Rezolvare varianta 1 I. 1.

Expresii/locuţiuni: a şti ca pe apă; a bate apa-n piuă; a da apă la moară; a fi o apă şi-un pământ; apă de ploaie; apă chioară; apă la plămâni; a căra apă cu ciurul; a trece ca gâsca prin apă; a-i lăsa gura apă; 2. Sinonime: treieră = trec, vântură, calcă; văpaie = flacără, lumină; muche = creastă, margine, pisc; brazde = unde, valuri; 3. Sens conotativ: Un val de bucurie l-a cuprins pe neaşteptate. Îşi alungă din minte umbra amintirilor urâte. Am simţit deodată un val de emoţie care m-a copleşit. Nu am nicio umbră de îndoială că va promova examenul. 4. Expresivitatea verbelor la imperfect (“păreau”, “păzeau”) denotă o acţiune incertă, de provizorat a imaginii naturii în momentul înserării, când “văpaia” lunii zugrăveşte imagini feerice; verbele la prezentul gnomic (care exprimă acţiunea fără a o raporta la un anumit timp, prezent atemporal-n.n.), predominante în poezie, transmit ideea eternizării naturii, a elementelor care compun tabloul fascinant al înserării, în antiteză cu efemeritatea omului, cu statutul său de muritor. 5. Tema naturii, motivul lacului/ motivul lunii/ motivul nopţii; 6. Ca figură sintactică de construcţie, inversiunea este o formă de dislocare bazată pe schimbarea ordinii normale a cuvintelor, o topică inversată: “molatece valuri”, “vechea zidire”, “ a lunei văpaie”. Inversiunea eminesciană are şi rol prozodic în măsura versurilor, precum şi valoare artistică în muzicalitatea poeziei. Antepunerea epitetului are funcţie stilistică, desăvârşind ambiguizarea sintactică a textului: “în vechea zidire”; “măreaţă comoară de aur”; “negrele trestii”. (Imaginarul poetic transpune artistic peisajul natural prin inversiuni repetate, în variante diverse, atât în grupul nominal cât şi în grupul verbal: “A ierbii/ Molatece valuri”; “a stâncelor muche pe cer zugrăveşte”; “domnitorii ai apei acestei”. etc.); 7. Imaginarul poetic: “În lac se oglindă castelul. A ierbii/ Molatece valuri le treieră cerbii.”; “Iar lebede albe din negrele trestii/ Apar domnitorii ai apei acestei”. 8. Epitetul cromatic în inversiune “negrele trestii” aşezat în antiteză cu epitetul cromatic “lebede albe” conturează o imagine vizuală a lacului (motiv romantic eminescian). O altă figură de stil este metafora lunii - “comoară aprinsă”-, exprimă fascinaţia poetului faţă de astrul tutelar, ca simbol al vrăjii pe care o exercită asupra lumii. “Perdelele-n geamuri scânteie ca bruma” - comparaţie, sugerează imaginea ferestrelor luminate care strălucesc aidoma brumei; “Iar lebede albe din negrele trestii” - antiteză la nivelul versului, realizată prin două epitete cromatice antitetice (alb/negru) compun o imagine impresionantă a lacului luminat misterios de razele lunii. 9. Caracteristici romantice: Poezia face parte din lirica romantică întrucât este descris un tablou nocturn al naturii, cu motive romantice specific eminesciene: luna, cerul, lacul. Imaginile vizuale se îmbină cu cele auditive şi motorii. Natura reuneşte două planuri - uman-terestru şi universal-cosmic -, creând astfel un peisaj nocturn mirific. 10. Prima strofă ilustrează imaginea feerică a castelului care se răsfrânge în lac, forma arhaică a verbului “se oglindă” accentuând plăsmuirea de basm conturată în incipit. Imaginarul poetic profilează un peisaj încântător, în care iarba înaltă de pe malul lacului, pe care o “treieră” cerbii (personificare), pare o prelungire fascinantă a apei, prin epitetul în inversiune “molatece valuri”. Inversiunea “vechea zidire” amplifică ancestralitatea naturii în armonie desăvârşită cu omul, prin comparaţia metaforică “Perdelele-n geamuri scânteie ca bruma”. Expresivitatea verbelor aflate la prezentul gnomic (care exprimă acţiunea fără a o raporta la un anumit timp, prezent atemporal-n.n.) -“se oglindă”, “treieră”, “scânteie” - permanentizează starea emoţională a eului liric, contemplarea extatică a naturii eterne. Subiectul II Text argumentativ: “Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.” (Octavian Goga, “Precursorii”) Consider că această idee filozofică enunţată de Octavian Goga exprimă adevărul artistic ce se ascunde în fiecare creaţie lirică de mare valoare. Este evident faptul că o poezie, dincolo de frumuseţea exterioară reprezentată prin figuri de stil sugestive, imagini poetice bine alese, transmite subtil diverse concepţii, sentimente, idei, stări, viziuni ale poetului. Rolul creaţiilor lirice nu este pur estetic, ci trebuie să emoţioneze, să impresioneze pe cel ce le citeşte, având o încărcătură emoţională, spirituală. De altfel, Titu Maiorescu afirma că poezia trebuie să îndeplinească două “condiţiuni”, una materială şi alta ideală, având rolul să “deştepte” imagini sensibile în fantezia cititorului. În altă ordine de idei, poeziile devin creaţii artistice în adevăratul sens al cuvântului când, după ce au fost citite, stăruiesc în mintea cititorului prin profunzimea, delicateţea, sensibilitatea, subtilitatea mesajului transmis. Astfel, aşa cum susţine şi Octavian Goga, adevărata poezie există, în sensul spiritual, abia în momentul în care îi sunt pătrunse tainele şi înţelesurile, reuşind să impresioneze mai mult decât nişte versuri iscusit alese. În concluzie, susţin că însemnătatea unei creaţii lirice este dată de “puterea” pe care o are asupra cititorului, de timpul – mai scurt sau mai lung – de dăinuire în gândurile sale.

Rezolvare varianta 2 1. Expresii/locuţiuni: a trece drumul; a trece de partea cuiva; a trece peste ceva; a trece la dezbateri; a trece sub tăcere; a trece în revistă; a trece peste greutăţi; a trece clasa; 2. Punctele de suspensie îndeamnă la meditaţie, sugerând totodată o puternică încărcătură emoţională a eului liric. 3. Sens conotativ: * Când s-a uitat la mine, avea fulger în priviri. * În ochii ei înlăcrimaţi sclipeau stele multicolore. 4. Expresivitatea verbelor la modul conjunctiv evidenţiază năzuinţa eului liric de a-şi împlini idealul poetic, stare care se perpetuează la nesfârşit, fără să se întrevadă înfăptuirea dorinţei: “săngăduie”, “s-audă”, “s-asculte”, “să moară”. 5. Tema condiţiei poetului în lume; motivul solitudinii; 6. Prezenţa eului liric: pronumele de persoana I singular:“m-”, “-mi”, “mele”, “mea”; verbe la persoana I singular: “am închinat”, “să trec”; 7. Sentimentul dominant: tristeţe, pesimism, suferinţă, scepticism, deprimare; 8. Primele patru versuri sunt străbătute de o tristeţe sfâşietoare, de o stare pesimistă a eului liric, exprimată prin lirism subiectiv şi evidenţiată chiar din incipit: “Pierdut în suferinţa nimicniciei mele”. Seria comparaţiilor din următoarele două versuri reliefează concepţia filozofică potrivit căreia în lume predomină răul, eul liric simţindu-se neînsemnat, confuz şi nesigur, lipsit de apărare şi stabilitate: “Ca frunza de pe apă, ca fulgerul în chaos”. Eul liric s-a închinat cu evlavie “ca magul la soare şi la stele” pentru a i se îngădui pătrunderea în “vecinicul repaos”. Epitetul în inversiune “vecinicul repaos” are valenţe metaforice, sugerând moartea, ca singură cale spre eternitate. 9. Figură de stil: epitetul “glasu-i singuratec” sugerează starea de solitudine a poetului într-o societate meschină, care nu-i înţelege aspiraţiile spirituale; metafora “o boabă e de spumă” sugerează efemeritatea poetului în lume; 10. Titlul “Pierdut în suferinţă” sugerează chinul lăuntric, starea de deznădejde profundă a eului liric, provocate de sentimentul izolării şi solitudinii în lume, tristeţea sfâşietoare pentru condiţia de muritor, pentru că se simte condamnat la anonimat. Alcătuit dintr-un adjectiv metaforic -”pierdut”- semnifică faptul că sinele poetic este copleşit de frământări lăuntrice, de “suferinţă”, punctele de suspensie prelungind starea de tristeţe şi de meditaţie asupra condiţiei artistului în lume. Subiectul II Dragă Mihai, Încă o dată regret că nu ai înclinaţii pentru cel mai inteligent sport din câte există, şahul, pentru că ai fi avut astfel prilejul să te bucuri împreună cu mine de excursia oferită de organizatori pentru toţi participanţii la concursul internaţional de şah de la Constanţa. Nici nu bănuiam că Delta Dunării este un adevărat paradis, unde strălucirea sălciilor aurii ce cresc pe grinduri m-a emoţionat nespus. Peisajul rezervaţiei naturale este unic, mai ales în amurg, atunci când lumina difuză plăsmuieşte o atmosferă misterioasă prin imaginile feerice de basm, care-ţi dau impresia de “altă lume”, de ceva ireal. Tot acum am văzut pentru prima oară egrete, iar silueta lor elegantă mi-a produs o emoţie cu totul aparte. 29.06.2007, Constanţa

Ceea ce m-a făcut să fiu mândru că trăiesc pe aceste meleaguri a fost faptul că toţi concurenţii veniţi din alte ţări au fost de-a dreptul încântaţi de sălbăticia naturii, iar uimirea lor s-a manifestat prin reacţii pline de entuziasm. Am făcut numeroase fotografii şi de-abia aştept să le comentăm împreună săptămâna viitoare, când ne vom revedea. De altfel, m-am împrietenit cu un japonez şi cu un francez, ceea ce-mi dă prilejul să exersez nu numai limba engleză ci şi limba franceză. Până când ne vom întâlni, te rog să transmiţi prietenilor noştri urările mele de bine, iar ţie îţi doresc distracţie plăcută la concert. Cu prietenie, Sorin/Sorina Mardare Rezolvare varianta 3 1. Polisemia cuvântului “pasc”: Ciobanii pasc oile pe câmp. (a păstori, a păzi) Oile pasc pe izlazul de la marginea satului. (a se hrăni, rupând cu gura iarba, plantele). [Sens figurat: În viaţă necazurile te pasc de pretutindeni.] 2 . Cratima: leagă două cuvinte pronunţate fără pauză (DOOM-2): “Una-i”; marchează absenţa vocalei “î”: “lumea-nchipuirii”; are rol prozodic, acela de a păstra măsura versurilor; 3. Lipsa acordului articolului posesiv la atributul substantival genitival contribuie la păstrarea ritmului (piciorul metric) şi a măsurii în versificaţie; poate fi şi o licenţă poetică motivată de acordul prin atracţie, adică articolul posesiv se acordă cu substantivul cel mai apropiat, “visării”. 4. Efect expresiv: Repetiţia adverbului “unde” construieşte enumerarea simbolică a locurilor care compun spaţiul terestru al naturii (”unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri”; “Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină”). Efectul expresiv al repetiţiei este susţinut, de asemenea, de valenţa divină a revelaţiei eului liric (”sfinţii”) privind iminenţa morţii/ condiţia sa de muritor. 5. Cele patru structuri care evidenţiază reveria eminesciana în text: ‘’Turma visurilor mele”,“pe-a visării lucii valuri” ,“lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite” “lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur” 6. Elemente de prozodie:- strofe de şase versuri (sextine); - rima împerecheată alternează cu cea îmbrăţişată; - măsura versurilor este de 15-16 silabe; 7. Prezenţa eului liric este argumentată de următoarele mărci lexico-gramaticale: - prezenţa pronumelui de persoana I singular “mele”; “eu”; - prezenţa verbelor la persoana I singular “(le) pasc” - adresarea directă prin:utilizarea pronumelui de persoana a II-a singular: “tu” (vocativ), “te”;- adresarea directă prin prezenţa verbelor la persoana a II-a singular: “Mergi” (imperativ); 8. Imaginarul poetic transfigurează realitatea concretă, a cărei interpretare specific eminesciană implică reflectarea sensibilă a iubirii şi a morţii, prin funcţia expresivă şi estetică a imaginilor vizual-cromatice: strălucirea aurului (”oi de aur”, “flori de aur”) sugerează extazul spiritual al eului liric şi perfecţiunea naturii interioare/exterioare; argintiul lunii armonizează motivele cosmice (soarele şi stelele) sugerând feeria şi candoarea emoţiei lirice (”luna argintie […] basmele copile cresc”); “laur verde” ilustrează victoria speranţei pusă în antiteză cu structurile “ramurile negre” şi “moartea cu-aripi negre” care trimite către prăbuşire spirituală, către moarte. 9. Versurile sugerează ideea unui univers magic, în care se păstrează candoarea şi strălucirea spirituală a basmelor. Astru tutelar în lirica eminesciană, “luna argintie” (epitet cromatic) are puteri supranaturale asupra lumii, iar prin comparaţia cu soarele “palid dulce” îşi extinde vraja şi în timpul zilei, prin inversiunea “a stelelor ninsoare”. Luna, noaptea, stelele sunt motive recurente în poezia eminesciană, evidenţiind apartenenţa la romantism. Astfel, tabloul naturii este unul nocturn, învăluit în mister, luminat doar de aştrii cereşti ale căror “straturi luminoase” creează cadrul propice pentru starea extatică de visare. 10. Antiteza din ultima strofă aşază în opoziţie (contrast) lumea imaginară a fericirii, “lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite”, cu lumea reală “lumea cea aievea, unde cu sudori muncit”, sugerând contradicţia extaz-nefericire. Subiectul II Text argumentativ: “Prea multă indulgenţă şcolară e un fel de inflaţie de valori” (G. Călinescu, Aforisme şi reflecţii). Sunt de acord cu afirmaţia lui George Călinescu privind indulgenţa şcolară care, dacă este prea multă, duce la scăderea valorilor umane. Formarea personalităţii şi a culturii individului se pregăteşte încă din perioada şcolii. Un prim argument este imprimarea ideii că, în lipsa unei educaţii corespunzătoare, omul nu se poate afirma în totalitate, ceea ce duce la diminuarea valorilor sale spirituale. Cu alte cuvinte, la vârsta adolescenţei, se poate imprima cu uşurinţă o întreagă paletă de trăsături caracteriale şi de comportament, iar prin pregătirea continuă şi serioasă se poate forma şi o cultură generală solidă. De aceea, exigenţa profesorilor este esenţială pentru fiecare dintre noi, corectitudinea notării şi conştientizarea permanentă a elevului privind nivelul de pregătire la care se află constituie principalele pârghii pentru formarea acestuia atât caracterial cât şi spiritual. Elevul trebuie să fie mereu impulsionat de către cadrele didactice, dar totdeauna să existe stimuli diversificaţi dar cu acelaşi scop: educarea în mod eficient şi reliefarea eventualelor talente sau valori. De pildă, atunci când un profesor acordă note mari, fără acoperire în cunoştinţele elevului, se produce o adevărată “inflaţie de valori”, întrucât se uniformizează, prin diminuare, competenţele fiecăruia. Prin urmare, afirmaţia “Prea multă indulgenţă şcolară e un fel de inflaţie de valori” conform căreia severitatea şcolară, în scop instructiveducativ este necesară în stabilirea unei direcţii către găsirea identităţii de sine şi formarea personalităţii în plan spiritual şi cultural, are o baza bine întemeiată, reprezentând un adevăr universal-valabil. Rezolvare varianta 4 1. Sintagma “deolaltă amândoi” pare a fi un pleonasm, întrucât cele două cuvinte sunt apropiate ca sens. Eul liric foloseşte această alăturare a cuvintelor pentru a accentua distanţa dintre cei doi îndrăgostiţi, imposibilitatea împlinirii cuplului erotic: “tot mai departe, deolaltă amândoi”. 2. În versul “Departe doară luna cea galbenă - o pată”, linia de pauză se foloseşte în interiorul enunţului pentru a delimita apoziţia explicativă “o pată”, referitoare la “luna cea galbenă”. Linia de pauză are rol stilistic, deoarece atrage atenţia şi asupra atitudinii afective a eului liric, marcând totodată intonaţia deosebită ce exprimă admiraţia. 3. Sinonime: tot = întreg; un pâlc = un stol; pierzându-se = depărtându-se; suferitoare = triste; 4. Sens denotativ: Îmi place să mă dau pe gheaţă iarna. Sens conotativ: El are o inimă de gheaţă. 5. Figuri de stil: “Oceanul cel de gheaţă” – metaforă ce simbolizează imposibilitatea împlinirii sentimentului de iubire. “luna cea galbenă” – epitet cromatic, ce ilustrează tristeţea astrului tutelar, ca martor tăcut al iubirii pierdute. 6. Mărci lexico-gramaticale: - verbe şi pronume la persoana întâi: “noi”, “mi-aduc aminte”, “mi-apare”, “mă –ntunec”, “îngheţ”; vocativul “iubito”; - adresarea directă - prezenţa persoanei a II-a singular: “tu”, “te pierzi”. 7. Versurile sunt lungi, având măsura de 13-14 silabe şi rima împerecheată. 8. Caracteristici ale poeziei romantice:- tema iubirii;- sentimente romantice ale eului liric: nefericire, tristeţe, melancolie provocate de imposibilitatea iubirii; - spaţiul cosmic este simbolizat prin cadrul nocturn, în care luna şi stelele sunt motive romantice 9. Titlul “De câte ori, iubito…” este reluat în incipitul poeziei pentru a accentua suferinţa provocată de rememorarea clipelor de fericire pierdută. Vocativul “iubito” constituie tânjirea disperată a eului liric, iar punctele de suspensie prelungesc, parcă, într-un timp nedefinit, sentimentul de melancolie. 10. Incipitul poeziei reia titlul, “De câte ori iubito…”, exprimând suferinţa eului liric la amintirea iubirii trecute, care are efect dezolant asupra sensibilităţii poetice, simbolizat prin metafora “oceanul cel de gheaţă” care-i chinuie sufletul. Revenirea iubirii, sugerată prin epitetul metaforic şi cromatic “bolta aurie”, este imposibilă, întrucât la orizont nu se arată nicio stea, ca simbol al deznădejdii. Subicetul II Pârâul Rece, 29.06. 2007

Dragă Carmina, Mă aflu în tabăra de la Pârâul Rece, unde îmi petrec o săptămână din vacanţa de vară, împreună cu un grup de colegi. Totul aici este minunat, vremea este superbă şi am parte de relaxarea mult dorită. Programul nostru îmbină divertismentul cu normele riguroase pe care trebuie să le respectăm. Profesorii sunt toleranţi şi ne implică în activităţi ludice plăcute şi interesante. Ieri am organizat un picnic la poalele muntelui. şi a fost cu adevărat încântător. Mi-am făcut mai mulţi prieteni din

oraşe diferite şi mi-aş dori foarte mult să păstrez legătura cu ei şi să-i invit la noi la Bucureşti, ca să-i cunoşti şi tu. Pe lângă atâtea lucruri frumoase, să ştii că există şi dificultăţi. Cel mai greu îmi este cu trezitul matinal, dar sper că mă voi obişnui şi cu acest impediment. Ţi-aduci aminte că atunci când eram mici ne trezeam cu noaptea în cap, ca să ne ducem la grădiniţă şi să ne jucăm împreună? Tu ce mai faci? Ce noutăţi s-au petrecut în grupul nostru? Abia aştept să ne vedem şi să-ţi povestesc în amănunt programul taberei şi câteva mici secrete. Te îmbrăţişez cu drag şi cu prietenie necondiţionată, George/ Georgiana Rezolvare varianta 5 1. Sinonime: viaţă = trai; clipă = moment; etern = veşnic; zâmbitoare = surâzătoare; 2. Cratima în versul: „ Vedea-vor ochii-mi încã-o datã oare”. Prima cratimă realizează inversiunea verbală la viitor “vedea-vor”, următoarele două cratime leagă două cuvinte pronunţate fără pauză: “ochii-mi”, “încă-o dată”. Rolul prozodic al cratimei constă în păstrarea măsurii şi a ritmului versurilor, iar stilistic, redã muzicalitatea poeziei. 3. Sens conotativ: S-a trezit cu noaptea-n cap. Indată ce razele soarelui se ivirã, micuţa fãcu ochi. 4. Expresii / locuţiuni cu„viaţã”: cu preţul vieţii; plin de viaţã; când ţi-e viaţa mai dragã; a fi între viaţã şi moarte; 5. Imagini artistice ale iubitei: “Frumosul trup, - femeie zâmbitoare!-”; “Tu, blond noroc al unui vis deşert”. 6. Tema iubirii/ motivul visului; 7. Figura de stil: “Amar etern” este epitetul unui adjectiv substantivizat şi exprimă starea de profundă tristeţe provocată de care are rolul de a evidenţia starea de tristeţe profundã provocatã de eşecul în dragoste. 8. Strofa a doua începe cu o exclamaţie retorică a eului liric - “De ce în noapte glasul tãu îngheaţã!”-, cu nuanţă de adresare directă către iubita care nu-i mai este alături. Următoarele versuri se constituie într-o amplă şi patetică interogaţie retorică, din care se desprinde starea de tristeţe profundă care îl macinã. Adresarea directă este evidenţiată afectiv de vocativul urmat de un epitet caracterizator: “- femeie zâmbitoare”. Inversiunea „vedea-vor” are rol de a menţine rima şi ritmul poeziei, iar cratima din structura „ochiimi” are rolul de a menţine mãsura versului. Eul liric contureazã succint dar sugestiv portretul iubitei prin epitete - „Frumosul trup, - femeie zâmbitoare!”-, exprimând nostalgia după iubirea pierdută, iar timpul petrecut împreună este comprimat la “o clipă”. 9. Semnificaţia titlului: Ca majoritatea sonetelor eminesciene, titlul preia incipitul poeziei şi este alcătuit dintr-un verb la gerunziu, “gândind”,care exprimă permanentizarea acţiunii şi pronumele de persoana a II-a “la tine”, numind persoana asupra căreia se răsfrânge sentimentul de iubire. 10. Trăsături romantice: tema iubirii neîmplinite, motivul visului, nefericirea eului liric din cauza imposibilităţii realizării cuplului erotic Subiectul II Text de tip argumentativ: “Şcoala cea mai bunã e aceea în care înveţi înainte de toate a învãţa.” (Nicolae Iorga, Cugetãri). Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga - „Şcoala cea mai bunã e aceea în care înveţi înainte de toate a învãţa.”-, în susţinerea căreia aduc următoarele argumente: Ĩn primul rând, excluzând imperativul de a şti sã scrii şi sã citeşti, trebuie sã te deprinzi sã-i asculţi pe ceilalţi, sã poţi prelua învãţãturi şi sã ai capacitatea sã deosebeşti ce e bine să reţii şi ce nu. Ĩn al doilea rând, educaţia omului începe odată cu primele clipe de viaţă, iar prima etapă organizată o constituie perioada preşcolară, de aceea a rămas perfect valabil proverbul “cei şapte ani de acasă”. Şcoala întregeşte paleta complexă a educaţiei într-un mediu instituţionalizat, unde rigoarea, disciplina şi programul ordonat formează personalităţi sănătoase şi competitive pentru societate. Pe de altă parte, orice elev trebuie să-şi organizeze timpul de învăţare, altfel se creează o confuzie totală, se pierde controlul asupra noţiunilor şi conceptelor ce trebuie însuşite, riscul fiind acela al unei munci haotice şi de aceea total ineficiente. În concluzie, foarte important este faptul că mai întâi trebuie să înveţi cum să înveţi, adică să ştii să discerni priorităţile şi interesele în direcţia scopului pe care fiecare om îl are în viaţă. VARIANTA 6 1. Sinonime: străvezie = diafană, palidă; umbra = fantasma; noianul = abisul, adâncul; zadarnic = inutil 2. Rolul virgulei în versul: “Să te ridic pe pieptu-mi, iubite înger scump”: - marchează vocativul “iubite înger scump”; - marchează cezura (pauză ritmică în interiorul versului, pe care-l desparte în două emistihuri, pentru a susţine cadenţa poeziei) 3. Sens conotativ: În vis mi-a apărut un înger. Sens denotativ: Tânărul este slab de înger. 4. Expresii/locuţiuni: a fi cu inima împăcată; a avea inimă de piatră; a nu avea pe cineva la inimă; a muri de inimă rea; 5. Tema iubirii; tema timpului; motivul visului 6. Poezia este o confesiune lirică scrisă la persoana I singular, definind lirismul subiectiv. Ea exprimă nefericirea eului liric pentru iubirea pierdută şi amintirea plină de tristeţe pe care îndrăgostitul şi-o readuce în memorie: “În trista amintire a visului frumos…”. 7. Figură de stil: “iubite înger scump” – „iubite” adjectiv cu tentă de vocativ care denotă aproprierea afectivă a invocaţiei, „înger” fiind o metaforă hiperbolizantă, în final epitetul “scump” punând în valoare intensitatea sentimentului de iubire şi frumuseţea divină a femeii. 8. Trăsături romantice:- iubirea neîmplinită;- iubita-înger;- motivul visului;- nefericirea îndrăgostitului din cauza pierderii iubirii. 9. Titlul reprezintă o revelare a motivului trecerii timpului, amintirile aduse din valurile vremii impresionează prin pregnanţa detaliilor, sunt dulci ca spuma valurilor, dar cu timpul îşi diminuează din amplitudine şi se pierd în marea prezentului. Punctele de suspensie sugerează nostalgia eului liric pentru zădărnicia speranţei că iubita se va întoarce. 10. În prima strofă este evidenţiat sentimentul însingurării poetului, al îndepărtării de iubire, prin evocarea timpului care a trecut implacabil. Eul liric aspiră către o iubire ideală si realizează un scurt dar sugestiv portret al iubitei, folosind epitete şi comparaţii: “braţele de marmur”, părul lung, bălai”, “faţa străvezie ca faţa albei ceri”, “zâmbetul […] dulce”. Frumuseţea unică a fetei este conturată printr-o metaforă inedită: “Femeie între stele şi stea între femei”. Nostalgia şi nefericirea neputinţei de a-şi împlini fericirea reies din ultimele versuri: “Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng/ În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng”. Este prezent şi epitetul „dulce” specific poeziei eminesciene. Eminescu alcătuieşte şi un scurt portret al iubitei care are: „părul lung, bălai:, „faţa străvezie”, „zâmbetul dulce”. Subiectul al II-lea Buşteni, 29.06.2007

Dragă George , Ce rău îmi pare că nu ai venit şi tu cu părinţii în excursie la Buşteni. Aici totul este minunat, pur şi simplu fascinant: aerul este atât de curat , iar peste tot unde îţi arunci ochi zăreşti numai peisaje de un verde reconfortant,. Am chiuit atât de tare încât a reverberat până departe sunetul entuziasmului meu nestăpânit. Uite, de pildă, ieri am făcut o scurtă plimbare cu părinţii pe munte. Am rămas fără cuvinte, deoarece am luat-o pe nişte poteci ce păreau a fi neumblate. Cum le urcam de zor le vedeam cum se împletesc înspre vârful muntelui, iar când am ajuns acolo după două ore de mers încontinuu numi venea să cred ochilor cât de frumoasă era panorama întregii zone. Erau în apropiere câteva piscuri mai înalte dar golaşe, dar încercând să trec de cealaltă parte a muntelui am rămas înmărmurită deoarece erau numai hăuri. Ameţeam numai că mă uitam, aşa că am renunţat imediat la intenţia de a înainta. Imaginea ce se ivea în faţa ochilor era de o sălbăticie nemaivăzută, iar în drumul nostru înspre casă am văzut şi două căprioare care păşteau liniştite în apropierea unei oglinzi de apă. A fost într-adevăr o zi minunată ! Sunt atât de emoţionată şi de surescitată, încât, cu toată oboseala, am vrut să-ţi scriu imediat, ca să-ţi transmit şi ţie o părticică din extraordinarele senzaţii pe care le-am încercat astăzi.

Te îmbrăţişez cu drag, Vasile/ Vasilica Varianta 7 1.Sinonime: zâmbet – surâs; palidă – galbenă, decolorată; demon – diavol, ispită; fidel – credincios 2. Cratima are rolul:- de a lega două cuvinte care să formeze o singură silabă: “pe-al meu”-de a păstra măsura şi ritmul la nivelul strofei,- creează muzicalitate în cadrul versului. 3. Sens conotativ: Toată iarna am dus dorul cireşelor. Taina glasului şoptit mi-a strecurat un fior în suflet. 4. Expresii/ locuţiuni: din tot sufletul; a prinde suflet; om fără (cu) suflet; a avea ceva pe suflet; a-şi trage sufletul; a-i veni sufletul la loc; 5. Tema iubirii; motivul visului; 6. Portretul iubitei: „genele-ţi lunge”, „ochiul tău mare”; 7. În cea de-a doua strofă a poeziei, copila este asemuită cu o fiinţă malefică prin metafora „Eşti demon, copilă”, prin faptul că simpla-i apariţie a reuşit să alunge îngerul păzitor al eului liric: „numai c-o zare […] făcuşi pe-al meu înger cu spaimă să zboare”. 8. Titlul poeziei „Înger de pază”, scrisă de Mihai Eminescu, constituie o metaforă pentru portretul iubitei, ce este asemuită cu un înger „încins cu o haină de umbre şi raze”: „Vedeam ca-n vis pe-al meu înger de pază”. Percepută iniţial ca o făptura demonică, fata este recunoscută de eul poetic, fiind „veghea mea sfânta” – „căci tu – tu eşti el”. 9. Trăsături romantice: iubirea angelică, ideală, proprie omului de geniu (iubire romantică) şi utilizarea unei game variate de figuri de stil comparaţie („vedeam ca-n vis”), metafore („haină de umbre şi raze”, „veghea mea sfântă”), epitete („palidă haină”, „genele lunge”, „ochiul mare). 10. Prima strofă a poeziei „Înger de pază” debutează cu evidenţierea mitului oniric, manifestarea unei stări de extaz ce face posibilă întâlnirea dintre eul liric şi îngerul său de pază: „Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze/ Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază”. Portretul îngerului este antitetic, fiind „încins cu o haină de umbre şi raze”. Eul poetic conştientizează prezenţa iubitei, a copilei, a cărei imagine este ştearsă la început, imagine realizată printr-un epitet metaforic: „te văzui într-o palida haină”. Misterul femeii iubite este relevat printr-un vocativ cu determinant dublu: “copilă cuprinsă de dor şi de taină”. Sugerarea păcatului este construită prin alungarea îngerului păzitor de către ochii plini de patimi: „Fugi acel înger de ochiu-ţi învins. Elementele ce compun prozodia sunt măsura versurilor de 11-12 silabe, iar rima versurilor este încrucişată pentru versul I şi III şi îmbrăţişată în ultimele patru versuri. Subiectul al II-lea Text argumentativ: „Menirea firească a şcolii nu e să dea învăţătură, ci să deştepte, cultivând destoiniciile intelectuale, în inima copilului, trebuinţa de a învăţa toata viaţa”. (Ioan Slavici – Educaţia raţională) Sunt de acord cu afirmaţia lui Ioan Slavici exprimată în „Educaţia raţională” şi anume că „menirea firească a şcolii nu e să dea învăţătură, ci să deştepte, cultivând destoiniciile intelectuale, în inima copilului, trebuinţa de a învăţa toata viaţa”. Înainte de toate, şcoala trebuie să pregătească tinerii şi copiii pentru viaţă, ca aceştia să poată face faţă tuturor încercărilor care le pot apărea în timp. Copilul trebuie învăţat să gândească şi să aplice în viaţă ceea ce asimilează pe băncile şcolii, altfel întreaga muncă depusă devine inutilă. În altă ordine de idei, copilul trebuie să conştientizeze faptul că viaţa e imprevizibilă, nu se întâmplă totul ca la carte, pot exista situaţii în care deciziile luate să fie greşite. Şi trebuie trase învăţăminte de pe urma acestor greşeli pentru a nu le repeta. Cu alte cuvinte, trebuie să fii chibzuit în a învăţa, dar şi în a aplica cele asimilate. Până la urma, viaţa e ea însăşi o şcoală pe care trebuie să învăţăm să o parcurgem şi să o absolvim cu succes. În concluzie, trebuie ca mereu să existe o interdependenţă între noţiuni şi practică, între teoria abstractă şi viaţa concretă, întrucât tot ceea ce înveţi trebuie să-ţi folosească, într-un fel sau altul, în viaţa reală. Varianta 8 1. Sinonime: mutra = faţa, chipul; pana = condeiul; incultă – neinstruită, necultivată, stângace; imobilă – neclintită. 2. Punctele de suspensie aflate la sfârşitul celui de al treilea vers al primei strofe îndeamnă la meditaţie asupra superficialităţii societăţii contemporane poetului, unde toţi infatuaţii poartă măşti, încercând să pară altceva decât sunt. 3. Sens conotativ: A întârziat pentru că a rămas în pană de bani. Şi în situaţia aceasta s-a dovedit un om de paie. 4. Expresii cu substantivul “nas”: a fi cu nasul pe sus; a-şi lua nasul la purtare;a da nas în nas cu cineva; a strâmba din nas; a nu fi de nasul cuiva.5. Motive romantice: motivul creaţiei poetice (”Un vers încerc cu pana mea incultă”, “condeiu-n mână tu mi-l pui cu silă”), motivul amintirii (”albumul”, “trecutele petreceri”). 6. Inversiuni: “în care toţi pe sus îşi poartă nasul”; “trecutele petreceri”. 7. Metafora “pana mea incultă” din strofa a doua a poeziei sugerează nesiguranţa eului liric în procesul creaţiei, lipsa de inspiraţie cauzată de ipocrizia ostentativă a contemporanilor. Trăind într-o lume superficială, poetul încearcă, timid şi nesigur, să se întoarcă la valorile eterne şi sa creeze artă. 8. Reluat în incipitul poeziei sub forma unei interogaţii retorice, titlul “Albumul” ilustrează un “Bal mascat cu lume multă/ În care toţi pe sus îşi poartă nasul”. Societatea este alcătuită din personaje superficiale la care importante sunt aparenţele, din caractere artificiale imortalizate în album. Eul liric îi priveşte distant, ca şi când ar privi o fotografie, observându-i cu superioritatea omului de geniu. 9. Trăsături romantice: - ironia romantică (”În care toţi pe sus îşi poartă nasul,/ Disimulându-şi mutra, gândul, glasul…”) - superioritatea omului de geniu aflat în antiteză cu societatea superficială (”Privind în vrav prostia imobilă”.) 10. Incipitul poeziei este o interogaţie retorică, încărcată de ironie şi urmată de o explicaţie plină de sarcasm despre lumea cuprinsă într-un album cu fotografii. Societatea este văzută ca un bal mascat, în care toţi încearcă să-şi ascundă, în spatele măştilor, adevărata faţă şi gândurile. Ironia romantică specific eminesciană conturează imaginea unei societăţi superficiale, lipsite de educaţie şi pline de grandomanie, ilustrată prin îmbinarea locuţiunii verbale populare “pe sus îşi poartă nasul” cu verbul neologic “disimulându-şi” lângă care poetul plasează cu sarcasm substantivul “mutra”, toate acestea sugerând dispreţul rece şi tăios al eului liric. SUBIECTUL al II-lea Dragă Monica, După mai multe peripeţii, am ajuns cu bine în satul Luncani, care se află situat în Câmpia Dunării. Aici locuiesc bunicii mei, pe care nu i-am mai văzut de anul trecut. M-am bucurat să văd că sunt neschimbaţi şi la fel de plini de energie. Atunci când am sosit, bunicul m-a întâmpinat la poartă, unde mă aştepta de vreo două ceasuri, iar bunica aranja o masă întinsă, în care se vedea belşugul ca urmare a hărniciei lor. A doua zi am plecat prin sat, unde am multe cunoştinţe, întrucât am venit aici în fiecare vacanţă. Îmi plac foarte mult luncanii, pentru că sunt oameni veseli, deschişi şi harnici. Trăiesc în legea lor, răspund prompt la toate îndatoririle civice, de aceea satul arată cu totul deosebit, este curat şi plin de flori. În aer pluteşte mereu o adiere de miresme, trandafirii şi crinii parfumează întreaga comunitate. Poate că şi florile îi determină să fie atât de prietenoşi. Parcă şi eu, când sunt aici, devin mai conciliant, mă cuprinde o relaxare binecuvântată şi simt că iubesc mai mult oamenii. Abia aştept să vii aici ca să te relaxezi şi să te refaci după oboseala unui an de muncă. De altfel, bunicii mă întreabă mereu când soseşti, pentru că le este foarte dor de tine. Te îmbrăţişez cu drag şi de-abia aştept să ne revedem, Daniel/ Daniela Varianta 9 1. Sens denotativ- “teiul”; Sens conotativ- “floare”. 2. Rolul cratimei din versul “Şi trimit cuvinte-n vânt” este de a păstra măsura versurilor, ritmul şi muzicalitatea poeziei. Cratima leagă două cuvinte pronunţate fără pauză (DOOM-2) şi marchează absenţa vocalei “î”: “cuvinte-n”; 3. Polisemia cuvântului “floare”: Floarea preferată a mamei s-a uscat Iarna a pictat flori de gheaţă pe geamuri. Mărul din 29.06.2007, Luncani

îmbietoare şi tainice de iubire. la persoana a II-a singular. tinereţea mea!” 6. Gerunziul “aflând” şi prezentul gnomic “află” exprimă perpetuarea ideii că. SUBIECTUL al II-lea Text argumentativ: “Nu căuta să fii admirat. Versurile “Scrisă-i soarta mea în creţii/ Întristatei mele frunţi” exprimă condiţia omului de geniu. chinuitoare (a) fermeca = a vrăji. “eu”. “entuziasmul este foarte necesar. care ţine mai ales de succesul pe care cineva îl are în societate ca persoană publică. tinereţă. “Entuziasmul este foarte necesar. Expresivitatea poeziei “Ce şopteşti atât de tainic…” de Mihai Eminescu este susţinută de verbele aflate la timpul prezent: “şopteşti”. 7. elanul mă stimulează foarte bine. Prin urmare. strofa este un catren. Ea face parte din lumea oamenilor de rând. “duci cu tine”. 4. Imaginarul poetic: „Când îmi zâmbeşti. mă ajută să continui ceea ce am început. este accentuată de verbele la gerunziu: “repezind”. prin prezenţa pronumelor şi verbelor la persoanei a II-a singular: “tu”. “trimit”. epitetul personificator “Vis nebun” sugerând faptul că iubirea este un sentiment efemer. Probabil că mulţi oameni de ştiinţă nu ar fi reuşit să facă atâtea descoperiri dacă nu simţeau avânt şi fervoare în munca de cercetare. de înflăcărare în misiunea artistică. visul. Repetiţia verbului “zâmbeşti-zâmbeşte” accentuează dorinţa eului liric pentru iubirea ideală. Imaginarul poetic: “Îmbătrânit e sufletul din mine/ Ca un bordei pustiu în iarnă grea”. îndemnul spre meditaţie. Varianta 11 1. fără argumente solide. feroce. entuziasmul poate suplini lipsa de experienţă şi este o stare absolut necesară pentru victoria finală. nepăsătoare. ipostază ilustrată în finalul poeziei prin comparaţia: “Cu priviri streine/ Ca toată lumea treci pe lângă mine”. este nevoie de o sclipire cât de mică de exaltare.. să-mi doresc îndeplinirea scopului ales. “priviri streine”. Certitudinea eului liric este singulară. 10. Tema iubirii. a unor planuri.verbe la persoana I singular: “aş avé”. Metafora personificatoare “izvor de cânturi dulci” compune o imagine auditivă şi sugerează ideea că şoapta izvorului este asemenea unor vorbe dulci. imaginând sentimentul de iubire ce se manifestă între cei doi îndrăgostiţi: “îmi zâmbeşti”. “nu vrei”. “mă furişez”. în viaţă. este alcătuită din termeni specific eminescieni. oricât de profundă ar fi aceasta. tinereţe. o nouă formă de învăţământ ori un alt serviciu. dacă ştii sursa durerii. mai ales când faci primii paşi”. ci crezut. inversiunea “deşarte vorbe!” şi semnul exclamării ilustrând disperarea eului liric care suferă pentru iubirea pierdută. . mai ales când faci primii paşi. fără să ai în vedere că respectivul joacă un rol în ochii celorlalţi. Polisemia verbului “a ridica”: *Copilul a fost ridicat în braţe când a început să plângă. motivul romantic “izvor” şi epitetul “(cânturi) dulci”.spatele casei a dat în floare. În primul rând. “smulgi”. În concluzie.Imaginarul poetic romantic: “floarea ţărmului”. Expresivitatea poeziei este susţinută de adresarea directă prin verbele la persoana a II-a şi de interogaţiile retorice. de pasiune. Ultima strofă reia interogaţia retorică din ultimul vers al primei strofe.Mihaela trece în fiecare zi pe la bunica ei. care se formează în timp şi pe baza unor fapte. suferinţa se diminuează prin certitudinea sentimentului.” (Marin Preda. motivul suferinţei.vocativ: “O. 10. “nu spun”. află uşurare”: Expresivitatea este dată de modurile şi timpurile verbului “a afla” şi de reiterarea lui în acelaşi vers. pe parcurs. vâjâind”. 5. pentru ceilalţi. Consider că pentru a avea parte de rezultatele dorite în încercarea de a realiza un ideal. omul este efemer în raport cu eternitatea naturii. tristeţea pentru trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului.Timpul trece ireversibil şi implacabil pentru om. precum şi prin adresarea directă. de exaltare. *Rezultatul obţinut de Elena nu se ridică la aşteptările doamnei profesoare. întrucât însufleţirea are o importanţă deosebită atunci când omul se află la început de drum în ceea ce priveşte împlinirea unui ideal. “(mă) furişez”. .: “eu”. Pe de altă parte.adresarea directă. deşi. Versul este o invocaţie retorică. 4. Linia de pauză în versul „De-a ta privire – şi un suflet – unul” are rol explicativ. „-mi”. “încep”. sentiment sugerat prin interjecţia afectivă “O”. 8. profunzimea simţirii. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Entuziasmul este foarte necesar. iar ritmul este trohaic. indiferent de felul ei. Nu poţi cunoaşte caracterul unei astfel de persoane şi te amăgeşti că poţi avea încredere în ceea ce spune ori face. a spori. Prezenţa eului liric:. deoarece. o persoană de încredere poate dobândi prieteni adevăraţi mai repede şi de asemenea. 8. pământul îmi zâmbeşte/ Şi cerul tot cu stele se îmbracă” 5. Polisemia cuvântului “a trece”: . 2. 3. fiind repetată şi în finalul poeziei: “Ce-ţi pasă?”. 4. este nevoie de pasiune. având parte de încrederea celor din jur este un avantaj mai mare decât obţinerea admiraţiei. “şopteşti”. Titlul poeziei. prin prezenţa verbelor şi pronumelor la persoana I : “din mine”. Tema timpului. 7. “trece”. Prezenţa eului liric este evidenţiată prin . Tema iubirii. Eu consider că orice relaţie între două persoane. entuziasmul este un real impuls atunci când se începe o afacere. lucru care poate dăuna personalităţii şi poate deturna părerea celorlalţi de la adevărata fire. măsura versurilor este de 8 silabe. marcată de semnul exclamării. sugerând totodată curgerea implacabilă a timpului. a seduce. iar punctele de suspensie sugerează nostalgia după vârsta tinereţii. de impulsuri. Un prim argument ar fi. concepţii ori atitudini convingătoare ale cuiva care doreşte să fie privit ca un om pe care te poţi bizui totdeauna. “mă” şi verbe la persoana I singular: “trec”. Sinonime: crudă = nemiloasă. 10) Expresivitatea acestea poeziei sporeşte emoţia prin marca lirismului subiectiv manifestat în toată poezia. de nostalgie după tinereţea pierdută. “vis nebun”.” (Tudor Vianu) Sunt de acord cu afirmaţia lui Tudor Vianu că este mai bine să fii crezut pentru ceea ce eşti decât admirat. actorii nu ar fi atât de expresivi şi de talentaţi dacă n-ar fi dominaţi de pasiune. Versul “ O. a fascina. motivele romantice: izvorul. Această metaforă. Speranţa revigorării iubirii s-a stins. plânge de-aş putea” 5. iar atitudinea hiperbolizată a iubitei capătă dimensiuni cosmice: “Când îmi zâmbeşti. În concluzie. Soarta nefericită a geniului este ilustrată prin imaginea vizuală a ridurilor de pe fruntea plină de gânduri profunde. Această permanentizare a sentimentelor eului liric: “Scrisă-i soarta mea în creţii / Întristatei mele frunţi”. “izvor de cânturi dulci”. tinereţea mea!” exprimă o puternică stare emoţională. de avânt ori de câte ori îţi propui să faci ceva important pentru tine. idee exprimată printr-o exclamaţie retorică: “Şi eu ştiu numai atâta/ C-aş dori odat’să mântui!”. “rămân” şi adresare directă la persoana a II-a:“ce-ţi pasă?”. a subjuga 2. prin vocativul personificat şi repetiţia “tinereţă. reluat în incipit. rece cântu-i”. “nu pot”. întrucât moartea este inevitabilă. Repetiţia interogaţiei “ce-ţi pasă?” amplifică nepăsarea iubitei. 6. poetul accentuează unicitatea sentimentului de iubire. căruia îi sunt hărăzite suferinţa şi tristeţea pentru neputinţa de a-şi împlini idealurile înalte. 6. rece = indiferentă. el îşi doreşte să se poată elibera de chinurile sentimentului.. Aspiraţia omului de geniu spre iubirea ideală este în antiteză cu nepăsarea iubitei. teiul. “nu mă uit”.pronume la persoana I sing. motivul umbrei. că admiraţia este o reacţie provocată de aspecte superficiale. pământul îmi zâmbeşte/ Şi cerul tot cu stele se îmbracă”. mai ales când faci primii paşi”. În ceea ce priveşte prozodia.. 9) Titlul semnifică atitudinea eului liric privind îmbătrânirea sufletului. Ultima strofă a poeziei “Ce şopteşti atât de tainic…” de Mihai Eminescu începe cu motivul romantic al visului. “duci”. cea mai mare/ Aflând o formă. pot să fie diverse piedici. Valoarea expresivă a repetării verbului “a afla” în versurile: “Durerea ce mai crudă. Personal. “încep”. “ce-ţi pasă”. încrederea este un sentiment profund. “munţi”. 9. 9. la rândul ei se poate bucura de ajutor la nevoie. “treci”. trebuie să se bazeze pe încredere şi nu pe admiraţie. . a cărei atitudine este definită prin epitete sugestiv. sub forma unei exclamaţii retorice. 3. sugerează fericirea extatică de care omul de geniu ar fi cuprins dacă idealul său de iubire s-ar împlini. Punctele de suspensie din ultimul vers au rol stilistic şi semnifică melancolia eului liric. “de mine”. Sinonime: a creşte = a evolua. incapabilă să înţeleagă sentimentele superioare. prezente în poezie prin “izvor”. tinereţea mea!”. care relevă o continuă stare de agonie. După cum se ştie. “din mine”. “de-aş ave lacrimi. “mine”. de idei superioare.pronume la persoana I singular: “eu”.adresare directă prin pronume şi verb la persoana a II-a singular: “te-ai dus”. idee exprimată prin metafora “florii”: “Floarea cade. care-i provoacă îndrăgostitului o suferinţă sfâşietoare. 8. “mea”. “aş puté”. Varianta 10 1. “tinereţea mea”. motivul suspinelor 7. Prezenţa eului liric: pronume şi verbe de persoana I: „îmi” . “zâmbet luciu”. “Creaţie şi morală”) Sunt întru totul de acord cu ceea ce afirmă scriitorul Marin Preda. Unii se comportă într-un fel sau altul numai pentru a impresiona.

motivul lumină/întuneric. săpat în sufletul lui „ca-n marmura cea rece”. este inocentă: „ şi-al dragostei copil” şi semnifică pentru eul liric viaţa însăşi. se trădează şi se mint. 8. motivul sacru/profan. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “O viaţă nefolositoare e o moarte timpurie. păgân.dar chipul tău nu trece. eretic. La restaurant am mâncat o gustare rece şi o friptură de pui. Uitarea nu acţionează asupra sentimentului profund de dragoste. Adresarea directă „Tu” sugerează subiectivismul poeziei. Varianta 12 1) Sens denotativ: marmura cea rece. ceea ce este o mare greşeală. idee exprimată prin interjecţia afectivă “O” şi exclamaţia retorică în inversiune. raţiunea trebuie să învingă şi discernământul să fie cel care alege. ele alimentându-se reciproc. De la duşman este bine să deprinzi strategiile cu caracter de generalitate. 7) *„chip frumos”. fãrã un scop ascuns. “. uneori. Tema cunoaşterii. 8. încredere totală în noi. actorii trebuie să ne jucăm rolul cât mai bine posibil. În concluzie. Sprijinul acordat oricărui membru al familiei vine dinlăuntrul nostru. pe această unitate a contrariilor care asigură Universului stabilitate şi echilibru. orice învăţătură este utilă atunci când ştii cum s-o foloseşti spre binele tău şi al celorlalţi. cratima înlocuieşte vocala “î” care lipseşte pronumelui (îmi). umăr stâng . care este de o frumuseţe incredibilă.Pentru a picta un tablou de iarnă. “Te caut pretutindeni”. Adresarea directă la persoana a II-a (”chipul tău nu trece”. „trec”. Sens conotativ: a gândurilor urme. iar repetarea adverbului de timp „în veci” sugerează faptul că iubirea este eternă. dragoste şi ocrotir. consider că pentru a avea o viaţă folositoare trebuie să avem o atitudine pozitivă. iad. . în relaţie directă cu argumentele aduse. Pentru a putea observa binele trebuie mai întâi sã ştim ce înseamnă absenţa sa. “cãldura răului”-oximoronsemnifică forţa păcatului. ci numai să simţi o imensă satisfacţie. rămas veşnic în mintea şi sufletului îndrăgostitului. ce este pus în evidenţă de flãcãrile iadului. Polisemia cuvântului “inimă”:La jocul de cărţi a câştigat cu un valet şi un as de inimă roşie. ea are părul blond „Tu. blond al vieţii mele”.5) Imaginarul poetic: „Zadarnic şterge vremea a gândurilor urme”. Cunoaşterea luciferică înseamnă pentru eul liric cunoaşterea prin iubire: omul trebuie să se reveleze în faţa misterelor Universului. asigurând astfel stabilitate şi echilibru Universului. ternă. pentru pronunţarea celor douã cuvinte într-o singură silabă.Câmp semantic “sacru”: sfânto. motivul iad/rai 6. amplificând astfel intensitatea sentimentului de dragoste profundă pentru eternitate. ca eventualitate a Răului? Interogaţia retorică este o întrebare filozofică la care gânditorul dă o variantă de răspuns constând în ideea unităţii contrariilor “Bine/Rău”.2. 4) Prezenţa eului liric: verbe şi pronume la persoana I: „şoptesc”. „Tu”. altruismul fiind sentimentul ce ne face sã vrem sa ajutãm. consider că trebuie sa fim conştienţi ca avem o singură viaţă. „şoptesc”.Am învăţat la biologie despre inimã. având rolul de a potenţa misterul. orice picătură de ploaie sau rază de soare. de această existenţă efemeră pe care fiecare dintre noi o are. deoarece opinia mea este că pentru a putea avea o familie iubitoare şi o relaţie armonioasã cu cei apropiaţi trebuie să nu te gândeşti în primul rând la tine. ci doar cu altruismul. Ultimele patru versuri ale poeziei ilustrează teoria filozofică despre manifestarea în lume a Binelui şi a Răului. definind cunoaşterea luciferică. ”minte-mi” şi adresarea directă ce accentuează subiectivismul poeziei prin verbe şi pronume la persoana a II-a singular:”chipul tău”. Cele doua forţe nu pot exista una fãrã cealaltã. rai. În concluzie. şi isi dovedeşte valabilitatea în viaţa reală a omului. şi. celelalte învăţături pot folosi în viaţă ca să ştii să recunoşti pericolul şi să te fereşti cu dibăcie. din iubiţi. eul liric realizează un scurt portret al iubitei. chiar dacă gestul sau atitudinea ta îţi pot aduce neplăceri. mă gândesc că oamenii sunt atât de vulnerabili. blond al vieţii mele”) ilustrează dragostea eului liric pentru iubita ideală. întrucât esenţială este intensitatea vieţii. 4. “Tu. Lumina simbolizeazã binele. iar. „cum nu pot în braţe să te omor”. ci sã încerci sã te intereseze cerinţele celor apropiaţi înaintea celor personale. Nu am putut niciodată să înţeleg de ce oamenii se feresc să se comporte cu sinceritate. este îngăduit să înveţi de la duşman deoarece de la oricine ai câte ceva de învăţat. 2) Polisemia cuvântului rece: Sezonul rece începe din noiembrie. Figuri de stil: “Sunt beat de lume”-metaforã-sugerează ideea filozofică a eului liric care iubeşte cu patimă lumea în care trăieşte. pentru a nu avea o „viaţă nefolositoare”. A învăţa de la duşman. fără însã a urmãri sau aştepta ceva în schimb. Rolul cratimei: “ nu-mi”: cratima leagă negaţia de pronume. 9)Dragostea eului liric faţă de iubită este extrem de puternică. Se duşmănesc între ei. este destul de greu să nu te gândeşti la binele sãu înainte de toate şi să nu îi oferi tot ce iţi stã în putinţã pentru a-i fi mai bine. 9. „încremenişi”. De asemenea. aceştia au cel mai mult de suferit şi pătimit. Titlul poeziei “Lumina raiului” este o metaforã revelatorie care defineşte cunoaşterea lucifericã. Susţin această părere. consider că este trist oamenii ajung din prieteni duşmani. sugerând ideea că Binele şi Răul se află în relaţie de reciprocitate: ce rost ar mai avea Raiul. tema iubirii. decât să revigorezi energia interioară. De asemenea. Un prim argument este acela cã familia îţi este mereu alãturi în momentele grele. În ultimul vers. comparabilă cu o scenă. iar ajutorul necondiţionat nu poate fi definit de egoism. chip frumos. nu durata ei. 10. nu în ultimul rând. „Şi toate trec ca vântul .Ştiu”: are rol de linie de dialog şi marchează vorbire directã 3. iar gerunziul verbului „plângând” permanentizează sentimentul de iubire. 10) Expresivitatea stilistică a poeziei sporeşte emoţia artistică a cititorului prin permanentizarea sentimentului de iubire sugerat de verbele la persoana I şi timpul prezent: „şterge”. chip frumos”.SUBIECTUL al II-lea Textul argumentativ: “Este îngăduit să înveţi chiar şi de la duşman” (Ovidiu) Într-adevăr. Mai întâi. sentiment profund. 5. pentru că niciodată nu ştii destule. responsabilitatea de a face în fiecare zi câte ceva folositor nouă sau altora. În al doilea rând. “Tu.” 6) Motivul romantic al visului. „te caut”. este o atitudine spontană şi afectivă.ingredientele de maximă importanţă fiind pofta noastră de viaţă. savurând din plin orice moment de bucurie sau de tristeţe. nişte simpli necunoscuţi. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Familia este aceea care face ca omul sã treacã de la egoism la altruism”(Auguste Comte) Consider cã afirmaţia lui Auguste Comte este adevãratã. Totuşi. un pom cu roade sau floare răsărită. 3) Enunţul corect: El însuşi (Chiar el) a transcris cu majuscule tot textul dat. adesea. în momentul în care iubeşti un om . având scopuri precise. Lumina este metaforă revelatorie pentru “cunoaştere”. chiar dacă această reacţie presupune. „ eşti”. Neîncrederea şi dezamăgirile provocate de oameni creează. a visurilor turme. că „O viaţă nefolositoare e o moarte timpurie” şi consider că viaţa trebuie trăită din plin . să avem aspiraţii înalte. pentru că numai astfel putem obţine mai mult de la viaţă! Varianta 13 1. dacă mai sunt astfel de inşi. dar totdeauna gestul înseamnă dăruire de sine. egoismul nu poate fi asociat cu familia adevărată sau cu sentimentul de dragoste şi grijã pentru cei apropiaţi. cu plãcerea şi bucuria de a ajuta pe cineva drag. înseamnă a învăţa de la oricare alt om. folosim culori reci. ci nu să le lămurească. intens. Un prim argument în susţinerea adevărului exprimat de citatul de mai sus ar fi faptul că trebuie să ştim să ne bucurăm de viaţă. poetul realizează un scurt portret fizic al iubitei. Imagine vizuală:” îl lumineazã iadul cu flãcãrile lui” 7. „eu […] îmi strâng”. tema timpului. Ultimul vers este o antiteză între trecerea ireveresibilă şi chipul femeii iubite. În concluzie.prin utilizarea epitetului „frumos” alăturat chipului. La munte bate un vânt rece ca gheaţa. existente în aceeaşi cantitate şi de forţe egale. Această idee a vieţii ca spectacol de teatru aparţine antichităţii. Universul. Textul este construit pe antiteza dintre Bine şi Rău. de unde a preluat-o şi Mihai Eminescu în poezia “Glossă” şi în proza fantastică şi filozofică “Sărmanul Dionis”. doar să ştii să faci diferenţa între bine şi rău. exprimată în multe dintre creaţiile sale lirice. prăpăstii sufleteşti şi este mai simplu să fie umplut golul cu ură.” (Goethe) Sunt întrutotul de acord cu afirmaţia lui Goethe. încât ajung atacabili până şi în propriile convingeri.Versul “Sunt beat de lume şi-s păgân” ilustrează concepţia filozofică a lui Lucian Blaga. să nu irosim timpul. sacrificiu. care se opun. puterea pe care o are rãul asupra oamenilor. întrucât imaginea iubitei este eternizată în mintea eului liric prin comparaţia “săpată ca-n marmura cea rece” şi personificarea “uitarea mână-n noapte a visurilor turme”. dacă n-ar exista Iadul. pe care noi.

Imagini artistice: „Dănţuiesc stele în iarbă”-imagine vizuală şi motorie. procedeu prozodic numit ingambament (enjambament)./gornicul nu mai vorbeşte”). “cresc” = se înalţă. În concluzie. care este astfel exprimată într-o frază complexă. Tu ştii că locuiesc în oraşul Vaslui. nu bogăţia ci liniştea colibei tale te face fericit”. de sus. a prinde floare. întunericul. la sălbăticia locurilor. să îngân”. sânge. Varianta 16 1. tema naturii. sânge. “nu reiau. unde mă aşteaptă brânză şi lapte pe care numai bunicul ştie să le amestece cu mămăligă. avansează. Scrierea cu literă mică la începutul unor versuri din poezie este o caracteristică a poeziei moderne. fiind exprimat prin substantivul nearticulat ”vară”. care capătă un aer liniştit. personificat şi el. Una dintre trăsăturile specifice este inovaţia în versificaţie. este poluată şi.departe. Îţi scriu aceste rânduri cu o mare încărcătură de nostalgie. Îţi povestesc toate acestea. povaţă pe care o rosteşte bătrâna soacră a lui Ghiţă: “Omul să fie mulţumit cu sărăcia lui. de împliniri. În primul rând. al originii spirituale a eului liric. având cel mai mare punctaj. Timpul. În prima strofă. Ion şi Maria au sosit în acelaşi timp. prima virgulă coordonează prin juxtapunere două propoziţii (”Se retrag în pădure şi-n peşteri potecile. motivul arşiţei. 6. de la verdele intens. întrucât ea aduce bucuria izbânzii şi în celelalte inimi. imagini auditive (”ţârâie un greier”.spicele. fenomenul fiind astfel umanizat. măsura versurilor variabilă.ţară şi aventuri”) şi de complemente. A doua şi a treia virgulă marchează enumeraţia de substantive („păsări. În somn (metaforă pentru o stare de linişte. omul este cu adevărat fericit în mijlocul familiei. care sugerează un spaţiu nelimitat şi un anotimp încremenit de arşiţa dogoritoare din sufletul poetului. reprezentat de stele. armonizarea spicelor ce-şi “ţin la piept grăunţele/ca nişte prunci ce sug” cu omul. 3. Subiectul al II-lea Vaslui. sânge. Sens denotativ: Îngrijorarea se vedea pe fruntea lui plină de riduri. Polisemia cuvântului “timp”: A trecut ceva timp de când nu ne-am văzut. 8. de calm care îi permite să mediteze şi să reflecteze asupra misterului “ieşirii în lumină”). ţară şi aventuri” reprezintă simboluri care compun natura telurică şi natura umană. cu nuanţă metaforică. „se liniştesc păsări. Ce părere ai? Te aştept cu nerăbdare şi-ţi promit că n-o să regreţi niciun minut petrecut acolo. iar aerul tare şi limpede îţi producea ameţeală. El capătă dimensiuni umane. Sensul cuvintelor: “sporeşte” = înaintează. 5. 29. Imaginea auditivă a greierilor constituie o muzică ancestrală. Linia de pauză se foloseşte în interiorul enunţului pentru a delimita apoziţia “departe”.2008 Dragă Emil. nimic nu se compară cu peisajul montan. În altă ordine de idei.Varianta 14 1. al dogoarei din timpul verii. 5. 2.Unde te duci aşa de grăbit? mă întreabă Ioana. sprijinul moral făcând posibilă revigorarea forţei interioare şi a curajului de a încerca încă o dată. ingambamentul . Tema timpului filozofic. liniştit când ştie că are alături persoane care îi doresc binele. sunt gata să îl sprijine în mod necondiţionat atunci când are probleme. familia oferă stabilitate. Sens conotativ: Mihai este în fruntea listei cu olimpicii de la matematică. Incipitul poeziei plasează cititorul într-un cadru nocturn. Figură de stil: Metafora revelatorie “În trupul meu timpul sporeşte de la o zi mai firav” este o confesiune poetică în care eul liric . specifică liricii lui Lucian Blaga şi sugerează continuitatea ideilor exprimate anterior. dar atmosfera. deoarece urmează să mă duc din nou în vârf de munte. veşnic = veşnic. deoarece la “ureche-i ţârâie un greier”. În ultima strofă a poeziei. pe sprijinul şi dăruirea lor totală. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Nicăieri nu poate fi omul mai fericit decât în mijlocul familiei sale” (Proverb românesc) Această afirmaţie este în concordanţă cu părerea mea despre relaţiile interfamiliale şi anume că omul se poate dezvolta armonios. pe care-l explică. cosmică. . având totodată rol stilistic. de complementul de loc “La orizont”. suflet =spirit. când toată natura se domoleşte („Se retrag în pădure şi-n peşteri potecile. cerul era albastru şi aproape. poate comunica sincer cu ceilalţi. moralistul Slavici îşi începe nuvela “Moara cu noroc” cu un adevăr universal-valabil. personificări (”fulgere fără glas”). Expresii/locuţiuni: în floarea vârstei. deşi strada Primăverii este flancată de pomi şi în fiecare curte există o mare varietate de flori. motivul nopţii. Scrierea unor versuri cu literă mică este un procedeu numit ingambament (enjanbament) care asigură continuitatea ideii poetice. 6. Orice împlinire este trăită la cote amplificate. principalul beneficiar al roadelor. la stânca maronie. numai stelele sunt animate. Poezia „Somn” de Lucian Blaga se înscrie în modernism. ieşirea în lumină. confort şi siguranţă. principala figură de stil este personificarea.06. visurile şi deziluziile. se vedea până în depărtare. Mai am timp o jumătate de oră ca să scriu tema la română. prezenţa figurilor de stil: epitete (”lungi picioare”). “îşi întinde leneş clipele”. lipsit de agresivitate sonoră. Cu drag. Figuri de stil: Personificarea “fulgere fără de glas” sugerează absenţa tunetelor. se scurge încet. Caracteristici ale descrierii: imagini vizuale (”La orizont […] fulgere/ […] zvâcnesc din când în când). pe care-l absorbeai cu nesaţ prin toţi porii. la capătul lumii.linia de pauză marchează o apoziţie: “Moşneagul nostru . 9. formată din mai multe versuri(„Dăinuie un suflet de adieri.(”fără azi. 7./ gornicul nu mai vorbeşte”. tristeţea fiind împărtăşită cu ceilalţi. zvâcnesc din când în când Comparaţia “fulgere//[…] ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse/ din trupul care le purta” semnifică amploarea ameninţătoare prin care fenomenul naturii prevesteşte schimbarea vremii caniculare. împlinirile şi eşecurile. 6. 4. tot în zona Moldovei.marchează începutul vorbirii fiecărei persoane care ia parte la convorbire: ex. cu toate simţurile în alertă. se întrepătrunde cu cel terestru („iarbă”).: „În somn sângele meu ca un val. “meu”. 2. că dacă e vorba. Linia de pauză din versul al treilea marchează o pauză în vorbire cu scopul de a accentua chinul căldurii excesive. ţară şi aventuri”. Motivul somnului. Un zvon de ciripit venea de nicăieri. comparaţii (”fulgere […] ca nişte lungi picioare de păianjen”).ca inovaţie modernistă în structura poeziei. rimă albă. 10. în familie. Săptămâna viitoare va fi un timp ploios. al provenienţei. Câmpul semantic al nopţii: stele. golaşă. 8. moartea etc./ fără azi. 10. Titlul este o metaforă revelatorie pentru tihna sufletească necesară poetului pentru reculegere. unde te invit să vii şi să petrecem împreună vacanţa de vară.Ilie al Amariei .. Folosirea virgulelor are în această poezie diverse roluri. Sinonime: se liniştesc = se domolesc. nu numai în sufletul celui care şi-a împlinit un ideal. 4. Figură de stil: Enumeraţia „păsări. poate trăi în pace şi mulţumire numai în cadrul unei familii bine închegate şi sănătoase moral. fără ieri”) 5. umplea văzduhul cu un farmec neştiut. oferind un spectacol mirific. Andreea/Andrei Popescu Varianta 15 1. se retrage din mine/înapoi la părinţi”. tihnit la lăsarea nopţii. Cuvinte în relaţie de sinonimie: lan de grâu . de la satele ce păreau nişte mărgele înşirate pe linia orizontului. Oricine se simte protejat. încurajarea. aducându-mi aminte de un loc în care mi-am petrecut cele mai frumoase zile ale copilăriei: la stâna bunicului meu din Carpaţii Orientali. De altfel. “cântec de lăcuste”). 3. unde mâna omului nu a apucat să strice feeria peisajului magnific. apoi adoarme “între flori de mac”. copil din flori. cu care împarte bucuriile şi tristeţile. „zvonuri surde prin arbori” imagine auditivă. se poate baza pe sfaturile lor. „întunericul fără de martori”) eul liric se cufundă într-o stare profundă de meditaţie asupra misterelor lumii: strămoşii. fără ieri”). a originilor sale (comparaţia „sângele ca un val”). 9. în armonie desăvârşită cu pământul şi roadele sale. un pâlc de copaci umbroşi mărginesc locul. În noapte. Întrun cadru nocturn. construit prin personificarea stelelor („dănţuiesc stelele”). Titlul poeziei semnifică anotimpul descris în textul liric. regăsire şi întoarcerea la rădăcini.” 3. 2. 7. Prezenţa eului liric: pronumele şi verbele la persoana I singular “eu”. floare la ureche. Stâna bunicului este o întindere mare de iarbă verde şi grasă. prezentând un spaţiu personal. la orizont . Modernismul poeziei: prezenţa metaforelor revelatorii. cu o adevărată rapsodie de culori. eul liric simte chemarea sângelui. când planul cosmic. Asemenea se petrec lucrurile şi într-un eşec. “n-am”. Tema timpului. fiecare se poate bucura cu adevărat de realizări. dăinuie = durează. 4. venit din înţelepciunea populară. Finalul oferă poeziei profunzimea filozofică specifică operei lui Blaga. tot ţinutul. De acolo.“. se dezvoltă.ne-a dat cele mai înţelepte sfaturi. încât mănânci până simţi că plesneşti. că-ţi venea să pui mâna pe el. Llinia de dialog .

Subiectul al II. procedee şi abordări în literatură. Cuvintele “cer” şi “pământ” din strofa a II-a se află în relaţii de opoziţie. Titlul scris în limba latină “Ecce Tempus” (”Iată timpul”) se identifică în totalitate cu tema filozofică a poeziei. a reînfiinţa 4. lipsa lecturii fiind evidentă. atmosfera este apăsătoare. completând imaginea deprimantă a oraşului: “Umbra mea stă în noroi ca un trist bagaj . care trăieşte cu certitudinea că fiecare zi care trece este o treaptă mai puţin către moarte. Punctele de suspensie marchează o pauză mare în cursul vorbirii şi îndeamnă la meditaţie.Prezenţa eului liric: . 8. fără soluţie de evadare. iar iubita face parte din acest decor şi împrumută trăsăturile lui degradate. când gradul de cultură nu tinde către zero. dar fără posibilitatea împlinirii visului. Linia de pauză oferă o explicaţie. o variantă de acţiune prin versul “Un bec agonizează. Prezenţa eului liric: pronumele la persoana I plural:”noi”. să trec peste aceste dificultăţi de ordin material şi emoţional. verbele la prezent “se lărgesc”. Titlul „Nocturnă” este potrivit ales pentru conţinutul poeziei. În ultima strofă predomină verbele la prezent “dau”. dăruirea de sine până la sacrificiu. devenind “mai firav”. a sta la masă. afirmaţia este întemeiată. 10. spleen-ul. oraşul aproape amorţit. deoarece ele “în lamură dau”.” (Nicolae Iorga. Expresii/locuţiuni cu “a sta”: a sta de vorbă. iar în ultima. „Un clavir îngânăncet la un etaj” – imagine auditivă „Stropii sar” – imagine vizuală 6. 7. Versul “Hotare. “veac”. cumpănim = cântărim. a sta pe gânduri. efectele fiind vizibile atât în sine cât şi în natură. veac. câţi oameni nu vorbesc încontinuu. reflectarea gândirii devenind mai dificilă în momentele în care nu ne găsim cuvintele pentru a exprima fluent şi coerent ideea pe care vrei să o transmiţi. veac. “ne” şi verbe la persoana I plural: ”umblăm”. inactiv „doarme ud în umezeala grea”.pronumele la persoana I singular –„mea” 7. elementele componente ale materiei pe care timpul le favorizează. târziul 2. insalubră de “umezeala grea” („Case de fier în case de zid/ Şi porţile grele se-nchid”). peste 9.50 şi victoria aceasta mi-a redat încrederea în valoarea cunoştinţelor mele. porţile grele. timpul se diminuează. nicicând = niciodată 4. a fiinţa. 8. ca în toate creaţiile lirice bacoviene. „să nu mai ştiu” . renunţă să se mai concentreze şi nu înţelege nimic În concluzie. În strofa a doua a poeziei „Nocturnă”. apăsător şi înăbuşitor. o intonaţie deosebită privind exprimarea stării de deprimare cauzată de iubire/iubită. 29 iunie 2008 Dragă Andrei. ci numai prin începerea versului cu literă mică: “Numai în arbori inelele anilor/ mereu se lărgesc”. Eul liric sugerează trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului pentru om în contrast cu regenerarea continuă a naturii: “Numai în arbori inelele anilor/ mereu se lărgesc” . În susţinerea acestei opinii. cărbunele. Varianta 18 1. doza de incertitudine asupra ideii ce urmează a fi expusă constituie un motiv puternic pentru confuzia exprimării. a sta ca prostul. sugerând elementele esenţiale . 5. După părerea mea. Poezia se termină cu o metaforă revelatorie “ Eu trepte în sus – nu reiau”. glodul. îndrumările pe care se străduieşte să mi le insufle fără ostentaţie. Expresivitatea poetică presupune exprimarea plastică a ideilor. la şcoală. mai ales că este prima mea vacanţă relaxată: Cluj. crede-mă. Cratima leagă două cuvinte ca să micşoreze numărul de silabe.ilustrează trecerea implacabilă şi ireversibilă a timpului.Florilor. Rima este variabilă. de eliberare: “Şi porţile grele se-nchid”. imagine construită printr-o personificare. În prima strofă. să fii sigur că gândul nu s-a limpezit încă. “nicicând”. Mihai/ Mihaela Varianta 17 1. tărâm”. a desfiinţa. consider că atunci când gândeşti şi ai într-adevăr ceva de transmis interlocutorului. este un element dezintegrator de materie ce provoacă eului liric stări de disperare şi degradare psihică.lea Cluj. în a doua. 3. întrucât numai citind îţi poţi forma un vocabular bogat. voi aduce câteva argumente şi exemple edificatoare. Condiţia de muritor ilustrează cât de limitat este destinul omului. Sunt fericită să te anunţ că am luat medie mare la examenul de bacalaureat. nu exagerez deloc. 9. În oraşul amorţit. str. m-a inspirat. 9. putând fi consideraţie şi ca o propoziţie incidentă. Cu drag. agonia becului. noroi. 6. unde se grăbeşte omenirea?! Deşi a trecut ceva timp de când ai dat bacalaureatul. precum “toate popoarele”. având o locvacitate (vorbărie) obositoare. “suntem”. Sinonime: umblăm = mergem. .Trăsături simboliste: stări sufleteşti specifice simbolismului sunt tristeţea. ca să te oblig astfel să-mi scrii şi poate ne întâlnim şi noi vara aceasta. numărul 15. George Bacovia prezintă oraşul ce „doarme ud în umezeala grea”. sugerând în fiecare dintre strofe o trăsătură specifica nopţii: în prima strofă „un bec agonizează. umezeală. fără soluţie de ieşire din impas: “Şi porţile grele se-nchid”. există. ca să mă pot încadra în societate./ Stropii sar. trist bagaj etc. în care eul liric se simte claustrat. dacă nu era mama mea care să mă susţină consecvent în toate situaţiile. Câmp lexical “umiditate”: moină. Îi cer cartea astăzi. iar timpul nu ştiu unde zboară atât de repede. care reprezintă o sentinţă a eului liric. Ca urmare. tema condiţiei omului în lume/ motivul aştrilor. 10. păstrând astfel măsura versurilor. Apa. sfaturile mamei. oboseala psihică. pentru om. Cuvinte derivate de la “a fi”: fiinţă. 5. nu există”. Modernismul aduce noi concepţii. Nici nu-ţi pot reda în cuvinte ce perioadă cu încărcătură emoţională aproape de nesuportat. a înfiinţa. m-a motivat şi am învăţat de la ea să-mi stabilesc o ierarhie a obiectivelor mele. disperarea. găseşti totdeauna cele mai potrivite cuvinte şi poţi impune respect şi consideraţie. Altă funcţiune este de a marca înlocuirea vocalei iniţiale “î”. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Când nu găseşti cuvântul.“eu fiul lor. Linia de pauză din ultima strofă urmează după o comparaţie. fără prea mari eforturi de adaptare. Virgulele din prima strofă· marchează o enumeraţie de substantive: “hotare. toate fiind sugerate prin simbolurile prezente în poezie: umezeala. dar a fost o perioadă agitată şi plină de evenimente. ne deplasăm. 3. cred că îţi mai aduci aminte de emoţiile. În primul rând. stropi. Un al doilea argument în sprijinul afirmaţiei de mai sus îl reprezintă necunoaşterea unor termeni adecvaţi prin care să dezvolţi subiectul abordat. tărâm s-au şters” reprezintă o enumeraţie metaforică pentru trecerea ireversibilă a timpului şi nemărginirea spaţiului. nu există” stând să se stingă. clar. iar măsura versurilor inegală. ninge 2. în cuvântul încet. apă. la care interlocutorul nu face faţă. fire. “univers”. a sta locului. Izbânzile la examene mă determină să iau în considerare. ud. “Umbra mea stă în noroi ca un trist bagaj-”. piaţa tristă. Ingambamentul este un procedeu stilistic specific modernismului care constă în continuarea unei idei poetice în versul următor. galbenul sulf”. Omonimia cuvântului cer: Ỉn urma avionului a rămas pe cer doar un nor de fum. probabil. “pierdem” 7. a sta pe bară. şi. Câmpul semantic al timpului: “ceas”. Perenitatea naturii este în antiteză cu efemeritatea omului. Nu am mai vorbit demult şi îmi pare rău că nu ţi-am mai scris. tematici. există. Nu aş fi reuşit. Tema filozofică a poeziei. “cred”. În strofa a doua verbul la conjunctiv “să îngân” exprimă dorinţa şi năzuinţa eului liric de a fi mereu tânăr. în timp ce. nu îţi găseşti cele mai potrivite cuvinte cu uşurinţă./ Ninge zoios”. în care să găseşti imediat expresiile propice conturării ideilor. 8. chibzuim. în continuare. Imaginea oraşului de provincie ca spaţiu închis. În strofa a doua linia de pauză creează o atitudine afectivă a eului liric. Ultima strofă începe cu o enumeraţie “Fosforul şi apa. ideea pe care vrei sa o exprimi. cer = boltă. am intrat la Academia de Studii Economice la toate facultăţile la care am dat examen de admitere. “nu reiau” care accentuează condiţia de muritor a omului în antiteză cu regenerarea continuă a materiei. Altruismul ei. Îţi reamintesc adresa mea. nesiguranţa de sine şi stările confuze de atunci. fără a marca aceasta printr-o pauză. în număr de patru. Cugetări) Nicolae Iorga opinează că până în momentul în care nu ţi se formează limpede. cât de bătrân!”. Tema naturii. Pe de altă parte.verbele la persoana I singular– „stau”. “sporeşte” permanentizează efectele timpului asupra arborilor care mereu întineresc.

imagini vizuale: “Şuvoiul apei neîncăpătoare”. Alţii au cântat un repertoriu din vremea aceea. despre care mitologia populară spune că se întâmplă ceva important celui care vede acest fenomen: “Vreo stea când cade din tării. imposibilitatea realizării idealului dă o notă elegiacă poeziei. Câmpul semantic al naturii: câmpie. cum ar fi consumul abuziv de alcool şi de substanţe ilegale (droguri). aflat în toamna vieţii. Am conceput invitaţiile pentru oficialităţi şi foşti absolvenţi şi am ajutat la crearea discursului pe care trebuia să-l ţină şeful de promoţie din anul acesta. Fiecare clasă şi fiecare elev trebuia să participe efectiv la sărbătoarea liceului. 3. articulat “Copacul” metaforizează poetul. Cele două puncte atrag atenţia asupra explicaţiei sub forma descrierii prin imagini vizuale. aşa că imaginaţia şi-a spus cuvântul. “pierdem”. Poezia “Copacul” de Ion Barbu este un sonet. poezie cu formă fixă în care ultimele două strofe sunt terţete. S-au organizat scenete ancorate în vremea de demult. care. promoţia 1981 este profesor de matematică la un liceu din Sibiu. Aspiraţiile înalte ale omului îl determină să facă eforturi deosebite ca să prindă steaua strălucitoare. ocrotite de “casca lui de frunze”.2007 Dragă Rareş. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “La toate popoarele civilizate viaţa de familie este baza ordinii sociale şi de stat. “mergem”. Penultima strofă a poeziei începe cu o metaforă sugestivă pentru dorinţele omului. care trebuie să imprime în mentalitatea micuţului normele de conduită valabile în societate şi să îi insufle concepţia de bun cetăţean. este cunoscut şi demonstrat ştiinţific faptul că majoritatea infractorilor şi a delincvenţilor juvenili provin din familii dezbinate sau cu grave probleme comportamentale. viaţa de familie armonioasă oferă societăţii cetăţeni cu simţ civic şi comportament social adecvat. prin apoziţia “-Şerpuitoare formă veşnic vie -”. 3.”lui”. însă numai imaginea îţi rămâne. 9. 9. Se manifestă aici lirismul obiectiv. Expresivitatea se defineşte prin împletirea modurilor şi timpurilor verbale. 10.. Cea de-a doua virgulă este o respiraţie în interiorul versului şi o licenţă poetică. Schimbarea categoriei gramaticale: “De-un strălucit albastru viziunea lui e plină” 5. Alexandru/ Alexandra Varianta 19 1. căruia i se atribuie trăsături umane: “hipnotizat”. copacul se-nclină către glie”. care aşază în relaţii de opoziţie ipostaza anterioară a copacului cu aceea din finalul poeziei. Trăsături ale descrierii: . dar nu la tine la şcoală. de la începutul secolului al XX-lea. 10. însă eu m-am implicat în organizarea festivităţii ca atare. “rod îmbelşugat” 6. 8. Secvenţa lirică începe cu o conjuncţie adversativă. “să bea” 7. Imagini artistice dinamice: imaginea munţilor:”un braţ semeţ au repezit spre fire”. permanentizarea stărilor eului liric: “umblăm”. măsura versurilor este de 8 silabe. Echilibrul universal este asigurat de legile nescrise ale existenţei. Ca prim argument. naşterea geologică fiind “un spasm încremenit” cu trăinicie eternă “de granit”. de confuzie existenţială. prin care se construieşte un joc al formei şi al imaginii: forma munţilor care se înalţă semeţi şi repeziţi. acestea putând fi opera artistică. poezia „Munţii” are o structură fixă. prin imaginarul artistic specific barbilian.06. “nu-i goneşte”. care sugerează absenţa oricărei finalizări a stării de prăbuşire. 4. În concluzie. Sinonime: posomorâtă = tristă. pentru a fi siguri că totul va ieşi perfect în acest moment unic pentru noi toţi. menţionez faptul că educaţia primară a copilului este făcută de părinţii acestuia. baloanele şi pancartele cu cele mai surprinzătoare texte de bun-venit au fost atracţia principala pentru cei care ni s-au alăturat la această “seculară” sărbătoare. un plan terestru şi un plan cosmic: “tot ce sub noi era pământ” […] “Un cer deasupra ne-a rămas”. imaginile stâncilor şi ale apei care îşi fac loc printre stâncile munţilor şi şerpuiesc prin câmpii pentru a ajunge la punctul de vărsare “către mări odihnitoare”. sugestia este dată de . Vremea rochiilor cu crinolină a trecut de mult. artistul. Îţi scriu aceste rânduri pentru a-ţi povesti cele petrecute la festivitatea de împlinire a o sută de ani de la înfiinţarea şcolii noastre. 5. întrucât desparte subiectul multiplu de predicat. adresarea directă la persoana a II-a singular are nuanţă sentenţioasă. iar medalia omagială a fost înmânată invitaţilor. epitete în inversiune: “limpedea lumină”. fascinat de evenimente cosmice misterioase. care este coleg de clasă cu mine. Rima este împerecheată. spre ea te ţii”. 8. Prezentul gnomic al verbelor exprimă o acţiune continuă. 2. dialoguri şi relaţii comportamentale din epocă. s-au oferit coroniţe şi diplome elevilor merituoşi.care compun Universul.. Virgula din finalul celui de-al treilea vers desparte regenta de subordonată. “obşteasca armonie”. Poezia redă. Titlul format din substantivul comun. Pregătirile au început cu două săptămâni înainte. renunţare = abandon. Dacă acestea nu sunt înfăptuite până la o anumită vârstă. Figură de stil: Personificarea copacului. imensă 2. specifică sonetului. a creat roade bogate. soarta oarecum blestemată a artistului care. rezistă tuturor vicisitudinilor vremii şi reuşeşte să aibă “rod îmbelşugat”.figuri de stil: personificări (”dorul lor nebiruit/ Îl logodi cu vasta strălucire”) . În final. înfăşoară copacul în culorile apusului de soare. de regulă până la 7 ani. copilul nu va mai recepta cu uşurinţă faptele şi atitudinile din jur şi va avea o gândire confuză sau săracă. strălucit = opac. Meteorologii anunţă o vreme caldă. “s-o prinzi”.” (Valeriu Branişte) Sunt perfect de acord cu afirmaţia lui Valeriu Branişte. Antonime: crispate = destinse. figuri de stil: personificarea (vezi pct.Versul ”Un braţ semeţ au repezit spre tine” reprezintă o imagine vizuala ce simbolizează importanţa pe care aceştia o au în natură. Toamna. Când ne vom întâlni am să-ţi arăt diploma pe care am primit-o şi de care sunt foarte mândru. stânci. 10. îmbinat cu timpul trecut . aceea că “La toate popoarele civilizate viaţa de familie este baza ordinii sociale şi de stat”.”era” şi “a rămas”. mândria Clujului. “cade” etc. “casca lui de frunze”. am imaginat costume. Sens conotativ: În neguri de trecut.Virgula din primul vers marchează stilistic o enumeraţie. statul încearcă să îndepărteze copii abuzaţi din căminul lor şi să îi plaseze în grija unor asistenţi maternali sau chiar să fie propuşi spre adopţie. mări. De altfel. întocmire = înfăptuire. Toţi aveau în privire o încântare nemărginită şi o bucurie greu de controlat. violenţă fizică şi verbală. Liceul Teoretic “Emil Cioran”. Conjunctivul verbelor “să vrei”. dacă părinţii lor decad din drepturi. De aceea. cu puţine precipitaţii. “să bea”. “umeda perdea”. pe toţi ne-a cuprins o frenezie fără margini. îmbelşugat = sărăcăcios. iar copacul se pleacă recunoscător sub greutatea roadelor. asemenea copacului. “suntem”. Cu drag. “îl înfăşoară”. Ghirlandele de flori.6). 4. imaginea apei: “şuvoiul apei neîncăpătoare/-şerpuitoare formă veşnic vie-” 6. boli psihice etc. 29. Descrierea . Lirism obiectiv: Pronumele şi verbele la persoana a III-a singular: “ar vrea “. însă totul rămâne la stadiul de dorinţă. Subiectul al II-lea Sibiu. “să nu ne-ajungă” exprimă năzuinţa de izbândi. omul creator de frumos. Imagini artistice ale copacului: “mii de crengi crispate”. 9. apă. Ştefan cel Mare trăieşte prin faptele de vitejie. definită prin epitetul augmentativ în inversiune “augusta toamnă”. Mă copleşesc nouri de melancolie. În ziua cea mare totul era pregătit ca la carte. Varianta 20 1. alcătuire. cum este căderea stelelor. epitetul în inversiune “obşteasca armonie” asigurând lumii împăcarea cu sine şi gratitudinea pentru “rod îmbelşugat: “În toamna lui. Figură de stil: inversiuneametaforică “vasta strălucire” accentuează imensitatea srălucirii naturii şi asigură realizarea rimei îmbrăţişate a poeziei. “ar vrea/ Să sfarăme”.ca mod de expunere în creaţiile lirice: imagini artistice: vizuale (”Sub casca lui de frunze un rod îmbelşugat”). Aparţinând etapei parnasiene a creaţiei lui Ion Barbu. înfăşoară = desfăşoară. În al doilea rând./ fără să vrei. 7. Să ştii că unul dintre absolvenţii liceului nostru. în care eul liric transfigurează prin intermediul imaginarului poetic viziunea sa despre natura impunătoare. Liniile de pauză din primul vers al ultimei strofe marchează o metaforă explicativă pentru imaginea apei. Aceste măsuri sunt considerate şanse reale pentru micuţii năpăstuiţi să se integreze în societate şi să fie ţinuţi departe de ilegalităţi. necuprinsă = nemărginită. elevi şi profesori.

în sprijinul acestei opinii aduc următoarele argumente: În primul rând. veche = nouă. de a-şi întreţine familia. afirmaţie demonstrată prin argumentele expuse. Câmp semantic: oră. cadourile şi urările din partea celor dragi. Semnificaţia unei figuri de stil din prima strofă: Metafora “altarului visat” ilustrează aspiraţia oricărui poet de a realiza o operă unică. uzine etc. Rima împerecheată.2008 Dragă Alin. sugerat de epitetul “necunoscut”. dă poeziei un ton familiar. iar treizeci de copii au început să câte „La mulţi ani”. “tu”. eliptică de predicat. Expresii/locuţiuni cu substantivul “casă”: casă de piatră. ceasul. care ar fi putu vindeca suferinţa iubirii sau ar fi putut-o amplifica. deodată. Abia astept să vă văd şi să vă povestesc şi celelalte intâmplări incredibile ce au avut loc în ultima perioadă. secundă. cu scopul de a se rosti două silabe în loc de trei. Cratima leagă două cuvinte. casă de cultură. Cei care nu au chef să trudească nu sunt nici măcar invitaţi la interviu. adresarea directă prin pronume şi verbe la persoana a II-a singular: “tale”. măsura de 13-14 silabe 5. 29.a doua virgulă marchează coordonarea disjunctivă. Titlul are şi nuanţă sentenţioasă. Nici nu mă aşteptam să primesc atâtea cadouri. “cade-n geam zăpada”. Subiectul al II-lea Timişoara. “visezi”. Prozodia se înscrie în modernism: versurile sunt inegale. tema timpului. cadran. evidenţiez ideea că. 9. Tema iubirii. la forma negativă. păstrând astfel măsura şi ritmul versului 3. ideală prin valoare artistică. 8. însă am înţeles că o să ne vedem cât de curând. 10. care exprimă patima creaţiei şi o proiectează într-un timp nedefinit. “ta”. măsura este variabilă. sens justificat prin bogăţia câmpului semantic al “timpului”. inventivitate şi dorinţă de progres. Prin metafora blestemului -„s-asculţi de el (blestemul)”-. ornic 5. de când nu ne-am întâlnit. veselia 2. care mi-au pregătit o petrecere-surpriză. Un alt argument adus în favoarea acestei afirmaţii este faptul că cei mai săraci oameni sunt cei leneşi. omul trebuie să înveţe să-şi schimbe orizontul. 7. “ne”. “s-asculţi”. jalea = bucuria.06. motivul despărţirii. 8. eul liric dă sfaturi unui interlocutor imaginar.punctul marchează încheierea frazei (enunţului) 3. “am auzit”. cei cărora nu le place munca şi nu pot păstra niciun serviciu. scânteiere = lumină 2. am bătut încet când. am avut parte şi de o incredibilă surpriză din partea colegilor. În concepţia lirică a poetului. către poetul-simbol al artistului. Semnele de punctuaţie din ultima strofă: . Eul liric imaginează starea de nelinişte a iubitei care suferă pentru dragostea pierdută. unde roboţii iau locul oamenilor în fabrici.simbolizează eternizarea stării de melancolie a celor doi îndrăgostiţi (”amândoi”) pentru trecerea timpului şi neputinţa împlinirii iubirii. taine = secrete. Am avut parte de cea mai frumoasă aniversare. Imaginea vizuală “caden geam zăpada” şi imaginea auditivă “bătaia s-asculţi” amplifică starea de sugerează “răceala” interioară şi bătăile inimii care tânjeşte după iubire. “tu”. Imagini vizuale cromatice: “gara cenuşie”. prin care eul liric sugerează trecerea timpului.epitet dublu . Lirismul subiectiv este motivat de prezenţa mărcilor lexico-gramaticale care confirmă prezenţa eului liric în poezie: verbe şi pronume la persoana I : “am plecat”. care nu are loc pentru leneşi”(Eminescu) Afirmaţia „Munca este legea lumii moderne. . Utilizarea persoanei a II-a pronominale şi verbale: Verbele şi pronumele la persoana a II a atestă adresarea directă a eului liric către poetul necunoscut. permanentizând-o. să înveţe noi îndeletniciri pentru a putea să-şi găsească un alt loc de muncă. Omonimia cuvântului “cer”: *Un cer albastru-vineţiu se întrevede printre nori. prin care se evidenţiază atotputernicia cuvântului în Univers. iar imperativul „să n-ai deşertăciune”. a doua propoziţie. de deprimare manifestată în orice situaţie a unui cuplu care se destramă. Petrecerea a durat până dimineaţa pentru că atmosfera a fost prietenoasă şi veselă. cei leneşi nu au nicio şansă de a trăi decent. deşertăciune = zădărnicie. la care ea visează în ceasul înserării. Antonime: sonoră = tăcută. or. “noastră”. “ai împăcat”. . Totul a inceput cu un telefon misterios de la o colegă. oricât de puţin solicitante ar fi îndatoririle lui ca angajat. “ai simţit”.Sinonime: beznă = întuneric. *Aş vrea să-i cer mamei un cadou mai special. “ai stat”. 10. Subiectul al II-lea Text argumentativ: „Munca este legea lumii moderne. stabilind o legătură intimă între generaţii de poeţi. Titlul este exprimat printr-un substantiv nearticulat “Despărţire”. prin care mă ruga să merg până la ea. 9.prima virgulă coordonează adversativ două propoziţii. sub pretextul că a lipsit de la şcoală şi are nevoie de caietele mele. plecarea = sosirea. “ai stat”. dar şi prevenitor despre condiţia artistului în lume. tema condiţiei poetului/artistului în lume 7. m-am îndreptat spre uşa ei. în orice anunţ de angajare se specifică faptul că de la viitorul angajat se cere neapărat „dorinţa de muncă”.”şerpuitoarea formă”. reprezentat de adresarea directă (pronume la persoana a II a ) autorul dă poeziei un ton sentenţios. prezenţa substantivului “altar” conferind creaţiei valenţe sacre. Comentarea ultimei strofe: Poezia „Poetului necunoscut” este o artă poetică a lui Tudor Arghezi. cuvântul este omnipotent şi încărcat cu forţă creatoare pentru revigorare spirituală:„ai să umbli prin suflete-n cuvinte”. “palidul cadran” 6. a face casă bună cu cineva. Semantica acestui cuvânt sugerează şi intervalul de timp când doi îndrăgostiţi stau despărţiţi. Motivul visului. Prin lirismul subiectiv. am văzut că era intuneric peste tot. Încep prin a vă mulţumi pentru cadoul trimis care îmi este de foarte mare folos. Acest fapt mi-a trezit mici bănuieli că se întâmpla ceva neobişnuit. eul liric sugerează ideea că patima creaţiei este înrădăcinată în fiinţa poetului. prin care Arghezi sugerează starea de nefericire. În ultimă instanţă. Pe lângă felicitările. care nu are loc pentru cei leneşi”. Figura de stil: “noiembre prelungă şi sonoră” . care ar putea fi propriul eu creator. nepotul/nepoata voastră iubitoare. într-o lume atât de modernizată . iar rima împerecheată. nu pot concluziona decât că Eminescu a exprimat una dintre cele mai profunde observaţii privind societatea din orice timp şi anume că „Munca este legea lumii moderne. Cei mai mulţi dau vina pe neşansă. definind lirismul subiectiv. neidentificat. Ezitând. însă când am ajuns la scara blocului. care nu are loc pentru leneşi” are valabilitate şi în societatea de astăzi. Cu dragoste. Harul artistic are origini divine. începând cu “sau”. este statornicit “din veac în veac” în inima poetului şi constituie pentru el viaţa însăşi. propria nelinişte provocată de atotputernicia Cuvântului. uşa se s-a deschis brusc şi o explozie de artificii a luminat un tort enorm. 4. Îmi pare foarte rău că nu aţi putut sa fiţi cu mine într-o zi atât de importantă . prin condiţia comună pe care o au în Univers. Varianta 22 1. fiind totodată o adresare directă către oricare împătimit al scrisului. Având în vedere cele afirmate mai sus. “mări odihnitoare”) Subiectul al II-lea Dragii mei bunici. Expresivitatea poeziei este dată de folosirea verbelor la conjunctiv şi viitor. Ultima strofă a poeziei începe cu o interogaţie retorică.bogăţia procedeelor artistice: imaginile vizuale (”Şuvoiul apei neîncăpătoare”) şi de figurile de stil: epitete (”braţ semeţ”. Tudor/ Teodora Varianta 21 1. tehnologizată. nimicnicie. vremea. 4. 6. . fiind atras structural şi în mod decisiv de puterea cuvântului care „leagă şi dezleagă” orice. om de casă. Titlul „Poetului necunoscut” certifică faptul că această creaţie lirică este o artă poetică. dar “norocul şi-l face omul” prin strădanie. limbile. Următoarele trei versuri se constituie într-o amplă interogaţie retorică şi adresarea directă prin verbe şi pronume la persoana a II-a: “visezi”.

Singurul pronume la persoana I este la numărul plural. răsună # tăcute/mute 2. dar este dezolat când realizează că „straja de sus şi-a luat răgaz”. pentru manifestarea acesteia . o familie “unită şi solidară” poate asigura fiecăruia dintre membrii săi. cu valoare de „dacă”. dacă simţi sprijinul necondiţionat al celor apropiaţi. motivul îngerului 7. chinuit de “buba pământească” apărută pe “trupu-i alb” ca simptom ameninţător pentru desacralizarea omenirii. zilele # nopţii. Eul liric încearcă să se mai agaţe de ultima sa speranţă. Câmp semantic “înger”: “fericirile”. Varianta 24 1. dacă heruvimul care ocroteşte omenirea de păcate s-a contaminat de “boală”. Antonime: larg # strâmte. câmpul […]floarea” în opoziţie cu “Apele negre […] Nămoluri fierte.” În primul rând. consider că înţelegerea. o încredere în sine extrem de benefică prin faptul că. prin schimbarea funcţiei sintactice din atribut în complement. îngerul devine total dezinteresat de viaţă şi de culoare (“ Livada. situaţii ce i-au modelat/ erodat întreaga fiinţă – trup şi suflet. cu sens concluziv şi explicativ. cărui slujesc de treaptă”. dezbinarea este iminentă. 8. cât şi ca grup. întrucât „de”. ar rezulta că substantivul “de asfalt”. 5. Te îmbrăţişez cu drag.06. poetul autoincluzându-se. 3. comunicarea şi bunăvoinţa sunt trei lucruri esenţiale pentru a te putea integra în societate. a unei familii şi. Relaţiile degradate evidente în cadrul familiei Tulea. ai fi fost încântat să participi la o astfel de manifestare. totodată creează muzicalitate la nivelul versului. aceea ca „măcar un glas de goarnă” să răsune în lume. Rolul stilistic al conjuncţiei „de” în cadrul celei de-a doua strofe este de a evidenţia. Colegii mei au organizat un concurs de cultură generală. singura pe care a slujit-o cu credinţă şi care poate fi o treaptă spre eternizare: “Cu templu în spinare. se face seară”. iar rima încrucişată. Cu siguranţă. că altfel cedezi nervos. 29. însă totdeauna se impune şi puţină recreere. unde atmosfera plină de culoare. al înserării 7. întrucât heruvimul este îngerul aşezat de Divinitate să vegheze cărarea ce duce la pomul vieţii. Bolnav de monotonie şi de tare umane. Lirismul subiectiv se realizează prin prezenţa mărcilor lexico-gramaticale ale eului poetic: verbe la persoana I singular „aş fi”. Adverbul “mai” este folosit în versul “îngerul meu îşi mai aduce-aminte” pentru a exprima ideea că îngerul păstrează amintirea timp îndelungat. „slujesc”. Subiectul al II-lea Cluj-Napoca. Trăsături moderniste: . Scopul: „ca să cânte” 4. 9. câmpul şi-au pierdut şi floarea/ şi roadele şi frunza şi culoarea”). de asfalt”. în lumea muritorilor. Aşadar. aceea că “ O familie trebuie să fie unită şi solidară. A fost un eveniment spectaculos. Ultimele două versuri. căci altfel nenorocul bate la uşă” (Thomas Mann) Sunt întru totul de acord cu afirmaţia lui Thomas Mann. Conjuncţia “căci”. 6. 4. După cum ştii şi tu pe propria piele. el devine neputincios în faţa relelor care “încolţesc” şi sunt pe cale să evolueze în lume. Bunicii mei au casa în capul satului. căci altfel nenorocul bate la uşă. Expresii/locuţiuni: e strigător la cer. ar restrânge enumeraţia la doi termeni în loc de trei. Prin eliminarea ultimei virgule din versul “Nămoluri fierte. familia îţi poate da o forţă interioară.Mă bucur nespus că mi-am făcut puţin timp pentru a-ţi scrie câteva rânduri. “noastre” sugerează faptul că eul liric se autoinclude în omenire. „să ajung”. verbe ce exprimă o dorinţa”. care nu poate aduce decât fericire şi izbânzi în viaţă.limbajul artistic original: estetica urâtului realizat prin relaţii de opoziţie . pe măsură ce „zilele albe […] au început să plece. existând pericolul desacralizării lumii. Tema: condiţia de muritor omului în lume. îngerul se molipseşte de relele acestora şi nu-şi mai găseşte locul în cer (“oriunde capul caută să-şi puie/ Locu-i spinos şi iarba face cuie”). grele”. astfel. în care mama exercită o autoritate nefastă asupra dezvoltării personalităţii copiilor. dezbinarea a dus la destrămarea sigură a acestora. crede-mă. ca. “saştept”. dar şi forţa creaţiei sale. Metafora „stei de stâncă” poate sugera neclintirea şi tăria artistului. să-ţi povestesc ce-am mai făcut în ultimul timp. Măsura versurilor este de 13-14 silabe. Comparaţia “Cerul la gust i-ajunge ca un blid/ Cu laptele amar şi agurid” sugerează ideea că relaţia omului cu Divinitatea s-a degradat. Titlul acestei poezii./ Ca nişte bărci tăcute”. ori relaţiile dintre fraţii Aglae Tulea-Costache Giurgiuveanu care se urăsc din motive meschine. prin contrast. diferenţă ca de la cer la pământ. „cioplit cu dalta-n lung”. Sens conotativ: Discursul despre pericolul de a consuma droguri n-a dat roade. “Tăria” 5. 6. Titlul “Heruvim bolnav” sugerează pericolul care pândeşte omenirea şi anume acela de a-şi pierde spiritualitatea.intelectualizarea poeziei – viziunea filozofică a raportului spiritual dintre om şi Divinitate (demitizare) . cât şi spiritul european pe care încercăm să-l adoptăm cu brio. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “O familie trebuie să fie unită şi solidară. atât ca individ. sugerează o consecinţă cutremurătoare a întregii idei poetice. poţi învinge în viaţă toate obstacolele. legând două cuvinte şi formând o singură silabă. cioplit cu dalta-n lung”. Tonul elegiac sugerează ideea timpului ce se scurge ireversibil şi implacabil pentru om. Scriitori importanţi au ilustrat în operele lor acest aspect social. nedreptate strigătoare la cer. este un an greu în care trebuie să facem eforturi foarte mari pentru un viitor mai sigur. apoi s-ar modifica şi sensul comunicării. destinul fiecăruia evoluând spre eşec. ca în alte vacanţe. Relaxarea mea a constat în participarea la festivitatea organizată cu prilejul centenarului liceului nostru. însă. cu întrebări distincte despre istoria liceului. „de s-ar clăti”. un echilibru sufletesc şi o siguranţă în forţele proprii. faptul că timpul se scurge ireversibil. Tema: Timpul efemer. În concluzie. ca templu măreţ al propriei creaţii artistice. „aş sta”. la care răspunsurile spontane şi pline de vitalitate au stârnit ropote de aplauze. se suspectează reciproc şi nu există o relaţie afectivă între ei. aceea a pericolului desacralizării lumii. 8.2008 . este o metaforă care simbolizează amărăciunea. Refugiul spiritual rămâne poezia. Semnul exclamării evidenţiază dorinţa eului liric. “cerul”. Ultima strofă a poeziei debutează cu verbul la condiţional optativ precedat de prepoziţie. argumentează cu persuasiune afirmaţia de mai sus. aflat în toamna existenţei.de pildă. Sărbătorirea liceului a căpătat perenitate prin participarea numeroasă şi prin implicarea emoţională a tuturor invitaţilor. Se ştie deja că “unirea a făcut puterea” unui colectiv. Cratima ajută la păstrarea măsurii şi a ritmului. 3. Poate că am fost cam patetică. “trupu-i alb” în opoziţie cu “o bună pământească”. „de-aş fi”. În altă ordine de idei. ieri#azi. Abia aştept să ne relaxăm după examene şi să mergem într-o excursie la munte.“Livada. a sublinia dorinţa eului liric pentru viaţa. încât am uitat şi de examenele ce se întrevăd din ce în ce mai aproape. Sorin/Sorina Varianta 23 1. suportul religios. 2. iar tatăl este complet indiferent faţă de creşterea lor. intră în construcţii verbale aflate la modul condiţional optativ: „de-ar răsuna”. a face gaură-n cer. 10. a ajunge în cer. prin acelaşi destin de muritor. e picat din cer. „Toamnă de suflet” scrisă de Tudor Arghezi. 9. George Călinescu în romanul “Enigma Otiliei”. care exprimă dorinţa eului liric de a trăi în eternitate: „De-aş fi un stei de peşteri. înţelegându-se că nămolurile ar conţine asfalt. sugerând iminenţa morţii. prin care s-a evidenţiat atât spiritul naţional al românilor. În contact cu oamenii. cântec şi voie bună ne-a emoţionat atât de mult. imagine ce sugerează apropierea morţii. Metafora “cripta nopţii” ca şi comparaţia personificatoare “Zilele albe” […]/ Ca nişte bărci tăcute” simbolizează condiţia de muritor a omului. Metafora. că şi tu ai fi rămas impresionat de măreţia festivităţii. Dacă membrii unei familii au interese divergente. grele. Tema sacrului. Seara şi întunericul cuprind întreaga fire: „În şirul vieţii noastre întreg. mâhnirea ce pune stăpânire pe sufletul eului liric. 10. semnifică totalitatea încercărilor la care a fost supus sinele poetic. solidaritatea lor iubitoare. Motivul nopţii.

raţiunea trebuie să domine orice relaţie. 8. defineşte sentimentul de iubire tinerească şi unicitatea experienţei pe care eul liric o trăieşte. de fapte sau atitudini personale. Am plecat mai mulţi colegi din liceu şi această deplasare la înălţimi de peste 2000 de metri ne-a purificat la minte şi la trup. pe cabluri. să nu uiţi nicicând proverbul popular:“Fereşte-mă. Sinonime: miraj = iluzie.ingambamentul . de unde rezultă că el te poate doborî cel mai uşor. bătăile inimii amplificând fiorul lăuntric al eului liric. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului. atunci când se iveşte ocazia. fericirea până la cer dă sentimentului valenţe înălţătoare: “Luceau intens. Ed. a intra în vigoare. “bate-n arbori ora” 6. pe Ion. Peisajul este de o splendoare ce nu poate fi descrisă în cuvinte. “ne sărutam”. Imagini auditive: “clinchet stins”. Ed. 4. tinerii. În concluzie. în aer liber. fără a se marca fiecare vers prin majusculă ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite". Caracteristici ale neomodernismului: . Verbul "suntem" la prezentul gnomic şi gerunziul "intrând" constituie expresia certă a continuităţii românilor în patria lor. Virgula marchează o enumeraţie. Varianta 26 1. probabil. care ajunge la fericire şi extaz. ca să poţi discerne adevărul despre fiecare dintre cei ce vor să pară apropiaţi. ultima persoană de la care te-ai aştepta să te lovească. Forţa cuvântului. Enumeraţia “pe bănci/ şi pe statui.configuraţia iubirii într-un lirism pur. Speram că doar.epitet în inversiune. Trăsături neomoderniste: . Până atunci. “Sărutul”. Virgula. am fost în staţiunea Băişoara. Din păcate.c. N-aş fi crezut că timpul trece atât de repede… Dar încerc să nu mă stresez prea mult. are "lamă de brici". că s-au organizat multe concursuri. care sunt nemuritori prin ceea ce înfăptuiesc mereu. Enumeraţia “suntem aici/ în viaţă întregi şi în lucrare” are rolul de a eterniza prezenţa românilor pe aceste meleaguri. Enumeraţia compune ideea că existăm dintotdeauna şi mereu pe aceste meleaguri. cioc. se foloseşte în interiorul locuţiunilor adverbiale. a fi în aer. Figuri de stil: "colţul inimii noastre" . şi mă anunţa că sunt restantă cu plata ratelor. . “ne-nfăşura”.“Dicţionar de ştiinţe ale limbii”. în care emoţia este reală. întregi şi în lucrare".. ca punct de plecare al iubirii: “un cer […] pe care-l începea iubirea noastră”. punctele vulnerabile. îndrăgostitul exprimă bucuria sărutului în public.Dragă Alexandru. A avut dreptate cine a zis că tinereţea se găseşte la munte – aer curat. Punctul. nu am reuşit să câştig nimic. a intra în vorbă cu cineva. existenţa în text a lirismului subiectiv (reflexiv) sunt verbele şi pronumele la persoana I plural: "suntem". Titlul. de prieteni. stins = estompat. iar prietenul devenit duşman simulează sinceritatea pentru a-ţi “adormi” bănuielile. Mărcile lexicogramaticale care atestă prezenţa eului liric şi. iar punctele de suspensie sugerează continuarea enumerării. “în pieţe şi în scuaruri”. 9. cu tandră mirare".continuarea ideii din versurile anterioară. 5. Tema iubirii.metaforă. clinchet = sunet de zurgălăi. într-o unitate naţională şi un devotament patriotic ce definesc specificul acestui popor: "Însă pentru cei ce suntem aici/ în viaţă. integrali. O perdea de fum acoperea peisajul. ochiul. Doamne. care în concepţia lui Nichita Stănescu are materialitate. ci să-mi menţin echilibrul. dar sper că anul viitor să mă vizitezi şi să mergem împreună la Serbările muntelui. 4. reprezentat printr-un substantiv articulat. Iată că am ajuns la sfârşitul liceului. secretele şi este. a-şi da aere. sugerând continuitatea sentimentului de dragoste. la atingerea delicată a umărului. (DOOM-2): Cu chiu. În ambele cazuri. Tema: misiunea artistului în lume. pentru prima oară în viaţa. în perioada examenelor. cel mai mult mi-au plăcut concursurile. a pluti ceva în aer. ci prelungită.limbajul artistic se distinge prin ambiguitatea expresiei: “steaua neagră a părului tău scurt” – metaforă . şi nimeni nu ne-a lovit vreodată cu privirea”. ca semn de ortografie. întrucât el poate afla o mulţime de intimităţi. ceea ce duce la un destin nefericit pentru amândoi. presate de un cer/ pe care-l începea iubirea noastră”.continuarea ideii din versurile anterioare. Expresii/ locuţiuni cu "a intra": a intra la apă. ai veni şi tu aici în fiecare săptămână. "mării [. din păcate. al simţământului înălţător care atinge cerul. a intra în bucluc. care se împrieteneşte cu George Bulbuc doar pentru a ajunge la Florica. închipuire. a intra la facultate. ceea ce exprimă o acţiune trecută de curând. motivul sărutului 7. deci. Duşmănia prietenului este chiar mai primejdioasă. dar tot am zărit-o. mai ales că vieţuieşti la Călăraşi. motive: cuvântul..Polisemia cuvântului "perdea": Fata sa ascuns repede după perdea. păsările. a intra în voie cuiva. În viaţă. care învaţă în Băişoara. peste iarbă…” 3. dar şi tandru şi miraculos: "intrând în miracol. cioc. linişte… Revenind la eveniment. revin cu picioarele pe pământ şi îţi urez succes la examene! Cu drag. deşi cei doi îndrăgostiţi se simt singuri pe lume: “un aer mat ne-nfăşura. Ştiu că nu ai fi avut posibilitatea să vii. care accentuează valoarea spirituală a românilor."Dicţionar de ştiinţe ale limbii". “începea” ilustrează expresivitatea strofei. la Serbările muntelui.c. perpetuată într-o continuă emoţie cauzată de iubirea ardentă a îndrăgostiţilor: “adumbrea”. în fantezia cititorului/poetului: “pe statui. pentru noi. Putem lua un exemplu din literatură. peste iarbă” compune cadrul neomodernist al iubirii. Oricum. este tăios. a intra în joc. Ultima strofă începe prin conjuncţia copulativă “şi”. o astfel de activitate te scoate din monotonie şi pe mine m-a făcut să uit pentru o zi g rija examenelor.epitet cromatic. după cele care păstrează una sau mai multe litere din partea iniţială a cuvântului: Scrisoarea Băncii era datată 23 ian. În ultima vreme. Andrei/Andreea Varianta 25 1. Figura de stil:”clinchet stins” metaforă şi imagine auditivă care sugerează emoţia puternică pe care o simte îndrăgostitul. şi ei sunt prinşi cu pregătirea pentru bacalaureat şi admiterea la facultate. care ar constitui adevărate “îndrumări” pentru îndeplinirea scopului său de a-ţi face rău. fie de duşmănie. 2. eveniment organizat anual în cinstea mediului alpin. 7. care nu are această funcţiune.” (Nicolae Iorga. “Cugetări”) Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga. Şi să vezi la ce am recurs ca să mă relaxez: În perioada 20-25 iunie a. 6. dar nefinalizată. Martorii îndrăgostiţilor. 9. ci continuă emoţia sentimentului de iubire. pe cabluri.] albastre" . Chiar din prima strofă. între interjecţii identice. “nu ne-a lovit”. Timpurile verbale sunt imperfect şi perfect compus. Pupăza şi-a anunţat zgomotos prezenţa: cioc. de clopoţel. 10. cu vai mi-a înapoiat volumul pe care i-l împrumutasem anul trecut. “Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului”. . idee ilustrată prin verbul la persoana I plural "suntem" şi substantivul "în viaţă". bancurile fără perdea au luat amploare. fie de prietenie.limbajul artistic se distinge prin ambiguitatea expresiei: "cuvinte scrise cu colţul inimii noastre" – metaforă ingambamentul .. ca semn de ortografie. incendiare aş putea spune. în poezia anilor ‘60. Expresii/locuţiuni cu “aer”: o gură de aer. nălucire. "noastre" şi interjecţia cu valoare afectivă. şters 2.Nemira) . între cuvinte care se repetă. aer cald. dar. "O". "albe spume" . întregi = compleţi. sunt un simbol al zborului. 3. deoarece el îţi cunoaşte cel mai bine slăbiciunile. mat = opac. şi s-au acordat o mulţime de premii.Nemira) 10. relaţia presupune ipocrizie: duşmanul se preface că-ţi este prieten şi te distruge după ce îţi află slăbiciunile. Finalul poeziei marchează începutul iubirii intense. “luceau”. ambele valenţe ale prieteniei fiind la fel de riscante Un prim argument ar fi că prietenia cu duşmanul este periculoasă. adică la câmpie. dar am făcut cunoştinţă cu băieţi şi fete de vârsta noastră. că de duşmani mă feresc singur”. 5. 8. doar îl voi îndupleca. fără a se marca versurile prin majusculă (”scindare a unei unităţi lexicosintactice prin dispunerea ei în versuri diferite”. se foloseşte după majoritatea abrevierilor. verdeaţă. Ultima strofă a poeziei începe cu o conjuncţie adversativă "Însă". Sinonime: se-adumbrea = se întuneca. asumată de eul liric. a. de asemenea. Dacă ai şti câtă exuberanţă ne inoculează muntele. câtă energie oxigenează creierul. Imperfectul verbelor “se coborau”.

"crenge" = crengi. unit şi statornic: "Noi suntem. 10. nu în cele din urmă. timp şi. da" amplifică emoţia intensă a iubirii şi proiectează îndrăgostiţii în lumea spirituală a perechilor: "unu cu unu. ca şi în alte poezii stănesciene. Şi cei doi prieteni îşi bat palmele. 5. statornicie. la sentimentul de inutilitate a strădaniei.Ai dreptate. "limbi romane". La metrou au fost amplasate câteva mine explozive şi de aceea călătorii au fost evacuaţi. virgula are rolul de a separa interjecţia „O” de verbul „tinde-ţi” şi are valoare afectivă„O. sau de frica de a nu-şi pierde liniştea. fără a se marca fiecare vers prin majusculă. în cele din urmă. nu se vede. Forme corecte: "(îşi) subţie" = (îşi) subţiază. „văzduhul [. stăpâneşte. efect realizat prin imaginarul poetic. Antonime: . Vezi. trăiri. talent.suind ≠ coborând *Coborând scările. forţă şi sursă de comunicare erotică: “ Ducem cuvintele acestei limbi romane” 10. dar tot atât de adevărat este faptul că sunt şi invidioşi. 8. întreg văzduhul este plin de emoţia sentimentului de dragoste. De aceea. nu se cunoaşte = nu este evident. tu. ba consideră că este dăunător pentru ochi şi pentru şablonizarea creierelor. reuşita presupune trudă. De altfel. iubito. 3. eu mă simt mai aproape de cei tineri pentru că învaţă repede tot ce este nou. afirmaţia lui Camil Petrescu îşi dovedeşte pe deplin valabilitatea. Sinonime: domneşte = domină. într-o activitate trebuie neapărat răsplătită prin recunoaştere şi preţuire. la progresul societăţii. fără a se marca fiecare vers prin majusculă ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite".arc: Naşii lui Bogdan i-au făcut cadou de ziua lui un arc şi săgeţi de jucărie. un merit se cuvine să fie mereu recunoscut în deplinătatea lui. frânte. fie ea şi prin omisiune. te rog. “guri” 6. Sinonime: chipul = faţa. eu de exemplu. Varianta 28 1. prelungit şi în neomodernism. care se defineşte prin continuarea ideii din versurile anterioare. 5. perceput ca o călătorie în lumea sufletească a îndrăgostiţilor. prietenia nu ţine neapărat de vârstă. nu se ştie. /piatră cu piatră". Pe de altă parte. întors = revenit. "dacă tot aştepţi momentul potrivit. care se defineşte prin continuarea ideii din versurile anterioare. Tema: iubirea. *S-a schimbat de haine imediat ce a ajuns acasă. iubitori de omul cu înţelepciune.Nemira) * Cuvântul are materialitate. În versul “Noi suntem. care sugerează împlinirea cuplului erotic. Lui nu i se pare nimic interesant. prea orgolioşi şi adesea răutăcioşi. bunicul nu înţelege de ce stau eu ore întregi cu ochii în ecranul calculatorului. trebuie să primească încununarea cu aprecierea binemeritată. . În altă ordine de idei. spune-mi. ştii câte pilde care şi-au dovedit eficienţa mi-a spus bunicul? Cu toate acestea. Poezia se încheie . 8. întrucât temelia ei este solidă prin sinceritate şi loialitate. pasiune."Dicţionar de ştiinţe ale limbii".Un alt argument ar fi acela că.Alexandre. care duce la renunţarea de a mai face efort. trebuie făcut cunoscut acest succes. Pe de altă parte.] căprui” – epitet cromatic. Ultima strofă a poeziei potenţează iubirea eului liric.Da. dar tinerii sunt nerăbdători.Să ştii că are dreptate Călinescu. un fapt. vulcanici. pentru că. ceea ce duce. delicat 2. noi intrăm în relaţie mai ales cu tineri de vârsta noastră şi tocmai de aceea am rămas uimit că. "tinde-ţi" = întinde-ţi. săritori. emoţii.Omonime mine:* Multe mine de cărbuni au fost închise în ultimii cinci ani. o nemărginire a iubirii. te întrec alţii care nu aşteaptă". Trăsături neomoderniste: *Scrierea cu literă mică: este un procedeu prozodic specific modernismului. efort. justificat prin faptul că fiecare dintre aceste substantive stăpâneşte pe rând natura.Metafora "văzduhul serii mi-ar părea căprui". Minciuna. suntem prieteni de la patru ani… Au trecut 15 ani! . ce părere ai despre alegerea prietenilor? Trebuie să-mi aleg prieteni dintre bătrâni sau dintre cei tineri? . Vocativul "iubito". conturul = forma. Ultimele şapte versuri încep cu o confesiune la persoana I plural. se dau cu vremurile noi prea impulsiv şi nesincer. 6. să(-mi) rup = să(-mi) desprind. Însă. Alexandru! Uită-te la noi. respectat şi încurajat să continue în activitatea sa. În rezolvarea subiectelor la română am consumat două mine de pix. şi anume aceea a materialităţii cuvântului. 7. am rezolvat adesea neînţelegeri sau chiar conflicte. lumea sa sufletească evidenţiază extazul iubirii.. Câmpul semantic al "comunicării": “cuvintele”. motivul: cuvântul material 7. astfel încât verbul “ a domni” este atribuit fiecăruia dintre ele. *La geometrie . "(ţi-l) întorn" = (ţi-l) întorc. Indiferent care este mobilul care l-a impulsionat în realizarea scopului. la finalizarea cu succes a unui fapt de care depind mai mulţi oameni. exclamaţia afectivă şi retorică "oh. îmbătrâneşti. da" sugerează necesitatea eului liric de a-şi "întări" sentimentele şi ideile. care-şi priveşte iubita în ochi atât de adânc. a preocupărilor şi mai ales deschiderea făţişă în comunicare. dar câteodată sunt necumpătaţi şi pre orgolioşi. încât în jur se estompează conturul obiectelor: "Eu te privesc în ochi şi-n jur se şterg copacii". problema este cu un arc de cerc. luna se oglindeşte în ochii fetei. . iar pronumele personal "Eu" accentuează atitudinea îndrăgostitului. . cleiul tâmplăresc…” este acordul prin atracţie. după o scurtă pauză. Uite.Mihai. Victoria omului într-un demers. aceiaşi". Aşadar. de aceea atunci când o persoană reuşeşte să ajungă la performanţe. după cum spunea o personalitate americană. numit ingambament. pentru a sugera un imens spaţiu sentimental. Mihai striga la mine. spune Mihai. impulsivi. schimbat 2. . tăcerea. conchide Alexandru. rupte = obosite. 4. *Pentru o familie săracă. Repetiţia exclamaţiei retorice "oh."] . ambiţionând să se autodepăşească. capătă valenţe pline de încărcătură emoţională şi prin el se transmit stări. subţire = fin. Iubirea capătă valenţe cosmice. până la urmă. idealişti.. inspiraţie. *Arcul este un dispozitiv în formă de spirală folosit pentru amortizarea şocului.Cred că e bine să ii şi printre unii şi printre alţii. încât ar putea strivi în gene astrul şi îndrăgostitul deopotrivă. cruţare faţă de semeni.Valoarea şi rolul/funcţiunea virgulei: Ca semn de punctuaţie. eul liric reordonează Universul după legile iubirii. izbânda trebuie să fie recunoscută întotdeauna. odată cu satisfacţia succesului preţuit de ceilalţi. 4. Tinerii sunt entuziaşti. respect de trecut şi de tot ce este măreţ. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “A recunoaşte meritul pe jumătate e a nu-l recunoaşte deloc” (Camil Petrescu) În opinia mea afirmaţia lui Camil Petrescu este cât se poate de adevărată. omul care a reuşit să realizeze ceva cu totul special trebuie apreciat. virgula are rolul de a marca vocativul substantivului “ iubito”. 9. el dăinuie în timp. mi-am amintit că uitasem actele acasă. motive: ochiul. să fie apreciată creaţia şi munca depusă. a concepţiilor.Tema iubirii. pasiunii şi omul munceşte.Subiectul al II-lea Continuarea unui dialog pe tema prieteniei [". . Varianta 27 1. fără tragere de inimă În concluzie. fiindcă ei înşişi au învăţat a preţui legământul trainic între oameni. a cărei forţă de atracţie este atât de mare.Efectul stilistic: participiul întins a căpătat valoare de substantiv. Aici cuvântul sugerează eternitate. tinde-ţi mâna stângă către ei ” 3. Tipul de acord identificat în versurile “Domneşte pe-aici violetul.O prietenie ca a noastră nu se stinge niciodată. Ei sunt şi foarte buni prieteni. prelungit şi în neomodernism. Sens diferit: Imediat ce ajung acasă îmi schimb hainele. nici un lucru nu e uşor de realizat în viaţă. aceiaşi”. Ed.Figuri de stil: „adormiţilor gutui” – epitet personificator în inversiune.sentimente. se naşte ambiţia de a încerca să faci ceva şi mai deosebit. Iată ce spunea G. de aici înainte. iarbă cu iarbă. dacă stai numai între bătrâni.Călinescu.Impactul pe care-l are iubirea asupra eului liric îi dă acestuia iluzia că de pretutindeni îl privesc ochii căprui ai iubitei. îţi pui toată energia şi mintea în slujba următoarei realizări. Ei se tem de tot ce-i nou. deoarece întotdeauna meritul cuiva care a dus la bun sfârşit o muncă. gest familiar care le confirmă trăinicia relaţiei. în Cronica optimistului: «Bătrânii au experienţă. Răbdarea şi tactul sunt cele două arme care înving orice controversă. Scrierea cu literă mică: este un procedeu prozodic specific modernismului. . nu are ce căuta într-o prietenie. După cum se ştie. forma epistolară a confesiunii accentuează subiectivismul creaţiei şi totodată mărturisirea sentimentului de iubire care însufleţeşte cuplul. 9. Prin titlul poeziei “Scrisoare medievală” este evidenţiata indirect concepţia literară a lui Nichita Stănescu. aplicând învăţăturile bunicului. numit ingambament. luna .Bineînţeles! E bine să înveţi în viaţă şi de la tineri şi de la bătrâni. Alexandru. este dificil să aibă o gură în plus la masă. dar când a apărut mama a schimbat imediat tonul. meritul recunoscut pe jumătate atrage după sine dezamăgirea. iubito. concentrare./ pom cu pom.stângă ≠ dreaptă *Ion şi-a fracturat mâna dreaptă încercând să se caţere în copac. ci de asemănarea firilor.

să-şi asume greşelile şi eşecurile. a scăzut debitul apelor. a-l lăsa puterile. fantome = fantasme. metafora "ochiul tău verde" şi comparaţia "cenuşiu ca pământul" sugerează amploarea emoţiei atotcuprinzătoare. Dar eu nu sunt de acord cu asta. brusc. "un timp". pentru a se rosti într-o singură silabă şi marchează absenţa vocalei “u” de la negaţia "nu". În susţinerea ideii că omul nu are prieten mai bun decât pe sine. care imploră timpul să-i prelungească starea de extaz pe care i-o oferă iubirea. "ţi-l întorn". Titlul poeziei "Viaţa mea se iluminează" exprimă impactul pe care sentimentul de iubire îl are asupra eului liric. epitetul "sclipit" şi determinantul "de .Bogdane. prezentă în ultima strofă şi în versul liber din finalul poeziei. perceperea realităţii înconjurătoare prin prisma propriilor concepţii şi valori etice dobândite în timp. a lăsa de izbelişte. 7. treptat # spontan. punctul culminant al creaţiei sale. Imaginea artistică “regina mea de negru şi de sare” este o metaforă construită prin antiteză. Antonime: niciodată # întotdeauna. Sinonime: ţărm = mal. dar pentru aceasta. mesajul fiind alcătuit din elemente prozodice sau cuvinte cu sens figurat) 5. nu în ultimul rând. aşa e. cum ar fi: mediul ambiant în care ne naştem. Subiectul al II-lea Continuarea unui dialog pe tema egalităţii [".. preluată şi de neomodernişti şi sugerează continuitatea ideilor şi imaginilor poetice exprimate anterior. dacă nu le rezistă. Expresivitatea verbelor la prezentul gnomic reflectă continuitatea şi permanentizarea sentimentului de iubire: "(te) privesc". Cratima . vitalitate. dar suntem egali sau cel puţin aşa ar trebui să fim în faţa legii. înserare. eul liric sugerează apogeul. fiind introdus prin "şi" narativ. 9. 5.se manifestă mai ales în poezie. tu spui că numai în prietenia adevărată există egalitate şi îţi dau dreptate. 2. 8. printre care autocunoaşterea. care sugerează consecinţa pe care dragostea o exercită asupra îndrăgostitului. *Pentru că a scăzut greşit la exerciţiu. În concluzie. *funcţia poetică (estetică/literară .” 6. *Astăzi valoarea dolarului a scăzut cu un procent. primesc un salariu mai mic decât bărbaţii şi nu sunt lăsate să urce pe scara ierarhică. cum se spune. Apoi. 10. ci judecă numai faptele. Cratima leagă două cuvinte. "o undă"). . în linie temporală descendentă. atitudine conturată prin interjecţia afectivă "Oho" şi enumeraţia verbelor "alerg". Funcţii ale comunicării: *funcţia expresivă (emotivă . aşa ar trebui să fie….Eu consider că între un bărbat şi o femeie trebuie să fie egalitate. Ed. Tu ce părere ai.Asta poate însemna şi că justiţia este oarbă… . care revigorează spiritul îndrăgostitului. în toate momentele vieţii. a lăsa (ceva/pe cineva) în urmă. a nu se lăsa. ca un şarpe dezarmat. *Adolescenţa este anotimpul iubirii. Subiectul al II-lea Text argumentativ: "Omul nu are prieten mai bun şi duşman mai rău decât pe sine. "curg"."De aceea n-ai să mori": -leagă două cuvinte fără pauză. să-şi formeze concepţii solide.Sigur că nu. că a suna de intrare! Varianta 29 1.apus. toate fiind determinate de mai mulţi factori. Andrei! Pot fi egali. . pentru păstrarea măsurii şi a ritmului (DOOM-2) 3. tatăl cu fiul sau profesorul cu elevul său? Eşti de acord cu mine?"] . De aceea de cele mai multe ori critica de sine este foarte importantă atât în formarea şi evoluţia unei persoane. să-şi controleze reacţiile în diverse situaţii. "fantome-ale verii". pururea. 3.Pot fi egali din punct de vedere teoretic. cu aceeaşi capacitate sentimentală. a întovărăşi. omul este responsabil pentru propriile fapte. cu scopul de a se rosti într-o singură silabă şi a diminua numărul silabelor în vers. de exemplu. Ca simbol al sufletului. dar practic este mai greu.evidenţiază stările afective ale emiţătorului). Polisemia verbului “a scădea”: *Din cauza secetei.Dar chiar asta înseamnă! Dacă e oarbă nu se lasă influenţată de înfăţişarea celor aflaţi în conflict. Antiteză: “Morţi târzii şi timpurii. "(se) şterg". Varianta 30 1. poate să-şi facă mult rău. Teme: condiţia poetului în lume. Rugămintea eului liric se extinde asupra componentelor naturii ("o frunză". Titlul este reluat în primul vers al strofei a treia. pentru viitorul sau formarea personalităţii sale. tocmai de aceea simbolul dreptăţii este zeiţa legată la ochi. Dar nu cumva restrângi înţelesul cuvântului egalitate? . Scrierea cu literă mică la începutul unor versuri din poezie este o caracteristică a poeziei moderne..Se spune că ne naştem egali. o stare de extaz care-i iluminează spiritul. a lăsa ( pe cineva) cu ochii în soare. Alexandru? . iar destinul depinde în mare măsură de acţiunile sale. Verbele la condiţional optativ şi la conjunctiv la persoana a II-a singular exprimă o eventualitate cu care forţa sentimentului ar putea strivi totul în jur: "ai putea". Bogdane. năluci. ţinând în mână o balanţă. idee redată prin opoziţia sintactică "amiază/amurg". ideea autocunoaşterii este definită încă din antichitate şi ilustrată de scriitori în operele lor. stare spirituală care-i aduce iluminare eului liric: "viaţa mea se iluminează". a căror semantică (al căror sens) presupune vioiciune. cât şi în integrarea în societate. Ultimul vers accentuează dinamismul sentimentului de iubire. între care "Odă (în metru antic)" şi "Glossă". -Adevărat. exuberanţă. oricând. În altă ordine de idei. încercând în acelaşi timp să le corecteze. mi este un aspect: atât fiul cât şi elevul trebuie să acorde un respect real. Astfel. de unde rezultă că poţi deveni propriul duşman.Hai. Figura de stil: Prin metafora “spre un punct sclipit de stea”. Incapacitatea de a se autocontrola şi de a-şi impune o disciplină în viaţă poate provoca omului neplăceri şi chiar necazuri. prin care eul liric sugerează un scurt portret al iubitei şi o chemare. "o briză".Da. 2. el trebuie să se cunoască bine şi corect. Adică. a lăsa ( pe cineva ) la greu. procedeu prozodic numit ingambament ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite""Dicţionar de ştiinţe ale limbii". a lăsa corigent. . Femeile. depărtare # apropiere. situaţia financiară etc. Sens conotativ: *În amurgul vieţii pricepe omul preţul fericirii. iar bărbatul să se ocupe numai de carieră. "un an". întrucât omul este singurul responsabil pentru propriile fapte. ilustrează dorinţa ferventă a eului liric. al sentimentului de dragoste. de simţire. *Epitet cromatic – “ochiul tău verde” 7. Expresii/locuţiuni: a lăsa totul baltă. Comparaţie: "Ţărmul […] te-a urmat/ ca o umbră. stare accentuează şi de prezentul gnomic şi persoana I singular a acestor verbe. iar discriminarea asta are loc şi la locul de muncă.simetric. aş aduce argumentul că orice om ar trebui să aibă încredere în sine. . Strofa a patra exprimă intensitatea sentimentului de iubire. Dar despre egalitatea între soţi ce spui? . amurg. de obicei.Da. cărora. "salt". De altfel. bazat pe sentimentul recunoştinţei pentru contribuţia pe care fiecare dintre ei o are în educaţia şi evoluţia ta către maturitate. asfinţit. având în vedere că tatăl şi profesorul au deja o experienţă de viaţă care le oferă un ascendent intelectual şi moral asupra fiului/ elevului. "(mă) răsfrâng". "să striveşti". imaginea braţului stâng care întoarce chipul iubitei sugerează locul inimii. autoanaliza şi. o adresare directă în cazul vocativ.Nemira) 6. "un minut" sau măcar "o secundă". "un fir de nisip". 4. a obţinut un alt rezultat." (John Lubbock) Consider afirmaţia lui John Lubbock perfect valabilă. Nu femeia "să stea la cratiţă". au scăzut # au crescut. Orice om trebuie să-şi conştientizeze defectele şi calităţile.Într-o oarecare măsură sunt de acord cu tine. având în vedere că această egalitate socială este influenţată de mai mulţi factori. a urma = a însoţi. . a lăsa ( pe cineva) în pace. viziunea despre moarte. omul are numeroase slăbiciuni şi este supus multor tentaţii. Simetria sintactică "mai lasă-mă". Mihai Eminescu preia îndemnul "Cunoaşte-te pe tine însuţi" şi-l ilustrează în mai multe creaţii lirice. a lăsa mască (pe cineva) 4. cu aceleaşi date de inteligenţă. iar versul liber din final exprimă speranţa dar şi nesiguranţa eului liric privind durata iubirii.

prin prezenţa adverbelor de timp şi de loc: "Mereu şi pretutindeni. asupra creaţiei lirice rămase ca mărturie a existenţei sale terestre: "Apoi m-am dat înapoi/ În moarte/ Să mă privesc. lăsând viitorului valori de care ne bucurăm cu toţii. care nu poate fi stinsă de trecerea vremii sau de moartea fizică. omul poate avea oricâte bogăţii lumeşti.virgula marchează vocativul substantivului "fetiţo"* Nu mi-a răspuns la telefon. substantivul “cerc” sugerând perfecţiunea creaţiei. 5. Tema poeziei ilustrează condiţia poetului în lume. dacă preaplinul material nu este însoţit de o desăvârşire a sufletului.* Fetiţo. şi-ncet. ca şi Eminescu. în realitate. ca sentiment copleşitor şi durabil. Idealul fiecăruia dintre noi nu ar trebui să fie în vreun fel legat de lumea materială. cu o uşoară ironie. Aşa cum meditează poetul Mihai Eminescu. Subiectul al II-lea Text argumentativ: "Am înţeles că un om poate avea totul. virgula se foloseşte în interiorul unei locuţiuni adverbiale 3. Semnificaţia cuvântului "piatră": scrierea numelui poetului în piatră sugerează intrarea sa în nemurire prin opera literară pe care oamenii o citesc şi o preţuiesc. din dorinţa de a vedea ce e dincolo de suprafaţă. semnificaţia trimite către viaţa după moarte. că Elena a devenit mai înţeleaptă.strofele inegale. prin vocativul "draga mea"."*Autoportretul poetului este realizat prin imaginea alegorică a naturii. Tânărul se arată încântat şi îşi aduce aminte de cartea pe care el o dăruise Elenei. Strofa a doua a poeziei. 8. Marin Sorescu îi alătură. 3. metaforele "argila modelată" şi "urma mânei de care-a fost sculptată" având forţă de sugestie în acest sens. mulat după sufletul şi după trăirile interioare ale fiecăruia. moartă. . eul liric o face asupra sinelui artistic: "m-am dat înapoi". după criteriile lumii obişnuite. Apostroful din expresia: „pân`la urmă” marchează absenţa vocalei "ă". precum şi de adresarea directă. poezia "Inscripţiilor" scrise de Tudor Arghezi constituie o lirică inedită în peisajul literaturii române. domnul Moldovei. inertă = nemişcată. el fiind deja la superlativ. urmat de materialul pe care poetul îşi "ciopleşte" ideile (ex. motivul amintirii 7. 2279) În opinia mea. Poezia este romantică prin tema iubirii. Doamne. idee exprimată în penultimul vers. o inscripţie pe piatra funerară care eternizează poetul şi creaţia sa artistică. ms. că de duşmani mă feresc singur". desăvârşita armonie între fiinţa umană şi elementele lumii înconjurătoare. Elena îl lămureşte că este vorba despre jurnalul unui mare om de cultură din secolul al XIX-lea. care explică subiectul. Strofa a treia reliefează ideea că iubirea reţine în amintire tot ceea ce a fost nobil şi luminos în relaţia celor doi îndrăgostiţi. şi nimic având totul" (Mihai Eminescu.rol gramatical: * Pregătirea pentru examenul de bacalaureat înseamnă să citeşti. fiecare creaţie din acest ciclu având ca titlu cuvântul "Inscripţie". Timpul viitor al verbelor din ultima strofă proiectează sentimentul de iubire în eternitate. 10. ci este proiectată în eternitate. imobilă. a autoanalizei pe care. doar voi renunţa. cinstit de cititori. *S-a intoxicat de la un hamburger vechi. o înălţare spirituală. . de prieteni. consecinţele elidării acestui sunet fiind păstrarea ritmului şi a măsurii versurilor. *Mihaela este cea mai veche prietenă a mea. să reţii.: "Inscripţie pe biserică") Subiectul al II-lea Transformarea unui text din vorbire directă în vorbire indirectă: Îngândurată. Astfel. Amintirea este cu atât mai puternică cu cât cuplul păstrează vie dragostea. Varianta 31 1. deoarece ea a fost înscrisă în destinul celor doi îndrăgostiţi. să înţelegi. Personificarea "două inimi cânta-vor împreună" sugerează bucuria. "nor" 2. dintotdeauna marii săraci ai lumii. termenii sunt puşi în antiteză. Dihotomia eului liric (diviziunea în două părţi) în trup şi spirit oferă posibilitatea contemplaţiei din moarte asupra operei vii. chiar dacă uneori ai nevoie de singurătate. 10. mai ales la rochiile de mireasă./ Primului nor care mi-a ieşit în cale/ I-am pus în cap pălăria mea veche. 9. iar eul liric foloseşte persoana a II-a singular deoarece se adresează în mod direct oricărui poet nemuritor. De altfel. susţinând şi latura romantică a poeziei: "nobil […] lumină"/ "tină". 9. Virgula . Laitmotiv: "ne vom aduce aminte" 4. 4./ Haina i-am pus-o vântului/ pe umeri. ne fac să ne amintim că omul este alcătuit şi din suflet. Valoarea expresivă a adjectivului din versul "Asemănarea era atât de perfectă": adjectivul "perfect" nu are grade de comparaţie. are conţinut profund filozofic. Există o vorbă veche. veşnicia numelui poetului. încât întreaga fire îi conferă statutului de poet veşnicia. pentru a sublinia efemeritatea omului în lume. "să mă privesc". de ziua ei. sentiment puternic. motivul cuplului. humă 2. Modernitatea prozodică a poeziei:. 5. care are valabilitate şi astăzi: "Fereşte-mă. *Moda veche a crinolinelor a revenit. ţeapănă. într-o variantă condensată. tină = lut. porumbul este vechi de doi ani. din punct de vedere material. mai degrabă. Tema iubirii. 6. dintr-o trăire interioară intensă. afirmaţia lui Eminescu este o idee filozofică general-valabilă. înăbuşit de trecerea timpului sau de moartea celor doi îndrăgostiţi. iubirea va dăinui în veci. 8. perseverează. pe-ncetul”./ au scăzut. cotidiene nu mai au nicio putere şi este. sugerând şi piatra de mormânt.. Mărcile eului liric sunt reprezentate de verbele şi pronumele la persoana I: "ne vom aduce aminte". alcătuită doar din trei versuri scurte. natura 7. care ţin de concret şi pot fi atinse cu uşurinţă.virgula marchează coordonarea prin juxtapunere subordonatele predicative. Titlul "Puterea amintirii" sugerează ideea că forţa iubirii păstrează intacte emoţiile profunde ale îndrăgostiţilor. mâl. Caracterul alegoric al poeziei: *Contopirea artistului cu natura este sugerată printr-o serie de metafore şi personificări ale atitudinii poetice. nu numai din trup. Împlinirea ţine de un plan în care lucrurile mărunte.rima albă 6. "vânt". Verbele aflate la diateza reflexivă amplifică atitudinea de retrospectivă a propriei capacităţi poetice. . dar ea îi mărturiseşte că nu este mai isteaţă. prin transferarea gesturilor umane asupra elementelor din natură: "Am încălţat cu pantofii mei/ Drumul. iar simbolistă deoarece sunt menţionate simbolurile degradării fizice: inertă. uneori. ci că ieri a terminat de citit o carte care a impresionat-o. Sinonime: nu se curmă = nu se sfârşeşte. Teme: condiţia poetului în lume. trainic. *În hambar. redă unul dintre adevărurile vieţii noastre. care rezistă trecerii timpului. de trecătoarele avuţii.ca semn de ortografie.virgula marchează atributul apoziţional "domnul Moldovei". idealul nu derivă din bucurii materiale.* Ştefan cel Mare. neavând nimic. eternitatea ei (a naturii). a purtat peste treizeci de războaie cu turcii. Polisemia cuvântului "vechi": *A venit la teatru purtând o haină veche. 9. asemănarea fiind "atât de perfectă". pleonastic. oricând şi orişiunde". ce nu poate fi oprit. Aceşti oameni pot părea săraci. Elena îi spune lui Andrei că nu crede că este bine să fii singur în viaţă. Strofa a treia din poezia “Inscripţie pe uşa poetului” scrisă de Tudor Arghezi debutează cu ideea că odată cu trecerea timpului faptele poetului se pierd “amintirile. eul liric sugerează nemurirea poetului prin operă. 8. pământ. Andrei constată. dar bogăţia spiritului lor a fost nesfârşită." Viziunea de după moarte sugerează şi certitudinea dăinuirii în timp. fii atentă la maşini! . Semnificaţia titlului: Titlul “Inscripţie pe uşa poetului” sugerează un epitaf. fiorul lăuntric./ Cu pantalonii am îmbrăcat copacii/ Până la frunze. întâlnim oameni care nu şi-au clădit viaţa pe considerente materiale şi au preferat să îşi dezvolte ce se găseşte dincolo de efemeritatea trupului. dar totdeauna memoria păstrează şi "tina" ce a întinat. într-un cândva neprecizat. Prin comparaţia “s-a iscat din morţi poetul/ ca un cerc dintr-un pătrat”.stea" ilustrează harul celest al poetului şi strălucirea artei sale. a poetului şi a creaţiei sale. Câmpul lexical al naturii: "copacii". idealul în viaţă trebuie să aibă un caracter spiritual. au fost artiştii şi filozofii. Îndrăgostiţii vor fi legaţi de-a pururi prin trăinicia iubirii. adică un roman de aventuri.măsura variabilă a versurilor (3-13 silabe). În încheiere. "frunze". moartă.pentru a accentua contopirea ideală a omului cu natura. morminte etc. care. eternizat de creaţia sa: "De aceea n-ai să mori/ Încă-o dată niciodată". Andrei este curios să afle dacă se referă la unul dintre romanele ei preferate. mocirlă. un termen specific gradului superlativ -"atât de". . Prin urmare. "S-a iscat din morţi poetul". extazul iubirii. Varianta 32 1. Dar acest lucru nu înseamnă nimic. bogăţia lor derivă din setea de cunoaştere. atunci când se sfârşesc. sperând că doar. nu se opreşte. care. Tocmai de aceea. Cu toate acestea. treptat. stăruieşte = insistă. intens. Se ştie că adevărata fericire este dată de bucuria inimii şi a minţii. cu detaşare.

. ci. vom avea despre ce discuta amândoi. adecvat sau neadecvat. iar ultimul de 4 silabe. deplin = total. "scrii" şi prin vocativul "întunecata mea iubită". . văzduh = cer 2. -adresarea directă. viziunea iubirii şi dincolo de moarte. un prieten trebuie să fie alături necondiţionat. verosimilă a eului liric.”nicio pasăre”. diferită de aceea a naratorului din operele literare. Subiectul al II-lea Continuarea adecvată. .O. "-mă". Rolul cratimei în versul “Dorm şi-arinii de pe maluri” este acela de a lega două cuvinte pentru a se rosti fără pauză. ci că structura sa interioară era dominată de scepticism. Semnificaţia titlului: “Remember” înseamnă “aminteşte-ţi”. într-o singură silabă. 10. 7. conferindu-i statutul nemuririi prin săparea numelui său în piatră. Titlul “În miezul verii“este sugestiv pentru o zi toridă de vară. . Varianta 34 1. 6. 8. chiar dacă uneori ai nevoie de singurătate! zise Elena. nemişcarea copleşeşte întreaga fire. "văd". după ce o vei fi terminat. Adverb: “Liniştea-i deplin stăpân“ 5. întunecata mea iubită”. "să ridic". Dar cum de ai ghicit că am ajuns cu lectura jurnalului "Însemnări zilnice" al marelui critic junimist chiar la această confesiune a lui despre unicul Mihai Eminescu? . nu mi s-a întâmplat până acum. iar cântecul sferelor va alina suferinţa celui rămas singur pe pământ. şi nu se’ngână nicio boare”. 2. acest lucru fiind cauzat de împrejurările vieţii. care se vede ca fiinţă din altă lume. 4. . am citit şi eu acest volum. În concluzie. "(te)-aud". Cuvântul “întunecata” este un adjectiv cu valoare expresivă./ să mă auzi cântând chiar când voi fi murit." 6.n. până la ultima strofă. "eşti". 4. Raportul dintre eul creator şi univers: Întreaga poezie este o alegorie a uniunii desăvârşite dintre simţirea poetică şi natura universală. se schimbă într-o oarecare măsură."eşti". cu un destin mai fericit sau mai nefericit. sugerează acţiuni posibile. din jurnalul lui Titu Maiorescu. fie fizic.prezenţa pronumelor de persoana I singular: “ mea”. fără a fi influenţat de comportamentul. eul liric se integrează total între elementele Universului. Prozodic.terestru). mărturiseşte Elena.din prima strofă ilustrează trăirea reală. Relaţie de opoziţie: "Niciun nor văzduhul n-are/ Foc sub el să mai ascunză. Prietenia nu presupune jumătăţi de măsură. Sinonime: a scrie = a nota. cameră. care-l absoarbe total. dorinţa neputincioasă a eului liric de a-şi întâlni iubita. dintr-un jurnal de scriitor afli o mulţime de amănunte despre alte personalităţi contemporane cu el sau opiniile lui despre tot felul de oameni de cultură. a dialogului dintre doi colegi.Nu cred că este bine să fii singur în viaţă. odaie = încăpere. prin care se evidenţiază ideea că cei care se iubesc pot comunica şi dincolo de moarte.E unul din (corect este dintre . . Ultimul catren al poeziei reprezintă o adresare directă imaginară a iubitei către eul liric. a auzi = a asculta. Semnificaţia unei figuri de stil: “Să mă ridic din pat ca o stafie” este o comparaţie care sugerează starea emoţională ireală a eului liric. Prietenia nu se uzează. 9. să-ţi dea sfaturi şi să te susţină în tot ceea ce faci. păstrând totodată măsura şi ritmul versurilor. unde domină tăcerea şi nemişcarea. "să zăresc". indiferent de urcuşurile şi coborâşurile vieţii. Verbele din strofa a doua. Altfel spus. a consemna.n. Andrei a revenit pe calea cea bună. De exemplu.Nu sunt mai înţeleaptă decât ieri . Elena şi Andrei. "aud". Varianta 33 1. titlu ce sugerează îndemnul către neuitarea sentimentului de iubire. E jurnalul unui mare om de cultură din secolul al XIX-lea.Da! Nu este uşor! Însă.Să ştii.Nu cred. îşi exprimă Andrei satisfacţia. motivul: vara 7. un spirit.Eu nu mă pot încă desprinde definitiv de creatorul operei şi să mă las "furată" de omul muritor. . unde identificarea sinelui poetic cu natura este perfectă. realizată prin pronume şi verbe la persoana a II-a singular: "te". Comparaţia "Şi e linişte pe dealuri/ Ca-ntr-o mănăstire arsă" are rolul de a accentua imaginea calmului şi a liniştii care străbate întreaga poezie. pe care chiar tu mi l-ai oferit de ziua mea. e posibil. voce = glas. ori a fost doar o inspiraţie de moment? vrea Elena să lămurească gestul băiatului. prin care se evidenţiază eul liric în prima strofă.10. Nimic . Natura este moleşită de căldura sufocantă. deoarece consideră că pereţii au urechi.prezenţa verbelor la persoana I singular: “(te) văd”. 5. Verbele la modul indicativ ./ să mă vezi aieve în cereasca oglind / şi în părul meu stele să se stingă şi să aprindă”. aflate la modul conjunctiv. strofa are cinci versuri. pentru că sunt cu adevărat pasionat de genul "jurnal" literar. am aflat că Mihai Eminescu nu a fost nefericit ca om. da! Acum ştiu despre ce vorbeşti! exclamă încântat băiatul. astfel încât pare fără viaţă. . că şi pe mine m-a uimit afirmaţia lui Maiorescu! exclamă Elena.Nemira). idee ce domină întreaga poezie.dar am terminat de citit o carte care m-a pus pe gânduri. nicio “ amplifică senzaţia de pustietate. cu o ezitare în glas. Natura inertă este cuprinsă de un calm şi o linişte surprinzătoare.Fie.Nu.Ce înţeleaptă ai devenit! surâse uşor ironic Andrei. enumeraţia ”niciun nor”. trebuie să fie o relaţie solidă. cinstită şi permanentă. cu 6-8 replici. egoismul sau invidia. ca adept al filozofului romantic Arthur Schopenhauer. ilustrată în prima strofă prin metafore şi personificări. 3. Sinonime: nesfârşită = infinită. Stelele vor străluci ca prin minune în părul iubitei. răspunde Andrei. Ed. *După câteva mustrări din partea părinţilor. Tema iubirii. chiar dacă aceştia aparţin unor lumi diferite (cosmic . rişti să fii dezamăgit de atitudinea sau mentalitatea unui autor! constată Elena cu un uşor surâs amar. Epitetul “cereasca oglindă” transfigurează cerul care devine o cale de comunicare între îndrăgostiţi. Cele doua mărci lexico-gramaticale. Tema: natura . dimpotrivă. un duh.Citind astfel de jurnale. tema morţii. Comentarea versurilor: “Da. scrierea unor versuri cu literă mică este un procedeu numit ingambament ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite". . a momentelor frumoase petrecute împreună. îşi explică Andrei pasiunea. “nicio frunză” accentuează ideea că nimic nu se clinteşte. fie psihic. 3. excluzând cu desăvârşire interesul. linişte = tăcere. Arşiţa de pe dealuri este asemănată cu atmosfera tăcută şi relaxantă dintr-o "mănăstire arsă". *Profesorul s-a aprins atunci când şi-a dat seama că a fost minţit de elevul său. "să nu pot".) romanele de aventuri pe care le iubeşti atât de mult? întrebă Andrei plin de curiozitate. sunt de acord cu afirmaţia lui Alexandru Paleologu.adăugă fata . Ea îi promite că îi va fi alături pentru vecie. Finalul poeziei reiterează încremenirea cauzată de arşiţa verii. Un prieten adevărat este menit să-ţi fie alături şi la bine şi la rău. Sens conotativ: *Simţea de departe căldura sufletească a mamei. o inovaţie prozodică a moderniştilor Subiectul al II-lea Text argumentativ: “O prietenie adevărată nu se poate epuiza prin uzură şi nici nu poate înceta fiindcă părţile şi-au descoperit la un moment dat alte gusturi şi alte interese” (Alexandru Paleologu)) Cred cu tărie că o prietenie adevărată nu se deteriorează din pricina trecerii timpului şi nici din cauza schimbării caracterului individului ori a intereselor. 9. Vers care conţine un adjectiv cu valoare expresivă: “Ce departe eşti. al celuilalt. fiind capabilă să depăşească orice limită în numele dragostei. inevitabil. capătă complexitate şi comunicarea este dincolo de cuvinte. "-mi". fără niciun fel de interes sau condiţie.intelectualizarea poeziei – ilustrarea în operele literare a unor concepţii metafizice şi viziuni originale despre lume. . "să aud". proiectând sentimentul în eternitate.Am presimţit! Eram sigur că te apuci imediat să citeşti această carte şi mă bucur că. . căzând pe gânduri."Dicţionar de ştiinţe ale limbii". Trăsături ale modernismului: . iar repetiţia pronumelui “niciun.Mi-ai oferită această carte pentru că o citiseşi. “e pustiu. deoarece. 8. viaţa şi univers. nu admite motive convenţionale. Scriitorul are o viaţă concretă. versificaţie tipică pentru lirica lui George Coşbuc. Prietenia înseamnă generozitate şi sprijin permanent. considerând că astfel pot pătrunde mai adânc în sufletul omului care imaginează alte personaje. întunecatul meu iubit. sunt: . dintre care patru cu măsura de 8 silabe. . "scrii" . pe tema lecturii: . dincolo de moarte. aprobă Andrei. Atmosfera este apăsătoare. Enunţuri cu sensurile conotative ale cuvintelor “perete” şi “a se aprinde”: *Ea este o fire suspicioasă. se adânceşte. . Un prim argument pentru a susţine această idee ar fi faptul că orice om.

"idei absurde" reliefează indirect gândirea abstractă. Caut. simbolizat de metafora "munţii şi-apele". însă Cornelia îmi dezvăluie motivul pentru care s-a dus la Paris: pentru a-şi îndupleca fratele. atât în familie cât şi în şcoală funcţionează acest adevăr evident. "se revarsă". a-şi lua gândul (de la ceva). a investiga. este „o copilărie”. Egoismul. adresarea directă către propriul suflet.cratima leagă două cuvinte. Scrierea versurilor cu literă mică marchează ingambamentul. drum = cale. ca modalitate de versificaţie în poezia modernă ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite". Funcţia cratimei: „ce-mi” .nu se mişcă din cauza căldurii dogoritoare. margine = capăt. Figurile de stil. componente-simbol pentru destinul artistului. reprezentat de verbe şi pronume la persoana a III-a singular. evidenţiind nostalgia eului liric şi prin punctele de suspensie din final. Eul liric îşi asumă destinul. când cu gândul n-ai gândi. adică familia. Mă opresc. a nesocoti 2. plecãrile” sugereazã starea de mâhnire şi melancolie a eului poetic în năzuinţa sa de a se înălţa spiritual. sugereazã ideea de desprindere spiritualã şi zborul către eliberarea interioară a sufletului. plecãrile. cu "drumurile lumii toate". iar versurile inegale şi monorima conferă poeziei originalitate. fratele ei susţinând argumentul că sora lui trebuie să-şi termine studiile mai întâi. amintindu-mi că în curând ne vom căsători. „noaptea”. Sinonime: plecare = pornire. dorinţă = aspiraţie. îşi arată îngrijorarea faţă de mine. pentru că arăt foarte rău şi încearcă să mă consoleze. a studia. extremitate. educaţia primită în familie este ca un bumerang. putând revoluţiona gândirea. Dacă mama se poartă urât cu bunica.Nemira). pentru pronunţarea într-o singură silabă. în care intrarea era interzisă. Inversiunile "ieie-şi". Cornelia este hotărâtă să ne căsătorim imediat ce ne vom întoarce în ţară sau imediat ce voi dori eu. deoarece sunt prezente mãrcile lexico-gramaticale: verbe şi pronume la persoana I: „îmi pasă”. "de foc". trebuie să fie Cornelia. Titlul este alcătuit dintr-o repetiţie a substantivului la plural "plecările" precedată de interjecţia afectivă "O" şi urmată de punctele de suspensie. dar trăieşte intens speranţa împlinirii dorinţelor arzătoare. a luat şi exemplul acesta negativ. a cerceta. ei se vor purta frumos. "nu se mişcă". întreaga natură fiind toropită de căldură. În enumeraţia "Deveneam un adolescent dificil. "să ascunză". nesimţirea. Ea este dezamăgită că n-a reuşit. Timpul imperfect exprimă o acţiune începută şi neterminată. 9. rută. Încrâncenată. atitudinea şi viziunea asupra existenţei. 4. 10. câmp. îl determinã pe acesta sã îi scadã nota la purtare sau sã ia alte măsuri mai drastice. Pornesc iar.” 6.”. Lirismul prezent în aceastã poezie este subiectiv. "cruţe-şi". cu bizarerii şi idei absurde". 9. peisajul reprezentat de luncă. "scape-le". cratima înlocuieşte vocala "î" care lipseşte pronumelui (îmi). iar copilul respectiv nu are decât de pierdut.”este adevãratã şi are legătură cu educaţia. se întoarce cu efect dublu împotriva celor care au ignorat rolul bunei creşteri."ale mele". pentru depãrtãri şi vecinicii. navele?” introduce interogaţia retorică şi are sens emoţional. autocunoaşterea 7. După mişcări. Fiecare carte citită oferă o nouă perspectivă asupra vieţii. să fie de acord cu această căsătorie. Afirmaţia „A aştepta sã culegi altceva dintr-un pământ decât ce a fost semãnat în el ar fi o copilărie. concepţiile originale. Personajul îşi formase o lume a lui. Imperfectul realizeazăå o lărgire a orizontului atât în plan spaţial cât şi temporal. a naratorului-personaj. susceptibil. pe care îi dispreţuia şi cu care nu . 6. 4. Verbele la imperfect „deveneam”. vor răsări virtuţi. de la care. "Dicţionar de ştiinţe ale limbii". către veşnicie: „suflete. 8. Cu fiecare lectură nouă.. „m-„. Motivul zborului. Câmp semantic: timp – „din noapte”. năzuros. deschide-ţi […] aripele!…" Subiectul al II-lea (20 de puncte) Text argumentativ: „A aştepta sã culegi altceva dintr-un pământ decât ce a fost semãnat în el ar fi o copilãrie. "e linişte". De altfel. Opera politicã). năzuinţă. „suflete. „stam” sugerează starea de incertitudine.”(Mihai Eminescu. incertitudinilor. este reprezentat de situaţia în care un elev are o atitudine insolentă şi dã dovadã de proastã creştere faţã de un profesor. a ignora = a omite. a neglija. cu nuanţă onomatopeică.Nemira) Varianta 35 1. „mi”. a gândului plin de speranţă şi de incertitudine totodată. o domnişoară. motivul visului 7. topica şi punctuaţia sunt relevante pentru anumite stări afective ale naratorului ce se transmit pe parcursul operei şi cititorului. dealuri. iar dacă semeni virtute. a mepriza. Ĩn al doilea rând. aripele!. atitudine susţinută şi de proverbe populare româneşti: „dupã faptã şi răsplată” sau „ce semeni aia culegi”. Ĩn concluzie. indică un moment trecut şi aduce cititorul în timpul real deschizând o perspectivå dinspre trecut spre viitor. aripele!.. Ultima strofă a poeziei „O. aşadar transpunerea în vorbire indirectă păstrează persoana naratorului. unde exista o barieră între el şi ceilalţi colegi. (Atenţi! Textul care precedă dialogurile este la persoana I singular. epitetele au rol caracterizator: "adolescent dificil" numeşte în mod direct trăsătura de mofturos. Pronumele interogativ ce din versul „ce-mi pasã mie unde mã vor duce trenurile. în care sunt surprinse elemente ale satului şi dincolo de acestea.. de a-şi regăsi sinele prin eliberarea sufletului. ceea ce argumentează absenţa directă a eului liric: "nu se'ngână". greu de mulţumit. atunci copilul. eul liric se vrea nepăsător în ceea ce priveşte cărările propriului destin. Virgulele din titlul poeziei marchează interjecţia afectivă "O" şi repetiţia "plecările. în sprijinul cãreia aduc următoarele argumente: Ĩn primul rând. mai adaugi câteva lucruri la cele pe care le-ai învăţat. "zilnic" 5. Ed. capricios. gând la gând. deoarece prin utilizarea imaginilor artistice şi a cuvintelor cu sens figurat se conturează· imagini plastice în conştiinţa cititorului. limitã. speranţelor. Ed. exigent. ca îndemn la meditaţie asupra iluziilor. Un exemplu adus pentru a susţine argumentele de mai sus. a-l bate gândul. " toată ziua". de altfel. că dacă semeni răul. comunicare anevoioasă cu personajul. văd la capătul celălalt destul de depărtat. plecãrile” de Aron Cotruş. a-şi pune în gând. o persoanã care se comportã necivilizat îi provoacã pe cei din jur sã se comporte la fel. realizată prin persoana a II-a şi vocativ: "suflete. Structuri lexicale care conţin imagini artistice ale zborului: „ca un stol neobosit de paseri albe”. 5. Titlul poeziei lui Aron Cotruş (1891-1961) „O. o iluzie. rău va ieşi deasupra. nici măcar păsările nu aleargă prin văzduh. Calitatea stilului: Textul citat se încadrează în stilul beletristic. deschide-ţi pentru-nalturi. În poezia “În miezul verii“ se manifestă lirismul obiectiv. pentru depărtări şi vecinicii. dispreţui = a desconsidera. însă ea se scuză într-un mod tipic feminin: croitoreasa nu-i terminase rochiile comandate şi o tot purta cu vorba. Varianta 36 1. nepãsarea provoacă reacţii identice din partea celorlalţi. cu totul deosebit de ceilalţi adolescenţi. 3. adică relatarea celor discutate implică persoana I. ea era sigură că nici eu nu voi ajunge la Viena decât atunci când vor începe cursurile. Subiectul al II-lea Transformarea replicilor dialogului în vorbire indirectă (un fragment din "Hronicul şi cântecul vârstelor" de Lucian Blaga): A doua zi la ora 10 mă duc la Bibliotecă. comparaţia "zborurile/ ca un stol neobosit de paseri albe" compun o invocaţie cu nuanţă profetică.cratima se foloseşte pentru cuvântul compus. plecãrile. va avea aceeaşi atitudine grosolană cu mama sa. este extraordinar modul în care o carte poate schimba mentalitatea şi chiar firea unui om. traiectorie. Sinonime: dificil = mofturos. nesiguranţa condiţiei poetului în lume. Enumeraţia metaforică „trenurile. iar punctele de suspensie sugerează o prelungire a emoţiei. Expresii care sã conţinã substantivul „gând”: cãzut pe gânduri.. a explora = a analiza. vale."Dicţionar de ştiinţe ale limbii". „ping –pong” . deschide-ţi pentru-nalturi. adică o nouă viaţă. 2. Întreaga poezie este dominată de moliciunea specifică arşiţei copleşitoare într-o zi din "miezul verii". plecările". 8. când va ajunge la maturitate. Teme: adolescenţa. Sã-ţi imaginezi cã purtându-te urât cu ceilalţi. a urmări. 10. "dorm". afirmaţia lui Mihai Eminescu are aplicabilitate în multe situaţii. Mă enervez. „serii”. Cornelia n-a sosit încă. 3. persistenţa atmosferei în care se desfăşoarăå acţiunea. Mă mir când aud această veste. navele şi dorinţele” evidenţiază drumurile incerte ale destinului. Poezia lui Coşbuc are un aspect monografic. După ce mă sărută. pentru că ea îmi spusese că pe la începutul lui septembrie va fi la Viena.

Atunci când iubeşti cu toată fiinţa şi cu toată puterea. cel mai bun lucru pe care poţi să îl faci este să iubeşti cu toată fiinţa ta şi să nu îţi fie frică de acest simţământ. Sinonime: însoţirea = căsătoria. neafectat. În versul: "Şi pe soare. Titlul “Am zărit lumina” simbolizează. 5. sugerează dorinţa de comunicare a eului liric cu lumea înconjurătoare. "dragă". la care cugetă aşezat lângă tulpina plopului. intrarea eului liric în lumina ce călăuzeşte către viaţă. stereotipii ale comunicării între oamenii care. 4. acompanierea. iar fata răspunde afirmativ./ Admirând în umbra caldă florile de prin poiene". dragă. pentru ca să-i poată strânge stânga. în aceeaşi clipă. În concluzie. cred că este într-un fel eronată. interesul său pentru condiţia omului în lume. de lumină şi de frumuseţe. ("se uită la mine cu sufletul") . lipsite de sinceritate şi conţinut. Trăsături neomoderniste: . nu-mi răspundeţi. realizate prin figuri de stil. cu o uşoară ironie bonomă. "îmi place aici". Figura de stil din versul "Iar fata aceea. personificate.versuri inegale. mirată de prezenţa lui Gelu. ci doar o formă de ataşare. 9. o categorie filozofică profund umană. 10. dar refuză să-i dea mai multe detalii. Sens conotativ: *Ea are un suflet cald. ca o mare nevăzută. Venirea pe pământ a eului liric are un scop declarat. participarea afectivă a naturii în viaţa omului. oglindindu-se în geamul jumătate îngheţat al vitrinei. că este indiscret. Curios. cele două virgule marchează vocativul şi adresarea directă către fată. în fond. simţi nevoia să fii. chiar dacă. 5. în loc să joace ping-pong. Vizibil încurcată. preferă să umple tabla cu versuri. Expresii/locuţiuni cu verbul "a duce": a duce tot greul. O altă situaţie întâlnită în viaţa reală este atunci când cineva îndrăgostit puternic speră că şi persoana respectivă o să simtă. simţindu-se diferit şi având alte preocupări. deoarece eul liric conturează imagini vizuale ("vultani cu mândre pene"). a duce la bun sfârşit (ceva). Personificarea "Valuri limpede […]/ Trec alin pe faţa lumii şi din treacăt o sărută" sugerează armonia dintre om şi natură. Niciodată nu se întâmplă astfel. Râse. "m-am născut". O recunoscu după mantou. 10. metafora "se uită la mine cu sufletul" sugerează simpatia spontană a fetei pentru eul liric. fata se grăbeşte la o întâlnire importantă şi misterioasă în acelaşi timp. vânătorul fiind furat de doruri neştiute. virgulele marchează apoziţia metaforică "falnic oaspe". în cele din urmă. însă trebuie să profiţi de orice ocazie pe care o ai de a te îndrăgosti pentru că altfel. Gelu o întreabă cu cine. Descrierea este modul de expunere predominant în acest fragment. Nu este atât de important să fii iubit. îl salută cu iubire. cât să iubeşti tu – cu toată puterea şi cu toată fiinţa” este că nu reflectă adevărul despre iubire. Tema iubirii. pentru altfel nu-ţi vei găsi niciodată sufletul pereche. care râd de arma lucitoare). a-l duce mintea. căci. gândind . Cei ce se căsătoresc din interes. Gelu o întreabă pe Adriana de ce fuge şi dacă aceasta îl ocoleşte. Poezia aparţine genului liric deoarece modul de expunere predominant este descrierea. iubit.Verbul la gerunziu “admirând” ce se repeta în strofa a II-a. Metafora este şi o inedită şi surprinzătoare definiţie a sentimentului de dragoste pură. o atracţie spre comunicare. în care nuanţa uşor ironică se îmbină cu o bonomie plină de delicateţe. în pauze. fiind plin de frământări. a o duce bine/rău. De altfel. pe care ea i-o întindea grăbită. Ritm trohaic. 9. personificare). nu vor cunoaşte niciodată iubirea adevărată. Consider că iubirea nu cheamă iubire. Semnele de punctuaţie în versul: “Nu. ilustrând vraja luminilor şi a umbrelor jucăuşe prin iarba şi florile din poiene: "Admirând jocul luminei pe splendoarele verdeţii. iată/ Se uită la mine cu sufletul…". plopul “cu a lui frunză argintie” (epitet cromatic). În strofă este prezent şi motivul visului. Imagini vizuale: “vânătorul pleacă grabnic la a zorilor ivire”. Întrebarea banală "cum o mai duceţi" este îmbogăţită semantic prin alăturarea emoţională a cuvântului "fericire". Frumuseţea naturii este copleşitoare. ea este "amară". iar punctul semnifică terminarea enunţului. 6. Eul liric iubeşte viaţa. a duce dorul (cuiva). voind parcă să-l evite. de aceea două veveriţe se amuză privind arma care devenise inutilă. de un umanism înduioşător. pe Adriana. Ultima interogaţie “Cum o mai duceţi cu fericirea?” se înscrie în originalitatea limbajului artistic propriu lui Marin Sorescu. dar răspunsul devine inutil. Adriana îi spune ceva despre un secret. Varianta 38 1. întrucât. prin naraţiunea la persoana I şi focalizare internă ("împreună cu") Subiectul al II-lea (20 de puncte) Transformarea replicilor dialogului în vorbire indirectă (Mihail Sebastian. auditive ("mii de glasuri sunătoare"). idei regăsite în mai multe creaţii ale lui Marin Sorescu ("Iona")./ Abia dacă am timp să pun întrebări". la începutul versurilor al doilea şi al treilea subliniază fascinaţia pe care natura o revarsă asupra eului liric. Fetele schimbă un mic semn de complicitate şi Cecilia. Ultima strofă reprezintă o imagine vizuală complexă în care sunt prezente atât elemente ale naturii.metafore subtile. răspunsurile sunt doar simple automatisme. un flux afectiv sincer. în relaţie cu textul poeziei. 3.absenţa rimei (rimă albă) Subiectul al II-lea : Text argumentativ despre iubire: Părerea mea despre afirmaţia “Iubirea cheamă iubire şi ea. cum se oprise în faţa unei librării. persistă. lasă = rămâne. iar în fragment sunt prezente imagini vizuale şi auditive compuse prin intermediul unor figuri de stil (“Valuri limpede de aer. florile de prin poiene./ Şi pâraie cristaline. viziune asemănătoare cu filozofia lui Lucian Blaga (la care naşterea este "ieşirea în lumină"). motivul luminii 7.voia să aibă nicio legătură. metafore.”. care explică ipostaza soarelui personificat. 8. Verbe aflate în relaţie de antonimie: "se ridică" # "cade" 4. de exemplu. emană o vrajă atât de puternică. sugerând faptul că-i pasă de oameni: "Şi m-am născut şi eu/ să văd ce mai faceţi". Mărci lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric: verbe şi pronume la persoana I singular: "Am zărit”. iubirea nu cheamă iubire. realizată prin persoana a II-a. de atracţie falsă. Părerea mea este că niciun om nu ar accepta să trăiască alături de cineva care nu-i împărtăşeşte sentimentele şi că . 10. eu” 6. trecând tocmai strada. măsura de 16 silabe 7. încât vânătorul uită cu desăvârşire scopul pentru care se afla acolo. acelaşi sentiment. având o imaginaţie şi o putere de creaţie ce ating forme maxime. nu te deranja să mă iubeşti. Pe de altă parte. falnic oaspe. Promiţând că îi va explica mai târziu totul./ Trec alin pe faţa lumii şi în treacăt o sărută”epitete. Cecilia vine spre ei. lui Gelu i se păru că o recunoaşte. soarbe = respiră. se ridică = se înalţă 2. Şirul de interogaţii retorice sunt banale. Tânărul adolescent simte dorinţa de a se retrage în sine. . izbucneşte în râs. Despre a doua parte a acestei afirmaţii: “Nu este atât de important să fii iubit. Insistenţele lui Gelu o determină pe fată să-i reproşeze acestuia. este încântat de iubire. Varianta 37 1. cât şi reprezentanţi ai lumii animale (veveriţele. interesul lui pentru condiţia omului în lume. candidă. cât să iubeşti tu – cu toată puterea şi cu toată fiinţa”. căci fata îşi ascundea obrazul. 2. El se simte diferit datorită identificării spirituale cu mari poeţi europeni şi autohtoni şi se manifestă diferit. “Vânătorul la tulpina-i cade-n visuri iubitoare”. Incipitul poeziei exprimă miracolul naşterii. "Am zărit lumina pe pământ". 3. Perspectiva narativă defineşte punctul de vedere al naratorului-personaj (narator autodiegetic).ceea ce mulţi cred – cum că iubirea vine cu timpul şi se instalează între cei ce stau împreună. motorii ("Vânătorul pleacă grabnic"). de aceea eul liric consideră că nimeni nu răspunde cu adevărat: "Mulţumesc. sunt total dezinteresaţi de răspuns: "Sănătoşi? Voinici?/ Cum o mai duceţi cu fericirea?". în realitatea concretă. care se bazează pe o multitudine de întrebări retorice: "Nu am timp de răspunsuri. Avea mâinile încărcate cu diverse pachete şi Gelu trebui să-i ia câteva. măsură variabilă: de la 3 la 12 silabe . pe un ton uşor iritat." Adresarea directă din interogaţii. „Oraşul cu salcâmi”) Într-o zi de decembrie. 8. eul liric îşi exprimă în mod direct sentimentele. adevărul este că nu îţi poţi alege momentul când te îndrăgosteşti şi dacă te copleşeşte acest sentiment. uneori. prozaice. aşa că iubirea nu "cheamă" iubire. *Purtarea lui mi-a lăsat un gust amar. şi vultani cu mândre pene". plină de căldură. la rândul tău. "să văd". spre celălalt trotuar. atunci când îţi vei găsi perechea nu vei şti să o preţuieşti şi o vei pierde. este important ca cel de care te-ai îndrăgostit să îţi împărtăşească sentimentele.

să surâd’’. elevii de la Colegiul "George Coşbuc". fiind în acelaşi timp şi prieteni. în viaţă. îşi dedică viaţa acestei cauze şi acestei făpturi. Cu drag... Jertfa sângerândă intră în concordanţă cu durerea şi convulsiile din sufletul eului liric: “Şi prada îi e gata…De fulger luminată.. Cea mai mare iubire din lume.. "sunt".”. În ceea ce priveşte prozodia. personajul Vitoria Lipan din romanul “Baltagul”. adresare directă prin folosirea persoanei a II-a: "te" 6. *După ce aluatul pentru cozonac este preparat. îşi creşte copiii. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "zi": zi de zi. Comparaţia “Durerea mea e mută ca deznădăjduirea” şi personificarea “durerea […] mută” evidenţiază o imagine dezolantă a durerii eului liric şi a pierderii speranţei de împlinire a iubirii.2007 Dragă George. Mărcile lexico-gramaticale atestă lirismul subiectiv prin pronumele şi verbele de persoana I: . sentiment sugerat de metafora "valea chinuirii" ce sângerează de durere. Comparaţia “La umbră. care se manifestă în pustiu. Conjuncţia căci din versul “Căci astfel e acum viaţa-mi osândită” are rolul de a introduce o idee explicativă. şi viscol. trebuie să fii de bună credinţă cu toţi din jurul tău. 6. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre devotament: "Iubim mai mult pentru ceea ce dăm decât pentru ceea ce ni se dă . Ceilalţi colegi s-au împărţit în grupe. de a fi alături de persoana iubită. alcătuite din elementele naturii dezlănţuite. L-am întrebat şi pe profesorul de filozofie şi el a spus că onestitatea este un concept filozofic complex iar acesta poate fi privit din mai multe perspective. Versul “Încerce acum soarta să-mi crească suferirea” sugerează ideea că destinul îi este potrivnic şi. Prezenţa eului liric: pronume şi verbe la persoana I: “–mi”. încrederea. acces. trebuie lăsat să crească aproximativ o oră. Versul "Şi negură. precum şi prin imperativul "vorbiţi". pe Gheorghiţă şi pe Minodora. M-am bucurat că ai câştigat olimpiada la matematică. Pare că şi bestiile iadului vor să-i provoace frământări din ce în ce mai chinuitoare: “Adaoge chiar iadul şerpi.vorbiţi”. întrucât o mamă este dispusă a face orice sacrificiu pentru copilul ei. ritmul iambic 7.. 5. sintetizând ideile poetice exprimate în strofele anterioare. 8. El crede că. măsura versurilor este de 13-14 silabe. în plină zi.. . iubirea faţă de o persoană dragă. în funcţie de propria opinie despre importanţa corectitudinii în comportamentul fiecărui cetăţean. gândirea-mi se arată. de Mihail Sadoveanu. Valoarea expresivă a conjuncţiei "căci" (din structura:"Căci va pleca"): Conjuncţia "căci" are valoare concluzivă. are o importanţă deosebită. 8.. “ întâlnesc”. zile fripte. Fenomenele ce pot distruge totul în calea lor . îl sprijină pe Gheorghiţă în formarea personalităţii de la adolescenţă la maturitate. o jertfă aşteptând” exprimă puterea agresivă a gândurilor poetice. 2. Folosirea virgulei: Ca semn de punctuaţie. precum şi suferinţele provocate de neputinţa împlinirii iubirii. pe care o pot ajuta. La şcoală mă descurc bine. Agonia. a fi înalt cât casa.o să rămân”. Teme: natura şi iubirea 7. Tu ce părere ai? Aş fi foarte curioasă să-ţi aflu opinia. o jertfă aşteptând”. virgulele din primul vers marchează o explicaţie cu nuanţă apoziţională: "Vorbiţi încet. Eu consider că. fin. ca şi aşteptarea obositoare de revigorare a relaţiei cu lumea înconjurătoare. gândirea-mi se arată. Reacţia poetică este asemenea unui tigru care îşi caută prada: “La umbră. Agonia. Prima strofă a poeziei exprimă starea de oboseală intensă a eului liric:.-n întuneric. În al doilea rând./ Ca tigrul în pustiuri. Trăirea interioară este intensă. idee susţinută şi de autorul G. sentimentele capătă valenţe tot mai mari. sintagma poate fi considerată o sugestivă definiţie a poetului. deoarece devotamentul.Napoca. Intrarea lui în vis e-ngăduită”: măsura 12 silabe. ce exprimă deznădejdea devoratoare şi adânceşte sufletul în întuneric. nu există devotament mai puternic. Colegii sunt extraordinari şi ne ajutăm reciproc. Ibrăileanu./ Ca valea chinuirii se vede sângerând”. 9. nu are altă cauză" (Garabet Ibrăileanu) Sunt de acord cu ceea ce afirmă G. Această dispută ţine de vreo săptămână. căreia îi pot deschide un drum în viaţă.Virgulele au rolul de a separa termenii unei enumeraţii. întunecate de suferinţa profundă. (Mariana Claudia Drăguţ) Varianta 40 1. “o lungă agonie”. zi şi noapte. însă nu neapărat şi cu ceilalţi din jurul tău. se află în căutarea unui mijloc prin care să-şi îndeplinească idealul de iubire şi să facă lunga agonie să dispară. amărăciunea eului liric se amplifică. a se crăpa de ziuă. conform tradiţiilor creştineşti. a învălui. 3. lucru reliefat prin comparaţia “Durerea mea […]/ E neagră ca şi ziua când nu te întâlnesc”. zi liberă. învăţa sau care încearcă să-mi ofere mie ceea ce este mai bun.şi mai ales pe aceia pentru care ne jertfim. intrare = pătrundere.Vorbiţi încet.îmi lunecă”. 4. a munci cu ziua 4. fraged = delicat. . Titlul reprezintă un substantiv articulat. pentru a fi onest cu tine. durerea. Neputinţa comunicării îi provoacă o stare de moliciune sugerată de comparaţia "sunt neputincios ca mătasea". credinţa.“Îmi place a naturii sălbatică mânie. ce e în armonie/ Cu focul care arde în pieptu-mi sfâşiat. Varianta 39 1. * Mama m-a crescut în spiritul adevărului. furii ce muncesc. Ritmul şi măsura versului . rima încrucişată şi ritmul iambic.”. deoarece niciunul dintre noi nu este capabil să-l convingă pe celălalt că nu are dreptate. Cea mai mare iubire din lume. Polisemia verbului "a creşte": *Copilul ei are o condiţie fizică şi psihică foarte bună şi creşte într-un an cât alţii în doi. colegul meu.. sau poate chiar în şoaptă".” Gândurile eului liric. dacă îmi ajut prietenii apropiaţi sau pe cineva la care într-adevăr ţin. Eu îţi ţin pumnii şi-ţi doresc putere de …exerciţii. a fi om de casă. În strofa a treia a poeziei este exprimată durerea profundă a eului pentru că iubirea este departe. la Ploieşti şi vom putea discuta mai pe larg despre toate lucrurile./ Şi negură.06. Epitetul în inversiune "lirica fiinţă" ilustrează sensibilitatea excesivă a sufletului poetic. . Florina.Subiectul al II-lea : Scrisoare despre ce înseamnă să fii onest: Cluj. În concluzie. Deşi este o mamă foarte severă. .-n întuneric. inclusiv onestitatea. mânia interioară provocate de imposibilitatea iubirii eului liric este în armonie cu natura dezlănţuită. de la o zi la alta. peste zi. şi viscol. Expresii/locuţiuni: a fi casa casă şi masa masă. 29. cuvinte înscrise în câmpul semantic al "suferinţei". am avut o dispută cu Andrei. 5. a mamei pentru copil. 2.. . o concluzie a simţămintelor poetice exprimate anterior. sau poate chiar în şoaptă”. încearcă să facă ceea ce este mai bun pentru ei.îmi’’. Ibrăileanu: “Iubim mai mult pentru ceea ce dăm decât pentru ceea ce ni se dă – şi mai ales pe aceia pentru care ne jertfim. “mea”. şi cer întărâtat" . Sinonime: vis = reverie. În ceea ce priveşte iubirea mamei pentru copil. Ca să-ţi dai seama de relaţiile dintre noi./ Ca tigrul în pustiuri. devotamentul pentru o cauză sau faţă de o persoană are o semnificaţie specială. 10. 3. odată cu trecerea timpului. a înfăşura = a acoperi. dacă sunt dispusă a face anumite sacrificii pentru respectivele persoane. Două trăsături a ale lirismului subiectiv: Folosirea pronumelor şi verbelor la persoana I: "sunt". precum şi prezenţa imperativului . Îţi mulţumesc pentru scrisoarea ta. a face casă bună cu cineva. Titlul poeziei sugerează tema dominantă şi anume suferinţa provocată de neputinţa împlinirii cuplului erotic. nu are altă cauză”. . se află în concordanţă deplină cu starea interioară devastatoare a eului liric: "Şi tot ce e de groază. împlinirea şi bucuria sufletească sunt mult mai mari decât în cazul în care mie mi se oferă un sprijin. casă de piatră. şi cer întărâtat"-. am să-ţi relatez o situaţie petrecută de curând.mele”. onestitatea înseamnă să fii sincer cu tine. Suferinţa sfâşietoare este cauzată de neîmplinirea idealului de iubire şi de permanentele dezamăgiri din viaţă: “Încerce acum soarta să-mi crească suferirea.îmi". contemplaţie. Mie mi s-a părut că aceasta este o viziune destul de limitată asupra onestităţii şi a respectului faţă de tine şi de ceilalţi. Te felicit şi sunt sigură că vei ajunge la olimpiada internaţională. Poetul foloseşte elementele din natură pentru a contura mai sugestiv profunzimea şi intensitatea sentimentelor erotice. a mamei pentru copil. Poate dau eu o fugă la tine. "Doar sufletul îmi lunecă prin casă". Sper să ne vedem curând. Loialitatea face parte din categoria valorilor morale care ar trebui respectate de fiecare individ în parte. Acum ceva timp.

însoţită de slăbiciune fizică. când poetul-actant este incapabil de comunicare ("neputincios"). poeta exprimă o idee îmbogăţită cu idei filozofice profunde privind unicitatea sufletului omenesc.doar sufletul îmi lunecă prin casă”. Varianta 41 1. deoarece orice dragoste oarbă. la şcoală. pe lângă un pom cu mugurii gata să plesnească şi ochii nu remarcă nimic?… Numai sensibilitatea inimii poate face omul să vibreze la misterele firii. aflate în contratimp: întrebarea şi răspunsul. s-a simţit bine alături de noii colegi. Tema naturii. a înzăpezi.06. 3. oamenii s-au îndepărtat de natură. am simţit că mi-au luat obrajii foc şi probabil că m-am înroşit foarte tare atunci când am negat cu vehemenţă.” 9. Timpul capătă proporţii hiperbolizate. atunci când dezamăgirea a pus deja stăpânire pe artist şi interesul s-a diminuat vlăguit de aşteptare: "Niciun răspuns nu se naşte/ Decât când nimeni nu mai are/ Nevoie de el". fie că se referă la o persoană. 2. Scepticismul poetei este accentuat în finalul poeziei de o tristeţe sfâşietoare. pentru că nu are limită de vârstă. obeze # slabe: *Majoritatea fetelor şi-ar dori să fie slabe. Tema condiţiei poetului. Intuiţia omului este o trăsătură foarte importantă şi cred că. eul liric se simte lipsit de energie. a fost iubirea.Expresivitatea versurilor este ilustrată de verbele la prezentul gnomic (etern). clipele sunt obeze şi par "ani şi anii epoci". Subiectul al II-lea Text argumentativ despre iubire: "Numai cu inima poţi vedea lucrurile corect. o pasăre. deszăpezit. Prin titlul „De ce nu m-aş întoarce printre pomi?”. Uimit de patetismul meu. susţinea el. cred că mai întâi observăm îmbrăcămintea. numai cu inima poţi pătrunde esenţa lucrurilor. Am fost plăcut impresionată de ultima ta scrisoare şi iată că m-am hotărât şi eu să–ţi scriu pentru a-ţi povesti despre noul meu coleg de clasă.. deoarece poeta construieşte discursul liric pe două valenţe ale cunoaşterii. starea lirică sugerând delicateţe. dar rămăsesem amândoi cu un fior lăuntric greu de explicat./ Sufletul meu niciodată. În altă ordine de idei.. începi să simţi un flux care poate fi seducător sau. durerea profundă cauzată de trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului. să se bucure de o floare. Familia lexicală a cuvântului "zăpadă": zăpadă. 5. În versul: „Frunzelor. împăcare cu sine. ceea ce este esenţial este invizibil pentru ochi" este cât se poate de adevărată din punctul meu de vedere. 8. Răspunsurile la întrebări abstracte despre harul poetic şi creaţia lirică.. 10. Ştefan. gingăşie. dar mai ales să-ţi relatez ce am vorbit cu el. nu poate să lase dovezi concrete pe pământ. "semne" 4. textul liric reflectă un trecut plin de confuzii ("Mă uit în trecut şi nu înţeleg"). 5. apelându-se la aluzie. Foarte târziu. Varianta 42 1. Ana Blandiana exprimă dorinţa puternică de a se întoarce la origini. Însă. deszăpezire. ultimele versuri conţinând un verdict amar. sensul. „stolurile de frunze” 6. „icre” 4. „pradă”. ce încântă auzul. "voiam". Poeta vede natura ca pe un loc unde poate să se descarce de sentimentele apăsătoare. acolo unde privirea nu poate ajunge. dar numai cu inima. păsărilor. Polisemia cuvântului "a întoarce": *Mâine se va întoarce de la Călăraşi. a deszăpezi. dar şi curiozitate. Titlul sugerează starea de oboseală intensă şi prelungită. temă aleasă de noi. întrucât ochii percep numai ceea ce este la suprafaţa lucrurilor sau fiinţelor. ceea ce amplifică eufonia lirică. stătea retras şi circumspect. a lăsa rece. În primul rând. înzăpezit. De câte ori nu trecem nepăsători pe lângă un peisaj încântător. unde frunzele personificate sunt asemenea unor stoluri şi „ţipă ca păsările”. poţi să "vezi" şi dincolo de aparenţe. ghidarea după instincte nu dă greş. Ei bine. "să spun" 7. dar trebuie dublat de raţiune. Subiectul al II-lea Scrisoare despre iubire: Timişoara. "unei limbi". „frunze”. fie că se referă la o decizie. peştilor” virgula marchează o enumeraţie 3. Am vorbit cu el despre hobby-urile lui. El s-a uitat lung la mine şi apoi mi-a destăinuit că şi pentru el sentimentul de iubire este unic. ţinuta. Cu toate acestea. *Şi-a întors cămaşa pe dos. la început nu mi se păruse prietenos. nu poate să nască urmaşi: „Trupul meu poate să nască urmaşi. că este sentimentul cel mai înălţător pe care-l poate simţi omul. ca să se facă manechine. .. firească. În ultimele trei versuri ale poeziei.06 Dragă Horaţiu. nu durează prea mult. Crezi că sunt în pericol să mă îndrăgostesc? Dar el? De-abia aştept să vin la Piteşti ca să vorbim şi să-ţi povestesc ce-a mai fost. s-a comportat manierat şi a ştiut să se facă plăcut şi ascultat. cu un simţ aparte. „îmi”. însoţită de slăbiciune fizică . Titlul este reprezentativ pentru întreaga poezie.sufletul îmi lunecă”. nici mai mulţi. Ioana. Ştefan m-a întrebat dacă sunt îndrăgostită şi vorbesc din experienţă proprie. "nu înţeleg". de miracolele fascinante care aduc relaxare şi emoţie estetică în sufletul oricui. fiind ilustrată în poezie prin versurile inegale şi absenţa rimei. 9.. motivul frunzelor 7. până şi întrebarea care aştepta răspunsul s-a stins: "Şi întrebarea care-l aştepta/ A murit. 2." 10. întrucât ni sa părut interesantă. perioadă din care îşi aminteşte doar rănile sufleteşti. a fost primit cu multă căldură. să-ţi dezvălui care a fost prima impresie . "voi citi". motivul cărţii 6. 29. nici un: *Nu am nici un prieten.ce ilustrează continuitatea stării de oboseală. Imagini artistice: „arborii chirciţi de vântul fierbinte”. „mei” . -. ceea ce este esenţial este invizibil pentru ochi" (Antoine de Saint-Exupéry Afirmaţia "Numai cu inima poţi vedea lucrurile corect. iar foşnetul acestora sunt asemănătoare ciripitului păsărelelor. Apoi am notat câteva idei pentru lucrarea noastră de grup. un fir de iarbă… În concluzie. despre trecerea timpului vin adesea prea târziu. *Fineţea stilului se realizează prin întrebuinţarea acelor cuvinte ce exprimă în mod subtil ideea. Versul "Azi sunt neputincios ca o mătasă" este reluat şi modificat în finalul poeziei: "Azi sunt ca o mătasă". Cu drag. a lăsa în pace. când suntem atraşi de o persoană. şi un prezent sumbru care exprimă eşecul definitiv în cunoaştere: răspunsul nu mai vine şi chiar întrebarea care-l aştepta a murit. urmând ca cititorul sau interlocutorul să descopere esenţa comunicării.Pronume şi verbe la persoana I singular: "mă uit". Figură de stil: Prin folosirea comparaţiei personificatoare „ţipă ca păsările” poeta compară frunzele cu nişte stoluri de păsări. dar pe parcurs impresia mea despre el s-a schimbat. Câmpul semantic al cărţii: "alfabetul". Sincer. pe lângă prietenie şi relaţiile umane.sunt neputincios”. în viziunea poetei. atitudinea şi chiar capacitatea de comunicare. deoarece nu cunoştea pe nimeni. Prin interjecţia afectivă „O” se sugerează miracolul pe care-l trăieşte poeta. creând un cadru rustic. 8. nefast. Amândoi voiam să ne cunoaştem mai bine şi eu am început discuţia prin a-i explica ce reprezintă pentru mine iubirea. spre deosebire de trup. Mărci ale eului liric . După câteva zile. "Neputincios ca o mătasă". predându-se deplin . Din perspectivă temporală.. ce nu se poate multiplica. Expresii/ locuţiuni cu verbul "a lăsa": a lăsa baltă. Sensul cu nuanţă negativă din prima strofă. . „unde mă pot rostogoli plângând”. la ora de română am fost în aceeaşi grupă de lucru şi tema lucrării noastre. capătă un înţeles benefic. de cele mai multe ori. atunci când conştientizează că sufletul. Formele niciun şi nici un: niciun: *Niciun copil nu are media zece la matematică. 9. *Toţi cei aflaţi în curtea liceului au întors capul după Mihaela. Prima lui zi de şcoală în oraşul nostru a fost foarte agitată din cauza mutării lui la bunici şi asta l-a făcut să se simtă puţin dezamăgit. Figură de stil: „Durerea mersului” este o metaforă personificatoare şi semnifică. simptome sigure ale unei "astenii" accentuate. "doar sufletul îmi lunecă prin casă". a lăsa în voie. înzăpezire. Calităţi particulare ale stilului: *Armonia (muzicalitatea) este dată de sonoritatea caldă. de a se bucura de frumuseţile naturii.sufletul aşteaptă’’. de scădere a capacităţii de receptare a lumii înconjurătoare. după trecerea unei anumite perioade. Cuvinte bisilabice: „Vântul”. Consider că iubirea este cel mai emoţionant şi pur sentiment existent în viaţa oricărui om şi poate apărea oricând şi la oricine. deci nemotivată. Horaţiu. dimpotrivă. Antonime: desculţe # încălţate: *Cizmele încălţate de ea erau primite cadou.

uman-terestru cu cel universalcosmic: "Şi roua şi zefirul. al clipelor fascinante petrecute alături de cei dragi. sinceritatea. cum ar fi: metafora „stolurile de frunze”. ce încântă auzul. el este esenţial în menţinerea neştirbitã a acesteia. ci părinţii lui. în cele din urmă. fiind mai degrabã un efect. Varianta 44 1. "mucava") cu neologismele ("perspectivă". De aceea este o legătură intrinsecă între familie şi societate. sau un desen făcut de copil. al bucuriei de a aduce pe lume urmaşi. peste deal".imagine vizuală. "au trecut leproşi cu zurgălăi".„Familia este temelia vieţii sociale” . ceea ce amplifică eufonia lirică. În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament. a fi în putere. În concluzie. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre educaţie: "Copilul nu datoreşte părintelui viaţa. ci presupune o relaţie spirituală profundă. *Pentru tema la română nu ajunge nici un caiet. idee ilustrată şi de George Călinescu în romanul "Enigma Otiliei". 4. În altă ordine de idei. cinstea. purtătoare a valorilor etice şi spirituale ale societăţii. grija faţa de lucrurile încredinţate. peştilor”. dar fãrã acest devotament relaţia de iubire nu poate rezista în timp. argumentele aduse pledează pentru susţinerea concepţiei că familia este unul dintre factorii principali care se preocupă de educaţia omului. urmând ca cititorul sau interlocutorul să descopere esenţa comunicării. Conjuncţia adversativã “dar” din primele douã strofe are rolul de a sublinia sentimentul îndrãgostitului şi trãsãturile persoanei iubite. sugerând natura participativă care se emoţionează alături de eul liric la trăirea intensă a sentimentului de iubire. "zurgălăi". de aceea imaginile par stângace. a-i sta cuiva în putere. ciobit 2. taine 2. "vântul îţi şopteşte"). 10. va trebuie să cumpăr vreo cinci caiete. cumpătarea. sfaturile pe care părinţii le dau copiilor sădesc principii solide care formează. 5. Titlul sugerează un "exerciţiu" poetic. frecvenţa epitetului "dulci" ("sunt dulci ale doritei suvenire". în consecinţă acesta nu trebuie. îmbinând planul terestru cu cel cosmic: nourii au "chip de păsări" şi plutesc deasupra înalţilor plopi. 5. te dăruieşti în totalitate persoanei dragi. Registrul stilistic este bogat şi variat. În poezie se manifestă prezentul gnomic (etern) pentru a sugera permanentizarea sentimentului de admiraţie a eului liric pentru veşnicia şi încremenirea naturii. durere = chin. . Tema iubirii şi a naturii. o activitate constantă desfăşurată în scopul de a-şi forma deprinderea scrisului. văzută ca miracol: "misteruri de amor" . iar soarele are "chip de bubă rea". În structura “se sparge-n ceafa zării” cratima este utilizată pentru a ţine locul vocalei “î” şi pentru a se pronunţa într-o singură silabă. dispariţiei. Ultimele şase versuri ale poeziei constituie o descriere stranie a naturii. ciudată = neobişnuită. pentru păstrarea armoniei în familie. Consider cã dragostea nu apare din dorinţa de a fi devotat unei anumite persoane. în cele din urmã. cerul stă "vertical".natura umanizată reuneşte cele douã planuri. Un prim argument în susţinerea afirmaţiei lui Ioan Slavici . N-a dat niciun telefon astăzi. care s-a preocupat de formarea personalităţii sale şi de asigurarea unui viitor în societate. o comunicare sinceră şi mai ales o atentă şi constantă preocupare pentru educaţia lui. şi-a luat zborul din casa părintească. 8. Un alt argument în favoarea afirmaţiei este acela că un copil abandonat de părinţii naturali şi crescut într-o familie care l-a adoptat trebuie să fie recunoscător acesteia din urmă. a cărui relaţie s-a degradat din cauza comportamentului deplasat al bărbatului şi care este salvată prin dragostea plină de îngăduinţă şi înţelepciune cu care femeia l-a înconjurat. chiar dacă i-a fost teribil de greu. Un prim argument în susţinerea acestei concepţii este că. familia deţine un rol important în educarea şi dezvoltarea unui copil. Preceptele. a fi la putere. *De îndatã ce s-a angajat. dar a creşte un copil este un proces complex şi de durată. Mai întâi. Calităţi particulare ale stilului: *Armonia (muzicalitatea) este dată de sonoritatea caldă. atunci când iubeşti. tristeţe. faţă de care dovedeşti credinţă şi fidelitate. Scriitorul francez Balzac susţinea că dacă între membrii unei familii relaţiile sunt degradate. păsărilor. nici două. cum ar fi respectul.intensitatea sentimentului de iubire. răbdarea şi înţelegerea se manifestă cu pricepere. . decenţa în vorbire şi atitudini. firească. “nu cer”-verb 7. a trece cu vederea. prin utilizarea figurilor de stil. Mărci ale eului liric: “nu-mi place” –pronume. motivul visului 6. neîmblânzită = neîndurãtoare. sensul. fiind ilustrată în poezie prin versurile inegale şi absenţa rimei. Sugestia textului liric este ilustrată prin multitudinea figurilor de stil şi a procedeelor artistice: personificări ("al undei murmur". politeţea. putere de convingere. pentru fericire prin iubirea de oameni. în cele din urmă. gelozia şi suspiciunea sunt duşmani siguri care ucid iubirea.” (Antonesei) Afirmaţia lui Liviu Antonesei este plinã de înţelepciune. iar vântul tăios "se târâie prin văi".. Un exemplu grăitor este cuplul Persida-Naţl. păstrând astfel măsura şi ritmul versurilor. metafore ("misterul de amor". adică folosirea cuvintelor cu sens conotativ. naivă = copilăroasă. Sinonime: privelişte = peisaj. Tot ceea ce se poate zări împrejur seamănă cu nişte case înconjurate de copaci. Încrederea în partener este o altă condiţie necesară în menţinerea cuplului. Figură de stil: "al undei murmur melodios" inversiune şi personificare. copilul nu este cel care decide venirea sa pe lume. inocentă. 10. De asemenea. În concluzie. În altă ordine de idei. care presupune efort şi dragoste. contribuind la succesele acestuia. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "putere" : putere de înţelegere. a trece la fapte. care este mai presus de orice frumuseţe a lumii. Teme: natura şi timpul 7. stranie. Priveliştea bizară este "strâmbă". devotamentul este esenţial în menţinerea neştirbită a sentimentului de iubire.] nebune”. Sinonime: plãcut = agreabil.ar fi faptul că familia a constituit întotdeauna un spaţiu de viaţă al împlinirii celor mai profunde aspiraţii omeneşti de fericire şi de armonie. întregul peisaj fiind realizat ca o pictură naivă. neapărat. reper etic esenţial. "Dar lumea nimic n-are ca tine de frumos" // "Dar nu e nimic dulce ca dulcea ta zâmbire". alcătuit din îmbinarea arhaismelor ("burg". devotamentul faţă de persoana iubită este o dovadă certă a dragostei pe care i-o porţi şi poate salva oricând relaţia. *Fineţea stilului se realizează prin întrebuinţarea acelor cuvinte ce exprimă în mod subtil ideea. 3. 9.motivul visului 9. 3. bizară. dacă tactul. crăpat. atunci întreaga societate este viciată. epitete personificatoare „frunzele[. a trece hopul 4. care este o metaforă pentru viaţă. încântător . o personalitate puternică. ce exercită asupra oricărui membru o stare de bine. Formele niciun/nici un: *Nu a venit niciun elev la şcoalã. Comparaţia “Priveliştea-i ciudată şi naivă/ Ca hărţile cu case şi copaci” sugerează imaginea copilăroasă pe care o are peisajul admirat de eul liric. soarele "se sparge-n ceafa zării. 8. "se târâie"). *Nu a cumpãrat de la magazin nici un creion. suferinţă. ea se degradează şi. apelându-se la aluzie. "suflet pe pasurile-ţi zbor") Subiectul al II-lea Text argumentativ : “Deşi nu devotamentul provoacã iubirea. atât în plan profesional cât şi sentimental. în această "mare" minunată. Sens conotativ: *Trăim abia dimineaţa iubirii noastre şi de aceea suntem atât de înflăcăraţi. "nu e nimic dulce ca dulcea ta zâmbire"). conturând un peisaj feeric. iar soarele este ca o bubă rea. “iluzii îngereşti”. altfel. Varianta 43 1. se stinge. Trăsături romantice: . norii au chip de păsări. consider că. iubirea este expusă riscului degradãrii şi. "vertical") şi cu cel popular ("bubă rea". Imaginea asfinţitului din finalul poeziei este realizată printr-o metaforă personificatoare cu totul originală. crudă. „soarele aspru” Subiectul al II-lea Text argumentativ despre familie: "Familia e temelia vieţii sociale" (Ioan Slavici) Întreaga creaţie a lui Ioan Slavici este o pledoarie pentru echilibru moral. de împlinirea acestuia pe plan spiritual. una determinând-o pe cealaltă în egală măsură. priveliştea e strâmbă. Creşterea unui copil nu înseamnă numai hrană şi îmbrăcăminte.imagine auditivă 6. un caracter viguros. ci creşterea" (Nicolae Iorga) Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicola Iorga şi consider că a da naştere unui copil este un miracol. iar orice abatere de la aceste principii este grav sancţionată de autor. nici două. 10. şi floarea şi verdeaţa". principii prezente şi în concepţia lui Slavici. să le fie recunoscător pentru viaţa pe care a primit-o. Imagini artistice: “Spinii pe deal sunt mari ca nişte plopi”. plesnite = fisurat. întreaga societate este organizată pe familii oriunde în lume şi în orice epocă. desenate parcă de un pictor naiv.„frunzelor. misteruri = enigme. În absenţa devotamentului. putere de cumpãrare. Expresii/ locuţiuni cu verbul "a trece": a trece clasa.

Figură de stil: Epitetul în inversiune „vânătul amurg” sugerează un asfinţit al naturii şi al vieţii la fel de trist. cu sacrificii umane. Mihai şi-a deschis. Tema iubirea. filmul este mult prea brutal şi violent. de aceea. „a-i cădea cu tronc”. „să culeagă”). candoare şi ingenuitate de care avem nevoie la orice vârstă ca să trăim frumos. este o metaforă care sugerează tristeţea şi melancolia poetului şi care are o varietate de conotaţii: "trist apus". nu mereu reuşim să găsim în noi sursa bucuriei pure de altădată şi. „a cădea cerul pe cineva”. iar amintirea zilelor petrecute sub ocrotirea copacului („El mi-a adumbrit. Varianta 46 1. exprimă şi tema poeziei. odată cu trecerea timpului ne schimbăm obiceiurile. În primele trei strofe predomină elementele de pastel. Sfârşitul dragostei este implacabil. Acţiunea e plasată la sfârşitul civilizaţiei Maya descrie experienţele traumatizante prin care trece un om luat prizonier şi care încearcă să se întoarcă la familia sa. ca să-mi povesteşti cum e pe-acolo. filmul regizat de Mel Gibson. "biata rază solitară". cu speranţă şi entuziasm. cel care a cunoscut atât de bine tulburările sufletului omenesc. 3. Opoziţia dintre lumină şi întuneric sugerează zbuciumul interior al eului liric. motiv pentru care Marian a considerat că trebuie să mergem să vedem un film. pentru că în aceea perioadă reuşeam să ne bucurăm de lucruri simple. Sunt sigură că ai auzit de el. nu oferă îndrăgostitului nicio speranţă de revenire a iubirii. „a cădea la pat”. care semnifică sfârşitul unui vis de iubire. Adverbul "unde" care introduce interogaţia retorică sugerează faptul că cei doi îndrăgostiţi se despărţiseră demult. Trebuie să-l vezi şi tu ca să-mi spui ce părere ai şi să comentăm împreună scenele din film. lumina razei fiind efemeră şi condiţionată de apusul soarelui. Prin incredibile răsturnări de situaţie şi energizat de dragostea pentru soţia şi copiii lui. care dezvăluie sugerarea amurgului naturii şi al omului. provocat de fericire şi suferinţă totodată. deoarece efectul razei nu este de a lumina. cu privirile lor inocente şi curioase. tânjea după vârsta spirituală a inocenţei într-o interogaţie retorică: "Unde eşti. peste care apusul aşterne uitarea. metaforă personificatoare sugerând extazul iubirii. Prezenţa eului liric este motivată de adresarea directă şi de mărcile lexico-gramaticale. Trecuta poveste de iubire umple de tristeţe sufletul îndrăgostitului. pierdută. cuplul fiind despărţit de multă vreme. În primul rând. noroc = şansă. Raza efemeră se stinge în întunericul nopţii şi.6. motive: visul. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "umbră": *a rămâne în umbră. Sens conotativ: În amurgul vieţii oamenii devin mai înţelepţi şi mai răbdători.5. Strofa a patra reprezintă o adresare directă a eului liric către iubita misterioasă. 29 iunie 2007 Dragă Alina. Epitetul dublu antepus substantivului apus. care construieşte un portret romantic şi idilic al sentimentului. Tonul este încărcat de dorinţe. săracul. care sugerează aspiraţia eului liric de a-şi recăpăta iubirea. gusturile. Prima strofă. Titlul poeziei. Ce mai face fratele tău? Să-i saluţi şi pe bunicii tăi şi să le transmiţi din partea mea multă sănătate! Cu drag. . Subiectul al II-lea Text argumentativ: „Totul se schimbă. de fapt. 2. "Plânsul frunzelor ce mor". iar întunericul. format dintr-un substantiv cu sens conotativ. încărcat de regrete şi dorinţe nerealizate. Eu m-am cam plictisit fără tine şi am stat în general în casă. este. vizionarea filmului fiind interzisă minorilor sub 18 ani. 8. a face umbră pământului. Sper să-mi scrii şi tu cât mai repede. aspiraţia către posibila fericire fiind ilustrată printr-o interogaţie retorică. cratima desparte cuvintele în silabe/ leagă două cuvinte pronunţate fără pauză/ 3. Ca semn de ortografie. gustul amar al destrămării unor visuri ale sinelui poetic. Mihai Eminescu. afară de nevoia noastră de copilărie” (Mihai Ralea) Sunt întru totul de acord cu această afirmaţie. Îmbinarea planului interior al trăirilor şi stărilor de spirit ale eului liric cu planul exterior al naturii cu imaginea toamnei se manifestă în versuri sugestive: "Zgriburind din trup se-ndoaie". deoarece. odată cu ea. personificarea frunzelor semnificând participarea întregii naturi la suferinţa eului liric: "plânsul frunzelor". Mihaela şi-a deschis o fereastră spre suflet. dar mie mi se pare că a trecut mult mai mult. sfârşitul unei poveşti de dragoste asemănată cu un apus. un plan interior al trăirilor eului liric. emoţionale: "Şi cu braţele-amândouă/ Să oprim căderea lor?". "cade noaptea" ilustrează tristeţea eului liric pentru pierderea sentimentului erotic. plânsul 7. în sfârşit. Subiectul al II-lea Scrisoare despre relatarea unui film: Bacău. ci ea apune "o mie de poveşti". sinele poetic recurge la tentaţii patetice. 4. Nu a trecut decât o săptămână de când ai plecat la bunici. Dezamăgirea căderii frunzelor. măsura de 7-8 silabe6. Tema iubirii şi a naturii.Verbe sinonime: „priveşte” = ”te uit”. Din punct de vedere stilistic. Sunt prea multe scene sângeroase. care ar dori cu patimă regăsirea fericirii de altă dată: "E povestea noastră-ntreagă / Scrisă-n veştedele foi…". "umbra zilei ce s-a dus…". „durerată”.9. „să oprim căderea lor”. "o rază care moare". Tânjind după iubita pierdută. "asfinţit". însă simţim mereu nevoia de a ne întoarce la copilărie. amintirea iubirii rămânând definitiv în trecut. cu discrete sugestii pentru planul interior al trăirilor: "Frate bun mi-a fost copacul". a manevra din umbră. "s-a mai dezlipit o foaie. care se află la răscruce. „Apus”. „cade” = „se cufundă”4. a se zdrobi 2. „târziu şi trist”. A luat el bilete şi am fost la "Apocalypto". izbândă. copilăria este o sursă de veselie. Sens conotativ: *Confesându-se. Verbele la conjunctiv exprimă dorinţa eului liric de a-şi împlini iubirea. prin cadrul exterior al naturii. Suferinţa din inima îndrăgostitului. cu tot?".5. Incipitul poeziei este o metaforă personificatoare – „Iubirea mea-i o blândă rază”-.9. În poezia „Apus” de Octavian Goga.10. Expresii/ locuţiuni cu verbul "a cădea": „a cădea la examen”. între două etape ale vieţii. Culoarea deschisă a pereţilor înveselesc încăperea. ne înconjurăm de copii veseli. "să oprim". De altfel. Titlul. ne înseninează. / Un noroc de două veri”) îl fac să îşi identifice destinul cu cel al mesteacănului: „ E povestea noastră-ntreagă/ Scrisă-n veştedele foi” 8. metaforizat prin expresiile: "trist apus". lumina provine de la „o blândă rază”. Pe de altă parte. "Amurg". ajutându-ne să privim mai încrezători către viitor. sufletul. a fi umbra cuiva. semnifică moartea unei iubiri care aduce mâhnire în sufletul eului liric. 10. Varianta 45 1. „să le-mpartă”. să ne entuziasmăm şi să credem cu toată inima în visurile noastre. Expresivitatea versurilor este dată de verbele la conjunctiv (" să ne plouă". / Mi s-a mai fărmat un vis". Figura de stil „apune-o mie de poveşti” este o metaforă care sugerează frumoasele poveşti de iubire ale îndrăgostiţilor. Din punctul meu de vedere. jucăuşi. strălucirea transformându-se în obscuritate. a se fărâma = a se distruge. dar este şi un sugestiv tablou al sufletului. „ne” . lupte. Întunericul este adus de apus. motivul nopţii 7. este semnificativ pentru tema întregii poezii. Sinonime: foaie = frunză. "să oprim". iubirea se pierde în umbra trecutului. „să ne plouă”. pe care este nevoit să le părăsească în vara vieţii. copilăria este o stare spirituală de care avem nevoie la orice vârstă. Metafora personificatoare din finalul poeziei. reprezentând totodată şi ideea poetică. După multe ezitări. ca simboluri ale adoraţiei şi pierderii iubirii. Măsura în primul vers este de 9 silabe iar rima este încrucişată. luminează „umbra zilei ce s-a dus”. În concluzie. în care verbele proiectează sentimentul într-un viitor nedefinit. Abia aştept să te întorci ca să vorbim despre multe nimicuri şi să ne plimbăm prin parc. Rima încrucişată. o anumită candoare şi un optimism uneori inocent.În concluzie. a curge = a cădea. Vânătul amurg de toamnă este sfârşitul unei perioade. este nevoit să ducă una dintre cele mai disperate lupte pentru supravieţuire. natura. care. cu care să trecem mai uşor peste obstacolele ivite în viaţă. copilărie/ Cu pădurea ta. tot ceea ce un copil poate şi trebuie să facă este reprezentat de mulţumirea acestuia faţă de părinţii care s-au străduit pentru creşterea şi educaţia lui. torturi. „să le culeagă”. La primit cu braţele deschise. "cade noaptea". într-un cândva nesigur: "să ne plouă". Planul interior/ planul exterior: "Amurg" poate fi considerată atât o poezie dedicată anotimpului toamna. reprezentate de pronume şi verbe la persoana I şi a II-a: „tu” . dar bineînţeles că Marian era foarte încântat de lumea aceea misterioasă a trecutului antic.

a se ascunde după deget. Creaţie artistică. sugerând decăderea umanităţii.2007 Dragă Alina. 8. nu este o însuşire cu care ne naştem. Rima este îmbrăţişat·. iar măsura este de 11 silabe. Poezia „Destăinuirea” este o artă poetică. a număra pe degete. i se conferă unicitate. Pe de altă parte. aflate în antiteză şi într-o sugestivă viziune romantică. că producătorii au vrut să şocheze cu un astfel de subiect. după cum ilustrează şi Tudor Arghezi în poezia "Testament". nici straie orbitoare…”. reuşind să aibă succese de invidiat în domeniul respectiv. în funcţie de caracterul şi mentalitatea fiecărui individ. se află în antiteză cu prezentul decăzut. iar sufletul "seninul […] luminos". „ast” 3. Ne-a dat numeroase exemple din viaţa reală. precum şi repetiţia adverbului "nici" accentuează scepticismul eului liric privind gloria Poeziei. întâlnirile reale cu iubitul fiind întâmplătoare. la pericolul încălzirii globale. Abateri de la norma limbii literare actuale: “ruini”. Metafora "Averea ta întreagă e-o ghitară" semnifică ideea că Poezia nu a încetat să "cânte". dar numai talentul poate naşte artişti. excelează printr-o voinţă puternică. pasionaţi de celulare. Substantivul “Poezie” este scris cu majusculă deoarece este o personificare şi. trebuie şi multă sârguinţă. Poezia desfăta zeii. mijloacele lingvistice de realizare a subiectivităţii sunt adresarea directă prin folosirea vocativului "Poezie". dar şi consecinţele pe care le are exagerarea folosirii lui. astfel compensând această lipsă. moral. în societatea actuală arta este ignorată. Varianta 48 1. aşa cum exprimă Nichita Stănescu ("Către Galateea"). ci doar "simţiri rebele". deşi nu sunt talentate. iar Poezia nu mai stârneşte emoţie estetică.9. manifestată din cele mai vechi timpuri. te-nfiorează“5. din cauza acestui hobby. al omului. Acţiunea se petrece la New York. nu totdeauna reuşeşti să ai succes în orice domeniu. urmat de o enumeraţie de substantive ce personifică Poezia care nu mai este apreciată şi preţuită de contemporani. menirea ei de a transmite oamenilor emoţia ideilor lirice rămânând singura dar adevărata avere spirituală. în legătură cu un film american difuzat de HBO şi intitulat "Celularul". idealizată prin preţuirea de către umanitate a valorilor spirituale. pentru a-i face viaţa mai comodă. inversiunilor („aleasă frumuseţe”) şi metaforelor hiperbolice („veacurile răsună”). "nu mai porţi brăţară·. Filmul construieşte o viziune foarte interesantă despre utilitatea unui telefon celular. Prima strofă începe cu un verb la prezentul etern (gnomic) “te văd”.lea Scrisoare priind relatarea unei discuţii purtate cu un coleg despre un film vizionat împreună Bacău. a cărui menire este să răsune peste veacuri. întrucât "epigonii" nu sunt capabili să aprecieze arta adevărată. ca o creaţie ce îi conferă poetului aură divină. mai mult decât talentul. Omonimia cuvântului "liră": * O liră turcească valorează 0. a-şi muşca degetele.711 dolari americani. Pe vremea bunicilor nu existau filme horor. ci este dezvoltată şi exersată odată cu trecerea timpului. de har ca să poţi crea un tablou. opera transmiţând mesajul poetic generaţiilor viitoare şi înscriindu-se astfel în posteritate şi nemurire. care „a-nvrednicit” o „aleasă frumuseţe” prin harul său. toate experienţele sofisticate care se fac au dus la degradarea mediului ambiant şi. mai nou. De asemenea. liră. Opoziţie: „loc osândit” / „raiul”8. colegul respectiv. / nici diadem. financiar etc. comparaţiilor („Dragostea lui e flăcări şi ura lui detună”). urgisită Poezie!…". pe tehnologie… Tu ce părere ai? Scrie-mi de urgenţă. metafora “aleasa frumuseţe” sugerează poezia.5. cerul coboară la el.2. Un tânăr are o afecţiune la ureche. cu ajutorul căreia. "ci". hiperbolizate prin forţa excepţională a spiritului liric: când se închină. Întreaga poezie pledează pentru sensibilitatea artistului. social. altfel spus. Părerea mea a fost că nu este normal ca un aparat să înlocuiască atitudinile şi sentimentele umane şi că orice exagerare atrage după sine necazuri. personificată subtil în ipostaza unei femei. Eu sunt de părere că afirmaţia mai sus enunţată este întemeiată şi regăsită în viaţa reală a oricărui om. acestea constituind un alt argument prin care poezia "Destăinuirea" se poate defini ca artă poetică romantică.6. 3. cred că este nevoie de foarte mult talent. În general. O fată îşi consuma iubirea numai la celular. Relaţia dintre poezie şi timp: Întreaga poezie este construită pe strânsa legătură între poezie şi timp. Vocativ: “Subt degete-mi răsună. după ce timp de patru ani am fost ca o familie. Argumentul lui era că orice invenţie tehnologică modernă este în sprijinul omului. întrucât Heliade Rădulescu transfigurează viziunea sa despre menirea artistului. ura "detună". poezia. 29.4.."10. În al doilea rând. se particularizează printr-un limbaj propriu. o operă literară sau muzicală. misiunea operei. definită prin podoabele de preţ pe care le etalează. a cărui operă trebuie să transmită mesaje oamenilor şi peste veacuri să aibă forţă de pătrundere în lume: "Când cântă el. 10. acasă la Georgeta. Abateri de la norma literară: „subt” . Conjuncţiile adversative "dar". În a doua strofă a poeziei. un motiv de mândrie" (Honoré de Balzac) Honoré de Balzac exprimă ideea conform căreia atât talentul cât şi voinţa reprezintă trăsături pozitive ale caracterului nostru. Astfel. a fi cu degetu-n gură. iubirea este "flăcări". Expresii/ locuţiuni cu substantivul "deget": a nu mişca un deget. asfaltul care a înlocuit iarba. Figură·de stil: metafora “cununi nepieritoare” exprimă gloria veşnică şi nemuritoare a poeziei. oricât de mare ar fi dorinţa reputaţiei. Eu m-am aprins. spre deosebire de acesta. orice situaţie era rezolvată la celular. opera sa fiind "slăvită" pentru valoarea incontestabilă. voinţa poate rezolva prestigiul profesional. crezul artistic7. a da un deget şi a lua toată mâna. în anumite cazuri cea din urmă poate fi considerată o calitate primordială şi un motiv de mândrie bine întemeiat. astfel încât ele să devină notorii şi să "nască" artistul.7. omagierea Poeziei. Omul s-a îndepărtat de natură. * Cântând la liră a vrăjit-o pentru totdeauna. Subiectul al II. “diadem”.4. deoarece. Cinstirea. exclamaţia retorică "Sărmană. În versul "Sărmană. cu ajutorul epitetelor („loc osândit”). exagerări specifice romantismului. imaginea despre trecut. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre voinţă: "Voinţa poate fi. susţinea că acestea sunt ficţiuni proprii oricărui film. “ghitară”. într-o sâmbătă după-amiază. În artă. Am văzut filmul împreună. urgisită" aflate tot în vocativ.9.06.Ioana Varianta 47 1. O altă motivaţie este aceea că linia de pauză ţine locul predicatului "ai pus". Tema: condiţia poetului în lume. urgisită Poezie!…". De pildă. Linia de pauza din versul “Dormi prin ruini. Traian. în care celularul a fost personajul principal. oraşul nebun al americanilor. Stilul retoric: interogaţia retorică "În veacul nostru cine-ţi smulge-o floare?". Tonul afectiv sugerează exprimarea directă a compasiunii de care eul liric este puternic impresionat privind soarta poetului şi a poeziei. comunicare între ei de asemenea. Ion/Ioana . care nu mai este interesată de valorile spirituale. *Prietenia lor a durat vreme de doi ani. întrucât arta este rodul talentului şi al trudei. "ghitara" este aşezată "drept căpătâi". Un prim argument este susţinut de situaţia persoanelor care. prin aceasta. eul liric compune portretul spiritual al poetului. "sară". ca oricărui substantiv propriu. s-aude. În cel de-al patrulea vers al ultimei strofe. veacurile răsună. ştii cât de nerăbdătoare sunt! Te sărut cu drag şi te îmbrăţişez. au de suferit. fiecare în alt fel. şi i-am argumentat cu evidenţa că toate descoperirile au avut un procent nociv împotriva omului. fiind capabil ca într-un „loc osândit” să înfiinţeze „raiul”. a avea pe cineva la degetul mic. voinţa este o trăsătură pozitivă superioară talentului. drept căpătâi – ghitara” are rolul de a marca atributul apoziţional "ghitara" care explică substantivul "căpătâi". În acelaşi timp. Un grup de tineri. este în antiteză cu statutul recent de cerşetoare. Polisemia cuvântului vreme : *A venit vremea sặ ne luăm “la revedere”. numai talentul nu ajunge. altuia îi fusese furat celularul şi folosit într-un jaf armat. rima – încrucişată6. condiţia ei actuală fiind de cerşetoare a culturii: “Şalul vechi de cerşetoare”. de pe vremea marilor războinici şi până astăzi. Astăzi vremea va fi însoritặ şi cu temperaturi destul de ridicate. Măsura – 14 silabe . precedată de enumeraţia adjectivelor "sărmană. Trăsăturile poetului sunt de natură romantică. 2. ştii că sunt uşor colerică. M-am gândit să îţi scriu câteva rânduri pentru a–ţi povesti şi ţie discuţia pe care am avut-o cu un coleg din clasa vecină. când superficialitatea contemporanilor este sugerată de metafora "uşi de cafenele". poate face „cerul să coboare jos” iar „veacurile să răsune”. o altă trăsătură a artei poetice prezentă în text se referă la misiunea creaţiei sale. În perioada de glorie. În concluzie. de preocupări spirituale şi îşi duce existenţa bazându-se din ce în ce mai mult pe aparate.

Sinonime: minciună = neadevăr. Subiectul al II. Derivate ale cuvintelor "noapte" şi "alarmă": La ora opt se înnoptează.muzicalitatea poeziei prin repetiţia verbului "a fi".lea Text argumentativ: "Curajul e vederea peste propria fiinţă şi peste orice primejdie a unui scop. ca simbol al nestatorniciei şi incertitudinii iubirii. se recunoaşte cu uşurinţă atitudinea de persiflarea fermecătoare ca particularitate a poeziilor erotice simboliste scrise de Ion Minulescu. asemenea unui "fapt divers". "Şi-atâta tot".. Câmpul semantic al termenului "călătorie": “călători”. Formula ludică a iubirii. Varianta 50 1. sunt cunoscute cazuri în care mamele îşi salvează copiii din situaţii neobişnuit de periculoase. În sens conotativ. Accentul ideatic din finalul poeziei accentuează uşoara persiflare cu care este privită o dragoste care "n-a fost" şi de aceea amintirea nu mai păstrează nici detaliile de timp şi loc ale manifestării ei: "simplu «fapt divers». fetişcană 5. sunt atâtea avantaje şi. *Florin Piersic este o stea în lumea filmului românesc. motivul suferinţei pentru iubire7. Totuşi.lea Scrisoare despre integrarea României în Uniunea Europeană Adjud. Ultima strofă se constituie într-o concluzie a discursului liric. neînsemnată. totul a fost un iureş năucitor. totuşi. nici bagaje). tradiţiile. Polisemia cuvântului „strună”: *A luat vioara şi a început a zice din strună cu atâta foc. Titlul "Romanţă negativă" defineşte întreaga poezie. curajul reprezintă abandonarea de sine în situaţii limită. peste noapte. Simbolul "cântec" exprimă bucuria şi muzica inimii îndrăgostite. * Dacă nu-ţi ţii . lucioasă. am desfăşurat nişte activităţi la liceu şi la Casa de Cultură din Adjud.4. accentuează ideea că.Varianta 49 1. care sugerează apariţia iubirii în viaţa omului. de la început. pe care îndrăgostiţii nu o pot controla: "n-a fost nimic"/ "ar fi putut să fie".2007 Dragă Marian. O mulţime de manifestări au apărut aşa. fiind o construcţie incidentă: "Dar într-o zi o fată . dar niciunul n-a fost pregătit pentru această relaţie( n-au avut tichete. *Drumul către Constanţa se parcurge în cel puţin trei ore. Un exemplu ar fi cel în care o mamă româncă şi-a salvat fetiţa de sub roţile unei maşini. prin bursele oferite cât şi dezvoltarea profesională pentru care se organizează cursuri.măsura de 10-11 silabe 7. tind să plece din ţară pentru un trai mai bun şi aşa se pierd toate şansele de a mai putea evolua România… tot ce e bun pleacă. Pe lângă pregătirile pentru bacalaureat. ţinând cont că anul acesta Sibiul este Capitala Culturală a Europei.4. iar diplomele sunt recunoscute în străinătate. expresie plină de gingăşie şi haz. Credeam că nu voi putea niciodată să îmi înving frica de zbor cu avionul. motivul drumului8.6. fără viaţă. de afirmaţie şi negaţie. roză = trandafir. împreună # separat. motivul nopţii. Aceleaşi dificultăţi ale vieţii cu care s-au luptat oamenii dintotdeauna le trăieşte şi eul liric. 10. insipidă. lăsând o rană care a sângerat o vreme în inima celor doi îndrăgostiţi. altădată = demult. Titlul “Cântec de drum” este specific simbolismului. a-şi da viaţa pentru cineva. “tren”. Toate acestea.autoadresare prin interogaţie retorică: "-Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit / Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?…" 6. Expresii/ locuţiuni care să conţină cuvântul „viaţă”: a da viaţă. superficială. atunci când ai cu adevărat un scop important.2. Figură de stil: metafora "Lama./ N-a fost decât un searbăd început".organizarea poeziei în catrene (strofe de patru versuri). În finalul poeziei. de cuţit" sugerează durerea provocată de pierderea fulgerătoare a iubirii. "searbăd". Nu a trecut decât jumătate de an de la momentul în care am devenit un stat european şi deja se se simt multe schimbări în învăţământul universitar. este şi aici o viziune specifică a sentimentului. ce nu se ştie/ În care timp şi-n care loc s-a petrecut!…". Sensul denotativ al sintagmei "fapt divers" este de întâmplare minoră. o creaţie sentimentală cu nuanţă elegiacă. plin de viaţă. *Ei. În al doilea rând.9. A fost “o chestiune” de curaj şi de voinţă. ”mea”. Epitetul antepus. mi-am luat inima în dinţi şi am reuşit să îmi stăpânesc anxietatea. constituie un avantaj extraordinar să poţi avea o slujbă mai bine plătită în afară. reiterând (reluând) primele versuri şi asigurând astfel o simetrie lirică întregii poezii: "Din ce-a putut să fie. din proprie experienţă. 9. Ultima strofă o poeziei reprezintă momentul întâlnirii eului liric cu iubirea. tineri şi mai puţin tineri. care te face să te întorci din drum şi te abate de la traiectoria ta. pentru un scop primordial: iubirea pentru copilul ei. iar la noi se va importa forţă de muncă asiatică şi vom ajunge o ţară mixtă. suferinţă asemănătoare cu o înjunghiere. Ştefana Varianta 51 1. în care emoţia se transmite cu uşurinţă cititorului." (Nicolae Iorga) Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga: “Curajul e vederea peste propria fiinţă şi peste orice primejdie a unui scop”.rima:îmbrăţişată. Rolul cratimei în structura “mă-mbată”: Cratima înlocuieşte prima vocală a cuvântului „îmbată”. iluzie. sugerând ideea aluzivă că tot norocul vieţii lui s-a consumat atunci când a întâlnit "o fată" de care s-a îndrăgostit: ". pentru că am fost extrem de ocupată în ultima parte a anului. Cu drag. precum şi noutăţi despre… cum mai stai cu dragostea?. iubirea a fost lipsită de vlagă. Familia lexicală a cuvântului "fată": fetiţă. ridicând pur şi simplu vehiculul. o energie de luptă enormă. cândva 2. a cânta. din orice epocă în căutarea iubirii. "Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit…". prezentă în multe poezii erotice ale lui Minulescu. bătătorite" sugerează căile dificile străbătute de orice om. complex. cu prilejul integrării României în Uniunea Europeană. dar au avut la-ndemână "semnalul de alarmă". fără importanţă. "semnal de alarmă"5. eul liric întrebându-se. . Trăsături simboliste:. În concluzie. *Tusea ei este alarmantă. care.. care ar fi fost soarta lui şi ce-ar fi ajuns dacă nu se îndrăgostea? Semnificaţia subtilă a iubirii este ilustrată în ultimul vers. Iubirea s-a sfârşit înainte să înceapă. Liniile de pauză separă structura de restul poeziei. ca orice om. viziunea asupra iubirii trecătoare făcând parte din experienţa de viaţă a oricărui om. sinele poetic având un sentiment de regret. pentru a se rosti fără pauză şi păstrează măsura şi ritmul versurilor3. i se părea obositoare. un joc de timpuri verbale. Tema iubirii. Dar pusă în situaţia de a călători peste ocean pentru a-mi vizita o rudă bolnavă. 29. şi o grămadă de oportunităţi. Curajul acestei femei este un exemplu de voinţă supraomenească într-o situaţie primejdioasă. Polisemia cuvântului "drum": *Femeia şi-a ales drumul ei în viaţă. Nu ţi-am mai scris de mult.8. Repetarea verbului "a fi" este o exprimare stilistică ludică. "o scurtă nebunie". pot spune că fiecare dintre noi are ascunsă în sine o putere de muncă. numai că ceea ce ne împiedică să o eliberăm este frica de eşec. “a călători”. încât a impresionat toată adunarea. mă gândesc ce o să se întâmple cu ţara noastră? Toţi. Antonime: lucioasă # mată. oricum. ” am colindat”. "am colindat" etc. a răsuna = a vibra.Ghilimele puse la sintagma "fapt divers" marchează ironia amară şi sensul conotativ al expresiei3. a coborî # a urca.bat-o focul -"3. deoarece a renunţat la propria traiectorie în viaţa de până atunci. În primul rând. iar simbolul "drum" semnifică existenţa umană pe pământ. există şi o zicală populară despre chinurile iubirii: "am simţit un cuţit în inimă". Aştept să-mi scrii şi să-mi împărtăşeşti opiniile tale despre intrarea ţării noastre în U. simplu # complicat. Elemente de prozodie:. opacă. iubita fiind alintată prin sintagma "bat-o focul". atâtea dezavantaje… Sunt curioasă să ştiu tu ce ai mai făcut? Cred că ai fost tot atât de ocupat. De altfel.călătoria ca simbol al iubirii: cei doi îndrăgostiţi au călătorit împreună cu sentimentul iubirii. dulceagă. mai cu viaţă. obiceiurile. sofisticat2. Figură de stil: epitetul triplu "drumuri lungi şi vechi. Oare o să ne pierdem definitiv specificul naţional. autoadresarea sub forma interogaţiei retorice are nuanţă meditativă şi persiflantă totodată.E.Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit/ Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?…" 10. propria spiritualitate?… Nu ştiu ce să mai zic. 4. De altfel. Subiectul al II. Tema iubirii. Omonime: *I-am luat în dar un inel. “tichete”. “bagaj”.verbe şi pronume la persoana I : ”am pornit”. *Am de făcut un drum la Călăraşi. "voiam". pe care presa o menţionează printr-o ştire sau un scurt articol. Mărci lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric: .06. nu te-am văzut de mult! *Ei sunt cei mai buni prieteni ai mei. prin semantica muzicală a cuvântului "Cântec" şi determinantul "de drum". *Aparatul emană unde electromagnetice. fătucă. iubirea "celor doi călători" a fost fără substanţă.

10. în timpuri de restrişte. Expresii/locuţiuni cu substantivul “suflet”: a pune suflet. izolarea. dezolare sugerată de izvorul ce este gata să sece. element prozodic specific liricii simboliste. De asemenea. nu trebuie să ne dăm bătuţi în faţa greutăţilor. Figură de stil: Epitetul “luciu rece” exprimă detaşarea poetului de lumea reală. poţi avea un accident grav. care simbolizează negrul.simbolul oglinzii. Sper că tu ţi-ai păstrat personalitatea şi ai rămas acelaşi băiat inteligent. profesoara de istorie ne-a dat o temă pentru un referat pe care noi trebuia să o dezvoltăm. “trece”) şi prin refrenul “Din al oglindei luciu rece”. cu sufletul la gură. “preface”. nu într-atât încât să devenim slugarnici. ce ilustrează greutatea sufletească. “petrece” 6. în ipostaza artistului. Simetria poeziei este ilustrată de reiterarea versului “Deşi pe cer e-aceeaşi lună”. sugerând eternitatea Universului în antiteză cu efemeritatea omului. Personificarea exprimă sentimentul de tristeţe al eului liric. aşezat ca incipit şi final.7. periculos. moartea. “desface”. vom pierde nişte prietenii sau posibile prietenii. de vârsta mea sau mai mici. eternitate-efemeritate. Aşadar. „e schimbată”. cu trup şi suflet. versul-refren “Din al oglindei luciu rece” asigură muzicalitatea versurilor şi amplifică eufonia în notă simbolistă a întregii poezii. de curând. comunicării în eter cu alte persoane şi nu mai dau importanţă studiului. pace spirituală. deoarece menirea omului este de a se lupta cu viaţa. Nu multă lume observă acest aspect. constituind şi laitmotivul discursului liric.8. Trăsături simboliste: . „luna”.lea Scrisoare despre impactul Internetului asupra vieţii unui tânăr din ziua de azi. Eul liric. de aceea el face o ultimă încercare de a evada prin vis “Un fel de vis de opium trece”. iar comparaţia ilustrează absenţa oricăror emoţii interioare. comunicarea pe Internet este ca între roboţi. cărora fiecare om le face faţă cum ştie mai bine. în care eul liric se simte claustrat. atunci problemele noastre vor fi mult mai uşor de rezolvat. care sugerează înclinaţia eului lirice spre reflectare. “pace”. cu dor”. Figură de stil din strofa a doua: personificarea „zâmbeşte aceeaşi lună” sugerează superioritatea astrului care contemplă amuzat trecerea implacabilă a timpului numai pentru om. nu este marcat versul liber! . sufocantă. care constituie şi cuvântul-cheie al discursului liric. Sinonime: pace = linişte. sesizează. care este şi laitmotivul poeziei.muzicalitatea versurilor realizată prin monorimă (silaba “ce” închide fiecare vers: “rece”. În primul rând. structurate în 3 catrene şi un vers liber. a-i merge la suflet 5. de unde au luat referatul cu tema respectivă. Te îmbrăţişez cu drag. bineînţeles. aşa cum se subînţelege şi din afirmaţia: „La întâmplări grele să te pleci. măsura şi ritmul versurilo 3. Titlul este format din două substantive :”rondel”.(În cerinţă. oamenii nu se cunosc şi îşi transmit informaţii sau păreri fără să cunoască adevărata personalitate sau fire a interlocutorului. personificare. Refrenul. Desigur că Internetul reprezintă. Ultima strofă sintetizează tema poeziei. un important furnizor de informaţii. spre meditaţie asupra lumii. Prezentul etern (gnomic) al verbelor „mă-ncunună”. “tace”. Concluzia nu poate fi decât una singură şi anume că. neputinţa de a mai trăi într-o lume sufocantă. deoarece Internetul fură personalitatea tinerilor. Dacă reuşim să plecăm puţin capul. neputinţa eului poetic de a mai trăi în această lume sufocantă. Subiectul al II. “zace”. de întâmplările fericite trebuie să profităm la maxim. înscrisă în lirica lui Al. însă totdeauna trebuie să funcţioneze raţiunea. Mai mult decât atât. Nu am mai vorbit de când ai devenit student şi m-am gândit să-ţi scriu. “înece”. zace = stă. claustrarea într-un spaţiu fără soluţii de evadare şi în cele din urmă. “schimbată”/ “aceeaşi”. Timpul prezent al verbelor din prima strofă are valenţă gnomică (eternă) şi exprimă continuarea. metafora “al oglindei luciu rece”. accentuând antiteza trecut-prezent. a-i scoate sufletul (cuiva). Ioana . Consecinţa firească a fost că toţi aveam cam acelaşi referat. Ultima strofă a poeziei are nuanţă ultimativă. determinată de timpul trecător. totodată. dorul de viaţă. şi mai mult de jumătate dintre elevi au folosit Internetul. eul liric percepe o schimbare esenţială. aşa cum exprima şi George Coşbuc în poezia “Lupa vieţii”: “O luptă-i viaţa. aşadar. are rolul de a accentua apăsarea sufletească. pentru că nu trebuie să te umileşti. comparaţia “izvor ce gata e să sece”. năzuinţă. deoarece are drept caracteristică reluarea unuia sau a două versuri sub forma de refren. a avea ceva pe suflet. „e-aceeaşi” sugerează permanentizarea sentimentului de deziluzie. Finalul poeziei simbolizează. Varianta 52 1. 10. Antiteza: “de-altădată”/ “azi”. permanentizarea sentimentului de linişte. a-şi trage sufletul.6. fără a se interesa măcar asupra a ceea ce era scris. „mine” şi interogaţia retorică. aceştia nemaiavând propria părere despre atâtea aspecte ale vieţii. “petrece”. ci doar să fim mai atenţi la detalii şi să renunţăm la orgolii prosteşti. ca orice viciu. care precizează specia literară cu formă fixă. pe care sinele poetic şi-o adresează ca meditaţie reflexivă asupra lumii. trebuie să fim raţionali şi să acceptam ajutorul când ne este oferit.9. este motivul literar al poeziei care se manifestă ca refren.Macedonski prin volumul “Poema rondelurilor”. ci să te înclini în faţa celor care-ţi pot fi de folos atunci când te afli într-o situaţie-limită.n. trecerea ireversibilă a timpului. Lirismul subiectiv: Prezenţa eului liric în poezie este evidentă prin mărcile lexico-gramaticale ale acestuia: pronume la persoana I „mă”. moartea spirituală a poetului. pentru că sunt foarte curioasă să ştiu cum te simţi în urma unui succes atât de mare. surprinzător prin ideile tale şi. care-i amplifică tristeţea şi melancolia pentru condiţia sa efemeră. 8.lea Eseu argumentativ despre demnitate: “La întâmplări grele să te pleci.5. dacă ne încăpăţânăm să ne păstrăm trufia şi să facem totul de unul singur. dar nu de tot să te smereşti”. reflectate în structura interioară a eului liric: “se desface”. Tema: condiţia omului în lume. Am aflat că eşti la Facultatea de Automatică şi Calculatoare din Bucureşti. Tema: reflectarea lumii în sufletul artistului. însă pentru tineri a început să devină un viciu şi. suflet curat. Îţi pot argumenta această afirmaţie prin faptul că. pe când ea este eternă ca şi Universul. “Dar unde e cea de-altădată?”. sugerând veşnicia Universului. însă realitatea este mult mai puternică. deci te luptă/ Cu dragoste de ea. în ziua de azi. pentru că nu vom accepta ajutorul celorlalţi.n. suferă. Câmpul semantic al “oglinzii”: luciu. dorinţă 2. Cromatica acestei strofe este redată prin sugestia cuvântului “umbră”. amărăciune.). din care nu am reţinut mai nimic. nu se mai manifestă. visul 7. motivul lunii. Ultima strofă. sufocat în acest spaţiu al lumii înconjurătoare. izolare. care constituie şi refrenul poeziei. Poezia „Rondelul lunei” păstrează aceeaşi formă fixă de 13 versuri. “sece”. impresionat. Ştiam cât de mult îţi plac calculatoarele şi că eşti pasionat de Internet. Al doilea argument ar fi faptul că. din punctual meu de vedere. dar eu nu prea îţi împărtăşesc părerea. 29 iunie 2007 Dragă Cristi. 9. starea de oboseală spirituală fiind reliefată prin personificarea “dorul vieţii-n mine tace”. acordă prea mult timp jocurilor. . Deşi luna pare să aibă aceeaşi lumină “argintată”. apă 4. Cratima în versul “De apă-adâncă” leagă două cuvinte pentru a se pronunţa fără pauză şi pentru a păstra. vis = reverie. obida = ciudă. ce îi provoacă sentimentele apăsătoare de tristeţe. alcătuită din 13 versuri distribuite în 3 catrene şi un vers liber. deoarece. de a trăi. exprimă apăsarea sufletească. Subiectul al II. conducând la moartea lentă a sufletului său. Iaşi. epitet cromatic şi “cântă tot pe vechea strună”. ducând la o izolare periculoasă pentru societate. motivul rozei. oricât de imposibil de depăşit ar fi acestea. este destul de serios. Metafora “Din al oglindei luciu rece”. a lua de suflet un copil. însă.calul în strună. sufletul satului. motive: oglinda. Numele “rondel” vine de la adjectivul „rond” (rotund). fără să se întrevadă vreo finalitate a acestei stări interioare a sinelui poetic. dar nu de tot să te smereşti” Viaţa tuturor este presărată cu greutăţi şi bucurii. ideal pe care ţi l-ai împlinit cu mult efort şi seriozitate. acelaşi prieten de nădejde. cu certitudine vom eşua în viaţă. pe parcursul întregii poezii. singurătate. Consider că mulţi copii. Al doilea substantiv din titlu.

care nu folosesc în nici un fel eroilor şi cred că la acest fel de “recompensă” se referă Nicolae Iorga. iluzie. a-şi pierde capul. Această disponibilitate nativă este caracteristică persoanelor morale. a-şi pierde minţile. vuietul vântului. care amplifică suferinţa eului liric pentru trecerea rapidă şi dureroasă a timpului. reprezintă specia lirică în care sunt exprimate sentimente de tristeţe. faţă de trecerea ireversibilă a timpului. care aduce publicitate şi. Rima este încrucişată.9. degradaţi. „a mea”. 29 iunie 2007 Dragă Adrian. Similitudinea dintre anotimpul care dezgoleşte natura şi anotimpul vieţii eului liric. soluţia salvării spirituale fiind doar amintirea: „Numai toamna mi-a rămas şi amintirea”. creându-i o stare de melancolie. refuzând să trădeze neamul căruia îi aparţine. o înălţare spirituală şi o purificare pe care puţini au şansa să o simtă. “părul tău de aur roşu”. a lua viaţa cuiva. acesta este şi argumentul posturilor de televiziune şi al revistelor de scandal. aspiraţie. sau nu. lucruri ce cred că sunt de prost gust şi nu fac altceva decât să creeze tinerilor o imagine negativă asupra României. prin câteva motive specifice tradiţionalismului: casa părintească. frunzele rărite ale copacilor. Varianta 54 1. 9. de deprimare totală.sugerarea credinţei religioase ortodoxe. De aceea. În concluzie.lea Scrisoare despre impactul mass-media asupra vieţii tinerilor de vârsta ta: Braşov. a-şi pierde gândurile4. motivul toamnei 7. Actele de eroism sunt. “Albă casă. Sinonime: singur = solitar. răsplata eroismului fiind strict sufletească.5. prin metaforele “vecernii” şi “clopot”. a pierde şirul. capătă sens conotativ. Expresivitatea strofei este construită prin alternanţa prezent/ trecut a verbelor “pierde”. “amintirea cheamă viaţa”. frunzele moarte şi coloristica ruginie a toamnei Subiectul al II.Varianta 53 1. Imagini artistice: “aleea-naltă de castani”. 3.8. deoarece cheia trecutului este ruginită şi nu poate întoarce timpul înapoi. precum şi informaţii despre alte state. a foşnetului pe care îl face trăsura. În opinia mea. Au fost destule persoane care mi-au susţinut punctul de vedere. Gerunziul „foşnind” utilizat în cadrul celei de-a doua strofe a poeziei sugerează permanentizarea sunetului. . ca o frunză” sugerează ideea că anotimpul toamna. de melancolie. de regulă. Aşa cum sunetul vecerniei cheamă oamenii la slujbă. evoluţia economică şi politică a ţării noastre. poezia este o elegie pentru sentimentul de nostalgie pentru „vechii ani”. Nu poate fi impusă sau poruncită. în sens denotativ. pentru ţara sau poporul său. nicicând. Expresivitatea strofei este dată de prezentul etern şi gerunziul verbelor care exprimă continuitatea stărilor de tristeţe. iar răsplata nu poate fi decât în sufletul generos al eroului. bătăi şi astfel de situaţii în care protagoniştii sunt oameni viciaţi. Aş exemplifica o atitudine de eroism cu totul aparte gestul lui Apostol Bologa din romanul lui Liviu Rebreanu. nostalgia sfâşietoare după timpul ce s-a scurs ireversibil şi viaţa ce a trecut prea repede: “zile albe. la fel ca pe orice alt gest sau atitudine care impresionează. “mână”/ “a rămas”. 2. separă propoziţia incidentă “iată-ne-mpreună” şi izolează apoziţia “gospodină ce porţi cheia” de substantivul pe care îl explică. Iorga) În principiu.lea Text argumentativ despre eroism: „Nu numai că eroismul nu se poate porunci. putred parc”. Tema: timpul. Imagini artistice ale toamnei: “Nucilor ce ancorează pentru iarnă-n al tău port”. care-i întristează sufletul şi-l goleşte de bucurii este sugerată de amintirea casei părinteşti. trecutul. în care natura încheie un ciclu din viaţa sa: „Roata timpului îşi pierde uruirea”. „Numai toamna mi-a rămas şi amintirea”. pe viaţă şi pe moarte. 10. conturând astfel o imagine rece. neputinţa eului liric de a scăpa din această ipostază. Trăsături ale tradiţionalismului: .peisajul rustic descris prin elemente proprii unei naturi feerice: păsările migratoare. Virgulele din versul. la persoana a II-a singular: „Vii de unde?”. picanterii din viaţa lor privată. Adverbul „ce” în fragmentul „…ce străine. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a pierde”: a pierde vremea/timpul. În primul rând. „m-”. putred parc”. “Pădurea spânzuraţilor”. 5.şi a imaginilor auditive -”auzi sunând vecernii”. cratima marchează pronunţarea celor două cuvinte fără pauză. stare simbolizată de determinantul cu nuanţă cromatică „de cărbune”. precum şi prin formulele de adresare directă. Prezenţa eului liric se face simţită prin formele verbale la persoana I: „simt” şi pronominale: „mi-”. a pierde postul. este cu siguranţă un act de mare curaj. iată-ne-mpreună. neagră frunză. Figura de stil: comparaţia „cheia ruginită. eroismul nu poate fi impus. fiecare persoană alege dacă să facă. de înaltă ţinută morală. pentru un ideal. Tema naturii. se difuzează prea multe ştiri despre crime. însoţite de epitete în inversiune: „Albă casă. Figură de stil: Structura „castanii de cărbune” reprezintă o metaforă pentru întreaga natură. zile negre”. considerând şi ele că trebuie introduse mai multe ştiri şi articole despre evenimente culturale. înlocuieşte vocala iniţială “î” şi are rol prozodic de a păstra măsura şi ritmul versurilor 3. un act de eroism. deci. Prin urmare. această pasăre fiind prevestitorul morţii. . de solitudinea şi neputinţa poetului de a întoarce timpul. nu sunt întru totul de acord cu cea de a doua parte a citatului. anii. 4. prin metafora “doar trecutul: cucuvaie într-un pom”. năzuinţă 2. că publicul este interesat mai ales de acest fel de fapte vulgare. Câmpul semantic al cuvântului “timp”: veac. răsplătite prin monumente ridicate în memoria celor ce s-au sacrificat pentru o idee nobilă. Subiectul al II. ce pare a fi moartă. odaie = cameră. dar timpul nu se mai poate întoarce. În structura „aleea-naltă”.8. bani. . iar ziarele şi revistele aduc în prim-plan scandaluri între persoane publice. singura ce îl poate mângâia în prezentul sumbru. “toamnă”. “frunzarele rărite”.6. Dar acestea sunt recunoaşteri materiale. a planului interior. plin de viaţă. vecie. Eului liric nu i-a mai rămas decât trecutul. motivul toamnei 7.întoarcerea nostalgică la vârsta copilăriei. iar măsura versurilor este de 15 silabe. gospodină ce porţi cheia” marchează substantivul în cazul vocativ “toamnă”. odaia copilăriei. „Unde ţi-e râsul?”. vremii. pentru toamna ce se poate manifesta şi în sufletul poetului. 10. axa fundamentală a spiritualităţii românului. dar e cu neputinţă să-l răsplăteşti” (N. “mă”. Titlul poeziei „Elegie” scrisă de Ion Pillat. Îmi cer scuze că nu ţi-am scris mai devreme. vis = reverie. Titlul „Toamnă” de Ion Pillat îmbină sensul denotativ cu cel conotativ al termenului. Prezenţa imaginilor vizuale -”Precum seara. “frunzarele rărite”6. ce departe” are valoare afectivă şi sugerează emoţia excesivă a eului liric. a pierde din vedere. neagră frunză. eroismul este o caracteristică a fiecărui om în parte. care rămâne peste timp în amintirea eului liric. Prozodia se defineşte prin rima încrucişată. Singura fiinţă ce mai „animă” castanii este o „cucuvaie într-un pom”. accentuând tristeţea eului liric faţă de trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului. Decizia protagonistului de a se sacrifica pentru poporul său. de melancolie ale eului liric. ritmul trohaic şi măsura versurilor de 11-12 silabe. Strofa a treia a poeziei “Toamnă” de Ion Pillat este construită printr-un şir de comparaţii sugestive pentru ilustrarea antitetică trecut-prezent. încât abia am mai găsit câteva clipe să mă ocup şi de mine. De altfel. al simţirii cu cel exterior al naturii. sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga şi anume că eroismul nu se poate poruncişi că nu poate fi răsplătit pe măsură. întrucât nu mai e „nicio frunză” pe crengile acestora. dor = alean. Venirea toamnei influenţează existenţa eului liric. care tind spre binele absolut şi sunt gata să sacrifice totul pentru o cauză ori un ideal. De pildă. “părul tău de frunze moarte”. „Toamnă. Ultima strofă a poeziei „Elegie” de Ion Pillat începe printr-o enumeraţie a unor elemente din cadrul natural. sugerând amurgul vieţii. nucii. de jale. dar în ultimul timp am avut atâtea de făcut. care amplifică procesul de stingere a vieţii. Expresii/ locuţiuni cu substantivul “viaţă”: a da viaţă. sentimentele elegiace sunt exprimate prin interogaţiile retorice. “clopot în declin” accentuează contopirea simţirii poetice cu natura înconjurătoare. “Vii de unde? din ce veac? din ce mormânt?” // “Nimănuia ori a mea? pe vecie ori nicicând?”. iar pentru ei contează ratingul. pe câmpie când fâşii se prinde ceaţa”. Iată de ce îţi scriu: acum două zile am participat la o dezbatere privind influenţa mass-media asupra tinerilor. pentru conştientizarea trecerii ireversibile a timpului. gerunziul compune o imagine auditivă: “În berlina foşnind surd pe frunza moartă”.

păşind strâmb prin noroiul care-l încetineşte. solitudinea 7. deoarece fac parte dintre cei care pun preţ pe valoarea morală şi nu pe cea oferită de bani. Trăsături ale descrierii: . melancolie şi solitudine a eului liric. măsura versurilor este de 10-11 silabe. 8. În concluzie. drum de fier. “Pe apă vântul trece cu foşnet de mătăsuri” . peste drum. mai trebuie doar să dea cu lac parchetul. toată gama de stări dureroase ce se manifestă în consecinţă. . Personificarea dâmbului care-şi încruntă sprânceana uneşte planul exterior al naturii cu cel interior al simţirii poetice. fiecare om având propriile criterii de clasificare a valorilor./ Ţesând cu fulgii vânăt giulgi de scrum”). a ieşi în drum. decide valori şi competenţe. mohorât = trist. Imaginea este aceea a “cerului mohorât”.imagine olfactivă. 5. dacă le pot numi aşa… Oricum. a sta de vorbă. vorbă lungă. zălog. Reiterarea ultimului vers este un laitmotiv. *Pentru a termina definitiv repararea casei. Titlul poeziei ilustrează sensul conotativ al termenului şi semnifică stilul personal al eului liric de a compune un cadru natural exterior şi unul interior. Valoarea expresivă “cât” şi “câtă”. ceea ce denotă o umanizare dureroasă a timpului personificat. Subiectul al II. simbol al iubirii.prezenţa figurilor de stil: epitet în inversiune (”vânăt giulgi”). dens.9. pentru că. fiind asemuită cu o “sprânceană” ce se încruntă. pentru înlocuirea vocalei iniţiale „î”. personificări (”cerul des/ Îngenunchează”). în versul “Cât pământ ne desparte acum şi câte gări”. iar timpul nu-şi urmează drumul său firesc. tristeţea lui sfâşietoare. semnificând “noroi”. Figură de stil: metafora personificatoare „Nemărginirea gâtu-şi întinde între noi” sugerează îndepărtarea spirituală şi de comunicare tot mai mare şi iremediabilă între cei doi îndrăgostiţi.imagine auditivă. a da drumul cuiva. a apuca pe alt drum. des = înnorat. În acest cadru. 3. sunt de acord cu afirmaţia lui Arghezi: “Altă pâine banul muncit şi altă pâine fură banul şiret”. “Amintirea cu miros de colb pătrunde-n nări” . Tema naturii. metafora “văzduhu-n zdrenţe atârnă pe câmpie” ilustrând starea deprimată a eului liric. *Mi-am cumpărat un lac de unghii incolor. a duce cu vorba (pe cineva). care “păşeşte strâmb” prin noroiul existenţei. Imagini artistice: „De-aici pădurea-ncepe cu scorburi şi cu cerbi” . Este destul de greu să îţi menţii această convingere.prezenţa imaginilor artistice: imagini vizuale (”Iar seara-n câmp se deapănă mărunt. Văzduhului i se atribuie metafora “zdrenţe-atârnă”. Imagini artistice: “Un croncănit răzleţ răsună crunt” . Cuvântul stil înseamnă un mod de exprimare. metafore (”giulgi de scrum”) . a avea drum de făcut. “Amintirea-i cu miros de colb şi de gunoi” . arta. căreia eul liric îi transmite “nepregătite vorbe” prin care îi restituie “gândul” pe care aceasta ar mai putea să-l păstreze pentru el. imagini auditive (”Un croncănit răzleţ răsună crunt”).Pe de alta parte.prezenţa figurilor de stil: epitete cromatice „stâlpi rumeni”. sumbru. gradul de satisfacţie oferit de banul muncit este mai mare. cel puţin din punctul meu de vedere. Este adevărat că pare mai simplu să furi şi să te bucuri de confortul oferit de bani. teamă. al sentimentelor. într-o oare care măsură chiar grotesc. din simplul motiv că banul în sine s-a devalorizat. despre fata de la pagina 5 şi mai ştiu eu ce astfel de rubrici. continui să cred că adevărata valoare umană nu este cea pe care banul o oferă. drum lung. a rămâne pe drumuri. Copacul.lea Scrisoare despre impactul telefoniei mobile asupra vieţii de zi cu zi: Timişoara.imagine vizuală. scrum”. ) Încă din cele mai vechi timpuri banul a dat naştere la multe conflicte. ci dimpotrivă. Figură de stil: epitetul şi personificarea “cerul des îngenuncheat” descrie un cer de iarnă înnorat. În ultimul catren al poeziei. lipsită de reguli. Cratima este folosită în structura „mă-ndemni” pentru a pronunţa cele două cuvinte fără pauză. Totul depinde însă de mentalitatea fiecăruia şi de prisma prin care te uiţi la viaţă. iar rima este încrucişată. De aceea cred că nu merită “să furi” banul. o atitudine care particularizează o persoană. Pot spune că sunt de acord cu afirmaţia “Altă pâine banul muncit şi altă pâine fură banul şiret”. Ultima strofă descrie o imagine dezolantă a naturii. Titlul este o metaforă. fiind şi singurele elemente ce au rămas neschimbate şi eterne „Castelul e istoric şi lacul e pătrat”. sugerând starea de tristeţe. Titlul poeziei. Sinonime: nelinişte = îngrijorare. “zdrenţe”. iar colina e personificată. Expresii/ locuţiuni cu termenul “drum”: a ieşi în drum. „cât pământ ne desparte acum şi câte gări”. Totuşi. stare ilustrată şi prin prezenţa semnului exclamării din finalul poeziei. . motivul amintirii7. uneori galopant. metafora personificatoare “Cerul cu mâini crăpate de vânt” Subiectul al II.imagine vizuală 6. Nu înţeleg cum ne vom descurca pe viitor.8. Îndrăgostitul îi restituie iubitei amintirile „îţi dau înapoi gândul din marginea pădurii” şi iubirea ce i-a purtat-o „şi sufletul pe care. 2. “strivit în pumni de nouri”. 4. peste care “vântul suflă veşnicie”.imagine vizuală. melancolie ale eului liric. la dezbatere au participat şi tineri dezinteresaţi de informaţii mai valoroase decât cearta dintre X şi Y. pe lângă faptul că este un act imoral. a pune o vorbă bună. care cade parcă pe pământ. “De-aici pădurea-ncepe cu scorburi şi cu cerbi” . Ultimele patru versuri constituie o adresare directă iubitei imaginare. contribuind şi la conturarea imaginii vizuale. Imaginea dezolantă a trecerii timpului este realizată prin scrierea cuvântului cu literă mare. dacă noi ne „ridicăm” la nivelul unor astfel de ştiri superficiale. a găsirii unei soluţii de supravieţuire spirituală a eului liric. dezolant: “Un biet copac se clatină răzleţ/ Cu trupul frânt şi crengile vâlvoi” cu trimiteri către sentimentele de tristeţe. apăsător./ Ţesând cu fulgii vânăt giulgi de scrum”. Destrămarea cuplului este evidentă şi reliefată prin înapoierea sentimentelor ce le-au simţit cândva. element întâlnit deseori în creaţia lui Eminescu. frumuseţea. deoarece este important să ai conştiinţa împăcată. Aştept veşti de la tine! Cu drag. 10. nu vei obţine o satisfacţie sufletească. care sugerează un tablou ambiguu. precum şi pentru păstrarea măsurii şi ritmului versurilor. *Şi-a cumpărat geacă şi geantă de lac. Varianta 56 1. se ilustrează absenţa oricărei speranţe. Cele două adjective pronominale nehotărâte sunt mărci ale superlativului absolut şi sugerează distanţa enormă dintre cei doi îndrăgostiţi. motive: seara. eternităţii. Cratima în structura “Şi-mprăştie” leagă două cuvinte pentru a se pronunţa fără pauză. “vântul suflă veşnicie”.imagine olfactivă .imagine auditivă 6. Omonimia cuvântului „lac”: *În fiecare seară se adunau pe malul lacului la poveşti. Adverbul “mărunt” este un epitet care descrie căderea ninsorii în fapt de seară. o lume în care puterea banului are ultimul cuvânt. Daniela Varianta 55 1. însă. 22 mai 2007 Dragă George.cadrul natural realizat prin imagini artistice: “Pe apă vântul trece cu foşnet de mătăsuri” imagine auditivă. care exprimă ideea că despărţirea este plasată în acelaşi loc unde îndrăgostiţii s-au întâlnit prima oară. Expresii/locuţiuni: vorbă de duh. prezentând astfel urâţenia şi ura naturii. Trăsături ale descrierii:. a purta vorba. având în vedere societatea nedreaptă. trebuie să ai personalitate şi să nu te laşi influenţat ori tentat de tot felul de atracţii. prin alăturarea termenilor: substantivul “desen” ce poate reprezenta creaţia. Astfel. indiferent de situaţie. sugerând percepţia cu totul particulară a pierderii iubirii. sper să-mi poţi spune şi tu punctul de vedere referitor la aceasta temă – poate reuşim să influenţăm mass-media.10.3. mlădios şi graţios este prezentat de Al. Oricare ar fi comportamentul celor din jur.lea Text argumentativ: “Altă pâine cumpără banul muncit şi altă pâine fură banul şiret. pe parcursul timpului. a-şi face un drum în viaţă. vorbe în vânt. de culoare maro.” (Tudor Arghezi. a nu sufla o vorbă4. înlocuieşte vocala iniţială “î” şi păstrează măsura şi ritmul versurilor. divergenţe şi au constituit un mod de diferenţiere atât a lucrurilor materiale cât şi a oamenilor. ţi l-am păstrat”.5.conturarea unui peisaj de toamnă. “Iar seara-n câmp se deapănă mărunt. Tema iubirii. puritatea şi epitetul “murdar”. Philippide ca un “biet copac” cu “trupul frânt şi crengile vâlvoi”. veşnicie = eternitate 2. 8.

“muribundă”.pronume de persoana a II-a : ta. Varianta 58 1. Atmosfera devine magică. eu. Titlul poeziei. cratima leagă două cuvinte pentru a le pronunţa fără pauză. după cum afirmă şi Nicolae Iorga. spleen.10. Abateri de la normele actuale: crisanteme-crizanteme.prezenţa parcului funebru. (se) desinau-(se) desenau 3. *Pe cer stelele străluceau misterios. Rolului stilistic al gerunziului în versul: “Orisontând în ritmul mistic albumul stinselor poeme…”. înrudit cu stejarul) *Cer numai să i se facă dreptate. Semnul întrebării din ultimul vers marchează o interogaţie retorică „ Ce rugi […] se desinau în atmosferă pe cerul dur de ametist?” şi este semn de punctuaţie pentru propoziţia interogativă. deoarece simţămintele deprimante sunt sugerate de “pacea violetă”. „orisontând”. Această invenţie va micşora distanţa dintre Timişoara şi Brăila. calmează starea interioară a eului liric. cu predilecţie lui Topîrceanu. Folosirea a două semne de punctuaţie din strofa a treia. *La grădina botanică au adus o nouă specie de cer. Iubirea îi dă poetului forţa creatoare.pronumele la persoana I singular: mă. entuziastă. ridic. “amurgul trist” etc . o imagine auditivă (armonii) şi o imagine vizuală (vesperale = de seară. ilustrând continuitatea stării de contemplare a orizontului. “violetă”. mai presus de toate.Cromatica poeziei este variată. Catrenul are rimă încrucişată. *Acest instrument de percuţie scoate note acute. sătenii s-au trezit cu noaptea în cap. Şi atunci.2. (arbore înalt. Nici cu pozele nu va mai fi o problemă. Câmpul semantic al “luminii”: strălucitoare. iar pentru a-l redescoperi. în nota tristeţii simboliste. în acelaşi timp. Eugen Simion a făcut nişte note critice privind opera politică a lui Mihai Eminescu. de bulversare. Rima în prima strofă este îmbrăţişată iar în următoarele trei strofe este încrucişată. Consider că este mult mai rapid şi mai ieftin să îţi trimit un SMS ca să aflu ce mai faci. întrucât “a refuza” este mai uşor decât“ a înţelege”. ladeprimarea “cu-ndoliate crisanteme” . Asocierea culorilor pastelate cu cele tari creează un impact vizual puternic asupra cititorului. moarte spirituală sugerate de simboluri cromatice. pot primi mai repede şi răspunsul tău. “neagră”.muzicalitatea este exprimată direct sau sugerată prin enumerarea diferitelor sunete. „cântări funebre”-imagine auditivă 8. fiind dublată de apariţia neaşteptată a unei negre siluete.9. Ultimele două strofe sugerează revenirea speranţei pentru a trăi o nouă iubire. lipsit de substanţă şi a căpătat un înţeles abstract. BIP-uri etc. acea “frenetică substanţă” ce constituie esenţa vieţii. Însă. “Nu e greu să găseşti adevărul. deşi sunt multe situaţii în care minciuna e preferabilă adevărului.7. nestăpânită. care începe să pulseze sub acţiunea sentimentului ce-i “urcă prin arterele rebele”. obosiţi.transmit o stare de confuzie. prin asocierea culorilor cu diferite pietre preţioase „cerul dur de ametist”. Iorga) Pentru societate. pentru înlocuirea vocalei iniţiale “î” şi pentru păstrarea măsurii şi ritmului versurilor. soare. caracteristice poeţilor simbolişti. exprimă o acţiune în desfăşurare şi de durată. “nostalgii”. făcând comunicarea mult mai rapidă şi. ci parcursul străbătut. Adevărul poate fi un principiu de viaţă ce trebuie urmărit. “la bemol” . stări dezolante: “-ndoliate”. Figură de stil: Personificarea “zarea călătoare” ilustrează efemeritatea sentimentului de iubire.. a depărtărilor. oamenii s-au afundat treptat în propria plasă ţesută din ipoteze şi minciuni. Sens conotativ al cuvintelor “noapte” şi “raze”: *În ziua secerişului. tine. morbid. este reprezentativ pentru simbolism.5. aceştia ar trebui să caute adânc în sufletele lor. Pentru început. “funerare”. Verbul la gerunziu. trudiţi = muciţi. raze.4.verbe la persoana a II-a: trimiţi. dezolare. “safire”. exprimând certitudinea fericirii viitoare: “simt”. În fond. “tăcuta orchestrare”. “calmul pur al simfoniei”. închise. de la agitaţia sumbră la o “linişte regală”. compoziţii şi ansambluri muzicale: “vesperala simfonie”. Finalul poeziei este funebru. descătuşând = eliberând. asemenea plantei care se roteşte după soare. Finalul emană o “linişte regală”.*în structura a doua. Omonime cu “cer” şi “note”. “funerare”. Cu drag. Sinonime: făptură = fiinţă.verbe la persoana I: -nvârt. iar eul liric se simte trist şi dezamăgit până când sentimentul înălţător apare din nou.10. Ieri am primit cadou un nou telefon mobil. întrucât o floare fără lumină şi fără soare nu poate rodi.9. Dorin/Dorina Teodorescu Varianta 57 1.” (N. 2. Există MMS-ul şi astfel vom putea vedea mai repede pozele făcute în diferite situaţii şi locuri în care am fost. dificultatea cea mai mare este aceea de a te hotărî asupra căii pe care vrei să o urmezi în viaţă. prin sensul conotativ pe care-l are substantivul compus “floarea-soarelui”. la fel ca majoritatea valorilor morale. Subiectul al II. În al doilea rând. Virgula din primul vers al strofei a treia desparte interjecţia „O” de restul propoziţiei. răsai6. Măsura versurilor este de 10-11 silabe . Sufletul poetului. Refuzând adevărul.8. viaţă şi. este în continuă căutare a iubirii care îl încălzeşte. frenetică = exaltată. epitetele cromatice compun o imagine şocantă a simţirii poetice.Vreau să îţi spun că sunt foarte fericită. serale). metafora soarelui sugerând lumina şi strălucirea acestui sentiment. e greu să ai dorinţa de a-l găsi”. o rază de speranţă s-a ivit în sufletul tinerei fete. ne ajută să economisim timp şi bani. -mi. motivul înserării6. În concluzie. ilustrată prin metafora ”florile fiinţei mele”. *La examen a obţinut note mari. simbolizată de albastrul safirelor şi pacea violetă. “o neagră siluetă”7. Subiectul al II.lea Întocmirea unei cereri: . ne va face comunicarea şi schimbul de informaţii mult mai uşor. decât să îţi scriu în fiecare zi câte o scrisoare. Mărci lexicogramaticale ale eului liric:.stările de tristeţe. poţi să mă întrebi de ce îţi scriu şi nu-ţi trimit SMS-uri. *Despre evenimentul de la Ateneu a apărut doar o singură notă întrun ziar. Imagini artistice: „cerul dur de ametist”-imagine vizuală. de la nuanţele luminoase la cele întunecate.3. a pălit de-a lungul timpului. Astfel. el le-a fost dăruit oamenilor de către Creator.. Eul liric este sortit să caute şi să descopere acest sentiment fără de care nu ar putea crea. Cred că trebuie să îi mulţumim celui care a inventat telefonia mobilă. sunt întru totul de acord cu afirmaţia lui N. Culorile aşezate în antiteză . aplec. *Când i-a zâmbit. aşa că de acum încolo ne va fi mult mai uşor să comunicăm. consider că ceea ce contează mai mult în viaţă nu este capătul drumului. ci se veştejeşte şi moare. simt.de la speranţa cu “rozele senzaţii”. de a-şi desăvârşi opera sub razele binefăcătoare ce-i mângâie sufletul. “floarea-soarelui”. Este din ultima generaţie 3G. întrucât dispare precum “zarea călătoare”.lea Text argumentativ: “Nu e greu să găseşti adevărul. Iubita este fiinţa care readuce în inima eului liric dragostea. adevărul. îi dă strălucire. apui. stau. puterea de a rodi. Cele două cuvinte sunt neologisme. Rolul cratimei în sructurile “mă-nvârt” şi “floarea-soarelui”: în prima structură. motivul parcului. “ore funerare”. “Câmpul plin” este metafora pentru sufletul poetului în care se iveşte o “harnică speranţă”. revigorându-i întregul trup. versuri lungi cu măsura de 18 silabe. mi-. Titlul poeziei ilustrează dependenţa eului liric de iubire. Tema naturii.cromatica este exprimată direct sau sugerată. dar dorinţa de a-l găsi este o atitudine umană greu de dobândit.? Pentru că abia aştept activarea cartelei pentru a putea vorbi cu tine. deoarece. “-ndoliate”. iar când o găseşte realizează că acesta trecător. devenind fad.4. “note vagi”. cratima se foloseşte pentru scrierea corectă a unui cuvânt compus. senzaţie care se prelungeşte la nesfârşit prin punctele de suspensie. ca element citadin simbolist. motivul solitudinii. mei. cu efecte nocive pentru om: “parcul rozelor senzaţii cundoliate crisanteme”. iar negrul este reiterat în cele mai surprinzătoare asociaţii: “negre sfere siderale”. depresive. marcând o pauză de rostire şi având nuanţă emoţională. Trăsături simboliste.5. muzicale. mele. ca simboluri ale stării de nevroză şi halucinaţie. note. Semnul exclamării din versul al doilea evidenţiază o exclamaţie retorică şi este semn de punctuaţie pentru propoziţia exclamativă. culori reci. imi. Iorga şi cred că adevărul poate fi identificat adesea. deoarece ne-a uşurat foarte mult viaţa. Alte sugestii cromatice sunt conţinute în referirile la pietre preţioase: violetul ametistului şi albastrul safirului. Suava imagine auditivă a simfoniei pure linişteşte. fiind format prin asocierea a două figuri de stil. tu. “cântări funebre”. e greu să ai dorinţa de a-l găsi. Tema iubirii. Catrenul are măsura de 10-11 silabe şi rima încrucişată. adevărul nu a dispărut. imagine vizuală ce ar putea simboliza ivirea iubitei.personificare ce exprimă nădejdea că va regăsi fericirea pierdută.adresarea directă prin :. răsari. Ultima strofă a poeziei schimbă registrul liric. Poetul caută iubirea. a găsi adevărul presupune o atitudine asumată în cele mai multe circumstanţe.

a dispărea. Forţa iubirii reuneşte într-o armonie desăvârşită emoţia spirituală a doinelor cu elementele telurice (nuferii. eforturilor şi propriei seriozităţi. ca o dedublare a sinelui: “De frig te-nghemi. afirmaţie care şi-a dovedit valabilitatea în toate epocile. “luna” 3. dacă ai fi bogat de mic copil. Sibiu Varianta 59 1.”. singurul reper de protecţie şi mângâiere în viforoasa iarnă. deoarece nu poţi fi cu adevărat fericit decât dacă tu eşti în stare “să devii bogat.Mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric:. cratima are rolul fonetic de a păstra măsura versurilor de la 11 la 10 silabe./ca ciorile ce.8. prin care compară ochii iubitei cu doinele ce se aud în stâne. Dacă afacerea este preluată de la părinţi. Omonime “somn”: *Este târziu şi mi s-a făcut somn.pronume la pers I plural. lipsiţi de grija zilei de mâine. În structura “lanţurile-i”.pronume la persoana I singular – “mea”. versurile sunt lungi. …. unde predomină culoarea neagră sugerând starea depresivă în care este cufundat eul liric.adresarea directă: “Inima mea te cheamă din noapte”6. pus la numărul plural. ei au devenit “nostru” şi au aceleaşi aspiraţii. 29 iulie 2007 Vă mulţumesc. Contrastul alb-negru evidenţiază zăpada abundentă care acoperă apocaliptic întreaga fire şi simbolul morţii sugerat prin “ciorile”. ci să devii bogat”(Stendhal).”7. deoarece soarta i-a legat unul de altul “cu lanţurile-i prinse de soartă”.10. epitete “negre”) care compun un peisaj unic prin îmbinarea imaginilor vizuale (“în vatră-i foc sărac”. idee sugerată de metafora cu nuanţă antitetică “atâta somn şi moarte şi-atâta alb e-n suflet”. 9. Tema naturii. *Am cumpărat un tablou cu natură moartă. În structura “pare-odaia” cratima este folosită pentru pronunţarea celor două cuvinte fără pauză şi pentru păstrarea măsurii şi a ritmului strofei3.lea Text argumentativ: „ Nu să fii bogat te face fericit. cele două inimi se contopesc într-un destin comun. Repetarea comparaţiei în a doua strofă: Poetul Ion Vinea foloseşte această repetiţie de comparaţii pentru a accentua comuniunea erotică dintre cele două inimi. pronumele apare la persoana I plural. “ca-ntr-un sfârşit de veac”5. ca urmare a inventivităţii. nu poţi cunoaşte viaţa în toate aspectele ei. “Inima mea te cheamă”. “iarnă”. în chibzuieşti.6. nu poţi fi fericit cu adevărat. Ultimul vers sugerează ideea că cele două suflete erau predestinate să se întâlnească. prin rostirea fără pauză a substantivului “lanţurile” şi a pronumelui personal “i”. comparaţii: “gândurile pleacă în stol funinginit. fără drept de tăgadă. deoarece doresc să mă angajez pentru perioada vacanţei de vară la Compania de Asigurări „Viitorul”. 18. care-i goneşte somnul şi liniştea. pe care o conduceţi şi aş dori să-mi oferiţi prilejul de a vă convinge despre seriozitatea şi capacitatea mea pentru a face faţă cu succes într-un post de agent de asigurări. El îşi cheamă cu gândul iubita în fiecare noapte.pronume la pers. Ultima strofă evocă împlinirea sublimă a iubirii. Silvia Leonte.2. Subiectul al II. stelele şoptesc. Eul liric foloseşte persoana a II-a în adresarea directă către orice om. atunci când vezi înflorind câştigurile. răspunsul cel mai frecvent ar fi „bani”. reflectată în apa fântânii. vă rog să aveţi bunăvoinţa de a mă primi în audienţă. “tăi”. “ne”. Figuri de stil: * “foc sărac” – epitetul compune imaginea vizuală a focului din vatră. În ultima strofă. a apune. “ne”. Sugestia textului liric este ilustrată prin figuri de stil. Solicit această audienţă. Sinonime : orologiu = ceas. Motivul visului (oniric). o legătură trainică asemănătoare cu aceea a doinei care alină veghea în stâne. În al doilea rând. “Ochii tăi se deschid în mine” (se spune că ochii sunt oglinda sufletului). când munceşti pentru banii proprii.8. implicarea nu este totală. “nostru”. i-a sărit inima din piept. agitaţie sentimentală sugerată de substantivul „insomnii”. pentru că totul îţi vine de la sine şi bogăţia nu-ţi poate aduce bucurii reale ori satisfacţii profunde. În ultimă instanţă. Subiectul II Scrisoare de intenţie: Stimate Domnule Director. “atâta alb”.Domnule Director. cromatice (ciorile ce. imagini artistice realizate printr-un şir de comparaţii. că „Nu să fii bogat te face fericit. domiciliată în Sibiu. Câmpul semantic al cuvântului “noapte”: “stelele”. asemănând sufletul iubitei cu cu nuferii şi luna: “ca nuferii în iezere line. a (se) stinge = a (se) păli. ilustrate prin pronumele “ne”.4. . negre). de parcă este sfârşitul lumii. – “nostru”. eul liric foloseşte imaginea auditivă. cu puritatea nuferilor care plutesc pe luciul lacului şi cu lumina misterioasă a lunii. reverberaţiile comuniunii om-natură. după cum spunea Stendhal. veghe = pază. negre. Subsemnata. cuplul de îndrăgostiţi este sudat. “ciori ca de funingeni aştept-un hoit trântit”. Concluzia este. în măsura timpului de care dispuneţi. care se simte claustrat în propriul spaţiu. Trecerea pronumelor de pers a II a sg.2. “stelele”: *Din cauza întunericului. cu măsura de 13-14 silabe. când natura doarme. deoarece iubirea s-a împlinit. Repetiţia “ninge. dacă ar fi să întrebi fiecare om ce îşi (mai) doreşte în viaţă. nr. ninge. aportul pe care îl ai nuţi aduce satisfacţii prea mari şi de multe ori se întâmplă să nu te potriveşti cu cele gândite şi organizate de altcineva. ninge” sugerează cititorului imaginea vizuală de ninsoare abundentă. pronumele la persoana a II a singular exprimă nerăbdarea eului liric de a fi alături de iubita sa.. iar primul vers al strofei a doua sugerează comuniunea dintre sufletele celor doi îndrăgostiţi. fântâna) şi cosmice (luna). Strofa este o cvinarie (strofă de cinci versuri). motivul iernii. cuplul s-a desăvârşit erotic şi se visează deja împreună “sub umbrarul (iederei) de vecie”. strada Nicolae Bălcescu. “ninge”. a II a singular – “te”. Titlul este sugestiv pentru starea emoţională puternică în care se află eul liric./ ca luna pe fundul fântânii”. la pers I plural în ultima strofă: În incipitul poeziei. provocând emoţii puternice cititorului. Sens conotativ “inima”. *Nu se cunoaşte natura virusului gripal care s-a răspândit în tot oraşul. în general. Ultimele două strofe ale poeziei: În penultima strofă. numai că aceştia aduc mulţumire doar dacă sunt munciţi de noi. Planul exterior al naturii se îmbină cu planul interior al simţirii. lacul. este într-adevăr nevoie de bani.“natură” *Primăvara natura se trezeşte la viaţă. Varianta 60 1. *A pescuit în Dunăre un somn uriaş.9. dau peste-ntinderi roată”. sugerând apropierea morţii. motivul lunii 7. Gândurile sumbre sunt comparate cu ciorile “şi gândurile pleacă în stol funinginit/ ca ciorile ce.” Primul argument s-ar referi la satisfacţia simţită atunci când ai reuşit într-o afacere a cărei idee îţi aparţine. altfel îi iubeşti.personificare. nu-ţi poţi fixa şi conştientiza limitele. “negre”. “ciori ca de funingeni”. “ninge-ntr-însul necontenit de-un veac”) cu cele auditive (“urlă crivăţ”). Domnului Director al Companiei de Asigurări „Viitorul”. La Premiile “Oscar” au fost prezente toate stelele cinematografiei americane. şi imagini vizuale. sugerând împlinirea extatică a iubirii în sufletul eului liric. ci să devii bogat”. boltit = arcuit 5. Ultima strofă amplifică starea de tristeţe şi suferinţă a eului liric. iar ochii ei. şi-o raclă îţi pare-odaia toată. Cuplul se împlineşte. Pentru a putea trăi liniştiţi.10. nu-i poţi risipi cu inconştienţă şi-ţi poţi face bucurii fără să ai sentimentul vinovăţiei că iroseşti banii altcuiva. “mine”. În societatea contemporană. al iubirii. ori către sine însuşi. se cufundă în inima lui: “Ochii tăi se deschid în mine”. “ca doinele în veghile stâne”.* “urlă crivăţ” . prin care se sugerează efectele naturii dezlănţuite şi în fiinţa umană. Câmpul semantic al iernii: “crivăţ”. absolventă a Liceului Teoretic „Octavian Goga” din localitate.4. deoarece “o raclă îţi pare-odaia toată”. ca oglindă a sufletului. În această strofă sunt prezente imagini vizuale precum “prin hogeaguri fumul se-ncercuieşte roată”. fiind îmbiaţi de iedera boltită să-şi petreacă „visul nostru de viaţă şi moarte[…] sub umbrarul ei de vecie”.

autobiografice. metaforă pentru starea gravă în care se afla. 10. Mărci ale oralităţii:. Realismul este ilustrat prin: . 26. Ca podăriţă. care susţin umorul şi oralitatea stilului. Alin Stoian Giurgiu. stare fiziologică bună. Atitudinea tatălui exprimă bucuria imensă că băiatul era acum sănătos tun. “leneş fără pereche”. transformă situaţia personală într-o problemă de matematică. liniştesc 4. are loc la Târgul-Neamţului inaugurarea Şcolii Domneşti la care participă domnitorul Moldovei. în care îşi evidenţiază defectele şi comoditatea la învăţătură: „bun de hârjoană şi slăvit de leneş. din opera literară “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă: În 1852. lucru despre care mi-am dat seama atunci când lucrat în vara precedentă. Ambele structuri ilustrează registrul popular şi oralitatea textului.8. Sinonime: a secera = a ucide. doar-doar acesta va învăţa carte. “a frământa”: *Vom petrece minunat în această excursie. iar clădirea şcolii se afla pe lângă un aşezământ bisericesc. se găsea şi naratorul-personaj. “fost-a” .veridicitatea faptelor: izbucnirea holerei. artistic. “hoştinele”7. exerciţii de matematică. Aş vrea să adaug că sunt pasionat de acest gen de activitate. eliberat de liceul susmenţionat. cu accent pe învăţăturile religioase. am o mare putere de muncă. postpus verbului. exprimată printr-o comparaţie. ci sunt selectate fapte ce devin momente de referinţă în . . tulbură # limpezesc. care erau la bunul plac al profesorilor. Subiectul II Rezumatul textului citat la Subiectul I. Sensul expresiilor: “era faţă” = era de faţă. Şcoala de odinioară apare ca o anexă a Bisericii. impresii. “amânar”. care ţine un discurs emoţionant şi pilduitor.prezenţa interjecţiilor: “iată”. este descris sistemul de învăţământ de la acea perioadă. dativul etic (”cât mi ţi-i melianul”). Trăsături ale domnitorului Ghica-Vodă exprimate în mod direct de către narator: „frumos la chip”. Vă adresez rugămintea de a mă angaja în postul vacant de vânzător pentru perioada vacanţei de vară. “a dat holera peste mine”. Conţinutul lecţiilor era la aprecierea subiectivă a dascălului şi. “n-am închis ochii”..registrul popular al limbajului: cuvinte şi expresii populare („era faţă” „de-a rândul”. Galaţi Varianta 61 1. în detrimentul disciplinelor laice: aritmetica. A lucrat atât de mult la matematică încât îl doare capul. Autoironia specifică lui Creangă despre firea sa neastâmpărată se manifestă şi aici printr-un proverb popular.de o boală necruţătoare. Fragmentul este o autocaracterizare a naratorului. “stâna în dumbrava Agapia”. lecţiile din clasă etc.formule specifice oralităţii: „zicea el”. Autorul-narator şi protagonistul totodată. V-aş rămâne recunoscător dacă mi-aţi fixa o zi în această săptămână pentru un interviu sau pentru o discuţie în care v-aş putea convinge despre calităţile mele. Părintele Duhu. în funcţie de acesta. aparţinând literaturii memorialistice. atât ca urmare a predispoziţiei sale cât şi ca rezultat al educaţiei greşite primite de la mama sa. mama îl răsfaţă pe băiat.“slăvit de leneş”. rând pe rând5. “îmi ardea sufletul în mine”4. se remarcă registrul popular -”bun de hârjoană”. “cofă”). la Humuleşti. întrucât povestirea la persoana I şi oralitatea stilului dau impresia de confesiune. frumos îmbrăcaţi şi aranjaţi. *Toată săptămâna m-am frământat din cauza examenului. Ghica-Vodă. întâmplări trăite. “după câtă minte avea”. care-l vindecaseră. precum şi materiile predate. cu două”. “fost-a”). în Târgul-Neamţului. gramatica.2007 Domnului Director al restaurantului “Mc Donald’s. influenţat foarte mult de Biserică. specialitatea “lucrător în comerţ”. Nică. precedat de formula tipică “vorba ceea”: “Lucrul rău nu piere cu una. năpastă. prin forma inversată a verbelor: “cumpăra-ni” . cozonacii sunt pufoşi.. “de-a rândul” = pe rând. Ghica-Vodă şi Nică Oşlobanu. “pe la august […] de la 48″ şi a localităţilor: “Humuleşti”. Varianta 62 1. definind astfel arta naraţiunii lui Ion Creangă. “crida”. este îngăduitor cu băiatul care abia scăpase cu viaţă din ghearele holerei şi-l lasă pentru o vreme în voia lui. de aceea perspectiva narativă defineşte naraţiunea la persoana I..regionalisme: “mere turture”. Comentariu citat: Naratorul-personaj se îmbolnăveşte de holeră la stâna de la Agapia. sistemul de învăţământ de atunci. întrucât ilustrează un aspect al vieţii reale: şcoala moldovenească de la jumătatea secolului al 19 lea (1952). belea = necaz. de s-a dus în Humuleşti”. Autocaracterizare6. trăsături care susţin arta naraţiunii specifică lui Ion Creangă. expresie populară care numeşte dimineaţa.exclamaţii: „Dumnezeu săl ierte!”. autorul este Ion Creangă. “cofăiel”. În continuare. Amintirile sunt o specie literară epică în proză. care “a secerat” o mulţime de oameni 8. Polisemia cuvântului cap: Capul mafiei locale a fost prins de poliţie azi dimineaţă.auxiliarul a avea este. părintele Duhu şi stareţul Nionil. strungarul nostru. personajele prezente în text sunt: Nică. expunerea se face la persoana I. Aceste trăsături îl pun în antiteză cu ceilalţi copii veniţi la şcoală din dorinţa sinceră de învăţa. Ştefan a Petrei. „helgea”. Menţionez că am înclinaţii certe pentru acest fel de ocupaţie. “după câtă minte avea”-. Menţionez că am luat cunoştinţă despre existenţa postului de vânzător din anunţul pe care dumneavoastră l-aţi publicat în ziarul “Adevărul” şi vă informez că am atestat în această profesie. Expresii/ locuţiuni: “am tras o raită”. „droaga”. Opera “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă are ca temă evocarea vieţii satului românesc din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi anume a satului Humuleşti. Anexez un curriculum vitae şi. era prezent. zâmbitor şi amabil cu clienţii dar.pronumele este postpus verbului. geografie. *Dacă se frământă bine aluatul. geografia. Alt sens al cuvintelor “a petrece”. sunt absolvent al Liceului Economic din Galaţi. în care autorul descrie fapte din propria viaţă. Textul aparţine realismului. părintele Duhu. Virgulele izolează atributul apoziţional de restul propoziţiei. s-a trezit “sănătos. unde vânzarea era bună.3. În structurile: “cumpăra-ni” şi “fost-a” cratima indică inversiuni şi marchează pronunţarea fără pauză a cuvintelor pe care le leagă. Mara are avantajul de a-şi aşeza coşurile cu marfă la capul podului. mai ales.06. leneş fără păreche””. “m-a lăsat în voia mea”. materiile studiate erau predominant religioase. sever. *De la o vreme. plină de umor. În acest text.regionalisme: „isonari”. nenorocire5. la restaurantul Mc Donald’s. combinaţii neaşteptate de cuvinte . impresionat de cuvintele domnitorului. “Lucrul rău nu piere cu una cu două”.formule specifice oralităţii: “vorba ceea”. leneş # harnic.precizarea timpului real. Stilistic. Mărci ale oralităţii: . numiţi popular “doftorii satului”. înconjurat de o mulţime de lume. prezintă cu discontinuitate anumite momente din viaţa sa. studiul mai mult sau mai puţin aprofundat al disciplinelor ştiinţifice ca aritmetica. supărat că stareţul Nionil îi reţinuse salariul pe nedrept.9. fără a urmări cuprinderea întregii vieţi. vracii. sentiment la fel de puternic ca şi spaima cumplită pe care o trăsese atunci când acesta se îmbolnăvise. forma populară a inversiunilor verbale (”cumpăra-ni”. a distruge. deoarece sunt îndemânatic. pentru că era prea leneş şi delăsător. 9. 10. Orbită de dorinţa de a-şi vedea fiul popă. Examenele şi testările se dădeau înaintea unui stareţ ale cărui principale îndemnuri erau acelea de a neglija materiile laice care „amărăsc inima şi tulbură sufletul” şi de a se dedica studiului „ceaslovului şi psaltirii”. Întâmplările şi evenimentele nu sunt relatate într-o ordine cronologică. examene. cu subiectivitate.Mă numesc Alin Stoian. A reuşit în afaceri pentru că a făcut toate lucrurile cu cap. Exerciţiile şi exemplele date elevilor erau preluate din viaţa cotidiană. ca toţi sănătoşii”.6. “podul Cărăgiţei”. aspru. Antonime: blând # fioros. aplicând regula de trei simple. Relaţia naratoruluipersonaj cu cititorul este apropiată. cu dascălii lui. în speranţa unui răspuns favorabil. deoarece pe acolo trecea toată lumea. tatăl lui Nică.. profesorii erau de cele mai multe ori slujitori ai Bisericii. cu oamenii lui “gospodari tot unul şi unul”. Adus acasă. naratorul este şi personajul principal. prin leacuri tradiţionale. „puricale”. îl fricţionează cu oţet de leuştean. Rememorarea întâmplării îl determină pe naratorul-personaj să se roage pentru odihna lui moş Ţandură şi a tovarăşului său. Protagonistului-narator nu-i ardea de şcoală. “blând cum era”. “pe la toacă”. gramatica. A doua zi. 3. se petrec lucruri ciudate. vă transmit întreaga mea consideraţie. Printre elevii participanţi la deschidere. 2. „iţari”. “ia”. după care copilul “am adormit mort”. pus în situaţii şi împrejurări verosimile: vizita domnitorului şi atitudinea oamenilor. îl împachetează în fierturi de plante. În relatarea amintirilor.cuvinte şi expresii populare: “frecătură”. care explică cine era Vasile Bordeianu: “Abia spre ziuă s-a îndurat Vasile Bordeianu. fiind relatate întâmplările unui tânăr elev. de spunere către cititor. de asemenea. unde fusese trimis de părinţi tocmai ca să-l ferească de maladie. amărăsc # înveselesc. pe care îl conduceţi. mediu social în care Nică evoluează de la copilărie la adolescenţă.7.

Ce ai. prin polisemie. Nu pot să cred că ai reuşit să-ţi publici poeziile şi că ţi-ai împlinit atât de repede visul. Succesiunea construcţiilor exclamative şi interogative sugerează perspectiva auctorială omniscientă. în ziua de 24 aprilie.virgula delimitează vocativul substantivului “fiule” de restul propoziţiei. naraţiunea la persoana a treia. deoarece autorul începe cu fixarea locului şi a timpului -“din poeniţa vine domol”.cu prezentarea personajelor “un călăreţ” . Într-o dimineaţă de primăvară.5. Te rog să nu uiţi să mă inviţi atunci când vei lansa cartea. să soliciţi sprijinul unui membru al Uniunii Scriitorilor pentru a-ţi confirma talentul poetic. O calitate generală/particulară a stilului: stilul este beletristic (artistic) şi se defineşte prin folosirea cuvintelor cu sens conotativ.2008 Dragă Adrian. Singurul defect. Volumul cuprinde şi poezii scrise în liceu? Mi-aduc aminte că unele mi-au plăcut şi mie foarte mult. “să se pună pe petreceri”.6. întrucât fusese ţinut “sub străşnicie” de tatăl său. (bucurie) 4. Ioana Popescu Varianta 63 1. Abu-Hassan este protagonistul eponim al operei. organizează petreceri atât de costisitoare. Instanţa narativă este reprezentată de naratorul omniscient şi naraţiunea la persoana a treia.”Fragmentul ilustrează descrierea unei păduri de mesteceni la începutul primăverii. l-au părăsit şi prietenii. privind apariţia primei cărţi de poezie a acestuia. Mă uimeşti din ce în ce mai mult. 10.Călinescu). Aş fi curios să văd şi coperta şi mai ales numele tău pe ea. sub umbrarul de la han. Valoarea expresivă a semnelor de punctuaţie din fragmentul “Mare minune!… Unde a putut pieri? A intrat în pământ?”. păsările primăverii se-ngână şi care de care se-ntrec în feluri de glasuri. totul este liniştit şi senin. deoarece a .punctul marchează finalul enunţului 3. Naratorul omniscient apreciază că statutul social al călătorului este acela de negustor şi. Titlul reprezintă numele de natură orientală al personajului din text. este utilizat pentru a evidenţia uimirea personajului. deoarece le-ar prinde bine puţină companie.Caragiale. care amplifică starea uluire a personajului. ceată = grup. 10. Când a rămas fără bani.7. deşi abia în primul an de facultate. Modurile de expunere prezente în text sunt : naraţiunea şi dialogul. prin care naratorul ştie ce simte şi ce gândeşte personajul. 8. deşi nu sunt un iubitor de poezie şi nici nu mă pricep. urmat de punctele de suspensie. 2. încât banii nu-i ajung decât un an. Consider că este o adevărată izbândă faptul că. Cerul este limpede. a răsărit = a apărut. care îl zăreşte în depărtare. timpul “soarele nu s-a ridicat nici de doua suliţe. iar mâhnirea şi dezamăgire profundă reies indirect din atitudinea şi gândurile lui. Sinonime: neguţător = negustor. cu firea ta visătoare.linia de dialog semnifică vorbirea directă (cuvintele mamei lui Abu-Hassan. Soarele încălzeşte uşor atmosfera. textul fiind un monolog interior. Caracterizarea personajului: Abu-Hassan.şi vesel. s-a ivit. procedeu care compune şi o imagine auditivă. iar amintirile plăcute se uită mai uşor decât cele dezagreabile. “s-au făcut nevăzuţi”. din fapte. după tufişul movilei pe care era construită biserica. El merge agale neavând motiv să se grăbească. La un moment dat. trăsăturile caracteriale ale lui Abu-Hassan.semnul întrebării indică sfârşitul propoziţiei interogative. vioaie = veselă. Sensul expresiilor “nu a luat seama” = nu a sesizat. Opinia : Tovarăşul de drum al tânărului este un personaj bizar cu sugestii către diabolic. topică şi punctuaţie şi se adresează mai ales imaginaţiei şi sensibilităţii cititorului.L. 7. Din text reies. Întotdeauna dezamăgirile marchează oamenii mult mai profund decât cele pozitive. Am aflat cu surprindere şi bucurie. sclipeşte undoind aerul dimineţii calde. Subiectul al II-lea Rezumatul textului de la Subiectul I. focalizarea dindărăt. 3. a pieri = a dispărea. până departe. Ştiu că tipărirea unei cărţi este costisitoare şi nu te credeam în stare. Abu-Hassan a rămas şi fără prieteni. iar naratorul omniscient şi obiectiv.8. Din decizia de a-şi împărţi averea în două. Ceru-i fără pată cât de slabă în tot largu-i de jur împrejur. La vale. îi face aşa ca o ameţeală. 9. Sinonime: domol = încet. prin imagini artistice. avuţie = avere. decid să se oprească la conac pentru o gustare. 9. fără urmă de nori. când a scăpat ca prin minune de holera necruţătoare.“cu faţa vioaie”. iar în păduriştea de mesteacăni de pe poala din bătaia soarelui. că tocmai ţi-a apărut prima carte de poezie. tu ai întrecut orice aşteptări. un tânăr călăreţ vine din Poeniţa şi se îndreaptă către conacul de la Sălcuţa. prin portretizare directă. Mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului:*treizeci – compunere (trei+zeci)*Abu–Hassan –compunere prin alăturarea cu cratimă *costisitoare – derivare cu sufixe*nemăsurat . prin adresare directă fiului).L. în mod indirect.”:. un “om plăcut la înfăţişare şi tovarăş glumeţ”. Comentarea fragmentului:“E a doua zi de Sfântul Gheorghe. sugerând faptul că. 6. şi când se uită drept în ochii tânărului. Ajunşi în Sălcuţa cotesc la stânga. epitetul “dimineaţa caldă” accentuează ideea că astrul nu străluceşte cu mare putere. intitulată atât de sugestiv “Suflet de poet”. iar semnul întrebării este folosit pentru formularea interogaţiilor retorice. “La conac” de I. imagine vizuală susţinută de epitetul “zare adâncă”. intitulată “Suflet de poet” Bucureşti. adresată fostului coleg . sprinten . Instanţa narativă: Perspectiva narativă este auctorială. “boierul”. spre nedumerirea tânărului. care sugerează şi structura satanică a personajului. Tovarăşul său de drum începe să râdă grozav. cu un fel de durere la apropietura sprâncenelor”. să faci rost de sponsori. ai deja o notorietate de invidiat.conturarea eroului. Explicarea afirmaţiei: “Pe Abu-Hasan mai mult l-a mâhnit părăsirea din partea prietenilor. a “copilăriei copilului universal” (G. Aceştia fugeau de el şi îl evitau deoarece acum nu mai putea să îi îndoape cu bunătăţi. Sensurile conotative ale cuvintelor “aer” şi “soare”: *Când a venit de la Paris avea un aer occidental. Abu-Hassan fusese fericit când avusese prieteni alături de el. “a doua zi de Sfântul Gheorghe”. 29. Se pare că totuşi. Momentul subiectului din care textul a fost extras este expoziţiunea. în stil indirect liber. decât îl încântase mai înainte semnele lor de dragoste. Felicitări! Să ştii că o să mă laud la toată lumea că am fost colegi. Semnele de punctuaţie în enunţul “. “da piept în piept”5. o parte care să-i asigure traiul şi cealaltă pe care s-o risipească pe distracţii. înainte de nămiez”. în zare adâncă. nu a fost atent.derivare cu prefixul “ne” 4. mai ales că cei patru ani de liceu petrecuţi împreună au fost suficienţi pentru a ne cunoaşte bine unul pe celălalt.Caragiale. agale.” După ce a rămas fără avere. “nu prind de veste” = nu a observat. vreme = timp 2. Expresii/locuţiuni din textul dat: “să-şi ducă viaţa “.06. fiule? a-ntrebat bătrâna. bogăţie sinonimică. personajul eponim al creaţiei lui I. Te îmbrăţişez cu admiraţie. Cei doi decid să străbată drumul împreună. Peisajul este animat doar de ciripitul vesel al păsărilor umanizate prin personificarea “se-ntrec în feluri de glasuri”. (atitudine) *Un copil reprezintă soarele în viaţa unei mame. zăresc acoperişul nou al turnului şi tânărul se închină. reies chibzuinţa dar şi dorinţa de a petrece. alene. Varianta 64 1. Momentul subiectului: Textul a fost extras din expoziţiune. Fragmentul dat rememorează o întâmplare miraculoasă din viaţa copilului în vârstă de 9 ani (anul de naştere al scriitorului este 1939). el adună “o ceată de vârsta şi de teapa lui”. este un tânăr care moşteneşte o avere însemnată după moartea tatălui său. conturează un tânăr cu părul roşcat. Semnul exclamării. este faptul “că e saşiu. atitudinea şi relaţiile cu alte personaje. Pe drum întâlneşte un alt călăreţ şi se miră că nu-l observase mai devreme. nu a băgat de seamă. Subiectul al II-lea Scrisoare cu început dat. însă sentimentul de mâhnire de acum este foarte puternic. Prietenos şi generos. deoarece vreau neapărat să am un exemplar cu autograf. este adevărat că la Litere. apoi dispare brusc.

am făcut abia cinci variante la română şi mai am de făcut nouăzeci. 2. zdrenţuit. el era acelaşi om senin şi vecinic voios”. transformare. fără a fi egoist sau vanitos.3. zdrenţuit. şi era sincer. îi ştia firea excesivă şi viaţa mizerã pe care a dus-o: „flãmând. „nu era în stare sã mintã”. sã înţelegi rãu. vanitate = orgoliu. adevãrul verde-n faţã”. Chiar îmi lipsesc discuţiile noastre despre marile personalităţi ale culturii române.conştientizat că relaţiile cu tinerii se bazaseră doar pe interese materiale şi că un an întreg nu avusese niciun prieten. considerându-l o „grădinã de frumuseţe”. dar. Eminescu este conştient de genialitatea cu care a fost înzestrat şi considera că nu avea voie sã greşeascã. “consistorial”5. Subiectul al II lea Scrisoare despre portretul lui Mihai Eminescu realizat de Ioan Slavici: Pucioasa.zicea el . Petrec. Câmpul semantic al “teologiei”: “cuvioasă”. dar nu ai cum să te plictiseşti. deşi a avut o viaţã tristã. în ciuda acestor lipsuri. Eminescu nu a fost înţeles de contemporani. virgula are rolul de a coordona prin juxtapunere propoziţiile de acelaşi fel. *Are talentul de a face bani din orice. vitalitate. Casa de Cultură din Buşteni. Particularităţi ale . Firea lui miloasã. firea sincerã a acestuia. Poetul considerã ca fiind aspecte negative în lumea sa: „sã fii mărginit. Comentarea afirmaţiei lui Eminescu: „Ceea ce li se poate ierta altora nu pot sã-mi permit eu”. evlavioasă2. prezente în textul dat:. schimbare. o vacanţă reuşită. el nu şi le-ar permite. pe care.4. exemplar = volum.4. unde îmi petrec două săptămâni din vacanţă. accentuând tendinţa acestuia spre excese şi autocriticã necruţătoare. Îţi scriu tocmai pentru că am gãsit de curând o carte în care Ioan Slavici îi face un portret prietenului său. „flãmând. cu adevărat. dăruirea de sine. turiştii.9. Relaţia dintre cei doi scriitori. Mă aflu în oraşul Buşteni.”7.” este folositã pentru delimitarea unei incidente. Îţi recomand sã citeşti şi tu cartea lui Ioan Slavici. Afirmaţia sugereazã autocritica asprã pe care Eminescu o dovedea faţã de sine. el având o construcţie spiritualã cu totul aparte şi fiind preocupat mai mult de soarta celorlalţi decât de a sa. sã înţelegi rãu. *Pentru examen. precum şi Casa memorială Cezar Petrescu. Rolul stilistic al conjuncţiei „însã” din enunţul: „El însã era lipsit cu desãvârşire de ceea ce în viaţa de toate zilele se numeşte egoism…. Polisemia cuvântului “a face”: *Şi-a făcut o vilă la Snagov. încât ai impresia că tot ceea ce vezi nu este real: munţii Bucegi apar ca o cetate străjuind oraşul. unde peisajul este copleşitor. Slavici îl admiră pe Eminescu pentru „vigoare trupeascã extraordinarã”. Tu ce mai faci ? Cum ai terminat anul şcolar? Închei această scrisoare. sincer. prin mentalitate/cuvintele personajului: “Nenorocirea cea mare a vieţii e . sã ştii puţine. 29 iunie 2008 Dragă Radu. *Vlad face Facultatea de Limbi străine pentru că vrea să lucreze în diplomaţie.caracterizare directă de către narator: „era de o vigoare trupeascã extraordinarã”.indirectã. el era „acelaşi om senin şi vecinic voios”. *La Şcoala de Artă Populară face muzică. Ĩn al doilea rând. sã judeci strâmb. sunt o serie de obiective turistice interesante în zonă: Castelul Cantacuzino. Te îmbrăţişez cu drag. Am să îţi aduc multe fotografii făcute cu panorama munţilor care parcă îţi zâmbesc călduros. Florina Varianta 66 1. Mihai Eminescu sugereazã ideea cã pentru el nimic nu era mai important decât amorul propriu. Andreea Varianta 65 1. apoi s-a dus să sărute mâna episcopului…”. suferinţele. ci numai tovarăşi de chefuri. sã judeci strâmb. se fundamentează pe o sinceră şi solidă prietenie. Subiectul al II-lea Scrisoare Buşteni. sã nu vezi cu ochii tãi. punând în evidenţã trãsãturi importante ale lui Eminescu: genialitatea. astfel că am putut urca până la Cascadă. însã. a cetit-o şi s-a întors. a leza. a fi mãrginit = a fi limitat. Eu cred cã Slavici a reuşit sã realizeze un portret destul de realist. Mihai Eminescu. „ce-l atingeau pe el erau trebuinţele. Acesta îşi aminteşte cã Mihai Eminescu era o fire veselã. şi să-mi scrii imediat impresiile tale. sã nu vezi cu ochii tãi. el putând înţelege defectele şi greşelile altora. Trãsãturi ale lui Eminescu – omul. „sã-i pãtrundă firea”.6. Sinonime: prefacere = evoluţie. durerile …altora”. întrucât era mereu flãmând. sã ştii puţine. sã umbli orbecãind prin o lume pentru tine pustie” şi „sã fii nevoit a căuta afarã din tine compensaţiuni pentru munca grea a vieţuirii. aduc urmãtoarele argumente: Ĩn primul rând. lipsit de adãpost şi rãbdând la ger. 29 iunie 2007 Dragã Vlad. sã umbli orbecãind prin o lume pentru tine pustie”. cuvioasă = credincioasă. 3.sã fii mărginit. ambiţie. lipsit de adãpost. iubea adevărul. din fragmentul dat reiese faptul cã Slavici îl cunoştea pe Eminescu foarte bine. “episcop”. Conjuncţia adversativă „însã” are rolul de a sublinia generozitatea şi nobleţea sufletească faţă de alţi oameni.6. lipsit de adãpost şi rãbdând la ger”. În enunţul “Iar Huţu a primit scrisoarea. „Eminescu – Omul”. “episcopie”. Mihai Eminescu „era de o vigoare trupeascã extraordinarã”. Sinonime: vigoare = forţă. A trecut mult timp de când nu am mai luat legătura cu tine şi. Ioan Slavici şi Mihai Eminescu. încã de la începutul fragmentului. precum şi deosebirile flagrante dintre el şi ceilalţi oameni. arhivar = funcţionar. nu era egoist „era lipsit cu desãvârşire de ceea ce în viaţa de toate zilele se numeşte egoism”. Staţiunea este liniştită. era plin de compasiune. întrucât aceştia nu erau în stare să despartă opera de viaţa omului.10. Şi vremea ţine cu noi.. un geniu ignorat când era în viaţã şi adulat abia dupã ce s-a stins. fiind cel mai aspru critic al sãu 8.”. „zice el”. în opoziţie cu nepăsarea faţă de propriile suferinţe şi dureri. În opinia lui Slavici. a atinge = a afecta. De asemenea.5. îmi pare rãu. “clerical”. Figurile de stil din cele douã structuri lexicale: „munte de om” şi „grădinã de frumuseţe”:* „munte de om” – hiperbolă. Abia aştept sã-ţi aflu părerile… Cu drag. Ĩn susţinerea acestei afirmaţii. direct şi deschis în orice situaţie: „în gândul lui cea mai învederată dovadã de iubire şi de stimã era sã-i spui omului şi-n bine şi-n rãu. în speranţa că am reuşit să te atrag într-un univers al liniştii şi al măreţiei pe care numai natura îl poate crea. Douã modalitãţi de caracterizare. Linia de pauză în enunţul „Nenorocirea cea mare a vieţii e – zicea el – sã fii mărginit. a jigni. zdrenţuit.*„grădinã de frumuseţe” – metaforã. iertãtoare cu ceilalţi şi intransigentă cu sine m-a impresionat cel mai mult. Peisajul este magnific. întrucât nu poate face compromisuri. Modul de expunere utilizat în fragmentul dat este naraţiunea. pentru că vrea să intre în show-biz. Era „senin şi vecinic voios” indiferent de situaţie. Aerul curat de aici îmi dă o poftă nemaipomenită de viaţă şi abia aştept să fac ascensiuni şi să urc la Babele cu telefericul . Modul în care descrie existenţa precară a lui Eminescu este şocantă. Sunt împreună cu un grup de colegi şi ne distrăm de minune. Imaginea este mirifică.

O calitate generală/particulară a stilului: stilul este beletristic (artistic) şi se defineşte prin folosirea cuvintelor cu sens conotativ. de lemne. Câmpul lexical al apei: “pod” “mal” “râului” “bălţii” 5. Podarul este ironic şi batjocoritor cu Iordache Nastratin.3. ştii doar că am glumit. cititorul receptând realismul faptelor şi sentimentelor7. care relatează faptele prin naraţiunea la persoana a treia.oralitatea este definită prin cuvinte şi expresii populare: “şerpar”. “micuţă şi albă”. Varianta 68 1. Vorbire directă: “― E bine!”8. Moşierul îl trimisese pe Nastratin cu oameni ca să ajute la salvarea podului. prin polisemie. Ce să-ţi fac dacă tu eşti tocilarul clasei? Hai.“cârlionţi zburdalnici” . dărâmare2. În aceeaşi modalitate de expresie a oralităţii se înscrie topica şi punctuaţia textului beletristic. aşa cum îl ai tu. Expresiile populare “căzu pe gânduri”. care-i fusese elev în Cocorăşti. Anişoara. Chiar dacă mă simt foarte bine în excursie alături de ceilalţi colegi. prin propoziţii exclamative care sugerează teama. şi a celor morale.” marchează o pauză mai lungă în vorbire prelungind starea afectivă provocată de forţa apei.” 9. şovăielile privind propriile sentimente3. bogăţie sinonimică. adresându-se imaginaţiei şi sensibilităţii acestuia. Ai fost tare caraghios atunci şi. de auditiv. Andrei Varianta 67 1. sub forţa învolburată a râului. Etape ale desprinderii podului: “Odgonul slăbea”. Punctele de suspensie în fragmentul “Şi şerpele acesta de odgon iar îl legam de stâlp… Mare vuiet. Dar. prietenos. intercalări. Te salută amicul tău. precum şi limbajul moldovenesc şi ţărănesc al personajelor dau textului expresia de spunere. tu trebuie să te pregăteşti foarte bine pentru olimpiada de săptămâna viitoare. ci cum vrea el. dar Moş Pahomie îl ironizează. Calităţi ale lui Huţu: este respectuos cu oficialităţile bisericeşti. 8.personificare: “Undele tulburi se frământau cu mânie”metaforă: “…săpau goluri care alergau rotitoare”4. Uluirea şi nepriceperea îi dădeau o naivitatea feciorelnică. sugerează stările nostalgice ale naratorului. să umble prin ţări străine. se clătinau. naratorul. topică şi punctuaţie şi se adresează mai ales imaginaţiei şi sensibilităţii cititorului. să-ţi povestesc în amănunt tot ce am făcut în excursie. îi cum vrea el”. îi cum vrea el. prin imagini artistice. “căutau”. care este şi personaj. “ascultam”. ascultând cu ochii mari. prin percepţia pasionată a naratorului-personaj. “Odgonul scăpătă din partea cealaltă”: “Urmă o năruire pripită de grinzi. care-şi poate stăpâni reacţiile. moş Pahomie îşi exprimă convingerea că forţele naturii nu pot fi controlate de oameni. Protagonistul fragmentului este caracterizat indirect. el observă imediat slăbiciunea stâlpului de care era legat capătul odgonului şi-i anunţă pe ceilalţi că nu se poate face nimic. Verbele la imperfect. din “Venea o moară pe Siret”. El este caracterizat direct de către narator ca un bătrân înţelept. specifice stilului indirect: “a râs”. aprig. miraţi. prin evidenţierea trăsăturilor fizice. privind calm la prăbuşirea podului şi fiind conştient că niciun om nu poate opune rezistenţă naturii: „Iaca. prin care se transmite cititorului o puternică emoţie. De asemenea. chiar dacă luaseşi o căzătură groaznică. a face ochi dulci cuiva. Perspectiva narativă este definită prin naratorul omniscient. pe care nu-l înduioşează disperarea inutilă a tânărului. Portretul eroinei este realizat în mod subiectiv. a pizmui = a invidia4. liceul nostru este cel mai cunoscut din Ploieşti. Părea o fire veselă. de scânduri”6.2007 Salut amice. regionalismele numeroase.epitet personificator ce sugerează farmecul tineresc al fetei 6. plăpândă = delicată. Caracterizarea lui moş Pahomie: Protagonistul fragmentului. impetuos. Ce să-ţi mai spun.5. vorbele bărbatului. decât baftă la învăţat şi ne vedem luni la şcoală. “priveam”. pentru că am dat nas în nas cu bunicii tăi. Atitudinea dascălului sugerează faptul că şi dintr-o şcoală de ţară se poate ridica un învăţat. Le-am spus că o să-i vizitezi cât de curând. este chemat de oamenii strânşi pe malul Siretului pentru a repara un pod aproape distrus de apele umflate ale râului Siret. că ajunsese să cunoască lumea. Sensul afirmaţiei: “Nu-i cum vrem noi. Moş Pahomie. pentru că îţi ducem dorul. Dascălul Clăiţă se mândrea cu Huţu. deoarece surâsul era “adumbrit de o melancolie stranie”. eu tot iţi simt lipsa. trăieşte în aceste locuri de o viaţă şi le cunoaşte foarte bine. domol = calm. expresii populare şi regionalisme. Subiectul al II lea Întocmirea unei scrisori cu început dat: Predeal. fragilă. aşa cum îşi cunoaşte baba. care să facă cinste tuturor sătenilor. Rolul stilistic al acestora sugerează nesiguranţa naratorului şi rememorarea unor acţiuni ce-i provoacă sentimente de nostalgie. “cearcă”. totuşi. “stâlpul de dincolo se pleca încet-încet”. trăsături indirecte reieşite din atitudinea podarului („De-acu ţi se rupe moşia în două! urmă bătrânul cu râsu-i răutăcios”). omniprezent şi obiectiv. zglobiu = vesel.verbe “dicendi”. Huţu are şi simţul umorului “nimeni nu râdea mai din toată inima decât dânsul”. Figuri de stil:. doar unul este Mihai Florian!… Gata! Te laud prea mult şi nu e bine! Deja am vorbit cu doamna dirigintă şi ne-a promis că o să mai facem o excursie în care să poţi şi tu să vii cu noi.stilului:. drept un om cu frică de Dumnezeu. Prima dată când se întâlnise cu soţul său. “ş-o poruncit”. tulburau”. iar ochii albaştri îi lăcrimau gânditori. modestă” . ca efect stilistic. acolo-i slăbăciunea… zise el cu linişte”.10. *O timidă rază de speranţă îi lumina ochii. prin numeroasele intercalări . Expresii/locuţiuni cu substantivul “ochi”: ochi pentru ochi. ce compun imaginea vizuală a casei. Parcă te aud spunând: “ Eşti iar la munte norocosule!” Ei.8. în relaţie directă cu firea locatarilor. purta o rochiţă albastră presărată cu . care ştie că puterile devastatoare ale naturii nu pot fi stăvilite de oameni: „Nu-i cum vrem noi. podul se prăbuşeşte. Anişoara este caracterizată direct de narator. “şăicile”. oricum. Subiectul al II lea Rezumatul textului reprodus la Subiectul I. “zicea”7. spunându-i că Siretul nu face cum vor oamenii. povesteşte la persoana I despre iubita sa.06. “a zis”. “gingaşă şi blândă”. a da ochii cu cineva. “Cum se poate!”. o personalitate demnă de respect. 7. sensibilă. Protagonistul-narator o descrie în mod direct ca fiind tăcută şi plăpândă. domol. Sinonime: stranie = ciudată. exprimă o acţiune începută în trecut care nu s-a finalizat. “buzele ei zâmbeau mereu”. “să fi umblat prin ţări străine”. Sinonime: năvalnic = furtunos. Tocmai se duceau la primărie. năruire = prăbuşire. sub privirile neputincioase ale oamenilor care sunt convinşi acum că s-a sfârşit. Figuri de stil din penultimul alineat:. pentru că eu mă bucur să am un amic cum eşti tu. Punctele de suspensie aflate la sfârşitul propoziţiilor marchează pauzele din firul narativ şi.9. se cumpăneau = se legănau. “îşi caută de treabă”. 10. Nu mai are nimeni simţul umorului. aceştia fiind neputincioşi în faţa apelor dezlănţuite ale Siretului. realizate prin interjecţia “Iaca”. cel care a scris opera “Cântecul lebedei”. În cele din urmă. Tare m-aş bucura să-ţi văd faţa când citeşti rândurile acestei scrisori. Am trecut pe lângă râul în care ai căzut în excursia trecută. Sensul conotativ al cuvântului “rază”: * Razele sufletului său îi încălzeau pe cei din preajma lui. nu te supăra aşa de repede.enumeraţie de epitete cu nuanţă personificatoare.“într-o căsuţă albă. liniştit. Om al locului. să stea o vreme la Viena şi să ajungă funcţionar la episcopie. Oralitatea stilului se defineşte prin registrele stilistice care se manifestă în acest fragment. resemnarea “De-acu s-o sfârşit!” ori deprimarea neputinţei umane: “Mare huiet. Ştii că tu eşti mândria clasei şi a şcolii noastre! Datorită ţie. 2. a-şi da ochii peste cap. cumplit lucru-i apa!”. Prin aceste vorbe. podarul Moş Pahomie. Nu am putut să mă abţin şi am râs cu lacrimi. iar dărâmăturile au pornit-o vijelios spre Galaţi. Autorul este Liviu Rebreanu. ascultător şi recunoscător faţă de dascălul său. da! Sigur că m-am gândit la tine când am trecut prin localitatea natală. de Mihail Sadoveanu: Podarul. O calitate particulară a stilului este oralitatea reprezentată de numeroase locuţiuni. “mă simţeam”. dar transmitea o tristeţe bizară şi misterioasă. mai aveai simţul umorului. veselă. 29. prin propriile vorbe.

neţărmurită. Din când în când. pe viaţă. fără pic de viaţă. Adverbul dubitativ. cu privirile pribege…”. care-i dezvăluie sensibilitatea interioară: “Spune. “hodorogită”. Subiectul al II lea Rezumatul textului reprodus la Subiectul I. care sugerează tinereţea şi gingăşia fetei: “fetişcană ca un bobocel înrourat” . devine responsabil pentru copil şi face carieră în politică şi ca jurist. 8. Câmpul semantic al “familiei”: “frate”. Deşi nu cred ca sunt omul cel mai potrivit să te determine să ne însoţeşti. te anunţ că nu vei găsi nicăieri un ţinut mai misterios decaât aici. “umbre” 4. ca ea. se naşte Puiu. a veni pe lume. pentru nimic în lume. “cernită”. Pierderea soţiei îl trezeşte brusc la realitate. a da viaţă. tăticule… mai spune!” 9.narator omniscient (vocea auctorială). Aşa era lumea. că femeia iubită ascundea în inima ei o tristeţe bizară. “neam”. începe”. că femeia iubită devenise pentru el o necunoscută. Cu prietenie. din nuvela “Cântecul iubirii” de Liviu Rebreanu: Se lasă amurgul şi lumina pătrunde în casă tot mai puţin. . dintr-o dată. de zâmbetul ei. indirect. înfricoşat parcă de frumuseţea ei. încât reuşise să cucerească inimile multora. Mi-ar placea să ne însoţeşti şi tu. Caracterizarea lui Policarp Faranga:. Olga îi trece cu vederea soţului escapadele amoroase la care el nu renunţase nici după căsătorie. îşi roagă tatăl să-şi continue povestirea. întâmplări ce înainte păreau nesemnificative macină sufletul naratorului şi îl fac să se întrebe şi mai mult dacă iubirea lor este adevărată. a căpăta viaţă. Expresia ”a pune cruce” înseamnă a sfârşi. Focul din vatră pâlpâie în jurul ceaunului. ajungând să ocupe portofoliul ministerial. a căror inimă a fost furată de frumuseţea. Naratorul omniscient povesteşte la persoana a III-a despre viaţa . Eu şi colegii mei am hotărât ca după absolvirea examenului de bacalaureat să facem o excursie în Deltă. sugerând rememorarea unor fapte petrecute cândva: “Eram pe-atunci ostaş tânăr şi slujeam în Italia…”. Figuri de stil prezente în enunţul: “Olga Dobrescu.”. Avea un trandafir alb în piept şi altul în părul blond. După ce gustase din toate plăcerile vieţii uşoare.“ soţie ideală. 10. Titlul operei “Cântecul iubirii” este o metaforă care sugerează frumuseţea poveştii de iubire trăite în tinereţe şi evocate de către personajul moş Costin. Fata. flăcău. să facem un foc de tabără. fiind greu de recunoscut chiar şi de către cei din satul natal.prin naraţiune. pe care o descrie cu mult drag. intrând în politică. cu avere” – enumeraţie de epitete caracterizatoare7. îţi voi face totuşi o propunere. Expresii/locuţiuni cu substantivul “viaţă”: a-şi vedea de viaţă. Închidea ochii la numeroasele escapade pe care Poly le-a continuat şi după căsătorie”. reiese direct mândria despre obârşia sa străveche boierească: “Cu nimica nu se mândrea mai mult bătrânul decât cu neamul său. . Varianta 69 1. fiinţă gingaşă. Avem de gând să pescuim. tulburându-le sufletul până în profunzimi nebănuite. voievod = domnitor. prin imagine vizuală: “o barbă superbă […] cea mai frumoasă şi mai îngrijită barbă din România”. în fine. cuvintele aparţinând altui personaj3. indulgentă. Moş Costin îi spune fiicei sale că în acea vreme el era ostaş în Italia. Tipuri de timp: . După patru ani. să calaaaaaaaaătorim cu vaporul. 9. pe care o cunoscuse în tinereţe şi care era îndrăgită de multă lume. bună. Caracterizarea personajului Ileana: . drăgăstos. duios şi îi îndeplineşte dorinţa. şi pizmuiam grozav razele care o mângâiau în dragă voie şi a căror mângâiere ea o sorbea ca o alintare de dragoste. 6.caracterizare indirectă. cu preţul vieţii. pe viaţă şi pe moarte. că iubirea pentru soţia sa îl orbise în aşa măsură. 5. şcoala s-a terminat de aproape două saptamâni. Câmpul semantic al cuvântului “amurg”: “înserare”. Caracteristici ale descrierii portretistice în conturarea personajului Policarp Faranga: descriere directă de către narator prin epitete caracterizatoare: “omul serios şi grav”.“fiinţă gingaşă” – epitet caracterizator. să-i facă să se îndrăgostească de ea sau pur şi simplu să o îndrăgească.caracterizare directă de către narator. Relaţia dintre Policarp Faranga şi Olga Dobrescu este construită de narator prin viziunea personajului masculin. pe care o priveşte “galeş”. infidelitatea şi comportarea fluşturatică faţă de soţie. 10. Ghilimelele folosite în sintagma “omul justiţiei” marchează un citat. exemplu. farmecul şi puritatea Anişoarei. ar fi o adevărată aventură.se îmbină armonios cu limbajul cult metaforic: “O priveam doar pe furiş.Spune. prin naraţiunea la persoana a III-a. sau n-am putut?”). 9. spre a avea o meserie”. vreme= perioadă. “lumina ruginie”. Sinonime: amurg= înserare. Sinonime: nădejde = speranţă. Deşi te cunosc şi ştiu cât de greu părăseşti paradisul montan din Sinaia ta natală. Şi tu ai nevoie de relaxare şi de o schimbare de decor. indulgentă. Bătrânul are o imagine clară a tinerei. prin propriile vorbe. a fost o soţie ideală. Tudor. Îşi urmărea ascendenţa până la Vlad Ţepeş. să ne distrăm pe cinste. în care se află apa pentru mămăligă. aşa cum sugerează naratorul omniscient: “Olga Dobrescu […] a fost o soţie ideală. 3. tăticule…mai spune!”. ataşamentul fiicei faţă de tatăl ei. Varianta 70 1. cu glas emoţionat. farmecul şi zâmbetul răpitor al fetei. frumoasă. Naratorul se găseşte într-o criză a iubirii. Prin diminutivul “tăticule” este sugerată iubirea puternică. recunoscând că îi furase şi lui inima. iar Ileana răsuceşte firul de in. este foarte apropiată şi firească între tată şi fiică. . După ce îşi priveşte fiica.descriere a trăsăturilor fizice. 7. frumoasă. Dragostea celor doi tineri fusese plină de pasiune şi entuziasm.” Subiectul al II-lea Tulcea. a termina şi este folosită pentru a exprima ideea că Policarp a încetat să mai aibă o viaţă uşoară după moartea soţiei. 8. deoarece a intrat în politică: “Tot atunci a pus cruce vieţii uşoare. a ieşi în lume. învăluie= acoperă.personaj-narator (moş Costin). parc-ar citi în carte vremile trecute. Şi lui moş Costin îi este tare dragă Ileana. El remarcă. Fetei îi face mare plăcere să-şi asculte tatăl povestind întâmplări din tinereţe.timpul povestirii este prezentul folosit în prima parte a textului: “…moş Costin şade pipernicit şi tăcut. se distinge. Punctele de suspensie folosite în mod repetat în text sunt pauze afective în fluxul narativ şi sugerează reflecţiile rememorării unor întâmplări din trecut. iar pe nboi ne aşteaptă o bine meritatată vacnţă. care se confesează prin naraţiunea la persoana I. întrucât şi el fusese unul dintre cei care au iubit-o. pildă = învăţătură. Detalii.10. cu ochii închişi. cârlionţat. Consider că relaţia dintre cele două personaje.5.timpul povestit este trecutul. avea atâta farmec. încât nu observase că sentimentele ar putea să nu fie reciproce. Gândeşte-te serios la propunerea mea. bună. punctele de suspensie (”Am iubit-o… […] Nu ştiu…”) amplifică starea de panică şi agitaţie interioară. moş Costin şi Ileana.floricele vinete-închise. Registrele stilistice: cuvinte şi expresii populare -“adumbrit” “pripăşită” “pizmuiam”.din faptele şi relaţia sa cu alt personaj. trăsătură care-i adusese notorietate şi prestigiu6. concretizat prin forma de imperfect a verbelor identificate în ultimele alineate. şovăiala chinuitoare şi suferinţa declanşată de această descoperire dureroasă. Tipurile de narator: . “o guriţă cât o cireaşă coaptă şi doi ochi albaştri cum e cerul când e mai limpede”. semnificând sensibilitatea şi delicateţea sufletească: “. escapadă = aventură 2. Expresia din fraza: “Poate-mi furase şi mie inima”. bună şi cu avere. bătrânul începe să-i descrie o fetişcană. el se căsătorise cu o femeie frumoasă. Mulţi plecaseră de tineri de acasă şi s-au întors după foarte mult timp. “copil”. “vlăstar”4. 2. “soţie”.06. După cum bine ştii. “poate”. sugerând indirect tinereţea. tânăr= june. Indulgentă şi înţelegătoare. pentru că pe atunci tinerii din oaste erau trimişi în ţări străine şi stăteau acolo zeci de ani. cu avere”:. mai pătrunde în casă câte o adiere rece. el îşi aminteşte clar de tânără.2008 Dragă Emil. însă după alţi patru ani femeia moare. Moş Costin stă pe prichiciul cuptorului. Deşi trecuse vreme lungă de atunci. povestindu-i despre iubirea lui din trecut: “…apoi cu vocea lină. Expresii/ locuţiuni cu substantivul “lume”: a pleca în lume. timp. pe care el nu o poate înţelege. 29. exclamaţiile şi interogaţiile retorice (”Şapte ani n-am observat tristeţea sufletului ei! N-am vrut. relevă faptul că “fetişcana” din tinereţea lui moş Costin.

5. Turnu Roşu etc. spaniolă. toate bronz auriu. “întrebă”9. ştie tot ceea ce gândesc. deşi subiectele discutate se rezumau doar la ceea ce scriau gazetele. la care participă un număr mare de personaje. sensul. local. măreţia palatului fiind unică în Europa.pitar. emoţie = înduioşare.” 10. Anca a slăbit 10 kilograme. reies farmecul şi atracţia pe care eroina o exercită asupra bărbatului: “prietenia ei mă flata. “să repet” etc. *Din cauza efortului. apelându-se la aluzie. care stimulează toate funcţiile vieţii vegetative. cafenea = bar. Prin caracterizare directă.6. cât dura vizita.Cunoaştere a limbilor engleză. 1998-2000 Anexez. la plimbare şi la teatru. Tomis!” din Constanţa Numele şi prenumele: Petrescu Mihai Domiciliul: Constanţa. 8. Câmpul semantic al cuvântului “zăpadă”: viforniţă. Particularităţi ale vorbirii directe /ale stilului direct:. în copie. căruia i se adresează prin sintagma “dacă vreţi”: “N-aş putea spune ce vorbeam cu Baroana […]. *Copilul este cuminte numai dacă i se promite o jucărie. O trăsătură generală/particulară a stilului este fineţea. se compune un succint portret fizic prin epitete: Baroneasa era o “brună ca o creolă” şi “cea mai frumoasă femeie din oraş”. Naratorul este omniscient şi obiectiv. se refugiase la Arad. Erau aceste două ore ca o muzică diafană de lumină. la care am obţinut premii în toţi anii în care am luat parte. “apartament”. Sentimentele contradictorii ale naratorului faţă de Baroneasă: „nici nu cred că eram îndrăgostit de ea…”/ „Dar eram totdeauna cuprins de o cuminte fericire …” 7. 10. În mod indirect. *Atestatul de cunoaştere a limbilor străine: engleză. Gheorghe Bâscoveanu. împărţit în câteva zeci de apartamente. înţesat = împânzit. descrierea arhitecturii oraşului este realizată prin imagini vizuale: partea cealaltă a bulevardului era “ocupată jumătate de un imens palat. “mă”. troienind.6. “cubistă” 4. Rolul indicilor spaţiali este de a reflecta un spaţiu real. “Bâscoveanu trecu în goană”. Polisemia cuvântului “a slăbi”: *Datorită regimului. care se realizează prin întrebuinţarea acelor cuvinte ce exprimă în mod subtil ideea.prezenţa dialogului.prezenţa verbelor de declaraţie: “strigă”. viscolul. (sau dacă aş spune ar părea neverosimil. profilul Jurnalism. îmi vindeca oboseala prin bucuria de a privi ca o filtrare a sângelui obosit de munca otrăvită a tipografiei. se întorsese în oraşul natal. fulgii4.3. *Diplomele obţinute la concursul “Micii jurnalişti”. prin povestirea la persoana a III-a. nr. de unde. “bloc”. jurnal. urmând ca cititorul sau interlocutorul să descopere esenţa comunicării. 8. finalizată de curând. mozaic şi lemn tare vopsit în alb”. În al doilea alineat. Prin folosirea registrului arhaic se compune atmosfera epocii istorice din preajma revoluţiei de la 1848. numărul 48 . Sinonime: gazetă = ziar.. cu acelaşi tip de preferinţe. mozaic şi lemn tare vopsit în alb”. dacă nu patru. Parantezele evidenţiază explicaţia suplimentară pe care naratorul simte nevoia să o ofere cititorului.3.participarea la acţiuni de voluntariat ale Asociaţiei “Jurnalişti fără frontiere” . dacă vreţi comic.stolnic7. nemaiavând pe nimeni.. aglomerat.personajelor. franceză. Verbele la perfect simplu se folosesc pentru a sugera o acţiune sau stare de dată recentă. eliberat de ECDL România 25 iunie 2007. De asemenea. Utilizarea punctelor de suspensie în replica stolnicului Bâscoveanu marchează pauze în fluxul ideilor şi evidenţiază starea de agitaţie interioară atunci când îi explică pitarului motivul pentru care trebuia să se grăbească. nămeţii. prietenia cu frumoasa femeie era flatantă pentru narator. întâmplări şi evenimente. franceză. O altă trăsătură a descrierii este tehnica detaliului utilizată cu măiestrie de Camil Petrescu: blocul avea faţada “pe trei străzi. având rol afectiv şi stimulativ pentru ritmul alert al acţiunii: “Pitarul Barbu Petrescu se pomeni că vine spre conac”. o unguroaică refugiată la Timişoara. din opera “Contesa bolnavă” de Camil Petrescu: Naratorul-personaj. strada Nicolae Milescu.2. care îl fascinează pe narator cu frumuseţea şi cu franceza ei senzuală. considerând că trebuie să părăsească ţara.”. Conversaţiile cu Baroneasa aveau un farmec aparte şi-l relaxau după munca nocivă de la tipografie. Numele şi funcţia personajelor implicate în dialog: Barbu Petrescu. căci nu făceam decât să-i repet cele ce scriau gazetele)”. iar cele două ore. Câmpul semantic al “arhitecturii”: “palat”. toate bronz auriu. la plimbare sau la teatrul de varietăţi . organizat la Palatul Copiilor din Constanţa. 9.Operator PC Experienţă: . ninsoare. fior 2. fiind nedespărţiţi la masă. “faţadă”.5. acela al conacului unde locuia pitarul Barbu Petrescu. Textul narativ se defineşte prin naraţiune şi dialog ca moduri de expunere specifice genului epic. următoarele documente doveditoare: * Diploma de bacalaureat. cum puţine erau pe vremea aceea în Europa întreagă. Constanţa. de unde reiese statutul de intelectual al personajuluinarator. “eram”. casă de raport armonioasă. El o vizitează frecvent pe Baroneasa R. prin confesiunea trăirilor naratorului. “petreceam”. în ipostaza unui gazetar. Veştile despre fuga stolnicului Matei Lăcusteanu îl sperie pe pitar şi-l determină să plece cât mai repede „într-un ceas suntem gata şi noi”. *Permisul European de Conducere a Computerului. într-un oraş cu o arhitectură deosebită. “case”. Naratorul-personaj oferă câteva detalii biografice despre Baroneasa R. “Cu nimic nu se mândrea mai mult bătrânul decât cu neamul său”. la cafenea. “Pitarul îngălbeni”. căci în spate erau grădini. la o mătuşă. mergând împreună la masă.adresarea directă prin vocativul substantivelor şi imperativul verbelor: „Boierule[. Caracteristicile naratorului subiectiv sunt evidenţiate prin folosirea verbelor şi pronumelor la persoana I. care formează un grup omogen. promoţia 2002 * Cursurile de Jurnalism organizate de Asociaţia “Jurnalişti fără frontiere” * Cursurile organizate de ECDL România Abilităţi: . îl revigorau în totalitate. Acţiunea se bazează pe fapte. “zeci de apartamente. Constanţa Mihai Petrescu Varianta 71 1. mănăstirea Cotmeana. spaniolă . îşi petrece timpul liber cu un cerc de prieteni. Subiectul al II-lea Redactează un curriculum vitae (CV) valorificând datele dintr-o cerere: CURRICULUM VITAE Obiectivul interviului: angajarea pentru postul de operator PC Numele şi prenumele: Manolescu Andrei Domiciliul: Râşnov. “Nu întârzia!”.48 Studii absolvite: * Colegiul Naţional “Mihai Viteazul.. la cafenea. Grebleşti.nivel avansat ..participarea la concursul “Micii jurnalişti”. Subiectul al II-lea Rezumatul textului de la Subiectul I. ce simt şi ce intenţionează să facă ele: Olga “închidea ochii la numeroasele escapade pe care Poly le-a continuat şi după căsătorie”. strada Nicolae Jiga. organismul ei este foarte slăbit. de a indica cititorilor locurile pe unde personajele trebuie să treacă şi itinerarul pe care să-l urmeze pentru a ajunge la destinaţie: Sălătruc. care era originară din „Temişoara”. prin naraţiunea subiectivă şi prin implicarea acestuia în evenimente până la substituirea lui de către personaj: “mi-”. reconfortându-l prin atenţia şi prin întrebările ei serioase Varianta 72 1. Subiectul al II-lea Redactează un curriculum vitae (CV) valorificând datele dintr-o cerere CURRICULUM VITAE Obiectivul interviului: angajarea pentru postul de corespondent de presă al ziarului “Bună Dimineaţa.] îi strigă omul de pe cal”. Cuvintele “faianţă” şi “cuminte” să aibă alt sens decât în text: *Faianţa are culoarea cerului senin. Repetarea cuvântului “împreună” accentuează preocupările comune ale celor cinci-şase prieteni. “vorbeam”.

în copie. *Atestatul de cunoaştere a limbilor străine: engleză. peste mânã. “înconjurată”. Câmpul semantic al “vestimentaţiei”: “ciorapi de lână”. începu prinţesa sever. indirect. Caracteristici ale prozei realiste: . ca un adevărat căpitan în timp de naufragiu. che-i-le!”). a pierde concursul. infatuată.participarea la Olimpiadele şcolare de informatică în toţi cei patru ani de liceu. cu o privirea autoritară asemănătoare cu aceea a unui căpitan de vapor în timp de naufragiu. trăsătură ce reiese indirect din vestimentaţia lui veche şi neîngrijită: ciorapii rupţi de unghiile de la picioare. 7. fiecare este influenţat de mediul în care trăieşte. deşi suferise un accident cerebral şi trebuia să stea nemişcat. relaţiile între oameni. că indecenţa este la loc de frunte şi uneori de laudă. *Ploaia curgea pe streşini cu un zgomot ciudat. în mare parte. alocuri . a pierde ocazia.5.Monseniore. aflat. “lipit”: *În situaţia dată. *Părul bălai îi curgea pe spate. în finalul căruia Moş Costache. Totuşi.“ca şi când n-ar fi fost niciodată vreun conflict între ea şi ei” 9. mână spartă. dintre individ şi societate. Expresii/locuţiuni cu substantivul “mânã”: a pune mână de la mânã. De asemenea. el critică relaţiile interumane şi prezintã realitatea contemporanã într-un mod obiectiv. comportamentul decent vine din bunul-gust al fiecãrui om. deşi politeţea este un concept moral cunoscut tuturor. “ţărănească”. De aceea. neîngrijită şi veche îi stârneşte Aglaei alte reproşuri aluzive la adresa Otiliei. Interpretarea textului: “fizionomia aspră […] a unui căpitan de vapor care comandă în timp de naufragiu”. sunt îmbrâncit şi dat la o parte din uşa ce pare prea îngustă. se agită şi dă comenzi ca “să salveze” pentru sine averea lui Moş Costache de eventuali atentatori.folosirea neologismelor: “domiciliu”. Polisemia cuvântului “a curge”: *Pe măsură ce imaginile curgeau pe ecranul televizorului. . Semnele de punctuaţie din structura “. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a pierde”: a pierde vremea. sunt legat de mâini şi de picioare şi nu pot zice nimic. “iminei”. semnată de domnul director al firmei Computer Serv SA Braşov 25 iunie 2007. a face cu mâna. conceptul nu s-a schimbat foarte mult.linia de dialog introduce vorbirea directă. că. franceză. “pantaloni”. parcă mileniul trei a adus cu sine o diminuare a gradului de politeţe. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Politeţea este adunarea la un loc a gustului celui bun a fiecărui veac. cu vechime de doi ani. avarul. care. de civilizaţia anturajului.naratorul obiectiv şi omniscient şi focalizarea zero (”dindărăt”) Subiectul al II-lea Rezumatul textului reprodus la Subiectul I. “ începu prinţesa sever”.prin utilizarea detaliului în prezentarea mobilierului din încăpere9. . politeţea ţine de bunul-gust al fiecãrui om. căruia îi reproşează că se oboseşte prea mult ca să construiască încă o casă. intrând în magazin. Mai întâi. Să fie acesta “bunul-gust” al veacului nostru?! În concluzie. Anexez. ca tip de personaj. însă acesta nu se poate învăţa. a-şi pierde controlul 4. trăsătura de caracter a Aglaei. a da mâna.“fizionomia aspră a unui căpitan de vapor care comandă în timp de naufragiu”.angajat. Cuvinte derivate: “repezeală”. a da o mână de ajutor. că limbajul este din ce în ce mai vulgar. “îngrijorat”. Aglae hotărăşte că bolnavul trebuie imediat dezbrăcat şi trece la fapte fără să mai aştepte consimţământul cuiva. Varianta 75 1. 10.alcătuirea complexă şi intelectualizată a frazelor7. el este adânc înrãdãcinat în personalitatea fiecãrui om.3. el e în inimă” (Ion Heliade-Rădulescu. Textul este o descriere prin:. snoabă şi rece. care are rol caracterizator . George Cãlinescu prezintã în “Scrinul negru” relaţia dintre om şi mediu. mi s-a spus că ai fi botezat catolic de mama lui Filip al nostru”. cu privirea lipită de vitrina magazinului. Moş Costache ilustrează. “ladã mare de nuc sculptat”. Braşov Andrei Manolescu Varianta 73 1. “bãnci ordinare de lemn”. următoarele documente doveditoare: * Diploma de bacalaureat.Ed. “o mică comodă Louis-Philippe”. Comparaţia sugerează. “Opere”. intervenţia naratorului în replica unui personaj: “. *Permisul European de Conducere a Computerului. “vechime”. din romanul “Enigma Otiliei” de George Călinescu: Accidentul cerebral al lui Moş Costache declanşează o adevărată strategie de ocupaţie a casei bolnavului de către Aglae care. găsindu-şi refugiul într-un fotoliu vechi “în fotoliul ei. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul obiectiv şi omniscient şi prin naraţiunea la persoana a III-a 6. în relaţie directă cu scăderea bunului-gust şi al bunului-simţ totodată.Cunoaştere a limbilor engleză. în esenţă. “un secrétaire Louis XVI de lemn de trandafir”6.numeroasele imagini vizuale. cere cu insistenţă şi efort cheile. *Diplomele obţinute la Olimpiadele şcolare de informatică în toţi cei patru ani de liceu. *Stătea nemişcată.4. Limbajul cult:. Calităţi generale/ particulare ale stilului: Corectitudinea utilizării limbii literare şi cursivitatea ideilor (înşiruirea clară a ideilor/ aspectelor/ întâmplărilor) 8.. .semnul întrebării marchează sensul interogativ al propoziţiei 3. Îmbrăcămintea sărăcăcioasă. oricât de mult ar încerca familia. la Computer Serv SA Braşov. Politeţea nu se poate învăţa. mânã-n mânã. 10. Avariţia bătrânului este sugerată destul de transparent în tot textul.Operator PC Experienţă: . a-şi pierde şirul (gândurilor). “surtuc”. spaniolă. cred. nu pot decât să trag un semnal de alarmă pentru degradarea rasei umane. dar. îmbãtrânit .Studii absolvite: * Colegiul Naţional „Ion Barbu”.utilizarea detaliului în descrierea îmbrăcămintei personajului. Naratorul este omniscient şi obiectiv (narator heterodiegetic). Sens conotativ al cuvintelor “legat”. totuşi. şireturile rupte şi înlocuite cu bucăţi de sfoară. 5. a cere mâna cuiva. până la brâu. “grosime” 2. deşi bolnav. prin naraţiunea la persoana a III-a8. Cuvinte derivate: prefãcut . Reprezentant al curentului literar realism. de familie. copilul părea din ce în ce mai uimit de multitudinea culorilor mişcătoare. de educaţia primită în copilărie şi adolescenţă. În altă ordine de idei. se considerã superioarã celorlalţi oameni. “lamentabil” şi prin folosirea cuvintelor împrumutate din alte limbi “secrétaire”. Iritată de prezenţa lui Felix şi a Otiliei. eliberat de ECDL România şi recunoscut de M. prin două citate: . nădragii de stambă. Fraza redã vorbirea directã. a se pierde în faţa cuiva (a se emoţiona). *Calificativul obţinut în urma celor doi ani de muncă la Computer Serv SA Braşov *Scrisoarea de recomandare. Registrul cult al limbii. deşi.C.nivel avansat . Gustul cel bun nu se învaţă. Cele douã virgule marchează propoziţia incidentă. franceză. Varianta 74 1. . promoţia 2002 * Cursurile organizate de ECDL România Abilităţi: . spaniolă . replica unui personaj. Trăsături ale Prinţesei Hangerliu: exigentã şi autoritară. de respectarea anumitor reguli. “cămaşa de noapte”. a se lua de mânã cu cineva. fumuriu 2. a avea la mână pe cineva. ea-şi îndreaptă toată energia asupra fratelui său. III) Afirmaţia lui Ion Heliade-Rădulescu despre politeţe se poate aplica oricãrei perioade istorice şi consider că îşi dovedeşte perfect valabilitatea.Dar voi ce faceţi?”:. Am observat că majoritatea scaunelor din metrou sunt ocupate de tineri şi de bărbaţi. fiecare veac şi-a pus amprenta asupra ideii de politeţe. Structuri/ sintagme obiecte de mobilier: “divan slujind şi de pat”. el ţine. salvat din naufragiul vieţii”. repartizează membrii familiei cu scopul de a păzi cu străşnicie averea bătrânului. “nădragi”. Calicia personajului este relevată indirect şi de efortul imprudent de a căuta şi cere cheile (”Che…. pe sub mână.

creând ea o atmosferă melancolică. păstrându-şi cumpătul.6.. “Ce. venind cu o tigaie de fasole care părea rece şi închegată. Alexandru Odobescu realizează o descriere a naturii prezentată aşa cum apare ea la apusul soarelui. mamă. prin prezenţa cuvintelor “noptatic” şi “suspinare”.“pasărea vicleană” . replica unui personaj. imagini vizuale: “soarele se pleacă”. vânătorul este fermecat de . precum şi cei suri al căror cioc ascuţit şi aprig la pradă”: adjectivul „vulturii cei falnici“ sugerează măreţia acestor păsări maiestuoase şi impunătoare. picături. Oralitatea stilului: .” se manifestă atât persoana I cât şi persoana a II-a singular. Derivate: “îngrijorarea”. omniscient (heterodiegetic) şi omniprezent. fiind prea fericit să-şi vadă fratele atât de furios.4. Naratorul relatează întâmplarea la persoana I. Gheorghe? A. Astfel. Paraschiv. „ici”. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a sta”: „ a sta de veghe”. sau cu care nu avem o relaţie apropiată. 5. La început mama nu înţelege ce se întâmplă.prezenţa cuvintelor şi expresiilor populare. atitudinea politicoasă poate deveni un scut în relaţiile cu persoanele pe care nu le vrem foarte aproape de noi. din care cauză se arde cu fasolea fierbinte. le întreabă calm pe fete de ce nu au spus că nu au încălzit fasolea. fiindcă poate fi percepută ca un comportament sobru. Comicul de caracter se distinge din disimularea şi jocul teatral ale lui Moromete care-l păcăleşte pe Paraschiv şi-l ridiculizează în faţa fraţilor lui. a regionalismelor : „hulpav” „dumicat”. Mai întâi. a doua virgulă delimitează adverbul afirmativ “da”. din romanul “Moromeţii” de Marin Preda: Membrii familiei Moromete se află la seceriş. cu care are un schimb de păreri asupra principiilor vânătoreşti 9. naratorul omniscient observând cu obiectivitate şi descriind cu precizie reacţiile şi comportamentul batjocoritor. îl imită pe tatăl său şi ia fasole din tigaie. 8. iar prin “late”.Hai. 2.linia de dialog introduce vorbirea directă. relevată indirect prin atitudinea sa contemplativă. El este un om obişnuit. cuvinte populare sau îmbinări de cuvinte specifice adresării directe. o purtare manierată. Registrul oral/colocvial: „Ce ziseşi tu.[…] se trăseseră mult în orbite”. arătându-l pe Paraschiv cu degetul. Moduri de expunere: naraţiunea. „mămăligă”. respectuos. ”susur noptatic”. dar imediat ţipă şi se enervează. cu toată forţa. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a lua”: a lua ochii.”ţârâitul greierilor”. Ilie Moromete. Două particularităţi ale oralităţii: . realizând ce a făcut tatăl său. politeţea poate fi privită atât ca un comportament ales. Naratorul este obiectiv. Reacţia descrisă de narator este comică şi stârneşte râsul: „ochii i se beliră” şi „scoase un răcnet”. O altă sursă este comicul de situaţie. lichid. 9. iar Catrina îi cheamă la masă. „dumicatul”. Mama îl ceartă pe Niculae pentru că nu o lasă în pace şi îi spune să stea cuminte. 3. rece faţă de cei cu care intrăm în contact. precum metafore personificatoare (“când soarele se pleacă”. „aşa de bun”. politeţea înseamnă pudoare. acesta conturează atât cadrul natural în care se desfăşoară vânătoarea. „cu o înfăţişare de nepătruns”. astfel încât să nu-l audă Catrina. în principiu trebuie să aibi dreptate. dar şi ca un mijloc de a menţine distanţa faţă de cei care nu ne sunt agreabili. dar şi dorinţa de a menţine o anumită distanţă sufletească faţă de respectiva persoană. nu e bine de trăit?”. da. „a sta degeaba”. ”sunete uşoare şi nedesluşite”). exprimând nedumerirea şi uimirea personajului faţă de atitudinea mamei. separându-l de restul propoziţiei exclamative.La masa!”). unui alter-ego sau altui personaj imaginar. Câmp semantic al “ploii”: apa. Comparaţia din ultima frază. “ceapă”. a lua parte. „sâcâită”. Moromete ii spune să bea apă şi mărturiseşte. „Ce. care reliefează lăcomia şi lipsa prezenţei de spirit a lui Paraschiv. 8.formule populare. În fragmentul: “Nu tăgăduiesc. monolog interior. aşa e!” Prima virgulă marchează vocativul substantivului Gheorghe în propoziţia interogativă.semnul întrebării şi semnul exclamării au valoare stilistică. După cum spune Odobescu. Semnul întrebării indică propoziţia interogativă şi semnul exclamării finalizează propoziţia exclamativă. Tema monologului interior al lui Moromete se referă la nesiguranţa vieţii asupra căreia cugetă. gândindu-se că vârsta n-ar fi o problemă. Vânătorul nu iubeşte numai vânătoarea în sine. lacom şi absent. 5. Este stăpân pe sine şi ştie să-şi controleze reacţiile. Enunţuri cu semnul întrebării:. În ultimul alineat al textului.5. „ A. „Uită-te la mine”.imaginile auditive: “susur noptatic”. adică i-a dat o palmă. care să exprime consideraţia şi preţuirea pe care o avem faţă de o persoană pe care nu o cunoaştem foarte bine. Câmpul semantic al “mâncării”: “fasolea”. fiind narator-personaj în textul dat şi se adresează. Ilie Moromete este tipul ţăranului mucalit.Na. bea apă”). Modul de expunere: descrierea 6. naiv. ”slaba suspinare ieşită din sânul obosit al naturii”). epitete (“farmecul tainic”. pe când exemplul din text era o interogaţie retorică) 3. Privirea sa îndreptată „mereu în zarea câmpiei” evidenţiază detaşarea faţă de cei din jur. care sugerează eşecul vânătorilor. “vânatul”. expresia “cu atâta sete” redă nesaţul cu care l-a lovit. nori. Acesta îl plesneşte pe Niculae. 9. dar totul a fost rostit încet. “vulturi” 4. Odobescu foloseşte o varietate de procedee artistice . adjectivul cu valoare stilistică de epitet antepus. dar este posibil să piardă pământul şi atunci n-ar mai avea cu ce să-şi hrănească familia. Subiectul al II . detaşare de problemele vieţii cotidiene. aşa e!”. În concluzie. 6. care îşi reprimă cu efort durerea pentru ca şi Paraschiv să se ardă cu fasolea fierbinte. O trăsătură a sensibilităţii vânătorului este iubirea de natură. Semne de punctuaţie în fragmentul: “Ce ziseşi tu. Semnele de punctuaţie din construcţia “. „boabele”. Figuri de stil: . a exclamaţiilor ( „. “bumben”. “reîncepe”.Când a plecat Marius? . Vânătorul stă la pândă cât mai nemişcat. apelând la o imagine vizuală – „late pene negre“. de asemenea. „grumaz”. „îl cârpi” ). începe să dea din picioare. Registrul stilistic popular se defineşte prin fraze cu sintaxa simplă („Mama nu inţelegea. ironic al personajului. pentru că presupune o anumită cuviinţă. “vânătorul”. dar după aceea le spune că de abia a luat tigaia de pe foc. faptul că întotdeauna se lăsa purtat de gândurile sale.” (Tudor Arghezi – Scrieri) Afirmaţia lui Tudor Arghezi este. tu ce faci acolo?!”:. a interogaţiilor („-Ce să fie rece?” ). “susur noptatic se înalţă […] ca o slabă suspinare…” relevă. “nestatornică” 2. ci şi toate celelalte întâmplări prin care trece pe parcursul acestei experienţe. Câmpul semantic al “vânătorii”: “vânătorească”. Cele două notaţii „cu o înfăţişare de nepătruns şi nu prea tare” şi „mărturisi el naiv” conturează cu mai mare acurateţe portretul lui Ilie Moromete. Valoarea expresivă a două adjective din fragmentul: “vulturii cei falnici cu late pene negre. trebuindu-i „cel puţin o secundă în plus ca să vie aproape şi să înţeleagă ce-i spuneai”. “nedesluşite”.”murgul-serei începe a se destinde”..cele două virgule marchează vocativul substantivului “mamă”. da. orale: „amesticătură”. un bărbat de „peste şaizeci de ani” (autocaracterizare-monolog interior) este descris în mod direct din punct de vedere fizic: ”[…] chipul osos. a se lua cu vorba.folosirea dialogului („.”când soarele se pleacă spre apus” este o metaforă personificatoare. 4. apanaj al oamenilor educaţi. El nu bea apă şi. cât şi portretul vânătorului. pentru a nu fi simţit de pradă: “…mâinile şi picioarele au mai puţin de lucrat”. 10. care face haz de necaz. Îl minte pe Paraschiv („Eu credeam că e rece”) cu un aer „naiv”. trăsătură evidenţiată prin caracterizarea directă făcută de autor „ el se stăpâni”. care sugerează amurgul în relaţie directă cu sufletul călătorului. Paraschive. Gheorghe?”. Disimularea este o trăsătură definitorie a protagonistului. 10. “vânătoare”.”. descrie penele prădătorilor. 10. Totodată. deoarece politeţea denotă atât o decenţă comportamentală izvorâtă din respectul pentru persoana cu care relaţionăm. 3. care reiese indirect din atitudinea lui. Politeţea este. cu fruntea lui bombată şi cu ochii feriţi sub arcade puternice şi drepte. în opinia mea corectă. Expresia “îl cârpi pe Niculae” înseamnă lovitură. încât îi dau lacrimile. În textul de mai sus. care nu simte însă durerea. a-şi lua zborul. “a râni”. reuşind să aducă situaţiile în favoarea lui.epitet personificator.7. Varianta 77 1.lea Rezumatul textului de la Subiectul I. nu e bine de trăit?” 8. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre politeţe: „Politeţea este o pudoare şi o necesitate de distanţă. dar se arde atât de rău. Varianta 76 1. Oralitatea stilului este dată în acest text prin folosirea numeroaselor regionalisme. că el credea că e rece. care găseşte în vânătoare relaxare. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul obiectiv şi omniscient (heterodiegetic) şi naraţiunea la persoana a III-a 7. o necesitate de distanţă. „îşi pironi privirea”. la persoana a II-a. locuţiuni şi expresii populare ( „se făcu roşu la faţă”.2. Fetele încep să râdă în hohote şi Niculae. figuri de stil.construcţii interogative – „Dar ce-i faci firei?“. autorul asociază acestei atmosfere farmecul tainic al singurătăţii care creşte şi mai mult în sufletul călătorului impresionat de acest decor. specifice: “să şedem strâmb şi să judicăm drept” 7. Moromete rupe o bucată de mămăligă şi întinde în fasole. „a sta să cadă”. că ar putea trăi şi o sută de ani. Pentru a accentua această comuniune a naturii cu solitudinea umană. Modul de expunere folosit de autor este descrierea. „Asta ce-o mai fi?”). starea de solitudine accentuată de apusul soarelui. „a sta de vorbă”.De ce nu ai scris tema la matematică?(ambele enunţuri interogative presupun un răspuns.

despre modul nostru de a fi. În primul rând. “mesteacăni” 4. libertate nu înseamnă să faci orice. se bărbiereşte de trei ori pe săptămână şi nu are o garderobă vastă. «Mă bărbieresc de trei ori pe săptămână». de nesiguranţă·. Varianta 78 1. Figuri de stil: “pulberea de lumină roşietică” . trăsăturile de caracter ale unui om. Convenienţe specifice scrisorii care lipsesc din text: localitatea. care se percepe astfel în ochii şi gândurile unui trecător. babe. În concluzie. Consider că afirmaţia criticului are fundament real şi corect. impresia este dublată de părtinire. “departe. mic. “un sunet prelung şi jalnic de o aramặ sunătoare” -imagine auditivặ 6. B. Am cunoscut de curând un agricultor care.» În primul rând. satisface curiozitatea ieşenilor prin organizarea unei petreceri la prânz. cred că se pot descoperi. Un alt argument ar fi un exemplu din viaţa reală. «Mă-nchin cu plecăciune» . În concluzie. ci să rămână în satul natal.) 7. în scurt timp nu mai rămâne nimic? Un al doilea argument ar fi faptul că. Cuvinte derivate: “nerăbdare”. Textul citat se încadrează în stilul beletristic. iar ca efect stilistic. prin utilizarea imaginilor artistice şi a cuvintelor cu sens figurat se conturează· imagini plastice în sufletul şi conştiinţa cititorului. deoarece în mod frecvent faptele vorbesc despre noi ş reprezintă totodată şi trăirile noastre exteriorizate.. deoarece. 9. sugerează emoţia puternică în faţa măreţului tablou al înserării. starea civilă. punctele de suspensie au rolul de marca o întrerupere în fluxul lecturii. B. «frace». Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul-personaj şi naraţiunea la persoana I. atitudine. Monologul adresat este modul de expunere dominant (pentru că întreaga scrisoare relatează discursul personajului B. certitudinea valorii sale umane putând fi stabilită doar când percepţia subiectivă (a iubirii) s-a consumat şi rămâne exclusiv privirea obiectivă asupra insului ca atare. afirmaţia lui Titu Maiorescu nu numai că-şi dovedeşte valabilitatea.imagini artistice: vizuale. cucoane şi cuconiţe». Una fără cealaltă este inutilă. “moale” # tare. care evidenţiază sentimentele de admiraţie şi încântare a naratorului-personaj pentru tabloul naturii în amurg. Ideal ar fi ca baza comportamentului uman să fie învăţătura. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre om şi caracter: “O măsură sigură a caracterelor este sentimentul ce-ţi rămâne pentru un om după ce l-ai iubit: amiciţie sau dispreţ. 5. construit prin: . fără să ai control şi conştienţă. Vianu – “Jurnal”) În ceea ce priveşte citatul din “Jurnalul” lui Tudor Vianu referitor la conştiinţa de sine. domiciliul. popular. nu îl pasionează politica şi nici dansul sau jocul de cărţi. semnătura 6. O altă calitate generală a stilului este corectitudinea. În structura “Regalitatea solitară a femeii în faţa oglinzei”. În concluzie. “încungiură” 2. fie dintr-un interes pentru persoana ta. cât şi cele desprinse din experienţele vieţii concrete. ghilimelele marchează gândurile trecătorului. nu a lipsit nimeni şi. 8. pasiunile şi lipsa de interes faţă de politică.substantive în vocativ. toate faptele trebuie să aibă o logică şi nimic ar trebuie să fie la voia întâmplării: subconştientul lucrează permanent. iar analiza în profunzime a personalităţii este pasibilă de erori mai mari sau mai mici. “briliante”. “Opere I”) Sunt de acord cu afirmaţia lui Ovid Densuşianu. “răsfirat” # îngrămădit 2. “sălcii”.metaforă· ce sugerează farmecul amurgului. “mazurcă”. Comicul de limbaj este prezent în text prin folosirea unor expresii şi atitudini ironice. De exemplu. dar este atât de complexă. cauzele fiind multiple. dar nu te înalţi decât prin caracter.B. foarte departe” repetiţia adverbului de loc compune o imagine amplă a peisajului.momentele de singurătate pe care i le rezervă. nu îi place nici să facă. dar nu toţi ştiu să profit de cele învăţate. De altfel. “împrospătat”. Folosirea frecventặ a imperfectului denotặ o acţiune începutặ şi neterminatặ.a. întrucât numai astfel omul ar putea străluci cu adevărat prin forţa caracterului său.”. se desprinde cu siguranţă lipsa unei educaţii solide ori. Este necăsătorit. 10. 9. ca să nu fie pus în situaţia de a auzi despre sine tot felul de scorneli. “îngheţată”. de a gândi. le-a dezvăluit amănunte din viaţa sa personală.. Câmpul semantic al “vestimentaţiei”: «peptar de flanelă». mai rău. auditive. repetiţii 10. “valţ”. la care invită toată suflarea târgului pentru a le spune nişte banalităţi despre sine. unde să continue munca pământului. Câmp semantic al “bijuteriilor”: “pendantivă”. toţi membrii unei comunităţi au şansa de a studia. Comicul de situaţie este ospăţul organizat de B. îi poţi aprecia calităţile şi defectele cu obiectivitate şi să constaţi în mod raţional că sentimentul ce rămâne după despărţire poate fi: prietenie sau dispreţ. el îşi face o succintă autobiografie: este din Iaşi. dintr-o mare iubire care uneşte “pe viaţă” doi oameni. “diamante” . mod de a ne purta se supun analizei şi comentariului celor din jur. În altă ordine de idei. “abia apucă a se coborî”. aceea că «Învăţătura îţi dă lumină. Puţini sunt cei care reuşesc să îşi folosească atât cunoştinţele acumulate în şcoală.B. mai ales aceia care confundă libertatea cu lipsa de civilizaţie: “Libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea celorlalţi”. lipsa voinţei şi a ambiţiei l-au determinat să nu urmeze un liceu. 3. Astfel se explică numeroase divorţuri care au loc în societatea contemporană şi te întrebi cum. Sunt de părere că orice reacţie. pe parcursul unei relaţii sentimentale. iar personalitatea să se formeze pornind de la principii solide.B. «brânză bună în burduf de câine». incapacitatea acelei persoane de a ţine cont de normele etice impuse de societate. încât se subiectul este inepuizabil.” (Titu Maiorescu. înainte de plecare. specifică stilului epistolar 8. «galoşi blăniţi». cum atât de convingător afirma Tudor Vianu. Adjectivele “prelung” şi “jalnic” au valoare artistică de epitet dublu şi compun o imagine auditivă ce creează o stare de tânguire. caracterul slab. sugerând totodată autoironia femeii. având ca argument comportamentul şi atitudinea acestuia.prezenţa figurilor de stil: epitete. persiflante: «sunt holtei şi n-am de gând să mă-nsor/ Nu-mi bat capul de politică şi n-am nicio opinie».B. pot spune că sunt întru totul de acord. formula de adresare. dans şi jocurile de cărţi. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre învăţătură: “Învăţătura îţi dă lumină. Câmpul semantic al naturii: “munţi”.expresii populare specifice vorbirii: “vreo nevoie îl sileşte a ieşi în ţinut”.B. ca marcă a adresării directe: «Boieri. detalii despre rude. Varianta 80 1. această pasiune a sa. atunci când comportamentul cuiva este strident. nici să primească vizite. la care a invitat pe toţi “magnaţii” târgului: “bărbaţi. “gloata curioşilor” 5. dar nu te înalţi decât prin caracter” (Ovid Densuşianu. învăţătura fără caracter este ca pâinea fără cuţit. “amurgul începuse a se ridica din adâncuri”. respectarea normelor literare ale limbii. Comicul de situaţie şi comicul de limbaj. deşi în copilărie a excelat la şcoală. “pârâu”. Personajul B. Faptele spun multe despre noi. Arhaisme: “pre postilion”. dar şi o stare incertặ. 7. după ce s-a mânca şi s-a băut. motorii. Astfel. “nenumărate”. *Cine trece acest examen este boier! 3. El menţionează până şi programul său de somn şi vestimentaţia sa de iarnă şi nu numai. Varianta 79 1. Valoare expresivă a două adjective din enunţul: “Un sunet prelung şi jalnic de aramă sunătoare”. noi toţi “suntem ceea ce faptele noastre sunt”.B. Sens conotativ: *S-a ales praful şi pulberea de lucrarea ta. cum ar fi. Descrierea este principalul mod de expunere. femei. Subiectul al II -lea Text argumentativ despre conştiinţa de sine: “Noi suntem ceea ce faptele noastre sunt” (T. Acesta este un exemplu de lipsă de caracter sau. imens # limitat. zgomotos sau gesturile sunt indecente. imaginea vizuală a soarelui la apus emană vrajă şi încântare. Antonime: “cotigită” # dreaptă. întrucât poţi deranja multă lume din jur. în momentul în care renunţi voit sau obligat la cineva. ”surtuce”. fete ş. “lanţ”. «surtuce» 4. comunică personal auditoriului principalele date personale.imagine vizualặ. “regăsi” 2. B. există o maximă de care fiecare ar trebui să ţină seama. Structuri lexicale specifice exprimării orale: . fie ca banalitate a vieţii. În structura “Amurgul începuse a se ridica din adâncuri…”. stă cu chirie şi trăieşte din venitul unei moşii.pe înserat. “filigranat”. Deşi s-au mirat de această poftire. “Opere” I) Titu Maiorescu opina că un om poate fi evaluat din punct de vedere al caracterului numai prin prisma iubirii. a descoperit “o reţetă” de a tempera curiozitatea locuitorilor din târgul de provincie şi. metafore. În general. Nu este religios. 3. Perspectiva narativă este subiectivă. În susţinerea aceleaşi concepţii. orice îndrăgostit având tendinţa de a exagera însuşirile celuilalt.

trebuie să se apuce de studiat şi să repete zilnic. “invizibil”. Totodată. sugerând totodată şi lumina ei misterioasă care proiectează difuz contururile lucrurilor. Titlul poeziei “Luna iese dintre codri” este o imagine vizuală şi motorie care ilustrează un fenomen al naturii şi momentul înserării. “parada”. Perspectiva din care este făcută descrierea este obiectivă şi aparţine autorului. a rămâne cu ochii în soare. scânteietoare. care se deosebesc prin modalitatea de manifestare: admiraţia presupune o percepţie detaşată şi exterioară. Verbul la gerunziu “suind” din strofa a doua a poeziei exprimă mişcarea continuă a astrului tutelar al Universului. Mi-era drag ca lumina ochilor. seculari = străvechi. fiind astrul tutelar şi martor al sentimentelor poetului. cratima leagă două cuvinte pronunţate fără pauză. “orgoliu” . nu mai devreme. ceea ce ilustrează participarea afectivă a naturii în concordanţă cu singurătatea. Semnificaţia unei figuri de stil în strofa a II a: epitetul „paşii solitari” sugerează sentimentul de solitudine care domină eul liric şi îl face să se simtă nefericit într-o lume superficială. Structura “ Maiestatea –Sa banul” se referă la conceptul care guvernează lumea :banul. 8. trebuie să porneşti la timp” este întru totul adevărată. care compun cadrul natural. “Un surâs dispreţuitor strivea gura fără a-i strica arcul subt voaleta scurtă care abia apuca buzele. înlocuieşte vocala „î” din cuvântul „în” şi menţine măsura versurilor de 8-9 silabe. amurg. “prund” 5.4.pronume la persona I: „mi”(mie). simt = observ. “lungind” umbrele lor negre. Când ne stabilim adevăratul ideal. deoarece performanţa presupune “să porneşti la timp” în cursa artei. motivul lunii 7.exprimă o acţiune începută în trecut şi neterminată. dar se poate pierde tot atât de uşor. aceasta este cât se poate de corectă: un atlet. Răsfrângerea amurgului în sinele poetic sugerează veşnicia naturii. compunându-i o imagine de “regină scoborâtă din landaurile ei superbe” şi admirată de trecători. sensul conotativ al afirmaţiei este la fel de adevărat. deoarece contemplarea naturii se concretizează prin descrierea peisajelor: . îmbinând planul terestru cu cel cosmic. dar nu poţi iubi decât ce ai înţeles bine. cu puternice rezonanţe metaforice: “Cercei din pietre alese cu ape minunate. 9. Semnificaţia enunţului “Îi aduse. a fi de faţă. prelungindu-se la nesfârşit starea. În concluzie.cu spaţiul cosmic -“stelele”-. Spaţiul cosmic este conturat prin cadrul nocturn. Pe de altă parte. susţin cu toată convingerea afirmaţia istoricului Nicolae Iorga:”Poţi admira ce nu ai înţeles cu totul. 10. În strofa a patra predomină personificarea naturii: “Lin prin iarbă scotoceşte/ Apa-n prund şi-n pietricele”. nu aud şoapte. atitudinea personajului sau naratorului.tristeţea şi solitudinea. 4. Valoare expresivă a timpului prezent în versul: ”Mi-aşterne umbra sub picioare”. Sinonime: solitari = singuratici. entuziasmul este un sentiment care se poate dobândi destul de uşor. Iată de ce voi aduce argumente în favoarea afirmaţiei lui La Fontaine: “Nu serveşte la nimic alergatul.” (Nicolae Iorga) Părerea mea este că. permanentizarea comuniunii om-natură 6. 6. este responsabilul pentru “stofele mlădioase” şi “nenumărate giuvaeruri” pe care le poartă. Poezia “ Luna iese dintre codri” aparţine romantismului. „mi”(mei). sentimente redate de natura armonizată cu trăirile interioare ale poetului: “norii/ Lin se-mbină. 3. în funcţie de context 5.”(La Fontaine) Orice ne-am propune în viaţă. nu ar reuşi să recupereze un avans al concurenţilor dacă nu ar porni odată cu ei. “Ah. luând afirmaţia ad literam. tristeţea eului poetic. În cele două strofe sunt prezente imagini vizuale şi motorii: “Lin prin iarbă scotoceşte / Apa-n prund şi-n pietricele”. mă simt atât de singur!”. “Înfăşat în întuneric/ Eu nu văd. pe când iubirea este un sentiment mult mai profund . pentru că ei îl vor şti acolo. Se remarcă muzicalitatea interioară a versurilor. trebuie sa porneşti la timp”. care permanentizează admiraţia emoţională a poetului. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Poţi admira ce nu ai înţeles cu totul. “surâd”. “aşteptau”. după cum spune şi Nicolae Iorga. “rouă”. trebuie să profităm de orice şansă ivită la timpul potrivit. Admiraţia este un sentiment care se poate dobândi în urma unei fapte bune sau în urma unei reuşite care a surprins sau a bucurat persoana respectivă. “lacul.neliniştea. care necesită timp şi multă dăruire. oricât de bun ar fi. care creează un personaj principal feminin. trebuie să fie realist. Cadrul nocturn intensifică aceste sentimente: “Stelele palid tremurânde/ Ard prin negurile sure”. firească. compune tabloul pădurii în amurg. “Florile surâd în taină”. faţă de masă.” 6. scăpărau două scântei uriaşe în urechile ei”.fraza amplă. nepieritoare 4. O particularitate a stilului este armonia (muzicalitatea) dată de sonoritatea caldă.Verbele la imperfect -”se legăna”. trebuie să sesizăm timpul potrivit pentru a reuşi şi pentru a nu pierde timpul preţios pe care nu îl căpătăm înapoi. percep. apus = asfinţit. incapabilă să-l înţeleagă.teama. scurgându-şi lumina uneia în alta într-o singură lacrimă orbitoare e străluciri. Tema naturii. 8. care alcătuiesc natura terestră. “Stele palid tremurânde/ Ard prin negurile sure”. În al doilea rând. Expresii/locuţiuni cu substantivul “faţă”: a face faţă cuiva.“ umbre negre” – epitet cromatic. trebuie să porneşti la timp. se dezbină”. faţă acră. a sta cu burta la soare. a cărui prezenţă este semnalată de interogaţia retorică: “Oare ce-or surâde ele?”. a-i lua faţa. 7. cromatica roşietică a apusului fiind imaginată ca “flăcări tot mai tari”. Mărci lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric:. centenari 2. precum şi verbele la prezent “scotoceşte”. tristeţe. Varianta 82 1. Sosirea nopţii exprimată în titlul poeziei îi provoacă eului liric starea de nelinişte. Expresii/ locuţiuni care să conţină cuvântul „soare”: a fi soarele cuiva. ore întregi. cu sugestie către tristeţea eului liric. 10. Atât în titlu cât şi în textul poetic sunt îmbinate cele două planuri: planul uman-terestru reprezentat de “codri” şi planul universal – cosmic reprezentat de “lună”. idee ilustrată de epitetul “copacii seculari” şi metafora “coroane-n veci nepieritoare”.“linţolii de zăpada” – metaforă . ambele fiind motive romantice tipic eminesciene. 7. Imagini vizuale:”Înapoi. “Luna” este un motiv romantic tipic eminescian. 2. 9. dumbravă şi pădure”. Antonime: se îmbină ≠ se dezbină. În strofele a patra şi a cincea se îmbină armonios natura terestră -“apă. atletul întârziat nu va ajunge în faţa plutonului. motivul pădurii. dar nu poţi iubi decât ce ai înţeles bine” Varianta 81 1. soare cu dinţi. Iubirea implică admiraţie şi presupune cunoaştere totală.prezenţa neologismelor: “cinematograf”. cu gestul lui aiurit. un omagiu” sugerează reacţia unui trecător la vederea femeii frumoase şi elegante. Sens conotativ “lumina”: Lumina razelor unei noi iubiri îmi încălzeşte sufletul. faţă-n faţă. Manuela. Câmpul semantic al “apei”: “lac”. teamă. aşa cum îl numeşte Manuela. 10. cea care dezvoltă sentimentul. În structura „e-n”. Spre exemplu. “se ducea”. iubirea este un sentiment mult mai complex care necesită mai mult timp pentru a se dezvolta. O funcţie a descrierii este realizarea portretului personajului principal. “tăia” “strivea”. să ne gândim dacă într-adevăr avem şanse să ajungem unde ne dorim sau nu. prin detaliul îmbrăcămintei şi a bijuteriilor 8. de la o vârstă fragedă. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre punctualitate: „Nu foloseşte la nimic alergatul. Ultima strofă a poeziei macedonskiene.verb la persoana I:”simt”. în care totul este artificial şi toţi îşi orientează viaţa în funcţie de posibilităţile materiale. sunt umanizate “şi-s cu neguri îmbrăcate/ Lac. Oricât se va strădui. În strofa a cincea. cântătoare. Tema naturii. acţiunea. Derivate cu sufixe: frunziş.”Un galonat”. . Manuela 9. presupune profunzimi nebănuite şi se manifestă după legi numai de ea ştiute. ce încântă auzul şi este proprie poeziei. faţă bisericească. spre deosebire de iubire.”. Banul guvernează o lume rece şi dură. Particularităţi ale limbajului cult: . şi vor sprinta mai mult ca să nu fie ajunşi. În primul rând. în spate. dacă cineva doreşte să devină un pianist profesionist. dumbravă şi pădure”. 3. Atât iubirea cât şi admiraţia sunt sentimente umane pozitive. Prezentul etern (gnomic) al verbului sugerează veşnicia naturii. Când încercăm să obţinem ceva. nu mai târziu. dumbrava şi pădurea”. „Rondelul coroanelor nepieritoare”. ţinând cont de cele precizate mai sus. dată de versul-refren care accentuează şi tema poeziei şi care este specific poeziei cu formă fixă numită rondel. iubirea şi admiraţia se pot dobândi diferit. afirmaţia „Nu foloseşte la nimic alergatul . a căuta pete-n soare 5. în care motivul romantic al stelelor participă direct la trăirile eului liric. Imaginea vizuală ”Aleea e-n apus de soare” capătă valenţe hiperbolice.”. Figuri de stil în versurile “Zugrăveşte umbre negre/ Pe linţolii de zăpadă”: . În concluzie. luminile mari păreau abia cât nişte briliante.

lea Text argumentativ despre familie: “Prin familie viaţa individului se eternizează. pur. Expresii/locuţiuni cu substantivul “lume”: om de lume. urmat de linia de pauză. Cel mai concret exemplu prin care se poate demonstra acest lucru este fiecare dintre noi. mai ales prin faptul că artistul nu face referire la propriile trăiri. astfel că moartea nu reprezintă un capăt. de neprevăzut. Mărci lingvistice al prezenţei eului liric: . 8. dar şi al efortului depus. de-a lungul timpului. femeia rămânând o enigmă. destinele personajelor. „Iubeşti”. „ţii”. ci. “mea”. de râsul lumii. Varianta 84 1. 5. Caracteristici ale neomodernismului: – ambiguizarea limbajului artistic. Ultima strofă ilustrează această trăsătură pentru că poetul se simte singur. în care un rol determinant îl au metaforele vizuale. 6. acordă o importanţă deosebită sentimentelor.” (Paul Doumer. *M-am enervat şi i-am spus totul verde-n faţă despre caracterul lui. „faci”. *Deşi are părul grizonant. aceea că “nu există în largul lumii un drum mai plin de emoţii. printr-un şir de metafore transparente. evident descendenţii sunt aceia care îl formează. . cu verbul la persoana a II-a. mierea face floare. adică păsărea fără aripi. 9. Dacă laşi borcanul desfăcut. Tema vieţii şi a morţii. de a captiva. un amestec fascinant de candoare şi siguranţă de sine. dacă ne gândim la trecut ne dăm seama că acesta este reprezentat de strămoşii noştri. Varianta 83 1. dar creaţia imagistică este o reprezentare “frumoasă”. tânărul simţea că-i luase inima foc. artistică despre voievodul moldovean. “să nu mă suprim”. motivul timpului.manifestarea reflecţiei filozofice. de a transmite sentimente receptorului. când lupţi pentru a învinge greutăţile. Tudor Arghezi susţine aceeaşi idee a rădăcinilor strămoşeşti şi a viitorimii în poezia “Testament”. Familia a căpătat. De exemplu. Magelan şi Nansen. o operă estetică izvorăşte din sensibilitatea artistică a creatorului său. când eşti împlinit sau dezolat. însă cred că. “mi” . Totodată. de neprevăzut. Polisemia cuvântului “floare”: De ziua mea am primit o floare în ghiveci. S-a îndrăgostit imediat de ea. fiind rodul talentului. cu vremea. noi şi urmaşii noştri. familia înseamnă strămoşii. 10.” (Camil Petrescu) Sunt de acord cu afirmaţia lui Camil Petrescu. o stare de beatitudine şi împlinire. metaforizat. iar prin urmaşi în viitor. Anacolut: “Numai eu. aceea că reprezintă principalul nucleu fără de care o societate nu ar putea exista.”. 7. fie în cinematografie. Imaginarul artistic este modul de percepţie a lumii înconjurătoare de către orice artist. natura fiind în armonie deplină cu acest sentiment tocmai prin faptul că este noapte. În concluzie. o femeie este foarte sensibilă şi emotivă. a se deştepta = a se trezi. Elementele de prozodie sunt reprezentate de rima încrucişată şi măsura versurilor de 9-10 silabe. iubirea este revelatoare. Locuţiunea conjuncţională “ca şi cum” are rol comparativ şi sugerează contopirea eului liric cu natura universală 5. “Şi-s cu neguri îmbrăcate/ Lac.“luna iese dintre codri”. când ţi-e lumea mai dragă 4. 7. făptură = fiinţă 2. Prin frumuseţea ei.-/[…]/ amintirea lor mi se dăruie pentru totdeauna” (ar fi trebuit: Numai mie amintirea lor mi se dăruie). îmi păstrez opinia că. de lucruri uimitoare decât sufletul unei femei. „bălaiul surâs” – epitet în inversiune. “îţi”. prin particularizarea propriilor aspiraţii şi prin autocunoaştere: “Numai eu. În concluzie. unghiurile din care sunt evidenţiate .marchează o enumeraţie de propoziţii eliptice de predicat. în care cuvântul-material specific liricii stănesciene defineşte sinele poetic. a-şi lua lumea în cap. evidenţiind înclinaţia sa către căutare. a se avânta = a se repezi. procedeu prozodic numit ingambament. fie în pictură. sugerând unicitatea eului liric în condiţia generală a umanităţii (”singura viaţă mare/ la care noi participăm”). străinul”. Frumuseţea spirituală este eternă şi aparţine Cosmosului. străinul.. un film istoric despre Ştefan cel Mare se bazează pe adevărul istoric. fără să facă distincţie între fapte mai mult sau mai puţin semnificative. de când e lumea şi pământul. Polisemia verbului “a ploua”: *Plouă continuu de trei zile. “Enigma Otiliei”.” În primul rând. 4. aş gândi la un loc trecutul. care explică cine sunt “eu”. Substantivul „iubire” este nearticulat. Subiectul al II-leaText argumentativ: ”Arta nu doreşte reprezentarea unui lucru frumos. Figuri de stil: „sumbre vâltori” – epitet în inversiune. 9. “Lin prin iarbă scotoceşte/ Apa-n prund şi-n pietricele”. În primul rând. a realiza.“eu” ilustrează relaţiile de opoziţie între condiţia umană în general şi identificare sinelui poetic. “aş fi mort”. un alt înţeles. ca şi celelalte catrene. iubeşti când întreaga ta fiinţă realizează faptul că în viaţă eşti dominat de acest sentiment nobil. iar dacă ne gândim la viitor. Sinonime: suavă = gingaşă. aşa ia în stăpânire viitorul prin descendenţii săi. înălţător: „doar inima este”. Prin urmare. de lucruri uimitoare decât sufletul unei femei. ci reprezentarea frumoasă a unui lucru. ea reprezintă atât trecutul. însemnând că realitatea este transpusă imaginativ. realizăm că marcăm prezentul. Nu consider că o familie trebuie să fie alcătuită numai din persoane care sunt rude. se adresează receptorului operei lirice. De aceea. Tema iubirii. mai întâi de toate. Rolul virgulelor în prima strofă:. motivul străinului/ călătorului. Alternanţa “noi” . ce semnifică faptul că urmează o explicaţie: „Iubeşti – când simţiri se deşteaptă/ că-n lume doar inima este”. Mărcile lexico-gramaticale ale eului liric prin formele de adresare directă: . pentru că era frumoasă foc. Iarna pictează flori de gheaţă la ferestre. „surâs al comorii” – personificare. “Cartea copiilor mei”) Dacă ar fi să găsesc o definiţie pentru cuvântul “eternitate”. Strofa a patra a poeziei „Iubire” de Lucian Blaga începe. diafană. Precum se cufundă în trecut prin strămoşii săi.verbe la persoana a II-a: „Iubeşti”. De aici pot deduce că şi viaţa mea se eternizează prin strămoşi în trecut. iar respectiva creaţie este doar reprezentarea frumoasă a acelei realităţi. cămila fără cocoaşă.scrierea cu literă mică la începutul unor versuri din poezie sugerează continuitatea ideilor exprimate anterior. ci. între sentiment şi raţiune. cuvântul “familie” şi-a pierdut adevăratul simbol pentru omenire. Dacă ne privim în acest moment. Eroina este întocmai tipul feminităţii. „avânţi”. De altfel. sugerând o exaltare a spiritului. Subiectul al II. “te”. 10. în care eul liric se integrează până la identificare: “cer cu doi sori/ şi nor care plouă pe mare…”. către călătorie în cunoaştere: Columb. şi un popor poate fi considerat o familie. Desigur nu pot afirma că este greşită şi nu o pot contesta. ci un început. . dumbravă şi pădure”. fiecare catren reprezentând o definiţie a iubirii: iubeşti când eşti învăluit de bucurie sau de tristeţe. Un exemplu edificator ar fi Otilia din romanului lui George Călinescu. concentrează întreaga concepţie a poetului despre acest sentiment. Versurile sugerează o autoportretizare spirituală a eului liric. Niciodată nu ştii ce-i în sufletul unei femei şi de aceea ea este mereu surprinzătoare. Sens conotativ al cuvintelor “foc” şi “verde”: *În aşteptarea iubitei. ci altă poveste”. 3. bărbatul acela este totuşi verde. Repetiţia verbului „iubeşti” la începutul fiecărei strofe este un procedeu artistic numit simetrie sintactică (anaforă) şi are rolul de a evidenţia intensitatea şi profunzimea acestui sentiment înălţător. e marea trecere către o „altă poveste”: „că-n drumuri la capăt te-aşteaptă/ nu moartea. e o treaptă către o altă viaţă. astfel cred că poporul român este o familie. Camil Petrescu a făcut o afirmaţie general-valabilă în orice epocă sau societate. 2. Titlul se regăseşte pe parcursul întregii poezii. 8. Titlul poeziei „Iubire” de Lucian Blaga sintetizează. Ea reacţionează în toate situaţiile sentimental. 3. Eul liric face referire la cei trei navigatori şi exploratori ca simboluri ale strălucirii existenţe umane (”cer cu doi sori”). virgulele delimitează atributul apoziţional “străinul”. 6.” ( Kant) Sunt de acord cu afirmaţia marelui filozof. după părerea mea. prezentul şi viitorul. “noi”. sunt de acord cu afirmaţia lui Doumer. altă percepţie. adică prin virgulă.pronume la persoana a II-a: “-ţi”. fie în literatură. cu predilecţie trăirilor interioare intense care sunt în perfectă armonie cu peisajul naturii. “participăm”. arta are rolul de a impresiona. . deschide drumuri. străinul. *A început să plouă cu bani peste el. „comorii” – metaforă revelatorie pentru iubire. dar şi tuturor celor care au experimentat profunzimea acestui sentiment. Subiectul al II-lea Text argumentativ “Nu există în largul lumii un drum mai plin de emoţii.verbele la persoana I “sunt”.în versul “Numai eu.pronumele la persoana I: “eu”. pentru nimic în lume. prezentul cât şi viitorul oricărui individ. ceea ce poate semnifica o generalizare asupra întregii lumi. Asemănarea cu elementele-simbol ale Universului este sugestivă prin ignorarea însuşirilor definitorii ale acestora. un mister al sufletului omenesc. coordonate copulativ prin juxtapunere.

“am crescut” 10. Imagine vizuală: “vântul toamnei spulberă troiene ruginii de frunze”. punctele de suspensie sugerează reflecţia. Sinonime: străin = absent. de care profesorul şi discipolul se arată foarte interesaţi. Fascinaţia jocului de lumini emanat de oglinzile negustorului constituie un farmec aparte. . metafore (”beteala lunii pline”. cu dânsul am făcut în închipuire lungi călătorii. imaginaţia negustorului a creat “mai mult combinaţii de jocuri cu oglinzile decât negoţ”. lent. “înşiruite” . imagine olfactivă: “mireasmă florilor de oleandru se aşternea amară”. dar aceasta “nu-i aduce aproape nimic” pentru că localnicii nu cumpără. dar dacă îi urmăreşti o vreme constaţi că le . domnule Marteş.”(Lucian Blaga) Sunt de acord cu afirmaţia exprimată de Lucian Blaga. astfel încât ele să reflecte lumina pe trotuar şi să atragă astfel privirile oamenilor. imagine olfactivă: “mireasmă florilor de oleandru se aşternea amară” 6.” Fragmentul ilustrează în principal harul povestitorului de a crea imagini vizuale puternic. “să cunoaştem” 4. distras. se desfăşura fermecătoare trâmba de vedenii. a zugrăvi = a contura. o bogăţie spirituală. cu închipuirea.personificarea:”Alte oglinzi […] să arunce lumina. culori etc. ca şi cum ar trece pe lângă un copac de mult ştiut şi nemişcat de la locul lui” sugerează faptul că obiectul de negoţ devenise o parte din priveliştea oraşului. “puhoiul de lumini poleia noroiul”). prin naraţiunea la persoana I: “eram”. Tocmai de aceea el face acum “mai mult combinaţii de jocuri cu oglinzile decât negoţ”. Imagini artistice în enunţul: “Alte oglinzi stau uşor înclinate. Astfel. Cuvânt format prin derivare: ”nedumeriri”.imagine vizuală: “lumina în evantaie pe trotuar” (metaforă) 6. care se arătau foarte încântaţi de imaginea estetică pe care o compuneau acestea. aduc următoarele argumente: În primul rând. cuvânt format prin compunere: “bele-arte”. “îşi prinde”. 3. în funcţie de opera respectivă. care-ţi crea o stare de relaxare. a număra = a considera.vizuale.înzestrat cu o mare forţă de sugestie prin cuvinte: “găsea cu uşurinţă mijlocul de a însemna şi încă într-un grai a cărui deprindere o pierduse […]. *De când am minţit-o pe mama. atunci când cineva are o înclinaţie atât de puternică pentru muzică. . Însuşiri ale povestitorului: .” . îi învaţă poeziile. o reflecţie. care. “să trec”. aievea. şi studentul său. “Sara pe deal”. În concluzie. de a îmbogăţi spiritual şi nu de a reda efectiv un obiect ce nu reuşeşte să transmită nimic sau să emoţioneze. “m-am născut”. natură. “să visez”. călătorii cum nu-mi fusese dat nici să visez… omul vorbea”. printr-o comparaţie despre vraja de care se simţea cuprins: “nu-mi fusese dat nici să visez”. creându-i o înălţare. emoţia contemplării naturii.Este. motivul oglinzii 7. “deodată” 4. există foarte mulţi oameni care perorează norme morale şi par intransigenţi în aplicarea lor. aceea că “Orice dragoste care duce la creaţie îşi dobândeşte legimitatea. Tema naturii şi a iubirii este predominantă în lirica eminesciană şi creează emoţii unice în sufletul cititorului. domnul Marteş. zare = orizont. încât să fie dominat de pasiunea respectivă. a creiona. 8. la început.narator omniscient şi obiectiv. Mai întâi. cu timpul. tot aşa oricine creează din dragoste un produs artistic are parte de recunoaştere legitimă. dar mereu în relaţie spirituală cu simţirea poetică: “Floare albastră”. contemplarea faţă de întâmplarea ce-i stârnise interesul. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre consecvenţă: “Oamenii nu se deosebesc atât prin ceea ce zic. *În post nu ai voie să mănânci nimic de dulce.” În susţinerea opiniei. Subiectul al II-lea Text argumentativ : “Orice dragoste care duce la creaţie îşi dobândeşte legimitatea. auditive. Sens conotativ: “oglindă” şi “piatră”: *Se spune că ochii sunt oglinda sufletului. Mijloace lingvistice pentru subiectivitatea textului: . Varianta 86 1. Semnificaţia figurilor de stil din enunţul: “Un lung freamăt se înălţa ca o rugăciune”:. Imaginile artistice . asemenea copacilor pe care oamenii se obişnuiseră să-i vadă zilnic în acelaşi loc.virgula indică vocativul “domnule Marteş” . încât să ţi se facă sete. se bucură de fiecare dată când le aude cântate. mai ales că se îndeletniceau cu arta plastică. Activitatea sa reprezintă comerţul cu oglinzi. 10. ceea ce face ca opera să aparţină esteticii şi nu documentului istoric arid. “plecam”. rolul artei este de a sensibiliza sufletele oamenilor prin reprezentarea artistică a unui lucru. “Dorinţă”. comparaţii (”un freamăt […] ca o rugăciune”) . olfactive compun tabloul naturii “fermecătoare” pe care naratorul le percepe aievea. cât prin ceea ce fac” (Mihai Eminescu) Sunt întru totul de acord că oamenii se diferenţiază nu atât prin ceea ce spun. . necunoscut. fiorul. să dea senzaţia că faci o călătorie împreună cu el. obişnuit = firesc. grijă. 3. Tipuri de narator: . în care este cuprins de vraja vedeniilor. Tema: obiect de negoţ (masa cu oglinzi). Înaintea ochilor mei. masa a devenit suportul pe care vânzătorul aşază oglinzile. am o piatră pe inimă. motivul creaţiei artistice 7.linia de dialog: marchează vorbirea directă. este un “om întreprinzător”. Oglinzile au fost. 9. o emoţie. aşa cum dragostea pentru natură l-a inspirat pe Mihai Eminescu şi l-a legitimat ca poet original şi genial.punctul atestă finalul enunţului. Semne de punctuaţie: . Plăcinta cu mere nu este atât de dulce. introduce replica adolescentului: “. preocupare = ocupaţie. “nobile flori”). Astfel. multe dintre ele fiind memorate şi recitate. Semnele de punctuaţie în enunţul: “Dar încântarea începuse: omul vorbea…”: două puncte marchează explicarea cauzei care declanşează încântarea naratorului pentru povestirea personajului. Ca în puterea unei vrăji. 2. 5. Polisemia cuvântului “dulce”: *Fetiţa de atunci avea un zâmbet dulce. ci mai ales prin faptele lor. o creaţie trebuie să atingă sensibilitatea celui ce o vizualizează. banal.pronume la persoana I: ” noastră”. cufundându-se într-o visare. În concluzie. dar care a avut parte de multe eşecuri. Comparaţia “localnicii trec pe lângă masa lui fără să cumpere. 5. năpădit 2. Caius discută despre “Masa cu oglinzi”. De asemenea. ca să arunce lumina în evantaie pe trotuar […]”: .figurile de stil predomină în text şi compun o imagine feerică a unui tablou din natură: epitete (”bogata ghirlandă”. “-mi”. graţie căreia a creat numeroase poezii în care natura capătă diferite ipostaze. dar. Caracteristici ale descrierii: . 9. idee ilustrată cu o confesiune la persoana I. “privi”. veşnic îndrăgostit de frumuseţile naturii. călătorii cum nu-mi fusese dat nici să visez… omul vorbea. Ion Popescu. . Tema naturii. imagine auditivă: “un lung freamăt se înălţa ca o rugăciune. Numele lui se înscrie în banalitate. marfa negustorului Ion Popescu. Un exemplu grăitor îl constituie Mihai Eminescu. prin consecvenţa cu care aplică în practică propriile principii. .. Varianta 85 1. Negustorul. cu dânsul am făcut în închipuire lungi călătorii. “strigă” şi fixează cadrul acţiunii.epitet antepus: “lung freamăt”. îndeletnicire.imagini artistice: imagine vizuală: “vântul toamnei spulberă troiene ruginii de frunze”. Comentarea fragmentului: “Ca în puterea unei vrăji.narator-personaj. Sinonime: agale = încet.comparaţia “un lung freamăt ca o rugăciune” compune o imagine auditivă care exprimă ideea că splendorile naturii se înalţă până la valenţe divine.diverse aspecte sociale.povestitor talentat: “stăpân pe meşteşugul de a zugrăvi cu vorba. arta trebuie să impresioneze receptorul. Cele două personaje. prin naraţiunea la persoana a III-a: “se ridică”. dans.verbe la persoana I: “plecăm”. reuşeşte să creeze un produs artistic şi să dobândească astfel “legimitatea” în acel domeniu. profesor de modelaj la Şcoala de arte frumoase. să-i transmită o stare. sugerând faptul că nu poate excela în meseria de negustor. cotropit = invadat. de mai bine de un secol. emoţionându-l. creează imagini atractive pe trotuar în locul vânzării. 8.

a prinde de veste. a prinde pasărea din zbor. aduc următoarele argumente: În primul rând. e nerăbdător să se vadă cât mai repede eliberat de ea. Pentru a păstra vii în memorie întâmplările. ei nu cred în principiile respective. tema timpului. devenind atemporale 9. Se miră.din contră“. a-i prinde bine. mirosul acela de iarbă crudă venind dinspre pădure” 6. sunt şi cei care mint cel mai mult. doreşte aprig să se debaraseze de acest sentiment negativ pentru a se putea afirma faţă de ceilalţi adulţi. 4. “ba. Registre stilistice: limbaj colocvial şi limbaj popular 9. “ciudat” .Perspectiva narativă este reprezentată de naratorul omniscient şi obiectiv. iar cuvântul “nemaiînţelegând” este format prin compunere 2. real. având în vedere argumentele menţionate mai sus. lumina creează o imagine plăsmuită prin efectul cromatic definit de repetarea aceleaşi culori prin epitete diferite: “fâşie palidă” şi “galben murdar”. sperând să-şi dea seama cine erau. Expresii/locuţiuni cu verbul “a prinde”: a-l prinde pe Dumnezeu de picior. Locuţiuni cu substantivul “om”: om ca toţi oamenii. nu trebuie să le povesteşti altora. fluentă şi uşor de înţeles pentru diverse categorii de cititori. de un galben murdar”. lumina în odaia în care zăcea Ion era aprinsă şi arunca în întunericul răsfirat de-afară o fâşie palidă. a povesti = a relata. “să te sumeţeşti“. Varianta 87 1. *Cartea a văzut lumina tiparului la doi ani de la plecarea lui din ţară. prin focalizarea zero sau “dindărăt” şi prin naraţiunea la persoana a treia. Secvenţa descriptivă: “Se aşternu liniştea. De asemenea. care se gândesc cu teamă că au ieşit de sub aripa ocrotitoare a tutorilor lor. vrea să-şi vadă visurile copilăriei realizate şi atunci este necesar să depăşească momentul melancoliei pentru că viaţa este scurtă şi plină de imprevizibil. iar stilistic. clară. motivul amintirii. Calitatea stilului: claritatea exprimării artistice în ilustrarea gândurilor şi sentimentelor personajelor. înainte de postul Paştelui. 5. e sfâşiat de melancolie şi totodată. în timp ce privesc cerul curioase. precum fericire. am observat că oamenii care susţin cu ostentaţie că urăsc minciuna. nu vorbe”. Femeile fac focul şi aşteaptă să se încălzească apa. Se înţelesese din vorbele lor că era primăvară. regret şi. nu de puţine ori. o parte din viaţa sa şi atunci e copleşit de melancolie. Îl iubeşte ca pe lumina ochilor. verosimil. totodată. este confuz. cine ar înţelege ce vrei să spui?”. 5. Când ele revin în curte. Părerea mea este că atunci când vezi că cineva se laudă ostentativ. În al doilea rând. e sfâşiat de melancolie şi. . însă. pentru că nu putea dormi şi urmărea ploaia. melancolie.numeral: *Am rezolvat doar zece variante la matematică. dar totodată îşi doresc cu ardoare să-şi construiască propriul drum în viaţă pentru a se putea afirma aşa cum de multe ori au visat s-o facă în copilărie.încalcă fără să-şi dea seama şi acest lucru se întâmplă pentru că. a prinde (pe cineva) cu minciuna. Motivul ploii. că nu le recunoaşte şi ascultă curios dialogul lor. Păşirea în viaţa de adult îi marchează adânc pe majoritatea adolescenţilor. după cum se ştie. treptat. În enunţul “[…] dar şi dacă ţi le-ai aminti. a presupune = a crede. puţin speriat de necunoscut. prin interogaţia retorică se sugerează îndoiala bătrânului că amintirile sale ar transmite întocmai adevărul pe care-l trăise pe front. faptul că ele sunt pe vecie întipărite în mintea şi sufletul personajului. . a bănui. În pădure am ascultat glasul frunzelor uscate. 4. Verbele la indicativ prezent din replicile bătrânului exprimă ideea de permanentizare a amintirilor din război. adolescentul intrat în starea de melancolie. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul omniscient şi obiectiv. Atmosfera stranie din odaia în care zăcea muribundul Ion este sugerată de liniştea care se aşterne prevestitoare de moarte. înlocuit de amintirile pe care naratorul le păstrează în minte imediat după ce le-a povestit. a nara. simte că lasă în urmă o parte din sine. mai rămâne o vreme la gura podului. naraţiunea la persoana a III-a. “de ţi-e dat“. demnitatea şi concizia. iar după mai multe povestiri repetate. există şi persoane care nu fac atâta paradă de capacităţile lor profesionale sau de moralitatea lor. iar exprimarea bătrânului este spontană. Ana şi Maria. e sfâşiat de melancolie […] şi. Dar mai presus de toate. deoarece adevărul este. pentru că se gândeşte că Ion este pe moarte. un om şi jumătate. trebuie să fii vigilent. respingere. Varianta 88 1. în viaţă trebuie să te conduce după deviza “fapte. om de suflet. fără să dea naştere la confuzii sau la interpretări echivoce. Tema războiului.substantiv: *A luat un zece la română! . motivul luminii. dezorientat şi. De pildă.adjectiv: *Am primit un cadou ciudat. Sinestezie: “mirosul sărat al ploii. De asemenea. Alte calităţi ale acestui text sunt oralitatea. întrucât limbajul se compune din cuvinte şi expresii populare precum:“Apăi“. om de paie. semnul întrebării marchează sfârşitul unei propoziţiei interogative. îţi creează probleme sau dezamăgiri. Având în vedere cele spuse mai sus sunt întru totul de acord cu afirmaţia lui Mircea Eliade:“Un adolescent care simte cum depăşeşte adolescenţa. e nerăbdător să se vadă cât mai repede eliberat de ea ca să-şi poată începe adevărata viaţă“. Cele două femei care se foiau prin curte nu-l surprind. să vadă dacă va mai continua să plouă. Una dintre calităţile stilului prezentă în textul dat este simplitatea sau capacitatea de a folosi cuvinte accesibile care să exprime cel mai elocvent ideea susţinută. e nerăbdător să se vadă cât mai repede eliberat de ea ca să-şi poată începe adevărata viaţă“. Registrul stilistic în care se înscrie textul este oralitatea. deoarece romanul său s-a dovedit a fi o oglindă pentru tinerii ce lasă în urmă dulcea lume a adolescenţei.substantiv: *Astăzi am avut ocazia să întâlnesc un ciudat în adevăratul sens al cuvântului. Subiectul al II-lea: “[…] un adolescent. poate. 7. pentru că în cele mai dese situaţii. a istorisi 2. Aşadar. din “Pasărea şi umbra” de Sorin Titel: După ce Mitru îşi termină ţigara şi sfârşeşte de cântat. În sprijinul acestei afirmaţii. 10. Bineînţeles că acestea sunt stări trecătoare pe care oricine le poate depăşi cu puţin ajutor din partea familiei şi a prietenilor care-i sunt alături. păşind spre maturitate. 10. Cuvântul “nemişcat” este format prin derivare. 8. a face om (pe cineva). Schimbarea categoriei gramaticale: “zece”. De fiecare dată când relatează o întâmplare. amintirea este complet denaturată. refuz = împotrivire. Ploaia se înteţeşte şi ele se duc în bucătăria de vară. deoarece de fiecare dată reţii numai ceea ce ai spus anterior şi treptat te îndepărtezi de adevăr. . modul de expunere utilizat este dialogul împletit cu naraţiunea la persoana a treia. afirmaţia lui Eminescu este indubitabil adevărată. tata a ridicat glasul la mine. 8. În concluzie. Sens conotativ cu “glas” şi “lumină”: *Când a aflat că n-am fost la şcoală. care simte cum depăşise adolescenţa. a i se părea.” (Mircea Eliade) Fiecare trecere într-o nouă etapă a vieţii imprimă asupra oamenilor stări dintre cele mai variate. Ghilimele marchează replicile celor două femei. 3. Bătrânul susţine că povestirea unor întâmplări trecute este un mod prin care se pierde autenticitatea informaţiilor. în fond. povestitorul subiectiv îşi pune amprenta asupra oamenilor şi faptelor. redând acţiunea aşa cum o vede el. a prinde drag de cineva. în rândul cărora este proaspăt intrat. deci “Un adolescent care simte cum depăşeşte adolescenţa. ca să-şi poată începe «adevărata viaţă». focalizarea zero. 6. 7. aceştia se dovedesc a fi diletanţi sau amorali şi. însă faptele lor demonstrează profesionalism şi integritate etică. un fel de album de fotografii cu baterii. precum şi monologul interior al lui Mitru 3. Sinonime: adevărat = veridic. teamă. Subiectul al II-lea Rezumatul textului citat la Subiectul I. Mitru o recunoaşte pe cea mai tânără. prin propriul filtru de gândire. sunt de părere că fiecare adolescent. om de ştiinţă. totodată. om de nimic. cred că autorul “Adolescentului miop” este perfect îndreptăţit să facă această afirmaţie.

“căutătura”. “ciocoi”.“nu vreau să cază vina pe mine”. vreme = timp.Varianta 89 1. accentuând totodată atitudinea dilematică a bărbatului. Apartenenţa fragmentului la categoria prozei realiste: . surprind şi instinctul de a mă analiza”. *L-am lăsat la şcoală înainte de a pleca la serviciu. nu propria ta experienţă.utilizarea detaliilor în firul narativ 10. (a se descărca). un lucru pe care îl dobândeşti în timp şi pe care nu-l poţi cumpăra sau vinde. “automobilul”. “Ioana” de Anton Holban: Automobilul părăseşte centrul Bazargicului. 4. Comparaţia “schimbând culorile ca marea cea aşa de apropiată” sugerează viteza cu care automobilul traversează împrejurimile.prezintă fapte verosimile ale epocii. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre înţelepciune:“Înţelepciunea este o marfă pe care cine o vinde a cumpărat-o. Registrul stilistic colocvial: “uliţe chinuite”. felegean. biruitor. deoarece “să zicem numai că Păturică ar fi fost în stare să dea contemporanilor săi o dovadă strălucită că ea se realizează câteodată”. vătaf. fără gust. focalizarea zero şi naraţiunea la persoana a III-a. registru arhaic: “feligenele”.viziunea este obiectivă. (a uimi). în cazul în care ajunge să fie vândută şi cumpărată. atitudinile sale se desprind şi alte trăsături. înţelepciunea este un apanaj personal. să ajungă “om mare şi niciun obstacol nu putea să-l abată de la această idee fixă”. * A lăsat caietul pe marginea biroului.”. Modul de expunere predominant este naraţiunea. Încă de la apariţia personajului feminin. simţind nevoia de a se autoanaliza pentru orice iniţiativă. Indirect. zel = hărnicie.“uite. Afirmaţia: “făcu tot ce putu spre a deveni perfect în arta ipocriziei şi a perfidiei” ilustrează faptul că toate eforturile lui Dinu Păturică şi întreaga sa energie sunt direcţionate în desăvârşirea ipocriziei şi perfidiei. imaginaţie. însuşiri neapărat necesare unui personaj care doreşte să parvină. iar după ce pleca boierul. capătă o concepţie mai amplă şi mai profundă asupra lucrurilor. însuşire sugerată indirect de faptul că ea vine în întâmpinarea naratorului fără gesturi din cauză că “se apropiau şi alţii…”. înclinare. Chiar dacă împrumuţi sau îţi însuşeşti ideile unor filozofi sau ale unor oameni de cultură. 4. ca să-i câştige de partea lui şi să adoarmă bănuielile: „el se purta cu mare amabilitate către toţi servitorii casei. ascuns = pitit. în mod indirect. În mod direct. naratorul reliefează duplicitatea şi viclenia personajului. Portretul fizic al personajului este dezvăluit în penultimul paragraf. În concluzie. deoarece autorul povesteşte o întâmplare din viaţa sa. “valiză”. Andreea a luat notă maximă. Un alt argument pentru care înţelepciunea nu este şi nu trebuie să fie o marfă care se poate vinde ar fi faptul că înţelepciunea se câştigă numai învăţând din propriile greşeli sau din ceea ce observăm în jur şi ne însuşim din atitudinile celorlalţi. Sinonime: chinuite = suferinde. La poarta casei. a omorî = a ucide. va trebui să fie promovat în funcţia de director. Faptele sale scot în evidenţă. care se bucură la vederea automobilului. Polisemia cuvântului “a lăsa”: *Mama şi-a lăsat copilul să iasă afară. momentele de tristeţe şi de bucurie. 7. De altfel. ici e plin”. Câmp semantic al “călătoriei”: “pasageri”. ” se zice că”. definitivă. “picătura găureşte piatra” 8. Un alt mod de expunere evident este descrierea. . lucrată de ea. 10. împărtăşindu-i gândurile în mod direct şi conferind caracter de generalizare a stărilor emoţionale. Metafora “urme de sânge” face trimitere la imaginea vizuală a lanurilor de grâu în care macii roşii fascinează privirea. Scriitorul foloseşte persoana a II-a în al patrulea alineat deoarece simte nevoia unei confesiuni către cititor. *Aflarea rezultatelor bune de la olimpiada l-a lăsat fără cuvinte. . 2. “în casa . acesta dezvăluind că era îndreptată spre el “cu ochii. pe frunte cu câţiva pistrui…. (a conduce). care „făcu tot ce putu spre a deveni perfect în arta ipocriziei şi a perfidiei”. era amabil cu servitorii. În primul rând. ezitările şi cutezanţele te pot face să devii o persoană înţeleaptă. 9. înţelepciunea pe care o vinzi nu este în fapt nimic altceva decât înţelepciunea cumpărată. reflecţii. Perspectiva narativă: se defineşte prin naratorul obiectiv şi omniscient. 8. Inteligent şi ambiţios. Subiectul II Rezumatul textului dat la Subiectul I. rupt de realitate. Câmpul semantic al cuvântului “ambiţie”: voinţă. Mihai Eminescu are aceeaşi concepţie despre înţelepciunea ca rezultat direct al trăirilor proprii. cu toate că pe unii nici nu îi cunoştea. În acelaşi timp. din care cauză nu conştientizează dimensiunea şi consecinţele faptei sale. rustic = ţărănesc. fără excepţiune. 6. Ioana fiind “arsă de soare. ciocoi. raportată la un moment din viaţa sa. Structura de parvenit este evidentă. scărei. Sinonime: statornică = stabilă. îmbrăcată foarte dezordonat. hotărâre. Punctele de suspensie din ultima frază a textului simbolizează o pauză făcută de autor pentru a medita asupra fetei care-l “primea cu tot sufletul…”. Atunci când simţi pe pielea ta urmările greşelilor. postelnic. (a da permisiunea).ilustrează o anumită perioadă istorică. instinct = simţ. “ ciubuc”. 2. “în curte”. cu siguranţă vei lua aminte data viitoare devenind astfel mult mai atent în luarea unor decizii. sârguinţă. Numai experienţa proprie de viaţă. triumfător = victorios. autorul se simte intimidat de numărul mare de oameni care îi urează bun venit. 7. *Pentru a se împlini din punct de vedere profesional. . Punctele de suspensie sunt folosite pentru a marca ezitarea şi dezorientarea lui Dragomir după comiterea crimei. fără gust şi cu picioarele goale în pantofi. Indici de spaţiu: “în sat”. statornic. Prin afirmaţia “Întotdeauna. acesta fiind confuz. Registrul arhaic al limbii: ciubuc. *Nu şi-a dat seama că a vorbit mult la telefon şi fără să vrea l-a lăsat bateria. tăinuit. oaspeţii sunt întâmpinaţi de Ioana. Încântat de primire. Sensuri diferite ale cuvintelor “maximă” şi “a împlini”: *La examenul de limba română. chinuieşte şi-ai s-auzi iarba cum creşte”.“să te găteşti de plecare”. “câteva zorzoane”. Păturică este caracterizat în mod direct de carte narator. aflăm că Ioana este timidă. “trenul”. Două cuvinte/ structuri care aparţin registrului stilistic popular: . sub orice iniţiativă de a mea. dar constată că poartă o rochie urâtă. De aceea. înghesuite. sugerând tenacitatea în ambiţia de a parveni: “voinţa tare şi statornică învinge toate obstacolele”. prima jumătate a secolului al XIX-lea. machiavelismul şi făţărnicia personajului: „îl făcea pe fanariot să-l creadă cel mai credincios şi devotat dintre servitorii săi”. fermă. Monologul se foloseşte deoarece textul este o confesiune scrisă la persoana I. “ a se deştepta”. Rolul proverbelor rostite de Păturică este unul mobilizator pentru sine însuşi. cea mai spontană posibilă. zel 5.”. o priveşte cu dragoste. prin orice mijloace. fapt datorat chibzuinţei dobândite de-a lungul anilor. gânduri = cugetări. Varianta 91 1. “ambiţios”. diferitele peisaje având alte nuanţe cromatice. invariabilă. “turburate”. întregul fragment reprezintă o autointrospecţie a naratoruluipersonaj. anevoioase. . De altfel. 9. coboară pe uliţe şi se îndreptă spre Cavarna. cu mâinile. învingător. osebit. idee exprimată în poezia “În zadar în colbul şcolii”: “Ci trăieşte. reflex. Sinonime: căutătură = privire. Oralitatea: cuvinte şi expresii populare: ”a se crăpa de ziuă”. Varianta 90 1. îi ajuta la lucrările lor şi le împlinea dorinţele”. . poate fi considerată o marfă. 5. cu toate că intenţia ei fusese să o facă pretenţioasă. să reţină numai ceea ce îi poate folosi în setea de îmbogăţire. ca fiind “un om extraordinar”. Într-o autoanaliză personajul-narator se îndoieşte de capacitatea sa de a fi în stare de aceeaşi dăruire totală atât de vizibilă la Ioana. 3. din faptele. După ce naratorul-personaj observă îmbrăcămintea Ioanei. 4. “am întors în minte”. 2. nu înţelege de ce e necesară plecarea din sat (”De plecare…”) 3. precum şi de peisaj. Cu alte cuvinte el încearcă acum să observe dacă a procedat corect în anumite situaţii. pe măsură ce omul înaintează în vârstă. cu toată carnea…. formulă artistică modernă specifică introspecţiei. el fiind hotărât ca. bunăvoinţă. cu gura. Figuri de stil.. omniscientă şi naraţiunea la persoana a III-a. “praful a bătut stofa” 5. în care atitudinea şi mentalitatea ciocoilor este tipică pentru această categorie umană. 3. el „căta să înveţe carte multă”. Registru stilistic. idei. izbânzile şi eşecurile. menite să-l ajute în îmbogăţirea şi ascensiunea pe scara socială.” (Nicolae Iorga) Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga conform căreia înţelepciunea. perseverenţă. cu duioşie. personajul-narator împărtăşeşte faptul că are simţul responsabilităţii. când în Ţara Românească se dezvoltă o nouă clasă socială: ciocoimea. se ducea la vătaf “şi-i făcea o mulţime de linguşiri”. propriile tale cugetări. acest lucru nu înseamnă că ai devenit brusc un înţelept. Textul începe prin a prezenta împrejurimile traversate în timpul călătoriei cu automobilul şi în portretizarea Ioanei 6. a se face = a se preface. Este evidentă afecţiunea Ioanei pentru narator.

“dezolat”. a pune la zid. nu de multe ori. Părerea mea este că rolul indicaţiilor scenice din acest fragment este atât unul caracterizator. 2. aceea a intransigenţei. Sinonime: iatac = dormitor. Expresii/locuţiuni cu verbul “a pune”: a pune masa. căci eu ţin mult la amor. De asemenea. faţă de care are gesturi familiare şi i se adresează cu afecţiune. în antiteză cu Robespierre. ţelurile revoluţiei nu sunt atinse…”: virgula are rolul de a marca vocativul substantivului propriu -„Maximilien”-. a-i pune cătuşele. hotărât. 10. e ceva ce se trezeşte. a pune de mămăligă.de unde reiese sensibilitatea personajului. dispus să treacă peste orice pentru a se concilia cu Robespierre. 6. care reproduce o întrebare pusă în trecut şi reluată în prezent prin povestire. cum ar fi: “Aide. Este caracterizat indirect prin limbajul folosit. dar şi pentru îndrumarea actorilor care prezintă această operă pe scena unui teatru. care exprimă incultura personajelor şi frivolitatea acestora. „râde febril”. 7. a ţine seamă. fireşte = desigur. Prin didascalii. “cu căldură şi sinceritate. reieşite din didascalii: “rămâne rece”. şi iar am plâns şi iar am iertat-o. 3. 6. a pune bazele a ceva (a realiza. este starea afectivă puternică de nelinişte. 3. Varianta 93 1. toate acestea şi multe alte calităţi care pot forma înţelepciunea. 5. dramaturgul îl caracterizează direct şi în antiteză cu Robespierre: “cordial”. din care reiese echilibrul şi prietenia pe care i-o poartă lui Robespierre. totul depinde de dorinţa noastra de a-l trezi şi de poveţele celor din jur care ne călăuzesc. afirmă că o iartă pe Miţa pentru ultima dată şi în cazul în care va fi iar înşelat. Din textul de mai sus reiese că Danton este cordial. Doamna de matematică este un bun profesor (bine pregătit). deoarece a fost înşelat de amanta sa. nu de multe ori. “încai să mă fac martir”. cum plâng şi-acum. Într-o seară. “să-mi mai uit focul” . Autorul nu este prezent în text. aşa cum s-ar fi cuvenit dacă revoluţia şi-ar fi atins ţelurile. iar metafora “între pereţi de sare umezi”. piedici = obstacole. sugerând agitaţia. “acum”. comicul este conturat prin repetarea unor sintagme (paralelism sintactic) şi relatarea unor întâmplări care exprimă propriile defecte de caracter. dar şi caracterizare indirectă. Profesorii au un rol foarte important în această formare. “răvăşel”. deosebindu-se de Robespierre. ce-am zis eu?” Paralelism sintactic:-„Am plâns. 9. a pune bază pe cineva (a te baza).cuvinte pronunţate greşit sau aparţinând limbajului colocvial: „volintir”. De aceea o şcoală de înţelepciune e posibilă” Înţelepciunea este o calitate pe care o avem. pot spune că sunt de acord cu citatul “Înţelepciunea nu e ceva ce se învaţă. Sinonime: nediscutat = nedisputat. sunt semne de punctuaţie întrebuinţate atunci când se reproduce întocmai un text scris sau spus. dar cam des…aşa cam de vreo cinci-şase ori…”. plângând. care are rolul de a fi interpretată pe scenă. 10. Rolul indicaţiilor scenice în conturarea personajului masculin: Didascaliile reliefează stările interioare ale lui Dragomir “Dragomir face nişte ochi foarte miraţi” şi atitudinea personajului faţa de fapta sa “Râde febril”.prezenţa interogaţiilor retorice . în fond. ca şi îmbrăcămintea lor”. Interogaţie retorică:“Ce-mi ziceam eu?”. 4. Modalităţi de caracterizare: Caracterizare directă făcută de dramaturg prin didascalii-“hotărât”. care ajută la descrierea personajelor. întrucât fragmentul citat este extras dintr-o comedie. din comedia “D-ale carnavalului”. din care află că a fost părăsit pentru că era plictisitor şi lipsit de importanţă. nedezbătut. de a realiza. sosind acasă. Totul se obţine prin dorinţă şi voinţă. Comentarea particularităţilor construcţiei dialogului dramatic: Dialogul este purtat de două personaje. 7. În sufletul lui Crăcănel reînvie încă o speranţă şi. spre nefericirea personajului. încheiată. nu plânge: eşti volintir!”.L.expresii specifice vorbirii orale. dar şi fermitate opiniilor. „Te-ai culcat?”. Punctele de suspensie sunt utilizate pentru a marca ezitarea şi nesiguranţa personajelor sau pentru a mări tensiunea dramatică. Pampon. Maximilien. Un prim argument pentru a susţine această idee este acela că în multe cazuri un elev poate ajunge la performanţe cu ajutorul îndrumărilor şi sfaturilor. Polisemia cuvântului “bun”: Profesorul este bun la suflet (binevoitor). Fata încearcă să-l convingă pe Dragomir să părăsească satul pentru a nu fi şi ea învinuită de crima comisă. la fel ca şi în citatul. *Cornul cu ciocolată pe care l-am mâncat azi a fost foarte bun (gustos). numele lor fiind scrise la începutul fiecărei replici. de a descoperi. suferinţă. a lua seamă. dar. ele sporesc tensiunea şi conflictul dramatic. foc = amar. însă nu totdeauna. Anca încearcă să afle motivul crimei. a pune coarne. Atitudini ale lui Robespierre. Folosirea virgulei din fragmentul: „Ai dreptate. “aide” . de bună-voie în garda naţională pentru a uita de supărare. acest lucru îl determină să se înroleze. Prin folosirea interogaţiilor retorice se amplifică suspansul. De aceea o şcoală de înţelepciune e posibilă” deoarece în fiecare dintre noi poate exista un mic geniu. Oralitatea stilului lui I. . Textul dat aparţine genului dramatic deoarece dialogul este principalul mod de . Danton este sincer şi prietenos. caracterizare indirectă realizată prin limbaj şi nume. În timp ce Robespierre susţine folosirea unor metode teribile. impedimente. Varianta 92 1. sau mai puţin. Miţa. Cu ajutorul indicaţiilor scenice autorul îşi mişcă personajele şi le conturează simţămintele ori gesturile: “ El se uită la ea lung”. a produce). “Ce-mi ziceam eu?” şi a exclamaţiilor „Nu plânge: eşti volintir!” 9. Interogaţiile retorice au o importanţă deosebită în acest text. dar cam des…” 7. deoarece. 8. Expresii/ locuţiuni cu “seamă”: a băga în seamă. Anca şi Dragomir.ta”. nu dă mâna”.L. 6. a afla. Indici de timp: “seară”. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Înţelepciunea nu e ceva ce se învaţă. 5. oferă indicaţii importante cu privire la gestica şi mimica lui. “ martir”. Două sintagme care indică raportarea la divinitate: -“Nu ţi-a fost milă şi păcat de Dumnezeu! … ” . “înrolat”. durere. a-şi da seama. 8. a găsi = a descoperi. 2.“ … între pereţii de sare umezi … ” – metaforă . 8. sfârşită = terminată. 9. Ghilimelele sau semnele citării. “care va să zică”. deoarece ei ne pot trezi dorinţa de a cunoaşte. ci numai frânturi de fraze. despărţit astfel de restul propoziţiei. de a ne dezvolta. Exemplificarea unei metafore şi a unei inversiuni: . şi iar am plâns şi iar am iertat-o. pe care o iubea mult. Comicul de limbaj din fragmentul citat este ilustrat prin greşeli de exprimare şi cuvinte pronunţate greşit de personaje. a idealurilor abstracte. se va însura cu ea. cât a suferit. este rupt de realitate şi conectat în lumea visurilor. Danton gândeşte exact contrariul şi consideră că revoluţia era aproape încheiată şi că Robespierre încalcă drepturile omului. socotind că oamenii nu au devenit mai buni şi nici mai bogaţi. prietenului său. cu inima deschisă. Este adevărat şi faptul că prin muncă asiduă obţii ceea ce îţi doreşti. “amor”. cum ar fi: “Vorba d-tale: femeie! Ochi alunecoşi…”. dezorientarea ”face nişte ochi foarte miraţi”. 4. de I. libertatea de exprimare şi legalitatea constituţiei. ci îşi mişcă personajele cu ajutorul didascaliilor care contribuie la conturarea personajului masculin. realizată tot prin didascalii “Plânge”. “am plâns şi-am iertat-o… pe urmă am prins-o iar. unui voluntar nu îi stă bine să fie deznădăjduit şi-i propune să-şi pună masca şi să-l însoţească. insă unii o dezvoltă mai mult.Caragiale Crăcănel îi povesteşte. “cald”.“Om eşti tu?…?” – inversiune. îndeamnă cititorul la intuirea întâmplărilor şi acţiunile personajelor. autocaracterizare: “dacă nu pot să mă stăpânesc! Mi-e naturelul simţitor”. 10. Motivul dezacordului referitor la măsurile teribile este acela că cele două personaje au păreri contradictorii asupra revoluţiei şi a măsurilor ce asigură succesul ei. “cu buze nervoase”. a pune ţara la cale. . bineînţeles. instituţie care însă se desfiinţează. -“ … până o socoti Dumnezeu c-a venit ceasul să te cheme să te judece el mai bine”. Înţelepciunea este o calitate cu care toţi ne naştem. de-o seamă (cu cineva). se subliniază suferinţa la care va fi supus Dragomir pentru crima comisă. frica şi reacţiile necontrolate. odaie. ţel. Având în vedere argumentele aduse mai sus. Metafora „adâncimi de omenie şi vis” semnifică faptul că Robespierre se ascunde sub o mască. dar trebuie trezită. menire = scop. asta depinde foarte mult de mediul în care ne formăm şi de oamenii cărora le luăm în considerare sfaturile. O trăsătură a lui Robespierre care poate fi dedusă din prezenţa repetată a interogaţiilor în replicile sale. e ceva ce se trezeşte. dar Dragomir este incapabil să rostească o propoziţie completă. Registrul stilistic neologic: “independenţii”. Pampon încearcă să îl încurajeze. a pune pe gânduri. am plâns şi am iertat-o… pe urmă am prins-o iar. Covorul acesta este bun (potrivit) pentru camera mea. necaz. Crăcănel găseşte pe masă un bilet.Caragiale este susţinută prin comicul de limbaj: . Subiectul al II-lea Rezumatul fragmentului citat la Subiectul I.“Ce te faci Mache?…De desperare. “Îşi încheie repede minteanul la piept”. nemulţumire între idealurile sale şi modul în care s-au concretizat ţelurile revoluţiei.

a da voie. mai mult decât orice. Alecsandri este revoltat. care reprezintă exact contrariul omeniei. va încerca să satisfacă intelectul tuturor celor ce doresc să-i înţeleagă tainele. nereuşind să înţeleagă cum acestuia nu-i plac “porturile însorite şi parfumate ale Mediteranei”. Bălcescu îşi exprimă neputinţa de a fi înţeles de către Alecsandri şi de societate. atitudine cuviincioasă şi respectuoasă. vrea să-i simtă ’’pământul sub tălpi’ şi să-i audă glasul: ’’am ascultat până am adormit orăcăitul broaştelor’’. “niciodată”. chiar să ne răzbunăm pentru răul pricinuit. Este uşor să faci rău. . sub car’’).există un conflict între cele două personaje ale operei bazat pe scepticism. eu nu mai cred!” . prin formule specifice oralităţii: “.interogaţii retorice(’’Ce ştii tu? Ce ştiţi voi?’’). deşi plouase şi dormise pe iarba de sub car. de aceea. 8. Lucian Blaga face trimitere la cartea orientală în care înţeleapta Şeherezada începe să povestească întâmplări pline de tâlc. Varianta 94 1. Fragmentul dat aparţine genului dramatic deoarece: . scopul fiind să-şi prelungească viaţa şi să încerce să sădească în sufletul sultanului crud sentimente de mult uitate precum mila. Bălcescu realizează că nici ceilalţi oameni nu-i înţeleg idealismul incurabil. care se manifestă prin respectul faţă de semenii de lângă tine şi prin ajutorul pe care-l acorzi în toate situaţiile.autorul lipseşte din textul dramatic.Ascultă. nerăsplătiţii luminii” sugerează condiţia nefericită a creatorului de artă şi incapacitatea societăţii de a-i înţelege şi de a-i răsplăti meritele. pornind de la afirmaţia: „Nu sunt decât două căi pe lume: omenia şi neomenia” ( Călinescu) Antonimele „omenie şi neomenie” sunt derivate din cuvântul „om” şi de aceea sunt definitorii pentru fiinţa umană. “Apus” şi “Răsărit” sunt scrise cu majusculă. deoarece teoria lui George Călinescu se reflectă şi astăzi. Omenia reprezintă un complex de calităţi.regionalisme: “iarmaroc“.numele personajelor este specificat în dreptul fiecărei replici. nu tuşise niciodată în cele trei săptămâni cât a durat călătoria. Astfel de atitudini nu fac decât să-l ţină pe “vinovat la distanţă”. ci sugerează două civilizaţii corespunzătoare zonelor geografice: Occidentul şi Orientul 3.dialogul şi adresarea directă: “Vino acasă. Bălcescu iubeşte cu patimă România. uneori. personajul eponim devine convingător atunci când argumentează că nici medicul ’’nu mai pricepe nimic’’ din faptul că. *Drumul vieţii are căi nebănuite şi pline de surprize. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre iertare: “Cu iertarea dobândeşti şi pe duşman prieten“ (Iordache Golescu) De cele mai multe ori. Modalităţi de realizare a oralităţii: . Două caracteristici ale condiţiei artistului sunt: nefericirea (”sunt mâhnit”. “apa nu vine la moară” . indiferent de pregătirea pe care aceştia o au. care ’’mi-ar face de zece ori mai bine decât soarele leşinat al Mediteranei’’. iar fata. Anton Pann!”. Atunci. dar se teme să vină ca să nu o supere. Atitudinea sceptică a Ioanei: ”Uite eu nu mai cred”. Aceste cuvinte nu desemnează cele două momente ale zilei. a trimite vorbă. a ţine de vorbă. aşa cum reiese din finalul textului: “Ah. “uliţi”. 9. Reversul este omenia. Subiectul al II-lea Transformarea unui dialog (din romanul “Mara” de Ioan Slavici) în vorbire indirectă: Moaşa Persidei îi sugerează acesteia că ar fi mai bine să trimită pe cineva ca să o cheme pe mama sa. deşi era bolnav de ftizie.expresii onomatopeice (”ah”). Oralitatea textului: . Sens conotativ al cuvintelor “a toarce” şi “mătase”: *De când şi-a pierdut slujba s-a închis în el şi a tors atâta amărăciune. sensibil şi iubitor.dialogul . Metafora “neadormiţii. care nu cunosc odihna intelectuală şi care îşi menţin întotdeauna simţurile treze pentru a putea recepta informaţii pe care să le şlefuiască prin propria sensibilitate. iar faţă de efortul depus pentru creaţia “luminii”. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre omenie. de caşcaval. dezamăgit 2. Fata neagă imediat cele auzite. unde se simte totdeauna mult mai bine cu sănătatea decât sub “soarele leşinat al Mediteranei”. . Moaşa îi destăinuie Persidei că mama sa cunoaşte secretul şi că ar dori să-şi viziteze fiica. a duce cu vorba (pe cineva) 4. (’’ce ştii tu?’’). . Aşadar. Pentru a putea fi înţeleasă şi de către cititorul mai puţin avizat.principalul mod de expunere prezent în text este dialogul. .. în realitatea vieţii sociale se întâlnesc destul de des aceste forme. “trei săptămâni”. *După bacalaureat. din gândurile şi vorbele personajului. . Bălcescu este sigur că. sălbăticie. deoarece sunt utilizate cu sens metaforic. cu tot soarele Mediteranei. întrucât “înţelepciunea se toarce singură ca poveştile din “O mie şi una de nopţi”. Şi în România sunt destule persoane care au aceste porniri rele. el dă numai indicaţii scenice prin intermediul didascaliilor (”merge la balustrada vaporului”). însă fata îi spune că nu are rost să-şi mâhnească mama destăinuindu-i secretul în aceste împrejurări şi că preferă să i-l spună după ce problemele ei se vor rezolva. . “o oră”. cu adieri de verdeţuri şi peşte. supărat. nu va putea îndura viaţa aspră. lupta dintre personaje. dragostea sfâşietoare de ţară. nămol = mâl. care este alegerea vieţii: om sau neom.principalul mod de expunere este dialogul. “o lună”. trist. moaşa o anunţă că mama ei a sosit.adresarea directă la persoana a II-a. o înlănţuire de poveţe. preocupată fiind numai de interese materiale. a sta de vorbă. ca piaţa de lângă turnul Sfatului.adresarea directă. atitudini şi idei. prezenţa indicaţiilor scenice sau a didascaliilor. Sinonime: societate = lume. a vieţui. Pe de altă parte. plumburiu 2. comunitate. mai greu este să faci bine. “şatră” 6. fiecare absolvent apucă pe alt drum. proprii unei persoane. dragostea şi iubirea. straie = veşminte. 10. comerciant. a se afla. mărturisindu-i moaşei că ea însăşi nu-i vrednică de vizita mamei sale. Depinde de fiecare persoană. Câmp semantic al cuvântului “timp”:”ieri”. *Mai bine ţi-ai toarce pe limbă vorbele înainte de a le rosti. încearcă să-l facă pe Alecsandri să priceapă (’’Ascultă … şi înţelege’’) că natura ţării este ca un cămin pentru el (’’ploua şi dormeam pe iarbă.numele fiecărui personaj este menţionat înaintea replicii. Punctele de suspensie din replicile lui Bălcescu sugerează o stare emoţională excesivă a personajului şi creează. nu pot îndura ca prietenul meu cel mai bun să vorbească despre moartea lui… Ar fi îngrozitor…”.structura textului este alcătuită din replici . În opinia mea. societatea rămâne indiferentă în privinţa artei. Textul dat aparţine genului dramatic deoarece: . îşi ascunde capul între perne . “sunt amărât”) şi chinurile creaţiei provocate de îndoieli artistice: “Câteodată mă mângâi cu gândul că poate n-am noroc ca să vorbească în mine şi mai tare darurile”. a sălăşui = a trăi. “Cum poţi să vorbeşti aşa?” 7.’’am să mor cu tot ajutorul lor’’. Portretul psihic al lui Bălcescu reiese în mod indirect din textul dat. 5. răutate şi lipsă de onestitate. dându-le noi înţelesuri. vânzător = negustor. Varianta 95 1. ei sunt “chinuiţi” şi frământaţi de noiane de întrebări şi incertitudini. ”De ani de zile tot te lauzi” 7. sunt de acord cu afirmaţia „Nu sunt decât doua căi pe lume: omenia şi neomenia”. conflictul dramatic ilustrează opoziţia. ce se leagă între ele. În concluzie. Prin cele două interogaţii retorice. să-l acuzăm şi. Uneori. totodată. căldura le-ar avea asupra bolii sale. eu nu pot fi decât parţial de acord cu următoarea afirmaţie a lui Iordache Golescu: “Cu iertarea dobândeşti şi pe duşman prieten”. Expresii sau locuţiuni cu substantivul “vorbă”: a intra în vorbă cu cineva. Bazil”. noroi. Sens conotativ cu “talpă” şi “drum”: *În familia noastră. sentimentale în vorbire. indignat de atitudinea lui Bălcescu. Patriot înflăcărat. de la minciună la furt şi mai grav la crimă. reproşându-i prietenului său că nu-i cunoaşte firea şi nu-i înţelege sentimentele profund patriotice:”Ce ştii tu?”. purtare blândă. neomenia înseamnă cruzime. înrăutăţind şi mai mult conflictul deja existent. 5. “va mirosi cartea îmbelşugat şi pestriţ. încât să-i ajungă pentru două vieţi. “Neadormiţii” sugerează starea de continuă căutare a artiştilor. înţelegătoare. pauze afective. *Dacă de mic a fost crescut în mătase. Alecsandri se dovedeşte un prieten adevărat. ‘Povestea vorbei’.expresii populare: “se ţine de posne“. de garoafe şi mătăsuri”. Considerându-se un neînţeles. avem tendinţa să-l judecăm. după cum însuşi autorul ei sugerează. iertarea poate ameliora relaţiile interumane. 3. în sensul efectelor curative pe care soarele. 4. Vocea ei de mătase îmi mângâia auzul şi-mi aducea alinarea. atunci când cineva greşeşte faţă de noi. de învăţături şi de sfaturi înţelepte. în viaţa reală. departe de ţară. neomenoase. Prin munca lor istovitoare. chinuiţii. *L-a măsurat curios din creştet până-n tălpi. 9. precum şi scrierea numelor personajelor înaintea replicilor. Neomenia îmbracă diferite forme.expunere. mâhnit = îngândurat. . Cartea “Povestea vorbei” va fi. Modurile de expunere prezente în textul dat sunt naraţiunea şi descrierea 6. Depinde de personalitatea şi conştiinţa fiecăruia. “zece ani”. cenuşiu = gri. “Uite. evocând natura dezlănţuită şi crudă şi. tata este talpa casei. Sinonime: a îngădui = a permite. 10. 8. . însă există şi situaţii când este zadarnică. copleşită de durere şi emoţie.

doar ca să păstreze aparenţele. feciorul şi baba privesc rugător la şeful care ţăcănea biletele şi care îi privea cu dispreţ. pentru că îi este scârbă când îi vede şi. “naufragiu”. Două particularităţi ale construcţiei dialogului dramatic: existenţa replicilor şi precizarea numelui personajelor înaintea fiecărei replici (“CHIRIACHIŢA: Ţi-am mai spus eu…. numărându-şi banii unsuroşi pe marmora albă a ghişeului. cu glas aspru. Dacia rosteşte aceste cuvinte şi cu o uşoară ironie.”prund de înţelepciune”-. Chiriachiţa este caracterizată în mod indirect prin vorbele şi prin modul de gândire. umil. ca urmare. Mihai şi-a luxat piciorul. 9. mult”. minunat. ca pe ceva protocolar. înserare. Indici de spaţiu: “munţii”. fapt ilustrat de exclamaţia de la început: “Ţi-ai găsit!”. Sinonime: amurg = asfinţit. ci. a jura cu mâna pe inimă 4. iertând un astfel de duşman. a avea inima de gheaţă. necăjiţi şi nepricepuţi să se poarte şi-l roagă pe şef să fie mai înţelegător cu ei. considerând moştenirea pe care Tache ar putea să le-o lase ca fiind unica speranţă: “Singura nădejde e tot frate-tău. 7. ca trăsătură definitorie a Chiriachiţei este ilustrată în mod indirect. sunt de acord cu citatul menţionat mai sus deoarece cred că iertând o persoană care a greşit faţă de noi. poftă. acesta nu poate discuta decât cu sine însuşi. “ăsta”. amintindu-şi învăţăturile Divine. apoi îşi dau seama că apucaseră într-o direcţie greşită şi se întorc. fratele acestuia. parol…”-reflectă exasperarea Daciei faţă de cumnatul Tache şi de starea lui de sănătate. “gentilă”. 2. deoarece duşmanul continuă să joace rolul lupului în haină de oaie şi să-şi urmărească în continuare interesele meschine fără să ţină cont de principii morale. ea nu se poate abţine să nu afirme cu o uşoară răutate şi invidie în glas că are “Şi milioane tot cam pe-atâtea… Se vede că de când era în faşă a strâns în fiecare an câte unul”. “Îl prefaci în soare şi-l aduni cu ochii”. “un orb bătrân”.“ăla”. Caracteristici ale monologului dramatic: o caracteristică a monologului dramatic este didascalia din incipitul textului (”singur”) care evidenţiază faptul că în scenă nu mai există alt personaj decât Zamolxe şi. Prin această replică.În primul rând. De asemenea. apus. Scrierea cu majusculă a cuvântului “Orbul” se motivează prin faptul că defineşte un substantiv propriu. Bineînţeles. îl blestemă şi îl jigneşte. *Bolnavul se făcuse gheţar. avidă de îmbogăţire. trebuie să înveţi ce este iubirea. prin prefaceri în elemente ale naturii ce se insinuează apoi în componente ale spiritul uman: “îl întrupezi în floare şi-l ridici în palme”. din inimă. este sincer cu sine însuşi şi are demnitatea de a recunoaşte că într-adevăr a greşit. este un merit de care trebuie să beneficieze doar cei care dovedesc dorinţa şi forţa de a-şi schimba comportamentul pentru că. “e mult de-atunci” 6. Expresii/locuţiuni cu substantivul “inimă”: de la inimă la inimă. 7. Subiectul al II-lea Transformarea dialogului în vorbire indirectă: Nicolae Tabără. Invidia. Alte trăsături ale monologului dramatic sunt interogaţia retorică din final “De ce mi-au sfârticat cu pietre gura. deoarece textul este corect din punct de vedere gramatical. el face gură din orice. Spirache nu este capabil să vorbească despre fratele lui mai mare decât cu date aproximative. Sensul structurii “ Splendidă catastrofă”. variaţia stilistică. “orb bătrân” şi personificarea “…Voiam să răzvrătesc/şi munţii…”. regional: “fistichiu”. fiind iritată pentru că bărbatul avea o grijă excesivă pentru viaţa lui. *Din îmbinarea silabelor accentuate şi neaccentuate dintr-un vers rezultă piciorul metric sau măsura versului. […]”. a fi cu inima împăcată. a avea inima deschisă. întrucât ea spera ca el să moară mai repede şi ca familia să-i moştenească averea colosală. Un cuvânt/ structură reprezentativ(ă) pentru fiecare dintre următoarele registre stilistice ale limbii: colocvial. îi oferim posibilitatea de aşi corija comportamentul şi atitudinea şi de a nu mai repeta în viitor aceeaşi greşeală. iertare. a-şi lua inima în dinţi. “Azi-noapte. 6. a revolta. dacă acesta nu va avea de gând să trăiască o sută de ani. sugerând astfel şi o stare emoţională. Meschină şi lipsită de scrupule. 3. Se identifică. aspiraţie. un dezastru. strâmbând din nas. Replica -“Ţi-ai găsit! Cumnatul Tache să răcească… Se păzeşte de răceală de e şi enervant. se răsteşte la unul dintre călători. “păi”. mărcile subiectivităţii. “munţii”. tot prin intermediul replicilor sale: când Spirache ajunge la concluzia că fratele său are “exact şaptezeci şi ceva de ani în cap”. El se scuză spunând că aşa i-a lăsat Dumnezeu. de asemenea. 5. mi-ai lovit/ cu pietre vorbele”). ori fără bani…tot gazeta aia o s-o citesc…”. dar. Spirache îi cunoaşte fratelui său năzuinţele sale vechi. Tache…”. opinia lui Zamolxe este în concordanţă cu adevărurile din Biblie şi asemănarea lui Dumnezeu cu un orb bătrân mi se pare cea mai potrivită pentru ca poporul neînţelegător să priceapă că nu e bine să arunci cu pietre. proşti. parantezele de autor/ indicaţiile scenice: “SPIRACHE (modest)”. “de când era în faşă”./ când astfel le vorbisem despre tine/ în dimineaţa ceea?”. accident ce i-ar putea îmbogăţi imediat. “Pe cum a pornit-o”. “livadă”. deoarece în text există figuri de stil: metafore -”neam de urşi”. incerte: “are exact şaptezeci şi ceva de ani în cap… Cam p-aci”. a răzvrăti = a răscula. întrucât adjectivul “splendidă” se referă la ceva măreţ. trebuie să se fi îmbarcat la Constanţa pentru Constantinopole”. doleanţă. plecat pe mare cu vaporul. 8. atitudine care-l determină pe bătrânul Nicolae să-şi ceară. consider că iertarea este un drept ce nu trebuie acordat gratuit. Faptul că se menţine foarte bine la vârsta lui şi nu se îmbolnăveşte devine “enervant”. sugerând timpuri ancestrale. Polisemia cuvântului “picior”: *La meciul de fotbal. deşi este sigur că el va fi moştenitorul (“Păi n-are cui s-o lase… Singurul lui moştenitor sunt eu […]” ). *M-a înspăimântat gheţarul din ochii tatălui tău. când i-am spus că nu eşti la şcoală. cei trei ţărani se reped spre locomotivă când aud glasul conductorului. moţăie = picoteşte.”dimineaţa”. înţelegerea şi compasiunea pentru semenii tăi. Relaţia dintre Tache şi Spirache. nădejde = speranţă. Tache…[…]” ). Una dintre calităţile generale ale stilului este corectitudinea. poate. de adresarea directă la persoana a II-a. reprezentate de pronumele şi verbele la persoana I. sau. va pieri pe vapor în călătoria spre Ierusalim: “O avea Dumnezeu milă şi de voi şi l-o lua vreun curent pe vapor”. Şeful îi aruncă biletele şi-l admonestează jignindu-l. aşa cum reiese din text: Din cauza diferenţei de vârstă (“el e mai mare cu douăzeci şi vreo câţiva decât mine”) între Tache şi fratele lui nu există o relaţie foarte apropiată. mai ales. În ceea ce priveşte moştenirea. “ceruri”. Dumnezeu este în tot şi în toate. În concluzie. neologic: “favoarea”. 3. Ajunşi pe peron. Transformare în vorbire indirectă: Chiriachiţa spune că singura nădejde este tot Tache. *Ţipa ca din gură de şarpe. dimpotrivă. Înţelepciunea domoleşte “veninul” lui Zamolxe. După părerea mea. *Are casa aşezată la piciorul dealului. repetarea adverbului “mult” ilustrează o perioadă îndelungată ce s-a scurs de la încercarea lui Zamolxe de a-i creştina pe daci. Sens conotativ cu “gură” şi “gheţar”: *Ca de obicei. Conflictul dintre Zamolxe şi poporul său este cauzat de incapacitatea dacilor de a înţelege menirea profetului lor (”dar tu. Miza face o aluzie subtilă la eventualitatea unei catastrofe asemănătoare şi în cazul unchiului Tache. trăsătură ce reiese în . În al doilea rând. prin comunicarea cu Dumnezeu.(suport) *Şi-a cumpărat scaune cu picioare de metal. Ea este interesată numai de partea materială a vieţii. naţiune. ori cu bani. Oximoronul “Splendidă catastrofă” alătură doi termeni aflaţi în antiteză. râvnă. vânjoasă = puternică. rost = chemare. iar substantivul “catastrofă” ilustrează un eveniment tragic.Singura nădejde e tot frate-tău. în Universul întreg. El este gândul tăinuit în suflet. 4. va trece suta.un personaj din Biblie. menire. (membrul inferior al corpului omenesc) *Mihaela are o veioză cu picior. izvorul pe care-l laşi “să-ţi curgă pe picioare”. îl poţi transforma în cel mai devotat prieten. 10. ne-nţelegând-mi rostul. “Atâta n-are… Dar pe jumătate şi poate şi mai bine. Orice om este fiul lui Dumnezeu. după care continuă să săvârşească aceleaşi greşeli. dorinţă = năzuinţă. parabola cu Orbul. În acest caz nu cred că afirmaţia lui Iordache Golescu mai este valabilă. Indici de timp: “zilele”. În viziunea lui Zamolxe. ea îşi exprimă de faţă cu ginerele său speranţa că Tache. “sat”. “catastrofă”. “apele”. “SPIRACHE (îi taie vorba)”. viguroasă. 8. 10. Sinonime: neam = popor. a ridica 2. trânteşte geamul ghişeului. Rolul expresiv al punctelor de suspensie: Punctele de suspensie din prima replică a Chiriachiţei au rolul de a atrage atenţia asupra spuselor sale şi reprezintă o pauză de gândire a personajului privind mult aşteptata moştenire. 5. “o vreme”. la felul în care a pornit-o. ceea ce denotă că odată relaţia dintre ei fusese mai apropiată: “Vrea să se facă hagiu…era o veche dorinţă a lui”. viţă. Chiriachiţa este superstiţioasă. unele mai grave. fapt ce-i stârneşte acestuia mânia şi revolta: “Voiam să răzvrătesc/ şi munţii împotriva ta”. Conductorul strigă să se urce în tren şi. Spirache nu se arată foarte interesat de banii lui Tache: “[…] eu. Varianta 97 1. Şeful le porunceşte să plece. Miza consideră că. trebuie să menţionez că există persoane care cer iertarea ca o formalitate. epitete -”religie nouă şi vânjoasă”. Varianta 96 1. pe care fiecare dintre noi “îl purtăm de mână”. consider că acest lucru este posibil doar dacă vinovatul nu este dominat de orgolii. rol. În enunţul “E mult de-atunci. Totuşi. 9. jargon: “parol”. Nicolae cumpără două bilete până la Salva. că doar e om învăţat.

în ce ţară vrea şi chiar liber să-şi schimbe naţionalitatea. politicos. cam convenţionale şi reci. cu trăsături fine şi ascuţite”. greoi. reies indirect din prezentarea casei mobilate cu distincţie a lui Pascalopol: “La capetele scării vegheau doi copii din marmură”. În text nu este prezentă exprimarea vulgară. Libertatea de conştiinţă este dreptul oricărui cetăţean de a avea o opinie proprie în orice domeniu de activitate. Un efect stilistic obţinut prin folosirea punctelor de suspensie în textul dat îl constituie crearea unor pauze meditative. cam convenţionale şi reci. prin relatare la persoana a IIIa. “casele bătrâneşti”. conflictuale. aşa de rezervat şi convenţional”. aşa de rezervat şi convenţional”. precum şi marcarea stărilor afective. eleganţă: “se vedeau chiar picturi murale alegorice. dar totuşi gravă. care. a identifica. *Era vremea să îi ajute pe ceilalţi. religia după propria dorinţă. personajul martor. *Demnitatea stilului este dată de folosirea cuvintelor cuviincioase. 8. în uniformă de asociaţie goliardică. rude. Leonida Pascalopol este caracterizat şi în mod direct prin ochii lui Felix. Adjectivul fumurii sugerează vechimea acesteia. Subiectul al II-lea Transformarea dialogului în vorbire indirectă (un fragment din opera “În curte la Dionis” de Mircea Eliade) Orlando îi spune lui Adrian să-l însoţească. monologul şi descrierea. “sonerie”. “Interiorul i se păru lui Felix cu mult mai rafinat”. pe câtă vreme aveai norocul aici”. de prost-gust. Perspectiva narativă modernă defineşte punctul de vedere al naratorului omniscient (heterodiegetic) şi omniprezent asupra evenimentelor relatate la persoana a III-a. vină = culpă. fericire. aceştia având o puternică legătură spirituală cu ţinutul natal: “ am fost legaţi de pământul ăsta”. baftă. 2. Textul aparţine genului dramatic întrucât modul de expunere dominant este dialogul: “Octav (mişcat): Unchiule…/ Maria: Nelegiuiţilor…Adică…ce mai vorbesc eu de clacă”. despre care nu ştiau prea multe. aceştia având posibilitatea de a acţiona după propria voinţă. fără a-i priva pe ceilalţi de libertatea lor. Vocea este singurul reper al acelei persoane care l-a marcat. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre libertate: “ Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc. supărătoare. surprins. Numele personajelor se menţionează înaintea fiecărei replici. proverbe: “să dibuieşti”.cuvintele din text sunt folosite cu sensurile lor de bază bine cunoscute. “ai zvântat-o”. dacă vrea să-şi întemeieze o familie sau nu. Felix. oaspeţii. Proverbul “ n-a dat vrabia din mână pe cea de pe gard…” sugerează ideea că locuitorii din satul în care a crescut şi doctorul Micu. care ştie cum să-i trateze pe cei din jur. în culori dulci de otavă. 9. “vlagă”. ne-am iubit uliţele şi casele bătrâneşti”. *Georgescu a apăsat cuvântul “nobil” atunci când s-a referit la tatăl lui. 7. “Un mare chilim vechi. 4. în târgul acesta. fineţe.30. dar care i-a scăpat din minte. fiind presărat şi cu elemente de umor: “Într-o vreme. “pe pereţi se vedeau tablouri alese cu gust”. Stilul nu este confuz. libertatea nu trebuie înţeleasă ca un abuz de drepturi şi de putere. a fi liber în alegerile tale şi în acţiunile tale. Adjectivele fumurii şi înalte exprimă ideea că respectiva clădire aparţine Bucureştiului vechi. Ataşamentul doctorului Micu faţă de locurile natale: “am fost legaţi de pământul ăsta” . dar de factură îngrijită”. Calităţi ale stilului: *Claritatea . cunoscând numai omul. De exemplu. Varianta 99 1. nu găseai doi oameni să nu fie neamuri…doar venetici”. “neamul” etc. 6. Orlando. ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc”. Prin faptul că “Pascalopol însuşi deschise uşa” este sugerată politeţea şi distincţia unui moşier şi burghez rafinat. 9. o voce clară. el este liber să-şi aleagă meseria. “Interiorul i se păru lui Felix cu mult mai rafinat decât şi-ar fi putut închipui. o acoperea”. exprimarea este logică. de bună calitate. astfel fiind creată o imagine vizuală deosebită a Capitalei din acea epocă. unei epoci clasice. El nu este silit să facă lucruri pe care nu le doreşte. 3. adică să nu dea vrabia din mână pe cea de pe gard”. “n-a dat vrabia din mână pe cea de pe gard” 5. Adrian spune pur şi simplu că asta e ora pe care i-a fixat-o.dialogul: “Maria: Nelegiuiţilor…Adică…ce mai vorbesc eu de clacă…” .”. pe care nu o ştia: “Aveam destule fete frumoase aici […] De ce era să alergi în alte părţi?”. era de preferat ca un fecior să-şi aleagă nevastă o fată din satul lui. se opreşte din mers. omul nu poate face tot ceea ce îşi doreşte. Moduri de expunere: dialogul. omul face parte dintr-o societate în cadrul căreia el interacţionează cu alţii şi în cadrul căreia se supune anumitor legi înfiinţate tocmai în scopul menţinerii unui echilibru. şansă. însă societatea îi oferă libertatea de a-şi controla propria viaţă. nu au renunţat la ceea ce aveau şi cunoşteau deja. a cunoaşte = a şti. în replica rostită de doctorul Micu. unde vrea să examineze vitrina. măsliniu la faţă. să aleagă dacă vrea să înveţe sau nu. în ipostază de martor al evenimentelor. a unei ordini sociale. Adrian îşi doreşte din răsputeri să-şi amintească numele respectivei persoane. emoţionale ale personajelor. Întrerupându-l din ceea ce intenţiona să facă. “el însuşi conducea pe tinerii oaspeţi în apartamentul lui”. ştie cum să-şi primească prietenii. Acţiunea. astfel încât aceştia să se simtă respectaţi. nu este obligat să acţioneze împotriva dorinţei sale. Orlando vrea să afle de unde ştia Adrian de 4. a fi liber nu înseamnă a fi stăpânul absolut al lumii. în textul dat. ci înseamnă a te bucura de drepturile tale atâta timp cât nu îngrădeşti drepturile celorlalţi. noroc = soartă. “frontoane”. decât una de pe alte meleaguri. (Jean Jacques Rousseau) Sunt de acord cu afirmaţia lui Jean Jacques Rousseau şi anume că “ Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc. fără a influenţa libertatea celorlalţi din jur. Mărci ale oralităţii: . “tânăr student de universitate germană. dar de factură îngrijită”. “săgeţi exotice”. 5. zicând că se află în căutarea sălii catalane. 3. “rafinat”. Eleganţa. Adrian se scuză politicos. ceea ce denotă o solidă educaţie şi o eleganţă desăvârşită: “el însuşi conducea pe tinerii oaspeţi în apartamentul lui”. “arhitectură”. Leonida Pascalopol. “uliţele”. “stucuri”. extrem de rafinat: “cunoscând numai omul. În primul rând. În concluzie. Libertatea este o acţiune conştientă a oamenilor. în schimbul unor lucruri străine. Scriitorul este prezent numai în didascalii: “Octav (mişcat)…”. vrând să afle cine a stabilit ora asta. de o nobleţe desăvârşită. aşa de rezervat şi convenţional”.mod indirect din acţiunile sale. un nume simplu.cuvinte şi expresii populare. “uniformă de asociaţie goliardică”. de unde reiese că este un domn cu o cultură solidă. pe care o “ştiau părinţii”. Câmpul semantic al cuvântului “armă”: “iatagane”. relaţiile dintre personaje sunt încărcate de tensiune. în care cititorii îşi pot contura propria imagine asupra întâmplărilor şi descrierilor prezentate.“Ne-am iubit târgul în care ne-am deschis ochii. Variaţia stilistică se defineşte prin limbajul solemn care alternează cu cel familiar (colocvial) şi cu cel popular. de a alege şi de a decide în legătură cu propria persoană. în târgul acesta. locuitorii acelui sat nu erau dispuşi să-şi asume riscul de a găsi “un noroc străin. “biroul avea o masă simplă de stejar”. este exprimată. 10. Aşa cum reiese şi din proverb. Sentimentele de dragoste profundă şi ataşament faţă de “uliţele şi casele bătrâneşti” sunt comune tuturor locuitorilor respectivei localităţi. “pistoale cu mânere sidefate”. “anticamera”. 4. gusturile rafinate. În ceea ce priveşte iubirea. nu există neclarităţi în exprimare şi în transmiterea mesajului: “Otilia sună apăsat soneria electrică. este liber să se stabilească unde vrea. Există şi un al doilea narator homodiegetic. Este utilizată forma de plural a pronumelor personale la persoana I. 8. este un personaj distins. faptul că scurgerea implacabilă a timpului şi-a lăsat o amprentă vizibilă asupra clădirii. Sens conotativ al cuvintelor “a acoperi” şi “a apăsa”: *Gloria şi faima l-au acoperit pe tânărul care a ţinut piept duşmanilor. are sens: “Într-o vreme. ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc” şi consider că este definiţia ideală pentru ceea ce înseamnă libertate. Claritatea. căsătoria. Gazda. trăsături ce reies în mod indirect din faptul că “Pascalopol însuşi deschise uşa”. nu găseai doi oameni să nu fie neamuri”. prin cuvinte cu sensurile lor de bază bine cunoscute: “pământul”. un veritabil reprezentant al clasei burgheze. Registrul stilistic cult: “picturi murale alegorice. ci trebuie înţeleasă ca o posibilitate de a alege după propria voinţă şi în legătură cu propria persoană. “omul. notate de autor în indicaţiile scenice: “Chiriachiţa dă o pasenţă”. Neologisme: “forjat”. În altă ordine de idei. 2. Polisemia cuvântului “vreme”: *Am stat multă vreme pe gânduri fiindcă nu ştiam ce alegere să fac. Sinonime: neam = familie. greşeală. Adjectivul înalte reliefează masivitatea clădirii. astfel încât să se simtă bineveniţi în casa lui. întrucât toţi oamenii care aparţineau acelor meleaguri şi-au iubit pământul. Varianta 98 1. este mediatorul între naratorul obiectiv al romanului şi cititorul fictiv. 6. o calitate generală a stilului. . senină. De aceea. 7. făcându-i cunoştinţă acestuia cu personajele şi întâmplările acţiunii. o persoană de o nobleţe deosebită din înalta societate. conferind exprimării delicateţe.

deoarece ea trebuie să se încadreze întotdeauna în nişte parametrii ai decenţei. “Politica”) Toate categoriile fundamentale după care omul interpretează lumea se grupează într-un lung şir de binarităţi: bine-rău. 2. Caracteristici ale prozei realiste: Utilizarea tehnicii detaliului în descrierea arhitecturală a casei lui Leonida Pascalopol reprezintă o caracteristică a prozei realiste: “Ferestrele şi încăperile erau înalte. spunându-i ca să-i lase lui banii. Calitate generală/ particulară a stilului prezent în text: Claritatea . Dorinţa de alinare este aşa mare. paradoxal. Aşadar. prin monolog. Lică îi răspunde că va lua banii cu el pentru că ce-i în mână nu-i minciună. Dar obsesia femeii iubite este atât de puternică. fără să lase urme sau cicatrice. avea să-l părăsească.10. tot ceea ce se află în jurul lui îl leagă şi îi aduc aminte de Adriana. sunt de accord cu afirmaţia lui Aristotel conform căreia la baza oricărei societăţi democratice stă libertatea. În opinia mea. adăposturi. nu avea orgolii sau momente în care se închidea în sine. “orgoliu”. ale cărei întâmplări sunt povestite la persoana a III-a. de o nobleţe desăvârşită:”rezervat şi convenţional”. “a ţine în braţe”. “Pascalopol însuşi deschise uşa”. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre libertate: “Principiul guvernământului democratic e libertatea” (Aristotel. sfârşind acele rânduri. limitată şi condiţionată de lege. de I. intră la cinematograf. După ce conştientizează că l-a părăsit iubita. Spaţiul unde se desfăşoară acţiunea aparţine perspectivei realiste şi anume străzi şi repere de clădiri din oraşul Bucureşti: “străbăteau Calea Victoriei de la capătul dinspre Dâmboviţa până în apropiere de Biserica Albă”. Fragmentul prezentat este un text narativ deoarece are acţiune. Slavici) Ghiţă i se adresează lui Lică. care a fost a lui totdeauna şi care avea un rol foarte important pentru echilibrul său emoţional. Gelu este confuz. o femeie. “Umblă fără ţintă. însă îşi exprimă această dorinţa cu o oarecare teamă. urmat de confuzie. “a da braţul (cuiva)”. acesta încearcă să-l liniştească spunându-i că poate este mai bine aşa. Leonida Pascalopol reprezintă tipul burghezului rafinat. uşile erau largi şi cu frontoane de lemn bogat ornamentate. Sinonime: brutal = dur. nu există neclarităţi în exprimare şi în transmiterea mesajului: “Primul gând al lui Gelu. refugii = ascunzători. Rămas singur cu tovarăşii săi. “plângea”. prin faptul că fiecare personaj este dominat de o trăsătură definitorie. sperând că va găsi mângâiere într-o plimbare prin oraş ori prin vizionarea unui film. “revolta”. tavanurile decorate cu stucuri”. În caz contrar ea riscă să devină o libertate negativă. adevăr-minciună etc. vanităţi.” 9. încât merge fără ţintă pe străzile pe care nu le mai recunoaşte. încât face tot posibilul să se îndepărteze de locurile ce îl legau de femeia pe care a iubit-o. Astfel. Lică îşi dă seama că ar fi fost mai bine să fi ascultat de Răuţ şi să fi lăsat o slugă la cârciumă. 7. Pereche de antonime: surâdea ≠ plângea 4. femeia care nu avea secrete faţă de el. nu putea să-şi imagineze femeia iubită la braţ cu alt bărbat. care a fost a lui în întregime. Primul sentiment a fost de mânie. se poate spune că libertatea este. se sugerează tensiunea şi implicarea emoţională a personajului-narator 3. “neliniştit”. “surâdea”. l-a părăsit.cuvintele din text sunt folosite cu sensurile lor de bază bine cunoscute. În concluzie. apoi se duce în pivniţă să aducă vin rece. să îl părăsească. pe străzi pe care nu le cunoştea”. “cu trăsături fine şi ascuţite”. Prin punctele de suspensie din text. Ghiţă îi dă replica şi îl asigură că banii nu îl vor ţine legat de Lică. sperând ca aceasta imensă durere ar putea fi uitată. cu o anumită dimensiune socială şi psihologică. “Interiorul i se păru lui Felix cu mult mai rafinat”. “Pe pereţi se vedeau tablouri alese cu gust”. 10. naraţiunea la persoana a III-a şi focalizarea zero (”dindărăt”). Câmp semantic al “sentimentelor”: “mânie”. însă consider că aceasta presupune şi respectarea unor legi morale ori civice. Patru expresii/ locuţiuni care conţin cuvântul “braţ”: “a lua la braţ (pe cineva)”. ştearsă. însă un alt tovarăş care îi însoţea intervine şi mărturiseşte că el se teme de faptul că Ghiţă s-ar putea să-i mint . agresiv. Varianta 100 1. mânie = furie. Realizarea de tipologii atestă realismul operei. “descumpănea”. Nu-şi poate stăpâni emoţia. violent. Comentariu: Gelu trece printr-o serie de stări sufleteşti după ce citeşte biletul din care află că iubita sa. Iese din casă fără să poată gândi. fu unul de mânie. “copleşit” 6. Subiectul al II-lea Transformarea unui dialog în vorbire indirectă ( fragment din “Moara cu noroc”. Adriana) şi este prezent şi naratorul. nici libertatea nu ar exista daca nu s-ar manifesta opusul ei: constrângerea. dar iese fără să observe că filmul nu se terminase. există personaje (Gelu. 8. 5. “emoţie”. “(a primi) cu braţele deschise”. orgolii = trufii. Adriana. o mulţime de sentimente îi invadează sufletul. o caracteristică a oricărei societăţi democratice constă în exercitarea libertăţii atâta timp cât aceasta nu încalcă libertatea celor din jur. nu reuşeşte să înţeleagă cum putea. neînţelegând faptul că Adriana. Perspectiva narativă utilizată în text este omniscientă.