Se spune că Euharistia este: Cina Domnului; Sacrificiu al lui Cristos; loc al constituirii

corpului eclezial. Cum articulaţi aceste trei desemnări?

Termenul Euharistie provine din grecescul suyqpKma, care înseamnă mulţumire.

Sfânta împărtăşire cu trupul şi sângele lui Cristos se dau credincioşilor sub forma pâinii si a
vinului, prefăcute de Spiritul Sfânt în trupul şi sângele Domnului, în timpul rugăciunii
preotului şi a comunităţii. Ea a fost instituită la Cina cea de Taină (Matei 26, 26-28; Luca 22,
19-20; I Cor 11, 24-25), când Isus, luând pâine şi binecuvântând a frânt şi dând ucenicilor, a
zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi”, dând poruncă expresă
de a o continua: „Aceasta să o faceţi spre pomenirea Mea" (Luca 22, 19; I Corinteni 11, 24).
Asemenea şi paharul după cină zicând: „Acest potir este noua alianţă în sângele meu, vărsat
pentru voi”(Luca 22, 20).
Un alt nume pentru acelaşi Sacrament este Cina Domnului, care trimite la momentul
instituirii: în Joia Mare. Isus spusese deja în sinagoga din Cafernaum: "Eu sunt pâinea cea vie,
care s-a coborât din cer. [...] Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.
[...] Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua
cea de apoi" (Ioan 6). Atunci apostolii nu l-au înţeles, iar iudeii s-au scandalizat. Dar în seara
zilei de joi, înaintea Vinerii Mari, în care avea să fie răstignit, Isus a reluat această făgăduinţă:
"Isus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta
este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, că
acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor"
(Matei 26,26-28).
Gestul frângerii pâinii, gest specific cinei ebraice, dă un alt nume Sacramentului
Euharistiei: Frângerea Pâinii. Şi pentru că Euharistia se celebrează în mijlocul credincioşilor,
i se mai spune şi Adunare euharistică. Dar Euharistia nu este o simplă adunare de rugăciune,
ci Memorialul pătimirii şi învierii Domnului, ce trebuie înţeles nu ca o comemorare istorică ci
ca o actualizare a jertfei lui Isus Cristos - de aici numele de Sfânta Jertfa
Euharistia este jertfa lui Cristos de pe Calvar, care devine prezentă pe altar. De aceea
se mai numeşte şi Sfânta Jertfă sau Jertfa Sfintei Liturghii. Cristos a făcut din Euharistie
memorialul morţii şi învierii sale, adică reactualizarea sau aducerea lor în prezent. Jertfa lui
Cristos de pe Calvar şi Jertfa Euharistică sunt o unică jertfă: Este una şi aceeaşi victimă şi cel
care oferă acum prin slujirea preoţilor este acelaşi care s-a oferit atunci pe cruce. Numai
modul de a oferi este diferit. în jertfa dumnezeiască ce se împlineşte la Liturghie este cuprins
şi jertfit în mod nesângeros aceiaşi Cristos care s-a dat pe sine însuşi o dată în mod sângeros
1
pe altarul crucii. Euharistia nu este numai continuarea jertfei de pe Calvar ci şi a întegii lucrări
de mântuire înfăptuite de Isus. Euharistia, jertfa lui Cristos, devine şi jertfa mădularelor
trupului său, adică jertfa lui Cristos întreg: capul şi mădularele. Euharistia este jertfă, dar în
acelaşi timp şi ospăţ sacru, adică împărtăşire cu trupul şi sângele Domnului.
Euharistia este fundamentul şi izvorul fără de care nu există Biserica. Euharistia construieşte
Biserica, purificând fără încetare membrele sale de păcat. Biserica este astfel comuniune de
viaţă. Dacă păcatul este sursa radicală a rupturii de Dumnezeu si de aproapele, unitatea
eclezială se sudeaz prin despărţirea de păcat, in acelaşi eveniment implinindu-se comuniunea
cu viaţa divină.
Euharistia edifică Biserica pentru că împărtăşania euharistică se face in puterea
Spiritului Sfanţ si ni-1 dăruieşte pe acesta. Unirea cu Cristos in Euharistie este o comuniune si
o uniune in trup si in Spirit. Alimentul euharistie nu este numai trupul Domnului in realitatea
sa terestră, ci trupul său glorificat.
Biserica este condiţia umană transformată de misterul pascal al lui Cristos. Ea este
această umanitate redată vieţii, care trăieşte din viaţa divină, adică din iubirea pentru
Dumnezeu si oameni. Taina Euharistiei construieşte Biserica deoarece este sacrament al
comunicării acestei vieţi divine. Euharistia, comunicând viaţa lui Dumnezeu oamenilor, are ca
efect restabilirea comuniunii in umanitate, o comuniune de viaţă care este insăsi esenţa
Bisericii.
Biserica, comuniune de viaţă, este edificată de Euharistie, sacrament central ce
introduce puţin cate puţin toate generaţiile umane in această comuniune de viaţă plenară.