»Au nu ştiţi ca pre îngeri vom să judecăm? cu cât mai vârtos cele lumeşti* (Vers. 3>?

uniia zic că aici se face aluzie la preoţi, însă să nu fie una ca aceasta! Vorba lui aici
este pentru demoni. Dacă el vorbea pentru preoţii cei corupți , le-ar fi dat a înţelege
mai sus, când a zis, că «intru voi lumea se judecă», — căci scriptura sub cuvântul de lume
obişnuieşte a numi şi pre cei răi — şi nu ar fi fost nevoie ca acelaşi lucru să-l spună de
a doua oară, şi nici nu ar fi spus el tocmai la urmă, vorbind de un fapt atât de mare.
Deci, aici el vorbeşte despre îngerii aceia despre cari zice Hristos: „Duceţi-vă în focul
ccl veşnic, care este pregătit diavolului şi îngerilor lui* (Math. 25, ii), iară Pavel
zice: „îngerii Satanei se prefac ca slujitori ai dreptăţei* (n. Cor. li, 15). Când aceste
puteri netrupeşti se vor găsi că sunt mai prejos de noi, cari am fost îmbrăcaţi în trup,
apoi atunci vor luă osânda cea mai grozavă. Dară dacă poate ar stărui încă cineva a
susţine că apostolul a vorbit aici de preoţi, apoi vom ntreba: cari preoţi? De sigur că
aceia cari se poartă cu totul lumeşte. Dară atunci cum dc zice: „Au nu Stiti ca pre îngeri
vom să judecăm? cu cât mai vârtos lumeşti“? Negreşit că spre deosebire de cei viețuiesc în
lume a pus pre îngeri care pe drept cuvânt sunt afară de trebuințele acelora din cauza
superiorității naturii lor.

Sf Teofilact al Bulgariei
Nu ştiţi oare că noi îi vom judeca pe îngeri?
Cu cit mai mult cele lumeşti?
Pavel îi numeşte aici „îngeri" pe diavoli, aşa cum zicea şi Domnul despre focul gheenei că „este gătit diavolului şi îngerilor săi"
(Matei 25:41) Căci noi. Creştinii, îi vom osîndi şi pe diavoli, de vreme ce ne vom afla mai presus decît dînşii la viitoarea judecată
pentru buna-socoteală şi pentru faptele cele bune săvîrşite cu toate că am fost purtători de trup9 7 ; iar ei vor fi mai prejos, deşi au fost
fără de trup."'
Astfel - după Teodorit - Ninivitenii şi împărăteasa de la miazăzi vor judeca neamul Evreilor, cei doisprezece Apostoli vor judeca
cele douăsprezece seminţii ale lui Israil şi cei ce au crezut din ..neamuri'" ii vor judeca pe cei ce nu au crezul (ii aui )' Avind
adică dc luptat şi cu ispitele, durerile şi scîrbcle trupului, pc care îngerii căzuţi nu le cunosc (n in.)'* Iar Folie zice că noi.
Creştinii. a\ein să-i judecăm pe diavoli, adică să-i înfruntăm, pentru
că ci. fiind mai înainte îngeri, au căzut din rînduiala pc care o aveau pentru cugetarea lor cea rea şi. măcar că nu purtau trup.
nu au păzit fireasca lege dată lor: iar noi. deşi am fost amăgiţi şi luptaţi dc dînşii şi cu toate că aven) tnip. am păzii totuşi legile
care ni s-au dat de Domnul, (n aut.)
”deci de aveți judecăți lumești, pre cei ne- băgaţi in samă intru adunare sa-i puneţi sa.
judece“ (Vers. 4). Acestea le spuw voind a,ne învăţă.pro noi ca ori şi cine ar .ii cineva,
nu trebuie a ^ Ll^‘ dinţa celor de afară, punând astfeliu in mişcare anta- SSâ pe care a
dezlegat-o dejă in pas^etecU- naintp Ceia ce el spune, cam aceasta înseamnă: «Poate ™ va
zfce cineva cS. nimeni între voi nu este mţe ept Si destoinic do a judecă, ci cu toţii
sunteţi de■
Si ce are a face? Chiar daca n’ar fl nimeni înţelept, u>- tuşi încredcţi-vă in cei mai
mici». . . >Xtt
„Şi acestea ca să vă ruşinaţi zic vouă
(Vers. 5). Antithcsa acestora este a unuia cc mustra, ca fiind un motiv prisoselnic. De
aceia a şi adaos: *AŞă nu este Intre voi înţelept nici unul, care să poala iudecă intre
fratele său"? «Atât de mare zk^este lipsa, şi atât de rari sunt printre voi bărbaţii
imelepp»? Dară şi inducţiunea poartă III sme o rana u»i manftj
zicând: „Aşă nu este între voi înţelept nici unul“ a adaos imediat: „care să poată
judecă intre fratele său“? Când se judecă tratele cu fratele sau, nici nu este nevoie de o
Înţelepciune mare sau de vrjo iscusinţă deosebită la cel ce judeca fiindcă topoziLiu- nea
şi înrudirea dintre părţi contribuesc mult la des- lesarca certei dintre dânşii. ...
e
„Ci frate cu frate se judecă, şi aceasta la necredincioşi“ (Vers. 6). Ai văzut cum el
la început cu multă dreptate a învinovăţit pe cei ce judecă nu- mindu-i nedrepţi, iară
aici infruntându-i îi numeşte necredincioşi* In adevăr că e cea mai marc necinste, dacă nu
este cu putinţă ca preotul să fie motiv de tartare între fraţi, ci este nevoie de a alergă
la necredincioşi. A«â că zicând „pre coi nebăgaţi in samă ci na snus mai dinainte că pe
scaunele de judecători trebuie a^stâ cei dispreţuiţi, ci o zice aceasta atingându-i cu
putere Cum Strebuie de a încredinţa iude^tacetor Sari pot de a judeca, aceasta o a
învederat racând. „Au nu este intre voi înţelept nici unul .
care astupanau-n gura zice, ca «eniar ue n ar n printre voi nici un înţelept, totuşi ar
trebui ca ascultarea pricinilor să se încredinţeze celor neinţelepţi şi neiscusiţi, mai
degrabă decât să se deâ în judecata celor dcafară. Şi cum sa nu fie absurd, ca atunci când
se întâmplă vre-o ceartă intr’o casă, cei deacolo să nu cheme ne nimeni deafară, ci încă
să se ruşineze dacă s'ar da pe ţaţă cele petrecute înăuntru, —si atunci când se petrec
certe intre fraţi şi in biserică, unde este vistieriea tainelor celor negrăite, să se
divulge totul afară? „Ci frate cu frate se judecă, şi aceasta la necredincioşi“. Păcatul
este îndoit.: şi că se judecă, şi că de cei necredincioşi. Dacă faptul de a se judecă
frate cu frate este prin sme însuşi păcat, dară încă când se judecă şi de cei deafară, ce
iertare mai pot aveâ?
„Deci, dară, cu adevărat păcat este vouă, căci judecăţi aveţi între voi“ (Vers. 7). Ai
văzut unde a_ţintit şi cum a răsturnat la timp potrivit acea credinţă a lor? «Până acum,
zice. eu nu spun cine nedreptăţeşte sau cine este nedreptăţit; ci spun numai că prin
judecată flecare se defaimă pe sine, şi nici unul clin amândoi nu este cu ceva mai bun
decât celălalt. Dară însă se judecă cu dreptate sau pe nedreptul, aceasta este altă vorbă.
Deci, nu spune, cine a nedreptăţit? Căci de aici eu te condamn deja, adecă dela faptul că
te-oi judecat». Deci, dată este păcat de a nu puteâ suferi fiind nedreptăţit, dară încă a
şi nedreptăţi de câtă vinovăţie nu este cinevâ vrednic? „Pentru ce mai bine nu suferiţi
strâmbătatea? Pentru ce mai bine. nu răbdaţi paguba? Ci voi înşi-vă faceţi strâmbu- tate,
şi aduceţi pagubă, şi mai vârtos fraţilor“
(Vers. 8). Iarăşi păcat îndoit, sau poate şi întreit, şi împătrit. întâiul păcat este de a
nu şti cum să rabde cinevâ fiind nedreptăţit; al doilea de a nedreptăţi pe altul; al
treilea de a îngădui celor nedrepţi ca să judece, şi al patrulea de a se judecă cu
fratele. Păcatele nu se judecă deopotrivă. Când de pildă se petrec la un membru sau la un
familiar al tău, şi când se petrec la oricine s’ar întâmplă, păcatele nu se judeca la
feliu, căci ţiăcatul se cutează totdeauna acolo unde este mai multă îndrăzneală. Acolo
prin păcat este călcată în picioare numai