Sumerienii

Civilizația sumeriană apărută în sudul Mesopotamiei a avut ca punct de plecare

schimbările intervenite în structura populației. Astfel se constată o creștere a numărului de
locuitori care încep să practice nu doar agricultura ci și creșterea animalelor precum
meșteșuguri. Specializarea aceasta a încurajat schimbul între aceste categorii, centrul acestor
schimburi devenind orașul.
Pentru a căpăta mai multă autoritate în desfășurarea acestor schimburi, conducătorii orașului
Uruk au apelat la religie, templul sau casa zeilor, fiind cel care supraveghea desfășurarea
schimburilor economice. Aceste temple, construite în trepte, din cărămizi uscate la soare, au
purtat denumirea de ziggurate.(arta)
În fruntea societății din Uruk se găsea un rege-preot care se va implica în transformarea orașului
într-un stat. Acest stat va deveni necesar mai ales datorită necesității construirii și întreținerii
canalelor de irigații, indispensabile în climatul cald din Mesopotamia, și unde principala
sursă de apă o reprezentau fluviile Tigru și Eufrat. (importanța mediului în afirmarea unei
civilizații)
Apariția templelor a încurajat și formarea unui numeros aparat funcționăresc precum și apariția
scrisului. Utilizarea scrierii cuneiforme pe tăblițe de lut a reprezentat elementul definitoriu
pentru civilizația Orientului Antic și cea mai importantă moștenire.
Treptat, asistăm la creșterea numărului de orașe-stat și la disputarea teritoriului dintre ele așa
încât se impun conducătorii militari. Aceștia ajung să dețină o autoritate atât de mare încât sunt
tratați asemenea zeilor.
Orașele-stat Ur, Uruk, Lagaș vor fi cucerite în sec.XXIII î.Hr de către Sargon conducătorul
Imperiului Akkadian, primul imperiu din istorie. Sargon a înființat prima armată permanentă
din istorie, alcătuită din peste 5000 de oameni, conform izvoarelor istorice.
Orașele-stat cucerite își vor pierde independența fiind conduse în continuare de către regii lor
dar aceștia din urmă vor deveni guvernatori în Imperiul Akkadian.
Pentru a-și menține autoritatea familia regală a folosit religia, fiul lui Sargon I, Naram-Sin fiind
prezentat asemenea zeilor iar fiica sa devenind mare preoteasă și „soție a zeului”.
Prăbusirea Imperiului Akkadian duce la afirmarea pentru o perioadă a orașului-stat Ur care își
impune hegemonia.
În sec. XVIII se afirmă un nou centru politic, Imperiul Babilonian condus de către Hammurabi
care reușește să cucerească tot sudul Mesopotamiei, lăsând posterității vestitul cod de legi al lui
Hammurabi, un model privind organizarea socială și juridică a Orientului Antic.
Patru sute de ani mai tărziu Mesopotamia și regiunea Orientului vor fi dominate de o nouă
putere, Asiria care ajunge o forță importantă în timpul lui Sargon al II lea. Tactica predilectă a
asirienilor pentru a elimina opoziția populațiilor supuse și obligate să plătească taxe foarte mari,
era deportarea populației. Această tactică va fi folosită și în cazul Israelului, în 722 î.Hr, și a dus
la revolta popoarelor supuse si la prăbușirea Imperiului Asirian.
Noua putere politică hegemonă în Orient, care va domina Mesopotamia, Fenicia, Siria va fi
Regatul Chaldeo-Babilonian, condus de către Nabucodonosor al II lea (sec.VI î.Hr), care
cucerește Regatul Iudeei (Palestina) în 586 î.Hr. după ce a ocupase Ieruslimul și distrus
Templul lui Solomon de aici. O parte a populației evreiești va fi deportată ca urmare a
răzvrătirii împotriva stăpânirii babiloniene dar se va întoarce în Iudeea, după înfrângerea
Babilonului de către Imperiul Persan, în 539 î.Hr.

Scrierea
Dacă din punct de vedere politic, imperiile care au dominat Orientul au dispărut unul câte unul,
cucerite de alte state care s-au afirmat, moștenirea cea mai importantă s-a dovedit a fi scrierea și
prin ea una dintre marele opere ale Antichității, Epopeea lui Ghilgameș.
Aceasta este o poveste depre un erou, rege în Uruk, pornit în căutarea nemuririi pentru a-și
salva cel mai bun prieten.
Versiunea cea mai cunoscută a fost descoperită în bilioteca din Ninive, construită de către
regele asirian Assurbanipal, din sec.VII î.Hr.
Existența acestor biblioteci subliniază importanța culturii scrise în Orient.