De foarte multe ori contestate, moaştele au o încărcătură spirituală foarte mare.

Din cele mai

vechi timpuri şi până astăzi teologii şi preoţii au explicat faptul că rămăşiţele pământeşti ale
sfinţilor reprezintă un alt mod prin care Dumnezeu binecuvântează oamenii. Izvoarele istorice
arată cum osemintele aparţinând sfinţsfântului Pantelimon au reuşit să aducă ploaia într-un
an cu secetă, din Bărăgan.

De secole întregi ştiinţa încearcă să găsească un răspuns cu privire la miracolul care învăluie
sfintele moaşte. Biserica le defineşte ca fiind rămăşiţele pământeşti ale sfinţilor, prin care
Dumnezeu arată puterea Sa de a binecuvânta oamenii. Aceste rămăşiţe au fost încununate cu
har dumnezeiesc şi pot face minuni, pentru că însăşi sfinţii cărora le-au aparţinut au fost
purtători de har în timpul vieţii. Într-un eseu dedicat sfintelor moaşte, denumit „Despre
cinstirea sfintelor moaşte”, părintele Cleopa explică importanţa osemintelor care au aparţinut
sfinţilor: „noi le cinstim ca pe nişte obiecte în care Dumnezeu îşi arată puterea minunată a
harului Său. Cât au fost pe pământ, sfinţii au avut în ei harul Duhului Sfânt într-o măsură foarte
mare, făcând – prin el – adeseori minuni”.

Sfintele moaște sunt trupurile sfinților lui Dumnezeu, rămase întregi și neputrezite sau doar
osemintele lor frumos mirositoare, cu un aspect plăcut, galben-auriu, pline de harul Duhului
Sfânt, izvorând har de tămăduire și de mângâiere duhovnicească pentru credincioșii Bisericii.
Credincioșii ortodocși aduc sfintelor moaște o cinstire deosebită, întrucât Sfântul Duh, Care
sălășluiește în ele, dăruindu-le harul nestricăciunii, face ca ele să devină tămăduitoare,
sfințitoare și mijlocitoare ale ajutorului dumnezeiesc pentru noi.

Doctor fără de arginți: un Sfânt care a făcut vindecări, dar a refuzat să fie plătit pentru acestea.
De exemplu: Sfinții Doctori fără de arginți Cosma și Damian.

Sfintenia se dobandeste de la Dumnezeu printr-o viata conforma cu viata Mantuitorului

Hristos, iar nu ca recunoastere de catre Dumnezeu a unor merite ale noastre. Conformarea cu
viata Mantuitorului, trairea in Hristos, se face prin ascultare de Dumnezeu, de poruncile Lui si
prin trairea iubirii jertfelnice cu care Dumnezeu insusi ne-a iubit si ne iubeste pe noi.

O sută cincizeci şi doi de sfinţi români sunt rugători pentru noi în ceruri, înaintea lui Dumnezeu.
Au fost canonizaţi de Biserica noastră într-un răstimp de şaptezeci de ani. Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel a explicat, în Duminica Sfinţilor Români, ce presupune procesul de canonizare.

„Majoritatea sfinţilor pe care îi cunoaştem au fost mai întâi cinstiţi de popor care a simţit
lucrarea harului Dumnezeiesc, iar Biserica a confirmat această sfinţenie pe care Dumnezeu a
dăruit-o sfinţilor şi pe care poporul a simţit-o duhovniceşte. Deci, Biserica nu dăruieşte
sfinţenia, ci sfinţenia vine de la Dumnezeu prin Biserică, dar şi prin multele nevoinţe ale
sfinţilor. Biserica constată şi proclamă sfinţenia, adică în limbajul teologic, Biserica este cea
care canonizează sfinţi”, a spus Patriarhul duminică, în cuvântul rostit la hramul Salonului
Sfinţilor Români din Reşedinţa Patriarhală.

Ce înseamnă „a canoniza”?

Patriarhul Daniel a explicat că, în limba greacă, cuvântul canon înseamnă măsură. „Deci, când
Biserica a canonizat pe unele persoane, înseamnă că le-a considerat măsură sau model de
vieţuire creştină”, a subliniat Preafericirea Sa.
„Canonizarea înseamnă că o persoană a avut o dreaptă credinţă şi o dreaptă vieţuire şi a fost
considerat drept model de vieţuire sfântă care poate fi urmat şi de alţii. Deci, canonizarea
înseamnă că Biserica s-a convins de faptul că o persoană a avut dreaptă credinţă şi dreaptă
vieţuire şi a fost bineplăcută lui Dumnezeu şi a luminat prin vieţuirea sa pe semenii săi cei din
jur. În limba greacă, acest act nu se numeşte canonizare, ci proclamare a sfinţeniei”.

Practic, a spus Patriarhul României, Biserica constată sfinţenia unor oameni şi o mărturiseşte, o
face cunoscut în mod public.

„În Biserica Ortodoxă Română canonizarea este un act de hotărâre a Sfântului Sinod, iar
proclamarea canonizării sau anunţarea în public, în mod solemn, a acestei canonizări se face
într-un cadru liturgic, la mijlocul sau sfârşitul liturghiei. Această proclamare înseamnă că se
aduce la cunoştinţa clerului şi credincioşilor actul canonizării printr-un Toms de canonizare al
Sfântului Sinod”.

84 de canonizări

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidenţiat că din anul 1950 până în anul 2020, Biserica
Ortodoxă Română „a avut binecuvântarea deosebită de la Dumnezeu ca să poată canoniza şi
proclama canonizarea mai multor sfinţi”.

„Se constată că în acest răstimp au avut loc 84 de canonizări şi au fost proclamată sfinţenia a
152 de sfinţi. Deci, în calendarul Bisericii noastre avem 152 de sfinţi români. În fiecare lună
sunt pomeniţi 1-2 sau mai mulţi sfinţi români”.

Sfinţii români se împart în două categorii mari: cei din secolele 3-6, numiţi protoromâni, şi cei
din secolele 9-20. Sfinţii din vechime, din secolele 3-6, sunt 76 la număr, iar din secolul 9 până
în secolul 20 avem tot 76 de sfinţi, a spus Preafericirea Sa.

„Trebuie să reţinem, însă, că cei mai mulţi sfinţi protoromâni şi români sunt sfinţi mucenici. 84
dintre sfinţi sunt mucenici, aici fiind incluşi şi cei 26 români mucenici din Goţia, prăznuiţi la 26
martie. De asemenea, din cei 152 de sfinţi, a doua categorie numeroasă este cea a sfinţilor
cuvioşi, avem 38 de sfinţi cuvioşi. Desigur, avem şi alte categorii, şi anume 25 de sfinţi ierarhi”.

Sfinţi cunoscuţi şi necunoscuţi de oameni

Preafericirea Sa a explicat că în această duminică, instituită de Sfântul Sinod în anul 1992, „îi
pomenim într-o comuniune deplină pe toţi sfinţii români cunoscuţi şi necunoscuţi, cei trecuţi în
calendar sau în sinaxar şi cei încă necanonizaţi sau necunoscuţi de oameni, dar cunoscuţi de
Dumnezeu”.

„Există o mulţime de sfinţi cunoscuţi doar de Dumnezeu şi pe care El îi descoperă atunci când
vrea El şi cum vrea El. S-a văzut că în istoria Bisericii Ortodoxe Universale unii sfinţi au fost
proclamaţi, ca atare, la câţiva ani de la trecerea lor la viaţa veşnică, iar alţii au fost descoperiţi
mai târziu şi au fost trecuţi în calendar după 500 de ani de la trecerea în veşnicie. Este o mare
taină cum Dumnezeu descoperă sfinţenia oamenilor plăcuţi Lui care au împlinit în viaţa lor voia
lui Dumnezeu”.

Cine sunt sfinţii necunoscuţi de oameni?

„Sunt sfinţii care au arătat dreapta credinţă, dreapta vieţuire şi în mod deosebit, sfinţii aceştia
sunt cei care au făcut roditoare Evanghelia lui Hristos în viaţa poporului român (…) Avem, de
asemenea, o mulţime de cuvioşi care au trăit în sihăstrii, în mănăstiri ascunse în munţi, în
peşteri, în locuri în care au postit şi s-au rugat mult. Avem sfinţi ierarhi, preoţi şi diaconi
mărturisitiori ai lui Hristos, avem sfinţi duhovnici care au întărit în credinţă poporul, sfinţi
voievozi care au apărat credinţa în faţa popoarelor migratoare, au zidit lăcaşuri sfinete, avem o
mulţime de soldaţi cu credinţă dreaptă şi vieţuire curată care s-au jertfit pentru a apărat patria
şi credinţa creştină pe aceste plaiuri”, a spus Preafericirea Sa.

„Avem o mulţime de mame şi taţi care cu crescut copii în credinţă şi i-au educat să păstreze
porunca iubirii faţă de Dumnezeu şi aproapele, o mulţime de oameni milostivi care au zidit
biserici, au ajutat pe cei săraci, au dezvoltat operă socială, o mulţime de învăţătrori drept
credincioşi care au luminat poporul printr-o educaţie creştină aleasă. Toate aceste categorii de
oameni harnici, credincioşi şi darnici sunt pomenite astăzi în Duminica Sfinţilor Români”.

Salonul Sfinţilor Români se află la intrarea în Reşedinţa Patriarhală. A fost consolidat şi

restaurat în perioada 2015-2016, fiind înlocuită pictura veche, din cauza degradării ei
iremediabile, cu pictură în tehnica mozaic, având o tematică nouă: Sfinţii Români canonizaţi în
ultimele decenii. A fost sfinţit în data de 21 mai 2016.

Care sunt criteriile după care un om devine sfânt în Biserica Ortodoxă Română

”Când Biserica a canonizat pe unele persoane, înseamnă că le-a considerat măsură sau model
de vieţuire creştină. Canonizarea înseamnă că o persoană a avut o dreaptă credinţă şi o
dreaptă vieţuire şi a fost considerat drept model de vieţuire sfântă care poate fi urmat şi de
alţii. Deci, canonizarea înseamnă că Biserica s-a convins de faptul că o persoană a avut dreaptă
credinţă şi dreaptă vieţuire şi a fost bineplăcută lui Dumnezeu şi a luminat prin vieţuirea sa pe
semenii săi cei din jur. În limba greacă, acest act nu se numeşte canonizare, ci proclamare a
sfinţeniei”, a explicat patriarhul Daniel

Ce trebuie să știi despre sfinții români

-Cel mai tânăr este Sfânta Filofteia -12 ani. De origine vlahă, Sfânta Filofteia a suferit moarte
martirică la vârsta de 12 ani. A fost ucisă de tatăl ei pentru că împărţea mâncarea săracilor.
Moaştele Sfintei Filofteia se află la Curtea de Argeş, fiind aduse în vremea domniei lui Radu
(Negru) Vodă.

-Cel mai vârstnic este Sfântul Mucenic Atanasie Todoran care a fost martirizat la vârsta de 104
ani.

-Sfântul Calinic de la Cernica este primul sfânt canonizat de Biserica Ortodoxă Română, în anul
1950.

-Ultimul sfânt declarat de Biserica Ortodoxă Română este Sfântul Dionisie din Basarabia în
2018, Anul centenarului Marii Uniri, în 2018..

-Pe 25 februarie 2021, Sfântul Sinod a decis pregătirea procesului de canonizare a 12 preoți și
călugări pentru anul 2025, când Biserica Ortodoxă Română împlinește 140 de ani de
autocefalie și 100 de ani de la obținerea statutului de patriarhie. Printre numele anunțate se
regăsesc: Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie și
Arhimandritul Gherasim Iscu.

Se suele indicar que España ha dado 747 santos (más mil mártires en el siglo veinte), Italia 331,
163 Francia, etc.

- Por curiosidad según la Conferencia Episcopal Española, España en estos momentos está
formada por 22.997 parroquias, setenta diócesis, 17.337 sacerdotes, 783 monasterios, 4.785
comunidades religiosas, 9.151 monjas y monjes de clausura, 38.688 religiosos y religiosas.

Biserica Ortodoxă Română este organizată în șase mitropolii, 12 arhiepiscopii și 15 episcopii în

România, cu un total de 13.527 parohii și filii, deservite de 14.513 preoți și diaconi, ce slujesc în
15.218 lăcașuri de cult. Pentru românii ortodocși din diaspora, există 4 mitropolii (constituite
din 3 arhiepiscopii și 6 episcopii) în Europa; o Mitropolie și o Episcopie pe continentul american
și o Episcopie a Australiei și Noii Zeelande.[3]

În anul 2006 în țară existau 631 de mănăstiri,[3] în care trăiesc circa 3.500 de monahi și 5.000
de monahii. Trei Mitropolii diasporale și patru Episcopii diasporale se află în afara României din
granițele actuale, fără a socoti aici și Basarabia.

În România, pentru ortodocși, există mai mult de 14.500 biserici.

Mitropoliile Patriarhiei Ortodoxe Române de pe teritoriul României sunt:

Mitropolia Munteniei și Dobrogei;

Mitropolia Moldovei și Bucovinei;

Mitropolia Ardealului;

Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului;

Mitropolia Banatului;

Mitropolia Olteniei.

Iar Eparhiile în afara granițelor țării sunt:

Mitropolia Basarabiei; ·

Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale;

Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale și de Nord;

Mitropolia Ortodoxă Română a celor două Americi;

Episcopia Daciei Felix (Serbia);

Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria;

Episcopia Ortodoxă Română a Australiei și a Noii Zeelande.