Facultatea de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae"

Teologie Pastorală

Lucrare de seminar la Vechiul Testament

Shinar – Țara celor

două râuri

Îndrumător: Student:

Pr. Prof. Vatamanu Cătălin Loghin Ioan-Iustin

Cuprins
1. Introducere................................................................................................................................3

2. Componența regiunii Shinar.....................................................................................................4

3. Istoric........................................................................................................................................5

A. Sumerienii.............................................................................................................................5

B. Perioada timpurie..................................................................................................................5

C. Perioada clasică (2700-2150 î.Hr.).......................................................................................5

D. Renașterea sumeriană...........................................................................................................6

4. Mărturii Scripturistice.............................................................................................................6

5. Obiective turistice.....................................................................................................................8

A. Grădinile suspendate ale Semiramidei sau Grădinile suspendate din Babilon.....................8

B. Zidurile Babilonului..............................................................................................................9

C. Poarta Ishtar..........................................................................................................................9

D. Leul din Babilon.................................................................................................................10

E. Turnul Babel.......................................................................................................................11

F. Ruinele astazi (Bagdad)......................................................................................................13

G. Templul lui Bel...................................................................................................................14

H. Zigguratul din Ur................................................................................................................14

6. Descoperiri.............................................................................................................................16

7. Concluzii................................................................................................................................17

8. Bibiliografie............................................................................................................................18

2
 1. Introducere

Shinar este numele ebraic al regiunii din Orientul Mijlociu cunoscută istoric sub numele
de Mesopotamia sau Semiluna Fertilă (sudul Iraq-ului de astazi/nord-estul Siriei). Mai precis, se
referă la zona din jurul orașului Babilon și a teritoriilor sale, cuprinsă între două râuri, Tigru si
Eufrat, fiind supranumită “Țara celor două râuri”.

Fig. 1. Ținutul Shinarului - localizare

Shinar reprezintă numele antic al marelui tract aluvial prin care trec Tigrul și Eufratul
înainte de a ajunge la mare - tractul cunoscut în vremuri ulterioare sub numele de Chaldaea sau
Babilonia. Era o țară simplă, unde cărămida trebuia folosită pentru piatră și nămol pentru mortar
(Ge 11: 3). Printre orașe se numărau Babel (Babilonul), Erech sau Orech (Orchoe), Calneh sau
Calno (probabil Niffer) și Accad, al cărui loc nu este cunoscut. Se poate suspecta că Shinar a fost
numele cu care evreii au cunoscut inițial țara mesopotamiană inferioară în care au locuit atât de
mult timp și pe care Avraam l-a adus cu el din „Urul Caldeilor”.

Există o gamă foarte largă de semnificații propuse numelui „Shinar”’:

 Palmier de curmale;
 Cu frații hurrieni (bazat pe presupunerea că Shinar este un cuvânt
hurrian, nu semitic);

3
  A se scutura (deoarece așa a făcut Dumnezeu la Babel pentru a
dispersa omenirea);
 Lumină de foc strălucitor (din limba turcă);
 Țara Regeneratorului (din ebraicul „shene”, care înseamnă
„repetă” și „naar”, care înseamnă „copilărie”);
 Două râuri (o formă de limbă semitică).

Etimologia cuvântului “Shinar” este, de asemenea, vastă. Varianta ebraică (‫ שנער‬Šinʿar)

este echivalentă cu egipteanul Sngr și hitit Šanḫar (a), toate referindu-se la sudul Mesopotamiei.
Unii asiriologi l-au considerat pe Šin ar o variantă occidentală sau înrudită cu Šumer (Sumer). A
mai fost corelat cu următoarele nume: Sangara / Sangar menționat în contextul cuceririlor
asiatice ale lui Thutmose III (secolul al XIV-lea î.e.n.); Singara grecilor; Sinjar modern, în
Mesopotamia Superioară, lângă râul Khabur. A fost citat și ca derivație din Shene neharot, Shene
arim sau Akkadian Shumeru. Deși uneori identificat cu sumerul babilonian, legătura lui Shinar
cu acest nume este îndoielnică.

2. Componența regiunii Shinar

În cea mai timpurie perioadă la care se referă înregistrările gasite, sumerienii din Shinar
au fost împărțiți într-o serie de state mici, dintre care următoarele pot fi considerate principale:

 Sippar;
 Kes;
 Babylon;
 Nippur;
 Larsa;
 Ur.

4
 Fig. 2. Harta regiunii Shinar și componența sa

3. Istoric

A. Sumerienii

Primele popoare care au migrat în valea Tigru-Eufrat s-au numit „popoarele cu cap negru”.
Locul lor de origine este necunoscut și a dat naștere la diverse teorii. Întrucât folosesc aceeași
ideogramă pentru „munte” și „pământ”, se crede că patria lor se afla în NE (Caucaz) și că au fost
inițiatorii turnurilor artificiale ale templului. Cu toate acestea, din moment ce primele lor așezări
erau în S, alții presupun că au venit din E pe mare, ceea ce poate explica de ce, la fel ca și semitii
care se aflau în aceeași zonă, nu au fost revigorați de imigrația periodică proaspătă.

B. Perioada timpurie

La inceput (2150 î.Hr.) domnia a fost atribuită mai întâi orașului Eridu și apoi Badtibirra,
Larak, Sippar și Shuruppak. Opt regi au domnit 241.209 de ani în aceste cinci orașe și apoi
„potopul a cuprins pământul”. După potop, lista regilor declară că „regatul a fost dat jos din cer,
mai întâi în Chiș”. Șaptezeci și opt de regi au dominat în Kish, Ur, Uruk (Erech), Mari și alte
orașe numite. În jurul conducătorilor dinastiei Uruk - Enmerkar, Lugalbanda și Gilgamesh - au
crescut o serie de povești despre „Epoca Eroică”, ultima dintre acestea fiind eroul epopeii
inundațiilor babiloniene.

C. Perioada clasică (2700-2150 î.Hr.)

Civilizația sumeriană s-a dezvoltat din necesitatea organizării muncii locale pentru a controla
resursele naturii și mediul lor. Forța de muncă pentru irigații și apărare a fost lucrată printr-un
consiliu orășenesc de reprezentanți sub un conducător care ulterior și-a asumat rolul de „rege”
(lugal = „om șef”). Orașele mai mari, Ur, Lagash, Kish și Umma au fost rivali continua pentru
puterea generală. Kish a preluat hegemonia de la Uruk până când o familie mai puternică la Ur,
5
Mesannipada ’și fiul său A’anipadda (c. 2550), cu legături cu Mari în N, au dominat. Mormintele
regale găsite la Ur aparțin acestei dinastii și mărturisesc bogăția de atunci.

După ce o dispută cu Umma a fost soluționată prin intervenția lui Mesilim din Kish, Lagash a
devenit centrul dominant. Eannatum a fost urmat de Urukagina, care, prin reforme sociale și
legislație, a încercat să limiteze birocrația în creștere, care abia se purta asupra săracilor,
văduvelor și orfanilor. În ciuda eforturilor sale de a restabili drepturile individului, poporul său
nu a reușit să reziste presiunilor lui Lugalzaggesi din Umma care a preluat orașul și a fost el
însuși cucerit în scurt timp de puternicul semit, Sargon al Agadei.

D. Renașterea sumeriană

Perioada de splendoare sub conducerea Casei Agada a fost urmată de aproape 100 de ani de
mediocritate crepusculară sub conducătorii Gutian până când au fost aruncați de Utuhegal din
Uruk, în anul 2120 î.Hr. Șapte ani mai târziu, unul dintre oficialii săi, Ur-Nammu, guvernator al
Ur, a luat titlurile de „Rege al Sumerului și al Akkadului” și a inaugurat a treia dinastie din Ur
(2113-2006 î.C.) care a fost marcată prin prosperitate economică și o revigorare în fiecare ramură
a Sumerului. Activitățile sale arhitecturale s-au extins dincolo de Ur, pe care l-a reconstruit
practic, la Uruk, Eridu și Nippur. În fiecare loc a construit un ziggurat și a reconstruit templele
căzute.

Între timp, un contemporan, Gudea din Lagash, a mărșăluit în Siria și Anatolia și a adus
înapoi materiale de construcție pentru a-și înfrumuseța propriul oraș. Când Ur-Nammu a murit în
luptă, fiul său Shulgi a ajuns la conducere. El a continuat reformele politice și administrative
începute de tatăl său și timp de patruzeci și șapte de ani a luptat cu triburile dealurilor spre N.
Apoi a urmat Ishbi-Irra la conducere, urmând ca în anul 539 î.Hr. să ajungă sub Imperiul Persan.

4. Mărturii Scripturistice

6
 Shinar este menționat în total de opt ori în Biblie: Facere 10:10; 11:2; 14:1, 9; Isaia 11:11;
Daniel 1:2; Zaharia 5:11; Iosua 7:21.

Facere 10:10 – “Împărăţia lui, la început, o alcătuia: Babilonul, apoi Ereh, Acad şi Calne
din ţinutul Senaar.”

Facere 11:2 – “Purcezând de la răsărit, oamenii au găsit în ţara Senaar un şes şi au

descălecat acolo.”

Facere 14:1 - “Iar în zilele lui Amrafel, regele Senaarului, ale lui Arioc, regele Elasarului,
ale lui Kedarlaomer, regele Elamului şi ale lui Tidal, regele din Gutim.“

Isaia 11:11 - “În ziua aceea, Domnul va ridica din nou mâna Sa ca să răscumpere rămăşiţa
poporului Său dintre robii din Asiria şi din Egipt, din Patros, din Etiopia, din Elam, din Babilon,
din Hamat şi din insulele mării. “

Zaharia 5:11 - “Atunci el mi-a răspuns: "Ele merg să-i zidească o casă în pământul Şinear şi
Acad şi să o aşeze acolo la locul ei. “

Daniel 1:2 – “Şi a dat Domnul în mâna lui pe Ioiachim, regele lui Iuda, şi o parte din vasele
templului lui Dumnezeu, pe care le-a dus în tara Şinear, in templul dumnezeului lui şi a aşezat
aceste vase în vistieria acestui dumnezeu.“

Referința lui Daniel la Shinar este interesantă. Când Nebucadnețar a luat parte din vasele
casei lui Dumnezeu de la Ierusalim și le-a dus în Șinar „la casa zeului său” (Daniel 1: 2), unde le-
a luat?

De vreme ce Nebucadnețar a fost rege al Babilonului și locuia în orașul Babilonului, este

puțin probabil ca acest loc din Shinar să fie același loc cu orașul Babilonului, sau narațiunea
biblică ar fi spus pur și simplu acest lucru. Ne-am aștepta ca Shinar să fi fost un loc undeva în
marele său regat pe care Nebucadnețar l-a vizitat pe drumul de întoarcere spre orașul Babilon;
după cum vom arăta mai târziu, Shinar era un teritoriu care se afla în mare parte în zona nord-
estică a Siriei.

Cu toate acestea, putem specula doar unde a fost această „casă a zeului său” în Shinar;
autorul biblic a presupus în mod clar că toată lumea știa unde se află acest lucru și nu a

7
considerat necesar să o precizeze în text. O posibilitate este că Nebucadnețar a lăsat prada la un
templu din nord al zeului, Marduk, numit și Bel, care era zeul suprem al panteonului din orașul
Babilon în această perioadă în istorie. Există dovezi ale închinării lui Marduk în nord; de
exemplu, vechea Ebla, în nord-vestul Siriei, se numește „Tell Mardikh” chiar și astăzi.

5. Obiective turistice

A. Grădinile suspendate ale Semiramidei sau Grădinile suspendate din Babilon

Grădinile suspendate ale Semiramidei sau Grădinile suspendate din Babilon, au fost
construite de regele Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.) pentru una din soțiile sale, Amytis
(Amuhea). Acestea sunt una dintre cele șapte minuni ale lumii antice.

După informațiile istoricului Diodor din Sicilia, uriașele grădini ocupau o suprafață de
15000 m² și se ridicau în patru terase până la 77 metri înălțime. După unele relatări, se pare că
vestitele grădini au fost dărâmate de perși, în timpul ocupării Babilonului, tot atunci fiind
dărâmat și Turnul Babel. Cu toate acestea, arheologii au descoperit puține dovezi ale grădinilor.

Nu este clar unde au fost localizate sau dacă au existat vreodată. Unii cercetători au
descoperit dovezi care sugerează că grădinile atârnate existau, dar nu și în Babilon - ar fi putut fi
de fapt localizate în orașul Ninive din Mesopotamia superioară.

8
 Fig. 3. Grădinile imaginate atunci și ruinele astăzi

B. Zidurile Babilonului

Arta și arhitectura au înflorit în tot Imperiul Babilonian, în special în capitala

Babilonului, care este renumită și pentru zidurile sale impenetrabile. Hammurabi a încercuit mai
întâi orașul cu ziduri. Nebucadnețar al II-lea a întărit în continuare orașul cu trei inele de ziduri
înalte de 40 de metri.

Istoricul grec Herodot a scris că zidurile Babilonului erau atât de groase, încât deasupra
lor se țineau curse de căruțe. Orașul din interiorul zidurilor ocupa o suprafață de 200 de mile
pătrate, aproximativ de mărimea orașului Chicago de astăzi.

Fig. 4. Zidurile Babilonului

C. Poarta Ishtar

Intrarea principală în centrul orașului Babilon a fost numită Poarta Ishtar. Portalul era
decorat cu cărămizi vitrate de un albastru strălucitor, împodobite cu poze cu tauri, dragoni și lei.
Poarta Ishtar a dat loc marii căi procesionale a orașului, un coridor decorat de o jumătate de
kilometru folosit în ritualul religios pentru a sărbători Anul Nou.

9
 În Babilonul antic, noul an a început cu echinocțiul de primăvară și a marcat începutul
sezonului agricol. Arheologii germani au excavat rămășițele porții la începutul secolului al XX-
lea și au reconstruit-o în Muzeul Pergamon din Berlin folosind cărămizi originale.

Fig. 5. Poarta Ishtar

D. Leul din Babilon

A fost descoperit în 1876 intr-o misiune arheologică germană. Leul Babilonului are peste
2600 de ani. Statuia a fost construită de regele babilonian caldeean Nabucodonosor al II-lea
(605-562 î.Hr.).

Statuia a fost deteriorată de-a lungul anilor din cauza lipsei de protecție, a fost urcată de
turiștii care au lăsat urme pe statuie sau a unor cauze naturale precum eroziunea de care
arheologii se temuseră deja că se va întâmpla fără protecția corectă a statuii.

În 2013, Fondul Mondial al Monumentelor a lucrat cu Comitetul pentru Antichități din

Irak pentru a aduce îmbunătățiri site-ului. Leul a fost curățat și parțial restaurat, baza statuii a fost
înlocuită și a fost adăugată o barieră de securitate. Statuia este realizată din piatră neagră de
bazalt negru; înfățișează un leu mesopotamian care stă deasupra unui om pus.

10
 Statuia are o lungime de doi metri, iar platforma pe care stă este de un metru. Leul
cântărește aproximativ 7000 kg. Înălțimea statuii este de 11,95 metri și are o lungime de 2,6
metri.

 Fig. 6. Leul din Babilon

E. Turnul Babel

Turnul Babel este o structură pomenită în capitolul 11 din Geneză, un turn uriaș
intenționat a fi principala realizare a orașului Babilu, numele akkadian pentru Babilon din
Shinar. In geneză se spune ca oamenii, adunati dupa potop in câmpia Shinar, au hotorât sa
construiasca un turn gigantic. Dumnezeu, ingrijorat de acest plan al lor, a cautat să-l impiedice
„amestecându-le limbile”, astfel încât lucratorii sa nu se mai poată intelege intre ei.

Incapabili să mai muncească într-un  mod armonios, constructorii au abandonat lucrarea

şi s-au împrăştiat care pe unde. Turnul neterminat şi oraşul din jurul său se numeau Babel si
Babilon.

11
 Fig. 7. Turnul din Babilon

Misterul Turnului Babel: Până la urmă, a existat?

Intre secolele XVI-lea si inceputul secolului XX, călătorii si exploratorii occidentali care
au ajuns in Mesopotamia au incercat sa localizeze faimosul edificiu. Unii au afirmat ca este la
Aqar Quf, la est de Bagdad, altii l-au “găsit” la Borsippa, in apropiere de Babilon. Doar
săpăturile arheologice aveau sa lămurească aceasta problemă.

Fig. 8. Zigurat ridicat in Aqar Quf, locatie unde se crede ca ar fi fost ridicat Turnul din
Babilon

“Talmudul” dar şi Tradiţia Arabă socotesc Templul din Borsippa (în marginea
Babilonului) drept Turnul Babel.

12
 Fig. 9. Templul din Borsippa

In 1913, arheologul german Robert Koldewey descoperă, in sfârsit, amplasarea turnului

Babel. Baza lui formeaza un pătrat cu latura de 91.55 m. Centrul său – partea cea mai veche –
este constituit dintr-un “nod” de căramizi nearse, “imbracat”, pe vremea lui Nabuccodonosor, in
cărămizi arse. Săpăturile au scos la iveală trei scări, doua laterale si una centrală, aceasta din
urmă fiind perpendiculară pe structura constructiei.

F. Ruinele astazi (Bagdad)

Sub conducerea lui Saddam Hussein, guvernul irakian a excavat ruinele babiloniene și a
încercat să reconstruiască anumite trăsături ale orașului antic, inclusiv unul dintre palatele lui
Nabucodonosor.După invazia Irakului din 2003, forțele Statelor Unite au construit o bază
militară pe ruinele Babilonului.

Agenția Națiunilor Unite pentru patrimoniul cultural UNESCO a raportat că baza a

cauzat „pagube majore” sitului arheologic. Site-ul a fost redeschis pentru turiști în 2009.

13
 Fig. 10. Imagini din Bagdad (astăzi)

G. Templul lui Bel

Templul lui Bel, uneori denumit și „Templul lui Baal”, a fost un templu antic situat în
Palmyra, Siria. Templul, consacrat zeului mesopotamian Bel, venerat la Palmyra în triada cu zeul
lunar Aglibol și zeul soarelui Yarhibol, a format centrul vieții religioase din Palmyra și a fost
dedicat în 32 d.Hr. Intrarea principală arcuită în templu este încă intactă, precum și zidurile
exterioare și poarta fortificată.

Fig. 11. Exteriorul Templului lui Bel

14
 H. Zigguratul din Ur

Ziguratul (sau Marele Zigurat) din Ur este un ziggurat neo-sumerian în ceea ce a fost
orașul din Ur lângă Nasiriyah, în actuala provincie Dhi Qar, Irak. Structura a fost construită în
timpul epocii bronzului timpuriu (secolul XXI î.Hr.), dar s-a prăbușit până la ruine până în
secolul al VI-lea î.Hr.

Rămășițele sale au fost excavate în anii 1920 și 1930 de Sir Leonard Woolley. Sub
Saddam Hussein, în anii 1980, ei erau înconjurați de o reconstrucție parțială a fațadei și a scării
monumentale.

Ziguratul din Ur este cel mai bine conservat dintre cei cunoscuți din Iran și Irak, pe lângă
zigguratul lui Dur Untash (Chogha Zanbil).

Fig. 12. Zigguratul din Ur

15
 6. Descoperiri

Tabletă de argilă și plicul său de lut sigilat. Harta lumii din Sippar, Mesopotamia, Irak.
Din Sippar, Irak. Secolul al VI-lea î.e.n. Muzeul britanic.
Domnia lui Sin-Muballit, 1812-1793 î.Hr.
Muzeul Vorderasiatisches, Berlin.

16
Tăbliță cuneiformă de la Nippur, Enthroned King Ur-Nammu (ca. 2047–2030 BC)

în numele Shar-Kali-Sharri, 2300 - 2100 î.Hr.

Statuetă găsită la Larsa cu un om în genunchi, Placă de perete din Your, 2500 î.Hr. de la

catalogat ca un închinător la zeul Amurru, muzeul britanic.

începutul mileniului al II-lea î.Hr., Luvru

Mozaicul Standardul Ur, de la mormintele regale din Ur

17
 7. Concluzii

Shinar nu ar fi fost neapărat o țară specifică, deși se pare că se face referire la aceasta în
vremea lui Avraam în Facere 14, unde unul dintre regii care s-a împotrivit lui Avraam era
Amraphel, rege al lui Shinar.

Nu se cunosc cu siguranță unde erau granițele lui Shinar pe vremea lui Amraphel. Shinar
a fost folosit pentru a descrie țara care a inclus orașele Babel (Babilon), Erech (Warka) și Accad
(Agade) din regatul Nimrod (Gen 10:10). Acesta a fost locul în care migranții din Est s-au așezat
și au construit orașul și turnul Babel (11: 2).

8. Bibiliografie

1. Lacocque A., Whatever Happened in the Valley of Shinar? A Response to Theodore

Hiebert, Journal of Biblical Literature, Vol. 128, No. 1 (Spring, 2009), pp. 29-41,
https://doi.org/10.2307/25610163;
2. https://www.bible-history.com/smiths/S/Shinar/;
3. https://www.biblegateway.com/resources/encyclopedia-of-the-bible/Shinar;
4. https://en.wikipedia.org/wiki/Shinar;
5. https://bibleatlas.org/shinar.htm;
6. https://answersingenesis.org/tower-of-babel/where-in-the-world-is-the-tower-of-babel/;
7. https://en.wikipedia.org/wiki/Babylon;
8. https://www.history.com/topics/ancient-middle-east/babylonia;
9. https://en.wikipedia.org/wiki/Sippar;
10. https://en.wikipedia.org/wiki/Ur;
11. https://www.bibliaortodoxa.ro/cautare.php?text=&carte=16.

18