O Pâine și un Pahar

"Ziua Ta este ramură de măslin mângâietoare

Ziua Ta este a Cerului cu pământul sărutare
Căci întru ea cerul spre cele pământești s-a nuntit.
Ziua nașterii Tale a împăca pe Cel Drept poate
Pentru mânia strânsă de veacuri în păcate
Mii de păcate Ziua Ta astăzi ne-a iertat
Căci întru ea Mila s-a rănit pentru păcat
Strugurele primăvăratec este aceasta zi, în care
S-a tăinuit Potirul mântuirii întru băutură și mâncare .
Cămări fără de număr Iosif cu grâne a plinit.
S – aline a lumii foamea dar nu a prididit
Căci nu un lan părelnic ci singur, un Spic adevărat
Cu Pâinea cea cerească, nemărginită, pe toți i-a săturat
Pâinea ce în pustie, cu minunare , Cel Unul născut a frânt
În coșuri mai la urmă își mărginea prinosul firii crescute din pământ
Dar El o nouă pâine a frânge s-a grăbit
Să fie-n veac și-n veacuri Cea fără de sfârșit
Și cele șapte pâini și alte cinci pe care
Le frânse în pustie, deși le=a înmulțit
Cu neîndestulare au fost și trecătoare
Dar Aceea Unică Pâine pe care-a frânt-o El a biruit zidirea
Căci oricât se împarte ea copleșește firea
Și neamuri după neamuri neîncetat nutrește
Și pe cât se împarte Ea tot mai mult sporește
La nunta cea din Cana când vin n-au mai aflat
A apei fire iarăși în vin a preschimbat
Și șase vase pline cu vin El a plinit
Băut-au mulți din ele și vinul s-a sfârșit
La Cina cea de Taină în ultimul pahar
Turnat-a spre gustare din vinul cel mai rar
Și Băutura aceea deși mult mai puțină
O! De Ce tărie ! Și nobilă aromă era plină !
Mai tare decât moartea este și astăzi, acel nobil vin
Și multe neamuri astăzi beau din acel pahar
Dar el rămâne veșnic nedeșertat și plin
Pâinea aceea una se frânge iar și iar
Și –n veci rămâne întreagă precum acest Pahar

Pt părintele Iordan
Prelucrare după un imn al Sântului Efrem Sirul