ar

• investigare, înlocuire, modificare sau susţinere a anatomiei sau a unui proces fiziologic;
nd

•
ta

susţinere şi întreţinere a vieţii,

ts

• control al concepţiei;
Ki

• dezinfectarea dispozitivelor medicale;

• furnizarea de informaţii medicale prin mijloace de examinare in vitro a eşantioanelor provenite din
corpul uman,
uz intern

şi care nu-şi îndeplineşte scopul principal în sau pe corpul uman prin mijloace farmacologice,
imunologice sau metabolice, dar care poate fi ajutat în funcţionarea sa prin astfel de mijloace.

NOTA 1 - Această definiţie a fost elaborată de către grupul de lucru asupra armonizării globale (GHTF).

[ISO 13485:2003, definiţia 3.7]

NOTA 2 - Produsele care pot fi considerate ca dispozitive medicale în anumite jurisdicţii, şi pentru care nu există
încă abordări armonizate, sunt:

1) ajutoare pentru persoane cu dizabilităţi;

2) dispozitive de tratament/diagnostic a bolilor şi traume la animale;

3) accesorii ale dispozitivelor medicale (a se vedea NOTA 4);

8
 SR EN ISO 10993-1:2010

4) substanţele de dezinfecţie;

5) dispozitivele care încorporează ţesuturi umane sau animaliere, care pot întruni cerinţele de mai
sus, dar supuse la controale diferite.
uz intern

NOTA 3 – Accesoriile special concepute de către producător, să poată fi utilizate cu un dispozitiv medical
“părinte”, în scopul de a-i permite să-şi îndeplinească funcţia, trebuie să fie conform ISO 10993.

NOTA 4 - Dispozitivele medicale sunt diferite de medicamente/materiale biologice şi evaluarea lor biologică
necesită o abordare diferită.

NOTA 5 - Dispozitivele medicale pot include dispozitivele dentare.

3.2
material
orice polimer sintetic sau natural, metal, aliaj, ceramică sau altă substanţă inertă, incluzând ţesut
prelevat neviu, folosit ca dispozitiv medical sau orice parte a acestuia

3.3
produs final
dispozitiv medical în starea sa „de utilizare” aşa cum este definit prin specificaţii sau etichetarea
producătorului

19
3.4

D
component chimic

VI
uz intern

substanţă sintetică sau naturală utilizată într-un proces de fabricare de materiale şi/sau dispozitive
O
medicale, precum aditivi (antioxidanţi, stabilizatori anti UV, coloranţi, etc.) substanţe auxiliare de
C
fabricaţie (solvenţi, lubrifianţi, agenţi anti spumanţi, etc.)
ite

3.5
tu

set de date
informaţii provenite dintr-o varietate de surse necesare pentru caracterizarea răspunsului biologic al
a
gr

unui dispozitiv
d e

4 Principii generale aplicabile la evaluarea biologică a dispozitivelor

ar

medicale
nd
ta

4.1 În conformitate cu ISO 14971, evaluarea biologică a oricărui material sau dispozitiv destinat a
ts

fi folosit la oameni trebuie să fie parte a unui program de evaluare biologică structurat în cadrul unui
proces de management al riscului, aşa cum se arată în figura 1. Anexa B furnizează linii directoare
Ki

asupra acestui proces. Evaluarea biologică trebuie planificată, efectuată şi documentată de persoane
cu experienţă şi competenţă. A se vedea anexa C pentru a afla modul de efectuare a unei recenzii din
literatura ştiinţifică asupra datelor existente.

Planul de management al riscului trebuie să identifice aspectele de evaluare a riscului biologic care
necesită competenţe tehnice particulare şi trebuie să identifice persoana (persoanele) responsabilă
uz intern

(responsabile) de evaluarea securităţii biologice.

Programul de evaluare trebuie să cuprindă decizii fondate şi justificate care să evalueze

avantajele/dezavantajele şi relevanţa pentru:

a) caracteristicile chimice şi fizice ale diferitelor materiale;

NOTĂ – Dacă această informaţie este deja documentată în cadrul managementului riscului pentru dispozitiv, ea
poate fi inclusă ca referinţă.

b) istoricul utilizării clinice sau orice date ale expunerii umane;

c) orice dată existentă asupra toxicologiei şi alte informaţii pentru securitatea biologică a
produsului şi materialelor din compoziţie, produsele de degradare şi metaboliţi;

9
 SR EN ISO 10993-1:2010

d) metodele de încercare.

Evaluarea poate cuprinde atât un studiu relevant de experienţă preclinică şi clinică cât şi încercări
reale. O astfel de evaluare poate să conducă la concluzia că încercările nu sunt necesare dacă
materialul are o istorie demonstrabilă de utilizare sigură într-un rol specificat şi o formă fizică care este
uz intern

echivalentă cu acea a dispozitivului în studiu.

4.2 La selectarea materialelor de utilizat la producerea dispozitivului, primul lucru care trebuie luat
în considerare este să fie potrivite scopului ţinând cont de caracteristicile şi proprietăţile materialului,
incluzând proprietăţi chimice, toxicologice, fizice, electrice, morfologice şi mecanice.

4.3 Pentru evaluarea biologică generală a dispozitivului trebuie luate în considerare următoarele:

a) materialul (materialele) pentru fabricare;

b) aditivii prevăzuţi, impurităţile procesului şi reziduurile (a se vedea ISO 10993-7 pentru

reziduurile de oxid de etilenă);

c) substanţele extractibile (a se vedea ISO 10993-17);

d) produse de degradare (a se vedea ISO 10993-9 pentru principii generale şi ISO 10993-13,

19
ISO 10993-14; şi ISO 10993-15, respectiv, pentru produsele de degradare a polimerilor,
ceramicelor şi metalelor);

D
VI
e) alte componente şi interacţiunea lor în produsul final;
uz intern

O
C
f) proprietăţile şi caracteristicile produsului final;
ite

g) caracteristicile fizice ale produsului final, inclusiv, dar nu limitat la, porozitate, mărimea
tu

particulelor, forma şi morfologia suprafeţei.

a

Identificarea constituienţilor chimici ai materialului şi considerarea asupra caracteristicilor chimice ale

gr

materialului (a se vedea ISO 10993-18) trebuie să preceadă orice încercare biologică (a se vedea
e

figura 1).
d
ar

Trebuie luat în considerare dacă efectele fizice ale dispozitivului influenţează biocompatibilitatea (a se
nd

vedea ISO/TS 10993-19).

ta

La evaluarea riscului, pentru dispozitivele implantabile, suplimentar faţă de efectele sistemice, trebuie
ts

să se ţină seama de efectele locale.

Ki

4.4 Alegerea încercărilor şi datele necesare la evaluare biologică şi interpretarea rezultatelor

acestora trebuie să ţină cont de compoziţia chimică a materialelor, inclusiv condiţiile de expunere şi de
natura, gradul, frecvenţa, şi durata expunerii a dispozitivul medical sau a constituenţilor săi asupra
corpului uman pentru a permite clasificarea dispozitivelor, în scopul de a facilita selectarea încercărilor
adecvate (a se vedea articolul 5). Stricteţea necesară în evaluarea biologică este determinată în
uz intern

principal de natura, gradul şi frecvenţa expunerii şi de pericolele identificate pentru material.

4.5 Trebuie luate în considerare toate riscurile biologice potenţiale cunoscute, pentru fiecare
material sau produs final, dar aceasta nu implică ca controlul tuturor riscurilor posibile să fie necesar
sau realizabil (a se vedea articolul 5 şi 6). Rezultatele încercărilor nu pot garanta lipsa pericolelor
biologice potenţiale, deci investigaţiile biologice trebuie urmate de observaţii atente ale reacţiilor
adverse neaşteptate sau evenimente la pacienţi în timpul utilizării clinice a dispozitivului.

Lista posibilelor pericole biologice este mare şi poate să cuprindă efecte pe termen scurt precum
toxicitate acută, iritaţie cutanată, oculară sau a suprafeţei mucoaselor, hemoliză şi trombocitate, ca şi
efecte de lungă durată sau toxice specifice ca efecte toxice subcronice şi cronice, sensibilizare,
alergie, genotoxicitate, carcinogenitate (tumorogenicitate) şi efecte asupra reproducerii, incluzând
teratogenicitate.

10
 SR EN ISO 10993-1:2010
uz intern

19
D
VI
uz intern

O
C
ite
a tu
gr
d e
ar
nd
ta
ts
Ki
uz intern

a
Acest proces se aplică doar dispozitivelor medicale care intră în contact direct sau indirect cu corpul
pacientului.

Figura 1 – Rezultat al abordării sistematice a evaluării biologice a dispozitivelor medicale în

cadrul procesului de management al riscurilor

11
 SR EN ISO 10993-1:2010

4.6 Alegerea încercărilor in vitro sau in vivo trebuie să se bazeze pe aplicaţiile finale. Toate
încercările se conduc conform cu cele mai bune practici de calitate ale laboratorului recunoscute
curent/validate; de exemplu bunele practici de laborator (GLP) sau ISO 17025, unde este cazul, iar
datele trebuie evaluate de către profesionişti competenţi şi informaţi.
uz intern

Metodele de încercare in vitro, care sunt validate corespunzător, disponibile în mod acceptabil şi
practic fiabile şi reproductibile, trebuie preferate încercărilor in vivo. Atunci când este posibil, trebuie
efectuată o examinare in vitro înaintea începerii încercării in vivo. Rezultatele de reţinut sunt toate
acelea care permit finalizarea unei concluzii independente.

4.7 Materialele sau produsul final trebuie reevaluate biologic dacă au loc următoarele fenomene:

a) orice schimbare a sursei sau a specificaţiei materialelor folosite la fabricarea produsului;

b) orice schimbare în compoziţie, procesare, ambalare primară sau sterilizare a produsului;

c) orice schimbare în instrucţiunile producătorului sau în aşteptările privind depozitarea, de

exemplu modificări ale duratei de depozitare şi/sau de transport;

d) orice schimbare a utilizării prevăzute a produsului;

19
e) orice dovadă că produsul poate produce efecte adverse la folosirea pe oameni.

D
4.8 Pentru o evaluare generală, evaluarea biologică ar trebui să ţină cont de natura şi de

VI
uz intern

mobilitatea constituenţilor chimici ai materialelor utilizate pentru fabricarea dispozitivului şi alte

O
informaţii, alte încercări neclinice, studii clinice şi experienţa ulterioară punerii pe piaţă.
C
ite

5 Clasificarea dispozitivelor medicale

a tu

5.1 Generalităţi
gr

Dispozitivele medicale trebuie clasificate în concordanţă cu natura şi durata contactului cu corpul

e

uman, după cum se descrie în 5.2 şi 5.3. Clasificarea dispozitivelor medicale facilitează identificarea
d

ansamblurilor de date relevante (a se vedea anexa A).

ar
nd

Evaluarea oricărui dispozitiv care nu intră în nici una din categoriile descrise, trebuie să urmărească
ta

principiile generale conţinute în această parte a ISO 10993. Anumite dispozitive se pot încadra în mai
multe categorii, în care caz, trebuie efectuată evaluarea corespunzătoare pentru fiecare categorie.
ts
Ki

5.2 Clasificare după natura contactului cu corpul uman

5.2.1 Dispozitive cu contact de suprafaţă

Acestea includ dispozitive medicale care intră în contact cu următoarele suprafeţe:

uz intern

a) Piele

- dispozitive care intră în contact numai cu suprafaţa intactă a pielii.

Exemple: Electrozi, proteze externe, benzi de fixare, bandaje compresive şi monitoare de diverse tipuri:

b) Mucoasele membranelor

- dispozitive care intră în contact cu mucoasele membranelor intacte.

EXEMPLE: Lentile de contact, catetere urinare, dispozitive intravaginale şi intraintestinale (tuburi stomacale,
sigmoidoscoape, colonoscoape, gastroscoape), tuburi endotraheale, bronhoscoape, proteze dentare, şi
dispozitive ortodontice.

12
 SR EN ISO 10993-1:2010

c) Suprafeţe cu leziuni sau deteriorate

- dispozitive care intră în contact cu suprafeţe ale corpului cu leziuni sau deteriorate.

EXEMPLE: Pansamente sau dispozitive de vindecare şi plasturi ocluzivi pentru ulcer, arsuri şi ţesut de
uz intern

granulaţie.

5.2.2 Dispozitive de comunicare cu exteriorul

Dispozitivele de comunicare cu exteriorul se clasifică conform contactului lor cu următoarele suprafeţe

de aplicare:

a) În mod indirect cu calea sanguină

- dispozitive care intră în contact cu sistemul circulator într-un punct şi servesc drept cale de
intrare în sistemul vascular.

EXEMPLE: Seturi de administrare a soluţiilor, seturi de dilataţie, de transfer şi de administrare a sângelui.

b) Ţesut/ os/ dentină

19
- dispozitive care intră în contact cu ţesuturi, sistemul osos sau pulpă dentară.

D
EXEMPLU: Laparoscoape, artroscoape, sisteme de drenare, cimenturi dentare, materiale de umplere

VI
dentare şi copci pentru piele.
uz intern

O
c) Circuitul sanguin
C
ite

- dispozitive care intră în contact cu circuitul sanguin.

tu

EXEMPLE: Catetere intravasculare, electrozi temporari pentru stimulator cardiac, oxigenatori, tubulatura
a

oxigenatorului extracorporal şi accesoriile, aparate de dializă, tuburi şi accesorii de dializă, hemoadsorbanţi şi

gr

imunoadsorbanţi.
e

5.2.3 Dispozitive implantabile

d
ar

Dispozitivele implantabile se clasifică conform contactului lor cu următoarele suprafeţe de aplicare:

nd

a) Ţesut /os
ta
ts

- dispozitive care intră în contact în principal cu osul.

Ki

EXEMPLE: Cuie ortopedice, plăci, articulaţii de substituire, proteze osoase, cementuri osoase şi dispozitive
intraosoase.

- dispozitive care intră în contact în principal cu ţesuturile şi cu fluidele tisulare.

EXEMPLE: Stimulatoare cardiace, dispozitive de administrare a medicamentelor, senzori şi stimulatori

uz intern

neuromusculari, înlocuitori de tendoane, implanturi de sân, laringe artificial, implanturi subperiostale, cleme de
ligatură şi dispozitive intrauterine.

b) Sânge

- dispozitive care în principal intră în contact cu sângele.

EXEMPLE: Electrozi ai stimulatorului cardiac, fistule arterovenoase artificiale, valve cardiace, grefe vasculare,
catetere interne pentru administrarea medicamentelor şi dispozitive de asistare ventriculară.

5.3 Clasificare după durata de contact

După durata de contact prevăzută, dispozitivele medicale trebuie clasificate după cum urmează:

a) Expunere limitată (A): dispozitive a căror utilizare sau contact cumulat unic, multiplu sau repetat
este de până la 24 h.

13
 SR EN ISO 10993-1:2010

b) Expunere prelungită (B): dispozitive a căror utilizare sau contact cumulat unic, multiplu sau
repetat pe termen lung este probabil să depăşească 24 h, dar nu mai mult de 30 zile.

c) Contact permanent (C): dispozitive a căror utilizare sau contact cumulat unic, multiplu sau repetat
pe termen lung depăşeşte 30 de zile.
uz intern

Dacă un material sau dispozitiv poate fi plasat în mai multe categorii de durată trebuie să se aplice
metodele de încercare şi/sau de evaluare cele mai riguroase. Având în vedere durata de expunere, în
cazul expunerilor multiple ale unui dispozitiv, decizia referitoare la categoria în care acesta se
plasează trebuie să ia în considerare efectul cumulativ potenţial. Dacă un dispozitiv este destinat de a
se schimba pe parcursul duratei sale de viaţă, cu cele care sunt polimerizate şi/sau biodegradate in
situ, atunci trebuie efectuate evaluări separate pentru diferite stări ale dispozitivului. De exemplu,
pentru un adeziv biodegradabil destinat a se polimeriza in situ, diferitele stări ale dispozitivului vor
include: constituenţi de iniţiere, produse intermediare de reacţie, materialul polimerizat în întregime şi
produse de degradare.

6 Proces de evaluare biologică

6.1 Generalităţi

19
Caracterizarea materialelor este o etapă preliminară esenţială a procesului de evaluare biologică.
Extinderea caracterizării chimice cerute depinde de datele de securitate preclinice şi clinice de datele

D
toxicologice existente, ca şi de natura şi durata contactului dispozitivului medical cu corpul; dar

VI
uz intern

caracterizarea trebuie să determine un minim de constituienţi chimici ai dispozitivului şi eventuali

O
aditivi şi auxiliari reziduali de fabricaţie. Caracterizarea materială este descrisă în ISO 10993-18 şi
C
ISO/TS 10993-19.
ite

Figura 1 indică în ce mod diferitele etape ale procesului de caracterizare chimică se leagă de puncte
tu

de decizie ale întregii evaluări biologice.

a
gr

Dacă combinaţia tuturor materialelor, produselor chimice şi procedurilor are stabilit un istoric al
utilizării în deplină securitate pentru aplicaţia prevăzută, atunci caracterizări şi evaluări biologice
e

ulterioare pot să nu fie necesare. Trebuie stabilită şi măsurată identitatea şi cantitatea noilor materiale
d

şi produse chimice prezente.

ar
nd

Pentru componentele dispozitivelor extractibile şi reutilizabile având date toxicologice cunoscute

relevante pentru doza prevăzută pentru care calea şi frecvenţa expunerii indică existenţa de marje de
ta

securitate corespunzătoare, necesitatea efectuării de încercări suplimentare este susceptibilă să fie

ts

minimă sau inexistentă. Pentru dispozitivele care au amestecuri chimice reutilizabile trebuie
considerate sinergiile potenţiale ale produselor chimice reutilizabile.
Ki

Rezultatele evaluării riscurilor pot conduce la concluzia că este necesară o caracterizare suplimentară
a materialelor, de exemplu atunci când marja de securitate nu este considerată suficientă dacă un
produs chimic trebuie reutilizat în totalitate. În astfel de cazuri, o încercare de extragere ce simulează
o expunere clinică poate servi la estimarea gradului de expunere clinică a constituientului chimic.
uz intern

Acceptabilitatea nivelului de reutilizare trebuie să fie conformă cu ISO 10993-17.

Atunci când există un potenţial de degradare în condiţiile de producţie, sterilizare, transport,

depozitare şi utilizare a dispozitivului, prezenţa şi natura produselor de degradare trebuie să fie
caracterizate conform cu ISO 10993-9, ISO 10993-13, ISO 10993-14 şi ISO 10993-15.

6.2 Încercări de evaluare biologică

6.2.1 Generalităţi

Se evaluează toate informaţiile rezonabile şi practic disponibile şi se compară cu ansamblul de date

necesare evaluării securităţii biologice a dispozitivului (a se vedea anexa A şi articolul 4). Se identifică

orice date suplimentare sau orice încercare necesară, în vederea completării setului de date cerut
pentru a se efectua evaluarea riscului.

14
 SR EN ISO 10993-1:2010

ISO 10993-2 se aplică oricărei încercări in vivo luată în considerare. Nu se fac încercări suplimentare
in vivo dacă:

1) sunt disponibile rezultate ale unor studii relevante precedente,

uz intern

sau

2) datele clinice şi preclinice existente, incluzând istoricul utilizării în deplină securitate, răspund la
exigenţele evaluării biologice şi, în consecinţă, încercările suplimentare pe animale ar fi contrare eticii.
În cadrul evaluării biologice la estimarea pertinenţei datelor rezultate ca urmare a utilizării anterioare a
materialului trebuie luat în considerare nivelul de încredere în istoricul datelor.
ISO 10993-18:2005, anexa C, indică anumite principii informative ce permit aprecierea echivalenţei
toxicologice.

Suplimentar principiilor generale expuse în articolul 4, următoarele principii trebuie aplicate, dacă
încercarea biologică a dispozitivelor medicale este considerată necesară ca parte a procesului general
de management al riscului.

a) Încercarea trebuie să se facă pe produsul final steril sau pe eşantioane reprezentative prelevate
din produsul final sau din materialele procesate industrial în aceeaşi manieră ca produsul final
(incluzând sterilizarea);

19
b) Alegerea procedurilor de încercare trebuie să ţină cont de:

D
VI
1) natura, gradul, durata, frecvenţa şi condiţiile de expunere sau contact al corpului uman cu
uz intern

dispozitivul în condiţii normale de folosire;

O
C
2) natura chimică şi fizică a produsului final;
ite
tu

3) activitatea toxicologică a compuşilor chimici din compoziţia produsului final;

a
gr

4) faptul că anumite încercări (cele destinate a evalua efecte sistemice) pot să nu fie aplicabile
acolo unde a fost exclusă prezenţa materialelor reutilizabile sau unde acestea au un profil toxic
e

acceptabil cunoscut, permiţând utilizarea în deplină securitate prin evaluarea în conformitate cu

d

ISO 10993-17 şi evaluarea riscului în concordanţă cu ISO 14971;

ar
nd

5) relaţia dintre suprafaţa dispozitivului şi dimensiunea corpului care îl primeşte;

ta

6) informaţiile existente bazate pe datele din literatură, experienţă anterioară şi încercări non
ts

clinice;
Ki

7) sensibilitatea şi selectivitatea încercării considerate în relaţia cu ansamblul de date relevante de

evaluare biologică;

8) faptul că protecţia oamenilor este scopul principal al acestei părţi a ISO 10993, un scop
secundar fiind asigurarea protecţiei animalelor şi minimizarea numărului şi expunerii animalelor
uz intern

de laborator.

c) Dacă se prepară extracte ale dispozitivelor, solvenţii şi condiţiile de extracţie folosite trebuie să fie
potrivite naturii şi utilizării produsului final, ca şi a predictibilităţii (ca scop al încercării, justificarea
sa, sensibilitatea sa, selectivitatea sa, etc.) metodei de încercare (a se vedea ISO 10993-12).

d) Atunci când este cazul, trebuie folosiţi martori pozitivi şi negativi.

Metodele de încercare utilizate pentru încercările de evaluare biologică trebuie să fie sensibile, precise
şi corecte. Toate încercările trebuie efectuate conform cu cele mai bune practici de calitate ale
laboratorului recunoscute curent/validate, de exemplu GLP sau ISO 17025, unde este cazul.

Rezultatele încercărilor trebuie să fie reproductibile (în cadrul laboratorului) cât şi repetabile (între
laboratoare) şi fiabile.

15
 SR EN ISO 10993-1:2010

6.2.2 Descrierea încercărilor

6.2.2.1 Generalităţi

Trebuie luate în considerare şi efectuate încercările de evaluare indicate de la 6.2.2.2 până la 6.2.2.15
uz intern

atunci când este necesară completarea setului de date necesare pentru evaluarea biologică a
dispozitivelor medicale considerate. Atunci când datele existente sunt suficiente, nu mai este necesară
nici o încercare suplimentară.

Având în vedere diversitatea dispozitivelor medicale, se admite că nu toate încercările identificate

dintr-o categorie sunt necesare sau aplicabile (a se vedea ISO 14971) pentru un dispozitiv dat. Este
indispensabil pentru încercări, ca fiecare dispozitiv să fie considerat după capacităţile sale.

Pot fi necesare încercări suplimentare care nu sunt menţionate în tabel, (de exemplu biodegradarea şi
toxicitatea).

6.2.2.2 Citotoxicitate

Trebuie utilizate încercările de citotoxicitate, folosind tehnici celulare de cultură pentru determinarea
lizei celulelor (moartea celulelor), inhibarea creşterii celulelor, formarea de colonii şi alte efecte asupra
celulelor cauzate de dispozitivele medicale, materiale şi/sau extractele lor (a se vedea ISO 10993-5).

19
6.2.2.3 Hipersensibilitate cu acţiune întârziată

D
VI
uz intern

Trebuie utilizate încercările de hipersensibilitate pentru estimarea potenţialului de sensibilizare la

O
contactul cu dispozitivele medicale, materiale şi/sau extractele lor, utilizând un model animalier
C
corespunzător (a se vedea ISO 10993-10).
ite

Aceste încercări sunt importante deoarece expunerea sau contactul chiar şi la cantităţi foarte mici din
tu

potenţialele substanţe reutilizabile, poate cauza reacţii alergice sau de sensibilizare.

a
gr

6.2.2.4 Iritare (incluzând reactivitate intracutanată)

e

Aceste încercări estimează iritarea potenţială la dispozitive medicale, materiale şi/sau extractele lor,
d

folosind zone corespunzătoare precum piele, ochi, mucoasa membranelor, pe un model potrivit.
ar

Încercarea (încercările) realizat (realizate) trebuie să corespundă pentru calea (piele, ochi, mucoasă)
nd

şi durata expunerii sau contactului (a se vedea ISO 10993-10).

ta

Încercarea de reactivitate intracutanată evaluează reacţia localizată a ţesutului la extractele

ts

dispozitivului medical. Această încercare este aplicabilă acolo unde determinarea iritării prin încercări
Ki

ale dermei sau mucoaselor este inadecvată (de exemplu dispozitivele medicale implantate sau în
contact cu sângele).

Această încercare poate fi, de asemenea, folositoare atunci când substanţele extrase sunt hidrofobe
(a se vedea ISO 10993-10).
uz intern

6.2.2.5 Toxicitate sistemică (acută)

Încercările de toxicitate sistemică acută se utilizează acolo unde contactul permite o eventuală
absorbţie de substanţe reutilizabile toxice şi produse de degradare toxice pentru estimarea unor efecte
dăunătoare potenţiale a expunerilor singulare sau multiple, pe o perioadă mai mică de 24 h, la
dispozitivele medicale, materiale şi/sau extractele lor, pe un model animal (a se vedea ISO 10993-11).

Sunt incluse încercările de pirogenicitate pentru a se detecta reacţiile pirogenice induse de extractele
de dispozitive medicale sau de materiale. Nici o încercare singulară nu poate diferenţia reacţiile
pirogenice induse de material de cele datorate contaminării cu endotoxine.

Dacă este posibil, încercările de toxicitate sistemică acută pot fi combinate cu toxicitate subacută şi
subcronică şi cu protocoale de încercări de implantare.

16
 SR EN ISO 10993-1:2010

6.2.2.6 Toxicitate subacută şi subcronică

Trebuie efectuate încercările de toxicitate subacută şi subcronică pentru a se determina efectele la

expuneri sau contact unic cât şi multiplu ale dispozitivelor medicale, materialelor şi/sau extractelor lor
pentru o perioadă nu mai mică de 24 h dar nu mai mare de 10% din speranţa de viaţă a animalului de
uz intern

încercare (de exemplu mai mult de 13 săptămâni la şobolani).

Aceste încercări pot fi excluse, dacă datele disponibile pentru toxicitate cronică a materialelor
corespunzătoare sunt suficiente pentru a permite evaluarea toxicităţii subacută şi subcronică. Motivele
de renunţare la aceste încercări vor fi menţionate în raportul evaluării biologice totale. Aceste încercări
ar trebui adaptate pentru calea şi durata contactului. Încercările de toxicitate subacută şi subcronică
sunt descrise în ISO 10993-11.

Dacă este posibil, protocoalele de încercări de toxicitate sistemică subcronică şi subacută pot fi
extinse pentru a include protocoale de încercări la implantare, permiţând evaluarea efectelor locale şi
sistemice subacute şi subcronice.

6.2.2.7 Genotoxicitate

Trebuie utilizate un grup de încercări de genotoxicitate in vitro folosind culturi de celule de mamifere
sau ne-mamifere sau alte tehnici pentru a se determina mutaţii genetice sau modificări în numărul şi

19
structura sau numărul cromozomilor şi alte toxicităţi ale ADN-ului sau genelor, cauzate de dispozitivele
medicale, materiale şi/sau extractele lor.

D
VI
Dacă una din încercările in vitro este pozitivă, atunci trebuie fie efectuate încercări in vivo de
uz intern

O
mutagenicitate, fie se face prezumţia că materialul este mutagen (a se vedea ISO 10993-6).
C
6.2.2.8 Implantare
ite

Trebuie efectuate încercări de implantare pentru evaluarea efectelor patologice locale pe ţesuturi vii,
tu

atât la nivel macroscopic cât şi microscopic, a unui eşantion de material sau produs final care este
a

implantat chirurgical sau amplasat într-o zonă de implant sau într-un ţesut corespunzător cu aplicaţia
gr

prevăzută (de exemplu încercări speciale pentru implantare dentară). Aceste încercări trebuie să fie
e

adaptate la calea şi durata de contact.

d
ar

Dacă este posibil, protocoalele de încercări de implantare trebuie extinse pentru a se evalua ambele
nd

efecte locale şi sistemice, pentru a respecta cerinţele relative la încercările de toxicitate cronică,
subcronică, acută şi subacută (a se vedea ISO 10993-6).
ta
ts

6.2.2.9 Hemocompatibilitate
Ki

Pentru evaluarea efectelor dispozitivelor medicale sau materialelor în contact cu sângele, asupra
sângelui sau componentelor sângelui trebuie efectuate încercări de hemocompatibilitate utilizând un
model sau sistem corespunzător.

O încercare de hemocompatibilitate, de hemoliză, determină gradul de lizare al hematiilor şi eliberarea

hemoglobinei cauzată de dispozitivele medicale, materiale şi/sau extractele lor in vitro.
uz intern

Se pot concepe alte încercări specifice de hemocompatibilitate pentru a simula geometria, condiţiile de
contact şi dinamica fluidelor ale dispozitivului sau materialului în timpul aplicaţiilor clinice şi se
determină interacţiunile sânge/material/dispozitiv (a se vedea ISO 10993-4).

6.2.2.10 Toxicitate cronică

Trebuie utilizate încercări de toxicitate cronică pentru a se determina efectele la expuneri unice cât şi
multiple a dispozitivelor medicale, materialelor şi/sau a extractelor lor pe o perioadă importantă din
durata de viaţă a animalului de încercare (în mod obişnuit 6 luni pentru şobolan). Aceste încercări
trebuie să fie adaptate la calea şi durata de contact (a se vedea ISO 10993-11).

17
 SR EN ISO 10993-1:2010

Dacă este posibil, protocoalele de încercări de toxicitate sistemică cronică pot fi extinse pentru a
include un protocol de încercare la implantare ce permite evaluarea efectelor locale şi sistemice
cronice.

6.2.2.11 Carcinogenicitate
uz intern

În lipsa informaţiilor provenind din alte surse, trebuie prevăzute încercări de carcinogenicitate
potenţiale asupra materialului/dispozitivului. Cu toate acestea, este rar, ca încercările de
carcinogenicitate să fie considerate adaptate la dispozitivele medicale (a se vedea ISO 10993-3).
Încercările de carcinogenicitate trebuie utilizate pentru determinarea potenţialului oncologic al
dispozitivelor medicale, materiale şi/sau a extractelor lor pentru expunerile sau contactele atât unice
cât şi multiple în timpul celei mai mari părţi a duratei de viaţă, a animalului de încercare. Aceste
încercări trebuie să fie adaptate la calea şi durata de contact; studii pentru durata de viaţă sau modele
transgenice pot fi adecvate. Aceste încercări pot fi proiectate astfel încât să se examineze toxicitatea
cronică cât şi caracterul oncologic, într-un singur studiu experimental.

6.2.2.12 Toxicitate pentru reproducere şi dezvoltare

Încercări de toxicitate pentru reproducere şi dezvoltare trebuie efectuate în vederea evaluării efectelor
potenţiale ale dispozitivelor medicale, materialelor şi/sau a extractelor lor asupra funcţiei de
reproducere, a dezvoltării embrionare (teratogenicitate) şi a dezvoltării prenatale şi postnatale timpurii.
Încercările de toxicitate sau încercările biologice asupra reproducerii/dezvoltării ar trebui efectuate

19
doar dacă dispozitivul are un impact potenţial asupra capacităţii reproductive a subiectului. În plus
aceste încercări trebuie luate în considerare pentru dispozitive/materiale utilizate în perioada de

D
sarcină. Când se desfăşoară aceste încercări, locul de aplicare al dispozitivului este primul criteriu de

VI
luat în consideraţie. Încercările de toxicitate asupra reproducerii şi dezvoltării sunt descrise în ISO
uz intern

10993-3.
O
C
6.2.2.13 Biodegradare
ite

Trebuie luate în considerare încercări de biodegradare dacă:

a tu

a) dispozitivul este destinat a fi biodegradabil;

gr
e

sau
d
ar

b) dispozitivul este destinat să fie implantat pentru mai mult de 30 zile;

nd

sau
ta
ts

c) există indicaţii că substanţele toxice pot fi eliberate în cursul contactului cu corpul uman.
Ki

Parametrii care influenţează viteza de degradare trebuie descrişi şi documentaţi.

Trebuie să fie descrise mecanismele de biodegradare. Pentru determinarea vitezei de degradare şi

eliberare de produse chimice în vederea estimării expunerii, trebuie ca mecanismele să fie simulate in
vitro. Încercări in vivo pot fi necesare pentru evaluarea biodegradării unui material.
uz intern

Încercările de biodegradare pot să nu fie necesare dacă produsele posibil degradabile se găsesc în
cantităţi prevăzute şi sunt produse cu o viteză similară cu cea a produselor care dispun de un istoric al
securităţii de utilizare clinică; şi/sau dacă în particular sunt prezente sub o formă fizică, adică o mărime
şi o formă, similare cu cea a produselor care dispun de un istoric al securităţii de utilizare clinică sau
dacă există suficiente date relevante asupra substanţelor şi produselor de degradare în utilizarea
prevăzută.

Un cadru general pentru încercările de biodegradabilitate este dat în ISO 10993-9.

Încercări de biodegradare in vitro specifice pentru polimeri, ceramice şi metale sunt descrise în
ISO 10993-13, ISO 10993-14 şi respectiv în ISO 10993-15.

18
 SR EN ISO 10993-1:2010

6.2.2.14 Studii toxicocinetice

Obiectivul studiilor toxicocinetice este evaluarea absorpţiei, distribuţiei, metabolismului şi excreţiei

(ADME) a unui produs chimic cunoscut a fi toxic sau a cărui toxicitate este necunoscută. Aceste studii
servesc, de asemenea, pentru determinarea dozei livrate organelor ţintă în scopul evaluării oricărui
pericol sanitar, utilizând modelul de psihologie farmacocinetică (PBPK). Extrapolarea rezultatelor
uz intern

încercării între genuri, vârste, specii şi doze/expuneri este posibilă, dar trebuie explicată şi aplicată
prin discernământul critic al unui expert.

Necesitatea studiilor toxicocinetice in vivo în scopul determinării procesului de absorpţie, distribuţie,

metabolism şi eliminarea produselor refolosite şi de degradare a dispozitivelor medicale, materialelor
şi/sau extractelor lor (a se vedea 6.2.2.13 şi ISO 10993-16) trebuie examinată împreună cu rezultatele
studiilor de biodegradare in vitro.

La luarea deciziilor de efectuare sau nu de studii toxicocinetice, ca parte a evaluării biologice a unui
dispozitiv medical, trebuie luaţi în considerare, produsul finit şi constituienţii chimici, inclusiv produsele
de degradare şi refolosite, prevăzute sau potenţiale, în combinaţie cu utilizarea prevăzută a
dispozitivului.

Acolo unde este cazul, procesele teoretice de degradare trebuie examinate anterior studiilor
toxicocinetice cu ajutorul experimentelor in vitro (de exemplu asupra ţesuturilor, homogenaţi sau
celule), nu doar din motive de confort al animalului, aşa cum este indicat în ISO 10993-2, dar şi pentru

19
determinarea produselor de degradare mai curând probabile decât posibile.

D
Studii toxicocinetice trebuie efectuate dacă:

VI
uz intern

a) dispozitivul este conceput a fi bioresorbabil, O

C
sau
ite

b) dispozitivul este un implant cu contact permanent, şi o biodegradare sau o coroziune

tu

semnificativă este sigură sau probabilă, şi/sau atunci când se produce o migrare a
a

substanţelor refolosite ale dispozitivului,

gr
e

sau
d
ar

c) există o certitudine sau probabilitate de eliberare de produse refolosite şi de degradare

nd

potenţial toxice sau reactive a dispozitivului medical în corpul uman în cursul utilizării clinice.
ta

Nu sunt cerute studii toxicocinetice dacă vitezele efective de eliberare sau prevăzute a produselor
ts

refolosite şi de degradare ale unui dispozitiv sau material particular au fost considerate ca furnizând
niveluri de expunere clinică sigură după o experienţă semnificativă, sau dacă există deja suficiente
Ki

date toxicologice relevante sau toxicocinetice asupra produselor refolosite şi de degradare.

Dacă un material nu este destinat să se biodegradeze, eliberarea de produse refolosite şi de

degradare a metalelor, aliajelor şi ceramicii este de obicei foarte scăzută pentru a justifica studii
toxicocinetice.
uz intern

Un proiect de studiu toxicocinetic pentru produse refolosite şi de degradare este dat în ISO 10993-16.

6.2.2.15 Imunotoxicitate

ISO/TS 10993-20 furnizează o vedere de ansamblu asupra imunotoxicologiei şi face referire în special
la imunotoxicitatea potenţială a dispozitivelor medicale. Încercări de imunotoxicitate trebuie luate în
considerare plecând de la natura chimică a materialelor de fabricaţie şi a datelor obţinute din surse
care sugerează efecte imunotoxicologice sau dacă potenţialul imunogen a unui produs chimic nu este
cunoscut.

19
 SR EN ISO 10993-1:2010

7 Interpretarea datelor evaluării biologice şi estimarea biologică totală a

securităţii
Experţii examinatori care posedă cunoştinţe şi experienţă necesară trebuie să determine şi să
uz intern

documenteze

a) strategia şi conţinutul programului de evaluare biologică a dispozitivului medical;

b) criteriile de determinare a acceptabilităţii unui material pentru scopul prevăzut în relaţie cu

planul de management al riscului;

c) adecvarea caracteristicilor materialului,

d) motivele alegerii şi/sau respingerii încercărilor;

e) interpretarea datelor existente şi a rezultatelor încercărilor,

f) necesitatea oricăror date suplimentare pentru completarea evaluării biologice;

g) concluziile globale ale securităţii biologie a dispozitivului medical.

19
Anexa A furnizează încercările de evaluare generală care trebuie luate în considerare pentru fiecare
categorie de dispozitiv şi de durată.

D
VI
uz intern

Având în vedere diversitatea dispozitivelor medicale, se admite că nu toate încercările identificate

O
într-o categorie sunt necesare sau aplicabile pentru orice dispozitiv dat. Este indispensabil pentru
C
încercări ca fiecare dispozitiv să fie considerat pe baza capacităţii proprii.
ite
a tu
gr
d e
ar
nd
ta
ts
Ki
uz intern

20
 SR EN ISO 10993-1:2010

Anexa A
(informativă)

Încercări de evaluare biologică

uz intern

Tabelul A.1 furnizează cadrul pentru elaborarea unui program de evaluare şi nu o listă pentru control.
(a se vedea articolul 6). Pentru anumite dispozitive medicale, pot fi necesare anumite combinaţii de
încercări incluzând mai multe sau mai puţine încercări decât cele indicate în tabel. În plus faţă de
cadrul dat în tabelul A.1, trebuie să se ţină cont, pentru evaluarea riscurilor care depind de natura şi
durata expunerii specifice şi de următoarele: toxicitate cronică, carcinogenitate, biodegradare,
toxicocinetică, imunotoxicitate, toxicitate pentru reproducere/dezvoltare sau alte toxicităţi particulare
ale unui organ.

Tabelul 1 – Încercări de evaluare de luat în considerare

Clasificare dispozitive medicale prin Efect biologic

Natura contactului cu corpul Durata de contact

Hemocompatibilitate
Toxicitate sistemică

Toxicitate subacută
uman (a se vedea 5.2) (a se vedea 5.3)

Iritare sau reacţie

Genotoxicitate
Citotoxicitate

Sensibilizare

intradermică

19

Implantare
Categorie Contact A – limitată (≤24h)

(acută)
D
B – prelungită

VI
(>până la 30 zile)
uz intern

C – permanentă
O
C
(>30 zile)
a
A X X X
ite

B X X X
Piele
tu

C X X X
a

Dispozitive în A X X X
gr

contact cu Mucoasă B X X X
suprafaţa C X X X X X
e

Suprafaţă A X X X
d

lezată sau
ar

B X X X
traumatizată C X X X X X
nd

În mod indirect A X X X X X
cu circuitul B X X X X X
ta

sanguin C X X X X X X
ts

Dispozitive Ţesut, A X X X
comunicând os, B X X X X X X X
Ki

cu exteriorul dentină C X X X X X X X
Circulaţie A X X X X X
sanguină B X X X X X X X X
C X X X X X X X X
Os, A X X X
ţesut B X X X X X X X
uz intern

Dispozitive C X X X X X X X
implantabile Sânge A X X X X X X X
B X X X X X X X X
C X X X X X X X X
a
Crucile indică date care pot fi necesare la evaluarea biologica sigură, conform unei analize a riscului. Atunci
când datele existente sunt suficiente, nu mai este necesară nici o încercare suplimentară.

21
 SR EN ISO 10993-1:2010

Anexa B
(informativă)

Directive privind procesul de management al riscului

uz intern

B.1 Generalităţi

Această anexă descrie un proces continuu prin care producătorul poate identifica riscurile biologice
legate de dispozitivele medicale, estima şi evalua aceste riscuri, controla şi supraveghea eficacitatea
controlului.

B.2 Procesul de management al riscului

B.2.1 Generalităţi

Tabelul A.1 trebuie utilizat la stabilirea unei evaluări biologice a riscurilor în scopul de a identifica
domeniile de interes abordate în literatura ştiinţifică, experienţa clinică şi încercări. Trebuie evaluate
riscurile reprezentate de pericolele biologice identificate. Evaluarea securităţii biologice a unui
dispozitiv medical trebuie să cuprindă o strategie planificată de la caz la caz, pentru identificarea
pericolelor şi estimarea mai bună a riscurilor legate de pericolele cunoscute. Strategia de încercare

19
trebuie să cuprindă motivaţia alegerii şi/sau respingerii încercărilor. Pentru o evaluare a securităţii
biologice este necesar ca aceste motivaţii să constituie un protocol clar, concis, logic şi îndreptăţit

D
ştiinţific de evaluare demonstrând că toate pericolele biologice au fost luate în considerare şi că

VI
uz intern

riscurile aferente au fost evaluate şi controlate. O

C
Conform cu procesul de management al riscului descris în ISO 14971, evaluarea biologică a
dispozitivelor medicale şi a materialelor lor cuprinde următoarele elemente.
ite
tu

B.2.2 Analiza riscului

a
gr

B.2.2.1 Utilizare prevăzută/caracteristici ale dispozitivului

e

a) Se defineşte fiecare material/dispozitiv şi utilizarea sa, ca şi utilizarea sa greşită previzibil

d

acceptabilă.
ar
nd

b) Se caracterizează fizic şi chimic fiecare material/dispozitiv.

ta

B.2.2.2 Identificare a pericolelor biologice

ts
Ki

a) Se identifică pericolele din materiale, aditivi, adjuvanţi şi alte potenţiale substanţe refolosite.

b) Caracterizarea pericolelor chimice induse:

- date despre toxicologia materialelor componente,

uz intern

- relaţia doză-răspuns,

- natura toxicităţii.

c) Caracterizarea pericolelor non chimice induse.

B.2.2.3 Evaluare a expunerii

a) Viteza şi modul de eliberare de substanţe refolosite.

b) Forme fizice.

c) Estimare a expunerii pacientului (cantităţi totale sau clinice disponibile).

22
 SR EN ISO 10993-1:2010

B.2.2.4 Estimare a riscului

a) Informaţii asupra utilizării anterioare pentru materiale, aditivi, adjuvanţi şi alte potenţiale
substanţe pentru refolosite.
uz intern

b) Date ale evaluării biologice.

c) Date ale încercărilor clinice şi experienţei clinice.

d) Estimare a riscului pornind de la identificarea pericolelor şi de la evaluarea expunerii.

B.2.2.5 Evaluare a riscului

a) Se compară riscul estimat cu criteriile de acceptabilitate (predeterminate în planul de

management al riscului.

b) Se determină dacă este necesar un control al riscului.

B.2.2.6 Control al riscului

a) Reducere a riscului.

19
b) Analiza opţiunilor incluzând fezabilitatea.

D
VI
c) Implementare de măsuri de control al riscului.
uz intern

O
d) Evaluare risc rezidual şi comunicare.
C
ite

e) Evaluare a utilităţii.
tu

f) Analiză risc/beneficiu.
a
gr

g) Alte pericole generate de către măsurile de control.

d e

h) Finalizare a controlului riscului.

ar
nd

B.2.3 Risc rezidual global/evaluare beneficiu

ta

a) Se compară riscul rezidual global cu criteriile de acceptabilitate (predeterminate în planul de

ts

management al riscului).
Ki

b) Acceptare risc global.

c) Evaluare beneficiu global.

d) Risc global/analiză beneficiu.

uz intern

B.2.4 Raport de evaluare biologică

a) Raport cu rezultate ale documentului.

B.2.5 Informaţii post–producţie

a) Se documentează experienţa post–producţie.

b) Se trece în revistă experienţa managementului riscului.

B.3 Încercări şi rapoarte de încercare

Pornind de la datele existente şi urmând logica din ISO 14971, dacă la evaluarea riscurilor biologice
se ajunge la concluzia că riscurile identificate sunt acceptabile, atunci nici o altă încercare nu mai este
cerută. Altfel, trebuie să fie obţinute informaţii suplimentare.

23
 SR EN ISO 10993-1:2010

Se recomandă ca încercările să fie întreprinse doar dacă se decide că este probabil ca încercările
suplimentare să ajute la obţinerea unei concluzii, de exemplu, justificarea pentru încercări trebuie să
aibă la bază o analiză a datelor existente privind riscurile relevante.

Rapoartele de încercare trebuie să conţină o dovadă descriptivă, o analiză a constatărilor şi o

uz intern

evaluare cantitativă a acceptabilităţii lor.

Este important şi trebuie furnizată o examinare completă a factorilor care duc la concluzia însoţită de
argumentări succinte şi precise pentru fiecare justificare şi explicaţii pentru orice incertitudine legată
de fiecare decizie.

B.4 Raport de evaluare biologică

Experţii evaluatori trebuie să determine dacă informaţiile disponibile sunt suficiente pentru a răspunde
obiectivului evaluării securităţii biologice şi, dacă este cazul, să documenteze modul în care concluzia
asupra securităţii este atinsă.

Raportul de evaluare biologică trebuie să:

- conţină un rezumat al rezultatelor evaluării globale,

19
- confirme că analiza riscului şi controlul au fost efectuate şi finalizate.

D
Raportul managementului riscului trebuie să fie aprobat de către personalul care este mandatat cu

VI
această responsabilitate şi autoritate.
uz intern

O
B.5 Concluzii
C
ite

Utilizarea seriei ISO 10993 pentru încercări, în cadrul unui proces de management al riscului, ca parte
tu

în procesul de management al riscului, oferă o valabilitate ştiinţifică procesului de evaluare a

răspunsului biologic, determină dispoziţiile corespunzătoare pentru utilizarea etică a animalelor şi
a
gr

oferă o mai mare reasigurare pentru public privind securitatea biologică a dispozitivelor medicale.
d e
ar
nd
ta
ts
Ki
uz intern

24
 SR EN ISO 10993-1:2010

Anexa C
(informativă)

Procedură propusă pentru recenzia literaturii ştiinţifice

uz intern

C.1 Introducere

O recenzie şi evaluare a literaturii ştiinţifice este esenţială pentru justificarea şi planificarea unei
evaluări biologice a unui material sau dispozitiv medical. Obiectivul unei astfel de recenzii este să
determine condiţii apriorice ştiinţifice pentru evaluarea biologică. De asemenea, furnizează informaţii
esenţiale pentru estimarea riscului/beneficiului şi atingerea unei conduite etice ale evaluării planificate,
aşa cum este stabilit prin ISO 10993-2.

NOTĂ – O astfel de recenzie din literatura ştiinţifică poate fi utilă pentru a determina dacă datele disponibile
relevante din literatură sunt suficiente pentru a demonstra securitatea biologică a dispozitivului în cauză, fără a fi
necesar să se genereze alte date noi pornind de la încercări efective sau pentru a ajunge la concluzia că datele
disponibile nu sunt suficiente.

O recenzie a literaturii ştiinţifice este o activitate care trebuie desfăşurată cu stricteţe şi obiectivitate şi

19
care trebuie să permită verificarea de către o terţă parte.

D
C.2 Metodologie

VI
uz intern

C.2.1 Generalităţi O
C
Înainte de a efectua o recenzie a literaturii ştiinţifice, trebuie stabilit un plan de identificare, de
ite

selectare, de colectare şi de recenzie a oricăror date/studii existente. Acest plan trebuie documentat şi
fondat preferabil pe practicile recunoscute pentru recenzia sistemică a literaturii ştiinţifice.
a tu

C.2.2 Obiectiv (obiective)

gr

Obiectivul (obiectivele) recenziei din literatura ştiinţifică trebuie în mod clar definit (definite). Se
d e

recomandă ca tipurile de studii pertinente pentru aceste obiective să fie specificate, ţinând cont de
ar

orice cunoştinţă deja recunoscută asupra materialului sau dispozitivului.

nd

C.2.3 Criterii de selecţie a documentelor

ta
ts

Trebuie ca criteriile de selectare sau excludere a datelor să fie definite conform unei justificări
corespunzătoare. Trebuie ca datele publicate să fie extrase din publicaţii ştiinţifice recunoscute.
Ki

Trebuie ca toate datele pertinente nepublicate să fie luate de asemenea în considerare, în scopul
evitării unei atitudini de părtinire a publicaţiei. Toate datele trebuie să aibă referinţă.

Este necesar ca recenzia literaturii ştiinţifice să menţioneze sursele literaturii şi datele şi extinderea
cercetării în bazele de date sau alte surse de informaţii.
uz intern

C.2.4 Evaluarea documentelor

O recenzie a literaturii ştiinţifice trebuie să evalueze clar calitatea documentelor şi măsura în care
literatura se referă la trăsăturile şi caracteristicile specifice ale materialului sau dispozitivului în cauză,
ţinând cont de utilizarea prevăzută.

Trebuie luate în considerare următoarele:

a) similitudinea tehnologică a documentelor alese în raport cu dispozitivul considerat,

performanţa critică, concepţia şi principiile de funcţionare, astfel încât să poată fi estimată
aplicabilitatea literaturii;

b) relevanţa particularităţii animalelor experimentale utilizate în studiile alese pentru evaluarea

biologică a dispozitivul considerat.

25
 SR EN ISO 10993-1:2010

c) condiţiile de utilizare ale materialului sau dispozitivului în documentele alese şi utilizarea

prevăzută a dispozitivului considerat.

C.2.5 Evaluarea critică a literaturii

uz intern

Trebuie ca recenzia literaturii ştiinţifice să facă o evaluare a importanţei şi ponderii studiilor cu diferite
concepţii ca şi o evaluare a datelor publicate şi ne publicate. Dacă datele nepublicate sunt incluse în
evaluare, recenzia literaturii trebuie să indice care este importanţa acordată fiecăreia din ele.

Factorii de luat în considerare sunt următorii:

- Concluziile autorului sunt susţinute de datele disponibile?

- Literatura reflectă practicile medicale în curs şi tehnologiile de vârf?

- Referinţele provin de la publicaţii ştiinţifice recunoscute şi dacă au fost citate în reviste de

specialitate?

- În ce măsură literatura publicată este rezultatul studiilor care au urmat principii ştiinţifice?

Este necesar ca recenzia literaturii de specialitate să conţină o evaluare critică a acestei literaturi.

19
După obţinerea şi evaluarea documentelor, trebuie ca criteriile de selectare aplicate şi urmare a
evaluării trebuie să fie justificate excluderile de documente. Este efectuată o recenzie privind

D
dispozitivul în cauză şi modul său de utilizare prevăzut şi se întocmeşte un raport structurat a

VI
acestuia, care trebuie să conţină:
uz intern

O
a) o scurtă descriere a materialului sau dispozitivului precum şi modul de utilizare prevăzut,
C
ite

b) o analiză a întregii literaturi şi toate datele selectate, favorabile şi ne favorabile,

tu

c) o evaluare critică a pericolelor, riscurilor asociate şi măsurile de securitate corespunzătoare,

a
gr

d) o descriere a metodelor de ponderare a diferitelor documente (trebuie acordată atenţie

e

particulară în caz de publicare repetată a aceloraşi autori, în scopul evitării acordării unei prea
d

mari importanţe unor publicaţii multiple ale aceloraşi încercări,

ar
nd

e) o listă cu publicaţiile cu trimiteri corespunzând la evaluare,

ta

f) o concluzie justificată incluzând o evaluare a unui beneficiu probabil pentru sănătate raportat la
ts

riscurile probabile de traume sau boală provenind din utilizarea prevăzută de către producător,
ţinând cont de “stadiul tehnicii“ (este necesar ca concluziile să pună în evidenţă modul în care
Ki

obiectivele recenziei din literatura ştiinţifică au fost atinse şi să identifice lipsa probelor
indispensabile pentru acoperirea ansamblului de aspecte ale securităţii şi performanţelor în
cauză (dacă încercările curente sunt considerate necesare, concluziile trebuie de asemenea să
dea detalii asupra obiectivelor relevante şi concepţiile asupra încercărilor bazate pe rezultatele
recenziei din literatură).
uz intern

g) Data şi semnătura (semnăturile) examinatorilor.

26
 SR EN ISO 10993-1:2010

Anexa ZA
(informativă)

Relaţia dintre acest standard european şi cerinţele esenţiale ale

uz intern

Directivei UE 93/42/CEE, Dispozitive Medicale

Acest standard internaţional a fost elaborat sub un mandat dat CEN–ului de Comisia Europeană şi
Asociaţia Europeană a Liberului Schimb pentru a furniza un mijloc de conformitate cu Cerinţelor
Esenţiale ale Directivei UE din Noua Abordare 93/42/CEE, Dispozitive Medicale.

Odată ce acest standard este citat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sub această Directivă şi a
fost implementat ca standard naţional în cel puţin un Stat Membru, conformitatea cu articolele acestui
standard date în tabelul ZA.1 conferă, în limitele domeniului de aplicabilitate ale acestui standard,
prezumţia de conformitate la cerinţele esenţiale ale acestei directive şi regulilor AELS asociate.

Tabelul ZA.1 - Corespondenţa dintre acest standard european şi Directiva 93/42/CEE,

Dispozitive Medicale

19
Articol (le)/ sub articol (le) ale Cerinţe esenţiale (ERs) ale Observaţii / Note
acestui standard european Directivei 93/42/CEE referitor
la dispozitive medicale

D
VI
uz intern

4, 5, 6, 7 Anexa I: O
7.1, 7.2 şi 7.5
C
AVERTISMENT: - Alte cerinţe şi alte Directive UE pot fi aplicate produsului (produselor) ce fac
ite

obiectul acestui standard.

a tu
gr
d e
ar
nd
ta
ts
Ki
uz intern

27
 SR EN ISO 10993-1:2010

Anexa ZB
(informativă)

Relaţia dintre acest standard european şi cerinţele esenţiale ale

uz intern

Directivei UE 90/385/CEE, Dispozitive Medicale Active Implantabile

Acest standard internaţional a fost elaborat sub un mandat dat CEN–ului de Comisia Europeană şi
Asociaţia Europeană a Liberului Schimb pentru a furniza un mijloc de conformitate cu Cerinţelor
Esenţiale ale Directivei UE din Noua Abordare 90/385/CEE, Dispozitive Medicale Active Implantabile.

Odată ce acest standard este citat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sub această directivă şi a
fost implementat ca standard naţional în cel puţin un stat membru, conformitatea cu articolele acestui
standard date în tabelul ZB.1 conferă, în limitele domeniului de aplicabilitate ale acestui standard,
prezumţia de conformitate la cerinţele esenţiale ale acestei directive şi regulilor AELS asociate.

Tabelul ZB.1 - Corespondenţa dintre acest standard european şi Directiva 90/385/CEE,

Dispozitive medicale active implantabile.

19
Articol (le)/ sub articol (le) ale Cerinţe esenţiale (ERs) ale Observaţii / Note

D
acestui standard european Directivei 90/385/CEE,
Dispozitive medicale active

VI
uz intern

implantabile O
C
4, 5, 6, 7 Anexa I:
Doar alineat 1 şi 2 din art. 9
ite
a tu

AVERTISMENT: - Alte cerinţe şi alte Directive UE pot fi aplicate produsului (produselor) ce fac
gr

obiectul acestui standard.

d e
ar
nd
ta
ts
Ki
uz intern

28
 SR EN ISO 10993-1:2010

Bibliografie
uz intern

[1] ISO 7405, Dentistry — Evaluation of biocompatibility of medical devices used in dentistry

[2] ISO 9000, Quality management systems — Fundamentals and vocabulary

[3] ISO 9001, Quality management systems — Requirements

[4] ISO 9004, Managing for the sustained success of an organization — A quality management
approach

[5] ISO 13485, Medical devices — Quality management systems — Requirements for regulatory
purposes

[6] ISO/IEC 17025, General requirements for the competence of testing and calibration
laboratories

19
[7] Chemical Testing: OECD Guidelines for the Testing of Chemicals — Section 4: Health Effects

D
[8] Japan, Good Laboratory Practice for Preclinical Biological Tests of Medical devices;
Ordinance of MHLW (03-23-2005)

VI
uz intern

[9] USA, GLP reference in the Federal Register

O
C
ite
a tu
gr
d e
ar
nd
ta
ts
Ki
uz intern

29
 SR EN ISO 10993-1:2010

Anexa naţională NA
(informativă)

Corespondenţa dintre standardele europene şi internaţionale la care se face

referire în text şi standardele române
uz intern

Corespondenţa dintre standardele europene şi internaţionale la care se face referire şi pentru care
există standardele române este următoarea:

EN ISO 10993-2 IDT SR EN ISO 10993-2:2007

Evaluarea biologică a dispozitivelor medicale. Partea 2: Cerinţe pentru
protecţia animalelor

EN ISO 10993-3 IDT SR EN ISO 10993-3:2009

Evaluarea biologică a dispozitivelor medicale. Partea 3: Teste pentru
genotoxicitate, carcinogenitate şi toxicitate asupra funcţiei de reproducere

EN ISO 10993-4 IDT SR EN ISO 10993-4:2009

Evaluarea biologică a dispozitivelor medicale. Partea 4: Selectarea
testelor pentru interacţiunile cu sângele

19
EN ISO 10993-5 IDT SR EN ISO 10993-5:2009
Evaluarea biologică a dispozitivelor medicale. Partea 5: Teste pentru

D
citotoxicitate in vitro

VI
uz intern

EN ISO 10993-6 IDT SR EN ISO 10993-6:2009

O
Evaluarea biologică a dispozitivelor medicale. Partea 6: Teste pentru
C
efecte locale după implantare
ite

EN ISO 10993-7 IDT SR EN ISO 10993-7:2009

tu

Evaluarea biologică a dispozitivelor medicale. Partea 7: Reziduuri de

a

sterilizare cu oxid de etilenă

gr
e

SR EN ISO 10993-7:2009/AC:2010
d

Evaluarea biologică a dispozitivelor medicale. Partea 7: Reziduuri de

ar

sterilizare cu oxid de etilenă

nd
ta

EN ISO 10993-9 IDT SR EN ISO 10993-9:2010

ts

Evaluarea biologică a dispozitivelor medicale. Partea 9: Cadru pentru

identificarea şi cuantificarea produşilor potenţiali de degradare
Ki

EN ISO 10993-10 IDT SR EN ISO 10993-10:2011

Evaluarea biologică a dispozitivelor medicale. Partea 10: Teste de iritare
şi de sensibilizare cutanată

EN ISO 10993-11 IDT SR EN ISO 10993-11:2009

uz intern

Evaluarea biologică a dispozitivelor medicale. Partea 11: Încercări de

toxicitate sistemică

EN ISO 10993-12 IDT SR EN ISO 10993-12:2009

Evaluarea biologică a dispozitivelor medicale. Partea 12: Prepararea
eşantioanelor şi a materialelor de referinţă

EN ISO 10993-13 IDT SR EN ISO 10993-13:2010

Evaluarea biologică a dispozitivelor medicale. Partea 13: Identificare şi
cuantificare a produselor de degradare din dispozitive medicale pe bază
de polimeri

30
 SR EN ISO 10993-1:2010

EN ISO 10993-14 IDT SR EN ISO 10993-14:2009

Evaluarea biologică a dispozitivelor medicale. Partea 14: Identificarea şi
cuantificarea produselor de degradare din ceramică
uz intern

EN ISO 10993-15 IDT SR EN ISO 10993-15:2009

Evaluarea biologică a dispozitivelor medicale. Partea 15: Identificare şi
cuantificare a produşilor de degradare din metale şi aliaje

EN ISO 10993-16 IDT SR EN ISO 10993-16:2010

Evaluarea biologică a dispozitivelor medicale. Partea 16: Proiectarea
studiilor toxicocinetice pentru produse de degradare şi substanţe
extractibile

EN ISO 10993-17 IDT SR EN ISO 10993-17:2009

Evaluarea biologică a dispozitivelor medicale. Partea 17: Stabilirea
limitelor admisibile pentru substanţe extractibile

EN ISO 10993-18 IDT SR EN ISO 10993-18:2009

Evaluarea biologică a dispozitivelor medicale. Partea 18: Caracterizare
chimică a materialelor

19
EN ISO 10993-19 - -
EN ISO 10993-20 - -

D
EN ISO 14971 IDT SR EN ISO 14971:2009

VI
uz intern

Dispozitive medicale. Aplicarea managementului de risc la dispozitive

O
medicale
C
ite
tu

Simbolul gradului de echivalenţă (IDT-identic), conform SR 10000-8.

a
gr

Standardele europene respectiv internaţionale la care se face referire şi care nu au fost adoptate ca
standarde române pot fi consultate sau comandate la Asociaţia de Standardizare din România.
d e
ar
nd
ta
ts
Ki
uz intern

31
uz intern

19
D
VI
uz intern

O
C
ite
a tu
gr
d e
ar
nd
ta
ts
Ki
uz intern

Standardele române conţin prevederi necesare pentru contractare. Prevederile nu sunt limitative.
Utilizatorii standardelor sunt răspunzători pentru completarea şi aplicarea corectă a acestora.

Este important ca utilizatorii standardelor române să se asigure că sunt în posesia ultimei ediţii şi a
tuturor modificărilor în vigoare.

Informaţiile referitoare la standardele române sunt publicate în „Catalogul standardelor române” şi în

„Buletinul standardizării” regăsindu-se şi în aplicaţia de informare şi documentare „Infostandard”, în
format electronic, care este actualizată săptămânal.