Pronunţia în Limba Franceză

Regulile pronunţiei în limba franceză sunt exemplificate în tabelul următor:

Combinaţia Pronunţie Exemplu Traducere

OU U jouer a juca,nous

OI OA trois trei

AU O auto maşină

EAU O eau apă

CH Ş chocolat ciocolată

EI E seize şaisprezece

AI E lait lapte

AIS, AIT, AIENT E frais proaspăt

ILL II fille fiică

GE/GI J gens oameni

CE/CI S merci mulţumesc

Ç S Français Franceză

GN NI montagne munte

AIL AI travail muncă

TI SI patience răbdare

EIL EI soleil soare

IN EN intelligent inteligent

PH F pharmacie farmacie

EN AN entrer a intra

QU C magique magic

U IU culte,tu cult

Y I yaurt iaurt
 ● Există trei tipuri de accente, ele indică cititorului modul în care se pronunţă
respectiva vocală.

● “é” cu accent ascutit se pronunţă ca un e închis ca în românescul “gene”,

● “è” cu accent grav se pronunţă deschis ca în ardelenismul “mere” ( merge),

● Accentul circumflex pe “ê” se pronunta înspre ” e” deschis,prezent pe alte

litere, accentul circumflex nu infulenteaza pronuntia

● Trema foloită în “maïs” arată un hiat, adică două vocale aflate în silabe diferite.

Dacă nu ar fi trema, ar fi doar o silabă şi “ ai “ se pronunţă “e”.

● Sedila pusă pe litera “ç” îl transformă în vorbire în sunetul “s”

● De obicei, nu se citesc consoanele finale

● “e” final nu se pronunţă

● h -nu se pronunta
● S intre doua vocale se citeste z
● Vocalele urmate de M sau N sunt de obicei nazale, cu excepţia cazului în care
consoana respectivă este urmată de o altă vocală.

● Pronunţia lui n- nazal înseamnă ca aerul este expirat pe nas în timpul rostirii cuvintelor,
deci n-ul nu este pronunţat complet

enfant (copil)

cent (o sută)

onze (unsprezece)

lundi (luni)