Desăvârşirea sau nepătimirea.

Considerații practice şi duhovniceşti

Structura cursului:
A.Definiție
B.B. Caracteristicile trăirii duhovniceşti
C.C. Terminologie
D.D. Persoanele şi realitățile trăirii duhovniceşti
E.E. Treptele desăvârşirii
F.F. Pericolele urcusului duhovnicesc
G.G. Concluzii
 A. Introducere – definiții
Nepătimirea este un adevărat cer pământesc.
 În această situaţie pământul devine un adevărat cer covârşit
fiind de Sf. Duh.
 Uneori trupul unui asemenea om nu putrezeşte nici după
moarte, ci moaştele lui sunt binemirositoare şi făcătoare de
minuni.
 Avva Longhin ne dă şi un criteriu după care putem
cunoaşte când am ajuns la nepătimire: „femeia atunci cunoaşte
că a zămislit, când i se va opri sângele. Aşadar şi sufletul,
atunci cunoaşte că a primit Duhul Sfânt, când i se vor opri
patimile ce curg jos dintr-însul. Iar câtă vreme petrece într-
însele, cum poate să se mărească în deşert, că este fără
patimă? Dă sânge şi ia Duh!”. Când a ajuns nepătimitor omul,
nici nu mai visează lucruri urâte!!!
 Toată lucrarea aceasta complicată şi grea, Sf. Apostol
Pavel o rezumă într-un verset: „M-am răstignit împreună
cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în
mine” (Galateni 2, 20).
 Desăvârşirea este viață în istorie, o istorie a vieților
sfinților...
 Desăvârşirea este cale filocalică, iubire de frumos...
 B. Caracteristicile trăirii duhovniceşti.
 1.Trăirea duhovnicească este practică...
 2.Trăirea duhovnicească specifică Ortodoxiei este diferită de aşa-
zisele stări mistice propuse de unii sau alţii... ( aisthanomai
(a simţi, auzi), peirasmos (încercare,
ispită; a ispiti), pleiroo (a împlini, umple)
 3. tendinţa comunitară (chinovială) ca spiritualitate eclezială...
 4. A patra caracteristică a trăirii se referă la semantică sau la
numele aplicate învăţăturii duhovniceşti
 C. Terminologie
 Teologia spirituală (duhovnicească) a desăvârşirii omului arată
că sfinţirea omului este o „lucrare” a lui Dumnezeu .

 Această terminologie nu corespunde însă vechii tradiții

a Părinților greci. Pentru ei „Theologhia” este „ştiința
Sfintei Treimi”. „Lucrările” lui Dumnezeu aparțin aşa-
numitei oikonomia.
 Sf. Diadoh al Foticeei (adversar al mesalienilor) foloseşte cel
mai frecvent: aisthisix (simţire), peira (experienţă),
pleiroforia (plenitudine). Acest limbaj este propriu tuturor
autorilor care au citit cu predilecţie Omiliile duhovniceşti
atribuite Sf. Macarie cel Mare, precum şi isihaştilor şi tuturor ce
insistă pe valoarea inimii în viaţa duhovnicească ( A.
Guillaumont, Le „coeur” chez les spirituels grecs à l’époque
ancienne, în „Dictionnaire de Spiritualité”, Paris, 1953, vol. 2, 2,
col. 2281-2288).
 D. Persoanele şi realitățile trăirii duhovniceşti

 1.OMUL
 Părintele Paisie Olaru, un isihast român care
a plecat la Domnul imediat după Revoluţie,
spune că semnele sporirii duhovniceşti sunt
“lacrimile la rugăciune, cugetul că eşti cel
mai păcătos, o mare bucurie în inimă şi
multă iubire şi milă faţă de toată zidirea ”.
 Dumnezeu Cel transcendent este
experimentat, prin har, datorită stării de
curăţie la care nevoitorul a ajuns
 2.Hristos-Dumnezeu.
 Noi ortodocşii spunem că dogma sau
învățătura de credință, atunci când este
trăită, înseamnă desăvârşire...
 Creştinii îl iubesc pe Hristos. Liturghiile antice
Îl laudă, Îi mulţumesc, Îl adoră, Îl imploră.
Accentul de afecţiune şi familiaritate nu apare
la început decât discret: la martiri, la pelerinii
la Ierusalim, în poezia religioasă a sirienilor.
Există însă chiar la scriitori patristici un
„Acatist al prea dulcelui Iisus”.
 3. Darul sau Harul?
 Desăvârşirea omului este lucrul lui Dumnezeu în om. Cartea
Facerii istoriseşte marea ”lucrare a lui Dumnezeu”, creaţia
(Facerea 2, 2). Pentru Iisus, lucrul lui Dumnezeu sau
lucrările lui Dumnezeu înseamnă viaţa Sa întreagă, tot ceea
ce umple viaţa Lui. Astfel, atunci când cei ce Îl ascultau Îi pun
întrebarea ce îi privea în mod direct pe ei înşişi: „ Ce să facem
ca să împlinim lucrurile lui Dumnezeu?”, El le răspunde:
„Acesta este lucrul lui Dumnezeu: ca voi să credeţi în Cel pe
care L-a trimis” (Ioan 6, 28 – 29).

 „Se spune despre Avva Pamvo, citim în Pateric, că precum a

luat Moise icoana slavei lui Adam, când s-a slăvit faţa lui, aşa
şi faţa lui Avva Pamvo, ca fulgerul strălucea şi era ca un
împărat şezând pe tron. De aceeaşi lucrare era şi Avva Siluan
şi Avva Sisoe”.
 Ca să înţelegem şi mai bine sensurile din titlu: har şi
dar, trebuie să spunem că în vocabularul creştin,
praxis ar putea fi în sensul său cel mai larg întreaga
operă de mântuire.

 praxis şi theoria (lucrare, faptă, ispravă;

=privelişte, studiu, contemplare)
 Theoria a devenit spirituală pentru a desemna „gnoză
adevărată...
 Praktika este metoda duhovnicească ce purifică
partea pătimaşă a sufletului” (Evagrie Ponticul, Capete
despre deosebirea patimilor şi a gândurilor, în
„Filocalia”, vol. 1, Bucureşti, Harisma, 1992, p. 78).
 E. Treptele desăvârşirii
 Există trei trepte prin care înaintează omul: „a
începătorilor, a celor din mijloc şi a celor
desăvârşiţi”.
 Începutul vieţii se numeşte copilărie ( nipion),
mai târziu vine adolescenţa (neania), în fine
maturitatea deplină sau bătrâneţea (I Corinteni
3, 1-2; Efeseni 4,13). Toate limbile creştine au
folosit termenul de „bătrân” pentru a-l desemna
pe expertul în viaţa duhovnicească: gheron,
senex.
 Clement Alexandrinul distinge trei
categorii de oameni: robul, năimitul, fiul.
 F. Pericolele urcuşului
duhovnicesc
 1) acela de a te plasa pe o treaptă superioară
înainte de a fi trecut prin cele precedente (de
exemplu a căuta theoria fără práxis);

 2) acela de a crede că eşti dispensat de treptele

inferioare pentru că le practici pe cele
superioare; or primele nu sunt abolite, ci mai
degrabă conţinute în următoarele; de altfel
dinamismul desăvârşirii creştine implică o
ascensiune continuă ce revine mereu la primul
punct de plecare.
 G. Concluzii
 Biserica creştină ortodoxă a rămas practiciană,
lucrătoare a sfințirii omului.

 Părintele Stăniloae spunea că la baza „Bisericii

Ortodoxe stă încrederea în putinţa lucrării Duhului
dumnezeiesc al lui Hristos printr-un om asupra altui
om, prin mijlocirea trupurilor şi a materiei dintre ele, în
ambianţa Bisericii, ca trup tainic al lui Hristos: Este
încrederea că Duhul dumnezeiesc poate lucra prin
mijlocirea spiritului omenesc asupra materiei cosmice
în general şi asupra altor persoane” (Teologie
Dogmatică Ortodoxă, III, 1997, p. 7)”.
 Alte chestiuni ractice legate de
desăvârşire...
 1. Toți ne credem desăvârşiti!! Dovada? Există dovezi în
interiorul nostru (lipsa rugăciunii) şi înafara noastră
(comportament). Dovada greutaţii cu care ne spovedim sau
mergem duminicile la biserică!
 Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui
Dumnezeu locuieşte în voi? (1 Corinteni 3, 16)
Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care
locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că
voi nu sunteţi ai voştri? (1 Corinteni 6,19).
 A spus avva Antonie: va veni o vreme când vor înnebuni
oameni, şi dacă vor vedea pe unul nesmintit, se vor ridica
împotriva lui, zicând: aiurezi – pentru că nu va fi ca ei !!!
 AVVA ISHIRION
 Fratii parinti ai Schitului au proorocit pentru neamul cel de pe
urma. Ce am lucrat noi?, ziceau ei. Si raspunzand unul din ei,
mare cu viata si cu numele, avva Ishirion, a zis: noi poruncile
lui Dumnezeu le-am facut. Si raspunzand fratii au zis: dar
cei dupa noi, oare ce vor face ? Si a zis: vor sa vina la
jumatatea lucrului nostru. Si au zis fratii: dar cei dupa
dansii? A zis avva Ishirion: nu au nicidecum lucru cei ai
neamului si randului aceluia, ci va sa le vina lor is pita. Si
cei ce se vor afla lamuriti in vremea aceea, mai mari si decat
noi si decit parintii nostri se vor afla!

 La nivel mondial, IQ-ul standard = 100 de puncte. Cei care

obţin între 130 şi 144, adică 2,14% din populaţie, sunt oameni
înzestraţi cu inteligenţă neobişnuită, pe când cei care obţin
rezultate mai mari de 144 = genii. Dar oare unde ar fi limita
teologilor? .......................Oameni spirituali!