CREŞTINISMUL ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC ÎN SECOLELE II-VI.

SFÂNTUL APOSTOL ANDREI.

Lucrarea de faţă este structurată pe trei capitole.

-Capitolul 1. prezintă Biserica în primele veacuri , lumea greco-romană şi iudaică în
secolul I, alături de răspândirea creştinismului în general.
-Capitolul 2. desctrie apariţia şi răspândirea creştinismului în Dacia, împreună cu
spiritualitatea şi cultura populaţiei daco-romane.
-În Capitolul 3. sunt prezentate mărturiile arheologice şi lingvistice despre vechimea
creştinismului în spaţiul românesc, şi activitatea misionară a Sf. Ap Andrei pe teritoriul
Scythiei Minor.

Cercetarea originilor creştinismului la romani, a constituit o preocupare constantă a

istoricilor noştri laci şi eclesiastici, deoarece ea s-a făcut în strânsă legătură cu
demonstrarea continuităţii noastre etnice pe pământul pe care ne găsim azi.
Răspândirea creştinismului pe teritoriul ţării noastre şi menţinerea lui de-a lungul
vremii s-a facut în strânsă conexiune cu Imperiul Bizantin.
Sfântul Apostol Andrei a fost primul misionar în părţile noastre, această informaţie,
ne-o dă Eusebiu de Cezareea în Historia ecclesiastica, III,1. „Când Sfinţii Apostoli ai
Mântuitorului nostru, s-au răspândit peste întreg pământul, lui Toma(după sursele
tradiţiei) i-a căzut sorţi ţara parţilor, lui Andrei, Scythia, lui Ioan Asia...”(Scythia-
Scythia Mynor- Dobrogea). Şi alţi scriitori situează aria misionară a Sf, Andrei în
Scythia, cum ar fi: Sf. Grigorie de Nazianz, Theodoret de Cyr, Hieronymus şi Paulin de
Nola (sec IV-V).
• Sfântul Andrei este primul chemat la apostolat, frate al lui Simon Petru, pescari
de meserie, fii pescarului Iona, origineri din Betsaida.
• În Evanghelii este amintit de două ori: o data la înmulţirea păinilor şi adoua
oarpă după învierea lui Lazăr.
• După ce a predicat în Dacia, şi-a continuat evanghelirarea în Asia Mică
(Niceea, Nicomidia, Bitinia), din Scythia pleacă în Tracia unde este martirizat la
Patras pe o cruce CUSSATA (prăznuit la 30 noi).
• Moaştele sunt mutate la Constantinopol sub papa Grigorie cel Mare şi un braţ
dus la Roma. După încheierea cruciade a 4-a în 1204, moaştele au fost aduse în
catedrala din Amalifi, iar din 1452, în basilica Sf. Petru din Roma. Capul a fost
restituit Patrasului. În memoria Sfântului Apostol Andrei au fost ridicate mai multe
locaşuri de cult la Sardica, Istria, Zadar, Emona, Pola, Kriminovice, Roma, Milano
etc.

Cele mai importante mărturii ce atestă existenţa creştinismului pe teritoriul ţării

noastre din primele veacuri creştine sunt basilicile, tiparele pentru turnat cruci, opaiţe
pandantive şi teracote, împreună cu monumentele funerare romane încreştinate ulterior.
 -DALMAŢIA (obiecte gnostice)- zeiţa supremă antropomorfizată. Descriere: cap de
cocoş (soarele), corp re om, 2 şerpi în loc de picioare, având îm maini un scut şi un bici.
-TRANSILVANIA- avem o tăbliţă de bronz turnat „Donariumul de la Biertan”
(Sibiu), fiind partea superioară de la un candelabru cu lăţimea de 18,7 cm, lungmea de
32,5 cm, cadrul de 28,8 cm şi grosimea de 0,4 cm pe care era inscripţionat „EGO ZENO
VIS VOT UM POSUI”.
-POROLISSUM (Turda)- strachină de tip provincial roman din lut fin cenuşiu, cu
diametrul de 4 cm şi înălţime de 0,7 cm, având inscripţionată o pasăre cu corp de formă
pentagonală (SF. Duh).
-DEJ sau GHERLA- opaiţ din bronz, cu lungimea de 7, 74 c, şi înalt de 7,9 cm cu
cadrul de 3,2 cm. Gravat în interior un porumbel de tip italic; ce mai apare şi la Apulum,
Feldioara, Sarmizecetusa, Iliuşa.

BIBLIOGRAFIE:
• De la Dunăre la Mare. Mărturii istorice şi monumente de artă creştină,
Galaţi 1979.
• Barnea Ion, Arta creştină în România secolele III-VI, vol. 1, Bucureşti
1979.
• Barnea Ion, Creştinismul în Scythia Mynor după inscripţii, 1954, nr. 1-2.
• Bârzu Ligia şi Brezeanu Stelian, Originea şi continuitatea românilor,
Bucureşti 1991.
• Chirilă Vasile, Creştinismul la este de Carpaţi în lumina mărturiilor
arheologice, 1989
• Ioan Ghe Coman, Scriitori bisericeşti din epoca străromână, Bucureşti
1979.
• Nicolae Corneanu, Studii Patristice, aspecte din vechea literatură
cresştină, Tim. 1984
• Dănilă Nicolae, tipare de turnat cruci sec IV-VI, descoperite pe teritoriul
României, 1983, nr. 7-8.
• Mircea ekiade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Bucureşti 1995.
• Păcurariu Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române,vol.1, Bucureşti
1992.
• Pârvan Vasile, Contribuţii epigrafice la istoria creştinismului daco-
roman, Bucureşti 1911.
• Popescu Teodor, Sfântul Apostol Pavel, Apostolul neamurilor, 1951, nr.
7-8.
• Rămureanu Ioan, Noi consideraţii privind pătrunderea creştinismului la
traco-geto-daci, 1974, nr.1.
• Nestor Vornicescu, Primele scrieri patristice în literatura noastră,secolele
IV-XVI, Craiova, 1984