Preotul şi teologul în cadrul

Sf. Liturghii
Structura cursului:
1.Introducere. Explicații terminologice
2.Preotul și teologul în cadrul Sf. Liturghii. Chestiuni inițiale
3.Partiparea la Liturghie
a. Pregătirea : sufletească şi trupească

4.Concluzii
 Introducere. Explicații terminologice

„Sf. Liturghie poate fi numită o „structură catehetic-

euharistică şi sfinţitoare” (Pr. Prof. Constantin Galeriu, Mărturisirea dreptei credinţe prin
Sfânta Liturghie, în O., anul XXXIII (1981), nr. 1, p. 34).

Liturghia reprezintă forma cea mai înaltă şi desăvârşită a

cultului ortodox de adoraţie.
 Formele prin care un creștin întreține
relația cu Dumnezeu se numește cult, care
poate fi definit particular și public.
– slujbă religioasă, oficiu, serviciu religios
– cultul se oficiază după o regulă anume: tipic!
– Liturghia este corolarul tuturor slujbelor
religioase, rânduieli, rugăciuni ș.a.
– Leitourghia = slujbă, funcție, lucrare publică
(leitos=popor și ergon=lucrare)
 1. Pregătirea sufletească a teologului
a. Pacea sufletului: Matei 5, 23-24 (Cuvântul acesta comportă
multe înţelesuri duhovniceşti: de la cel mai rudimentar, adică
înăbuşirea în inimă a oricăror resentimente, până la aprinderea
unei flăcări a iubirii de semeni).
b. Mărturisirea păcatelor (spovedania). Eliberarea de păcate,
de această povară care apasă sufletele, ne face apţi pentru a-L
primi pe Hristos în fiinţa noastră.
c. Rugăciunea personală. IGA: „Dacă te lipseşti de rugăciune,
faci la fel ca şi cum ai scoate un peşte din apă. După cum
pentru peşte apa este viaţa lui, tot aşa pentru tine,
rugăciunea. Cu ajutorul rugăciunii poţi să zbori, poţi să te urci
la ceruri şi să te apropii de Dumnezeu”. Idee: rugăciunea
particulară viitorului preot şi rugăciunea liturgică (cultul divin
public) nu se exclud, ci se completează; Dar nici una nu o
suplineşte pe cealaltă!
d. Citirea pravilei sau a canonului pentru primirea Sf.
 2. Pregătirea trupească
a) Postul.
b) Abţinerea de la împreunarea trupească. Sf. Pavel:
soţii, cu bună învoială, să se lipsească pentru un timp,
unul de altul şi să se îndeletnicească cu postul şi cu
rugăciunea (1 Corinteni 7, 5). Can. 5 şi 13 ale lui
Timotei al Alexandriei: timpul de abţinere de la
împreunarea trupească cuprinde zilele în care se
săvârşeşte Liturghia!
c) Ferirea de multă mâncare şi băutură
d) Curăţenia corporală
e) Grija pentru o ţinută vestimentară decentă
 Addenda. Aspecte practice privitoare la Sf. Liturghie şi teolog
1. Clericul sau mireanul care lipsea trei duminici consecutive de la biserică,
era ameninţat fie cu caterisirea (clericul), fie cu excluderea din comunitate
(mireanul). Un exemplu doar dacă am lua, ar fi concludent. Astfel, canonul
80 al Sinodului Trulan sune: „Dacă vreun episcop sau prezbiter sau diacon
sau din cei ce se numără în cler, nici o nevoie grea având sau lucru greu
încât a lipsi de la biserica sa mai mult; ci în oraş petrecând, în trei zile de
duminică şi în trei săptămâni nu s-ar împreună aduna, de va fi cleric să se
caterisească, iar de va fi mirean să se îndepărteze de la împărtăşire”.

2. Dezvoltarea conştiinţei apartenenţei teologilor la Hristos şi nu accentuarea

autonomiei parohiale şi a unei autosuficienţe „clericale”.

3. Aducerea de daruri (în general de pâine şi vin) necesare pentru Sf.

Euharistie.
4. Respectarea rânduielilor de slujbă ca un
continuu dialog între clerici şi popor.

5. Primirea Euharistiei: Canonul 9 Apostolic

afirmă clar că: „Toţi credincioşii, cei care intră
în Biserică şi aud Scripturile, dar nu rămân în
rugăciune şi la Sfânta Împărtăşanie, ca unii ce
fac neorânduială în Biserică, trebuie să se
afurisească”.
 6. Cine nu se poate împărtăși? Cei care au blestem asupra lor
de la Episcop ori sunt legați de preot (Pr. Vasile Răducă-
București), păcătoșii înveterați (!), desfrânații, cămătarii,
fermecătorii, vrăjitorii, grav bolnavi, cei ce nu doresc (chiar
dacă rudele vor!), cei care vor să se substituie altora (!)

 7. Sfintele Altarului să nu se săvârșească decât de oameni

ajunați.... (can. 48 Cartagina).
 8. Greșeli liturgice ale preoților:
 a. Vărsarea Sfintelor în timpul Proscomidiei, Utreniei, Liturghiei
 b. Căderea steluței, a procovețelor, a copiei etc.
 c. La potrivirea Sfintelor se pune vin mult !
 d. Discuții cu creștinii (în timpul cădirii, vohodului etc.)

 9. Greșeli practice ale preotului și dascălului:

 a. Mâncarea Sfintelor de către jigănii sau încredințarea lor mirenilor
 b. Neatenția la slujbă
 c. Lăsarea slujbei pe seama dascălului
 d. Scurtarea sau trunchierea slujbei
 10. Intrarea și rămânerea în Biserică
- Ideea de bază rămane: nu trebuie să uităm, nici o clipă, că ne aflăm în
„casa lui Dumnezeu” (1 Timotei 3, 15).
- Nu este îngăduit să se vorbească la telefon!
- Facerea semnului Sf. Cruci la piept: cand? Cum?
- teologul se cuvine să rămână în biserică pe tot parcursul desfăşurării
sfintei slujbe şi să nu lase momente de întrerupere, de sincopă în
rugăciunea sa, precum nici Liturghia nu se trunchiază, nu se schimbă.

- Plecarea grăbită, intempestivă din biserică, înseamnă lipsă de respect faţă

de cele sfinte! Dovada? Vechile canoane bisericeşti (canonul 9 al Sfinţilor
Apostoli şi canonul 2 al Sinodului din Antiohia) ameninţă pe unii ca aceştia
cu excomunicarea sau afurisirea, adică îndepărtarea din comunitatea
creştină.
 Ieromonahul Sava Aghioritul,
Ce este Sf. Liturghie și cum o trăim,
Editura Egumenița, 2017

 Sf. Liturghie este Paștile neîntrerupt al Bisericii.

Fiecare Liturghie este Înviere, este Taina Mormântului
gol, este Paștele. Este începutul și pregustarea
veacului celui nou, care pătrunde în cel vechi și-l
transfigurează în lumina Învierii. Este prezența
harismatică a Împărăției viitoare. Este viața în rai încă
de acum.

 Tu din neființă la ființă ne-ai adus pe noi, și nu

Te-ai depărtat, toate făcându-le , până ce ne-ai
suit la cer și ne-ai dăruit Împărăția ce va să fie !
 Câteva concluzii se impun!
1. Participarea la Sf. Liturghie este dovada creştinătăţii unui om și ar trebui să culmineze cu
împărtăşirea preoţilor şi a credincioşilor, inclusiv a teologilor!
 Cel care nu ia parte la Sf. Liturghie sau lipseşte de la biserică mai mult de trei duminici,
una după alta, să fie exclus din obştea creştină, pierzând calitatea de membru al
Bisericii (canonul 9 apostolic, 80 trulan şi 11 Sardica)

2. Sf. Liturghie are un rol fundamental în viaţa religios-morală a teologului.

 Teologul trebuie să aibă în vedere şi Liturghia de după Liturghie. Pr. Teofil Părăian: noi
trebuie să ne trăim viaţa în aşa fel încât să facem o Liturghie în prelungirea Liturghiei,
sau o Liturghie în afară de Liturghie, cu viaţa noastră, cu felul cum ne trăim viaţa”
(Arhim. Teofil Părăian, Din ospăţul credinţei, Vol. 1: „Cuvântări duhovniceşti”, Editura
Mitropolia Olteniei, Craiova, 2005, p. 427).

3. Finalitatea: Cuminecarea reprezintă unul și „aproape” singurul moment cu adevărat

important al vieţii şi trăirii creştine.