Predica la Duminica a 8 dupa Rusali

Daţi-le voi să mănânce!”.

Cuvintele din titlu aparţin Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi au fost rostite cu prilejul
înmulţirii pâinilor în pustie, eveniment relatat de Sfântul Evanghelist Matei (14, 14-22), minune
amintită în fiecare an în duminica a 8-a după Rusalii.
Am ales-o spre duhovnicească zăbovire, în intenţia de a invita pe toţi ascultătorii noştri să
mediteze la unul din mesajele ei, pe care-l socotim cel mai aproape de realităţile cotidiene, acela
al datoriei creştine de a hrăni spiritual şi material pe toţi cei înfometaţi cu sufletul şi cu trupul.
Pentru o înţelegere limpede va fi nevoie, desigur, de recitirea celor nouă versete ale
Evangheliei... .
Amintim faptul că într-una din zile, aflându-se lângă Marea Galileii, Iisus vorbea unei
mari mulţimi de bărbaţi, femei şi copii, de faţă fiind şi ucenicii, săvârşind şi vindecări pentru
bolnavii aduşi acolo. Cuvântul Său a fost atât de fascinant, prezenţa Sa atât de plăcută şi
binefăcătoare, încât cei de faţă n-au realizat că ziua trecuse şi că seara era aproape, uitând de
casă, de mâncare, de orice altă grijă.
Singura grijă era să audă fiecare cuvânt rostit de Mântuitorul şi să fie lângă El, cât mai
aproape posibil. Sesizând într-un sfârşit că soarele cobora spre asfinţit, ucenicii I-au zis: „Locul
este pustiu şi iată că vremea a trecut; dă drumul mulţimilor ca să se ducă prin sate să-şi cumpere
mâncare”. Răspunsul Mântuitorului i-a surprins, însă, pe ucenici: „Nu trebuie să se ducă; daţi-le
voi să mănânce!”.
I-a surprins, pentru că ei nu aveau altceva de mâncare decât cinci pâini şi doi peşti, iar cei
care trebuiau ospătaţi numărau „cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi copii”, ceea ce înseamnă
că puteau fi peste zece mii de guri.
Evanghelistul descrie, mai departe, minunea săvârşită: înmulţirea pâinilor şi a peştilor,
săturarea tuturor celor de faţă şi strângerea a douăsprezece coşuri cu firimituri (douăsprezece
coşuri purtate apoi de apostoli ca mărturie a minunii, zice Sfântul Ioan Gură de Aur).

Page 1 of 4
 Predica la Duminica a 8 dupa Rusali

Să reţinem, în chip deosebit, că după ce Iisus a înmulţit pâinile şi peştii, ucenicii au fost
cei care le-au împărţit mulţimilor. Din mâna lor au primit hrana care i-a săturat, împlinindu-se,
astfel, porunca „Daţi-le voi să mănânce!”.
Ca şi în alte cazuri, nu trebuie să vedem în această minune doar o rezolvare de moment a
unei trebuinţe oarecare. Înmulţirea pâinilor are sens euharistic, anticipând, astfel, Sfânta şi
Marea Taină a Euharistiei.
Să ne amintim că la Cina cea de Taină, Mântuitorul a făcut aceleaşi gesturi liturgice: a
luat pâinea, a mulţumit, a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor.
Din dorinţa de a adânci acest înţeles euharistic al înmulţirii pâinilor apelăm la Sfântul
Evanghelist Ioan, care după ce relatează aceeaşi minune a înmulţirii pâinilor adaugă: „Iar
oamenii văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: Acesta este într-adevăr Proorocul Care va să
vină în lume. Cunoscând deci Iisus că au să vină să-L ia cu sila ca să-L facă rege, S-a dus iarăşi
în munte, El singur” (6, 14-15).
Auziţi? Să-L facă rege! Căci îşi vor fi zis în sinea lor: „Dacă acest Om poate înmulţi
pâinile (poate, aşadar, asigura hrana poporului) să fie în fruntea noastră!”. Dar El nu venise
pentru a fi împărat lumesc. De aceea S-a retras în munte, singur, întristat că cei de faţă, inclusiv
ucenicii, au rămas doar la înţelesul material al minunii.
Cu mâhnire le spune a doua zi: „Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi
mâncat din pâini şi v-aţi săturat”. (Ioan, 6, 26). Aşa se explică faptul că Iisus rosteşte de îndată o
cuvântare, numită de exegeţi „Iisus - pâinea vieţii”, în care spune, la un moment dat: „Eu sunt
pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta va fi viu în veci. Iar
pâinea pe care Eu o voi da lumii este Trupul Meu. Cine mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele
Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el” (Ioan, 6, 51, 56).
La auzul acestor cuvinte atât de „tari” mulţi L-au părăsit. Ce vor fi crezut bieţii oameni,
obişnuiţi să gândească doar fizic, material: „Cum adică, să fim mâncători de carne de om,
precum canibalii?”.

Page 2 of 4
 Predica la Duminica a 8 dupa Rusali

Mai târziu, însă, ucenicii vor înţelege că este vorba de Sfânta Euharistie, Trupul şi
Sângele Domnului, pentru care se folosesc ca elemente materiale pâinea şi vinul, ce se sfinţesc
la Sfânta Liturghie instituită de Iisus la Cina cea de Taină.
„Daţi-le voi să mănânce!”. Acum începem să întrezărim înţelesul acestei porunci. După
cum la înmulţirea pâinilor apostolii au fost cei care au împărţit hrana mulţimilor, tot aşa după
înălţarea la cer a Domnului şi după pogorârea Sfântului Duh, tot ei vor fi primii slujitori care
vor săvârşi Sfânta Liturghie, împărţind, astfel, hrana nemuririi – Sfânta Împărtăşanie.
Şi nu numai această hrană, cea mai trebuincioasă mântuirii, desigur. Vor da şi mâncarea
cuvântului evanghelic, cuvântul Domnului, împlinindu-se prorocia „Nu numai cu pâine va trăi
omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4, cf. Deut., 8, 3).
Apostolii vor rândui, apoi, preoţi şi episcopi prin cetăţi, care vor împlini mai departe
porunca de împărţire a hranei duhovniceşti. Şi aşa mai departe, până în zilele noastre. „Daţi-le
voi să mănânce!”, este o poruncă sfântă pe care o împlinesc astăzi slujitorii consacraţi ai
altarelor, episcopii, preoţii şi diaconii, care împart Sfânta Euharistie şi cuvântul evanghelic
mulţimii evlavioase şi flămânde după mâncarea cea mântuitoare.
Prin extensie şi pogorământ, însă, această poruncă o poate împlini, binefăcător, orice
creştin. Nu în cazul Sfintei Euharistii, care este administrată numai de slujitorii hirotoniţi, ci în
ceea ce priveşte învăţătura Evangheliei, care, însuşită temeinic în Sfânta Biserică, poate fi
transmisă de orice creştin, celor din familie, colegilor de la serviciu etc.
„Daţi-le voi să mănânce!”, se referă, totodată şi la actele de milostenie pe care trebuie să
le facem în folosul aproapelui. Ştiţi ce vom fi întrebaţi, mai întâi de toate, la judecata de apoi?
Dacă am făcut milostenie.
Să ne amintim de cuvintele Mântuitorului din Evanghelia după Matei, din care aflăm că
El se identifică cu cei flămânzi, goi, bolnavi etc.: „Va zice împăratul celor de-a dreapta: veniţi
binecuvântaţii Tatălui Meu. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc, însetat am fost şi Mi-
aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi
M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde: Doamne,
Page 3 of 4
 Predica la Duminica a 8 dupa Rusali

când Te-am văzut flămând, însetat, străin, gol, bolnav, în temniţă?. Iar Împăratul, răspunzând,
va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia din aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie
Mi-aţi făcut!” (25, 34-40).
În concluzie, porunca „Daţi-le voi să mănânce!”, implică aceste două aspecte capitale:
1. Datoria prioritară a slujitorilor hirotoniţi de a oferi credincioşilor Sfintele Taine şi
învăţătura evanghelică, deodată cu celelalte daruri ale Bisericii, inclusiv de a fi exemple în
săvârşirea actelor de milostenie;
2. Datoria credincioşilor simpli de a răspândi mai departe învăţătura sfântă, în mediul în
care vieţuiesc şi de a face neobosit acte de caritate, atât prin intermediul Bisericii, cât şi în
particular, cu timp şi fără timp.
Aceste datorii se impun din ce în ce mai mult astăzi, în condiţiile în care lumea ni se
înfăţişează tot mai subnutrită, spiritual şi material. Puţină, nu multă atenţie ne trebuie ca să
auzim glasul tainic al Domnului care strigă neîncetat conştiinţei noastre: „Daţi-le voi să
mănânce!”. Amin.

Page 4 of 4