Miscarea Legionara si Corneliu Zelea Codreanu

Terpu Vlad
“Mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă şi nu fi niciodată mişel. Lasă pentru alţii
căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine cazi luptând pe drumul onoarei.” 1

Mişcarea legionară este o mişcare naţională românească şi anticomunistă, născută în

cadrul României interbelice. La începutul anilor ’20, tinerii studenţi şi adolescenţi priveau cu
admiraţie la eroismul părinţilor, bunicilor, fraţilor mai mari sau al rudelor apropiate, care luptaseră
în război şi realizaseră Marea Unire. Totodată, în şcoli, dar mai ales în familie, se făcea o bună
educaţie religioasă, astfel încât cel puţin 30% din tineret era cu adevărat credincios,
creştin-practicant. Se putea observa că în multe familii spiritul naţionalist, al iubirii de ţară, era
puternic dezvoltat. Nici nu se putea altfel din moment ce părinţii îşi făcuseră cu prisosinţă datoria
în război. Aşa că o bună parte din tineret s-a simţit obligată faţă de neam şi Dumnezeu să
respecte sacrificiul românilor din timpul primei conflagraţii mondiale. Cum? Prin menţinerea şi
dezvoltarea României Mari. Prin înlăturarea cauzelor interne care puteau duce la slăbirea
fragedei unităţi naţionale. Prin pregătirea de a înfrunta noile pericole externe ce băteau la
graniţele ţării, în mod special a pericolului comunist ce venea din proaspăta Uniune Sovietică.2

In toamna anului 1920, în urma agitaţiilor comuniste, Senatul Universităţii din Iaşi decide
deschiderea noului an universitar fără slujba religioasă tradiţională. “Un numar de vreo opt
studenti cari ne aflam in Iasi, am umblat pe la usile mai multor profesori, incercand sa-i
convingem a reveni asupra masurii luate. Repetatele noastre interventii n-au dus la niciun
rezultat. Si atunci, in ajun, am hotãrât un lucru: sa ne opunem cu forta la deschiderea
universitatii. Eu am fãcut un afis scris cu creionul rosu, pe care l-am lipit pe usa cea mare de la
intrare: „Aduc la cunostinta domnilor studenti precum si a domnilor profesori, cã aceastã
universitate nu se deschide decât în urma slujbei religioase traditionale”. De la ora 8 au
începutsã vinã studentii. Eu am rezistat singur la usã pânã la ora 9 si jumãtate, când în fata
universitãtii se adunaserã peste 300 de studenti.
În momentul când profesorul Müller de la matematici voia sã intre cu forta, i-am spus: „Când ati
intrat profesor la universitate ati jurat pe cruce. Pentru ce vã ridicati cum împotriva crucii? Sunteti
un sperjur, pentru cã ati jurat într-un lucru în care nu ati crezut, iar acum vã cãlcati jurãmântul.
Atunci studentii, peste 300, în frunte cu Marin, seful comunistilor, cu Hritcu, cu Ionescu de la
Botosani, s-au repezit asupra mea, m-au ridicat pe sus, au deschis usa de la universitate, m-au
introdus în sala pasilor pierduti, unde m-au purtat ca într-un vârtej de la un capãt la celãlalt al
sãlii timp de aproape o jumãtate deorã, dându-mi cu bastoanele si cu pumnii în cap.
Biruinta adversarilor n-a durat însã mult pentru cã peste putin timp secretarul universitãtii s-a
coborât de la rectorat si a afisat urmãtoarele: „Se aduce la cunostinta tuturora cã rectoratula
hotãrât ca universitatea sã rãmânã închisã pânã Miercuri, când se va deschide cu serviciul
religios”. Era un mare triumf pe care l-am primit cu o bucurie nespusã.
Miercuri dimineata, peste douã zile, în sala arhiplinã de lume din întreg orasul s-a oficiat serviciul
religios. Pe mine m-au felicitat toti. A vorbit neîntrecut de frumos profesorul A. C. Cuza.
De atunci mi s-a înrãdãcinat credinta care nu mã va pãrãsi, cã cel care luptã, chiar singur,
pentru Dumnezeu si neamul sãu, nu va fi învins niciodatã.3

1 Carticica sefului de cuib, de Corneliu Zelea Codreanu

2 https://www.miscarea-legionara.net/doc_scurtistoric.html
3 Pentru Legionari, de Corneliu Zelea Codreanu
 La 24 iunie 1927, ora 10 seara, se înfiinţează Legiunea Arhanghelul Mihail, pe scurt
Mişcarea Legionară. Cu această ocazie, Corneliu Zelea Codreanu dă celebrul ordin nr. 1:

- „ Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat. Să rămână în afară cel ce are
îndoieli. Fixez ca şef al gărzii de la Icoană pe Radu Mironovici”.

Aşa a luat fiinţă primul „cuib” de legionari. El este un grup între 3 şi 13 oameni sub
comanda unui Şef. Cuibul se conduce după şase legi: a disciplinei, a muncii , a tăcerii, a
educaţiei, a ajutorului reciproc şi a onoarei. Cu timpul, cuibul a devenit elementul de bază al
Mişcării Legionare. Au mai fost înfiinţate totodată cuiburi de doamne sau domnişoare denumite
cetăţui, precum şi “Frăţii de Cruce”. Ele reuneau tineri până la 18 ani.
Lupta pe care începe să o ducă Mişcarea Legionară este atât împotriva comunismului
cât şi a mizeriei şi imoralităţii politice din ţară.
In vara anului 1930 se infiinteaza “Garda de Fier”, aceasta fiind reprezentarea politica a
Miscarii Legionare, care ulterior se va transforma in Partidul Totul Pentru Tara.
La 19 iulie 1930, Garda de Fier numara 20 000 de legionari. 1

La doar 20 de zile după alegerile generale din 1931, un mandat de deputat din judeţul Neamţ a
fost declarat vacant. Căpitanul candidează şi este ales deputat.

Dorind să arate deosebirea dintre Legiune şi celelalte partide, dar şi datorită lipsei
mijloacelor materiale, Corneliu Zelea Codreanu, recurge la o metodă propagandistică inedită,
nemaiîntâlnită până atunci. Astfel, el a propus legionarilor o măsură eroica şi anume un marş de
300 de kilometri de la Bucureşti la Bârlad. Acest marş a fost realizat în zece zile de către o
echipă de legionari condusă de Mihail Stelescu.
Guvernul a dat ordin autorităţilor de a opri propaganda desfăşurată de legionari, iscându-
se adevărate bătălii cu jandarmii. Astfel, echipele de legionari au fost arestate, bătute şi eliberate
în cele din urmă de către camarazi.
Considerându-i pe legionari tulburători ai ordinii publice, în martie 1932, guvernul Iorga -
Argetoianu pronunţă a doua dizolvare ilegală a Gărzii de Fier şi fixează noile alegeri pentru 17
aprilie. Totuşi, candidaturile depuse nu au mai putut fi anulate, iar Mişcarea Legionară câştigă al
doilea loc de deputat.
După căderea guvernului Iorga-Argetoianu, în iunie 1932, în noua campanie electorală în
care legionarii sunt atacaţi de bande armate naţional-ţărăniste, bătuţi cu ciomege, şi înjunghiaţi,
Mişcarea Legionară câştigă cinci locuri de deputat. 2
Din miscarea legionara au facut parte sau au simpatizat: Mircea Eliade, Emil Cioran,
Petre Tutea si alti intelectuali din perioada interbelica.
Nu pot crede că neamul românesc a rezistat o mie de ani cu arma în mână, ca
să piară ca un laș, astăzi, îmbătat de vorbe și alcool, imbecilizat de mizerie si paralizat
de trădare. Cine nu se îndoiește de destinul neamului nostru, nu se poate îndoi de
biruința Mișcării Legionare".
 
Acestea sunt cuvintele lui Mircea Eliade apărute în publicația legionară Buna
Vestire la 17 decembrie 1937, cu câteva zile înaintea alegerilor parlamentare în care
Partidul Totul Pentru Țară, brațul politic al Mișcării Legionare, a obținut 15% din voturi.

1 Ascensiunea si caderea “Capitanului”, de Oliver Jens Schmitt Page 2

2 https://www.miscarea-legionara.net/doc_scurtistoric.html
 “Înainte de Corneliu Codreanu, România era o Sahară populară. Cei aflați între cer și pământ
n-aveau nici un coninut, decât așteptarea. Cineva trebuia să vină. Treceam cu toții prin deșertul
românesc, incapabili de orice. Până și disprețul ni se părea un efort. Țara nu ne putea fi o
problemă decât negativă. În cele mai necontrolate speranțe, îi acordam o justificare de moment ca
unei farse reușite. Și România nu era mai mult decât o farsă reușită. Te învârteai în aer liber,
vacant de trecut și de prezent, îndrăgind dezmățul dulce al lipsei de menire. Biata țară era o pauză
vastă între un început fără măreție și un posibil vag. În noi gemea viitorul. În unul clocotea. Și el
a rupt tăcerea blândă a existenței noastre și ne-a obligat să fim. Virtuțiile unui neam s-au
întruchipat în el. România din putință se îndrepta spre putere. Corneliu Codreanu n-a pus
problema României imediate, a României moderne sau contemporane. Era mult prea puțin. Nu s-
ar fi potrivit nici dimensiunii viziunii sale și nici așteptărilor noastre. El a pus problema în
termeni ultimi, în totalitatea devenirii naționale. El n-a vrut să îndrepte mizeria aproximativă a
condiției noastre, ci să introducă absolutul în respirația zilnică a României. Nu o revoluție a
momentului istoric, ci una a istoriei. Legiunea ar trebui astfel nu numai să creeze România, dar
să-i și răscumpere trecutul, să insufle absența seculară, să salveze, printr-o nebunie, inspirată și
unică, imensul timp pierdut. Căpitanul a dat românului un rost. Înainte de el românul era numai
român, adică un maerial uman alcătuit din ațipiri și umilinți. Legionarul este un român de
substanță, un român primejdios, o fatalitate pentru sine și pentru alții, o vijelie umană infinit
amenințătoare. Garda de Fier, o pădure fanatică... Legionarul trebuie să fie un om în care mândria
sufereă de insomnie.
Eram obșinuiți cu patriotul de ocazie, galatinos și vid. În locul lui apare insul ce privește
țara și problemele ei cu o cruntă înverșunare. Este o deosebire de densitate
sufletească. 1
Conştientizând că totuşi nu va putea să-şi atingă planurile de preamărire atâta timp cât
Corneliu Codreanu este în viaţă şi neînţelegând apelul la nonviolenţă propus de şeful
ML, Carol al II-lea continuă „tradiţiile” democratice ale ţării ordonând lui Armand
Călinescu asasinarea Căpitanului. La început i se intentează Căpitanului un simulacru
de proces pentru „calomnie” la adresa lui Iorga iar apoi, fiind arestat, este acuzat şi de
înaltă trădare. În final este sugrumat în noaptea de 29-30 noiembrie 1938 împreună cu
Nicadorii şi Decemvirii.. Politicienii vremii nu au reacţionat în nici un fel. Iorga a afirmat
în plin parlament: „ S-a procedat cu stângăcie, domnilor!” 2

1 Profilul interior al Căpitanului de Emil Cioran

2 https://www.miscarea-legionara.net/doc_scurtistoric.html