Rezolvare Varianta 9 Limba Romana

Varianta 9

SUBIECTUL I (40 de puncte)

1. Sens denotativ- “teiul”; Sens conotativ- “floare”.

2. Rolul cratimei din versul “Şi trimit cuvinte-n vânt” este de a păstra măsura
versurilor, ritmul şi muzicalitatea poeziei. Cratima leagă două cuvinte pronunţate
fără pauză (DOOM-2) şi marchează absenţa vocalei “î”: “cuvinte-n”;
3. Polisemia cuvântului “floare”: Floarea preferată a mamei s-a uscat. Mi-am
cumpărat o fustă cu flori mari pe poale. Iarna a pictat flori de gheaţă pe geamuri.
Mărul din spatele casei a dat în floare.
4. Prezenţa eului liric este evidenţiată prin
- pronume la persoana I sing.: “eu”, “mă” şi verbe la persoana I singular: “trec”,
“nu mă uit”, “încep”, “trimit”;
- adresarea directă, prin prezenţa pronumelor şi verbelor la persoanei a II-a
singular: “tu”, “şopteşti”, “duci cu tine”, “smulgi”, “tale”, “ştii”.
5.Imaginarul poetic romantic: “floarea ţărmului”, “vis nebun”, “izvor de cânturi
dulci”.
6. Tema iubirii; motivele romantice: izvorul, teiul, visul.
7. Metafora personificatoare “izvor de cânturi dulci” compune o imagine auditivă
şi sugerează ideea că şoapta izvorului este asemenea unor vorbe dulci,
îmbietoare şi tainice de iubire. Această metaforă, este alcătuită din termeni
specific eminescieni, motivul romantic “izvor” şi epitetul “(cânturi) dulci”.
8. Ultima strofă a poeziei “Ce şopteşti atât de tainic…” de Mihai Eminescu începe
cu motivul romantic al visului, epitetul personificator “Vis nebun” sugerând faptul
că iubirea este un sentiment efemer, idee exprimată prin metafora “florii”:
“Floarea cade, rece cântu-i”. Speranţa revigorării iubirii s-a stins, inversiunea
“deşarte vorbe!” şi semnul exclamării ilustrând disperarea eului liric care suferă
pentru iubirea pierdută. Certitudinea eului liric este singulară, el îşi doreşte să se
poată elibera de chinurile sentimentului, idee exprimată printr-o exclamaţie
retorică: “Şi eu ştiu numai atâta/ C-aş dori odat’să mântui!”. În ceea ce priveşte
prozodia, strofa este un catren, măsura versurilor este de 8 silabe, iar ritmul este
trohaic.
9. Versurile “Scrisă-i soarta mea în creţii/ Întristatei mele frunţi” exprimă condiţia
omului de geniu, căruia îi sunt hărăzite suferinţa şi tristeţea pentru neputinţa de
a-şi împlini idealurile înalte. Soarta nefericită a geniului este ilustrată prin
imaginea vizuală a ridurilor de pe fruntea plină de gânduri profunde, de idei
superioare, sugerând totodată curgerea implacabilă a timpului.
10. Expresivitatea poeziei “Ce şopteşti atât de tainic…” de Mihai Eminescu este
susţinută de verbele aflate la timpul prezent: “şopteşti”, “smulgi”, “duci”, “trece”,
“nu spun”, “încep”, care relevă o continuă stare de agonie, întrucât moartea este
inevitabilă, omul este efemer în raport cu eternitatea naturii, prezente în poezie
prin “izvor”, “munţi”. Această permanentizare a sentimentelor eului liric: “Scrisă-i
soarta mea în creţii / Întristatei mele frunţi”, este accentuată de verbele la
gerunziu: “repezind”, vâjâind”. Viaţa omului este limitată, verbele ce intră în
componenţa expresivităţii poeziei având rolul de a introduce într-un timp
continuu, de a permanentiza sentimentele de tristeţe, de agonie ale eului liric,
fără să se întrevadă o finalizare a acestei stări.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ: “Entuziasmul este foarte necesar, mai ales când faci primii
paşi.” (Marin Preda, “Creaţie şi morală”)

Sunt întru totul de acord cu ceea ce afirmă scriitorul Marin Preda, în lucrarea
“Creaţie şi morală”: “Entuziasmul este foarte necesar, mai ales când faci primii
paşi”, întrucât însufleţirea are o importanţă deosebită atunci când omul se află la
început de drum în ceea ce priveşte împlinirea unui ideal, a unei dorinţe, a unor
planuri.
În primul rând, entuziasmul este un real impuls atunci când se începe o afacere,
o nouă formă de învăţământ ori un alt serviciu. Personal, elanul mă stimulează
foarte bine, mă ajută să continui ceea ce am început, să-mi doresc îndeplinirea
scopului ales, deşi, pe parcurs, pot să fie diverse piedici. Consider că pentru a
avea parte de rezultatele dorite în încercarea de a realiza un ideal, este nevoie
de o sclipire cât de mică de exaltare, de pasiune. Prin urmare, entuziasmul poate
suplini lipsa de experienţă şi este o stare absolut necesară pentru victoria finală.
Probabil că mulţi oameni de ştiinţă nu ar fi reuşit să facă atâtea descoperiri dacă
nu simţeau avânt şi fervoare în munca de cercetare, actorii nu ar fi atât de
expresivi şi de talentaţi dacă n-ar fi dominaţi de pasiune, de înflăcărare în
misiunea artistică.
În concluzie, “entuziasmul este foarte necesar, mai ales când faci primii paşi”,
deoarece, în viaţă, este nevoie de pasiune, de impulsuri, de exaltare, de avânt
ori de câte ori îţi propui să faci ceva important pentru tine, pentru ceilalţi.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Particularităţi ale basmului cult

* “Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă
(Mariana Claudia Drăguţ)