„Găteşte-te Betleeme, deschisu-s-a tuturor Edenul,

împodobeşte-te Efrata, căci Pomul Vieţii, în peşteră a

înflorit din Fecioară, pentru că Rai Înţelegător
pântecele aceleia s-a arătat, întru care este
dumnezeiescul pom din care mâncând vom fi vii şi nu
vom muri ca Adam. Hristos se naşte ca să ridice chipul
cel mai înainte căzut.” (Troparul Înainteprăznirii)

Iubiţi Credincioşi
 Duminica trecută prin citirea -Evangheliei celor invitaţi la
cină – şi noi am fost invitaţi la Ospăţul Împărătesc, La
Nunta Fiului de Împărat, la Cina cea de Taină, La Taina Sf.
Împărtăşanii.
 Duminca aceasta- Înainte de Naşterea Domnului-
suntem invitaţi să ne împărtăşim de Taina Întrupării
ascultând Cuvântul lui Dumnezeu consemnat de Sf.
Evanghelis Matei ( cap.1,1-25) care ne prezintă Genealogia
Mântuitorului.
 Troparul Înainte-prăznuirii pe care l-am citit la începutul
predicii este o metaforă mai amplă în care melodul, cel ce l-
a compus, inițiază/deschide/începe un dialog – la modul
imperativ – ( îndemn exclamativ, plin de bucurie, de
însuflețire) – cu Betleemul, orășelul Nașterii Domnului, care
devine datorită Sf. Taine ce se săvârșește în el , centru al
lumii, al cosmosului/universului.
 Betleemul sau Efrata după proorocia lui Miheia, este
personificat și îndemnat să se gătească/împodobească:
”Găteşte-te Betleeme,… împodobeşte-te Efrata” pt. mărimea Tainei ce se
va săvârși într-un neînsemnat ungher al său , într-o peșteră
de păstori unde Făcătorul cerului și al Pământului, Ziditorul
Întregului Univers , vine să se nască.
 De fapt toată această alcătuire poetică, ni se adresează nouă
creștinilor, îndemnându-ne să ne pregătim, curățindu-ne și
împodobindu-ne sufletele cu virtuți , să întâmpinăm cum se
cuvine acest slăvit Eveniment al Mântuirii, prevestit de
1
 prooroci și așteptat de mii de ani de omenirea întreagă,
Nașterea Domnului.
 În troparul pe care l-am citit la început Întruparea sau
Nașterea Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria este
descrisă ca o nouă geneză/facere a lumii , prin
comparație cu actul creației omului din Vechiul Testament,:
”deschisu-s-a tuturor Edenul, împodobeşte-te Efrata, căci Pomul Vieţii, în peşteră a
datorită faptului că prin întruparea Fiului lui
înflorit din Fecioară,
Dumnezeu în persoana Mântuitorului Iisus Hristos firea
omenească este reașezată în vrednicia cea dintâi , în Eden,
Noul Rai fiind pântecele fecioarei Maria, pentru sfințenia și
curăția ei, iar Hristos Pomul Vieții , din care mâncând , vom
fi vii:” pentru că Rai Înţelegător pântecele aceleia s-a arătat, întru care este
dumnezeiescul pom din care mâncând vom fi vii şi nu vom muri ca Adam.”

 Iisus Hristos este Noul Adam, care s-a pogorât din cer ” ca
să ridice chipul cel mai înainte căzut”…
 De aceea această duminică, prin troparul Înainteprăznuirii
ne introduce în „Pridvorul Tainei Naşterii Fiului lui
Dumnezeu”, . Suntem pregătiţi , iniţiaţi în această Taină :
 Găteşte-te Betleem –Împodobeşte-te Efrata –prin îndemnul la
pregătire, gătire, împodobire interioară sufletească, dar şi
trupească prin post şi înfrânare trupească – ni se destăinuie cum
poate omul să se apropie, să guste, să perceapă ceva din măreția
tainelor lui Dumnezeu. Formalismul ne lasă reci și în afara tainei.
 Raiul – Edenul s-a deschis tuturor – vestea cea de mare bucurie a
împăcării omului cu Dumnezeu şi libertatea tuturor de a ajunge în fericirea
Raiului pierdut prin păcat. Este o veste ”minunată” cum cântăm într-una din
colinde, vestea că ni s-a oferit posibilitatea de redobândi, nu o bucurie
vremelnică ci fericirea veșnică de fi împreună cu Dumnezeu în slava negrăită
a strălucirii Sale.
 Pentru a dobândi însă această fericire veșnică trebuie să facem gestul
contrar lui Adam , să mâncăm nu din pomul neascultării ci din Pomul
Vieţii – din pomul împlinirii poruncilor lui Hristros, care Hristos a înflorit
din pântecele Fecioarei Maria.
 Pântece, - ”ubba”, sân, loc al inimii duhovnicești locul central al
sufletului - care s-a făcut Rai Înţelegător, Rai Sufletesc datorită curăţiei
sale, îndemnându-ne și pe noi la curăție, la înfrânarea poftelor trupești.

2
  Vestea naşterii lui Iisus - Pomul Vieţii din care omul ar fi trebuit să
mănânce în Rai, pt. a ajunge la asemănarea cu Dumnezeu,devenind
Dumnezeu prin har, iar nu din pomul cunoştinţei binelui şi răului din care
mâncând a murit, a devenit muritor Ne indică adevărata hrană pentru care
omul trebuie să se ostenească duhovnicește în această viață.
 În contextul sărbătorii a cărei înainte prăznuire o sărbătorim astăzi,
Mâncarea aceasta din Pomul Vieţii este de fapt Cina Euharistică la
care suntem invitați în aceste zile- ea ne dăruieşte viaţă
veşnică pt. că Cel care ne invită la cină este, și Cel care Ni se
dăruiește spre mâncare, Fiul lui Dumnezeu, Izvorul Vieții, Pâinea
Vieții, care pt. noi s-a făcut Mielul lui Dumnezeu, Cel nevinovat,
Cel fără de păcat, Cel care se jertfeşte, Cel care „se frânge şi se
împarte , fără să se despartă-(rămânând Dumnezeu adevărat şi
om Adevărat, Întreg şi deplin în fiecare părticică), Care pururea se
dăruieşte spre mâncare, şi niciodată nu se sfârşeşte, ci pe cei ce
se împărtăşesc îi sfinţeşte.”
 Hristos se naşte ca să ridice chipul cel mai înainte căzut –
motivul întrupării este acela de a împlinii ceea ce Adam nu a
împlinit , trecerea de la chip la asemănare – îndumnezeirea
omului.
 Iubiți Credincioși
 Orice invitaţie obligă la un gest de reverenţă, de respect, de
recunoştinţă, la o plecăciune, la o înclinare a capului, la un
răspuns la invitaţie sau la un refuz faţă de cel care ne invită.
 Cu atât mai mult când Cel care ne invită este Dumnezeu,
suntem datori cu o respectuoasă plecăciune de recunoștință
– cu o metanie.
 Însă nu doar o simplă metanie a trupului ci mai ales una a
sufletului. O metanoia , o înnoire a minţii, o dispoziţie
interioară, sufletească de a privii cu ochii sufletului dincolo
de catapeteasmă, pe cât este cu putinţă omului, la Tainele
lui Dumnezeu pe care Sf, Evanghelist Matei ne face părtaşi.
 Iată de ce acel „Găteşte-te Betleeme” ne îndeamnă nu
doar la o pregătire la o primenire, la o gătire – îmbrăcare în
haină de nuntă a sufletului prin post, înfrânare, rugăciune,
citiri sfinte,ci și la o pregătire a minții și a inimii ca
3
 interiorități ale sufletului ,spre meditaţie și Simțire/Trăire, a
înțelesurilor duhovnicești de dincolo de literă, pregătire fără
de care intrarea noastră în Sfânta Sfintelor este o profanare.
 Dacă pentru primirea Tablelor Legii pe muntele Sinai,
Dumnezeu a poruncit prin Moise, întregului popor să
postească trei zile, şi să se înfrâneze de la orice împreunare
trupească, cu atât mai mult şi noi astăzi, în aceste câteva
zile care au mai rămas până la praznicul Naşterii Domnului
pentru a primi înțelesurile Tainei suntem invitaţi să ne
gătim sufletele prin post, rugăciune, înfânare, şi prin
citirea Sf. Scripturi
Iubiţi Credincioşi

Anul trecut cu prilejul acestei Duminici am vorbit despre cele 2 părți ale
textului evanghelic care s-a citit astăzi:
o Prima parte – Cartea Naşterii(Ghenesis=naştere, genealogie,)
– succesiunea naşterilor de la strămoşii cei mai îndepărtaţi până la
Iosif părintele legal, ocrotitorul iar nu părinte natural.
o A doua – relatarea pe scurt a naşterii Domnului. Dialogul dintre
Îngerul Gavriil şi dreptul Iosif, referitor la pruncul pe care îl va
naşte fecioara Maria prin lucrarea Duhului Sfânt.
Despre toate acestea puteți afla în tâlcuirea Sf. Ioan Gură de Aur
– Omilii la Ev. După Matei – 50 de pagini numai la Cartea Naşterii
lui Iisus.
Astăzi însă, m-am gîndit să vorbim despre această metanoia,
luminare a ochiului minții, a ochiului rațiunii , care se mai
numește pe românește și pocăință și pe care noi de cele mai
multe ori nu o înțelegem corect și ni se pare un lucru plictisitor și
incomd, neplăcut de care dorim să scăpăm cât mai repede și să
ne continuăm viața noastră liberă, libertină… fără să mai fim
dăscăliți, dădăciți,….”bătuți la cap.”

4
 Pocăință înseamnă de fapt vindecare sau începutul vindecării
noastre sufletești, fără de care nu-l putem cunoaște pe
Dumnezeu, nu îl putem ”vedea”.
 În Biserică pocăința, începutul vindecării noastre se face prin
Taina Spovedaniei , prin mărturisirea păcatelor, nu unui om,
preotul , care este doar un martor, ci în fața Mântuitorului Iisus
Hristos, Dumnezeu și Om, Dumnezeu întrupat, tocmai pentru
a fi aproape de noi ca Om.

 dar nu ca un om păcătos ci ca un Om care s-a vindecat pe

Sine prin puterea S-a Dumnezeiască,

 a suferit pedeapsa morții ca om , urmaș al lui Adam după

mamă, căci după Tată s-a zămislit prin lucrarea Duhului lui
Dumnezeu și de aceea păcat nu era întru Dânsul.

 Dar suferind această pedeapsă a morții, ca om, nevinovat fiind,

a fost Înviat prin Puterea lui Dumnezeu, sau mai bine zis prin
Puterea de care și el se împărtășea ca Fiu al lui Dumnezeu, și s-
a Înălțat la ceruri luînd împreună cu sine firea omenească
întreagă, trup și suflet, dar trup tranfigurat îndumnezeit,
nemuritor.

 și suflet vindecat, tămăduit în care nu a mai rămas nici o

urmă a păcatului, nici o slăbiciune a voințe , a firii, perfect
luminat și pedeaîntrgul deschis vederii Tainelor lui Dumnezeu.

 Fiecare dintre noi, am primit la Botez, din aceste puteri

sufletești ale lui Hristos , Omul cel nou, Omul cel Îndumnezeit
ca pe niște semințe, darurile 7 la număr, ale Duhului Sfânt.

 Sufletul nostru a devenit un Rai în devenire, o grădină a

Edenului cu condiția ca ”să o lucrăm și să o păzim”

 Să lucrăm virtuțile, smerenia,dragostea, blândețea , înfrânarea,

facerea de bine,…și să ne păzim de patimi , mândria , iubirea
cea egoistă de sine, mânia, ura, desfrânarea …și celelalte.

5
 Cei care au păzit darurile Sf. Botez și le-au cultivat, au cules și
roadele sfințeniei, au ajuns sfinți, trupurile lor dăruiesc
tămădiri, au bun miros , iar sufletele lor petrec în ceruri , în
Raiul cel ceresc până la Învierea de obște.

 Noi ceilalți , ne-am asemănat Fiului Risipitor , care primind de

la Tatăl său moștenirea , a risipit-o în fapte necuviincioase și a
ajuns rob , într-o Țară străină- Îndepărtată de Dumnezeu și
străină de firea lui

 , la porcii unui stăpân tiran – diavolul – care îl ține flâmând de

hrana cea potrivită lui ca ființă creată după chipul lui
Dumnezeu, Harul Duhului Sfânt- harul de viață dătător

 Și îl hrănește cu roșcove, cu plăcerile păcatelor, care asemena

roșcovelor , după ce sunt satisfăcute, nu satură nici sufletul ,
nici nu potolesc pofta, ci renasc mai puternice și din ce în ce
mai greu de stăpânit până când îl robesc pe om.

Din această cruntă robie a patimilor, omul nu poate scăpa decât

prin smerita Pocăință , care este tot un dar Dumnezeiesc, dăruit
celor care ascultă glasul Conștiinței ” Câţi argaţi ai Tatălui tău sunt îndestulaţi de
pâine, iar tu pieri aici de foame!” îi zicea Dumnezeu Fiului risipitor prin glasul
conștiinței.

 Și ce a făcut Fiul cel neascultător și Păcătos:

o În primul rând a ascultat mustrarea propriei sale conștiințe
care îl îndemna la pocăință și și-a însușit-o :
o Apoi a luat o hotărâre, și-a mobilizat voința , a hotărât s-o
rupă cu păcatul:” Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la
cer şi înaintea ta;. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.”
o Şi, sculându-se, a venit la tatăl său Adică:
 și-a ”luat inima în dinți” cum spunem noi românii,
adică inima cea îndărătnică și nesupusă tulburată ,
bătând înebunită de patimi, a prins-o cu dinții înfrânării
ai smereniei, ai ascultării de Dumnezeu

6
  și-a ”pus coada între picioare”- s-a rușinat, s-a
smerit, coada ( remineșcența animală, comportamentul
dobitocesc, a tăiat ascultarea de sfatul celui rău.)
 și chiar a venit la Tatăl său nu a spun voi merge mâine,
ci chiar în ceasul acela a pornit la drum, chiar dacă
gândurile (vocea celui viclean) îl chinuiau:
 cum îndrăznești să te întorci tu acum după ce ai
cheltuit toți banii cu desfrânatele
 ce vor zice vecinii, fratele tău care a rămas acasă
ducând greul
 Cum crezi că te va primi Tatăl tău, o să-ți închidă
ușa în nas. (și altele de felul acesta – să luăm
seama și noi , este nevoie de multă smerenie, de
multă frângere a inimii, părere de rău care să
zdrobească și rușinea, și mândria și mânia și
împotrivirea și orice rămâșiță a egoismului nostru.

Textul Evangheliei de la Luca redă icoana revederii cu Tatăl așa:

 Încă înainte de a ajunge și a rosti vreun cuvânt

o Şi 1) încă departe fiind el, 2) l- a văzut tatăl său şi 3)i s-a făcut milă şi, 4)alergând, 5)
a căzut pe
grumazul lui şi 6) l-a sărutat.

 Iată câte gesturi de întâmpinare plină de bucurie face Tatăl –

Dumnezeu, care se bucură de întoarcerea noastră și care nu
voiește răzbunarea și pedepsirea păcătosului ci să se întoarcă și
să fie viu:

o vede de departe fiind noi intenția noastră de a pune

început bun

o i se face milă, se îmbânzește

o aleargă spre noi – ne sprijină și ne întărește gândul,

hotărârea, ne dă curaj, ne întărește voința, ne ajută să
luptăm cu mândria, cu lașitatea, cu rușinea

o cade pe grumazul plecat al smereniei noastre

7
 o Ne dă sărutarea Duhului Sfânt


 Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul

 Mărturisirea sinceră: cu umilință, cu frângere a inimii( părere de rău din inimă : ”Inima înfrântă și
smerită Dumnezeu nu o va urgisi”

o – nu lacrimi de crocodil,

o nu îndreptățire de sine,

o nu acuzarea altora ca vinovați pt. păcatele noastre

 Şi a zis tatăl către slugile sale:

o Aduceţi degrabă : 1)haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi 2)inel ( legătura harică) în mâna lui şi
3)
încălţăminte în picioarele lui ( sandalele: ușurința de a alerga pe calea faptelor bune ;)

o - îi redă toată frumusețea , îi înveșmântează sufletul ca pe o mireasă, îi spală toată necurăția toată
putoarea, îl repune în toate drepturile harului ca dacă dorește de acum înainte păcatul să nu mai aibă
nici o putere asupra lui și să rămână în casa Tatălui său nu ca rob, care muncește pt. plată ci ca un
fiu Iubitor care se teme , nu de pedeapsă, ci să nu-l supere pe Tatăl său,

o Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim; - Sf. Împărtășanie

o Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească.

 Învierea nostră de dinainte de înviere, arvuna învierii noastre

este învierea duhovnicească a sufletului:

o Cum o recunoaștem:

 – în bucuria de a fi în slujirea lui Dumnezeu, bucuria

de aparticipa la sf. slujbe , în casa lui Dumnezeu mai
mult decât a fi în casele păcătoșilor

 În bucuria de a asculta cuvântul lui Dumnezeu

 În bucuria de a ne afla mai mult în compania

oamenilor duhovnicești

8
  În bucuria de a prăznui sărbătorile ,mai mult
duhovnicește decât trupește

 În scârba pt. păcat, pt. trupesc, pt. lumesc, pt vorba

deșartă , pt. petrecerea deșartă

 Și acum vă voi descrie icoana întoarcerii Fiului Risipitor așa cu

a gândit-o și realizat-o un inspirat iconar pe coperta unei cărți
despre pocăință”:

Tatăl este reprezentat făcând un pas mare spre Fiul Risipitor, o

fandare ca a îngerului care aduce Vestea Nașterii fecioarei Maria,
plecânduși drăgăstos capul pe grumazul Fiului și îmbrățișându-l
dar oferindu-i totodată un sprijin puternic.
Fiul este reprezentat abandonându-se cu totul în brațele ,
dăruindu-se Tatălui, sprijinindu-se cu totul numai pe brațele
Tatălui său până într-atât încât picioarele sale nu mai ating
pământul decât cu vîrful degetelor de la picioare.
De ce v-am descris această icoană: pt. că ea descrie în mod
inspirat esența pocăinței , revenirea la Dumnezeu , încredințarea
cu totul în mâinile lui Dumnezeu, dorința hotărâtă de a face de
acum înainte voia lui Dumnezeu, de a ne supune voinței sale
întru toate.

Iubiți credincioși
Poate vi s-a părut cam lung cuvântul. Am dorit să reîmprospătez
în inimile dumneavoastră, dorința de a vă întoarce la Dumnezeu
ca la un Tată iubitore care :

 vă așteaptă cu răbdare în pragul casei

 Vă vede de departe, vă citește în inimă

 Aleargă în întâmpinare prin duhovnicul dumneavoastră

9
 Vă îmbrățișează, atunci când vă plecați grumazul altădată
înțepenit cu mândrie și îndărătnicie în păcat.

 Vă primește mărturisirea, atunci când este făcută cu inimă

înfrântă și smerită, cu sinceritate, cu dorință hotărâtă de a
părăsi păcatele și de a începe o viață nouă.

 VĂ IARTĂ : vă dăruiește harul iertării – inelul, haina și

sandalele

 Și se veselește cu sfinții din cer când vă împărtășiți din

Potirul Credinței cu trupul și sângele Fiului Său, a Domnului
Dumnezeului și mântuitorului nostru Iisus Hristos cu
dumnezeieștile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele
Cereștile, de viață făcătoarele, înfricoșătoarele lui Hristos
Taine , spre iertarea păcatelor și spre viața veșnic fericită în
Îpărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântuli Duh , Acum și Pururi și
în Vecii Vecilor Amin!

10