Rezolvare limba romana (varianta 16)

Subiectul I (40 de puncte)

1. Sensul cuvintelor: “sporeşte” = înaintează, avansează; “cresc” = se înalţă, se

dezvoltă, se ridică
2. Linia de pauză are două funcţiuni cu totul diferite (cf. I.O.O.P. elaborat de
Academia Română):
- linia de dialog - marchează începutul vorbirii fiecărei persoane care ia parte la
convorbire:
“- Unde te duci aşa de grăbit? mă întreabă Ioana
- La cinematograf, ca să văd filmul cu Ştefan Iordache - răspunde precipitat Ion”
- linia de pauză marchează o apoziţie: “Moşneagul nostru - Ilie al Amariei - ne-a
dat cele mai înţelepte sfaturi.”
3. Sens denotativ: Îngrijorarea se vedea pe fruntea lui plină de riduri.
Sens conotativ: Mihai este în fruntea listei cu olimpicii de la matematică, având
cel mai mare punctaj.
4. Prezenţa eului liric: pronumele şi verbele la persoana I singular “eu”, “meu”, “n-
am”, să îngân”, “nu reiau”ţ
5. Tema timpului filozofic, tema naturii
6. Figură de stil: Metafora revelatorie “În trupul meu timpul sporeşte de la o zi mai
firav” este o confesiune poetică în care eul liric ilustrează trecerea implacabilă şi
ireversibilă a timpului, efectele fiind vizibile atât în sine cât şi în natură.
7. Ultima strofă începe cu o enumeraţie “Fosforul şi apa, cărbunele, galbenul
sulf”, elementele componente ale materiei pe care timpul le favorizează,
deoarece ele “în lamură dau”. Perenitatea naturii este în antiteză cu efemeritatea
omului. Poezia se termină cu o metaforă revelatorie “ Eu trepte în sus – nu
reiau”, care reprezintă o sentinţă a eului liric. Condiţia de muritor ilustrează cât de
limitat este destinul omului, care trăieşte cu certitudinea că fiecare zi care trece
este o treaptă mai puţin către moarte.
8. Titlul scris în limba latină “Ecce Tempus” (”Iată timpul”) se identifică în
totalitate cu tema filozofică a poeziei. Eul liric sugerează trecerea ireversibilă şi
implacabilă a timpului pentru om în contrast cu regenerarea continuă a naturii:
“Numai în arbori inelele anilor/ mereu se lărgesc” - “eu fiul lor, cât de bătrân!”.
9. Expresivitatea poetică presupune exprimarea plastică a ideilor, fiecare timp al
verbelor având o anumită semnificaţie. În prima strofă, verbele la prezent “se
lărgesc”, “sporeşte” permanentizează efectele timpului asupra arborilor care
mereu întineresc, în timp ce, pentru om, timpul se diminuează, devenind “mai
firav”. În strofa a doua verbul la conjunctiv “să îngân” exprimă dorinţa şi năzuinţa
eului liric de a fi mereu tânăr, precum “toate popoarele”, dar fără posibilitatea
împlinirii visului. În ultima strofă predomină verbele la prezent “dau”, “cred”, “nu
reiau” care accentuează condiţia de muritor a omului în antiteză cu regenerarea
continuă a materiei.
10. Modernismul aduce noi concepţii, tematici, procedee şi abordări în literatură.
*Ingambamentul este un procedeu stilistic specific modernismului care constă în
continuarea unei idei poetice în versul următor, fără a marca aceasta printr-o
pauză, ci numai prin începerea versului cu literă mică: “Numai în arbori inelele
anilor/ mereu se lărgesc”.
*Tema filozofică a poeziei, *rima variabilă, *măsura inegală a versurilor.

Subiectul al II- lea (20 de puncte)

Cluj, 29 iunie 2007***

Dragă Andrei,

Nu am mai vorbit demult şi îmi pare rău că nu ţi-am mai scris, dar a fost o
perioadă agitată şi plină de evenimente, iar timpul nu ştiu unde zboară atât de
repede, unde se grăbeşte omenirea?!
Deşi a trecut ceva timp de când ai dat bacalaureatul, cred că îţi mai aduci aminte
de emoţiile, nesiguranţa de sine şi stările confuze de atunci. Nici nu-ţi pot reda în
cuvinte ce perioadă cu încărcătură emoţională aproape de nesuportat. Sunt
fericită să te anunţ că am luat medie mare la examenul de bacalaureat, peste
9,50 şi victoria aceasta mi-a redat încrederea în valoarea cunoştinţelor mele. Ca
urmare, am intrat la Academia de Studii Economice la toate facultăţile la care am
dat examen de admitere, în număr de patru. Nu aş fi reuşit, probabil, să trec
peste aceste dificultăţi de ordin material şi emoţional, dacă nu era mama mea
care să mă susţină consecvent în toate situaţiile. Altruismul ei, dăruirea de sine
până la sacrificiu, şi, crede-mă, nu exagerez deloc, m-a inspirat, m-a motivat şi
am învăţat de la ea să-mi stabilesc o ierarhie a obiectivelor mele.
Izbânzile la examene mă determină să iau în considerare, în continuare, sfaturile
mamei, îndrumările pe care se străduieşte să mi le insufle fără ostentaţie, ca să
mă pot încadra în societate, fără prea mari eforturi de adaptare.
Îţi reamintesc adresa mea, ca să te oblig astfel să-mi scrii şi poate ne întâlnim şi
noi vara aceasta, mai ales că este prima mea vacanţă relaxată: Cluj, str.Florilor,
numărul 15.
Cu drag,
Mihai/ Mihaela

*** În lucrarea de examen, scrisoarea se redactează pe o pagină separată.

Subiectul al II- lea (30 de puncte)

Condiţia femeii ilustrată într-un roman studiat:

* Otilia - “Enigma Otiliei” de George Călinescu
* Ela - “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu
* Maitreyi - “Maitreyi” de Mircea Eliade
* Mara - “Mara” de Ioan Slavici
* Vitoria Lipan - “Baltagul” de Mihail Sadoveanu