Declin si disperare

Dupa moartea lui Solomon reapar vechile rivalitati dintre triburi, iar sporirea fiscalitatii in
timpul lui Roboam a antrenat dezmembrarea regatului: zece triburi situate in nordul Palestinei
au constituit un nou regat Israel, cu capitala la Samaria, iar in partile sudice, alte doua triburi
raman sub conducerea lui Roboam, formand regatul Iudeea. Neintelegerile si luptele grele
pentru intaietate purtate intre cele doua state in urmatoarele doua secole au avut ca rezultat
slabirea si apoi prabusirea lor.

Regatul Israel a cunoscut o instabilitate politica accentuate datorita lipsei de sprijin a

monarhiei din partea preotilor si a rivalitatilor intertribale. Ajuns in pragul haosului,regatul a
fost pentru scurt timp salvat de energicul rege Omri (882-871 i.Hr.), ridicat pe tron de armata.
Acesta a reusit sa puna capat discordiei interne, a interrupt lungul sir al luptelor cu Iudeea si a
intarit capacitatea de aarare a tarii, ceea ce va adduce o epoca de prosperitate economica si
expansiune teritoriala.

Influenta crescanda a credintei in idoii fenicieni a adeterminat o reactive religioasa

incepand cu secolul al VII-lea i.Hr., manifestata prin predicile prorocilor. Acestia (Ilie, Elisei,
Osea in Israel si Isaia, Ieremia in Iudeea) au pledat in faviarea vechii unitati ebraice si a
monoteismului mosaic. Ca urmare a influentei lor a aparut acum ideea unui Iahve mai tolerant,
ca Dumnezeu al tuturor oamenilor.

In cele din urma, ascensiunea Asiriei va pune capat existentei regatului. Sargon al II-lea a
cucerit Samaria (722 i.Hr.0 in urma unui indelungat asediu. Populatia evreiasca a fost deportata,
fiind dusa in robie, iar in locul ei au fost aduse alte populatii (babilonieni, hititi, arabi0, care,
trecand mai tarziu la mozaism, au fost numiti samariteni.

Regatul Iudeea a pastrat Ierusalimul drept capital si a avut de la inceput un avantaj bazat
pe: continuitatea dinastica asigurata de urmasii lui David si Solomon; conceptie religioasa
unitara; importanta Templului in mozaism.

De asemenea, iudeii considerau secesiunea celor 10 triburi ilegala si in contradictie cu

imperativele nationale si religioase, orientare care isi gasea suportul in traditia biblica.

Domnia lui Iosua (639-608 i.Hr.) a constituit un moment de speranta pentru evrei. Acesta
a incercat sa restabileasca puterea statului din vremea lui Solomon. In timpul lucrarilor de
reparatii ale Templului (621 i.Hr.) a fost descoperit vechiul exemplar al legii (Tora), pe care a
incercat sa o reintroduce in viata politica. Moartea lui in urma luptei de la Megiddo egiptenii
(609 i.Hr.) a oprit aceste reforme, urmand o epoca de transformari sociale si politice care au
dus la rapidul declin al astatului iudeu.
 In 586 i.Hr., dupa mai mult de un an de asediu, Ierusalimul a fost cucerit si distrus de
armatele lui Nabucodonosor al II-lea. Statul iudeu era desfiintat, iar locuitorii deportati in masa
in Mesopotamia. Incepea captivitatea babiloniana.In Ierusalimul pustiit si daramat, prorocul
Ieremia isi traia durerea exprimata in vestitele lui planger asupra nenorocirilor ce se abatusera
asupra maretei capital a Palestinei.

Dispersarea. O data cu alungarea evreilor de pe pamantul promis, Tara Fagaduintei, a

inceput si raspandirea lor.

Dupa infrangerea Imperiului babilonian de catre persii condusi de Cirus 9538 i.Hr.), evreii
au fost eliberati,putand sa se intoarca in Palestina. Dar numai o parte a lor au redevenit acolo
si, datorita tolerantei si au reorganizat viata religioasa a comunitatii Israelite din oras.