Rezolvare varianta 1 I. 1.

Expresii/locuţiuni: a şti ca pe apă; a bate apa-n piuă; a da apă la moară; a fi o apă şi-un pământ; apă de ploaie; apă chioară; apă la plămâni; a căra apă cu ciurul; a trece ca gâsca prin apă; a-i lăsa gura apă; 2. Sinonime: treieră = trec, vântură, calcă; văpaie = flacără, lumină; muche = creastă, margine, pisc; brazde = unde, valuri; 3. Sens conotativ: Un val de bucurie l-a cuprins pe neaşteptate. Îşi alungă din minte umbra amintirilor urâte. Am simţit deodată un val de emoţie care m-a copleşit. Nu am nicio umbră de îndoială că va promova examenul. 4. Expresivitatea verbelor la imperfect (“păreau”, “păzeau”) denotă o acţiune incertă, de provizorat a imaginii naturii în momentul înserării, când “văpaia” lunii zugrăveşte imagini feerice; verbele la prezentul gnomic (care exprimă acţiunea fără a o raporta la un anumit timp, prezent atemporal-n.n.), predominante în poezie, transmit ideea eternizării naturii, a elementelor care compun tabloul fascinant al înserării, în antiteză cu efemeritatea omului, cu statutul său de muritor. 5. Tema naturii, motivul lacului/ motivul lunii/ motivul nopţii; 6. Ca figură sintactică de construcţie, inversiunea este o formă de dislocare bazată pe schimbarea ordinii normale a cuvintelor, o topică inversată: “molatece valuri”, “vechea zidire”, “ a lunei văpaie”. Inversiunea eminesciană are şi rol prozodic în măsura versurilor, precum şi valoare artistică în muzicalitatea poeziei. Antepunerea epitetului are funcţie stilistică, desăvârşind ambiguizarea sintactică a textului: “în vechea zidire”; “măreaţă comoară de aur”; “negrele trestii”. (Imaginarul poetic transpune artistic peisajul natural prin inversiuni repetate, în variante diverse, atât în grupul nominal cât şi în grupul verbal: “A ierbii/ Molatece valuri”; “a stâncelor muche pe cer zugrăveşte”; “domnitorii ai apei acestei”. etc.); 7. Imaginarul poetic: “În lac se oglindă castelul. A ierbii/ Molatece valuri le treieră cerbii.”; “Iar lebede albe din negrele trestii/ Apar domnitorii ai apei acestei”. 8. Epitetul cromatic în inversiune “negrele trestii” aşezat în antiteză cu epitetul cromatic “lebede albe” conturează o imagine vizuală a lacului (motiv romantic eminescian). O altă figură de stil este metafora lunii - “comoară aprinsă”-, exprimă fascinaţia poetului faţă de astrul tutelar, ca simbol al vrăjii pe care o exercită asupra lumii. “Perdelele-n geamuri scânteie ca bruma” - comparaţie, sugerează imaginea ferestrelor luminate care strălucesc aidoma brumei; “Iar lebede albe din negrele trestii” - antiteză la nivelul versului, realizată prin două epitete cromatice antitetice (alb/negru) compun o imagine impresionantă a lacului luminat misterios de razele lunii. 9. Caracteristici romantice: Poezia face parte din lirica romantică întrucât este descris un tablou nocturn al naturii, cu motive romantice specific eminesciene: luna, cerul, lacul. Imaginile vizuale se îmbină cu cele auditive şi motorii. Natura reuneşte două planuri - uman-terestru şi universal-cosmic -, creând astfel un peisaj nocturn mirific. 10. Prima strofă ilustrează imaginea feerică a castelului care se răsfrânge în lac, forma arhaică a verbului “se oglindă” accentuând plăsmuirea de basm conturată în incipit. Imaginarul poetic profilează un peisaj încântător, în care iarba înaltă de pe malul lacului, pe care o “treieră” cerbii (personificare), pare o prelungire fascinantă a apei, prin epitetul în inversiune “molatece valuri”. Inversiunea “vechea zidire” amplifică ancestralitatea naturii în armonie desăvârşită cu omul, prin comparaţia metaforică “Perdelele-n geamuri scânteie ca bruma”. Expresivitatea verbelor aflate la prezentul gnomic (care exprimă acţiunea fără a o raporta la un anumit timp, prezent atemporal-n.n.) -“se oglindă”, “treieră”, “scânteie” - permanentizează starea emoţională a eului liric, contemplarea extatică a naturii eterne. Subiectul II Text argumentativ: “Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.” (Octavian Goga, “Precursorii”) Consider că această idee filozofică enunţată de Octavian Goga exprimă adevărul artistic ce se ascunde în fiecare creaţie lirică de mare valoare. Este evident faptul că o poezie, dincolo de frumuseţea exterioară reprezentată prin figuri de stil sugestive, imagini poetice bine alese, transmite subtil diverse concepţii, sentimente, idei, stări, viziuni ale poetului. Rolul creaţiilor lirice nu este pur estetic, ci trebuie să emoţioneze, să impresioneze pe cel ce le citeşte, având o încărcătură emoţională, spirituală. De altfel, Titu Maiorescu afirma că poezia trebuie să îndeplinească două “condiţiuni”, una materială şi alta ideală, având rolul să “deştepte” imagini sensibile în fantezia cititorului. În altă ordine de idei, poeziile devin creaţii artistice în adevăratul sens al cuvântului când, după ce au fost citite, stăruiesc în mintea cititorului prin profunzimea, delicateţea, sensibilitatea, subtilitatea mesajului transmis. Astfel, aşa cum susţine şi Octavian Goga, adevărata poezie există, în sensul spiritual, abia în momentul în care îi sunt pătrunse tainele şi înţelesurile, reuşind să impresioneze mai mult decât nişte versuri iscusit alese. În concluzie, susţin că însemnătatea unei creaţii lirice este dată de “puterea” pe care o are asupra cititorului, de timpul – mai scurt sau mai lung – de dăinuire în gândurile sale.

Rezolvare varianta 2 1. Expresii/locuţiuni: a trece drumul; a trece de partea cuiva; a trece peste ceva; a trece la dezbateri; a trece sub tăcere; a trece în revistă; a trece peste greutăţi; a trece clasa; 2. Punctele de suspensie îndeamnă la meditaţie, sugerând totodată o puternică încărcătură emoţională a eului liric. 3. Sens conotativ: * Când s-a uitat la mine, avea fulger în priviri. * În ochii ei înlăcrimaţi sclipeau stele multicolore. 4. Expresivitatea verbelor la modul conjunctiv evidenţiază năzuinţa eului liric de a-şi împlini idealul poetic, stare care se perpetuează la nesfârşit, fără să se întrevadă înfăptuirea dorinţei: “săngăduie”, “s-audă”, “s-asculte”, “să moară”. 5. Tema condiţiei poetului în lume; motivul solitudinii; 6. Prezenţa eului liric: pronumele de persoana I singular:“m-”, “-mi”, “mele”, “mea”; verbe la persoana I singular: “am închinat”, “să trec”; 7. Sentimentul dominant: tristeţe, pesimism, suferinţă, scepticism, deprimare; 8. Primele patru versuri sunt străbătute de o tristeţe sfâşietoare, de o stare pesimistă a eului liric, exprimată prin lirism subiectiv şi evidenţiată chiar din incipit: “Pierdut în suferinţa nimicniciei mele”. Seria comparaţiilor din următoarele două versuri reliefează concepţia filozofică potrivit căreia în lume predomină răul, eul liric simţindu-se neînsemnat, confuz şi nesigur, lipsit de apărare şi stabilitate: “Ca frunza de pe apă, ca fulgerul în chaos”. Eul liric s-a închinat cu evlavie “ca magul la soare şi la stele” pentru a i se îngădui pătrunderea în “vecinicul repaos”. Epitetul în inversiune “vecinicul repaos” are valenţe metaforice, sugerând moartea, ca singură cale spre eternitate. 9. Figură de stil: epitetul “glasu-i singuratec” sugerează starea de solitudine a poetului într-o societate meschină, care nu-i înţelege aspiraţiile spirituale; metafora “o boabă e de spumă” sugerează efemeritatea poetului în lume; 10. Titlul “Pierdut în suferinţă” sugerează chinul lăuntric, starea de deznădejde profundă a eului liric, provocate de sentimentul izolării şi solitudinii în lume, tristeţea sfâşietoare pentru condiţia de muritor, pentru că se simte condamnat la anonimat. Alcătuit dintr-un adjectiv metaforic -”pierdut”- semnifică faptul că sinele poetic este copleşit de frământări lăuntrice, de “suferinţă”, punctele de suspensie prelungind starea de tristeţe şi de meditaţie asupra condiţiei artistului în lume. Subiectul II Dragă Mihai, Încă o dată regret că nu ai înclinaţii pentru cel mai inteligent sport din câte există, şahul, pentru că ai fi avut astfel prilejul să te bucuri împreună cu mine de excursia oferită de organizatori pentru toţi participanţii la concursul internaţional de şah de la Constanţa. Nici nu bănuiam că Delta Dunării este un adevărat paradis, unde strălucirea sălciilor aurii ce cresc pe grinduri m-a emoţionat nespus. Peisajul rezervaţiei naturale este unic, mai ales în amurg, atunci când lumina difuză plăsmuieşte o atmosferă misterioasă prin imaginile feerice de basm, care-ţi dau impresia de “altă lume”, de ceva ireal. Tot acum am văzut pentru prima oară egrete, iar silueta lor elegantă mi-a produs o emoţie cu totul aparte. 29.06.2007, Constanţa

Ceea ce m-a făcut să fiu mândru că trăiesc pe aceste meleaguri a fost faptul că toţi concurenţii veniţi din alte ţări au fost de-a dreptul încântaţi de sălbăticia naturii, iar uimirea lor s-a manifestat prin reacţii pline de entuziasm. Am făcut numeroase fotografii şi de-abia aştept să le comentăm împreună săptămâna viitoare, când ne vom revedea. De altfel, m-am împrietenit cu un japonez şi cu un francez, ceea ce-mi dă prilejul să exersez nu numai limba engleză ci şi limba franceză. Până când ne vom întâlni, te rog să transmiţi prietenilor noştri urările mele de bine, iar ţie îţi doresc distracţie plăcută la concert. Cu prietenie, Sorin/Sorina Mardare Rezolvare varianta 3 1. Polisemia cuvântului “pasc”: Ciobanii pasc oile pe câmp. (a păstori, a păzi) Oile pasc pe izlazul de la marginea satului. (a se hrăni, rupând cu gura iarba, plantele). [Sens figurat: În viaţă necazurile te pasc de pretutindeni.] 2 . Cratima: leagă două cuvinte pronunţate fără pauză (DOOM-2): “Una-i”; marchează absenţa vocalei “î”: “lumea-nchipuirii”; are rol prozodic, acela de a păstra măsura versurilor; 3. Lipsa acordului articolului posesiv la atributul substantival genitival contribuie la păstrarea ritmului (piciorul metric) şi a măsurii în versificaţie; poate fi şi o licenţă poetică motivată de acordul prin atracţie, adică articolul posesiv se acordă cu substantivul cel mai apropiat, “visării”. 4. Efect expresiv: Repetiţia adverbului “unde” construieşte enumerarea simbolică a locurilor care compun spaţiul terestru al naturii (”unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri”; “Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină”). Efectul expresiv al repetiţiei este susţinut, de asemenea, de valenţa divină a revelaţiei eului liric (”sfinţii”) privind iminenţa morţii/ condiţia sa de muritor. 5. Cele patru structuri care evidenţiază reveria eminesciana în text: ‘’Turma visurilor mele”,“pe-a visării lucii valuri” ,“lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite” “lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur” 6. Elemente de prozodie:- strofe de şase versuri (sextine); - rima împerecheată alternează cu cea îmbrăţişată; - măsura versurilor este de 15-16 silabe; 7. Prezenţa eului liric este argumentată de următoarele mărci lexico-gramaticale: - prezenţa pronumelui de persoana I singular “mele”; “eu”; - prezenţa verbelor la persoana I singular “(le) pasc” - adresarea directă prin:utilizarea pronumelui de persoana a II-a singular: “tu” (vocativ), “te”;- adresarea directă prin prezenţa verbelor la persoana a II-a singular: “Mergi” (imperativ); 8. Imaginarul poetic transfigurează realitatea concretă, a cărei interpretare specific eminesciană implică reflectarea sensibilă a iubirii şi a morţii, prin funcţia expresivă şi estetică a imaginilor vizual-cromatice: strălucirea aurului (”oi de aur”, “flori de aur”) sugerează extazul spiritual al eului liric şi perfecţiunea naturii interioare/exterioare; argintiul lunii armonizează motivele cosmice (soarele şi stelele) sugerând feeria şi candoarea emoţiei lirice (”luna argintie […] basmele copile cresc”); “laur verde” ilustrează victoria speranţei pusă în antiteză cu structurile “ramurile negre” şi “moartea cu-aripi negre” care trimite către prăbuşire spirituală, către moarte. 9. Versurile sugerează ideea unui univers magic, în care se păstrează candoarea şi strălucirea spirituală a basmelor. Astru tutelar în lirica eminesciană, “luna argintie” (epitet cromatic) are puteri supranaturale asupra lumii, iar prin comparaţia cu soarele “palid dulce” îşi extinde vraja şi în timpul zilei, prin inversiunea “a stelelor ninsoare”. Luna, noaptea, stelele sunt motive recurente în poezia eminesciană, evidenţiind apartenenţa la romantism. Astfel, tabloul naturii este unul nocturn, învăluit în mister, luminat doar de aştrii cereşti ale căror “straturi luminoase” creează cadrul propice pentru starea extatică de visare. 10. Antiteza din ultima strofă aşază în opoziţie (contrast) lumea imaginară a fericirii, “lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite”, cu lumea reală “lumea cea aievea, unde cu sudori muncit”, sugerând contradicţia extaz-nefericire. Subiectul II Text argumentativ: “Prea multă indulgenţă şcolară e un fel de inflaţie de valori” (G. Călinescu, Aforisme şi reflecţii). Sunt de acord cu afirmaţia lui George Călinescu privind indulgenţa şcolară care, dacă este prea multă, duce la scăderea valorilor umane. Formarea personalităţii şi a culturii individului se pregăteşte încă din perioada şcolii. Un prim argument este imprimarea ideii că, în lipsa unei educaţii corespunzătoare, omul nu se poate afirma în totalitate, ceea ce duce la diminuarea valorilor sale spirituale. Cu alte cuvinte, la vârsta adolescenţei, se poate imprima cu uşurinţă o întreagă paletă de trăsături caracteriale şi de comportament, iar prin pregătirea continuă şi serioasă se poate forma şi o cultură generală solidă. De aceea, exigenţa profesorilor este esenţială pentru fiecare dintre noi, corectitudinea notării şi conştientizarea permanentă a elevului privind nivelul de pregătire la care se află constituie principalele pârghii pentru formarea acestuia atât caracterial cât şi spiritual. Elevul trebuie să fie mereu impulsionat de către cadrele didactice, dar totdeauna să existe stimuli diversificaţi dar cu acelaşi scop: educarea în mod eficient şi reliefarea eventualelor talente sau valori. De pildă, atunci când un profesor acordă note mari, fără acoperire în cunoştinţele elevului, se produce o adevărată “inflaţie de valori”, întrucât se uniformizează, prin diminuare, competenţele fiecăruia. Prin urmare, afirmaţia “Prea multă indulgenţă şcolară e un fel de inflaţie de valori” conform căreia severitatea şcolară, în scop instructiveducativ este necesară în stabilirea unei direcţii către găsirea identităţii de sine şi formarea personalităţii în plan spiritual şi cultural, are o baza bine întemeiată, reprezentând un adevăr universal-valabil. Rezolvare varianta 4 1. Sintagma “deolaltă amândoi” pare a fi un pleonasm, întrucât cele două cuvinte sunt apropiate ca sens. Eul liric foloseşte această alăturare a cuvintelor pentru a accentua distanţa dintre cei doi îndrăgostiţi, imposibilitatea împlinirii cuplului erotic: “tot mai departe, deolaltă amândoi”. 2. În versul “Departe doară luna cea galbenă - o pată”, linia de pauză se foloseşte în interiorul enunţului pentru a delimita apoziţia explicativă “o pată”, referitoare la “luna cea galbenă”. Linia de pauză are rol stilistic, deoarece atrage atenţia şi asupra atitudinii afective a eului liric, marcând totodată intonaţia deosebită ce exprimă admiraţia. 3. Sinonime: tot = întreg; un pâlc = un stol; pierzându-se = depărtându-se; suferitoare = triste; 4. Sens denotativ: Îmi place să mă dau pe gheaţă iarna. Sens conotativ: El are o inimă de gheaţă. 5. Figuri de stil: “Oceanul cel de gheaţă” – metaforă ce simbolizează imposibilitatea împlinirii sentimentului de iubire. “luna cea galbenă” – epitet cromatic, ce ilustrează tristeţea astrului tutelar, ca martor tăcut al iubirii pierdute. 6. Mărci lexico-gramaticale: - verbe şi pronume la persoana întâi: “noi”, “mi-aduc aminte”, “mi-apare”, “mă –ntunec”, “îngheţ”; vocativul “iubito”; - adresarea directă - prezenţa persoanei a II-a singular: “tu”, “te pierzi”. 7. Versurile sunt lungi, având măsura de 13-14 silabe şi rima împerecheată. 8. Caracteristici ale poeziei romantice:- tema iubirii;- sentimente romantice ale eului liric: nefericire, tristeţe, melancolie provocate de imposibilitatea iubirii; - spaţiul cosmic este simbolizat prin cadrul nocturn, în care luna şi stelele sunt motive romantice 9. Titlul “De câte ori, iubito…” este reluat în incipitul poeziei pentru a accentua suferinţa provocată de rememorarea clipelor de fericire pierdută. Vocativul “iubito” constituie tânjirea disperată a eului liric, iar punctele de suspensie prelungesc, parcă, într-un timp nedefinit, sentimentul de melancolie. 10. Incipitul poeziei reia titlul, “De câte ori iubito…”, exprimând suferinţa eului liric la amintirea iubirii trecute, care are efect dezolant asupra sensibilităţii poetice, simbolizat prin metafora “oceanul cel de gheaţă” care-i chinuie sufletul. Revenirea iubirii, sugerată prin epitetul metaforic şi cromatic “bolta aurie”, este imposibilă, întrucât la orizont nu se arată nicio stea, ca simbol al deznădejdii. Subicetul II Pârâul Rece, 29.06. 2007

Dragă Carmina, Mă aflu în tabăra de la Pârâul Rece, unde îmi petrec o săptămână din vacanţa de vară, împreună cu un grup de colegi. Totul aici este minunat, vremea este superbă şi am parte de relaxarea mult dorită. Programul nostru îmbină divertismentul cu normele riguroase pe care trebuie să le respectăm. Profesorii sunt toleranţi şi ne implică în activităţi ludice plăcute şi interesante. Ieri am organizat un picnic la poalele muntelui. şi a fost cu adevărat încântător. Mi-am făcut mai mulţi prieteni din

oraşe diferite şi mi-aş dori foarte mult să păstrez legătura cu ei şi să-i invit la noi la Bucureşti, ca să-i cunoşti şi tu. Pe lângă atâtea lucruri frumoase, să ştii că există şi dificultăţi. Cel mai greu îmi este cu trezitul matinal, dar sper că mă voi obişnui şi cu acest impediment. Ţi-aduci aminte că atunci când eram mici ne trezeam cu noaptea în cap, ca să ne ducem la grădiniţă şi să ne jucăm împreună? Tu ce mai faci? Ce noutăţi s-au petrecut în grupul nostru? Abia aştept să ne vedem şi să-ţi povestesc în amănunt programul taberei şi câteva mici secrete. Te îmbrăţişez cu drag şi cu prietenie necondiţionată, George/ Georgiana Rezolvare varianta 5 1. Sinonime: viaţă = trai; clipă = moment; etern = veşnic; zâmbitoare = surâzătoare; 2. Cratima în versul: „ Vedea-vor ochii-mi încã-o datã oare”. Prima cratimă realizează inversiunea verbală la viitor “vedea-vor”, următoarele două cratime leagă două cuvinte pronunţate fără pauză: “ochii-mi”, “încă-o dată”. Rolul prozodic al cratimei constă în păstrarea măsurii şi a ritmului versurilor, iar stilistic, redã muzicalitatea poeziei. 3. Sens conotativ: S-a trezit cu noaptea-n cap. Indată ce razele soarelui se ivirã, micuţa fãcu ochi. 4. Expresii / locuţiuni cu„viaţã”: cu preţul vieţii; plin de viaţã; când ţi-e viaţa mai dragã; a fi între viaţã şi moarte; 5. Imagini artistice ale iubitei: “Frumosul trup, - femeie zâmbitoare!-”; “Tu, blond noroc al unui vis deşert”. 6. Tema iubirii/ motivul visului; 7. Figura de stil: “Amar etern” este epitetul unui adjectiv substantivizat şi exprimă starea de profundă tristeţe provocată de care are rolul de a evidenţia starea de tristeţe profundã provocatã de eşecul în dragoste. 8. Strofa a doua începe cu o exclamaţie retorică a eului liric - “De ce în noapte glasul tãu îngheaţã!”-, cu nuanţă de adresare directă către iubita care nu-i mai este alături. Următoarele versuri se constituie într-o amplă şi patetică interogaţie retorică, din care se desprinde starea de tristeţe profundă care îl macinã. Adresarea directă este evidenţiată afectiv de vocativul urmat de un epitet caracterizator: “- femeie zâmbitoare”. Inversiunea „vedea-vor” are rol de a menţine rima şi ritmul poeziei, iar cratima din structura „ochiimi” are rolul de a menţine mãsura versului. Eul liric contureazã succint dar sugestiv portretul iubitei prin epitete - „Frumosul trup, - femeie zâmbitoare!”-, exprimând nostalgia după iubirea pierdută, iar timpul petrecut împreună este comprimat la “o clipă”. 9. Semnificaţia titlului: Ca majoritatea sonetelor eminesciene, titlul preia incipitul poeziei şi este alcătuit dintr-un verb la gerunziu, “gândind”,care exprimă permanentizarea acţiunii şi pronumele de persoana a II-a “la tine”, numind persoana asupra căreia se răsfrânge sentimentul de iubire. 10. Trăsături romantice: tema iubirii neîmplinite, motivul visului, nefericirea eului liric din cauza imposibilităţii realizării cuplului erotic Subiectul II Text de tip argumentativ: “Şcoala cea mai bunã e aceea în care înveţi înainte de toate a învãţa.” (Nicolae Iorga, Cugetãri). Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga - „Şcoala cea mai bunã e aceea în care înveţi înainte de toate a învãţa.”-, în susţinerea căreia aduc următoarele argumente: Ĩn primul rând, excluzând imperativul de a şti sã scrii şi sã citeşti, trebuie sã te deprinzi sã-i asculţi pe ceilalţi, sã poţi prelua învãţãturi şi sã ai capacitatea sã deosebeşti ce e bine să reţii şi ce nu. Ĩn al doilea rând, educaţia omului începe odată cu primele clipe de viaţă, iar prima etapă organizată o constituie perioada preşcolară, de aceea a rămas perfect valabil proverbul “cei şapte ani de acasă”. Şcoala întregeşte paleta complexă a educaţiei într-un mediu instituţionalizat, unde rigoarea, disciplina şi programul ordonat formează personalităţi sănătoase şi competitive pentru societate. Pe de altă parte, orice elev trebuie să-şi organizeze timpul de învăţare, altfel se creează o confuzie totală, se pierde controlul asupra noţiunilor şi conceptelor ce trebuie însuşite, riscul fiind acela al unei munci haotice şi de aceea total ineficiente. În concluzie, foarte important este faptul că mai întâi trebuie să înveţi cum să înveţi, adică să ştii să discerni priorităţile şi interesele în direcţia scopului pe care fiecare om îl are în viaţă. VARIANTA 6 1. Sinonime: străvezie = diafană, palidă; umbra = fantasma; noianul = abisul, adâncul; zadarnic = inutil 2. Rolul virgulei în versul: “Să te ridic pe pieptu-mi, iubite înger scump”: - marchează vocativul “iubite înger scump”; - marchează cezura (pauză ritmică în interiorul versului, pe care-l desparte în două emistihuri, pentru a susţine cadenţa poeziei) 3. Sens conotativ: În vis mi-a apărut un înger. Sens denotativ: Tânărul este slab de înger. 4. Expresii/locuţiuni: a fi cu inima împăcată; a avea inimă de piatră; a nu avea pe cineva la inimă; a muri de inimă rea; 5. Tema iubirii; tema timpului; motivul visului 6. Poezia este o confesiune lirică scrisă la persoana I singular, definind lirismul subiectiv. Ea exprimă nefericirea eului liric pentru iubirea pierdută şi amintirea plină de tristeţe pe care îndrăgostitul şi-o readuce în memorie: “În trista amintire a visului frumos…”. 7. Figură de stil: “iubite înger scump” – „iubite” adjectiv cu tentă de vocativ care denotă aproprierea afectivă a invocaţiei, „înger” fiind o metaforă hiperbolizantă, în final epitetul “scump” punând în valoare intensitatea sentimentului de iubire şi frumuseţea divină a femeii. 8. Trăsături romantice:- iubirea neîmplinită;- iubita-înger;- motivul visului;- nefericirea îndrăgostitului din cauza pierderii iubirii. 9. Titlul reprezintă o revelare a motivului trecerii timpului, amintirile aduse din valurile vremii impresionează prin pregnanţa detaliilor, sunt dulci ca spuma valurilor, dar cu timpul îşi diminuează din amplitudine şi se pierd în marea prezentului. Punctele de suspensie sugerează nostalgia eului liric pentru zădărnicia speranţei că iubita se va întoarce. 10. În prima strofă este evidenţiat sentimentul însingurării poetului, al îndepărtării de iubire, prin evocarea timpului care a trecut implacabil. Eul liric aspiră către o iubire ideală si realizează un scurt dar sugestiv portret al iubitei, folosind epitete şi comparaţii: “braţele de marmur”, părul lung, bălai”, “faţa străvezie ca faţa albei ceri”, “zâmbetul […] dulce”. Frumuseţea unică a fetei este conturată printr-o metaforă inedită: “Femeie între stele şi stea între femei”. Nostalgia şi nefericirea neputinţei de a-şi împlini fericirea reies din ultimele versuri: “Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng/ În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng”. Este prezent şi epitetul „dulce” specific poeziei eminesciene. Eminescu alcătuieşte şi un scurt portret al iubitei care are: „părul lung, bălai:, „faţa străvezie”, „zâmbetul dulce”. Subiectul al II-lea Buşteni, 29.06.2007

Dragă George , Ce rău îmi pare că nu ai venit şi tu cu părinţii în excursie la Buşteni. Aici totul este minunat, pur şi simplu fascinant: aerul este atât de curat , iar peste tot unde îţi arunci ochi zăreşti numai peisaje de un verde reconfortant,. Am chiuit atât de tare încât a reverberat până departe sunetul entuziasmului meu nestăpânit. Uite, de pildă, ieri am făcut o scurtă plimbare cu părinţii pe munte. Am rămas fără cuvinte, deoarece am luat-o pe nişte poteci ce păreau a fi neumblate. Cum le urcam de zor le vedeam cum se împletesc înspre vârful muntelui, iar când am ajuns acolo după două ore de mers încontinuu numi venea să cred ochilor cât de frumoasă era panorama întregii zone. Erau în apropiere câteva piscuri mai înalte dar golaşe, dar încercând să trec de cealaltă parte a muntelui am rămas înmărmurită deoarece erau numai hăuri. Ameţeam numai că mă uitam, aşa că am renunţat imediat la intenţia de a înainta. Imaginea ce se ivea în faţa ochilor era de o sălbăticie nemaivăzută, iar în drumul nostru înspre casă am văzut şi două căprioare care păşteau liniştite în apropierea unei oglinzi de apă. A fost într-adevăr o zi minunată ! Sunt atât de emoţionată şi de surescitată, încât, cu toată oboseala, am vrut să-ţi scriu imediat, ca să-ţi transmit şi ţie o părticică din extraordinarele senzaţii pe care le-am încercat astăzi.

Te îmbrăţişez cu drag, Vasile/ Vasilica Varianta 7 1.Sinonime: zâmbet – surâs; palidă – galbenă, decolorată; demon – diavol, ispită; fidel – credincios 2. Cratima are rolul:- de a lega două cuvinte care să formeze o singură silabă: “pe-al meu”-de a păstra măsura şi ritmul la nivelul strofei,- creează muzicalitate în cadrul versului. 3. Sens conotativ: Toată iarna am dus dorul cireşelor. Taina glasului şoptit mi-a strecurat un fior în suflet. 4. Expresii/ locuţiuni: din tot sufletul; a prinde suflet; om fără (cu) suflet; a avea ceva pe suflet; a-şi trage sufletul; a-i veni sufletul la loc; 5. Tema iubirii; motivul visului; 6. Portretul iubitei: „genele-ţi lunge”, „ochiul tău mare”; 7. În cea de-a doua strofă a poeziei, copila este asemuită cu o fiinţă malefică prin metafora „Eşti demon, copilă”, prin faptul că simpla-i apariţie a reuşit să alunge îngerul păzitor al eului liric: „numai c-o zare […] făcuşi pe-al meu înger cu spaimă să zboare”. 8. Titlul poeziei „Înger de pază”, scrisă de Mihai Eminescu, constituie o metaforă pentru portretul iubitei, ce este asemuită cu un înger „încins cu o haină de umbre şi raze”: „Vedeam ca-n vis pe-al meu înger de pază”. Percepută iniţial ca o făptura demonică, fata este recunoscută de eul poetic, fiind „veghea mea sfânta” – „căci tu – tu eşti el”. 9. Trăsături romantice: iubirea angelică, ideală, proprie omului de geniu (iubire romantică) şi utilizarea unei game variate de figuri de stil comparaţie („vedeam ca-n vis”), metafore („haină de umbre şi raze”, „veghea mea sfântă”), epitete („palidă haină”, „genele lunge”, „ochiul mare). 10. Prima strofă a poeziei „Înger de pază” debutează cu evidenţierea mitului oniric, manifestarea unei stări de extaz ce face posibilă întâlnirea dintre eul liric şi îngerul său de pază: „Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze/ Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază”. Portretul îngerului este antitetic, fiind „încins cu o haină de umbre şi raze”. Eul poetic conştientizează prezenţa iubitei, a copilei, a cărei imagine este ştearsă la început, imagine realizată printr-un epitet metaforic: „te văzui într-o palida haină”. Misterul femeii iubite este relevat printr-un vocativ cu determinant dublu: “copilă cuprinsă de dor şi de taină”. Sugerarea păcatului este construită prin alungarea îngerului păzitor de către ochii plini de patimi: „Fugi acel înger de ochiu-ţi învins. Elementele ce compun prozodia sunt măsura versurilor de 11-12 silabe, iar rima versurilor este încrucişată pentru versul I şi III şi îmbrăţişată în ultimele patru versuri. Subiectul al II-lea Text argumentativ: „Menirea firească a şcolii nu e să dea învăţătură, ci să deştepte, cultivând destoiniciile intelectuale, în inima copilului, trebuinţa de a învăţa toata viaţa”. (Ioan Slavici – Educaţia raţională) Sunt de acord cu afirmaţia lui Ioan Slavici exprimată în „Educaţia raţională” şi anume că „menirea firească a şcolii nu e să dea învăţătură, ci să deştepte, cultivând destoiniciile intelectuale, în inima copilului, trebuinţa de a învăţa toata viaţa”. Înainte de toate, şcoala trebuie să pregătească tinerii şi copiii pentru viaţă, ca aceştia să poată face faţă tuturor încercărilor care le pot apărea în timp. Copilul trebuie învăţat să gândească şi să aplice în viaţă ceea ce asimilează pe băncile şcolii, altfel întreaga muncă depusă devine inutilă. În altă ordine de idei, copilul trebuie să conştientizeze faptul că viaţa e imprevizibilă, nu se întâmplă totul ca la carte, pot exista situaţii în care deciziile luate să fie greşite. Şi trebuie trase învăţăminte de pe urma acestor greşeli pentru a nu le repeta. Cu alte cuvinte, trebuie să fii chibzuit în a învăţa, dar şi în a aplica cele asimilate. Până la urma, viaţa e ea însăşi o şcoală pe care trebuie să învăţăm să o parcurgem şi să o absolvim cu succes. În concluzie, trebuie ca mereu să existe o interdependenţă între noţiuni şi practică, între teoria abstractă şi viaţa concretă, întrucât tot ceea ce înveţi trebuie să-ţi folosească, într-un fel sau altul, în viaţa reală. Varianta 8 1. Sinonime: mutra = faţa, chipul; pana = condeiul; incultă – neinstruită, necultivată, stângace; imobilă – neclintită. 2. Punctele de suspensie aflate la sfârşitul celui de al treilea vers al primei strofe îndeamnă la meditaţie asupra superficialităţii societăţii contemporane poetului, unde toţi infatuaţii poartă măşti, încercând să pară altceva decât sunt. 3. Sens conotativ: A întârziat pentru că a rămas în pană de bani. Şi în situaţia aceasta s-a dovedit un om de paie. 4. Expresii cu substantivul “nas”: a fi cu nasul pe sus; a-şi lua nasul la purtare;a da nas în nas cu cineva; a strâmba din nas; a nu fi de nasul cuiva.5. Motive romantice: motivul creaţiei poetice (”Un vers încerc cu pana mea incultă”, “condeiu-n mână tu mi-l pui cu silă”), motivul amintirii (”albumul”, “trecutele petreceri”). 6. Inversiuni: “în care toţi pe sus îşi poartă nasul”; “trecutele petreceri”. 7. Metafora “pana mea incultă” din strofa a doua a poeziei sugerează nesiguranţa eului liric în procesul creaţiei, lipsa de inspiraţie cauzată de ipocrizia ostentativă a contemporanilor. Trăind într-o lume superficială, poetul încearcă, timid şi nesigur, să se întoarcă la valorile eterne şi sa creeze artă. 8. Reluat în incipitul poeziei sub forma unei interogaţii retorice, titlul “Albumul” ilustrează un “Bal mascat cu lume multă/ În care toţi pe sus îşi poartă nasul”. Societatea este alcătuită din personaje superficiale la care importante sunt aparenţele, din caractere artificiale imortalizate în album. Eul liric îi priveşte distant, ca şi când ar privi o fotografie, observându-i cu superioritatea omului de geniu. 9. Trăsături romantice: - ironia romantică (”În care toţi pe sus îşi poartă nasul,/ Disimulându-şi mutra, gândul, glasul…”) - superioritatea omului de geniu aflat în antiteză cu societatea superficială (”Privind în vrav prostia imobilă”.) 10. Incipitul poeziei este o interogaţie retorică, încărcată de ironie şi urmată de o explicaţie plină de sarcasm despre lumea cuprinsă într-un album cu fotografii. Societatea este văzută ca un bal mascat, în care toţi încearcă să-şi ascundă, în spatele măştilor, adevărata faţă şi gândurile. Ironia romantică specific eminesciană conturează imaginea unei societăţi superficiale, lipsite de educaţie şi pline de grandomanie, ilustrată prin îmbinarea locuţiunii verbale populare “pe sus îşi poartă nasul” cu verbul neologic “disimulându-şi” lângă care poetul plasează cu sarcasm substantivul “mutra”, toate acestea sugerând dispreţul rece şi tăios al eului liric. SUBIECTUL al II-lea Dragă Monica, După mai multe peripeţii, am ajuns cu bine în satul Luncani, care se află situat în Câmpia Dunării. Aici locuiesc bunicii mei, pe care nu i-am mai văzut de anul trecut. M-am bucurat să văd că sunt neschimbaţi şi la fel de plini de energie. Atunci când am sosit, bunicul m-a întâmpinat la poartă, unde mă aştepta de vreo două ceasuri, iar bunica aranja o masă întinsă, în care se vedea belşugul ca urmare a hărniciei lor. A doua zi am plecat prin sat, unde am multe cunoştinţe, întrucât am venit aici în fiecare vacanţă. Îmi plac foarte mult luncanii, pentru că sunt oameni veseli, deschişi şi harnici. Trăiesc în legea lor, răspund prompt la toate îndatoririle civice, de aceea satul arată cu totul deosebit, este curat şi plin de flori. În aer pluteşte mereu o adiere de miresme, trandafirii şi crinii parfumează întreaga comunitate. Poate că şi florile îi determină să fie atât de prietenoşi. Parcă şi eu, când sunt aici, devin mai conciliant, mă cuprinde o relaxare binecuvântată şi simt că iubesc mai mult oamenii. Abia aştept să vii aici ca să te relaxezi şi să te refaci după oboseala unui an de muncă. De altfel, bunicii mă întreabă mereu când soseşti, pentru că le este foarte dor de tine. Te îmbrăţişez cu drag şi de-abia aştept să ne revedem, Daniel/ Daniela Varianta 9 1. Sens denotativ- “teiul”; Sens conotativ- “floare”. 2. Rolul cratimei din versul “Şi trimit cuvinte-n vânt” este de a păstra măsura versurilor, ritmul şi muzicalitatea poeziei. Cratima leagă două cuvinte pronunţate fără pauză (DOOM-2) şi marchează absenţa vocalei “î”: “cuvinte-n”; 3. Polisemia cuvântului “floare”: Floarea preferată a mamei s-a uscat Iarna a pictat flori de gheaţă pe geamuri. Mărul din 29.06.2007, Luncani

Varianta 10 1. “încep”. de exaltare. precum şi prin adresarea directă. Gerunziul “aflând” şi prezentul gnomic “află” exprimă perpetuarea ideii că. 10. de nostalgie după tinereţea pierdută. oricât de profundă ar fi aceasta. 2. *Rezultatul obţinut de Elena nu se ridică la aşteptările doamnei profesoare. “şopteşti”. 4. Sinonime: a creşte = a evolua. Polisemia cuvântului “a trece”: . de impulsuri. prin prezenţa verbelor şi pronumelor la persoana I : “din mine”. motivul umbrei. În primul rând. a spori. imaginând sentimentul de iubire ce se manifestă între cei doi îndrăgostiţi: “îmi zâmbeşti”. Expresivitatea poeziei “Ce şopteşti atât de tainic…” de Mihai Eminescu este susţinută de verbele aflate la timpul prezent: “şopteşti”. Prezenţa eului liric:. “treci”. Prin urmare. ipostază ilustrată în finalul poeziei prin comparaţia: “Cu priviri streine/ Ca toată lumea treci pe lângă mine”. pot să fie diverse piedici. prin vocativul personificat şi repetiţia “tinereţă. fiind repetată şi în finalul poeziei: “Ce-ţi pasă?”. chinuitoare (a) fermeca = a vrăji. SUBIECTUL al II-lea Text argumentativ: “Nu căuta să fii admirat. concepţii ori atitudini convingătoare ale cuiva care doreşte să fie privit ca un om pe care te poţi bizui totdeauna. Soarta nefericită a geniului este ilustrată prin imaginea vizuală a ridurilor de pe fruntea plină de gânduri profunde. tinereţe. 6. el îşi doreşte să se poată elibera de chinurile sentimentului. încrederea este un sentiment profund. 7. actorii nu ar fi atât de expresivi şi de talentaţi dacă n-ar fi dominaţi de pasiune. prin prezenţa pronumelor şi verbelor la persoanei a II-a singular: “tu”. Imaginarul poetic: “Îmbătrânit e sufletul din mine/ Ca un bordei pustiu în iarnă grea”.. incapabilă să înţeleagă sentimentele superioare. Consider că pentru a avea parte de rezultatele dorite în încercarea de a realiza un ideal. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Entuziasmul este foarte necesar. 3. rece cântu-i”. dacă ştii sursa durerii. 8. Ultima strofă reia interogaţia retorică din ultimul vers al primei strofe. tinereţă. tinereţea mea!” 6. 3. motivele romantice: izvorul. Prezenţa eului liric este evidenţiată prin .. 10) Expresivitatea acestea poeziei sporeşte emoţia prin marca lirismului subiectiv manifestat în toată poezia. “rămân” şi adresare directă la persoana a II-a:“ce-ţi pasă?”.verbe la persoana I singular: “aş avé”.” (Marin Preda. motivul suferinţei.adresare directă prin pronume şi verb la persoana a II-a singular: “te-ai dus”.” (Tudor Vianu) Sunt de acord cu afirmaţia lui Tudor Vianu că este mai bine să fii crezut pentru ceea ce eşti decât admirat.spatele casei a dat în floare. Repetiţia verbului “zâmbeşti-zâmbeşte” accentuează dorinţa eului liric pentru iubirea ideală.pronume la persoana I singular: “eu”. “nu vrei”. mai ales când faci primii paşi”. tristeţea pentru trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului. În concluzie. fără argumente solide. motivul suspinelor 7. “încep”. “nu pot”. visul. omul este efemer în raport cu eternitatea naturii. plânge de-aş putea” 5. Prezenţa eului liric: pronume şi verbe de persoana I: „îmi” . Imaginarul poetic: „Când îmi zâmbeşti. “(mă) furişez”. indiferent de felul ei. “ce-ţi pasă”. iar atitudinea hiperbolizată a iubitei capătă dimensiuni cosmice: “Când îmi zâmbeşti. . Versurile “Scrisă-i soarta mea în creţii/ Întristatei mele frunţi” exprimă condiţia omului de geniu. de avânt ori de câte ori îţi propui să faci ceva important pentru tine. sentiment sugerat prin interjecţia afectivă “O”. pământul îmi zâmbeşte/ Şi cerul tot cu stele se îmbracă” 5. cea mai mare/ Aflând o formă. Punctele de suspensie din ultimul vers au rol stilistic şi semnifică melancolia eului liric. sugerează fericirea extatică de care omul de geniu ar fi cuprins dacă idealul său de iubire s-ar împlini. este alcătuită din termeni specific eminescieni. 8. iar punctele de suspensie sugerează nostalgia după vârsta tinereţii. 9.: “eu”. inversiunea “deşarte vorbe!” şi semnul exclamării ilustrând disperarea eului liric care suferă pentru iubirea pierdută. sub forma unei exclamaţii retorice. o nouă formă de învăţământ ori un alt serviciu. 9) Titlul semnifică atitudinea eului liric privind îmbătrânirea sufletului. Eu consider că orice relaţie între două persoane. Tema iubirii. 10. de idei superioare. care ţine mai ales de succesul pe care cineva îl are în societate ca persoană publică. Polisemia verbului “a ridica”: *Copilul a fost ridicat în braţe când a început să plângă. căruia îi sunt hărăzite suferinţa şi tristeţea pentru neputinţa de a-şi împlini idealurile înalte. mai ales când faci primii paşi”. marcată de semnul exclamării. Expresivitatea poeziei este susţinută de adresarea directă prin verbele la persoana a II-a şi de interogaţiile retorice. “mea”. “priviri streine”. 9. o persoană de încredere poate dobândi prieteni adevăraţi mai repede şi de asemenea. mai ales când faci primii paşi. îndemnul spre meditaţie. a unor planuri. “izvor de cânturi dulci”. vâjâind”. “smulgi”. află uşurare”: Expresivitatea este dată de modurile şi timpurile verbului “a afla” şi de reiterarea lui în acelaşi vers. Sinonime: crudă = nemiloasă. Această metaforă. a subjuga 2. Versul este o invocaţie retorică. Speranţa revigorării iubirii s-a stins. Varianta 11 1. “vis nebun”. entuziasmul este un real impuls atunci când se începe o afacere. Probabil că mulţi oameni de ştiinţă nu ar fi reuşit să facă atâtea descoperiri dacă nu simţeau avânt şi fervoare în munca de cercetare. “zâmbet luciu”. teiul. este nevoie de o sclipire cât de mică de exaltare. “trimit”. În concluzie. iar ritmul este trohaic. “mine”. idee exprimată printr-o exclamaţie retorică: “Şi eu ştiu numai atâta/ C-aş dori odat’să mântui!”. la persoana a II-a singular. Tema timpului. întrucât însufleţirea are o importanţă deosebită atunci când omul se află la început de drum în ceea ce priveşte împlinirea unui ideal. care se formează în timp şi pe baza unor fapte. 8. rece = indiferentă. După cum se ştie. “Entuziasmul este foarte necesar. având parte de încrederea celor din jur este un avantaj mai mare decât obţinerea admiraţiei. Tema iubirii. “de-aş ave lacrimi. care relevă o continuă stare de agonie. este nevoie de pasiune. poetul accentuează unicitatea sentimentului de iubire.. “entuziasmul este foarte necesar. îmbietoare şi tainice de iubire. Repetiţia interogaţiei “ce-ţi pasă?” amplifică nepăsarea iubitei. este accentuată de verbele la gerunziu: “repezind”. Versul “ O. 7. “de mine”. care-i provoacă îndrăgostitului o suferinţă sfâşietoare. “mă” şi verbe la persoana I singular: “trec”. strofa este un catren. Ea face parte din lumea oamenilor de rând. mă ajută să continui ceea ce am început. Aspiraţia omului de geniu spre iubirea ideală este în antiteză cu nepăsarea iubitei. În ceea ce priveşte prozodia. de înflăcărare în misiunea artistică. a cărei atitudine este definită prin epitete sugestiv.vocativ: “O. pe parcurs. de pasiune. suferinţa se diminuează prin certitudinea sentimentului.Imaginarul poetic romantic: “floarea ţărmului”.Timpul trece ireversibil şi implacabil pentru om. “aş puté”. Titlul poeziei. Ultima strofă a poeziei “Ce şopteşti atât de tainic…” de Mihai Eminescu începe cu motivul romantic al visului. Certitudinea eului liric este singulară.pronume la persoana I sing. Această permanentizare a sentimentelor eului liric: “Scrisă-i soarta mea în creţii / Întristatei mele frunţi”. pentru ceilalţi.Mihaela trece în fiecare zi pe la bunica ei. “duci”. epitetul personificator “Vis nebun” sugerând faptul că iubirea este un sentiment efemer. profunzimea simţirii. idee exprimată prin metafora “florii”: “Floarea cade. “mă furişez”. lucru care poate dăuna personalităţii şi poate deturna părerea celorlalţi de la adevărata fire. “trece”. 4. “tinereţea mea”. “nu mă uit”. trebuie să se bazeze pe încredere şi nu pe admiraţie.adresarea directă. că admiraţia este o reacţie provocată de aspecte superficiale. fără să ai în vedere că respectivul joacă un rol în ochii celorlalţi. “din mine”. “eu”. tinereţea mea!” exprimă o puternică stare emoţională. deoarece. „-mi”. entuziasmul poate suplini lipsa de experienţă şi este o stare absolut necesară pentru victoria finală. nepăsătoare. Nu poţi cunoaşte caracterul unei astfel de persoane şi te amăgeşti că poţi avea încredere în ceea ce spune ori face. Un prim argument ar fi. 6. Pe de altă parte. feroce. a fascina. Unii se comportă într-un fel sau altul numai pentru a impresiona. 5. prezente în poezie prin “izvor”. tinereţea mea!”. măsura versurilor este de 8 silabe. “munţi”. 4. reluat în incipit. “Creaţie şi morală”) Sunt întru totul de acord cu ceea ce afirmă scriitorul Marin Preda. a seduce. . deşi. la rândul ei se poate bucura de ajutor la nevoie. motivul romantic “izvor” şi epitetul “(cânturi) dulci”. să-mi doresc îndeplinirea scopului ales. “duci cu tine”. Personal. pământul îmi zâmbeşte/ Şi cerul tot cu stele se îmbracă”. elanul mă stimulează foarte bine. . Metafora personificatoare “izvor de cânturi dulci” compune o imagine auditivă şi sugerează ideea că şoapta izvorului este asemenea unor vorbe dulci. Valoarea expresivă a repetării verbului “a afla” în versurile: “Durerea ce mai crudă. ci crezut. sugerând totodată curgerea implacabilă a timpului. întrucât moartea este inevitabilă. “nu spun”. Linia de pauză în versul „De-a ta privire – şi un suflet – unul” are rol explicativ. în viaţă.

iad. Cunoaşterea luciferică înseamnă pentru eul liric cunoaşterea prin iubire: omul trebuie să se reveleze în faţa misterelor Universului. Universul. mă gândesc că oamenii sunt atât de vulnerabili. Totuşi. este destul de greu să nu te gândeşti la binele sãu înainte de toate şi să nu îi oferi tot ce iţi stã în putinţã pentru a-i fi mai bine.” (Goethe) Sunt întrutotul de acord cu afirmaţia lui Goethe. este o atitudine spontană şi afectivă. “Tu. egoismul nu poate fi asociat cu familia adevărată sau cu sentimentul de dragoste şi grijã pentru cei apropiaţi. 7) *„chip frumos”. 4. responsabilitatea de a face în fiecare zi câte ceva folositor nouă sau altora. rămas veşnic în mintea şi sufletului îndrăgostitului. să nu irosim timpul. ce este pus în evidenţă de flãcãrile iadului. chip frumos. ele alimentându-se reciproc. 4) Prezenţa eului liric: verbe şi pronume la persoana I: „şoptesc”. întrucât imaginea iubitei este eternizată în mintea eului liric prin comparaţia “săpată ca-n marmura cea rece” şi personificarea “uitarea mână-n noapte a visurilor turme”. dacă mai sunt astfel de inşi. blond al vieţii mele”. că „O viaţă nefolositoare e o moarte timpurie” şi consider că viaţa trebuie trăită din plin . cu plãcerea şi bucuria de a ajuta pe cineva drag. săpat în sufletul lui „ca-n marmura cea rece”.5) Imaginarul poetic: „Zadarnic şterge vremea a gândurilor urme”.dar chipul tău nu trece. pentru a nu avea o „viaţă nefolositoare”. „ eşti”. este îngăduit să înveţi de la duşman deoarece de la oricine ai câte ceva de învăţat. “Tu. tema timpului. motivul lumină/întuneric. La restaurant am mâncat o gustare rece şi o friptură de pui. care este de o frumuseţe incredibilă. De asemenea. amplificând astfel intensitatea sentimentului de dragoste profundă pentru eternitate. Ultimul vers este o antiteză între trecerea ireveresibilă şi chipul femeii iubite. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “O viaţă nefolositoare e o moarte timpurie. 8. În concluzie. eul liric realizează un scurt portret al iubitei. În concluzie. eretic.2. 10. de această existenţă efemeră pe care fiecare dintre noi o are. intens. dragoste şi ocrotir. Uitarea nu acţionează asupra sentimentului profund de dragoste. 9. definind cunoaşterea luciferică. uneori. În al doilea rând. De asemenea. Rolul cratimei: “ nu-mi”: cratima leagă negaţia de pronume. şi isi dovedeşte valabilitatea în viaţa reală a omului. este inocentă: „ şi-al dragostei copil” şi semnifică pentru eul liric viaţa însăşi. „trec”. „Şi toate trec ca vântul . şi.Câmp semantic “sacru”: sfânto. Imagine vizuală:” îl lumineazã iadul cu flãcãrile lui” 7.Versul “Sunt beat de lume şi-s păgân” ilustrează concepţia filozofică a lui Lucian Blaga. La munte bate un vânt rece ca gheaţa. fără însã a urmãri sau aştepta ceva în schimb. Susţin această părere. dar totdeauna gestul înseamnă dăruire de sine. iar gerunziul verbului „plângând” permanentizează sentimentul de iubire. Această idee a vieţii ca spectacol de teatru aparţine antichităţii. ternă. 8. consider că este trist oamenii ajung din prieteni duşmani. în momentul în care iubeşti un om . folosim culori reci. cratima înlocuieşte vocala “î” care lipseşte pronumelui (îmi). ea are părul blond „Tu. umăr stâng .SUBIECTUL al II-lea Textul argumentativ: “Este îngăduit să înveţi chiar şi de la duşman” (Ovidiu) Într-adevăr. blond al vieţii mele”) ilustrează dragostea eului liric pentru iubita ideală. ci doar cu altruismul. puterea pe care o are rãul asupra oamenilor. Varianta 12 1) Sens denotativ: marmura cea rece. prăpăstii sufleteşti şi este mai simplu să fie umplut golul cu ură. din iubiţi. Se duşmănesc între ei. consider că pentru a avea o viaţă folositoare trebuie să avem o atitudine pozitivă.Pentru a picta un tablou de iarnă. ci nu să le lămurească. aceştia au cel mai mult de suferit şi pătimit. iar. Ultimele patru versuri ale poeziei ilustrează teoria filozofică despre manifestarea în lume a Binelui şi a Răului. ”minte-mi” şi adresarea directă ce accentuează subiectivismul poeziei prin verbe şi pronume la persoana a II-a singular:”chipul tău”. 5. 2) Polisemia cuvântului rece: Sezonul rece începe din noiembrie. Un prim argument este acela cã familia îţi este mereu alãturi în momentele grele. Mai întâi. celelalte învăţături pot folosi în viaţă ca să ştii să recunoşti pericolul şi să te fereşti cu dibăcie. motivul sacru/profan. tema iubirii. „şoptesc”. sacrificiu. pe această unitate a contrariilor care asigură Universului stabilitate şi echilibru.Am învăţat la biologie despre inimã. decât să revigorezi energia interioară. 10) Expresivitatea stilistică a poeziei sporeşte emoţia artistică a cititorului prin permanentizarea sentimentului de iubire sugerat de verbele la persoana I şi timpul prezent: „şterge”. Polisemia cuvântului “inimă”:La jocul de cărţi a câştigat cu un valet şi un as de inimă roşie. consider că trebuie sa fim conştienţi ca avem o singură viaţă. pentru că numai astfel putem obţine mai mult de la viaţă! Varianta 13 1. Cele doua forţe nu pot exista una fãrã cealaltã. „încremenişi”. iar repetarea adverbului de timp „în veci” sugerează faptul că iubirea este eternă. Sens conotativ: a gândurilor urme. altruismul fiind sentimentul ce ne face sã vrem sa ajutãm. fãrã un scop ascuns. “. păgân. un pom cu roade sau floare răsărită. a visurilor turme. sugerând ideea că Binele şi Răul se află în relaţie de reciprocitate: ce rost ar mai avea Raiul. Titlul poeziei “Lumina raiului” este o metaforã revelatorie care defineşte cunoaşterea lucifericã. orice învăţătură este utilă atunci când ştii cum s-o foloseşti spre binele tău şi al celorlalţi. Tema cunoaşterii. „te caut”. Un prim argument în susţinerea adevărului exprimat de citatul de mai sus ar fi faptul că trebuie să ştim să ne bucurăm de viaţă. „cum nu pot în braţe să te omor”. . dacă n-ar exista Iadul. comparabilă cu o scenă. de unde a preluat-o şi Mihai Eminescu în poezia “Glossă” şi în proza fantastică şi filozofică “Sărmanul Dionis”. De la duşman este bine să deprinzi strategiile cu caracter de generalitate. poetul realizează un scurt portret fizic al iubitei. idee exprimată prin interjecţia afectivă “O” şi exclamaţia retorică în inversiune.” 6) Motivul romantic al visului. raţiunea trebuie să învingă şi discernământul să fie cel care alege. pentru că niciodată nu ştii destule. deoarece opinia mea este că pentru a putea avea o familie iubitoare şi o relaţie armonioasã cu cei apropiaţi trebuie să nu te gândeşti în primul rând la tine. iar ajutorul necondiţionat nu poate fi definit de egoism. întrucât esenţială este intensitatea vieţii. chiar dacă această reacţie presupune. adesea. pe care noi. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Familia este aceea care face ca omul sã treacã de la egoism la altruism”(Auguste Comte) Consider cã afirmaţia lui Auguste Comte este adevãratã. 3) Enunţul corect: El însuşi (Chiar el) a transcris cu majuscule tot textul dat. exprimată în multe dintre creaţiile sale lirice. ci sã încerci sã te intereseze cerinţele celor apropiaţi înaintea celor personale. motivul iad/rai 6. Lumina simbolizeazã binele. A învăţa de la duşman. rai. Figuri de stil: “Sunt beat de lume”-metaforã-sugerează ideea filozofică a eului liric care iubeşte cu patimă lumea în care trăieşte. ca eventualitate a Răului? Interogaţia retorică este o întrebare filozofică la care gânditorul dă o variantă de răspuns constând în ideea unităţii contrariilor “Bine/Rău”. se trădează şi se mint. „Tu”. Adresarea directă la persoana a II-a (”chipul tău nu trece”. nişte simpli necunoscuţi. în relaţie directă cu argumentele aduse. Pentru a putea observa binele trebuie mai întâi sã ştim ce înseamnă absenţa sa. încredere totală în noi. ci numai să simţi o imensă satisfacţie. chip frumos”. înseamnă a învăţa de la oricare alt om. care se opun. nu durata ei. savurând din plin orice moment de bucurie sau de tristeţe. Lumina este metaforă revelatorie pentru “cunoaştere”. Sprijinul acordat oricărui membru al familiei vine dinlăuntrul nostru. “Te caut pretutindeni”. În concluzie. Textul este construit pe antiteza dintre Bine şi Rău. 9)Dragostea eului liric faţă de iubită este extrem de puternică. având scopuri precise. pentru pronunţarea celor douã cuvinte într-o singură silabă. Neîncrederea şi dezamăgirile provocate de oameni creează. actorii trebuie să ne jucăm rolul cât mai bine posibil. doar să ştii să faci diferenţa între bine şi rău. „eu […] îmi strâng”. “cãldura răului”-oximoronsemnifică forţa păcatului. asigurând astfel stabilitate şi echilibru Universului. În ultimul vers. sentiment profund.Ştiu”: are rol de linie de dialog şi marchează vorbire directã 3.prin utilizarea epitetului „frumos” alăturat chipului. având rolul de a potenţa misterul. orice picătură de ploaie sau rază de soare.ingredientele de maximă importanţă fiind pofta noastră de viaţă. Nu am putut niciodată să înţeleg de ce oamenii se feresc să se comporte cu sinceritate. existente în aceeaşi cantitate şi de forţe egale. Adresarea directă „Tu” sugerează subiectivismul poeziei. chiar dacă gestul sau atitudinea ta îţi pot aduce neplăceri. nu în ultimul rând. încât ajung atacabili până şi în propriile convingeri. ceea ce este o mare greşeală. să avem aspiraţii înalte.

Imaginea auditivă a greierilor constituie o muzică ancestrală. Llinia de dialog . pe care-l absorbeai cu nesaţ prin toţi porii. la capătul lumii. care este astfel exprimată într-o frază complexă. Linia de pauză se foloseşte în interiorul enunţului pentru a delimita apoziţia “departe”. Câmpul semantic al nopţii: stele. 10. 8. prezentând un spaţiu personal. poate trăi în pace şi mulţumire numai în cadrul unei familii bine închegate şi sănătoase moral. cu nuanţă metaforică. aducându-mi aminte de un loc în care mi-am petrecut cele mai frumoase zile ale copilăriei: la stâna bunicului meu din Carpaţii Orientali. fiecare se poate bucura cu adevărat de realizări. Asemenea se petrec lucrurile şi într-un eşec. 4. Caracteristici ale descrierii: imagini vizuale (”La orizont […] fulgere/ […] zvâcnesc din când în când). sunt gata să îl sprijine în mod necondiţionat atunci când are probleme. se retrage din mine/înapoi la părinţi”. având cel mai mare punctaj. al originii spirituale a eului liric. „se liniştesc păsări. Ce părere ai? Te aştept cu nerăbdare şi-ţi promit că n-o să regreţi niciun minut petrecut acolo. 6./gornicul nu mai vorbeşte”). De altfel.. Finalul oferă poeziei profunzimea filozofică specifică operei lui Blaga. iar aerul tare şi limpede îţi producea ameţeală. 9.: „În somn sângele meu ca un val. nu bogăţia ci liniştea colibei tale te face fericit”. tot în zona Moldovei. cu toate simţurile în alertă. nu numai în sufletul celui care şi-a împlinit un ideal. Titlul este o metaforă revelatorie pentru tihna sufletească necesară poetului pentru reculegere. că dacă e vorba. povaţă pe care o rosteşte bătrâna soacră a lui Ghiţă: “Omul să fie mulţumit cu sărăcia lui. Incipitul poeziei plasează cititorul într-un cadru nocturn. ingambamentul . În concluzie. Întrun cadru nocturn. fără ieri”). Scrierea unor versuri cu literă mică este un procedeu numit ingambament (enjanbament) care asigură continuitatea ideii poetice. El capătă dimensiuni umane. numai stelele sunt animate. rimă albă. 3. tristeţea fiind împărtăşită cu ceilalţi. deşi strada Primăverii este flancată de pomi şi în fiecare curte există o mare varietate de flori./ gornicul nu mai vorbeşte”.departe. 4. personificări (”fulgere fără glas”). procedeu prozodic numit ingambament (enjambament). al provenienţei. cerul era albastru şi aproape. Timpul. se scurge încet. Stâna bunicului este o întindere mare de iarbă verde şi grasă. specifică liricii lui Lucian Blaga şi sugerează continuitatea ideilor exprimate anterior. “n-am”. Un zvon de ciripit venea de nicăieri. „zvonuri surde prin arbori” imagine auditivă.Ilie al Amariei . când toată natura se domoleşte („Se retrag în pădure şi-n peşteri potecile. armonizarea spicelor ce-şi “ţin la piept grăunţele/ca nişte prunci ce sug” cu omul. moartea etc. Motivul somnului. Ion şi Maria au sosit în acelaşi timp. În primul rând. principala figură de stil este personificarea. umplea văzduhul cu un farmec neştiut. care sugerează un spaţiu nelimitat şi un anotimp încremenit de arşiţa dogoritoare din sufletul poetului. sânge. Sens conotativ: Mihai este în fruntea listei cu olimpicii de la matematică. Varianta 16 1. “nu reiau. 29. întunericul. Îţi scriu aceste rânduri cu o mare încărcătură de nostalgie. 7. 10. formată din mai multe versuri(„Dăinuie un suflet de adieri. regăsire şi întoarcerea la rădăcini.spicele. moralistul Slavici îşi începe nuvela “Moara cu noroc” cu un adevăr universal-valabil.ca inovaţie modernistă în structura poeziei. fiind exprimat prin substantivul nearticulat ”vară”. sânge. Andreea/Andrei Popescu Varianta 15 1. omul este cu adevărat fericit în mijlocul familiei. „întunericul fără de martori”) eul liric se cufundă într-o stare profundă de meditaţie asupra misterelor lumii: strămoşii. construit prin personificarea stelelor („dănţuiesc stelele”). tema naturii. al dogoarei din timpul verii. Prezenţa eului liric: pronumele şi verbele la persoana I singular “eu”. unde te invit să vii şi să petrecem împreună vacanţa de vară. Imagini artistice: „Dănţuiesc stele în iarbă”-imagine vizuală şi motorie. sprijinul moral făcând posibilă revigorarea forţei interioare şi a curajului de a încerca încă o dată. 7. Una dintre trăsăturile specifice este inovaţia în versificaţie. 6. Tu ştii că locuiesc în oraşul Vaslui. de la verdele intens. ţară şi aventuri”. 2. de complementul de loc “La orizont”. avansează. În prima strofă. 2. împlinirile şi eşecurile. A doua şi a treia virgulă marchează enumeraţia de substantive („păsări. încurajarea. Sens denotativ: Îngrijorarea se vedea pe fruntea lui plină de riduri. 3. suflet =spirit. imagini auditive (”ţârâie un greier”. Tema timpului. deoarece urmează să mă duc din nou în vârf de munte. dăinuie = durează. Mai am timp o jumătate de oră ca să scriu tema la română. se dezvoltă. Orice împlinire este trăită la cote amplificate. eul liric simte chemarea sângelui. unde mâna omului nu a apucat să strice feeria peisajului magnific. 5. Sinonime: se liniştesc = se domolesc. tihnit la lăsarea nopţii.06. liniştit când ştie că are alături persoane care îi doresc binele. un pâlc de copaci umbroşi mărginesc locul. personificat şi el. fără ieri”) 5. Îţi povestesc toate acestea. În somn (metaforă pentru o stare de linişte. Sensul cuvintelor: “sporeşte” = înaintează.2008 Dragă Emil. “cresc” = se înalţă. sânge. Figură de stil: Enumeraţia „păsări. Tema timpului filozofic. confort şi siguranţă. prima virgulă coordonează prin juxtapunere două propoziţii (”Se retrag în pădure şi-n peşteri potecile. întrucât ea aduce bucuria izbânzii şi în celelalte inimi. comparaţii (”fulgere […] ca nişte lungi picioare de păianjen”). În noapte. golaşă. motivul nopţii. familia oferă stabilitate. 6. având totodată rol stilistic. Oricine se simte protejat. unde mă aşteaptă brânză şi lapte pe care numai bunicul ştie să le amestece cu mămăligă. Săptămâna viitoare va fi un timp ploios. “meu”. 9. venit din înţelepciunea populară. Figură de stil: Metafora revelatorie “În trupul meu timpul sporeşte de la o zi mai firav” este o confesiune poetică în care eul liric . se vedea până în depărtare. este poluată şi. pe care-l explică. Expresii/locuţiuni: în floarea vârstei. a prinde floare. Modernismul poeziei: prezenţa metaforelor revelatorii. că-ţi venea să pui mâna pe el. oferind un spectacol mirific. 4. veşnic = veşnic. la orizont . Titlul poeziei semnifică anotimpul descris în textul liric. cu o adevărată rapsodie de culori. Cu drag. floare la ureche. Poezia „Somn” de Lucian Blaga se înscrie în modernism. de sus. tot ţinutul.” 3.marchează începutul vorbirii fiecărei persoane care ia parte la convorbire: ex. apoi adoarme “între flori de mac”. lipsit de agresivitate sonoră.(”fără azi. de calm care îi permite să mediteze şi să reflecteze asupra misterului “ieşirii în lumină”). În altă ordine de idei./ fără azi. măsura versurilor variabilă. de la satele ce păreau nişte mărgele înşirate pe linia orizontului. poate comunica sincer cu ceilalţi. a originilor sale (comparaţia „sângele ca un val”). 2. când planul cosmic. cosmică. dar atmosfera. se întrepătrunde cu cel terestru („iarbă”). de împliniri. la stânca maronie. cu care împarte bucuriile şi tristeţile.Varianta 14 1. 8. De acolo. “cântec de lăcuste”). nimic nu se compară cu peisajul montan. “îşi întinde leneş clipele”. în familie. fenomenul fiind astfel umanizat. în armonie desăvârşită cu pământul şi roadele sale.Unde te duci aşa de grăbit? mă întreabă Ioana. ieşirea în lumină. Scrierea cu literă mică la începutul unor versuri din poezie este o caracteristică a poeziei moderne. zvâcnesc din când în când Comparaţia “fulgere//[…] ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse/ din trupul care le purta” semnifică amploarea ameninţătoare prin care fenomenul naturii prevesteşte schimbarea vremii caniculare. În ultima strofă a poeziei.ţară şi aventuri”) şi de complemente. motivul arşiţei. reprezentat de stele. încât mănânci până simţi că plesneşti. visurile şi deziluziile.linia de pauză marchează o apoziţie: “Moşneagul nostru . Folosirea virgulelor are în această poezie diverse roluri. principalul beneficiar al roadelor. Linia de pauză din versul al treilea marchează o pauză în vorbire cu scopul de a accentua chinul căldurii excesive. pe sprijinul şi dăruirea lor totală.ne-a dat cele mai înţelepte sfaturi. Cuvinte în relaţie de sinonimie: lan de grâu . care capătă un aer liniştit. ţară şi aventuri” reprezintă simboluri care compun natura telurică şi natura umană. prezenţa figurilor de stil: epitete (”lungi picioare”). la sălbăticia locurilor. Polisemia cuvântului “timp”: A trecut ceva timp de când nu ne-am văzut. deoarece la “ureche-i ţârâie un greier”. se poate baza pe sfaturile lor. copil din flori. Subiectul al II-lea Vaslui. 5. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Nicăieri nu poate fi omul mai fericit decât în mijlocul familiei sale” (Proverb românesc) Această afirmaţie este în concordanţă cu părerea mea despre relaţiile interfamiliale şi anume că omul se poate dezvolta armonios. . Figuri de stil: Personificarea “fulgere fără de glas” sugerează absenţa tunetelor.“. să îngân”.

tematici. reflectarea gândirii devenind mai dificilă în momentele în care nu ne găsim cuvintele pentru a exprima fluent şi coerent ideea pe care vrei să o transmiţi. În strofa a doua a poeziei „Nocturnă”. nu exagerez deloc. peste 9. 10. ne deplasăm. verbele la prezent “se lărgesc”. precum “toate popoarele”. ca în toate creaţiile lirice bacoviene. piaţa tristă. iar iubita face parte din acest decor şi împrumută trăsăturile lui degradate. fără soluţie de evadare. veac. deoarece ele “în lamură dau”. a înfiinţa. George Bacovia prezintă oraşul ce „doarme ud în umezeala grea”. a sta pe gânduri. nesiguranţa de sine şi stările confuze de atunci. dacă nu era mama mea care să mă susţină consecvent în toate situaţiile. În susţinerea acestei opinii. Poezia se termină cu o metaforă revelatorie “ Eu trepte în sus – nu reiau”. a sta la masă. “nicicând”. 29 iunie 2008 Dragă Andrei. 8. Un al doilea argument în sprijinul afirmaţiei de mai sus îl reprezintă necunoaşterea unor termeni adecvaţi prin care să dezvolţi subiectul abordat. numărul 15. “pierdem” 7. m-a inspirat. Cuvintele “cer” şi “pământ” din strofa a II-a se află în relaţii de opoziţie. „să nu mai ştiu” . Omonimia cuvântului cer: Ỉn urma avionului a rămas pe cer doar un nor de fum. În oraşul amorţit. sfaturile mamei. efectele fiind vizibile atât în sine cât şi în natură. a sta ca prostul. nu există” stând să se stingă. cred că îţi mai aduci aminte de emoţiile. în cuvântul încet. Nu am mai vorbit demult şi îmi pare rău că nu ţi-am mai scris. iar timpul nu ştiu unde zboară atât de repede. de eliberare: “Şi porţile grele se-nchid”. să fii sigur că gândul nu s-a limpezit încă. o intonaţie deosebită privind exprimarea stării de deprimare cauzată de iubire/iubită. “ne” şi verbe la persoana I plural: ”umblăm”. având o locvacitate (vorbărie) obositoare. Titlul scris în limba latină “Ecce Tempus” (”Iată timpul”) se identifică în totalitate cu tema filozofică a poeziei. 3. în care să găseşti imediat expresiile propice conturării ideilor. trist bagaj etc. Linia de pauză din ultima strofă urmează după o comparaţie. a reînfiinţa 4. cărbunele.Florilor. apăsător şi înăbuşitor. tema condiţiei omului în lume/ motivul aştrilor. “univers”.Prezenţa eului liric: . 10. oboseala psihică. târziul 2. Linia de pauză oferă o explicaţie. devenind “mai firav”. clar. Virgulele din prima strofă· marchează o enumeraţie de substantive: “hotare. dăruirea de sine până la sacrificiu.” (Nicolae Iorga. Titlul „Nocturnă” este potrivit ales pentru conţinutul poeziei. oraşul aproape amorţit. Prezenţa eului liric: pronumele la persoana I plural:”noi”. inactiv „doarme ud în umezeala grea”. dar a fost o perioadă agitată şi plină de evenimente. fără prea mari eforturi de adaptare. să trec peste aceste dificultăţi de ordin material şi emoţional. Sinonime: umblăm = mergem. timpul se diminuează. 9. crede-mă. Câmpul semantic al timpului: “ceas”. Rima este variabilă. tărâm”. Ingambamentul este un procedeu stilistic specific modernismului care constă în continuarea unei idei poetice în versul următor. sugerând în fiecare dintre strofe o trăsătură specifica nopţii: în prima strofă „un bec agonizează. 8. în care eul liric se simte claustrat. Modernismul aduce noi concepţii. Câmp lexical “umiditate”: moină. când gradul de cultură nu tinde către zero.verbele la persoana I singular– „stau”./ Stropii sar. Îi cer cartea astăzi. ci numai prin începerea versului cu literă mică: “Numai în arbori inelele anilor/ mereu se lărgesc”. Cu drag. în timp ce. în a doua. întrucât numai citind îţi poţi forma un vocabular bogat. chibzuim. renunţă să se mai concentreze şi nu înţelege nimic În concluzie. păstrând astfel măsura versurilor. Expresivitatea poetică presupune exprimarea plastică a ideilor. există. Punctele de suspensie marchează o pauză mare în cursul vorbirii şi îndeamnă la meditaţie. ca să mă pot încadra în societate. apă. “nu reiau” care accentuează condiţia de muritor a omului în antiteză cu regenerarea continuă a materiei. noroi. lipsa lecturii fiind evidentă. care reprezintă o sentinţă a eului liric.50 şi victoria aceasta mi-a redat încrederea în valoarea cunoştinţelor mele. Perenitatea naturii este în antiteză cu efemeritatea omului. Ultima strofă începe cu o enumeraţie “Fosforul şi apa. 8. afirmaţia este întemeiată. “sporeşte” permanentizează efectele timpului asupra arborilor care mereu întineresc. spleen-ul. Varianta 18 1. În primul rând. În strofa a doua linia de pauză creează o atitudine afectivă a eului liric. glodul. câţi oameni nu vorbesc încontinuu. sugerând elementele esenţiale . “veac”. str. După părerea mea. ninge 2. iar măsura versurilor inegală. Cuvinte derivate de la “a fi”: fiinţă. Ca urmare. 7. Izbânzile la examene mă determină să iau în considerare. În prima strofă. putând fi consideraţie şi ca o propoziţie incidentă. Apa. Tema filozofică a poeziei. elementele componente ale materiei pe care timpul le favorizează. agonia becului. fire. În ultima strofă predomină verbele la prezent “dau”. În strofa a doua verbul la conjunctiv “să îngân” exprimă dorinţa şi năzuinţa eului liric de a fi mereu tânăr./ Ninge zoios”. o variantă de acţiune prin versul “Un bec agonizează.ilustrează trecerea implacabilă şi ireversibilă a timpului. disperarea.lea Cluj. 5. ideea pe care vrei sa o exprimi. Nu aş fi reuşit. fără soluţie de ieşire din impas: “Şi porţile grele se-nchid”. fără a marca aceasta printr-o pauză. la care interlocutorul nu face faţă. “Umbra mea stă în noroi ca un trist bagaj-”. 6. procedee şi abordări în literatură. nicicând = niciodată 4. nu îţi găseşti cele mai potrivite cuvinte cu uşurinţă. 9. a sta locului. există. atmosfera este apăsătoare. a sta pe bară. Pe de altă parte. consider că atunci când gândeşti şi ai într-adevăr ceva de transmis interlocutorului. toate fiind sugerate prin simbolurile prezente în poezie: umezeala. Îţi reamintesc adresa mea. tărâm s-au şters” reprezintă o enumeraţie metaforică pentru trecerea ireversibilă a timpului şi nemărginirea spaţiului. în continuare. umezeală. Mihai/ Mihaela Varianta 17 1. Imaginea oraşului de provincie ca spaţiu închis. porţile grele. Sunt fericită să te anunţ că am luat medie mare la examenul de bacalaureat. “suntem”. galbenul sulf”. ud. îndrumările pe care se străduieşte să mi le insufle fără ostentaţie. am intrat la Academia de Studii Economice la toate facultăţile la care am dat examen de admitere. a desfiinţa. care trăieşte cu certitudinea că fiecare zi care trece este o treaptă mai puţin către moarte. ca să te oblig astfel să-mi scrii şi poate ne întâlnim şi noi vara aceasta. insalubră de “umezeala grea” („Case de fier în case de zid/ Şi porţile grele se-nchid”). Subiectul al II. a fiinţa. stropi. cumpănim = cântărim. în număr de patru. Condiţia de muritor ilustrează cât de limitat este destinul omului. Eul liric sugerează trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului pentru om în contrast cu regenerarea continuă a naturii: “Numai în arbori inelele anilor/ mereu se lărgesc” . unde se grăbeşte omenirea?! Deşi a trecut ceva timp de când ai dat bacalaureatul. „Un clavir îngânăncet la un etaj” – imagine auditivă „Stropii sar” – imagine vizuală 6. şi. pentru om. voi aduce câteva argumente şi exemple edificatoare. cât de bătrân!”. doza de incertitudine asupra ideii ce urmează a fi expusă constituie un motiv puternic pentru confuzia exprimării. Altă funcţiune este de a marca înlocuirea vocalei iniţiale “î”. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Când nu găseşti cuvântul. 3. . Tema naturii. Cugetări) Nicolae Iorga opinează că până în momentul în care nu ţi se formează limpede. iar în ultima. Cratima leagă două cuvinte ca să micşoreze numărul de silabe. m-a motivat şi am învăţat de la ea să-mi stabilesc o ierarhie a obiectivelor mele. Expresii/locuţiuni cu “a sta”: a sta de vorbă. Nici nu-ţi pot reda în cuvinte ce perioadă cu încărcătură emoţională aproape de nesuportat. “cred”. Altruismul ei. cer = boltă. imagine construită printr-o personificare.“eu fiul lor.Trăsături simboliste: stări sufleteşti specifice simbolismului sunt tristeţea. veac.pronumele la persoana I singular –„mea” 7. probabil. completând imaginea deprimantă a oraşului: “Umbra mea stă în noroi ca un trist bagaj . Versul “Hotare. dar fără posibilitatea împlinirii visului. nu există”. găseşti totdeauna cele mai potrivite cuvinte şi poţi impune respect şi consideraţie. mai ales că este prima mea vacanţă relaxată: Cluj. la şcoală. este un element dezintegrator de materie ce provoacă eului liric stări de disperare şi degradare psihică. 5.

Ştefan cel Mare trăieşte prin faptele de vitejie. specifică sonetului. imensă 2. mări. “rod îmbelşugat” 6. măsura versurilor este de 8 silabe. Poezia redă. Ca prim argument. 10. Varianta 20 1./ fără să vrei. mândria Clujului. stânci. dar nu la tine la şcoală. care trebuie să imprime în mentalitatea micuţului normele de conduită valabile în societate şi să îi insufle concepţia de bun cetăţean. Toamna. care. În ziua cea mare totul era pregătit ca la carte. spre ea te ţii”.figuri de stil: personificări (”dorul lor nebiruit/ Îl logodi cu vasta strălucire”) . baloanele şi pancartele cu cele mai surprinzătoare texte de bun-venit au fost atracţia principala pentru cei care ni s-au alăturat la această “seculară” sărbătoare. Aspiraţiile înalte ale omului îl determină să facă eforturi deosebite ca să prindă steaua strălucitoare. Alţii au cântat un repertoriu din vremea aceea. ocrotite de “casca lui de frunze”. Cea de-a doua virgulă este o respiraţie în interiorul versului şi o licenţă poetică. iar copacul se pleacă recunoscător sub greutatea roadelor. Am conceput invitaţiile pentru oficialităţi şi foşti absolvenţi şi am ajutat la crearea discursului pe care trebuia să-l ţină şeful de promoţie din anul acesta. “suntem”. statul încearcă să îndepărteze copii abuzaţi din căminul lor şi să îi plaseze în grija unor asistenţi maternali sau chiar să fie propuşi spre adopţie. “ar vrea/ Să sfarăme”. apă. rezistă tuturor vicisitudinilor vremii şi reuşeşte să aibă “rod îmbelşugat”. Echilibrul universal este asigurat de legile nescrise ale existenţei. Aparţinând etapei parnasiene a creaţiei lui Ion Barbu. Toţi aveau în privire o încântare nemărginită şi o bucurie greu de controlat. un plan terestru şi un plan cosmic: “tot ce sub noi era pământ” […] “Un cer deasupra ne-a rămas”. permanentizarea stărilor eului liric: “umblăm”. 29. naşterea geologică fiind “un spasm încremenit” cu trăinicie eternă “de granit”. copilul nu va mai recepta cu uşurinţă faptele şi atitudinile din jur şi va avea o gândire confuză sau săracă. 8.care compun Universul. menţionez faptul că educaţia primară a copilului este făcută de părinţii acestuia. Schimbarea categoriei gramaticale: “De-un strălucit albastru viziunea lui e plină” 5. care sugerează absenţa oricărei finalizări a stării de prăbuşire. renunţare = abandon. înfăşoară copacul în culorile apusului de soare. “obşteasca armonie”. Lirism obiectiv: Pronumele şi verbele la persoana a III-a singular: “ar vrea “. prin apoziţia “-Şerpuitoare formă veşnic vie -”. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “La toate popoarele civilizate viaţa de familie este baza ordinii sociale şi de stat. Prezentul gnomic al verbelor exprimă o acţiune continuă. Virgula din finalul celui de-al treilea vers desparte regenta de subordonată. Să ştii că unul dintre absolvenţii liceului nostru. iar medalia omagială a fost înmânată invitaţilor. Figură de stil: Personificarea copacului. Conjunctivul verbelor “să vrei”. 9. Imagini artistice dinamice: imaginea munţilor:”un braţ semeţ au repezit spre fire”. prin imaginarul artistic specific barbilian. cum este căderea stelelor. alcătuire. “casca lui de frunze”. aşa că imaginaţia şi-a spus cuvântul. boli psihice etc. 2. 5.” (Valeriu Branişte) Sunt perfect de acord cu afirmaţia lui Valeriu Branişte. În final. soarta oarecum blestemată a artistului care. Descrierea . adresarea directă la persoana a II-a singular are nuanţă sentenţioasă.6). promoţia 1981 este profesor de matematică la un liceu din Sibiu. necuprinsă = nemărginită.ca mod de expunere în creaţiile lirice: imagini artistice: vizuale (”Sub casca lui de frunze un rod îmbelşugat”). a creat roade bogate. S-au organizat scenete ancorate în vremea de demult. Antonime: crispate = destinse. care aşază în relaţii de opoziţie ipostaza anterioară a copacului cu aceea din finalul poeziei. articulat “Copacul” metaforizează poetul. acestea putând fi opera artistică. care este coleg de clasă cu mine. “s-o prinzi”. “să bea”. Alexandru/ Alexandra Varianta 19 1. figuri de stil: personificarea (vezi pct. 3. “să bea” 7. artistul. epitetul în inversiune “obşteasca armonie” asigurând lumii împăcarea cu sine şi gratitudinea pentru “rod îmbelşugat: “În toamna lui. 4. fascinat de evenimente cosmice misterioase. s-au oferit coroniţe şi diplome elevilor merituoşi. aflat în toamna vieţii. viaţa de familie armonioasă oferă societăţii cetăţeni cu simţ civic şi comportament social adecvat. 9. Figură de stil: inversiuneametaforică “vasta strălucire” accentuează imensitatea srălucirii naturii şi asigură realizarea rimei îmbrăţişate a poeziei. înfăşoară = desfăşoară. De altfel. Meteorologii anunţă o vreme caldă. imaginile stâncilor şi ale apei care îşi fac loc printre stâncile munţilor şi şerpuiesc prin câmpii pentru a ajunge la punctul de vărsare “către mări odihnitoare”. 4. 8. “nu-i goneşte”. aceea că “La toate popoarele civilizate viaţa de familie este baza ordinii sociale şi de stat”. Imagini artistice ale copacului: “mii de crengi crispate”. prin care se construieşte un joc al formei şi al imaginii: forma munţilor care se înalţă semeţi şi repeziţi. întocmire = înfăptuire. Aceste măsuri sunt considerate şanse reale pentru micuţii năpăstuiţi să se integreze în societate şi să fie ţinuţi departe de ilegalităţi. asemenea copacului.. De aceea. îmbinat cu timpul trecut .”era” şi “a rămas”. “îl înfăşoară”. 10. întrucât desparte subiectul multiplu de predicat. poezie cu formă fixă în care ultimele două strofe sunt terţete. însă totul rămâne la stadiul de dorinţă. Pregătirile au început cu două săptămâni înainte.Versul ”Un braţ semeţ au repezit spre tine” reprezintă o imagine vizuala ce simbolizează importanţa pe care aceştia o au în natură. de confuzie existenţială. dialoguri şi relaţii comportamentale din epocă. dacă părinţii lor decad din drepturi. pe toţi ne-a cuprins o frenezie fără margini. poezia „Munţii” are o structură fixă.”lui”. Vremea rochiilor cu crinolină a trecut de mult. cu puţine precipitaţii. “cade” etc. În al doilea rând. Ghirlandele de flori. “umeda perdea”. sugestia este dată de .. despre care mitologia populară spune că se întâmplă ceva important celui care vede acest fenomen: “Vreo stea când cade din tării. violenţă fizică şi verbală. Se manifestă aici lirismul obiectiv. imposibilitatea realizării idealului dă o notă elegiacă poeziei. Penultima strofă a poeziei începe cu o metaforă sugestivă pentru dorinţele omului. Poezia “Copacul” de Ion Barbu este un sonet. Sens conotativ: În neguri de trecut. În concluzie. Sinonime: posomorâtă = tristă.2007 Dragă Rareş. este cunoscut şi demonstrat ştiinţific faptul că majoritatea infractorilor şi a delincvenţilor juvenili provin din familii dezbinate sau cu grave probleme comportamentale. Cu drag. de regulă până la 7 ani. Rima este împerecheată. strălucit = opac. imaginea apei: “şuvoiul apei neîncăpătoare/-şerpuitoare formă veşnic vie-” 6. omul creator de frumos. “pierdem”. căruia i se atribuie trăsături umane: “hipnotizat”. Secvenţa lirică începe cu o conjuncţie adversativă. Expresivitatea se defineşte prin împletirea modurilor şi timpurilor verbale. Câmpul semantic al naturii: câmpie. Îţi scriu aceste rânduri pentru a-ţi povesti cele petrecute la festivitatea de împlinire a o sută de ani de la înfiinţarea şcolii noastre.Virgula din primul vers marchează stilistic o enumeraţie.06. 10. “mergem”. Fiecare clasă şi fiecare elev trebuia să participe efectiv la sărbătoarea liceului.imagini vizuale: “Şuvoiul apei neîncăpătoare”. Subiectul al II-lea Sibiu. 3. definită prin epitetul augmentativ în inversiune “augusta toamnă”. “să nu ne-ajungă” exprimă năzuinţa de izbândi. 7. epitete în inversiune: “limpedea lumină”. Titlul format din substantivul comun. pentru a fi siguri că totul va ieşi perfect în acest moment unic pentru noi toţi. însă eu m-am implicat în organizarea festivităţii ca atare. cum ar fi consumul abuziv de alcool şi de substanţe ilegale (droguri). Mă copleşesc nouri de melancolie. Liniile de pauză din primul vers al ultimei strofe marchează o metaforă explicativă pentru imaginea apei. Când ne vom întâlni am să-ţi arăt diploma pe care am primit-o şi de care sunt foarte mândru. copacul se-nclină către glie”. de la începutul secolului al XX-lea. am imaginat costume. Cele două puncte atrag atenţia asupra explicaţiei sub forma descrierii prin imagini vizuale. Dacă acestea nu sunt înfăptuite până la o anumită vârstă. în care eul liric transfigurează prin intermediul imaginarului poetic viziunea sa despre natura impunătoare. însă numai imaginea îţi rămâne. îmbelşugat = sărăcăcios. elevi şi profesori. Liceul Teoretic “Emil Cioran”. Trăsături ale descrierii: . 9.

4.bogăţia procedeelor artistice: imaginile vizuale (”Şuvoiul apei neîncăpătoare”) şi de figurile de stil: epitete (”braţ semeţ”. “noastră”. a face casă bună cu cineva. prin care Arghezi sugerează starea de nefericire. dă poeziei un ton familiar. dar “norocul şi-l face omul” prin strădanie. veche = nouă. Expresivitatea poeziei este dată de folosirea verbelor la conjunctiv şi viitor.”şerpuitoarea formă”. “cade-n geam zăpada”. de deprimare manifestată în orice situaţie a unui cuplu care se destramă. “palidul cadran” 6. . omul trebuie să înveţe să-şi schimbe orizontul. să înveţe noi îndeletniciri pentru a putea să-şi găsească un alt loc de muncă. Ezitând. care nu are loc pentru cei leneşi”. Un alt argument adus în favoarea acestei afirmaţii este faptul că cei mai săraci oameni sunt cei leneşi. Cei care nu au chef să trudească nu sunt nici măcar invitaţi la interviu. inventivitate şi dorinţă de progres. Figura de stil: “noiembre prelungă şi sonoră” . ceasul. Cratima leagă două cuvinte. reprezentat de adresarea directă (pronume la persoana a II a ) autorul dă poeziei un ton sentenţios. este statornicit “din veac în veac” în inima poetului şi constituie pentru el viaţa însăşi. neidentificat.06. “am auzit”. evidenţiez ideea că. nepotul/nepoata voastră iubitoare. cadran. a doua propoziţie. Prin metafora blestemului -„s-asculţi de el (blestemul)”-.simbolizează eternizarea stării de melancolie a celor doi îndrăgostiţi (”amândoi”) pentru trecerea timpului şi neputinţa împlinirii iubirii. plecarea = sosirea. prin care se evidenţiază atotputernicia cuvântului în Univers. de a-şi întreţine familia. Având în vedere cele afirmate mai sus. Câmp semantic: oră. Pe lângă felicitările. limbile. scânteiere = lumină 2. către poetul-simbol al artistului. . Încep prin a vă mulţumi pentru cadoul trimis care îmi este de foarte mare folos. Subiectul al II-lea Text argumentativ: „Munca este legea lumii moderne. care exprimă patima creaţiei şi o proiectează într-un timp nedefinit. prin care mă ruga să merg până la ea. 8. În concepţia lirică a poetului. Omonimia cuvântului “cer”: *Un cer albastru-vineţiu se întrevede printre nori. 29. tema condiţiei poetului/artistului în lume 7. în sprijinul acestei opinii aduc următoarele argumente: În primul rând. am bătut încet când. prin condiţia comună pe care o au în Univers. Subiectul al II-lea Timişoara. Imagini vizuale cromatice: “gara cenuşie”. vremea. am avut parte şi de o incredibilă surpriză din partea colegilor. m-am îndreptat spre uşa ei. deşertăciune = zădărnicie. Semantica acestui cuvânt sugerează şi intervalul de timp când doi îndrăgostiţi stau despărţiţi. începând cu “sau”. Ultima strofă a poeziei începe cu o interogaţie retorică. În ultimă instanţă. eliptică de predicat. jalea = bucuria. Abia astept să vă văd şi să vă povestesc şi celelalte intâmplări incredibile ce au avut loc în ultima perioadă. eul liric sugerează ideea că patima creaţiei este înrădăcinată în fiinţa poetului. Utilizarea persoanei a II-a pronominale şi verbale: Verbele şi pronumele la persoana a II a atestă adresarea directă a eului liric către poetul necunoscut. iar rima împerecheată. Antonime: sonoră = tăcută. “tu”. “ai simţit”. Varianta 22 1. care nu are loc pentru leneşi”(Eminescu) Afirmaţia „Munca este legea lumii moderne. Harul artistic are origini divine. Expresii/locuţiuni cu substantivul “casă”: casă de piatră. “ai împăcat”. care nu are loc pentru leneşi” are valabilitate şi în societatea de astăzi. Titlul este exprimat printr-un substantiv nearticulat “Despărţire”. care mi-au pregătit o petrecere-surpriză. definind lirismul subiectiv. în orice anunţ de angajare se specifică faptul că de la viitorul angajat se cere neapărat „dorinţa de muncă”. tema timpului. . oricât de puţin solicitante ar fi îndatoririle lui ca angajat. iar imperativul „să n-ai deşertăciune”.prima virgulă coordonează adversativ două propoziţii. 6.a doua virgulă marchează coordonarea disjunctivă. am văzut că era intuneric peste tot. Semnele de punctuaţie din ultima strofă: . sugerat de epitetul “necunoscut”. Totul a inceput cu un telefon misterios de la o colegă. cu scopul de a se rosti două silabe în loc de trei. Tudor/ Teodora Varianta 21 1. Următoarele trei versuri se constituie într-o amplă interogaţie retorică şi adresarea directă prin verbe şi pronume la persoana a II-a: “visezi”. “visezi”. Eul liric imaginează starea de nelinişte a iubitei care suferă pentru dragostea pierdută. “ai stat”. permanentizând-o. Nici nu mă aşteptam să primesc atâtea cadouri. Prin lirismul subiectiv. om de casă. *Aş vrea să-i cer mamei un cadou mai special. fiind totodată o adresare directă către oricare împătimit al scrisului.epitet dublu . 4. Lirismul subiectiv este motivat de prezenţa mărcilor lexico-gramaticale care confirmă prezenţa eului liric în poezie: verbe şi pronume la persoana I : “am plecat”. “ta”. tehnologizată. la forma negativă. cuvântul este omnipotent şi încărcat cu forţă creatoare pentru revigorare spirituală:„ai să umbli prin suflete-n cuvinte”. veselia 2. casă de cultură. ornic 5. cei leneşi nu au nicio şansă de a trăi decent. motivul despărţirii. 9. Prozodia se înscrie în modernism: versurile sunt inegale. secundă. deodată. Titlul „Poetului necunoscut” certifică faptul că această creaţie lirică este o artă poetică. măsura este variabilă. uzine etc. Tema iubirii. ideală prin valoare artistică. prezenţa substantivului “altar” conferind creaţiei valenţe sacre. “ai stat”. 10. 9. or. propria nelinişte provocată de atotputernicia Cuvântului. sens justificat prin bogăţia câmpului semantic al “timpului”.2008 Dragă Alin. Îmi pare foarte rău că nu aţi putut sa fiţi cu mine într-o zi atât de importantă .Sinonime: beznă = întuneric. însă când am ajuns la scara blocului. Rima împerecheată. fiind atras structural şi în mod decisiv de puterea cuvântului care „leagă şi dezleagă” orice. Imaginea vizuală “caden geam zăpada” şi imaginea auditivă “bătaia s-asculţi” amplifică starea de sugerează “răceala” interioară şi bătăile inimii care tânjeşte după iubire. Am avut parte de cea mai frumoasă aniversare. 10. eul liric dă sfaturi unui interlocutor imaginar. de când nu ne-am întâlnit. Titlul are şi nuanţă sentenţioasă. unde roboţii iau locul oamenilor în fabrici. “tu”. cei cărora nu le place munca şi nu pot păstra niciun serviciu. măsura de 13-14 silabe 5. sub pretextul că a lipsit de la şcoală şi are nevoie de caietele mele. Comentarea ultimei strofe: Poezia „Poetului necunoscut” este o artă poetică a lui Tudor Arghezi. la care ea visează în ceasul înserării. într-o lume atât de modernizată . însă am înţeles că o să ne vedem cât de curând. “mări odihnitoare”) Subiectul al II-lea Dragii mei bunici. 7. care ar fi putu vindeca suferinţa iubirii sau ar fi putut-o amplifica. “s-asculţi”. prin care eul liric sugerează trecerea timpului. stabilind o legătură intimă între generaţii de poeţi. taine = secrete.punctul marchează încheierea frazei (enunţului) 3. Cu dragoste. nu pot concluziona decât că Eminescu a exprimat una dintre cele mai profunde observaţii privind societatea din orice timp şi anume că „Munca este legea lumii moderne. Cei mai mulţi dau vina pe neşansă. afirmaţie demonstrată prin argumentele expuse. Acest fapt mi-a trezit mici bănuieli că se întâmpla ceva neobişnuit. păstrând astfel măsura şi ritmul versului 3. dar şi prevenitor despre condiţia artistului în lume. Motivul visului. cadourile şi urările din partea celor dragi. nimicnicie. care ar putea fi propriul eu creator. uşa se s-a deschis brusc şi o explozie de artificii a luminat un tort enorm. Semnificaţia unei figuri de stil din prima strofă: Metafora “altarului visat” ilustrează aspiraţia oricărui poet de a realiza o operă unică. Petrecerea a durat până dimineaţa pentru că atmosfera a fost prietenoasă şi veselă. iar treizeci de copii au început să câte „La mulţi ani”. “ne”. 8. adresarea directă prin pronume şi verbe la persoana a II-a singular: “tale”.

Conjuncţia “căci”. a face gaură-n cer. Semnul exclamării evidenţiază dorinţa eului liric. atât ca individ. grele. diferenţă ca de la cer la pământ. Metafora „stei de stâncă” poate sugera neclintirea şi tăria artistului. Câmp semantic “înger”: “fericirile”. cântec şi voie bună ne-a emoţionat atât de mult. Seara şi întunericul cuprind întreaga fire: „În şirul vieţii noastre întreg. crede-mă. suportul religios. cât şi spiritul european pe care încercăm să-l adoptăm cu brio. Singurul pronume la persoana I este la numărul plural. Colegii mei au organizat un concurs de cultură generală. „slujesc”.” În primul rând. Metafora. dar este dezolat când realizează că „straja de sus şi-a luat răgaz”. Expresii/locuţiuni: e strigător la cer. Cratima ajută la păstrarea măsurii şi a ritmului. cu sens concluziv şi explicativ. În contact cu oamenii. e picat din cer. aceea a pericolului desacralizării lumii. 4. nedreptate strigătoare la cer. ar rezulta că substantivul “de asfalt”. căci altfel nenorocul bate la uşă. După cum ştii şi tu pe propria piele. “trupu-i alb” în opoziţie cu “o bună pământească”.06. existând pericolul desacralizării lumii. Titlul acestei poezii. el devine neputincios în faţa relelor care “încolţesc” şi sunt pe cale să evolueze în lume. Adverbul “mai” este folosit în versul “îngerul meu îşi mai aduce-aminte” pentru a exprima ideea că îngerul păstrează amintirea timp îndelungat. înţelegându-se că nămolurile ar conţine asfalt. dar şi forţa creaţiei sale. Rolul stilistic al conjuncţiei „de” în cadrul celei de-a doua strofe este de a evidenţia. familia îţi poate da o forţă interioară. dacă simţi sprijinul necondiţionat al celor apropiaţi. de asfalt”. 5. Tema sacrului. în lumea muritorilor. 8.“Livada. pe măsură ce „zilele albe […] au început să plece. a sublinia dorinţa eului liric pentru viaţa. că şi tu ai fi rămas impresionat de măreţia festivităţii. al înserării 7. Lirismul subiectiv se realizează prin prezenţa mărcilor lexico-gramaticale ale eului poetic: verbe la persoana I singular „aş fi”. cioplit cu dalta-n lung”. faptul că timpul se scurge ireversibil. Sărbătorirea liceului a căpătat perenitate prin participarea numeroasă şi prin implicarea emoţională a tuturor invitaţilor. prin schimbarea funcţiei sintactice din atribut în complement. 10. 10. Motivul nopţii. În altă ordine de idei. Aşadar. aflat în toamna existenţei. un echilibru sufletesc şi o siguranţă în forţele proprii. să-ţi povestesc ce-am mai făcut în ultimul timp. cu întrebări distincte despre istoria liceului. aceea că “ O familie trebuie să fie unită şi solidară. „Toamnă de suflet” scrisă de Tudor Arghezi. argumentează cu persuasiune afirmaţia de mai sus. comunicarea şi bunăvoinţa sunt trei lucruri esenţiale pentru a te putea integra în societate. iar rima încrucişată. Tonul elegiac sugerează ideea timpului ce se scurge ireversibil şi implacabil pentru om. grele”. Scopul: „ca să cânte” 4. 29. dezbinarea a dus la destrămarea sigură a acestora. “cerul”. Antonime: larg # strâmte. 8. Sens conotativ: Discursul despre pericolul de a consuma droguri n-a dat roade. 3. ca. „să ajung”.Mă bucur nespus că mi-am făcut puţin timp pentru a-ţi scrie câteva rânduri. Scriitori importanţi au ilustrat în operele lor acest aspect social. Eul liric încearcă să se mai agaţe de ultima sa speranţă. cu valoare de „dacă”. intră în construcţii verbale aflate la modul condiţional optativ: „de-ar răsuna”. ori relaţiile dintre fraţii Aglae Tulea-Costache Giurgiuveanu care se urăsc din motive meschine. întrucât heruvimul este îngerul aşezat de Divinitate să vegheze cărarea ce duce la pomul vieţii. o încredere în sine extrem de benefică prin faptul că. motivul îngerului 7. apoi s-ar modifica şi sensul comunicării. Bolnav de monotonie şi de tare umane. câmpul şi-au pierdut şi floarea/ şi roadele şi frunza şi culoarea”). dacă heruvimul care ocroteşte omenirea de păcate s-a contaminat de “boală”. Relaxarea mea a constat în participarea la festivitatea organizată cu prilejul centenarului liceului nostru. mâhnirea ce pune stăpânire pe sufletul eului liric. încât am uitat şi de examenele ce se întrevăd din ce în ce mai aproape. îngerul se molipseşte de relele acestora şi nu-şi mai găseşte locul în cer (“oriunde capul caută să-şi puie/ Locu-i spinos şi iarba face cuie”). Te îmbrăţişez cu drag. sugerând iminenţa morţii. „aş sta”. iar tatăl este complet indiferent faţă de creşterea lor. A fost un eveniment spectaculos. Prin eliminarea ultimei virgule din versul “Nămoluri fierte. întrucât „de”. Abia aştept să ne relaxăm după examene şi să mergem într-o excursie la munte. la care răspunsurile spontane şi pline de vitalitate au stârnit ropote de aplauze. ieri#azi. se suspectează reciproc şi nu există o relaţie afectivă între ei. aceea ca „măcar un glas de goarnă” să răsune în lume. dezbinarea este iminentă. destinul fiecăruia evoluând spre eşec. Metafora “cripta nopţii” ca şi comparaţia personificatoare “Zilele albe” […]/ Ca nişte bărci tăcute” simbolizează condiţia de muritor a omului. totodată creează muzicalitate la nivelul versului. ca templu măreţ al propriei creaţii artistice. este o metaforă care simbolizează amărăciunea. Cu siguranţă. pentru manifestarea acesteia . astfel. însă. 3. imagine ce sugerează apropierea morţii. Poate că am fost cam patetică. zilele # nopţii. Titlul “Heruvim bolnav” sugerează pericolul care pândeşte omenirea şi anume acela de a-şi pierde spiritualitatea. 6. este un an greu în care trebuie să facem eforturi foarte mari pentru un viitor mai sigur. poetul autoincluzându-se. semnifică totalitatea încercărilor la care a fost supus sinele poetic. verbe ce exprimă o dorinţa”. 6. câmpul […]floarea” în opoziţie cu “Apele negre […] Nămoluri fierte. însă totdeauna se impune şi puţină recreere. În concluzie.limbajul artistic original: estetica urâtului realizat prin relaţii de opoziţie . care nu poate aduce decât fericire şi izbânzi în viaţă. “Tăria” 5. 9. ai fi fost încântat să participi la o astfel de manifestare.intelectualizarea poeziei – viziunea filozofică a raportului spiritual dintre om şi Divinitate (demitizare) . unde atmosfera plină de culoare. prin contrast. răsună # tăcute/mute 2. chinuit de “buba pământească” apărută pe “trupu-i alb” ca simptom ameninţător pentru desacralizarea omenirii. Trăsături moderniste: . prin acelaşi destin de muritor. Comparaţia “Cerul la gust i-ajunge ca un blid/ Cu laptele amar şi agurid” sugerează ideea că relaţia omului cu Divinitatea s-a degradat. Subiectul al II-lea Cluj-Napoca. Tema: Timpul efemer. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “O familie trebuie să fie unită şi solidară. Sorin/Sorina Varianta 23 1. Dacă membrii unei familii au interese divergente. „de s-ar clăti”. “noastre” sugerează faptul că eul liric se autoinclude în omenire. Varianta 24 1./ Ca nişte bărci tăcute”. cărui slujesc de treaptă”. a ajunge în cer. Ultima strofă a poeziei debutează cu verbul la condiţional optativ precedat de prepoziţie. Ultimele două versuri. în care mama exercită o autoritate nefastă asupra dezvoltării personalităţii copiilor. „de-aş fi”. solidaritatea lor iubitoare. care exprimă dorinţa eului liric de a trăi în eternitate: „De-aş fi un stei de peşteri. Refugiul spiritual rămâne poezia. Se ştie deja că “unirea a făcut puterea” unui colectiv. “saştept”. consider că înţelegerea. se face seară”. prin care s-a evidenţiat atât spiritul naţional al românilor. Bunicii mei au casa în capul satului. căci altfel nenorocul bate la uşă” (Thomas Mann) Sunt întru totul de acord cu afirmaţia lui Thomas Mann. situaţii ce i-au modelat/ erodat întreaga fiinţă – trup şi suflet. Tema: condiţia de muritor omului în lume. 2. Măsura versurilor este de 13-14 silabe.2008 . ar restrânge enumeraţia la doi termeni în loc de trei. legând două cuvinte şi formând o singură silabă. 9. „cioplit cu dalta-n lung”.de pildă. cât şi ca grup. a unei familii şi. că altfel cedezi nervos. o familie “unită şi solidară” poate asigura fiecăruia dintre membrii săi. poţi învinge în viaţă toate obstacolele. Relaţiile degradate evidente în cadrul familiei Tulea. îngerul devine total dezinteresat de viaţă şi de culoare (“ Livada. sugerează o consecinţă cutremurătoare a întregii idei poetice. George Călinescu în romanul “Enigma Otiliei”. ca în alte vacanţe. singura pe care a slujit-o cu credinţă şi care poate fi o treaptă spre eternizare: “Cu templu în spinare.

Expresii/locuţiuni cu “aer”: o gură de aer. 7..Nemira) 10. la atingerea delicată a umărului. între cuvinte care se repetă. întregi = compleţi. între interjecţii identice. mat = opac. A avut dreptate cine a zis că tinereţea se găseşte la munte – aer curat. asumată de eul liric. a. În ambele cazuri. Dacă ai şti câtă exuberanţă ne inoculează muntele. Figura de stil:”clinchet stins” metaforă şi imagine auditivă care sugerează emoţia puternică pe care o simte îndrăgostitul.continuarea ideii din versurile anterioară. “bate-n arbori ora” 6. Chiar din prima strofă. N-aş fi crezut că timpul trece atât de repede… Dar încerc să nu mă stresez prea mult. punctele vulnerabile. Varianta 26 1. de unde rezultă că el te poate doborî cel mai uşor. al simţământului înălţător care atinge cerul. Tema iubirii. 4. dar. cel mai mult mi-au plăcut concursurile. Ed. 6. închipuire. se foloseşte după majoritatea abrevierilor. ultima persoană de la care te-ai aştepta să te lovească. aer cald. . Enumeraţia “pe bănci/ şi pe statui. a intra la facultate.limbajul artistic se distinge prin ambiguitatea expresiei: “steaua neagră a părului tău scurt” – metaforă . (DOOM-2): Cu chiu. ca să poţi discerne adevărul despre fiecare dintre cei ce vor să pară apropiaţi. este tăios. ceea ce exprimă o acţiune trecută de curând. “nu ne-a lovit”.] albastre" . linişte… Revenind la eveniment. Tema: misiunea artistului în lume. a pluti ceva în aer. Peisajul este de o splendoare ce nu poate fi descrisă în cuvinte. “începea” ilustrează expresivitatea strofei. fără a se marca versurile prin majusculă (”scindare a unei unităţi lexicosintactice prin dispunerea ei în versuri diferite”. a intra în vorbă cu cineva. fără a se marca fiecare vers prin majusculă ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite". secretele şi este. "albe spume" .continuarea ideii din versurile anterioare. sugerând continuitatea sentimentului de dragoste. 10. şi mă anunţa că sunt restantă cu plata ratelor. adică la câmpie. “luceau”. dar şi tandru şi miraculos: "intrând în miracol. Sinonime: se-adumbrea = se întuneca. care accentuează valoarea spirituală a românilor.metaforă. în poezia anilor ‘60. a fi în aer. 5. ai veni şi tu aici în fiecare săptămână.. bancurile fără perdea au luat amploare. ca semn de ortografie. păsările. din păcate. ci să-mi menţin echilibrul.limbajul artistic se distinge prin ambiguitatea expresiei: "cuvinte scrise cu colţul inimii noastre" – metaforă ingambamentul . Virgula. Verbul "suntem" la prezentul gnomic şi gerunziul "intrând" constituie expresia certă a continuităţii românilor în patria lor. cu tandră mirare". de prieteni. tinerii. fericirea până la cer dă sentimentului valenţe înălţătoare: “Luceau intens. motivul sărutului 7. care ajunge la fericire şi extaz. şters 2. Martorii îndrăgostiţilor. în fantezia cititorului/poetului: “pe statui. presate de un cer/ pe care-l începea iubirea noastră”. întrucât el poate afla o mulţime de intimităţi. de clopoţel. la Serbările muntelui. Oricum. eveniment organizat anual în cinstea mediului alpin. 3. peste iarbă…” 3. Sinonime: miraj = iluzie. ca semn de ortografie. Virgula marchează o enumeraţie. şi s-au acordat o mulţime de premii. Enumeraţia “suntem aici/ în viaţă întregi şi în lucrare” are rolul de a eterniza prezenţa românilor pe aceste meleaguri. atunci când se iveşte ocazia. În concluzie. Pupăza şi-a anunţat zgomotos prezenţa: cioc.c. să nu uiţi nicicând proverbul popular:“Fereşte-mă. o astfel de activitate te scoate din monotonie şi pe mine m-a făcut să uit pentru o zi g rija examenelor. dar tot am zărit-o. perpetuată într-o continuă emoţie cauzată de iubirea ardentă a îndrăgostiţilor: “adumbrea”. Titlul. cioc. ochiul. care în concepţia lui Nichita Stănescu are materialitate. "noastre" şi interjecţia cu valoare afectivă.Nemira) . 8. a intra în joc. "O". pentru noi. Speram că doar. ambele valenţe ale prieteniei fiind la fel de riscante Un prim argument ar fi că prietenia cu duşmanul este periculoasă. Din păcate. şi nimeni nu ne-a lovit vreodată cu privirea”. nălucire. că de duşmani mă feresc singur”. ca punct de plecare al iubirii: “un cer […] pe care-l începea iubirea noastră”. Andrei/Andreea Varianta 25 1. are "lamă de brici".ingambamentul . Ultima strofă începe prin conjuncţia copulativă “şi”.epitet în inversiune. a-şi da aere. dar sper că anul viitor să mă vizitezi şi să mergem împreună la Serbările muntelui. Ştiu că nu ai fi avut posibilitatea să vii. 5. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului. Trăsături neomoderniste: . ci prelungită. clinchet = sunet de zurgălăi. Expresii/ locuţiuni cu "a intra": a intra la apă. cioc. pe cabluri. dar nefinalizată. de asemenea. "mării [. am fost în staţiunea Băişoara. fie de duşmănie. mai ales că vieţuieşti la Călăraşi. revin cu picioarele pe pământ şi îţi urez succes la examene! Cu drag. Forţa cuvântului. într-o unitate naţională şi un devotament patriotic ce definesc specificul acestui popor: "Însă pentru cei ce suntem aici/ în viaţă. Imagini auditive: “clinchet stins”. îndrăgostitul exprimă bucuria sărutului în public. câtă energie oxigenează creierul. în aer liber. şi ei sunt prinşi cu pregătirea pentru bacalaureat şi admiterea la facultate. “ne-nfăşura”. Enumeraţia compune ideea că existăm dintotdeauna şi mereu pe aceste meleaguri. Până atunci. Finalul poeziei marchează începutul iubirii intense. probabil. care nu are această funcţiune. Figuri de stil: "colţul inimii noastre" . iar punctele de suspensie sugerează continuarea enumerării. Doamne. Mărcile lexicogramaticale care atestă prezenţa eului liric şi. de fapte sau atitudini personale. motive: cuvântul. 9. ci continuă emoţia sentimentului de iubire. deoarece el îţi cunoaşte cel mai bine slăbiciunile. peste iarbă” compune cadrul neomodernist al iubirii. pe Ion. după cele care păstrează una sau mai multe litere din partea iniţială a cuvântului: Scrisoarea Băncii era datată 23 ian. în care emoţia este reală. În viaţă. Punctul. Ed..” (Nicolae Iorga. a intra în voie cuiva. ceea ce duce la un destin nefericit pentru amândoi. defineşte sentimentul de iubire tinerească şi unicitatea experienţei pe care eul liric o trăieşte. Timpurile verbale sunt imperfect şi perfect compus.Dragă Alexandru. “ne sărutam”."Dicţionar de ştiinţe ale limbii". care sunt nemuritori prin ceea ce înfăptuiesc mereu. Iată că am ajuns la sfârşitul liceului. deci. reprezentat printr-un substantiv articulat. 4. “Cugetări”) Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga. care învaţă în Băişoara. Duşmănia prietenului este chiar mai primejdioasă. iar prietenul devenit duşman simulează sinceritatea pentru a-ţi “adormi” bănuielile. relaţia presupune ipocrizie: duşmanul se preface că-ţi este prieten şi te distruge după ce îţi află slăbiciunile. Şi să vezi la ce am recurs ca să mă relaxez: În perioada 20-25 iunie a. doar îl voi îndupleca. care se împrieteneşte cu George Bulbuc doar pentru a ajunge la Florica. sunt un simbol al zborului. Imperfectul verbelor “se coborau”.c. raţiunea trebuie să domine orice relaţie. a intra în vigoare. 8. idee ilustrată prin verbul la persoana I plural "suntem" şi substantivul "în viaţă". întregi şi în lucrare". “Sărutul”. că s-au organizat multe concursuri. Ultima strofă a poeziei începe cu o conjuncţie adversativă "Însă". bătăile inimii amplificând fiorul lăuntric al eului liric. dar am făcut cunoştinţă cu băieţi şi fete de vârsta noastră. deşi cei doi îndrăgostiţi se simt singuri pe lume: “un aer mat ne-nfăşura. fie de prietenie. 9. se foloseşte în interiorul locuţiunilor adverbiale. 2. nu am reuşit să câştig nimic. incendiare aş putea spune. existenţa în text a lirismului subiectiv (reflexiv) sunt verbele şi pronumele la persoana I plural: "suntem". pentru prima oară în viaţa.epitet cromatic.“Dicţionar de ştiinţe ale limbii”. Putem lua un exemplu din literatură. în perioada examenelor. integrali. Caracteristici ale neomodernismului: . O perdea de fum acoperea peisajul. pe cabluri. . Am plecat mai mulţi colegi din liceu şi această deplasare la înălţimi de peste 2000 de metri ne-a purificat la minte şi la trup. a intra în bucluc. stins = estompat. cu vai mi-a înapoiat volumul pe care i-l împrumutasem anul trecut. care ar constitui adevărate “îndrumări” pentru îndeplinirea scopului său de a-ţi face rău.configuraţia iubirii într-un lirism pur. În ultima vreme. “în pieţe şi în scuaruri”. verdeaţă.Polisemia cuvântului "perdea": Fata sa ascuns repede după perdea. “Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului”.

efort. un merit se cuvine să fie mereu recunoscut în deplinătatea lui. unit şi statornic: "Noi suntem. pasiunii şi omul munceşte. încât în jur se estompează conturul obiectelor: "Eu te privesc în ochi şi-n jur se şterg copacii". iar pronumele personal "Eu" accentuează atitudinea îndrăgostitului. care se defineşte prin continuarea ideii din versurile anterioare. virgula are rolul de a marca vocativul substantivului “ iubito”. impulsivi. tinde-ţi mâna stângă către ei ” 3. Pe de altă parte. fiindcă ei înşişi au învăţat a preţui legământul trainic între oameni.Nemira) * Cuvântul are materialitate. capătă valenţe pline de încărcătură emoţională şi prin el se transmit stări. la finalizarea cu succes a unui fapt de care depind mai mulţi oameni. nu se vede. în cele din urmă. forma epistolară a confesiunii accentuează subiectivismul creaţiei şi totodată mărturisirea sentimentului de iubire care însufleţeşte cuplul. pentru că. 5. conchide Alexandru.stângă ≠ dreaptă *Ion şi-a fracturat mâna dreaptă încercând să se caţere în copac. /piatră cu piatră". dar tot atât de adevărat este faptul că sunt şi invidioşi. fie ea şi prin omisiune. Sens diferit: Imediat ce ajung acasă îmi schimb hainele. la sentimentul de inutilitate a strădaniei. luna . sau de frica de a nu-şi pierde liniştea. aceiaşi". “guri” 6. Ed.Efectul stilistic: participiul întins a căpătat valoare de substantiv. am rezolvat adesea neînţelegeri sau chiar conflicte. Repetiţia exclamaţiei retorice "oh. care sugerează împlinirea cuplului erotic. fără a se marca fiecare vers prin majusculă. inspiraţie. te rog. "dacă tot aştepţi momentul potrivit. emoţii. "crenge" = crengi. trebuie făcut cunoscut acest succes. Alexandru. la progresul societăţii. De altfel. prea orgolioşi şi adesea răutăcioşi. Tipul de acord identificat în versurile “Domneşte pe-aici violetul. . justificat prin faptul că fiecare dintre aceste substantive stăpâneşte pe rând natura. da" amplifică emoţia intensă a iubirii şi proiectează îndrăgostiţii în lumea spirituală a perechilor: "unu cu unu. Ultimele şapte versuri încep cu o confesiune la persoana I plural. Iată ce spunea G. mi-am amintit că uitasem actele acasă. spune-mi. afirmaţia lui Camil Petrescu îşi dovedeşte pe deplin valabilitatea. Scrierea cu literă mică: este un procedeu prozodic specific modernismului. Antonime: .Bineînţeles! E bine să înveţi în viaţă şi de la tineri şi de la bătrâni. Trăsături neomoderniste: *Scrierea cu literă mică: este un procedeu prozodic specific modernismului. dar tinerii sunt nerăbdători. În altă ordine de idei. În versul “Noi suntem.sentimente. da" sugerează necesitatea eului liric de a-şi "întări" sentimentele şi ideile. conturul = forma. virgula are rolul de a separa interjecţia „O” de verbul „tinde-ţi” şi are valoare afectivă„O. "tinde-ţi" = întinde-ţi. „văzduhul [. care-şi priveşte iubita în ochi atât de adânc. 8.Alexandre. trăiri. efect realizat prin imaginarul poetic. a preocupărilor şi mai ales deschiderea făţişă în comunicare. După cum se ştie. Ei se tem de tot ce-i nou. motivul: cuvântul material 7. ceea ce duce. ştii câte pilde care şi-au dovedit eficienţa mi-a spus bunicul? Cu toate acestea. exclamaţia afectivă şi retorică "oh. iubito. a cărei forţă de atracţie este atât de mare. Lui nu i se pare nimic interesant. Prin titlul poeziei “Scrisoare medievală” este evidenţiata indirect concepţia literară a lui Nichita Stănescu. îţi pui toată energia şi mintea în slujba următoarei realizări. 4. meritul recunoscut pe jumătate atrage după sine dezamăgirea. izbânda trebuie să fie recunoscută întotdeauna. vulcanici. subţire = fin. Vocativul "iubito". Subiectul al II-lea Text argumentativ: “A recunoaşte meritul pe jumătate e a nu-l recunoaşte deloc” (Camil Petrescu) În opinia mea afirmaţia lui Camil Petrescu este cât se poate de adevărată. nu are ce căuta într-o prietenie. prietenia nu ţine neapărat de vârstă. "limbi romane".Mihai. Uite. Tema: iubirea. Sinonime: domneşte = domină. rupte = obosite. *S-a schimbat de haine imediat ce a ajuns acasă. Însă. . . schimbat 2.. . astfel încât verbul “ a domni” este atribuit fiecăruia dintre ele. eu de exemplu. se dau cu vremurile noi prea impulsiv şi nesincer. 10. Tinerii sunt entuziaşti. În rezolvarea subiectelor la română am consumat două mine de pix. concentrare. ce părere ai despre alegerea prietenilor? Trebuie să-mi aleg prieteni dintre bătrâni sau dintre cei tineri? .Tema iubirii. eul liric reordonează Universul după legile iubirii. delicat 2. idealişti. să fie apreciată creaţia şi munca depusă. "(ţi-l) întorn" = (ţi-l) întorc. prelungit şi în neomodernism. *Arcul este un dispozitiv în formă de spirală folosit pentru amortizarea şocului.. te întrec alţii care nu aşteaptă". respect de trecut şi de tot ce este măreţ. forţă şi sursă de comunicare erotică: “ Ducem cuvintele acestei limbi romane” 10. lumea sa sufletească evidenţiază extazul iubirii.Impactul pe care-l are iubirea asupra eului liric îi dă acestuia iluzia că de pretutindeni îl privesc ochii căprui ai iubitei. de aici înainte. iubitori de omul cu înţelepciune.O prietenie ca a noastră nu se stinge niciodată. Victoria omului într-un demers./ pom cu pom. nu se cunoaşte = nu este evident. aplicând învăţăturile bunicului.Omonime mine:* Multe mine de cărbuni au fost închise în ultimii cinci ani. fără a se marca fiecare vers prin majusculă ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite"."] . este dificil să aibă o gură în plus la masă. spune Mihai. deoarece întotdeauna meritul cuiva care a dus la bun sfârşit o muncă. tu. omul care a reuşit să realizeze ceva cu totul special trebuie apreciat. ba consideră că este dăunător pentru ochi şi pentru şablonizarea creierelor. Alexandru! Uită-te la noi. cleiul tâmplăresc…” este acordul prin atracţie. Pe de altă parte. după cum spunea o personalitate americană. săritori. perceput ca o călătorie în lumea sufletească a îndrăgostiţilor. De aceea. nu se ştie. de aceea atunci când o persoană reuşeşte să ajungă la performanţe. stăpâneşte. . cruţare faţă de semeni. Şi cei doi prieteni îşi bat palmele. 4. prelungit şi în neomodernism. timp şi. ca şi în alte poezii stănesciene. Răbdarea şi tactul sunt cele două arme care înving orice controversă. 9. problema este cu un arc de cerc. 6.Călinescu.] căprui” – epitet cromatic. iubito. întrucât temelia ei este solidă prin sinceritate şi loialitate. iarbă cu iarbă. Iubirea capătă valenţe cosmice. 7. Vezi. care duce la renunţarea de a mai face efort. statornicie. numit ingambament. La metrou au fost amplasate câteva mine explozive şi de aceea călătorii au fost evacuaţi. dar câteodată sunt necumpătaţi şi pre orgolioşi."Dicţionar de ştiinţe ale limbii".Ai dreptate. 3. Varianta 27 1. într-o activitate trebuie neapărat răsplătită prin recunoaştere şi preţuire. după o scurtă pauză. frânte. 9. bunicul nu înţelege de ce stau eu ore întregi cu ochii în ecranul calculatorului. gest familiar care le confirmă trăinicia relaţiei.Da. Sinonime: chipul = faţa. se naşte ambiţia de a încerca să faci ceva şi mai deosebit. care se defineşte prin continuarea ideii din versurile anterioare. Indiferent care este mobilul care l-a impulsionat în realizarea scopului. *Pentru o familie săracă. Câmpul semantic al "comunicării": “cuvintele”. aceiaşi”.suind ≠ coborând *Coborând scările. fără tragere de inimă În concluzie. *La geometrie .Cred că e bine să ii şi printre unii şi printre alţii. Aşadar. . un fapt. întors = revenit. Mihai striga la mine. respectat şi încurajat să continue în activitatea sa. dacă stai numai între bătrâni. talent. Minciuna.Un alt argument ar fi acela că. Poezia se încheie . îmbătrâneşti. suntem prieteni de la patru ani… Au trecut 15 ani! .Să ştii că are dreptate Călinescu. dar când a apărut mama a schimbat imediat tonul. încât ar putea strivi în gene astrul şi îndrăgostitul deopotrivă. şi anume aceea a materialităţii cuvântului. tăcerea. eu mă simt mai aproape de cei tineri pentru că învaţă repede tot ce este nou. 8. noi intrăm în relaţie mai ales cu tineri de vârsta noastră şi tocmai de aceea am rămas uimit că.Metafora "văzduhul serii mi-ar părea căprui".Valoarea şi rolul/funcţiunea virgulei: Ca semn de punctuaţie. nu în cele din urmă. Ultima strofă a poeziei potenţează iubirea eului liric. trebuie să primească încununarea cu aprecierea binemeritată.arc: Naşii lui Bogdan i-au făcut cadou de ziua lui un arc şi săgeţi de jucărie. numit ingambament. până la urmă. pasiune. Ei sunt şi foarte buni prieteni. să(-mi) rup = să(-mi) desprind. el dăinuie în timp. întreg văzduhul este plin de emoţia sentimentului de dragoste. Forme corecte: "(îşi) subţie" = (îşi) subţiază. reuşita presupune trudă. motive: ochiul. pentru a sugera un imens spaţiu sentimental.Subiectul al II-lea Continuarea unui dialog pe tema prieteniei [".Figuri de stil: „adormiţilor gutui” – epitet personificator în inversiune. Varianta 28 1. ambiţionând să se autodepăşească. Aici cuvântul sugerează eternitate. 5. în Cronica optimistului: «Bătrânii au experienţă. luna se oglindeşte în ochii fetei. ci de asemănarea firilor. odată cu satisfacţia succesului preţuit de ceilalţi. a concepţiilor. o nemărginire a iubirii. nici un lucru nu e uşor de realizat în viaţă.

pentru a se rosti într-o singură silabă şi marchează absenţa vocalei “u” de la negaţia "nu". întrucât omul este singurul responsabil pentru propriile fapte. 10. 3. ilustrează dorinţa ferventă a eului liric. a lăsa ( pe cineva) în pace. Alexandru? . având în vedere că tatăl şi profesorul au deja o experienţă de viaţă care le oferă un ascendent intelectual şi moral asupra fiului/ elevului.Într-o oarecare măsură sunt de acord cu tine. a nu se lăsa. cu scopul de a se rosti într-o singură silabă şi a diminua numărul silabelor în vers. procedeu prozodic numit ingambament ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite""Dicţionar de ştiinţe ale limbii". *Astăzi valoarea dolarului a scăzut cu un procent. . Bogdane. iar versul liber din final exprimă speranţa dar şi nesiguranţa eului liric privind durata iubirii. aş aduce argumentul că orice om ar trebui să aibă încredere în sine. tocmai de aceea simbolul dreptăţii este zeiţa legată la ochi. bazat pe sentimentul recunoştinţei pentru contribuţia pe care fiecare dintre ei o are în educaţia şi evoluţia ta către maturitate. Imaginea artistică “regina mea de negru şi de sare” este o metaforă construită prin antiteză. Antiteză: “Morţi târzii şi timpurii. de simţire. De altfel. a lăsa mască (pe cineva) 4. 2. "salt". iar discriminarea asta are loc şi la locul de muncă. Teme: condiţia poetului în lume. năluci. 4. o adresare directă în cazul vocativ. Astfel. încercând în acelaşi timp să le corecteze. metafora "ochiul tău verde" şi comparaţia "cenuşiu ca pământul" sugerează amploarea emoţiei atotcuprinzătoare. care imploră timpul să-i prelungească starea de extaz pe care i-o oferă iubirea. că a suna de intrare! Varianta 29 1. Varianta 30 1. Subiectul al II-lea Continuarea unui dialog pe tema egalităţii [". a obţinut un alt rezultat. 2. nu în ultimul rând. "curg". "(se) şterg". "un an". "un minut" sau măcar "o secundă". a căror semantică (al căror sens) presupune vioiciune. a lăsa (ceva/pe cineva) în urmă.Da. Expresii/locuţiuni: a lăsa totul baltă. a lăsa de izbelişte. tatăl cu fiul sau profesorul cu elevul său? Eşti de acord cu mine?"] .Da.Bogdane. *Pentru că a scăzut greşit la exerciţiu. a lăsa corigent. atitudine conturată prin interjecţia afectivă "Oho" şi enumeraţia verbelor "alerg". mesajul fiind alcătuit din elemente prozodice sau cuvinte cu sens figurat) 5.Pot fi egali din punct de vedere teoretic.se manifestă mai ales în poezie. având în vedere că această egalitate socială este influenţată de mai mulţi factori. Orice om trebuie să-şi conştientizeze defectele şi calităţile. viziunea despre moarte. pentru păstrarea măsurii şi a ritmului (DOOM-2) 3. stare spirituală care-i aduce iluminare eului liric: "viaţa mea se iluminează". Titlul poeziei "Viaţa mea se iluminează" exprimă impactul pe care sentimentul de iubire îl are asupra eului liric. să-şi asume greşelile şi eşecurile. preluată şi de neomodernişti şi sugerează continuitatea ideilor şi imaginilor poetice exprimate anterior. dar pentru aceasta. Titlul este reluat în primul vers al strofei a treia. dar suntem egali sau cel puţin aşa ar trebui să fim în faţa legii.apus. să-şi controleze reacţiile în diverse situaţii. au scăzut # au crescut.simetric. vitalitate. stare accentuează şi de prezentul gnomic şi persoana I singular a acestor verbe. situaţia financiară etc.Eu consider că între un bărbat şi o femeie trebuie să fie egalitate. toate fiind determinate de mai mulţi factori. Ca simbol al sufletului. amurg. 8.. Dar nu cumva restrângi înţelesul cuvântului egalitate? . între care "Odă (în metru antic)" şi "Glossă". Dar eu nu sunt de acord cu asta. Subiectul al II-lea Text argumentativ: "Omul nu are prieten mai bun şi duşman mai rău decât pe sine. pentru viitorul sau formarea personalităţii sale. oricând. "o briză". .Hai. a lăsa ( pe cineva) cu ochii în soare. aşa ar trebui să fie…. a scăzut debitul apelor. Comparaţie: "Ţărmul […] te-a urmat/ ca o umbră. Apoi. Rugămintea eului liric se extinde asupra componentelor naturii ("o frunză". în toate momentele vieţii.Asta poate însemna şi că justiţia este oarbă… . 9. asfinţit. omul are numeroase slăbiciuni şi este supus multor tentaţii. tu spui că numai în prietenia adevărată există egalitate şi îţi dau dreptate. de obicei. Nu femeia "să stea la cratiţă"." (John Lubbock) Consider afirmaţia lui John Lubbock perfect valabilă. Expresivitatea verbelor la prezentul gnomic reflectă continuitatea şi permanentizarea sentimentului de iubire: "(te) privesc". dacă nu le rezistă. "o undă"). cât şi în integrarea în societate. a-l lăsa puterile. Dar despre egalitatea între soţi ce spui? . Incapacitatea de a se autocontrola şi de a-şi impune o disciplină în viaţă poate provoca omului neplăceri şi chiar necazuri. primesc un salariu mai mic decât bărbaţii şi nu sunt lăsate să urce pe scara ierarhică. el trebuie să se cunoască bine şi corect. "fantome-ale verii". a întovărăşi. mi este un aspect: atât fiul cât şi elevul trebuie să acorde un respect real. imaginea braţului stâng care întoarce chipul iubitei sugerează locul inimii. Antonime: niciodată # întotdeauna. Ultimul vers accentuează dinamismul sentimentului de iubire. brusc. a lăsa ( pe cineva ) la greu."De aceea n-ai să mori": -leagă două cuvinte fără pauză. de unde rezultă că poţi deveni propriul duşman. *funcţia poetică (estetică/literară . Ed. cărora. cum ar fi: mediul ambiant în care ne naştem. fantome = fantasme. Funcţii ale comunicării: *funcţia expresivă (emotivă . perceperea realităţii înconjurătoare prin prisma propriilor concepţii şi valori etice dobândite în timp.evidenţiază stările afective ale emiţătorului). Sens conotativ: *În amurgul vieţii pricepe omul preţul fericirii. ţinând în mână o balanţă. iar destinul depinde în mare măsură de acţiunile sale. 7. înserare. . . prezentă în ultima strofă şi în versul liber din finalul poeziei. să-şi formeze concepţii solide. cu aceleaşi date de inteligenţă. 5. Figura de stil: Prin metafora “spre un punct sclipit de stea”. omul este responsabil pentru propriile fapte. Polisemia verbului “a scădea”: *Din cauza secetei. fiind introdus prin "şi" narativ. Adică. al sentimentului de dragoste. care revigorează spiritul îndrăgostitului. în linie temporală descendentă. În altă ordine de idei.. aşa e.Nemira) 6. idee redată prin opoziţia sintactică "amiază/amurg". De aceea de cele mai multe ori critica de sine este foarte importantă atât în formarea şi evoluţia unei persoane. Femeile. treptat # spontan.Dar chiar asta înseamnă! Dacă e oarbă nu se lasă influenţată de înfăţişarea celor aflaţi în conflict. exuberanţă. "să striveşti". Verbele la condiţional optativ şi la conjunctiv la persoana a II-a singular exprimă o eventualitate cu care forţa sentimentului ar putea strivi totul în jur: "ai putea". depărtare # apropiere. autoanaliza şi. Cratima leagă două cuvinte. Tu ce părere ai. Cratima . care sugerează consecinţa pe care dragostea o exercită asupra îndrăgostitului. eul liric sugerează apogeul. "(mă) răsfrâng". cum se spune. Strofa a patra exprimă intensitatea sentimentului de iubire. *Epitet cromatic – “ochiul tău verde” 7.” 6. printre care autocunoaşterea.Se spune că ne naştem egali. Andrei! Pot fi egali. Scrierea cu literă mică la începutul unor versuri din poezie este o caracteristică a poeziei moderne. ci judecă numai faptele. În susţinerea ideii că omul nu are prieten mai bun decât pe sine. dar practic este mai greu. -Adevărat. *Adolescenţa este anotimpul iubirii. poate să-şi facă mult rău. ideea autocunoaşterii este definită încă din antichitate şi ilustrată de scriitori în operele lor. Mihai Eminescu preia îndemnul "Cunoaşte-te pe tine însuţi" şi-l ilustrează în mai multe creaţii lirice. În concluzie. "un timp". prin care eul liric sugerează un scurt portret al iubitei şi o chemare. cu aceeaşi capacitate sentimentală.Sigur că nu. "un fir de nisip". punctul culminant al creaţiei sale. iar bărbatul să se ocupe numai de carieră. a urma = a însoţi. ca un şarpe dezarmat. o stare de extaz care-i iluminează spiritul. Simetria sintactică "mai lasă-mă". epitetul "sclipit" şi determinantul "de . "ţi-l întorn". . Sinonime: ţărm = mal. de exemplu. pururea.

asupra creaţiei lirice rămase ca mărturie a existenţei sale terestre: "Apoi m-am dat înapoi/ În moarte/ Să mă privesc. că Elena a devenit mai înţeleaptă. Varianta 32 1. iubirea va dăinui în veci.: "Inscripţie pe biserică") Subiectul al II-lea Transformarea unui text din vorbire directă în vorbire indirectă: Îngândurată. Astfel. morminte etc. a poetului şi a creaţiei sale. dar totdeauna memoria păstrează şi "tina" ce a întinat. din dorinţa de a vedea ce e dincolo de suprafaţă. eternitatea ei (a naturii). Îndrăgostiţii vor fi legaţi de-a pururi prin trăinicia iubirii. virgula se foloseşte în interiorul unei locuţiuni adverbiale 3. a purtat peste treizeci de războaie cu turcii. poezia "Inscripţiilor" scrise de Tudor Arghezi constituie o lirică inedită în peisajul literaturii române. în realitate. Titlul "Puterea amintirii" sugerează ideea că forţa iubirii păstrează intacte emoţiile profunde ale îndrăgostiţilor. Marin Sorescu îi alătură. Modernitatea prozodică a poeziei:. dintotdeauna marii săraci ai lumii. *În hambar. susţinând şi latura romantică a poeziei: "nobil […] lumină"/ "tină". Împlinirea ţine de un plan în care lucrurile mărunte. semnificaţia trimite către viaţa după moarte. dar bogăţia spiritului lor a fost nesfârşită. 5.rima albă 6. Tânărul se arată încântat şi îşi aduce aminte de cartea pe care el o dăruise Elenei. într-un cândva neprecizat. Virgula . Elena îl lămureşte că este vorba despre jurnalul unui mare om de cultură din secolul al XIX-lea. Semnificaţia titlului: Titlul “Inscripţie pe uşa poetului” sugerează un epitaf. că de duşmani mă feresc singur".* Fetiţo. şi-ncet. desăvârşita armonie între fiinţa umană şi elementele lumii înconjurătoare. intens. 9. care rezistă trecerii timpului. mâl. Dihotomia eului liric (diviziunea în două părţi) în trup şi spirit oferă posibilitatea contemplaţiei din moarte asupra operei vii. Idealul fiecăruia dintre noi nu ar trebui să fie în vreun fel legat de lumea materială. 8. idee exprimată în penultimul vers. "să mă privesc". Prin urmare. dacă preaplinul material nu este însoţit de o desăvârşire a sufletului. o inscripţie pe piatra funerară care eternizează poetul şi creaţia sa artistică. eternizat de creaţia sa: "De aceea n-ai să mori/ Încă-o dată niciodată". care ţin de concret şi pot fi atinse cu uşurinţă. pe-ncetul”. care. ." Viziunea de după moarte sugerează şi certitudinea dăinuirii în timp. inertă = nemişcată. . imobilă. extazul iubirii.. de ziua ei./ Primului nor care mi-a ieşit în cale/ I-am pus în cap pălăria mea veche. cu detaşare. precum şi de adresarea directă. motivul cuplului. Amintirea este cu atât mai puternică cu cât cuplul păstrează vie dragostea. Polisemia cuvântului "vechi": *A venit la teatru purtând o haină veche. a autoanalizei pe care. 8. moartă. idealul în viaţă trebuie să aibă un caracter spiritual. care are valabilitate şi astăzi: "Fereşte-mă. Subiectul al II-lea Text argumentativ: "Am înţeles că un om poate avea totul. Verbele aflate la diateza reflexivă amplifică atitudinea de retrospectivă a propriei capacităţi poetice. să înţelegi. eul liric o face asupra sinelui artistic: "m-am dat înapoi". care.rol gramatical: * Pregătirea pentru examenul de bacalaureat înseamnă să citeşti. trainic. Apostroful din expresia: „pân`la urmă” marchează absenţa vocalei "ă". mulat după sufletul şi după trăirile interioare ale fiecăruia. Tema iubirii. perseverează. substantivul “cerc” sugerând perfecţiunea creaţiei. consecinţele elidării acestui sunet fiind păstrarea ritmului şi a măsurii versurilor. redă unul dintre adevărurile vieţii noastre.* Ştefan cel Mare. Dar acest lucru nu înseamnă nimic. tină = lut./ Cu pantalonii am îmbrăcat copacii/ Până la frunze. 2279) În opinia mea. Poezia este romantică prin tema iubirii. Teme: condiţia poetului în lume. mai degrabă. ci că ieri a terminat de citit o carte care a impresionat-o. Andrei este curios să afle dacă se referă la unul dintre romanele ei preferate. Doamne. el fiind deja la superlativ. dar ea îi mărturiseşte că nu este mai isteaţă. ţeapănă. "S-a iscat din morţi poetul". întâlnim oameni care nu şi-au clădit viaţa pe considerente materiale şi au preferat să îşi dezvolte ce se găseşte dincolo de efemeritatea trupului. urmat de materialul pe care poetul îşi "ciopleşte" ideile (ex. *S-a intoxicat de la un hamburger vechi. sentiment puternic. veşnicia numelui poetului. ci este proiectată în eternitate. Elena îi spune lui Andrei că nu crede că este bine să fii singur în viaţă. pământ. *Mihaela este cea mai veche prietenă a mea.stea" ilustrează harul celest al poetului şi strălucirea artei sale. ca sentiment copleşitor şi durabil.măsura variabilă a versurilor (3-13 silabe). sugerând şi piatra de mormânt. 10. fiorul lăuntric. "frunze". 3."*Autoportretul poetului este realizat prin imaginea alegorică a naturii. cinstit de cititori. asemănarea fiind "atât de perfectă". nu numai din trup. nu se opreşte. care nu poate fi stinsă de trecerea vremii sau de moartea fizică. Strofa a treia din poezia “Inscripţie pe uşa poetului” scrisă de Tudor Arghezi debutează cu ideea că odată cu trecerea timpului faptele poetului se pierd “amintirile.strofele inegale. uneori. cu o uşoară ironie. pentru a sublinia efemeritatea omului în lume. care explică subiectul. atunci când se sfârşesc. Laitmotiv: "ne vom aduce aminte" 4. din punct de vedere material.pentru a accentua contopirea ideală a omului cu natura. fii atentă la maşini! . 9. Semnificaţia cuvântului "piatră": scrierea numelui poetului în piatră sugerează intrarea sa în nemurire prin opera literară pe care oamenii o citesc şi o preţuiesc. 5.virgula marchează coordonarea prin juxtapunere subordonatele predicative. Strofa a doua a poeziei. prin transferarea gesturilor umane asupra elementelor din natură: "Am încălţat cu pantofii mei/ Drumul. dintr-o trăire interioară intensă. ce nu poate fi oprit.virgula marchează atributul apoziţional "domnul Moldovei". prin prezenţa adverbelor de timp şi de loc: "Mereu şi pretutindeni. după criteriile lumii obişnuite. înăbuşit de trecerea timpului sau de moartea celor doi îndrăgostiţi. cotidiene nu mai au nicio putere şi este. domnul Moldovei. fiecare creaţie din acest ciclu având ca titlu cuvântul "Inscripţie". Există o vorbă veche. oricând şi orişiunde". încât întreaga fire îi conferă statutului de poet veşnicia. termenii sunt puşi în antiteză. o înălţare spirituală. 10. mai ales la rochiile de mireasă. Sinonime: nu se curmă = nu se sfârşeşte. lăsând viitorului valori de care ne bucurăm cu toţii. mocirlă. deoarece ea a fost înscrisă în destinul celor doi îndrăgostiţi. eul liric sugerează nemurirea poetului prin operă. de trecătoarele avuţii. afirmaţia lui Eminescu este o idee filozofică general-valabilă. Tema poeziei ilustrează condiţia poetului în lume. idealul nu derivă din bucurii materiale. stăruieşte = insistă. Câmpul lexical al naturii: "copacii". humă 2. Se ştie că adevărata fericire este dată de bucuria inimii şi a minţii. alcătuită doar din trei versuri scurte. Valoarea expresivă a adjectivului din versul "Asemănarea era atât de perfectă": adjectivul "perfect" nu are grade de comparaţie. Caracterul alegoric al poeziei: *Contopirea artistului cu natura este sugerată printr-o serie de metafore şi personificări ale atitudinii poetice. prin vocativul "draga mea". au fost artiştii şi filozofii. ms. Aşa cum meditează poetul Mihai Eminescu. iar eul liric foloseşte persoana a II-a singular deoarece se adresează în mod direct oricărui poet nemuritor./ au scăzut. treptat. Strofa a treia reliefează ideea că iubirea reţine în amintire tot ceea ce a fost nobil şi luminos în relaţia celor doi îndrăgostiţi. 9. "vânt". *Moda veche a crinolinelor a revenit. În încheiere. un termen specific gradului superlativ -"atât de".ca semn de ortografie. De altfel. neavând nimic. Tocmai de aceea. 8. chiar dacă uneori ai nevoie de singurătate. omul poate avea oricâte bogăţii lumeşti. Timpul viitor al verbelor din ultima strofă proiectează sentimentul de iubire în eternitate. sperând că doar. doar voi renunţa. 6. bogăţia lor derivă din setea de cunoaştere. într-o variantă condensată. iar simbolistă deoarece sunt menţionate simbolurile degradării fizice: inertă. are conţinut profund filozofic. ne fac să ne amintim că omul este alcătuit şi din suflet. "nor" 2. adică un roman de aventuri. Cu toate acestea. Aceşti oameni pot părea săraci.virgula marchează vocativul substantivului "fetiţo"* Nu mi-a răspuns la telefon. natura 7. să reţii. Andrei constată. motivul amintirii 7. pleonastic. şi nimic având totul" (Mihai Eminescu. ca şi Eminescu./ Haina i-am pus-o vântului/ pe umeri. 4. Personificarea "două inimi cânta-vor împreună" sugerează bucuria. Mărcile eului liric sunt reprezentate de verbele şi pronumele la persoana I: "ne vom aduce aminte". de prieteni. . Varianta 31 1. . metaforele "argila modelată" şi "urma mânei de care-a fost sculptată" având forţă de sugestie în acest sens. porumbul este vechi de doi ani. Prin comparaţia “s-a iscat din morţi poetul/ ca un cerc dintr-un pătrat”. moartă.

./ să mă vezi aieve în cereasca oglind / şi în părul meu stele să se stingă şi să aprindă”. .Am presimţit! Eram sigur că te apuci imediat să citeşti această carte şi mă bucur că. iar ultimul de 4 silabe. . Prietenia nu se uzează. nicio “ amplifică senzaţia de pustietate. versificaţie tipică pentru lirica lui George Coşbuc. sunt: . proiectând sentimentul în eternitate. Vers care conţine un adjectiv cu valoare expresivă: “Ce departe eşti. 2.Ce înţeleaptă ai devenit! surâse uşor ironic Andrei. dorinţa neputincioasă a eului liric de a-şi întâlni iubita. deoarece.din prima strofă ilustrează trăirea reală. "văd".n. am aflat că Mihai Eminescu nu a fost nefericit ca om. astfel încât pare fără viaţă.Să ştii. egoismul sau invidia.”nicio pasăre”. titlu ce sugerează îndemnul către neuitarea sentimentului de iubire. iar repetiţia pronumelui “niciun. aprobă Andrei. vom avea despre ce discuta amândoi. unde domină tăcerea şi nemişcarea. Finalul poeziei reiterează încremenirea cauzată de arşiţa verii. deplin = total. . 9. Varianta 34 1. mărturiseşte Elena. a momentelor frumoase petrecute împreună. întunecata mea iubită”. fie fizic. 10. după ce o vei fi terminat. Nimic . "să nu pot". inevitabil. se schimbă într-o oarecare măsură. eul liric se integrează total între elementele Universului. şi nu se’ngână nicio boare”. "să zăresc". 3. Andrei a revenit pe calea cea bună. Cele doua mărci lexico-gramaticale. nu admite motive convenţionale. ilustrată în prima strofă prin metafore şi personificări. fie psihic. Rolul cratimei în versul “Dorm şi-arinii de pe maluri” este acela de a lega două cuvinte pentru a se rosti fără pauză. îşi exprimă Andrei satisfacţia. Tema iubirii. chiar dacă aceştia aparţin unor lumi diferite (cosmic . prin care se evidenţiază ideea că cei care se iubesc pot comunica şi dincolo de moarte. . Natura este moleşită de căldura sufocantă. Dar cum de ai ghicit că am ajuns cu lectura jurnalului "Însemnări zilnice" al marelui critic junimist chiar la această confesiune a lui despre unicul Mihai Eminescu? . Ultimul catren al poeziei reprezintă o adresare directă imaginară a iubitei către eul liric. ci.terestru). 7. "-mi". -adresarea directă. cu 6-8 replici. un spirit. . Altfel spus. a dialogului dintre doi colegi. Prozodic. într-o singură silabă. De exemplu. a consemna. acest lucru fiind cauzat de împrejurările vieţii. pentru că sunt cu adevărat pasionat de genul "jurnal" literar. idee ce domină întreaga poezie. care-l absoarbe total. Raportul dintre eul creator şi univers: Întreaga poezie este o alegorie a uniunii desăvârşite dintre simţirea poetică şi natura universală. căzând pe gânduri. iar cântecul sferelor va alina suferinţa celui rămas singur pe pământ. . să-ţi dea sfaturi şi să te susţină în tot ceea ce faci. Verbele la modul indicativ . “e pustiu." 6. fără niciun fel de interes sau condiţie. Un prim argument pentru a susţine această idee ar fi faptul că orice om. Trăsături ale modernismului: . fără a fi influenţat de comportamentul. văzduh = cer 2. nu mi s-a întâmplat până acum. “nicio frunză” accentuează ideea că nimic nu se clinteşte. excluzând cu desăvârşire interesul. un duh. Semnificaţia unei figuri de stil: “Să mă ridic din pat ca o stafie” este o comparaţie care sugerează starea emoţională ireală a eului liric. "scrii" şi prin vocativul "întunecata mea iubită". cinstită şi permanentă. ci că structura sa interioară era dominată de scepticism."eşti". Varianta 33 1. . 8. că şi pe mine m-a uimit afirmaţia lui Maiorescu! exclamă Elena. indiferent de urcuşurile şi coborâşurile vieţii. pe tema lecturii: . care se vede ca fiinţă din altă lume.O. am citit şi eu acest volum. cameră. unde identificarea sinelui poetic cu natura este perfectă.adăugă fata . viaţa şi univers. "să ridic". chiar dacă uneori ai nevoie de singurătate! zise Elena. deoarece consideră că pereţii au urechi. . scrierea unor versuri cu literă mică este un procedeu numit ingambament ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite". Cuvântul “întunecata” este un adjectiv cu valoare expresivă. motivul: vara 7. . cu o ezitare în glas. Atmosfera este apăsătoare. 4. al celuilalt. Prietenia nu presupune jumătăţi de măsură. "-mă". Ed. 8. un prieten trebuie să fie alături necondiţionat. întunecatul meu iubit. . Tema: natura . voce = glas.Nu cred că este bine să fii singur în viaţă. Comentarea versurilor: “Da.E unul din (corect este dintre .Nu sunt mai înţeleaptă decât ieri . Semnificaţia titlului: “Remember” înseamnă “aminteşte-ţi”. dintre care patru cu măsura de 8 silabe. Comparaţia "Şi e linişte pe dealuri/ Ca-ntr-o mănăstire arsă" are rolul de a accentua imaginea calmului şi a liniştii care străbate întreaga poezie.Fie. "eşti". odaie = încăpere. 3. Stelele vor străluci ca prin minune în părul iubitei. dimpotrivă. tema morţii./ să mă auzi cântând chiar când voi fi murit. enumeraţia ”niciun nor”. îşi explică Andrei pasiunea. sunt de acord cu afirmaţia lui Alexandru Paleologu. se adânceşte. E jurnalul unui mare om de cultură din secolul al XIX-lea.Da! Nu este uşor! Însă. Sinonime: nesfârşită = infinită. Sinonime: a scrie = a nota. verosimilă a eului liric. aflate la modul conjunctiv.n. o inovaţie prozodică a moderniştilor Subiectul al II-lea Text argumentativ: “O prietenie adevărată nu se poate epuiza prin uzură şi nici nu poate înceta fiindcă părţile şi-au descoperit la un moment dat alte gusturi şi alte interese” (Alexandru Paleologu)) Cred cu tărie că o prietenie adevărată nu se deteriorează din pricina trecerii timpului şi nici din cauza schimbării caracterului individului ori a intereselor. cu un destin mai fericit sau mai nefericit. pe care chiar tu mi l-ai oferit de ziua mea. "să aud". păstrând totodată măsura şi ritmul versurilor. răspunde Andrei. da! Acum ştiu despre ce vorbeşti! exclamă încântat băiatul. realizată prin pronume şi verbe la persoana a II-a singular: "te". Un prieten adevărat este menit să-ţi fie alături şi la bine şi la rău."Dicţionar de ştiinţe ale limbii". *Profesorul s-a aprins atunci când şi-a dat seama că a fost minţit de elevul său. viziunea iubirii şi dincolo de moarte. Ea îi promite că îi va fi alături pentru vecie. . Enunţuri cu sensurile conotative ale cuvintelor “perete” şi “a se aprinde”: *Ea este o fire suspicioasă. Sens conotativ: *Simţea de departe căldura sufletească a mamei. 5. nemişcarea copleşeşte întreaga fire. prin care se evidenţiază eul liric în prima strofă. "aud".prezenţa verbelor la persoana I singular: “(te) văd”.prezenţa pronumelor de persoana I singular: “ mea”. Natura inertă este cuprinsă de un calm şi o linişte surprinzătoare. "scrii" . 4. Prietenia înseamnă generozitate şi sprijin permanent. rişti să fii dezamăgit de atitudinea sau mentalitatea unui autor! constată Elena cu un uşor surâs amar. capătă complexitate şi comunicarea este dincolo de cuvinte.) romanele de aventuri pe care le iubeşti atât de mult? întrebă Andrei plin de curiozitate. sugerează acţiuni posibile. Scriitorul are o viaţă concretă. Verbele din strofa a doua. Titlul “În miezul verii“este sugestiv pentru o zi toridă de vară. "(te)-aud". *După câteva mustrări din partea părinţilor. până la ultima strofă.Eu nu mă pot încă desprinde definitiv de creatorul operei şi să mă las "furată" de omul muritor. strofa are cinci versuri. adecvat sau neadecvat. Elena şi Andrei. a auzi = a asculta. Relaţie de opoziţie: "Niciun nor văzduhul n-are/ Foc sub el să mai ascunză. ca adept al filozofului romantic Arthur Schopenhauer. Arşiţa de pe dealuri este asemănată cu atmosfera tăcută şi relaxantă dintr-o "mănăstire arsă". .dar am terminat de citit o carte care m-a pus pe gânduri. dintr-un jurnal de scriitor afli o mulţime de amănunte despre alte personalităţi contemporane cu el sau opiniile lui despre tot felul de oameni de cultură. considerând că astfel pot pătrunde mai adânc în sufletul omului care imaginează alte personaje. Epitetul “cereasca oglindă” transfigurează cerul care devine o cale de comunicare între îndrăgostiţi. conferindu-i statutul nemuririi prin săparea numelui său în piatră.Nemira). diferită de aceea a naratorului din operele literare.Citind astfel de jurnale. dincolo de moarte. linişte = tăcere. ori a fost doar o inspiraţie de moment? vrea Elena să lămurească gestul băiatului. 6.10. e posibil. din jurnalul lui Titu Maiorescu.Mi-ai oferită această carte pentru că o citiseşi. fiind capabilă să depăşească orice limită în numele dragostei. Subiectul al II-lea Continuarea adecvată.Nu cred. Adverb: “Liniştea-i deplin stăpân“ 5. În concluzie.Nu.intelectualizarea poeziei – ilustrarea în operele literare a unor concepţii metafizice şi viziuni originale despre lume. trebuie să fie o relaţie solidă. 9.

„m-„. simbolizat de metafora "munţii şi-apele". plecãrile. Pronumele interogativ ce din versul „ce-mi pasã mie unde mã vor duce trenurile. câmp. Ĩn al doilea rând. educaţia primită în familie este ca un bumerang. fratele ei susţinând argumentul că sora lui trebuie să-şi termine studiile mai întâi. cu "drumurile lumii toate". a gândului plin de speranţă şi de incertitudine totodată. iar dacă semeni virtute. pentru că arăt foarte rău şi încearcă să mă consoleze. iar copilul respectiv nu are decât de pierdut. dispreţui = a desconsidera. Personajul îşi formase o lume a lui. Inversiunile "ieie-şi". Sinonime: plecare = pornire. a studia. a cerceta. adică relatarea celor discutate implică persoana I. Caut.. "să ascunză". susceptibil. iar versurile inegale şi monorima conferă poeziei originalitate. speranţelor. de a-şi regăsi sinele prin eliberarea sufletului. rută. Sinonime: dificil = mofturos. năzuros. o domnişoară. aripele!. plecãrile” sugereazã starea de mâhnire şi melancolie a eului poetic în năzuinţa sa de a se înălţa spiritual. a neglija. în care intrarea era interzisă. cu bizarerii şi idei absurde". "zilnic" 5. Varianta 36 1. Virgulele din titlul poeziei marchează interjecţia afectivă "O" şi repetiţia "plecările. atitudinea şi viziunea asupra existenţei. Funcţia cratimei: „ce-mi” . dealuri. plecãrile. Titlul este alcătuit dintr-o repetiţie a substantivului la plural "plecările" precedată de interjecţia afectivă "O" şi urmată de punctele de suspensie. Încrâncenată. de la care. când cu gândul n-ai gândi.cratima leagă două cuvinte. 5. Pornesc iar. însă ea se scuză într-un mod tipic feminin: croitoreasa nu-i terminase rochiile comandate şi o tot purta cu vorba. topica şi punctuaţia sunt relevante pentru anumite stări afective ale naratorului ce se transmit pe parcursul operei şi cititorului. dorinţă = aspiraţie. Mă enervez. Un exemplu adus pentru a susţine argumentele de mai sus. mai adaugi câteva lucruri la cele pe care le-ai învăţat. „noaptea”. 8. se întoarce cu efect dublu împotriva celor care au ignorat rolul bunei creşteri. nesimţirea. întreaga natură fiind toropită de căldură. aşadar transpunerea în vorbire indirectă păstrează persoana naratorului.. realizată prin persoana a II-a şi vocativ: "suflete. a-şi pune în gând. Sã-ţi imaginezi cã purtându-te urât cu ceilalţi. Calitatea stilului: Textul citat se încadrează în stilul beletristic. pentru depãrtãri şi vecinicii. Imperfectul realizeazăå o lărgire a orizontului atât în plan spaţial cât şi temporal. limitã.Nemira). exigent.Nemira) Varianta 35 1. ca modalitate de versificaţie în poezia modernă ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite". a mepriza. de altfel. "de foc". îşi arată îngrijorarea faţă de mine. componente-simbol pentru destinul artistului. a urmări. dar trăieşte intens speranţa împlinirii dorinţelor arzătoare. să fie de acord cu această căsătorie. comunicare anevoioasă cu personajul. ea era sigură că nici eu nu voi ajunge la Viena decât atunci când vor începe cursurile. "se revarsă". adică o nouă viaţă. extremitate. ca îndemn la meditaţie asupra iluziilor. 2. aripele!. unde exista o barieră între el şi ceilalţi colegi. o iluzie. când va ajunge la maturitate. " toată ziua". navele?” introduce interogaţia retorică şi are sens emoţional. ei se vor purta frumos. incertitudinilor. a nesocoti 2. în care sunt surprinse elemente ale satului şi dincolo de acestea. pentru pronunţarea într-o singură silabă. Ed. navele şi dorinţele” evidenţiază drumurile incerte ale destinului. Câmp semantic: timp – „din noapte”. „stam” sugerează starea de incertitudine. a explora = a analiza.”. Dacă mama se poartă urât cu bunica. plecãrile” de Aron Cotruş. indică un moment trecut şi aduce cititorul în timpul real deschizând o perspectivå dinspre trecut spre viitor. „suflete. Enumeraţia metaforică „trenurile. iar punctele de suspensie sugerează o prelungire a emoţiei. 8. "nu se mişcă". deschide-ţi […] aripele!…" Subiectul al II-lea (20 de puncte) Text argumentativ: „A aştepta sã culegi altceva dintr-un pământ decât ce a fost semãnat în el ar fi o copilãrie. va avea aceeaşi atitudine grosolană cu mama sa. ceea ce argumentează absenţa directă a eului liric: "nu se'ngână". Egoismul. "scape-le". În poezia “În miezul verii“ se manifestă lirismul obiectiv. deoarece sunt prezente mãrcile lexico-gramaticale: verbe şi pronume la persoana I: „îmi pasă”. 4. persistenţa atmosferei în care se desfăşoarăå acţiunea. 3. Opera politicã). eul liric se vrea nepăsător în ceea ce priveşte cărările propriului destin. greu de mulţumit. Eul liric îşi asumă destinul. concepţiile originale. Cu fiecare lectură nouă. vale. 6. Titlul poeziei lui Aron Cotruş (1891-1961) „O. nesiguranţa condiţiei poetului în lume. însă Cornelia îmi dezvăluie motivul pentru care s-a dus la Paris: pentru a-şi îndupleca fratele. este „o copilărie”. motivul visului 7. În enumeraţia "Deveneam un adolescent dificil. peisajul reprezentat de luncă. nici măcar păsările nu aleargă prin văzduh. evidenţiind nostalgia eului liric şi prin punctele de suspensie din final. deschide-ţi pentru-nalturi. 3. adresarea directă către propriul suflet. o persoanã care se comportã necivilizat îi provoacã pe cei din jur sã se comporte la fel. atitudine susţinută şi de proverbe populare româneşti: „dupã faptã şi răsplată” sau „ce semeni aia culegi”. a-l bate gândul. "Dicţionar de ştiinţe ale limbii". "dorm". Cornelia este hotărâtă să ne căsătorim imediat ce ne vom întoarce în ţară sau imediat ce voi dori eu. cratima înlocuieşte vocala "î" care lipseşte pronumelui (îmi). Verbele la imperfect „deveneam”. capricios. Lirismul prezent în aceastã poezie este subiectiv. Figurile de stil.” 6. traiectorie. rău va ieşi deasupra. pe care îi dispreţuia şi cu care nu . Fiecare carte citită oferă o nouă perspectivă asupra vieţii. pentru depărtări şi vecinicii. năzuinţă. Mă mir când aud această veste. "e linişte". „ping –pong” . Ĩn concluzie. „mi”. epitetele au rol caracterizator: "adolescent dificil" numeşte în mod direct trăsătura de mofturos. 9. este reprezentat de situaţia în care un elev are o atitudine insolentă şi dã dovadã de proastã creştere faţã de un profesor. Structuri lexicale care conţin imagini artistice ale zborului: „ca un stol neobosit de paseri albe”.nu se mişcă din cauza căldurii dogoritoare. cu totul deosebit de ceilalţi adolescenţi. După mişcări. a-şi lua gândul (de la ceva). Ed. atât în familie cât şi în şcoală funcţionează acest adevăr evident. Mă opresc. După ce mă sărută. deschide-ţi pentru-nalturi. putând revoluţiona gândirea. amintindu-mi că în curând ne vom căsători. Subiectul al II-lea Transformarea replicilor dialogului în vorbire indirectă (un fragment din "Hronicul şi cântecul vârstelor" de Lucian Blaga): A doua zi la ora 10 mă duc la Bibliotecă. nepãsarea provoacă reacţii identice din partea celorlalţi. Scrierea versurilor cu literă mică marchează ingambamentul. 10. Teme: adolescenţa. Timpul imperfect exprimă o acţiune începută şi neterminată. margine = capăt. a naratorului-personaj. Cornelia n-a sosit încă.”(Mihai Eminescu. De altfel. autocunoaşterea 7. reprezentat de verbe şi pronume la persoana a III-a singular. Motivul zborului. 9."Dicţionar de ştiinţe ale limbii". atunci copilul. că dacă semeni răul. gând la gând.. afirmaţia lui Mihai Eminescu are aplicabilitate în multe situaţii. plecările". "cruţe-şi". Ultima strofă a poeziei „O. deoarece prin utilizarea imaginilor artistice şi a cuvintelor cu sens figurat se conturează· imagini plastice în conştiinţa cititorului."ale mele". „serii”. îl determinã pe acesta sã îi scadã nota la purtare sau sã ia alte măsuri mai drastice. 10. vor răsări virtuţi. (Atenţi! Textul care precedă dialogurile este la persoana I singular. a ignora = a omite. Ea este dezamăgită că n-a reuşit. comparaţia "zborurile/ ca un stol neobosit de paseri albe" compun o invocaţie cu nuanţă profetică. cu nuanţă onomatopeică. în sprijinul cãreia aduc următoarele argumente: Ĩn primul rând. 4. către veşnicie: „suflete. "idei absurde" reliefează indirect gândirea abstractă. este extraordinar modul în care o carte poate schimba mentalitatea şi chiar firea unui om. trebuie să fie Cornelia. sugereazã ideea de desprindere spiritualã şi zborul către eliberarea interioară a sufletului. văd la capătul celălalt destul de depărtat.”este adevãratã şi are legătură cu educaţia. Afirmaţia „A aştepta sã culegi altceva dintr-un pământ decât ce a fost semãnat în el ar fi o copilărie. drum = cale. a investiga. Expresii care sã conţinã substantivul „gând”: cãzut pe gânduri. Poezia lui Coşbuc are un aspect monografic.cratima se foloseşte pentru cuvântul compus. a luat şi exemplul acesta negativ. adică familia. Întreaga poezie este dominată de moliciunea specifică arşiţei copleşitoare într-o zi din "miezul verii".. pentru că ea îmi spusese că pe la începutul lui septembrie va fi la Viena.

Consider că iubirea nu cheamă iubire. pe un ton uşor iritat. ea este "amară". cele două virgule marchează vocativul şi adresarea directă către fată. virgulele marchează apoziţia metaforică "falnic oaspe". oglindindu-se în geamul jumătate îngheţat al vitrinei.Verbul la gerunziu “admirând” ce se repeta în strofa a II-a. 5./ Admirând în umbra caldă florile de prin poiene". stereotipii ale comunicării între oamenii care. dar răspunsul devine inutil. Curios. Nu este atât de important să fii iubit. răspunsurile sunt doar simple automatisme. a o duce bine/rău. iubirea nu cheamă iubire. 8. Şirul de interogaţii retorice sunt banale. încât vânătorul uită cu desăvârşire scopul pentru care se afla acolo. Verbe aflate în relaţie de antonimie: "se ridică" # "cade" 4. soarbe = respiră. care se bazează pe o multitudine de întrebări retorice: "Nu am timp de răspunsuri. ilustrând vraja luminilor şi a umbrelor jucăuşe prin iarba şi florile din poiene: "Admirând jocul luminei pe splendoarele verdeţii.ceea ce mulţi cred – cum că iubirea vine cu timpul şi se instalează între cei ce stau împreună. iar fata răspunde afirmativ. în realitatea concretă. cred că este într-un fel eronată. îl salută cu iubire. Promiţând că îi va explica mai târziu totul. o categorie filozofică profund umană.absenţa rimei (rimă albă) Subiectul al II-lea : Text argumentativ despre iubire: Părerea mea despre afirmaţia “Iubirea cheamă iubire şi ea. auditive ("mii de glasuri sunătoare"). în relaţie cu textul poeziei. 3. gândind . Adriana îi spune ceva despre un secret. Frumuseţea naturii este copleşitoare. Fetele schimbă un mic semn de complicitate şi Cecilia. motorii ("Vânătorul pleacă grabnic"). Tânărul adolescent simte dorinţa de a se retrage în sine. a duce dorul (cuiva)./ Trec alin pe faţa lumii şi în treacăt o sărută”epitete. la începutul versurilor al doilea şi al treilea subliniază fascinaţia pe care natura o revarsă asupra eului liric.metafore subtile. Gelu o întreabă pe Adriana de ce fuge şi dacă aceasta îl ocoleşte. pentru altfel nu-ţi vei găsi niciodată sufletul pereche. sugerează dorinţa de comunicare a eului liric cu lumea înconjurătoare. preferă să umple tabla cu versuri. Atunci când iubeşti cu toată fiinţa şi cu toată puterea. personificate. măsura de 16 silabe 7. motivul luminii 7. "dragă". "m-am născut". dragă. pe care ea i-o întindea grăbită. un flux afectiv sincer. Titlul “Am zărit lumina” simbolizează. trecând tocmai strada. Sens conotativ: *Ea are un suflet cald. Cecilia vine spre ei. florile de prin poiene. lasă = rămâne. a duce la bun sfârşit (ceva). fiind plin de frământări. 2. neafectat. “Vânătorul la tulpina-i cade-n visuri iubitoare”. lipsite de sinceritate şi conţinut. Eul liric iubeşte viaţa. simţi nevoia să fii. prin naraţiunea la persoana I şi focalizare internă ("împreună cu") Subiectul al II-lea (20 de puncte) Transformarea replicilor dialogului în vorbire indirectă (Mihail Sebastian. în aceeaşi clipă. Râse. lui Gelu i se păru că o recunoaşte. atunci când îţi vei găsi perechea nu vei şti să o preţuieşti şi o vei pierde. prozaice. eul liric îşi exprimă în mod direct sentimentele. De altfel. care râd de arma lucitoare). personificare). viziune asemănătoare cu filozofia lui Lucian Blaga (la care naşterea este "ieşirea în lumină"). O recunoscu după mantou. la care cugetă aşezat lângă tulpina plopului. plină de căldură. nu te deranja să mă iubeşti. Cei ce se căsătoresc din interes. deoarece eul liric conturează imagini vizuale ("vultani cu mândre pene"). acompanierea. În strofă este prezent şi motivul visului. Ritm trohaic. Întrebarea banală "cum o mai duceţi" este îmbogăţită semantic prin alăturarea emoţională a cuvântului "fericire". Părerea mea este că niciun om nu ar accepta să trăiască alături de cineva care nu-i împărtăşeşte sentimentele şi că . interesul său pentru condiţia omului în lume. Descrierea este modul de expunere predominant în acest fragment. metafora "se uită la mine cu sufletul" sugerează simpatia spontană a fetei pentru eul liric. 5. având o imaginaţie şi o putere de creaţie ce ating forme maxime. „Oraşul cu salcâmi”) Într-o zi de decembrie. este încântat de iubire. de aceea eul liric consideră că nimeni nu răspunde cu adevărat: "Mulţumesc. ci doar o formă de ataşare. interesul lui pentru condiţia omului în lume. plopul “cu a lui frunză argintie” (epitet cromatic). de atracţie falsă. Pe de altă parte. că este indiscret. 3. Poezia aparţine genului liric deoarece modul de expunere predominant este descrierea. Incipitul poeziei exprimă miracolul naşterii./ Abia dacă am timp să pun întrebări". vânătorul fiind furat de doruri neştiute. cum se oprise în faţa unei librării. 4. o atracţie spre comunicare. emană o vrajă atât de puternică. Despre a doua parte a acestei afirmaţii: “Nu este atât de important să fii iubit. se ridică = se înalţă 2.versuri inegale. persistă. sunt total dezinteresaţi de răspuns: "Sănătoşi? Voinici?/ Cum o mai duceţi cu fericirea?". "să văd". la rândul tău. căci fata îşi ascundea obrazul. Metafora este şi o inedită şi surprinzătoare definiţie a sentimentului de dragoste pură. În versul: "Şi pe soare. cel mai bun lucru pe care poţi să îl faci este să iubeşti cu toată fiinţa ta şi să nu îţi fie frică de acest simţământ. 9. iar în fragment sunt prezente imagini vizuale şi auditive compuse prin intermediul unor figuri de stil (“Valuri limpede de aer. de exemplu. 6. cât să iubeşti tu – cu toată puterea şi cu toată fiinţa” este că nu reflectă adevărul despre iubire./ Şi pâraie cristaline.voia să aibă nicio legătură. Varianta 38 1. însă trebuie să profiţi de orice ocazie pe care o ai de a te îndrăgosti pentru că altfel. Vizibil încurcată. mirată de prezenţa lui Gelu. nu vor cunoaşte niciodată iubirea adevărată. izbucneşte în râs. de un umanism înduioşător. iar punctul semnifică terminarea enunţului. voind parcă să-l evite. Insistenţele lui Gelu o determină pe fată să-i reproşeze acestuia. ." Adresarea directă din interogaţii. ca o mare nevăzută. întrucât. în fond. Personificarea "Valuri limpede […]/ Trec alin pe faţa lumii şi din treacăt o sărută" sugerează armonia dintre om şi natură. *Purtarea lui mi-a lăsat un gust amar. în care nuanţa uşor ironică se îmbină cu o bonomie plină de delicateţe. Ultima strofă reprezintă o imagine vizuală complexă în care sunt prezente atât elemente ale naturii. falnic oaspe. "îmi place aici". Varianta 37 1. acelaşi sentiment. Venirea pe pământ a eului liric are un scop declarat. aşa că iubirea nu "cheamă" iubire. în pauze. Expresii/locuţiuni cu verbul "a duce": a duce tot greul. cât să iubeşti tu – cu toată puterea şi cu toată fiinţa”. Avea mâinile încărcate cu diverse pachete şi Gelu trebui să-i ia câteva. 8. dar refuză să-i dea mai multe detalii. este important ca cel de care te-ai îndrăgostit să îţi împărtăşească sentimentele. nu-mi răspundeţi. candidă. fata se grăbeşte la o întâlnire importantă şi misterioasă în acelaşi timp. în cele din urmă. care explică ipostaza soarelui personificat. "Am zărit lumina pe pământ". iată/ Se uită la mine cu sufletul…". cât şi reprezentanţi ai lumii animale (veveriţele. Tema iubirii. 9. participarea afectivă a naturii în viaţa omului. chiar dacă. şi vultani cu mândre pene". măsură variabilă: de la 3 la 12 silabe . intrarea eului liric în lumina ce călăuzeşte către viaţă. Sinonime: însoţirea = căsătoria. a-l duce mintea. sugerând faptul că-i pasă de oameni: "Şi m-am născut şi eu/ să văd ce mai faceţi". O altă situaţie întâlnită în viaţa reală este atunci când cineva îndrăgostit puternic speră că şi persoana respectivă o să simtă. adevărul este că nu îţi poţi alege momentul când te îndrăgosteşti şi dacă te copleşeşte acest sentiment. simţindu-se diferit şi având alte preocupări. realizată prin persoana a II-a. eu” 6. spre celălalt trotuar. de aceea două veveriţe se amuză privind arma care devenise inutilă. 10. În concluzie. Imagini vizuale: “vânătorul pleacă grabnic la a zorilor ivire”. ("se uită la mine cu sufletul") . Niciodată nu se întâmplă astfel. în loc să joace ping-pong. idei regăsite în mai multe creaţii ale lui Marin Sorescu ("Iona"). pe Adriana. iubit. uneori. Perspectiva narativă defineşte punctul de vedere al naratorului-personaj (narator autodiegetic).”. Mărci lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric: verbe şi pronume la persoana I singular: "Am zărit”. Ultima interogaţie “Cum o mai duceţi cu fericirea?” se înscrie în originalitatea limbajului artistic propriu lui Marin Sorescu. Figura de stil din versul "Iar fata aceea. metafore. Gelu o întreabă cu cine. de lumină şi de frumuseţe. realizate prin figuri de stil. El se simte diferit datorită identificării spirituale cu mari poeţi europeni şi autohtoni şi se manifestă diferit. cu o uşoară ironie bonomă. Semnele de punctuaţie în versul: “Nu. Trăsături neomoderniste: . 10. pentru ca să-i poată strânge stânga. căci. 10.

durerea. În ceea ce priveşte prozodia. inclusiv onestitatea... Fenomenele ce pot distruge totul în calea lor .. fiind în acelaşi timp şi prieteni. Această dispută ţine de vreo săptămână. Polisemia verbului "a creşte": *Copilul ei are o condiţie fizică şi psihică foarte bună şi creşte într-un an cât alţii în doi. (Mariana Claudia Drăguţ) Varianta 40 1. are o importanţă deosebită. Poetul foloseşte elementele din natură pentru a contura mai sugestiv profunzimea şi intensitatea sentimentelor erotice. Valoarea expresivă a conjuncţiei "căci" (din structura:"Căci va pleca"): Conjuncţia "căci" are valoare concluzivă. îl sprijină pe Gheorghiţă în formarea personalităţii de la adolescenţă la maturitate. Te felicit şi sunt sigură că vei ajunge la olimpiada internaţională. pe care o pot ajuta. În ceea ce priveşte iubirea mamei pentru copil. trebuie să fii de bună credinţă cu toţi din jurul tău. întrucât o mamă este dispusă a face orice sacrificiu pentru copilul ei.”.îmi". precum şi prezenţa imperativului . Conjuncţia căci din versul “Căci astfel e acum viaţa-mi osândită” are rolul de a introduce o idee explicativă. sentimentele capătă valenţe tot mai mari. Suferinţa sfâşietoare este cauzată de neîmplinirea idealului de iubire şi de permanentele dezamăgiri din viaţă: “Încerce acum soarta să-mi crească suferirea. ce e în armonie/ Cu focul care arde în pieptu-mi sfâşiat. “o lungă agonie”. Epitetul în inversiune "lirica fiinţă" ilustrează sensibilitatea excesivă a sufletului poetic. zile fripte. a învălui. şi cer întărâtat" .Virgulele au rolul de a separa termenii unei enumeraţii. *După ce aluatul pentru cozonac este preparat. se află în căutarea unui mijloc prin care să-şi îndeplinească idealul de iubire şi să facă lunga agonie să dispară. Cea mai mare iubire din lume.îmi lunecă”. idee susţinută şi de autorul G. El crede că.. "sunt".îmi’’. mânia interioară provocate de imposibilitatea iubirii eului liric este în armonie cu natura dezlănţuită. o concluzie a simţămintelor poetice exprimate anterior.. în funcţie de propria opinie despre importanţa corectitudinii în comportamentul fiecărui cetăţean. L-am întrebat şi pe profesorul de filozofie şi el a spus că onestitatea este un concept filozofic complex iar acesta poate fi privit din mai multe perspective./ Şi negură. şi cer întărâtat"-. . încrederea. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "zi": zi de zi. trebuie lăsat să crească aproximativ o oră. gândirea-mi se arată.Napoca. “ întâlnesc”. Agonia. ritmul iambic 7. Loialitatea face parte din categoria valorilor morale care ar trebui respectate de fiecare individ în parte. conform tradiţiilor creştineşti. nu are altă cauză" (Garabet Ibrăileanu) Sunt de acord cu ceea ce afirmă G. Ibrăileanu. "Doar sufletul îmi lunecă prin casă". şi viscol. Reacţia poetică este asemenea unui tigru care îşi caută prada: “La umbră. 2. învăţa sau care încearcă să-mi ofere mie ceea ce este mai bun. de la o zi la alta. de a fi alături de persoana iubită. Versul “Încerce acum soarta să-mi crească suferirea” sugerează ideea că destinul îi este potrivnic şi. 2. credinţa. 10. Deşi este o mamă foarte severă. zi liberă. însă nu neapărat şi cu ceilalţi din jurul tău. şi viscol.“Îmi place a naturii sălbatică mânie. o jertfă aşteptând” exprimă puterea agresivă a gândurilor poetice. . . M-am bucurat că ai câştigat olimpiada la matematică. Sinonime: vis = reverie. a mamei pentru copil.Subiectul al II-lea : Scrisoare despre ce înseamnă să fii onest: Cluj. în plină zi./ Ca tigrul în pustiuri. Prima strofă a poeziei exprimă starea de oboseală intensă a eului liric:. contemplaţie. a fi om de casă. elevii de la Colegiul "George Coşbuc". intrare = pătrundere. 8. odată cu trecerea timpului. rima încrucişată şi ritmul iambic. devotamentul pentru o cauză sau faţă de o persoană are o semnificaţie specială.-n întuneric. ca şi aşteptarea obositoare de revigorare a relaţiei cu lumea înconjurătoare. Poate dau eu o fugă la tine. măsura versurilor este de 13-14 silabe. a mamei pentru copil. se află în concordanţă deplină cu starea interioară devastatoare a eului liric: "Şi tot ce e de groază. Intrarea lui în vis e-ngăduită”: măsura 12 silabe. sentiment sugerat de metafora "valea chinuirii" ce sângerează de durere. alcătuite din elementele naturii dezlănţuite. Comparaţia “Durerea mea e mută ca deznădăjduirea” şi personificarea “durerea […] mută” evidenţiază o imagine dezolantă a durerii eului liric şi a pierderii speranţei de împlinire a iubirii. 6. personajul Vitoria Lipan din romanul “Baltagul”. a se crăpa de ziuă./ Ca tigrul în pustiuri.2007 Dragă George. colegul meu. Mărcile lexico-gramaticale atestă lirismul subiectiv prin pronumele şi verbele de persoana I: . 5. “mea”. virgulele din primul vers marchează o explicaţie cu nuanţă apoziţională: "Vorbiţi încet. . în viaţă. Versul "Şi negură. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre devotament: "Iubim mai mult pentru ceea ce dăm decât pentru ceea ce ni se dă . fraged = delicat. peste zi. Ibrăileanu: “Iubim mai mult pentru ceea ce dăm decât pentru ceea ce ni se dă – şi mai ales pe aceia pentru care ne jertfim. Teme: natura şi iubirea 7. deoarece devotamentul. căreia îi pot deschide un drum în viaţă. În concluzie. .-n întuneric. Colegii sunt extraordinari şi ne ajutăm reciproc. Comparaţia “La umbră. * Mama m-a crescut în spiritul adevărului. încearcă să facă ceea ce este mai bun pentru ei. Cu drag. Folosirea virgulei: Ca semn de punctuaţie. 5. precum şi prin imperativul "vorbiţi". dacă îmi ajut prietenii apropiaţi sau pe cineva la care într-adevăr ţin. Două trăsături a ale lirismului subiectiv: Folosirea pronumelor şi verbelor la persoana I: "sunt". a fi înalt cât casa. precum şi suferinţele provocate de neputinţa împlinirii iubirii. sau poate chiar în şoaptă". Sper să ne vedem curând. 8. Tu ce părere ai? Aş fi foarte curioasă să-ţi aflu opinia.mele”. Jertfa sângerândă intră în concordanţă cu durerea şi convulsiile din sufletul eului liric: “Şi prada îi e gata…De fulger luminată. Titlul reprezintă un substantiv articulat. Acum ceva timp. Cea mai mare iubire din lume.” Gândurile eului liric.. care se manifestă în pustiu. Eu îţi ţin pumnii şi-ţi doresc putere de …exerciţii. Trăirea interioară este intensă. amărăciunea eului liric se amplifică. a înfăşura = a acoperi. Expresii/locuţiuni: a fi casa casă şi masa masă. împlinirea şi bucuria sufletească sunt mult mai mari decât în cazul în care mie mi se oferă un sprijin. o jertfă aşteptând”. gândirea-mi se arată. 29. îşi dedică viaţa acestei cauze şi acestei făpturi. Titlul poeziei sugerează tema dominantă şi anume suferinţa provocată de neputinţa împlinirii cuplului erotic. dacă sunt dispusă a face anumite sacrificii pentru respectivele persoane. În strofa a treia a poeziei este exprimată durerea profundă a eului pentru că iubirea este departe. sintagma poate fi considerată o sugestivă definiţie a poetului. de Mihail Sadoveanu. 3. am să-ţi relatez o situaţie petrecută de curând. sau poate chiar în şoaptă”.06.o să rămân”. 3. Ritmul şi măsura versului . iubirea faţă de o persoană dragă. Agonia. acces.. adresare directă prin folosirea persoanei a II-a: "te" 6. ce exprimă deznădejdea devoratoare şi adânceşte sufletul în întuneric. nu are altă cauză”.vorbiţi”. onestitatea înseamnă să fii sincer cu tine. Ceilalţi colegi s-au împărţit în grupe.. 9. Ca să-ţi dai seama de relaţiile dintre noi. zi şi noapte. Eu consider că. lucru reliefat prin comparaţia “Durerea mea […]/ E neagră ca şi ziua când nu te întâlnesc”. cuvinte înscrise în câmpul semantic al "suferinţei". îşi creşte copiii. În al doilea rând. Neputinţa comunicării îi provoacă o stare de moliciune sugerată de comparaţia "sunt neputincios ca mătasea". 4. . La şcoală mă descurc bine.Vorbiţi încet. fin.. Florina.şi mai ales pe aceia pentru care ne jertfim. deoarece niciunul dintre noi nu este capabil să-l convingă pe celălalt că nu are dreptate. casă de piatră. întunecate de suferinţa profundă. nu există devotament mai puternic./ Ca valea chinuirii se vede sângerând”. furii ce muncesc. pentru a fi onest cu tine.”. la Ploieşti şi vom putea discuta mai pe larg despre toate lucrurile. a munci cu ziua 4. Mie mi s-a părut că aceasta este o viziune destul de limitată asupra onestităţii şi a respectului faţă de tine şi de ceilalţi.să surâd’’. am avut o dispută cu Andrei. sintetizând ideile poetice exprimate în strofele anterioare. pe Gheorghiţă şi pe Minodora. Pare că şi bestiile iadului vor să-i provoace frământări din ce în ce mai chinuitoare: “Adaoge chiar iadul şerpi. Îţi mulţumesc pentru scrisoarea ta. Prezenţa eului liric: pronume şi verbe la persoana I: “–mi”. a face casă bună cu cineva. Varianta 39 1.

. a înzăpezi. a fost primit cu multă căldură.06 Dragă Horaţiu. stătea retras şi circumspect. până şi întrebarea care aştepta răspunsul s-a stins: "Şi întrebarea care-l aştepta/ A murit. Foarte târziu. la şcoală./ Sufletul meu niciodată. ce nu se poate multiplica. În altă ordine de idei. Antonime: desculţe # încălţate: *Cizmele încălţate de ea erau primite cadou. Titlul este reprezentativ pentru întreaga poezie. însoţită de slăbiciune fizică . nefast. În primul rând. o pasăre. Figură de stil: Prin folosirea comparaţiei personificatoare „ţipă ca păsările” poeta compară frunzele cu nişte stoluri de păsări.doar sufletul îmi lunecă prin casă”. numai cu inima poţi pătrunde esenţa lucrurilor. Consider că iubirea este cel mai emoţionant şi pur sentiment existent în viaţa oricărui om şi poate apărea oricând şi la oricine. 8. „icre” 4. 2. dar rămăsesem amândoi cu un fior lăuntric greu de explicat. Ei bine. Tema naturii. 29. Figură de stil: „Durerea mersului” este o metaforă personificatoare şi semnifică. la început nu mi se păruse prietenos. ţinuta. când suntem atraşi de o persoană. după trecerea unei anumite perioade. Intuiţia omului este o trăsătură foarte importantă şi cred că. Calităţi particulare ale stilului: *Armonia (muzicalitatea) este dată de sonoritatea caldă. poţi să "vezi" şi dincolo de aparenţe. dar şi curiozitate. „mei” . Crezi că sunt în pericol să mă îndrăgostesc? Dar el? De-abia aştept să vin la Piteşti ca să vorbim şi să-ţi povestesc ce-a mai fost. dar trebuie dublat de raţiune. "voi citi". urmând ca cititorul sau interlocutorul să descopere esenţa comunicării. a lăsa rece. -. ceea ce este esenţial este invizibil pentru ochi" (Antoine de Saint-Exupéry Afirmaţia "Numai cu inima poţi vedea lucrurile corect. „frunze”. acolo unde privirea nu poate ajunge. de a se bucura de frumuseţile naturii. . Uimit de patetismul meu. ce încântă auzul." 10. starea lirică sugerând delicateţe. "unei limbi". nici un: *Nu am nici un prieten. pe lângă un pom cu mugurii gata să plesnească şi ochii nu remarcă nimic?… Numai sensibilitatea inimii poate face omul să vibreze la misterele firii. fie că se referă la o persoană. "Neputincios ca o mătasă". Tema condiţiei poetului. După câteva zile. ghidarea după instincte nu dă greş. cred că mai întâi observăm îmbrăcămintea. Cu drag. 2.sufletul îmi lunecă”. 5. de miracolele fascinante care aduc relaxare şi emoţie estetică în sufletul oricui. împăcare cu sine. Cu toate acestea. Horaţiu. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre iubire: "Numai cu inima poţi vedea lucrurile corect. „pradă”. am simţit că mi-au luat obrajii foc şi probabil că m-am înroşit foarte tare atunci când am negat cu vehemenţă. motivul frunzelor 7. să-ţi dezvălui care a fost prima impresie . Din perspectivă temporală. însoţită de slăbiciune fizică. dar mai ales să-ţi relatez ce am vorbit cu el. de scădere a capacităţii de receptare a lumii înconjurătoare. „îmi”. şi un prezent sumbru care exprimă eşecul definitiv în cunoaştere: răspunsul nu mai vine şi chiar întrebarea care-l aştepta a murit. ceea ce amplifică eufonia lirică. În versul: „Frunzelor. Am fost plăcut impresionată de ultima ta scrisoare şi iată că m-am hotărât şi eu să–ţi scriu pentru a-ţi povesti despre noul meu coleg de clasă. susţinea el. "voiam".. atitudinea şi chiar capacitatea de comunicare. De câte ori nu trecem nepăsători pe lângă un peisaj încântător. Amândoi voiam să ne cunoaştem mai bine şi eu am început discuţia prin a-i explica ce reprezintă pentru mine iubirea. Cuvinte bisilabice: „Vântul”. „stolurile de frunze” 6. 9. *Fineţea stilului se realizează prin întrebuinţarea acelor cuvinte ce exprimă în mod subtil ideea. Titlul sugerează starea de oboseală intensă şi prelungită. spre deosebire de trup. eul liric se simte lipsit de energie. perioadă din care îşi aminteşte doar rănile sufleteşti. Răspunsurile la întrebări abstracte despre harul poetic şi creaţia lirică. a lăsa în pace. Timpul capătă proporţii hiperbolizate. deoarece nu cunoştea pe nimeni. Subiectul al II-lea Scrisoare despre iubire: Timişoara. deoarece poeta construieşte discursul liric pe două valenţe ale cunoaşterii. Apoi am notat câteva idei pentru lucrarea noastră de grup. deci nemotivată. "nu înţeleg". păsărilor. nici mai mulţi. dar numai cu inima. atunci când dezamăgirea a pus deja stăpânire pe artist şi interesul s-a diminuat vlăguit de aşteptare: "Niciun răspuns nu se naşte/ Decât când nimeni nu mai are/ Nevoie de el". pe lângă prietenie şi relaţiile umane.. Câmpul semantic al cărţii: "alfabetul". Varianta 42 1. gingăşie. Ana Blandiana exprimă dorinţa puternică de a se întoarce la origini. întrucât ni sa părut interesantă. Prima lui zi de şcoală în oraşul nostru a fost foarte agitată din cauza mutării lui la bunici şi asta l-a făcut să se simtă puţin dezamăgit. Ioana. deszăpezire. că este sentimentul cel mai înălţător pe care-l poate simţi omul. deoarece orice dragoste oarbă. aflate în contratimp: întrebarea şi răspunsul. întrucât ochii percep numai ceea ce este la suprafaţa lucrurilor sau fiinţelor. în viziunea poetei. nu poate să lase dovezi concrete pe pământ. firească. motivul cărţii 6. . "semne" 4.sufletul aşteaptă’’. textul liric reflectă un trecut plin de confuzii ("Mă uit în trecut şi nu înţeleg"). fie că se referă la o decizie. *Toţi cei aflaţi în curtea liceului au întors capul după Mihaela. Expresii/ locuţiuni cu verbul "a lăsa": a lăsa baltă. s-a simţit bine alături de noii colegi. capătă un înţeles benefic. Varianta 41 1. În ultimele trei versuri ale poeziei. Ştefan m-a întrebat dacă sunt îndrăgostită şi vorbesc din experienţă proprie. s-a comportat manierat şi a ştiut să se facă plăcut şi ascultat. peştilor” virgula marchează o enumeraţie 3. apelându-se la aluzie.. temă aleasă de noi.ce ilustrează continuitatea stării de oboseală. simptome sigure ale unei "astenii" accentuate. Sincer. când poetul-actant este incapabil de comunicare ("neputincios"). despre trecerea timpului vin adesea prea târziu. Sensul cu nuanţă negativă din prima strofă.. 9. poeta exprimă o idee îmbogăţită cu idei filozofice profunde privind unicitatea sufletului omenesc. Prin titlul „De ce nu m-aş întoarce printre pomi?”.06. Mărci ale eului liric . Însă. a deszăpezi. pentru că nu are limită de vârstă. nu poate să nască urmaşi: „Trupul meu poate să nască urmaşi.sunt neputincios”. ceea ce este esenţial este invizibil pentru ochi" este cât se poate de adevărată din punctul meu de vedere. Imagini artistice: „arborii chirciţi de vântul fierbinte”. Prin interjecţia afectivă „O” se sugerează miracolul pe care-l trăieşte poeta. 8. creând un cadru rustic. începi să simţi un flux care poate fi seducător sau. Ştefan. la ora de română am fost în aceeaşi grupă de lucru şi tema lucrării noastre. sensul. "doar sufletul îmi lunecă prin casă". dar pe parcurs impresia mea despre el s-a schimbat. înzăpezire. 5. unde frunzele personificate sunt asemenea unor stoluri şi „ţipă ca păsările”. *Şi-a întors cămaşa pe dos. oamenii s-au îndepărtat de natură. ca să se facă manechine.” 9. fiind ilustrată în poezie prin versurile inegale şi absenţa rimei. Versul "Azi sunt neputincios ca o mătasă" este reluat şi modificat în finalul poeziei: "Azi sunt ca o mătasă"..Expresivitatea versurilor este ilustrată de verbele la prezentul gnomic (etern). nu durează prea mult. „unde mă pot rostogoli plângând”. de cele mai multe ori. ultimele versuri conţinând un verdict amar. Familia lexicală a cuvântului "zăpadă": zăpadă. Scepticismul poetei este accentuat în finalul poeziei de o tristeţe sfâşietoare. Formele niciun şi nici un: niciun: *Niciun copil nu are media zece la matematică. să se bucure de o floare. iar foşnetul acestora sunt asemănătoare ciripitului păsărelelor. a fost iubirea. dimpotrivă. predându-se deplin . durerea profundă cauzată de trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului. a lăsa în voie. un fir de iarbă… În concluzie.Pronume şi verbe la persoana I singular: "mă uit". atunci când conştientizează că sufletul. Am vorbit cu el despre hobby-urile lui. Poeta vede natura ca pe un loc unde poate să se descarce de sentimentele apăsătoare. "să spun" 7. cu un simţ aparte. Polisemia cuvântului "a întoarce": *Mâine se va întoarce de la Călăraşi. clipele sunt obeze şi par "ani şi anii epoci". El s-a uitat lung la mine şi apoi mi-a destăinuit că şi pentru el sentimentul de iubire este unic. înzăpezit. 3. obeze # slabe: *Majoritatea fetelor şi-ar dori să fie slabe. 10. deszăpezit.

Un exemplu grăitor este cuplul Persida-Naţl. reper etic esenţial. naivă = copilăroasă. neapărat. Imaginea asfinţitului din finalul poeziei este realizată printr-o metaforă personificatoare cu totul originală. “iluzii îngereşti”. 8. va trebuie să cumpăr vreo cinci caiete. peştilor”. idee ilustrată şi de George Călinescu în romanul "Enigma Otiliei". chiar dacă i-a fost teribil de greu. pentru fericire prin iubirea de oameni. misteruri = enigme. nici două. al clipelor fascinante petrecute alături de cei dragi. 8. altfel.natura umanizată reuneşte cele douã planuri. văzută ca miracol: "misteruri de amor" . *Fineţea stilului se realizează prin întrebuinţarea acelor cuvinte ce exprimă în mod subtil ideea. "suflet pe pasurile-ţi zbor") Subiectul al II-lea Text argumentativ : “Deşi nu devotamentul provoacã iubirea. cumpătarea. sinceritatea. alcătuit din îmbinarea arhaismelor ("burg". epitete personificatoare „frunzele[. încântător . gelozia şi suspiciunea sunt duşmani siguri care ucid iubirea. fiind ilustrată în poezie prin versurile inegale şi absenţa rimei. Trăsături romantice: .intensitatea sentimentului de iubire. Expresii/ locuţiuni cu verbul "a trece": a trece clasa. Încrederea în partener este o altă condiţie necesară în menţinerea cuplului. atunci când iubeşti. cinstea. 9. sensul. 10. 3. politeţea. a trece la fapte. Mărci ale eului liric: “nu-mi place” –pronume. frecvenţa epitetului "dulci" ("sunt dulci ale doritei suvenire". a trece hopul 4. al bucuriei de a aduce pe lume urmaşi. copilul nu este cel care decide venirea sa pe lume. nici două. Un alt argument în favoarea afirmaţiei este acela că un copil abandonat de părinţii naturali şi crescut într-o familie care l-a adoptat trebuie să fie recunoscător acesteia din urmă. urmând ca cititorul sau interlocutorul să descopere esenţa comunicării. să le fie recunoscător pentru viaţa pe care a primit-o. uman-terestru cu cel universalcosmic: "Şi roua şi zefirul. care s-a preocupat de formarea personalităţii sale şi de asigurarea unui viitor în societate. principii prezente şi în concepţia lui Slavici.imagine vizuală. sfaturile pe care părinţii le dau copiilor sădesc principii solide care formează. el este esenţial în menţinerea neştirbitã a acesteia.ar fi faptul că familia a constituit întotdeauna un spaţiu de viaţă al împlinirii celor mai profunde aspiraţii omeneşti de fericire şi de armonie. sugerând natura participativă care se emoţionează alături de eul liric la trăirea intensă a sentimentului de iubire. o personalitate puternică. soarele "se sparge-n ceafa zării. devotamentul este esenţial în menţinerea neştirbită a sentimentului de iubire. putere de convingere. 10. un caracter viguros. contribuind la succesele acestuia. Priveliştea bizară este "strâmbă". apelându-se la aluzie. decenţa în vorbire şi atitudini. Titlul sugerează un "exerciţiu" poetic. prin utilizarea figurilor de stil. crăpat. putere de cumpãrare. Varianta 43 1. bizară. 5. "se târâie"). *Pentru tema la română nu ajunge nici un caiet. neîmblânzită = neîndurãtoare. se stinge. ceea ce amplifică eufonia lirică. dar a creşte un copil este un proces complex şi de durată. una determinând-o pe cealaltă în egală măsură. desenate parcă de un pictor naiv. faţă de care dovedeşti credinţă şi fidelitate. 4. Scriitorul francez Balzac susţinea că dacă între membrii unei familii relaţiile sunt degradate. "nu e nimic dulce ca dulcea ta zâmbire"). În altă ordine de idei. Conjuncţia adversativã “dar” din primele douã strofe are rolul de a sublinia sentimentul îndrãgostitului şi trãsãturile persoanei iubite. . Teme: natura şi timpul 7.imagine auditivă 6. crudă. ci creşterea" (Nicolae Iorga) Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicola Iorga şi consider că a da naştere unui copil este un miracol. În absenţa devotamentului.] nebune”. ea se degradează şi. întregul peisaj fiind realizat ca o pictură naivă. sau un desen făcut de copil. de aceea imaginile par stângace. păstrând astfel măsura şi ritmul versurilor. "au trecut leproşi cu zurgălăi". a-i sta cuiva în putere. În structura “se sparge-n ceafa zării” cratima este utilizată pentru a ţine locul vocalei “î” şi pentru a se pronunţa într-o singură silabă. ciobit 2. ciudată = neobişnuită. Un prim argument în susţinerea acestei concepţii este că. "vântul îţi şopteşte"). durere = chin. a cărui relaţie s-a degradat din cauza comportamentului deplasat al bărbatului şi care este salvată prin dragostea plină de îngăduinţă şi înţelepciune cu care femeia l-a înconjurat. Un prim argument în susţinerea afirmaţiei lui Ioan Slavici . conturând un peisaj feeric. şi floarea şi verdeaţa". “nu cer”-verb 7. "vertical") şi cu cel popular ("bubă rea". pentru păstrarea armoniei în familie. Sens conotativ: *Trăim abia dimineaţa iubirii noastre şi de aceea suntem atât de înflăcăraţi.„Familia este temelia vieţii sociale” . ci părinţii lui. devotamentul faţă de persoana iubită este o dovadă certă a dragostei pe care i-o porţi şi poate salva oricând relaţia. Tot ceea ce se poate zări împrejur seamănă cu nişte case înconjurate de copaci. adică folosirea cuvintelor cu sens conotativ. suferinţă. Sinonime: plãcut = agreabil. cum ar fi: metafora „stolurile de frunze”. De asemenea. atunci întreaga societate este viciată. a trece cu vederea. iar soarele este ca o bubă rea. şi-a luat zborul din casa părintească. taine 2. cerul stă "vertical". "mucava") cu neologismele ("perspectivă". te dăruieşti în totalitate persoanei dragi. îmbinând planul terestru cu cel cosmic: nourii au "chip de păsări" şi plutesc deasupra înalţilor plopi. iubirea este expusă riscului degradãrii şi. tristeţe. Figură de stil: "al undei murmur melodios" inversiune şi personificare. "Dar lumea nimic n-are ca tine de frumos" // "Dar nu e nimic dulce ca dulcea ta zâmbire". metafore ("misterul de amor". stranie. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre educaţie: "Copilul nu datoreşte părintelui viaţa. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "putere" : putere de înţelegere. Varianta 44 1. a fi la putere. în cele din urmă. plesnite = fisurat. inocentă. întreaga societate este organizată pe familii oriunde în lume şi în orice epocă.” (Antonesei) Afirmaţia lui Liviu Antonesei este plinã de înţelepciune. În altă ordine de idei. 5. cum ar fi respectul. care presupune efort şi dragoste. „soarele aspru” Subiectul al II-lea Text argumentativ despre familie: "Familia e temelia vieţii sociale" (Ioan Slavici) Întreaga creaţie a lui Ioan Slavici este o pledoarie pentru echilibru moral. În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament. Ultimele şase versuri ale poeziei constituie o descriere stranie a naturii. o activitate constantă desfăşurată în scopul de a-şi forma deprinderea scrisului. familia deţine un rol important în educarea şi dezvoltarea unui copil. . iar soarele are "chip de bubă rea". de împlinirea acestuia pe plan spiritual. iar vântul tăios "se târâie prin văi". în această "mare" minunată. "zurgălăi". *Nu a cumpãrat de la magazin nici un creion. Preceptele. În concluzie. 3. motivul visului 6.. peste deal". Sinonime: privelişte = peisaj. care este mai presus de orice frumuseţe a lumii. ce încântă auzul. dacă tactul. a fi în putere.„frunzelor. dar fãrã acest devotament relaţia de iubire nu poate rezista în timp. purtătoare a valorilor etice şi spirituale ale societăţii. Consider cã dragostea nu apare din dorinţa de a fi devotat unei anumite persoane. argumentele aduse pledează pentru susţinerea concepţiei că familia este unul dintre factorii principali care se preocupă de educaţia omului. răbdarea şi înţelegerea se manifestă cu pricepere. Creşterea unui copil nu înseamnă numai hrană şi îmbrăcăminte. consider că. 10. În poezie se manifestă prezentul gnomic (etern) pentru a sugera permanentizarea sentimentului de admiraţie a eului liric pentru veşnicia şi încremenirea naturii. ci presupune o relaţie spirituală profundă. norii au chip de păsări. De aceea este o legătură intrinsecă între familie şi societate. Sugestia textului liric este ilustrată prin multitudinea figurilor de stil şi a procedeelor artistice: personificări ("al undei murmur". iar orice abatere de la aceste principii este grav sancţionată de autor. în cele din urmă. Calităţi particulare ale stilului: *Armonia (muzicalitatea) este dată de sonoritatea caldă. Formele niciun/nici un: *Nu a venit niciun elev la şcoalã. atât în plan profesional cât şi sentimental. păsărilor. priveliştea e strâmbă. care este o metaforă pentru viaţă. ce exercită asupra oricărui membru o stare de bine. *De îndatã ce s-a angajat.motivul visului 9. N-a dat niciun telefon astăzi. Tema iubirii şi a naturii. o comunicare sinceră şi mai ales o atentă şi constantă preocupare pentru educaţia lui. grija faţa de lucrurile încredinţate. Mai întâi. fiind mai degrabã un efect. În concluzie. Comparaţia “Priveliştea-i ciudată şi naivă/ Ca hărţile cu case şi copaci” sugerează imaginea copilăroasă pe care o are peisajul admirat de eul liric. Imagini artistice: “Spinii pe deal sunt mari ca nişte plopi”. Registrul stilistic este bogat şi variat. dispariţiei. firească. în cele din urmã. în consecinţă acesta nu trebuie.

"Amurg". aspiraţia către posibila fericire fiind ilustrată printr-o interogaţie retorică. de aceea. reprezentate de pronume şi verbe la persoana I şi a II-a: „tu” . „durerată”. prin cadrul exterior al naturii. a fi umbra cuiva. Din punctul meu de vedere. Figura de stil „apune-o mie de poveşti” este o metaforă care sugerează frumoasele poveşti de iubire ale îndrăgostiţilor. vizionarea filmului fiind interzisă minorilor sub 18 ani. Sunt prea multe scene sângeroase. iar amintirea zilelor petrecute sub ocrotirea copacului („El mi-a adumbrit. "cade noaptea" ilustrează tristeţea eului liric pentru pierderea sentimentului erotic. Tânjind după iubita pierdută. semnifică moartea unei iubiri care aduce mâhnire în sufletul eului liric. „Apus”. "o rază care moare". ca să-mi povesteşti cum e pe-acolo. Subiectul al II-lea Scrisoare despre relatarea unui film: Bacău. copilăria este o sursă de veselie. este. Nu a trecut decât o săptămână de când ai plecat la bunici. a manevra din umbră. 29 iunie 2007 Dragă Alina. Prezenţa eului liric este motivată de adresarea directă şi de mărcile lexico-gramaticale. Dezamăgirea căderii frunzelor. Adverbul "unde" care introduce interogaţia retorică sugerează faptul că cei doi îndrăgostiţi se despărţiseră demult. Din punct de vedere stilistic. gusturile. nu mereu reuşim să găsim în noi sursa bucuriei pure de altădată şi. Tema iubirea. Incipitul poeziei este o metaforă personificatoare – „Iubirea mea-i o blândă rază”-. cu tot?". Trebuie să-l vezi şi tu ca să-mi spui ce părere ai şi să comentăm împreună scenele din film. deoarece efectul razei nu este de a lumina. Tema iubirii şi a naturii. Titlul poeziei. cuplul fiind despărţit de multă vreme. filmul regizat de Mel Gibson. Sunt sigură că ai auzit de el. de fapt. jucăuşi. săracul. „să le-mpartă”.Verbe sinonime: „priveşte” = ”te uit”. Opoziţia dintre lumină şi întuneric sugerează zbuciumul interior al eului liric. plânsul 7. care ar dori cu patimă regăsirea fericirii de altă dată: "E povestea noastră-ntreagă / Scrisă-n veştedele foi…". motiv pentru care Marian a considerat că trebuie să mergem să vedem un film. Suferinţa din inima îndrăgostitului. amintirea iubirii rămânând definitiv în trecut. "biata rază solitară". Ca semn de ortografie. Titlul. metaforă personificatoare sugerând extazul iubirii. Varianta 46 1. Prin incredibile răsturnări de situaţie şi energizat de dragostea pentru soţia şi copiii lui. candoare şi ingenuitate de care avem nevoie la orice vârstă ca să trăim frumos. Acţiunea e plasată la sfârşitul civilizaţiei Maya descrie experienţele traumatizante prin care trece un om luat prizonier şi care încearcă să se întoarcă la familia sa. provocat de fericire şi suferinţă totodată. o anumită candoare şi un optimism uneori inocent. pe care este nevoit să le părăsească în vara vieţii. ne înconjurăm de copii veseli. Mihai şi-a deschis. între două etape ale vieţii. 10. personificarea frunzelor semnificând participarea întregii naturi la suferinţa eului liric: "plânsul frunzelor". Epitetul dublu antepus substantivului apus. măsura de 7-8 silabe6. a curge = a cădea. Măsura în primul vers este de 9 silabe iar rima este încrucişată. motive: visul. cu sacrificii umane. copilărie/ Cu pădurea ta. „să culeagă”).5. Rima încrucişată. sufletul. într-un cândva nesigur: "să ne plouă". „să le culeagă”. emoţionale: "Şi cu braţele-amândouă/ Să oprim căderea lor?". pentru că în aceea perioadă reuşeam să ne bucurăm de lucruri simple. gustul amar al destrămării unor visuri ale sinelui poetic. izbândă. cu speranţă şi entuziasm. „ne” . "Plânsul frunzelor ce mor". Mihaela şi-a deschis o fereastră spre suflet. a face umbră pământului. „a cădea la pat”. iubirea se pierde în umbra trecutului. peste care apusul aşterne uitarea. ca simboluri ale adoraţiei şi pierderii iubirii. Sens conotativ: În amurgul vieţii oamenii devin mai înţelepţi şi mai răbdători. „a cădea cerul pe cineva”. Îmbinarea planului interior al trăirilor şi stărilor de spirit ale eului liric cu planul exterior al naturii cu imaginea toamnei se manifestă în versuri sugestive: "Zgriburind din trup se-ndoaie". sinele poetic recurge la tentaţii patetice.6. tânjea după vârsta spirituală a inocenţei într-o interogaţie retorică: "Unde eşti. cel care a cunoscut atât de bine tulburările sufletului omenesc. Raza efemeră se stinge în întunericul nopţii şi.9. în sfârşit. filmul este mult prea brutal şi violent. Sens conotativ: *Confesându-se. Tonul este încărcat de dorinţe. dar mie mi se pare că a trecut mult mai mult. este semnificativ pentru tema întregii poezii. Verbele la conjunctiv exprimă dorinţa eului liric de a-şi împlini iubirea. care semnifică sfârşitul unui vis de iubire. 2. odată cu trecerea timpului ne schimbăm obiceiurile. luminează „umbra zilei ce s-a dus”. În primele trei strofe predomină elementele de pastel. lumina razei fiind efemeră şi condiţionată de apusul soarelui. În poezia „Apus” de Octavian Goga. Vânătul amurg de toamnă este sfârşitul unei perioade. motivul nopţii 7.5. a se zdrobi 2. După multe ezitări. deoarece. 8. sfârşitul unei poveşti de dragoste asemănată cu un apus. cu care să trecem mai uşor peste obstacolele ivite în viaţă. afară de nevoia noastră de copilărie” (Mihai Ralea) Sunt întru totul de acord cu această afirmaţie. Metafora personificatoare din finalul poeziei. nu oferă îndrăgostitului nicio speranţă de revenire a iubirii. „a-i cădea cu tronc”. dar este şi un sugestiv tablou al sufletului. Mihai Eminescu. lupte. este nevoit să ducă una dintre cele mai disperate lupte pentru supravieţuire. reprezentând totodată şi ideea poetică. În primul rând. care dezvăluie sugerarea amurgului naturii şi al omului. Varianta 45 1. în care verbele proiectează sentimentul într-un viitor nedefinit. pierdută. / Mi s-a mai fărmat un vis". strălucirea transformându-se în obscuritate. Strofa a patra reprezintă o adresare directă a eului liric către iubita misterioasă. noroc = şansă. dar bineînţeles că Marian era foarte încântat de lumea aceea misterioasă a trecutului antic. Ce mai face fratele tău? Să-i saluţi şi pe bunicii tăi şi să le transmiţi din partea mea multă sănătate! Cu drag. "cade noaptea". care construieşte un portret romantic şi idilic al sentimentului. copilăria este o stare spirituală de care avem nevoie la orice vârstă. Eu m-am cam plictisit fără tine şi am stat în general în casă. ne înseninează. cratima desparte cuvintele în silabe/ leagă două cuvinte pronunţate fără pauză/ 3. Abia aştept să te întorci ca să vorbim despre multe nimicuri şi să ne plimbăm prin parc. cu discrete sugestii pentru planul interior al trăirilor: "Frate bun mi-a fost copacul". Expresivitatea versurilor este dată de verbele la conjunctiv (" să ne plouă". A luat el bilete şi am fost la "Apocalypto". torturi. odată cu ea. „târziu şi trist”. Sfârşitul dragostei este implacabil. Planul interior/ planul exterior: "Amurg" poate fi considerată atât o poezie dedicată anotimpului toamna. care. care sugerează aspiraţia eului liric de a-şi recăpăta iubirea. De altfel. Subiectul al II-lea Text argumentativ: „Totul se schimbă. "s-a mai dezlipit o foaie. / Un noroc de două veri”) îl fac să îşi identifice destinul cu cel al mesteacănului: „ E povestea noastră-ntreagă/ Scrisă-n veştedele foi” 8. tot ceea ce un copil poate şi trebuie să facă este reprezentat de mulţumirea acestuia faţă de părinţii care s-au străduit pentru creşterea şi educaţia lui. "umbra zilei ce s-a dus…". Întunericul este adus de apus. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "umbră": *a rămâne în umbră. Pe de altă parte. natura.9. metaforizat prin expresiile: "trist apus". "să oprim". un plan interior al trăirilor eului liric. . La primit cu braţele deschise. Expresii/ locuţiuni cu verbul "a cădea": „a cădea la examen”. lumina provine de la „o blândă rază”. exprimă şi tema poeziei. Culoarea deschisă a pereţilor înveselesc încăperea. Prima strofă. 4. Trecuta poveste de iubire umple de tristeţe sufletul îndrăgostitului. "asfinţit".În concluzie. „cade” = „se cufundă”4. „să oprim căderea lor”. cu privirile lor inocente şi curioase. iar întunericul. Sper să-mi scrii şi tu cât mai repede. 3. Figură de stil: Epitetul în inversiune „vânătul amurg” sugerează un asfinţit al naturii şi al vieţii la fel de trist. este o metaforă care sugerează tristeţea şi melancolia poetului şi care are o varietate de conotaţii: "trist apus". format dintr-un substantiv cu sens conotativ. "să oprim". încărcat de regrete şi dorinţe nerealizate. „să ne plouă”. ci ea apune "o mie de poveşti".10. care se află la răscruce. În concluzie. a se fărâma = a se distruge. ajutându-ne să privim mai încrezători către viitor. Sinonime: foaie = frunză. însă simţim mereu nevoia de a ne întoarce la copilărie. să ne entuziasmăm şi să credem cu toată inima în visurile noastre.

urmat de o enumeraţie de substantive ce personifică Poezia care nu mai este apreciată şi preţuită de contemporani. Am văzut filmul împreună.06. din cauza acestui hobby. Argumentul lui era că orice invenţie tehnologică modernă este în sprijinul omului. de har ca să poţi crea un tablou. altuia îi fusese furat celularul şi folosit într-un jaf armat. „ast” 3. Un tânăr are o afecţiune la ureche. Subiectul al II. pentru a-i face viaţa mai comodă. că producătorii au vrut să şocheze cu un astfel de subiect. mai mult decât talentul. se particularizează printr-un limbaj propriu. menirea ei de a transmite oamenilor emoţia ideilor lirice rămânând singura dar adevărata avere spirituală. Omonimia cuvântului "liră": * O liră turcească valorează 0. mijloacele lingvistice de realizare a subiectivităţii sunt adresarea directă prin folosirea vocativului "Poezie". rima – încrucişată6. precum şi repetiţia adverbului "nici" accentuează scepticismul eului liric privind gloria Poeziei. metafora “aleasa frumuseţe” sugerează poezia.5. imaginea despre trecut. oricât de mare ar fi dorinţa reputaţiei. liră. excelează printr-o voinţă puternică.6. În perioada de glorie. Linia de pauza din versul “Dormi prin ruini. Rima este îmbrăţişat·. oraşul nebun al americanilor. ura "detună". Ion/Ioana . exagerări specifice romantismului. întrucât Heliade Rădulescu transfigurează viziunea sa despre menirea artistului. Măsura – 14 silabe . ci doar "simţiri rebele". Subiectul al II-lea Text argumentativ despre voinţă: "Voinţa poate fi. întrucât arta este rodul talentului şi al trudei. acasă la Georgeta. ca o creaţie ce îi conferă poetului aură divină. Tonul afectiv sugerează exprimarea directă a compasiunii de care eul liric este puternic impresionat privind soarta poetului şi a poeziei. Eu sunt de părere că afirmaţia mai sus enunţată este întemeiată şi regăsită în viaţa reală a oricărui om. opera sa fiind "slăvită" pentru valoarea incontestabilă. ştii că sunt uşor colerică.2. altfel spus. sugerând decăderea umanităţii. definită prin podoabele de preţ pe care le etalează.Ioana Varianta 47 1. Eu m-am aprins. cred că este nevoie de foarte mult talent. deoarece. / nici diadem. care „a-nvrednicit” o „aleasă frumuseţe” prin harul său.7. exclamaţia retorică "Sărmană. Părerea mea a fost că nu este normal ca un aparat să înlocuiască atitudinile şi sentimentele umane şi că orice exagerare atrage după sine necazuri. în care celularul a fost personajul principal. la pericolul încălzirii globale. O altă motivaţie este aceea că linia de pauză ţine locul predicatului "ai pus". În general. ci este dezvoltată şi exersată odată cu trecerea timpului. Polisemia cuvântului vreme : *A venit vremea sặ ne luăm “la revedere”. Substantivul “Poezie” este scris cu majusculă deoarece este o personificare şi. poezia. În al doilea rând. iar măsura este de 11 silabe. precedată de enumeraţia adjectivelor "sărmană. Traian. a număra pe degete. dar şi consecinţele pe care le are exagerarea folosirii lui. pasionaţi de celulare. crezul artistic7. comunicare între ei de asemenea. susţinea că acestea sunt ficţiuni proprii oricărui film. reuşind să aibă succese de invidiat în domeniul respectiv. iar Poezia nu mai stârneşte emoţie estetică. Acţiunea se petrece la New York. întâlnirile reale cu iubitul fiind întâmplătoare. Opoziţie: „loc osândit” / „raiul”8. Conjuncţiile adversative "dar". Astăzi vremea va fi însoritặ şi cu temperaturi destul de ridicate. * Cântând la liră a vrăjit-o pentru totdeauna. opera transmiţând mesajul poetic generaţiilor viitoare şi înscriindu-se astfel în posteritate şi nemurire. fiind capabil ca într-un „loc osândit” să înfiinţeze „raiul”. Figură·de stil: metafora “cununi nepieritoare” exprimă gloria veşnică şi nemuritoare a poeziei. te-nfiorează“5. cu ajutorul epitetelor („loc osândit”). De asemenea. nu totdeauna reuşeşti să ai succes în orice domeniu. În versul "Sărmană. dar numai talentul poate naşte artişti. al omului. astfel încât ele să devină notorii şi să "nască" artistul. De pildă. pe tehnologie… Tu ce părere ai? Scrie-mi de urgenţă. 29.711 dolari americani. Întreaga poezie pledează pentru sensibilitatea artistului.4. Abateri de la norma literară: „subt” . a da un deget şi a lua toată mâna. 2. poate face „cerul să coboare jos” iar „veacurile să răsune”. Relaţia dintre poezie şi timp: Întreaga poezie este construită pe strânsa legătură între poezie şi timp. a se ascunde după deget. întrucât "epigonii" nu sunt capabili să aprecieze arta adevărată. trebuie şi multă sârguinţă. acestea constituind un alt argument prin care poezia "Destăinuirea" se poate defini ca artă poetică romantică. după cum ilustrează şi Tudor Arghezi în poezia "Testament". spre deosebire de acesta. veacurile răsună. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "deget": a nu mişca un deget. Un grup de tineri. M-am gândit să îţi scriu câteva rânduri pentru a–ţi povesti şi ţie discuţia pe care am avut-o cu un coleg din clasa vecină. 8. hiperbolizate prin forţa excepţională a spiritului liric: când se închină. "nu mai porţi brăţară·.. care nu mai este interesată de valorile spirituale. este în antiteză cu statutul recent de cerşetoare. omagierea Poeziei. într-o sâmbătă după-amiază. numai talentul nu ajunge. astfel compensând această lipsă. misiunea operei. urgisită" aflate tot în vocativ. "ci". cu ajutorul căreia. aşa cum exprimă Nichita Stănescu ("Către Galateea"). mai nou.2007 Dragă Alina. Pe de altă parte. manifestată din cele mai vechi timpuri. nu este o însuşire cu care ne naştem. "sară". Tema: condiţia poetului în lume. financiar etc. toate experienţele sofisticate care se fac au dus la degradarea mediului ambiant şi. condiţia ei actuală fiind de cerşetoare a culturii: “Şalul vechi de cerşetoare”. Vocativ: “Subt degete-mi răsună. a avea pe cineva la degetul mic. s-aude.9. a cărui menire este să răsune peste veacuri. de pe vremea marilor războinici şi până astăzi. Prima strofă începe cu un verb la prezentul etern (gnomic) “te văd”. În cel de-al patrulea vers al ultimei strofe. de preocupări spirituale şi îşi duce existenţa bazându-se din ce în ce mai mult pe aparate. Abateri de la norma limbii literare actuale: “ruini”. inversiunilor („aleasă frumuseţe”) şi metaforelor hiperbolice („veacurile răsună”). deşi nu sunt talentate. asfaltul care a înlocuit iarba. în anumite cazuri cea din urmă poate fi considerată o calitate primordială şi un motiv de mândrie bine întemeiat. În acelaşi timp. o altă trăsătură a artei poetice prezentă în text se referă la misiunea creaţiei sale. a fi cu degetu-n gură. Astfel. aflate în antiteză şi într-o sugestivă viziune romantică."10. urgisită Poezie!…". urgisită Poezie!…". în legătură cu un film american difuzat de HBO şi intitulat "Celularul". când superficialitatea contemporanilor este sugerată de metafora "uşi de cafenele". social. 10. orice situaţie era rezolvată la celular. În concluzie. nici straie orbitoare…”. iubirea este "flăcări". O fată îşi consuma iubirea numai la celular. Ne-a dat numeroase exemple din viaţa reală. în societatea actuală arta este ignorată.9.lea Scrisoare priind relatarea unei discuţii purtate cu un coleg despre un film vizionat împreună Bacău. i se conferă unicitate. “ghitară”. voinţa poate rezolva prestigiul profesional. comparaţiilor („Dragostea lui e flăcări şi ura lui detună”). Pe vremea bunicilor nu existau filme horor. şi i-am argumentat cu evidenţa că toate descoperirile au avut un procent nociv împotriva omului. În a doua strofă a poeziei. a cărui operă trebuie să transmită mesaje oamenilor şi peste veacuri să aibă forţă de pătrundere în lume: "Când cântă el. Cinstirea. voinţa este o trăsătură pozitivă superioară talentului. eul liric compune portretul spiritual al poetului. Omul s-a îndepărtat de natură. fiecare în alt fel. Un prim argument este susţinut de situaţia persoanelor care. Varianta 48 1. Trăsăturile poetului sunt de natură romantică.4. ştii cât de nerăbdătoare sunt! Te sărut cu drag şi te îmbrăţişez. au de suferit. se află în antiteză cu prezentul decăzut. idealizată prin preţuirea de către umanitate a valorilor spirituale. colegul respectiv. Stilul retoric: interogaţia retorică "În veacul nostru cine-ţi smulge-o floare?". Poezia desfăta zeii. un motiv de mândrie" (Honoré de Balzac) Honoré de Balzac exprimă ideea conform căreia atât talentul cât şi voinţa reprezintă trăsături pozitive ale caracterului nostru. în funcţie de caracterul şi mentalitatea fiecărui individ. după ce timp de patru ani am fost ca o familie. Filmul construieşte o viziune foarte interesantă despre utilitatea unui telefon celular. Poezia „Destăinuirea” este o artă poetică. drept căpătâi – ghitara” are rolul de a marca atributul apoziţional "ghitara" care explică substantivul "căpătâi". Creaţie artistică. *Prietenia lor a durat vreme de doi ani. În artă. iar sufletul "seninul […] luminos". prin aceasta. o operă literară sau muzicală. Metafora "Averea ta întreagă e-o ghitară" semnifică ideea că Poezia nu a încetat să "cânte". personificată subtil în ipostaza unei femei. ca oricărui substantiv propriu. a-şi muşca degetele. “diadem”. moral. 3. cerul coboară la el. "ghitara" este aşezată "drept căpătâi".

Tema iubirii." (Nicolae Iorga) Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga: “Curajul e vederea peste propria fiinţă şi peste orice primejdie a unui scop”. i se părea obositoare. Dar pusă în situaţia de a călători peste ocean pentru a-mi vizita o rudă bolnavă. *Florin Piersic este o stea în lumea filmului românesc. Pe lângă pregătirile pentru bacalaureat. A fost “o chestiune” de curaj şi de voinţă. dar au avut la-ndemână "semnalul de alarmă".călătoria ca simbol al iubirii: cei doi îndrăgostiţi au călătorit împreună cu sentimentul iubirii. Oare o să ne pierdem definitiv specificul naţional. asemenea unui "fapt divers". tind să plece din ţară pentru un trai mai bun şi aşa se pierd toate şansele de a mai putea evolua România… tot ce e bun pleacă. prin bursele oferite cât şi dezvoltarea profesională pentru care se organizează cursuri. motivul suferinţei pentru iubire7.Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit/ Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?…" 10. atâtea dezavantaje… Sunt curioasă să ştiu tu ce ai mai făcut? Cred că ai fost tot atât de ocupat. pentru a se rosti fără pauză şi păstrează măsura şi ritmul versurilor3. * Dacă nu-ţi ţii . propria spiritualitate?… Nu ştiu ce să mai zic. obiceiurile. Titlul "Romanţă negativă" defineşte întreaga poezie. simplu # complicat. a-şi da viaţa pentru cineva.organizarea poeziei în catrene (strofe de patru versuri). Nu a trecut decât jumătate de an de la momentul în care am devenit un stat european şi deja se se simt multe schimbări în învăţământul universitar. de afirmaţie şi negaţie. nici bagaje). accentuează ideea că. de la început. tradiţiile. “tren”. ”mea”. a cânta. cândva 2. *Aparatul emană unde electromagnetice. din proprie experienţă. pe care îndrăgostiţii nu o pot controla: "n-a fost nimic"/ "ar fi putut să fie". Expresii/ locuţiuni care să conţină cuvântul „viaţă”: a da viaţă. Sinonime: minciună = neadevăr. Repetarea verbului "a fi" este o exprimare stilistică ludică. Simbolul "cântec" exprimă bucuria şi muzica inimii îndrăgostite. precum şi noutăţi despre… cum mai stai cu dragostea?. fără importanţă. Cu drag. roză = trandafir. Varianta 50 1. totuşi. împreună # separat.autoadresare prin interogaţie retorică: "-Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit / Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?…" 6. *Drumul către Constanţa se parcurge în cel puţin trei ore. Polisemia cuvântului „strună”: *A luat vioara şi a început a zice din strună cu atâta foc. mi-am luat inima în dinţi şi am reuşit să îmi stăpânesc anxietatea. ridicând pur şi simplu vehiculul. "am colindat" etc. peste noapte. fără viaţă. de cuţit" sugerează durerea provocată de pierderea fulgerătoare a iubirii.E. sunt cunoscute cazuri în care mamele îşi salvează copiii din situaţii neobişnuit de periculoase. Ultima strofă se constituie într-o concluzie a discursului liric. Iubirea s-a sfârşit înainte să înceapă. Subiectul al II.verbe şi pronume la persoana I : ”am pornit”. superficială. Ultima strofă o poeziei reprezintă momentul întâlnirii eului liric cu iubirea. iubita fiind alintată prin sintagma "bat-o focul". Elemente de prozodie:. fiind o construcţie incidentă: "Dar într-o zi o fată .bat-o focul -"3. fătucă. iar la noi se va importa forţă de muncă asiatică şi vom ajunge o ţară mixtă. pentru că am fost extrem de ocupată în ultima parte a anului.4. pot spune că fiecare dintre noi are ascunsă în sine o putere de muncă. autoadresarea sub forma interogaţiei retorice are nuanţă meditativă şi persiflantă totodată. pe care presa o menţionează printr-o ştire sau un scurt articol. "searbăd". Credeam că nu voi putea niciodată să îmi înving frica de zbor cu avionul. oricum. mă gândesc ce o să se întâmple cu ţara noastră? Toţi. viziunea asupra iubirii trecătoare făcând parte din experienţa de viaţă a oricărui om. lucioasă. opacă. Derivate ale cuvintelor "noapte" şi "alarmă": La ora opt se înnoptează. De altfel. ţinând cont că anul acesta Sibiul este Capitala Culturală a Europei.4. “tichete”. deoarece a renunţat la propria traiectorie în viaţa de până atunci. iar diplomele sunt recunoscute în străinătate.2007 Dragă Marian. ca simbol al nestatorniciei şi incertitudinii iubirii.9.06. tineri şi mai puţin tineri.rima:îmbrăţişată. "semnal de alarmă"5. care te face să te întorci din drum şi te abate de la traiectoria ta. nu te-am văzut de mult! *Ei sunt cei mai buni prieteni ai mei. suferinţă asemănătoare cu o înjunghiere. 10. În concluzie. Curajul acestei femei este un exemplu de voinţă supraomenească într-o situaţie primejdioasă. O mulţime de manifestări au apărut aşa. Rolul cratimei în structura “mă-mbată”: Cratima înlocuieşte prima vocală a cuvântului „îmbată”. sunt atâtea avantaje şi. prin semantica muzicală a cuvântului "Cântec" şi determinantul "de drum". eul liric întrebându-se. Câmpul semantic al termenului "călătorie": “călători”. reiterând (reluând) primele versuri şi asigurând astfel o simetrie lirică întregii poezii: "Din ce-a putut să fie. Liniile de pauză separă structura de restul poeziei. în care emoţia se transmite cu uşurinţă cititorului. ce nu se ştie/ În care timp şi-n care loc s-a petrecut!…". numai că ceea ce ne împiedică să o eliberăm este frica de eşec. Toate acestea. Totuşi.Ghilimele puse la sintagma "fapt divers" marchează ironia amară şi sensul conotativ al expresiei3. ” am colindat”. Un exemplu ar fi cel în care o mamă româncă şi-a salvat fetiţa de sub roţile unei maşini. expresie plină de gingăşie şi haz. prezentă în multe poezii erotice ale lui Minulescu. motivul drumului8. un joc de timpuri verbale. În finalul poeziei. “bagaj”. Antonime: lucioasă # mată. plin de viaţă. Formula ludică a iubirii.Varianta 49 1. a coborî # a urca. Subiectul al II. fetişcană 5. totul a fost un iureş năucitor. lăsând o rană care a sângerat o vreme în inima celor doi îndrăgostiţi. sofisticat2. Sensul denotativ al sintagmei "fapt divers" este de întâmplare minoră.măsura de 10-11 silabe 7. În sens conotativ.. Nu ţi-am mai scris de mult. neînsemnată. Polisemia cuvântului "drum": *Femeia şi-a ales drumul ei în viaţă. iubirea "celor doi călători" a fost fără substanţă. “a călători”. Aceleaşi dificultăţi ale vieţii cu care s-au luptat oamenii dintotdeauna le trăieşte şi eul liric. sinele poetic având un sentiment de regret. curajul reprezintă abandonarea de sine în situaţii limită. care. bătătorite" sugerează căile dificile străbătute de orice om.muzicalitatea poeziei prin repetiţia verbului "a fi". insipidă. Ştefana Varianta 51 1. 4. Trăsături simboliste:. Tema iubirii. Omonime: *I-am luat în dar un inel.2. complex. am desfăşurat nişte activităţi la liceu şi la Casa de Cultură din Adjud. Aştept să-mi scrii şi să-mi împărtăşeşti opiniile tale despre intrarea ţării noastre în U./ N-a fost decât un searbăd început". ca orice om. iluzie. În al doilea rând. Mărci lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric: . o energie de luptă enormă. cu prilejul integrării României în Uniunea Europeană. Accentul ideatic din finalul poeziei accentuează uşoara persiflare cu care este privită o dragoste care "n-a fost" şi de aceea amintirea nu mai păstrează nici detaliile de timp şi loc ale manifestării ei: "simplu «fapt divers».lea Scrisoare despre integrarea României în Uniunea Europeană Adjud. o creaţie sentimentală cu nuanţă elegiacă. motivul nopţii. constituie un avantaj extraordinar să poţi avea o slujbă mai bine plătită în afară. dulceagă. *Tusea ei este alarmantă. sugerând ideea aluzivă că tot norocul vieţii lui s-a consumat atunci când a întâlnit "o fată" de care s-a îndrăgostit: ". Figură de stil: metafora "Lama. 29. mai cu viaţă. şi o grămadă de oportunităţi. Figură de stil: epitetul triplu "drumuri lungi şi vechi. altădată = demult. Titlul “Cântec de drum” este specific simbolismului. dar niciunul n-a fost pregătit pentru această relaţie( n-au avut tichete. se recunoaşte cu uşurinţă atitudinea de persiflarea fermecătoare ca particularitate a poeziilor erotice simboliste scrise de Ion Minulescu. din orice epocă în căutarea iubirii. "voiam". 9. pentru un scop primordial: iubirea pentru copilul ei.6. există şi o zicală populară despre chinurile iubirii: "am simţit un cuţit în inimă". Familia lexicală a cuvântului "fată": fetiţă. atunci când ai cu adevărat un scop important. care sugerează apariţia iubirii în viaţa omului. încât a impresionat toată adunarea. . *Ei. iubirea a fost lipsită de vlagă. "Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit…". iar simbolul "drum" semnifică existenţa umană pe pământ.lea Text argumentativ: "Curajul e vederea peste propria fiinţă şi peste orice primejdie a unui scop.8. care ar fi fost soarta lui şi ce-ar fi ajuns dacă nu se îndrăgostea? Semnificaţia subtilă a iubirii este ilustrată în ultimul vers. "Şi-atâta tot". De altfel. "o scurtă nebunie". Epitetul antepus. În primul rând. *Am de făcut un drum la Călăraşi. a răsuna = a vibra. este şi aici o viziune specifică a sentimentului..

care constituie şi refrenul poeziei. ci doar să fim mai atenţi la detalii şi să renunţăm la orgolii prosteşti. care sugerează înclinaţia eului lirice spre reflectare. în timpuri de restrişte. trecerea ireversibilă a timpului. Mai mult decât atât. Numele “rondel” vine de la adjectivul „rond” (rotund). Antiteza: “de-altădată”/ “azi”. zace = stă.7. Iaşi.lea Eseu argumentativ despre demnitate: “La întâmplări grele să te pleci. motivul rozei. Al doilea argument ar fi faptul că. Figură de stil din strofa a doua: personificarea „zâmbeşte aceeaşi lună” sugerează superioritatea astrului care contemplă amuzat trecerea implacabilă a timpului numai pentru om. Timpul prezent al verbelor din prima strofă are valenţă gnomică (eternă) şi exprimă continuarea. Trăsături simboliste: . claustrarea într-un spaţiu fără soluţii de evadare şi în cele din urmă. aşadar. singurătate. “înece”. eul liric percepe o schimbare esenţială. deoarece are drept caracteristică reluarea unuia sau a două versuri sub forma de refren. de a trăi.). . sufletul satului. “petrece” 6. accentuând antiteza trecut-prezent. deoarece menirea omului este de a se lupta cu viaţa. Nu multă lume observă acest aspect. în care eul liric se simte claustrat. a-şi trage sufletul. este motivul literar al poeziei care se manifestă ca refren. este destul de serios. “trece”) şi prin refrenul “Din al oglindei luciu rece”. vis = reverie. comunicarea pe Internet este ca între roboţi. însă. comparaţia “izvor ce gata e să sece”. trebuie să fim raţionali şi să acceptam ajutorul când ne este oferit. bineînţeles. suferă. sesizează. element prozodic specific liricii simboliste. ducând la o izolare periculoasă pentru societate. nu se mai manifestă. aşa cum se subînţelege şi din afirmaţia: „La întâmplări grele să te pleci. Al doilea substantiv din titlu. permanentizarea sentimentului de linişte. a lua de suflet un copil. deoarece Internetul fură personalitatea tinerilor. Personificarea exprimă sentimentul de tristeţe al eului liric. fără să se întrevadă vreo finalitate a acestei stări interioare a sinelui poetic. Expresii/locuţiuni cu substantivul “suflet”: a pune suflet. iar comparaţia ilustrează absenţa oricăror emoţii interioare. alcătuită din 13 versuri distribuite în 3 catrene şi un vers liber. Subiectul al II. conducând la moartea lentă a sufletului său. dar nu de tot să te smereşti” Viaţa tuturor este presărată cu greutăţi şi bucurii. poţi avea un accident grav. “sece”. dorul de viaţă. motive: oglinda. Dacă reuşim să plecăm puţin capul. ce îi provoacă sentimentele apăsătoare de tristeţe. Finalul poeziei simbolizează. pe când ea este eternă ca şi Universul. acelaşi prieten de nădejde. ce ilustrează greutatea sufletească. neputinţa de a mai trăi într-o lume sufocantă. metafora “al oglindei luciu rece”. de întâmplările fericite trebuie să profităm la maxim. însă pentru tineri a început să devină un viciu şi. a-i merge la suflet 5. “schimbată”/ “aceeaşi”. Îţi pot argumenta această afirmaţie prin faptul că. structurate în 3 catrene şi un vers liber. Metafora “Din al oglindei luciu rece”. obida = ciudă. Nu am mai vorbit de când ai devenit student şi m-am gândit să-ţi scriu. dorinţă 2. 8. cu dor”. Te îmbrăţişez cu drag. personificare. Ultima strofă. Aşadar. Subiectul al II. 9. care simbolizează negrul. spre meditaţie asupra lumii. pentru că nu vom accepta ajutorul celorlalţi. “Dar unde e cea de-altădată?”. Tema: reflectarea lumii în sufletul artistului. Câmpul semantic al “oglinzii”: luciu. Concluzia nu poate fi decât una singură şi anume că. constituind şi laitmotivul discursului liric. profesoara de istorie ne-a dat o temă pentru un referat pe care noi trebuia să o dezvoltăm. “zace”. deci te luptă/ Cu dragoste de ea. Figură de stil: Epitetul “luciu rece” exprimă detaşarea poetului de lumea reală. a-i scoate sufletul (cuiva). de curând. impresionat. Ultima strofă sintetizează tema poeziei. izolarea. nu într-atât încât să devenim slugarnici. fără a se interesa măcar asupra a ceea ce era scris. Poezia „Rondelul lunei” păstrează aceeaşi formă fixă de 13 versuri. din punctual meu de vedere. Am aflat că eşti la Facultatea de Automatică şi Calculatoare din Bucureşti. pentru că nu trebuie să te umileşti. cu certitudine vom eşua în viaţă. exprimă apăsarea sufletească. cărora fiecare om le face faţă cum ştie mai bine. Titlul este format din două substantive :”rondel”. de aceea el face o ultimă încercare de a evada prin vis “Un fel de vis de opium trece”. sugerând veşnicia Universului. Desigur că Internetul reprezintă. acordă prea mult timp jocurilor.6. apă 4. un important furnizor de informaţii. determinată de timpul trecător. visul 7. totodată. eternitate-efemeritate. Cratima în versul “De apă-adâncă” leagă două cuvinte pentru a se pronunţa fără pauză şi pentru a păstra. “tace”. aşa cum exprima şi George Coşbuc în poezia “Lupa vieţii”: “O luptă-i viaţa. cu trup şi suflet.simbolul oglinzii. aceştia nemaiavând propria părere despre atâtea aspecte ale vieţii. suflet curat. dar eu nu prea îţi împărtăşesc părerea. Tema: condiţia omului în lume. Consecinţa firească a fost că toţi aveam cam acelaşi referat. Sinonime: pace = linişte. oamenii nu se cunosc şi îşi transmit informaţii sau păreri fără să cunoască adevărata personalitate sau fire a interlocutorului. comunicării în eter cu alte persoane şi nu mai dau importanţă studiului. ideal pe care ţi l-ai împlinit cu mult efort şi seriozitate. “desface”. starea de oboseală spirituală fiind reliefată prin personificarea “dorul vieţii-n mine tace”. versul-refren “Din al oglindei luciu rece” asigură muzicalitatea versurilor şi amplifică eufonia în notă simbolistă a întregii poezii. În primul rând. sufocantă.8. nu trebuie să ne dăm bătuţi în faţa greutăţilor. ca orice viciu. Cromatica acestei strofe este redată prin sugestia cuvântului “umbră”. Prezentul etern (gnomic) al verbelor „mă-ncunună”. atunci problemele noastre vor fi mult mai uşor de rezolvat. periculos. „e-aceeaşi” sugerează permanentizarea sentimentului de deziluzie. moartea. “petrece”.n. sugerând eternitatea Universului în antiteză cu efemeritatea omului. Eul liric. izolare. Ultima strofă a poeziei are nuanţă ultimativă. neputinţa eului poetic de a mai trăi în această lume sufocantă. vom pierde nişte prietenii sau posibile prietenii. Consider că mulţi copii. motivul lunii. însă totdeauna trebuie să funcţioneze raţiunea. epitet cromatic şi “cântă tot pe vechea strună”. şi mai mult de jumătate dintre elevi au folosit Internetul. Lirismul subiectiv: Prezenţa eului liric în poezie este evidentă prin mărcile lexico-gramaticale ale acestuia: pronume la persoana I „mă”.Macedonski prin volumul “Poema rondelurilor”. moartea spirituală a poetului. amărăciune. dar nu de tot să te smereşti”. „mine” şi interogaţia retorică. care este şi laitmotivul poeziei. dacă ne încăpăţânăm să ne păstrăm trufia şi să facem totul de unul singur. însă realitatea este mult mai puternică. De asemenea. Ştiam cât de mult îţi plac calculatoarele şi că eşti pasionat de Internet. pace spirituală. 10. “preface”. „luna”. pe care sinele poetic şi-o adresează ca meditaţie reflexivă asupra lumii. a avea ceva pe suflet.lea Scrisoare despre impactul Internetului asupra vieţii unui tânăr din ziua de azi. de unde au luat referatul cu tema respectivă. Varianta 52 1. nu este marcat versul liber! .muzicalitatea versurilor realizată prin monorimă (silaba “ce” închide fiecare vers: “rece”. aşezat ca incipit şi final. 10.(În cerinţă.calul în strună.n. “pace”. 29 iunie 2007 Dragă Cristi. care precizează specia literară cu formă fixă. înscrisă în lirica lui Al. dezolare sugerată de izvorul ce este gata să sece. de vârsta mea sau mai mici. în ziua de azi. care constituie şi cuvântul-cheie al discursului liric. Simetria poeziei este ilustrată de reiterarea versului “Deşi pe cer e-aceeaşi lună”. Sper că tu ţi-ai păstrat personalitatea şi ai rămas acelaşi băiat inteligent. cu sufletul la gură.9. Deşi luna pare să aibă aceeaşi lumină “argintată”. din care nu am reţinut mai nimic. deoarece. reflectate în structura interioară a eului liric: “se desface”. are rolul de a accentua apăsarea sufletească. Ioana . „e schimbată”. oricât de imposibil de depăşit ar fi acestea. care-i amplifică tristeţea şi melancolia pentru condiţia sa efemeră. pe parcursul întregii poezii. în ipostaza artistului.5. pentru că sunt foarte curioasă să ştiu cum te simţi în urma unui succes atât de mare. ci să te înclini în faţa celor care-ţi pot fi de folos atunci când te afli într-o situaţie-limită. surprinzător prin ideile tale şi. Refrenul. sufocat în acest spaţiu al lumii înconjurătoare. năzuinţă. măsura şi ritmul versurilo 3.

dar timpul nu se mai poate întoarce. trecutul. în sens denotativ. ca o frunză” sugerează ideea că anotimpul toamna. însoţite de epitete în inversiune: „Albă casă. “amintirea cheamă viaţa”. De aceea. “Pădurea spânzuraţilor”. . Iată de ce îţi scriu: acum două zile am participat la o dezbatere privind influenţa mass-media asupra tinerilor. vecie. de regulă. că publicul este interesat mai ales de acest fel de fapte vulgare. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a pierde”: a pierde vremea/timpul. frunzele rărite ale copacilor. întrucât nu mai e „nicio frunză” pe crengile acestora. Actele de eroism sunt. de melancolie ale eului liric. care rămâne peste timp în amintirea eului liric. Ultima strofă a poeziei „Elegie” de Ion Pillat începe printr-o enumeraţie a unor elemente din cadrul natural. Tema: timpul. Venirea toamnei influenţează existenţa eului liric. 4. De altfel. plin de viaţă. „Unde ţi-e râsul?”. sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga şi anume că eroismul nu se poate poruncişi că nu poate fi răsplătit pe măsură. “părul tău de aur roşu”. pentru toamna ce se poate manifesta şi în sufletul poetului. Figură de stil: Structura „castanii de cărbune” reprezintă o metaforă pentru întreaga natură. neagră frunză. care-i întristează sufletul şi-l goleşte de bucurii este sugerată de amintirea casei părinteşti. vremii. Sinonime: singur = solitar. odaie = cameră. „a mea”. lucruri ce cred că sunt de prost gust şi nu fac altceva decât să creeze tinerilor o imagine negativă asupra României. iată-ne-mpreună. creându-i o stare de melancolie. Au fost destule persoane care mi-au susţinut punctul de vedere.lea Scrisoare despre impactul mass-media asupra vieţii tinerilor de vârsta ta: Braşov. Singura fiinţă ce mai „animă” castanii este o „cucuvaie într-un pom”. nu sunt întru totul de acord cu cea de a doua parte a citatului. înlocuieşte vocala iniţială “î” şi are rol prozodic de a păstra măsura şi ritmul versurilor 3. nucii. Aşa cum sunetul vecerniei cheamă oamenii la slujbă. a lua viaţa cuiva.8. năzuinţă 2. Prin urmare. Nu poate fi impusă sau poruncită. iar ziarele şi revistele aduc în prim-plan scandaluri între persoane publice.sugerarea credinţei religioase ortodoxe. Imagini artistice: “aleea-naltă de castani”. dar e cu neputinţă să-l răsplăteşti” (N. sau nu. deci.6. Expresii/ locuţiuni cu substantivul “viaţă”: a da viaţă. neputinţa eului liric de a scăpa din această ipostază. Prozodia se defineşte prin rima încrucişată. “părul tău de frunze moarte”. bani. nicicând. reprezintă specia lirică în care sunt exprimate sentimente de tristeţe. 5. vuietul vântului. a pierde din vedere. iar pentru ei contează ratingul.5. accentuând tristeţea eului liric faţă de trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului. a pierde şirul. Eului liric nu i-a mai rămas decât trecutul. singura ce îl poate mângâia în prezentul sumbru. soluţia salvării spirituale fiind doar amintirea: „Numai toamna mi-a rămas şi amintirea”. această pasăre fiind prevestitorul morţii. de jale. Prezenţa eului liric se face simţită prin formele verbale la persoana I: „simt” şi pronominale: „mi-”. prin câteva motive specifice tradiţionalismului: casa părintească. axa fundamentală a spiritualităţii românului. „Toamnă. degradaţi. De pildă. motivul toamnei 7. putred parc”. sentimentele elegiace sunt exprimate prin interogaţiile retorice. Subiectul al II. de deprimare totală. refuzând să trădeze neamul căruia îi aparţine. Iorga) În principiu. pentru ţara sau poporul său. “Vii de unde? din ce veac? din ce mormânt?” // “Nimănuia ori a mea? pe vecie ori nicicând?”. “frunzarele rărite”6. sugerând amurgul vieţii. Decizia protagonistului de a se sacrifica pentru poporul său. Titlul „Toamnă” de Ion Pillat îmbină sensul denotativ cu cel conotativ al termenului. fiecare persoană alege dacă să facă. ce departe” are valoare afectivă şi sugerează emoţia excesivă a eului liric. Dar acestea sunt recunoaşteri materiale. care tind spre binele absolut şi sunt gata să sacrifice totul pentru o cauză ori un ideal. precum şi informaţii despre alte state. a-şi pierde capul. a-şi pierde minţile. Trăsături ale tradiţionalismului: . motivul toamnei 7. iluzie. În primul rând. “clopot în declin” accentuează contopirea simţirii poetice cu natura înconjurătoare. al simţirii cu cel exterior al naturii. eroismul este o caracteristică a fiecărui om în parte. Varianta 54 1. Figura de stil: comparaţia „cheia ruginită. care aduce publicitate şi. în care natura încheie un ciclu din viaţa sa: „Roata timpului îşi pierde uruirea”. cratima marchează pronunţarea celor două cuvinte fără pauză. 10. de înaltă ţinută morală. Expresivitatea strofei este dată de prezentul etern şi gerunziul verbelor care exprimă continuitatea stărilor de tristeţe. care amplifică suferinţa eului liric pentru trecerea rapidă şi dureroasă a timpului. nostalgia sfâşietoare după timpul ce s-a scurs ireversibil şi viaţa ce a trecut prea repede: “zile albe. 29 iunie 2007 Dragă Adrian. considerând şi ele că trebuie introduse mai multe ştiri şi articole despre evenimente culturale. Imagini artistice ale toamnei: “Nucilor ce ancorează pentru iarnă-n al tău port”. Îmi cer scuze că nu ţi-am scris mai devreme. picanterii din viaţa lor privată. este cu siguranţă un act de mare curaj. zile negre”. poezia este o elegie pentru sentimentul de nostalgie pentru „vechii ani”. Expresivitatea strofei este construită prin alternanţa prezent/ trecut a verbelor “pierde”. iar măsura versurilor este de 15 silabe. conturând astfel o imagine rece. “toamnă”. pe viaţă şi pe moarte. prin metaforele “vecernii” şi “clopot”. odaia copilăriei. evoluţia economică şi politică a ţării noastre. Rima este încrucişată. separă propoziţia incidentă “iată-ne-mpreună” şi izolează apoziţia “gospodină ce porţi cheia” de substantivul pe care îl explică. „m-”. anii. precum şi prin formulele de adresare directă. Similitudinea dintre anotimpul care dezgoleşte natura şi anotimpul vieţii eului liric. Aş exemplifica o atitudine de eroism cu totul aparte gestul lui Apostol Bologa din romanul lui Liviu Rebreanu.Varianta 53 1. Câmpul semantic al cuvântului “timp”: veac.întoarcerea nostalgică la vârsta copilăriei. dar în ultimul timp am avut atâtea de făcut. În opinia mea. o înălţare spirituală şi o purificare pe care puţini au şansa să o simtă. Titlul poeziei „Elegie” scrisă de Ion Pillat. a foşnetului pe care îl face trăsura. eroismul nu poate fi impus. acesta este şi argumentul posturilor de televiziune şi al revistelor de scandal.peisajul rustic descris prin elemente proprii unei naturi feerice: păsările migratoare. aspiraţie. a planului interior. gospodină ce porţi cheia” marchează substantivul în cazul vocativ “toamnă”. putred parc”.şi a imaginilor auditive -”auzi sunând vecernii”. ritmul trohaic şi măsura versurilor de 11-12 silabe. care nu folosesc în nici un fel eroilor şi cred că la acest fel de “recompensă” se referă Nicolae Iorga. de solitudinea şi neputinţa poetului de a întoarce timpul. În concluzie. capătă sens conotativ. de melancolie. “Albă casă. 3.8. Virgulele din versul. . gerunziul compune o imagine auditivă: “În berlina foşnind surd pe frunza moartă”.lea Text argumentativ despre eroism: „Nu numai că eroismul nu se poate porunci. răsplătite prin monumente ridicate în memoria celor ce s-au sacrificat pentru o idee nobilă. încât abia am mai găsit câteva clipe să mă ocup şi de mine. frunzele moarte şi coloristica ruginie a toamnei Subiectul al II. ce pare a fi moartă. care amplifică procesul de stingere a vieţii. Tema naturii. Strofa a treia a poeziei “Toamnă” de Ion Pillat este construită printr-un şir de comparaţii sugestive pentru ilustrarea antitetică trecut-prezent. un act de eroism. Această disponibilitate nativă este caracteristică persoanelor morale. “frunzarele rărite”. iar răsplata nu poate fi decât în sufletul generos al eroului. a pierde postul. faţă de trecerea ireversibilă a timpului. la fel ca pe orice alt gest sau atitudine care impresionează. 2. la persoana a II-a singular: „Vii de unde?”. Prezenţa imaginilor vizuale -”Precum seara. deoarece cheia trecutului este ruginită şi nu poate întoarce timpul înapoi. pentru un ideal. Gerunziul „foşnind” utilizat în cadrul celei de-a doua strofe a poeziei sugerează permanentizarea sunetului. a-şi pierde gândurile4. bătăi şi astfel de situaţii în care protagoniştii sunt oameni viciaţi. răsplata eroismului fiind strict sufletească. dor = alean. În structura „aleea-naltă”. 9. stare simbolizată de determinantul cu nuanţă cromatică „de cărbune”. se difuzează prea multe ştiri despre crime. “mână”/ “a rămas”. vis = reverie. pentru conştientizarea trecerii ireversibile a timpului. prin metafora “doar trecutul: cucuvaie într-un pom”. „Numai toamna mi-a rămas şi amintirea”. “mă”. pe câmpie când fâşii se prinde ceaţa”. neagră frunză. .9. Adverbul „ce” în fragmentul „…ce străine. 10.

al sentimentelor. tristeţea lui sfâşietoare. mai trebuie doar să dea cu lac parchetul. care cade parcă pe pământ.9. a pune o vorbă bună./ Ţesând cu fulgii vânăt giulgi de scrum”).prezenţa figurilor de stil: epitete cromatice „stâlpi rumeni”. Sinonime: nelinişte = îngrijorare. Reiterarea ultimului vers este un laitmotiv. a avea drum de făcut. teamă. Cratima este folosită în structura „mă-ndemni” pentru a pronunţa cele două cuvinte fără pauză. 8. “vântul suflă veşnicie”.imagine olfactivă. “zdrenţe”. din simplul motiv că banul în sine s-a devalorizat. Daniela Varianta 55 1. continui să cred că adevărata valoare umană nu este cea pe care banul o oferă. contribuind şi la conturarea imaginii vizuale.10. divergenţe şi au constituit un mod de diferenţiere atât a lucrurilor materiale cât şi a oamenilor. Personificarea dâmbului care-şi încruntă sprânceana uneşte planul exterior al naturii cu cel interior al simţirii poetice. Imaginea dezolantă a trecerii timpului este realizată prin scrierea cuvântului cu literă mare. dacă noi ne „ridicăm” la nivelul unor astfel de ştiri superficiale. Nu înţeleg cum ne vom descurca pe viitor. Destrămarea cuplului este evidentă şi reliefată prin înapoierea sentimentelor ce le-au simţit cândva. Omonimia cuvântului „lac”: *În fiecare seară se adunau pe malul lacului la poveşti. Tema iubirii. metafore (”giulgi de scrum”) . imagini auditive (”Un croncănit răzleţ răsună crunt”). Figură de stil: metafora personificatoare „Nemărginirea gâtu-şi întinde între noi” sugerează îndepărtarea spirituală şi de comunicare tot mai mare şi iremediabilă între cei doi îndrăgostiţi. Cuvântul stil înseamnă un mod de exprimare. 2. veşnicie = eternitate 2. căreia eul liric îi transmite “nepregătite vorbe” prin care îi restituie “gândul” pe care aceasta ar mai putea să-l păstreze pentru el. În ultimul catren al poeziei. drum lung. trebuie să ai personalitate şi să nu te laşi influenţat ori tentat de tot felul de atracţii.imagine vizuală.imagine olfactivă . des = înnorat. prezentând astfel urâţenia şi ura naturii. sper să-mi poţi spune şi tu punctul de vedere referitor la aceasta temă – poate reuşim să influenţăm mass-media. . Oricare ar fi comportamentul celor din jur. Aştept veşti de la tine! Cu drag. prin alăturarea termenilor: substantivul “desen” ce poate reprezenta creaţia. lipsită de reguli. Imagini artistice: „De-aici pădurea-ncepe cu scorburi şi cu cerbi” . metafora “văzduhu-n zdrenţe atârnă pe câmpie” ilustrând starea deprimată a eului liric. însă. pentru că. Imagini artistice: “Un croncănit răzleţ răsună crunt” . Titlul poeziei. măsura versurilor este de 10-11 silabe. a apuca pe alt drum. Titlul este o metaforă. ci dimpotrivă. sugerând percepţia cu totul particulară a pierderii iubirii. *Şi-a cumpărat geacă şi geantă de lac. Ultimele patru versuri constituie o adresare directă iubitei imaginare. uneori galopant. metafora personificatoare “Cerul cu mâini crăpate de vânt” Subiectul al II. Tema naturii.imagine auditivă. decide valori şi competenţe. melancolie şi solitudine a eului liric. peste drum. Cele două adjective pronominale nehotărâte sunt mărci ale superlativului absolut şi sugerează distanţa enormă dintre cei doi îndrăgostiţi. zălog. iar rima este încrucişată. într-o oare care măsură chiar grotesc. Totul depinde însă de mentalitatea fiecăruia şi de prisma prin care te uiţi la viaţă.imagine auditivă 6. “strivit în pumni de nouri”. În concluzie.Pe de alta parte. Philippide ca un “biet copac” cu “trupul frânt şi crengile vâlvoi”.imagine vizuală. deoarece fac parte dintre cei care pun preţ pe valoarea morală şi nu pe cea oferită de bani. melancolie ale eului liric. care “păşeşte strâmb” prin noroiul existenţei. Figură de stil: epitetul şi personificarea “cerul des îngenuncheat” descrie un cer de iarnă înnorat. înlocuieşte vocala iniţială “î” şi păstrează măsura şi ritmul versurilor. Este destul de greu să îţi menţii această convingere. simbol al iubirii. semnificând “noroi”. „cât pământ ne desparte acum şi câte gări”. element întâlnit deseori în creaţia lui Eminescu. fiind asemuită cu o “sprânceană” ce se încruntă. 8. Copacul. sumbru. scrum”. gradul de satisfacţie oferit de banul muncit este mai mare. a-şi face un drum în viaţă. Cratima în structura “Şi-mprăştie” leagă două cuvinte pentru a se pronunţa fără pauză. se ilustrează absenţa oricărei speranţe.” (Tudor Arghezi.lea Scrisoare despre impactul telefoniei mobile asupra vieţii de zi cu zi: Timişoara. dens. apăsător. “Amintirea cu miros de colb pătrunde-n nări” . sunt de acord cu afirmaţia lui Arghezi: “Altă pâine banul muncit şi altă pâine fură banul şiret”. Îndrăgostitul îi restituie iubitei amintirile „îţi dau înapoi gândul din marginea pădurii” şi iubirea ce i-a purtat-o „şi sufletul pe care. cel puţin din punctul meu de vedere. “Iar seara-n câmp se deapănă mărunt. puritatea şi epitetul “murdar”. 10. “De-aici pădurea-ncepe cu scorburi şi cu cerbi” . mlădios şi graţios este prezentat de Al. “Amintirea-i cu miros de colb şi de gunoi” . fiecare om având propriile criterii de clasificare a valorilor.prezenţa imaginilor artistice: imagini vizuale (”Iar seara-n câmp se deapănă mărunt. de culoare maro. a duce cu vorba (pe cineva).5. iar timpul nu-şi urmează drumul său firesc. a purta vorba. dezolant: “Un biet copac se clatină răzleţ/ Cu trupul frânt şi crengile vâlvoi” cu trimiteri către sentimentele de tristeţe. toată gama de stări dureroase ce se manifestă în consecinţă. nu vei obţine o satisfacţie sufletească. Varianta 56 1. În acest cadru. o atitudine care particularizează o persoană. personificări (”cerul des/ Îngenunchează”). ) Încă din cele mai vechi timpuri banul a dat naştere la multe conflicte. drum de fier. motive: seara. Trăsături ale descrierii: .imagine vizuală 6. dacă le pot numi aşa… Oricum. vorbă lungă. pentru înlocuirea vocalei iniţiale „î”. ceea ce denotă o umanizare dureroasă a timpului personificat. arta. o lume în care puterea banului are ultimul cuvânt. care exprimă ideea că despărţirea este plasată în acelaşi loc unde îndrăgostiţii s-au întâlnit prima oară. ţi l-am păstrat”.lea Text argumentativ: “Altă pâine cumpără banul muncit şi altă pâine fură banul şiret. a ieşi în drum. la dezbatere au participat şi tineri dezinteresaţi de informaţii mai valoroase decât cearta dintre X şi Y./ Ţesând cu fulgii vânăt giulgi de scrum”. în versul “Cât pământ ne desparte acum şi câte gări”. stare ilustrată şi prin prezenţa semnului exclamării din finalul poeziei. a da drumul cuiva. . motivul amintirii7. a găsirii unei soluţii de supravieţuire spirituală a eului liric. pe lângă faptul că este un act imoral. *Pentru a termina definitiv repararea casei. De aceea cred că nu merită “să furi” banul. Este adevărat că pare mai simplu să furi şi să te bucuri de confortul oferit de bani. *Mi-am cumpărat un lac de unghii incolor. Valoarea expresivă “cât” şi “câtă”. Imaginea este aceea a “cerului mohorât”. Expresii/ locuţiuni cu termenul “drum”: a ieşi în drum. Pot spune că sunt de acord cu afirmaţia “Altă pâine banul muncit şi altă pâine fură banul şiret”. Totuşi. a rămâne pe drumuri. păşind strâmb prin noroiul care-l încetineşte. a sta de vorbă. care sugerează un tablou ambiguu. mohorât = trist.prezenţa figurilor de stil: epitet în inversiune (”vânăt giulgi”). frumuseţea.3. Adverbul “mărunt” este un epitet care descrie căderea ninsorii în fapt de seară. solitudinea 7. “Pe apă vântul trece cu foşnet de mătăsuri” . indiferent de situaţie. Trăsături ale descrierii:. a nu sufla o vorbă4. peste care “vântul suflă veşnicie”. Astfel. vorbe în vânt. 3. 4. deoarece este important să ai conştiinţa împăcată. eternităţii. Văzduhului i se atribuie metafora “zdrenţe-atârnă”.cadrul natural realizat prin imagini artistice: “Pe apă vântul trece cu foşnet de mătăsuri” imagine auditivă. Titlul poeziei ilustrează sensul conotativ al termenului şi semnifică stilul personal al eului liric de a compune un cadru natural exterior şi unul interior. sugerând starea de tristeţe. 22 mai 2007 Dragă George.8. pe parcursul timpului.conturarea unui peisaj de toamnă. Subiectul al II. despre fata de la pagina 5 şi mai ştiu eu ce astfel de rubrici. Ultima strofă descrie o imagine dezolantă a naturii. 5. având în vedere societatea nedreaptă. Expresii/locuţiuni: vorbă de duh. iar colina e personificată. precum şi pentru păstrarea măsurii şi ritmului versurilor. fiind şi singurele elemente ce au rămas neschimbate şi eterne „Castelul e istoric şi lacul e pătrat”.

*în structura a doua.adresarea directă prin :. morbid. entuziastă. Există MMS-ul şi astfel vom putea vedea mai repede pozele făcute în diferite situaţii şi locuri în care am fost. Subiectul al II. ci parcursul străbătut. Rolul cratimei în sructurile “mă-nvârt” şi “floarea-soarelui”: în prima structură. închise. a pălit de-a lungul timpului. Iubita este fiinţa care readuce în inima eului liric dragostea. întrucât o floare fără lumină şi fără soare nu poate rodi. Cele două cuvinte sunt neologisme. Sufletul poetului. motivul solitudinii. întrucât dispare precum “zarea călătoare”. îi dă strălucire. Imagini artistice: „cerul dur de ametist”-imagine vizuală.10. prin asocierea culorilor cu diferite pietre preţioase „cerul dur de ametist”. Şi atunci. Mărci lexicogramaticale ale eului liric:. o rază de speranţă s-a ivit în sufletul tinerei fete. depresive. Ultimele două strofe sugerează revenirea speranţei pentru a trăi o nouă iubire. e greu să ai dorinţa de a-l găsi. ridic. Finalul poeziei este funebru. deoarece. Tema iubirii. frenetică = exaltată. “note vagi”. nestăpânită. “neagră”. Consider că este mult mai rapid şi mai ieftin să îţi trimit un SMS ca să aflu ce mai faci. iar negrul este reiterat în cele mai surprinzătoare asociaţii: “negre sfere siderale”. iar pentru a-l redescoperi. ne ajută să economisim timp şi bani. ca simboluri ale stării de nevroză şi halucinaţie. *La grădina botanică au adus o nouă specie de cer. înrudit cu stejarul) *Cer numai să i se facă dreptate. Eugen Simion a făcut nişte note critice privind opera politică a lui Mihai Eminescu. Atmosfera devine magică. revigorându-i întregul trup. imi. făcând comunicarea mult mai rapidă şi. Semnul exclamării din versul al doilea evidenţiază o exclamaţie retorică şi este semn de punctuaţie pentru propoziţia exclamativă. senzaţie care se prelungeşte la nesfârşit prin punctele de suspensie. iar eul liric se simte trist şi dezamăgit până când sentimentul înălţător apare din nou. tu. mele. deoarece ne-a uşurat foarte mult viaţa. calmează starea interioară a eului liric. Semnul întrebării din ultimul vers marchează o interogaţie retorică „ Ce rugi […] se desinau în atmosferă pe cerul dur de ametist?” şi este semn de punctuaţie pentru propoziţia interogativă. Catrenul are rimă încrucişată. mei.9. o imagine auditivă (armonii) şi o imagine vizuală (vesperale = de seară. Virgula din primul vers al strofei a treia desparte interjecţia „O” de restul propoziţiei. e greu să ai dorinţa de a-l găsi”. ladeprimarea “cu-ndoliate crisanteme” . deşi sunt multe situaţii în care minciuna e preferabilă adevărului. de bulversare. simbolizată de albastrul safirelor şi pacea violetă.9. oamenii s-au afundat treptat în propria plasă ţesută din ipoteze şi minciuni. ca element citadin simbolist. Iorga) Pentru societate. Sens conotativ al cuvintelor “noapte” şi “raze”: *În ziua secerişului. iar când o găseşte realizează că acesta trecător.cromatica este exprimată direct sau sugerată. soare. apui. Ultima strofă a poeziei schimbă registrul liric. -mi. stau. stări dezolante: “-ndoliate”. dezolare. Iubirea îi dă poetului forţa creatoare. Poetul caută iubirea. Catrenul are măsura de 10-11 silabe şi rima încrucişată. Finalul emană o “linişte regală”.muzicalitatea este exprimată direct sau sugerată prin enumerarea diferitelor sunete. este reprezentativ pentru simbolism. „cântări funebre”-imagine auditivă 8. ilustrând continuitatea stării de contemplare a orizontului. muzicale.verbe la persoana a II-a: trimiţi. poţi să mă întrebi de ce îţi scriu şi nu-ţi trimit SMS-uri. “-ndoliate”. Alte sugestii cromatice sunt conţinute în referirile la pietre preţioase: violetul ametistului şi albastrul safirului.lea Text argumentativ: “Nu e greu să găseşti adevărul. Culorile aşezate în antiteză . Cu drag. mi-. deoarece simţămintele deprimante sunt sugerate de “pacea violetă”. sunt întru totul de acord cu afirmaţia lui N. Titlul poeziei. Refuzând adevărul.stările de tristeţe. note. Ieri am primit cadou un nou telefon mobil. Astfel. pentru înlocuirea vocalei iniţiale “î” şi pentru păstrarea măsurii şi ritmului versurilor. după cum afirmă şi Nicolae Iorga. ilustrată prin metafora ”florile fiinţei mele”. “muribundă”. cu predilecţie lui Topîrceanu. culori reci. exprimă o acţiune în desfăşurare şi de durată. fiind format prin asocierea a două figuri de stil. ci se veştejeşte şi moare. compoziţii şi ansambluri muzicale: “vesperala simfonie”. aşa că de acum încolo ne va fi mult mai uşor să comunicăm.8. cratima leagă două cuvinte pentru a le pronunţa fără pauză. prin sensul conotativ pe care-l are substantivul compus “floarea-soarelui”. “nostalgii”. aceştia ar trebui să caute adânc în sufletele lor. Este din ultima generaţie 3G. (arbore înalt. “o neagră siluetă”7. lipsit de substanţă şi a căpătat un înţeles abstract. dar dorinţa de a-l găsi este o atitudine umană greu de dobândit. Eul liric este sortit să caute şi să descopere acest sentiment fără de care nu ar putea crea. Adevărul poate fi un principiu de viaţă ce trebuie urmărit. Rima în prima strofă este îmbrăţişată iar în următoarele trei strofe este încrucişată. Varianta 58 1. Cred că trebuie să îi mulţumim celui care a inventat telefonia mobilă. În al doilea rând. întrucât “a refuza” este mai uşor decât“ a înţelege”. cratima se foloseşte pentru scrierea corectă a unui cuvânt compus. “tăcuta orchestrare”. Verbul la gerunziu. raze. “violetă”. de a-şi desăvârşi opera sub razele binefăcătoare ce-i mângâie sufletul. Rolului stilistic al gerunziului în versul: “Orisontând în ritmul mistic albumul stinselor poeme…”. Subiectul al II. la fel ca majoritatea valorilor morale. “cântări funebre”.4. răsai6. “ore funerare”. Însă.4. Trăsături simboliste. Pentru început. a găsi adevărul presupune o atitudine asumată în cele mai multe circumstanţe. Măsura versurilor este de 10-11 silabe . BIP-uri etc.? Pentru că abia aştept activarea cartelei pentru a putea vorbi cu tine. trudiţi = muciţi. de la agitaţia sumbră la o “linişte regală”. de la nuanţele luminoase la cele întunecate. Iorga şi cred că adevărul poate fi identificat adesea. sătenii s-au trezit cu noaptea în cap. Titlul poeziei ilustrează dependenţa eului liric de iubire. marcând o pauză de rostire şi având nuanţă emoţională. 2.de la speranţa cu “rozele senzaţii”. “Nu e greu să găseşti adevărul. versuri lungi cu măsura de 18 silabe. în nota tristeţii simboliste. Câmpul semantic al “luminii”: strălucitoare. moarte spirituală sugerate de simboluri cromatice. motivul înserării6. “funerare”. aplec. „orisontând”. Suava imagine auditivă a simfoniei pure linişteşte.Vreau să îţi spun că sunt foarte fericită. *Acest instrument de percuţie scoate note acute.personificare ce exprimă nădejdea că va regăsi fericirea pierdută. fiind dublată de apariţia neaşteptată a unei negre siluete.Cromatica poeziei este variată. puterea de a rodi. Abateri de la normele actuale: crisanteme-crizanteme. Asocierea culorilor pastelate cu cele tari creează un impact vizual puternic asupra cititorului. “floarea-soarelui”. “la bemol” . serale).verbe la persoana I: -nvârt. “safire”. (se) desinau-(se) desenau 3. În fond.transmit o stare de confuzie. Sinonime: făptură = fiinţă.lea Întocmirea unei cereri: . “amurgul trist” etc . eu.. În concluzie.3. simt. mai presus de toate. dificultatea cea mai mare este aceea de a te hotărî asupra căii pe care vrei să o urmezi în viaţă. obosiţi. Omonime cu “cer” şi “note”.5.pronumele la persoana I singular: mă.pronume de persoana a II-a : ta. Folosirea a două semne de punctuaţie din strofa a treia. spleen. decât să îţi scriu în fiecare zi câte o scrisoare. răsari. Tema naturii. acea “frenetică substanţă” ce constituie esenţa vieţii. “Câmpul plin” este metafora pentru sufletul poetului în care se iveşte o “harnică speranţă”. metafora soarelui sugerând lumina şi strălucirea acestui sentiment. descătuşând = eliberând. adevărul. devenind fad. Dorin/Dorina Teodorescu Varianta 57 1. asemenea plantei care se roteşte după soare. este în continuă căutare a iubirii care îl încălzeşte.10. motivul parcului.2. imagine vizuală ce ar putea simboliza ivirea iubitei. *Despre evenimentul de la Ateneu a apărut doar o singură notă întrun ziar. “calmul pur al simfoniei”. viaţă şi.5. Această invenţie va micşora distanţa dintre Timişoara şi Brăila. pot primi mai repede şi răspunsul tău. exprimând certitudinea fericirii viitoare: “simt”. *La examen a obţinut note mari. caracteristice poeţilor simbolişti. ne va face comunicarea şi schimbul de informaţii mult mai uşor. el le-a fost dăruit oamenilor de către Creator.” (N..prezenţa parcului funebru. adevărul nu a dispărut. epitetele cromatice compun o imagine şocantă a simţirii poetice. “funerare”. în acelaşi timp. cu efecte nocive pentru om: “parcul rozelor senzaţii cundoliate crisanteme”. tine. care începe să pulseze sub acţiunea sentimentului ce-i “urcă prin arterele rebele”. consider că ceea ce contează mai mult în viaţă nu este capătul drumului.7. *Pe cer stelele străluceau misterios. a depărtărilor. *Când i-a zâmbit. Figură de stil: Personificarea “zarea călătoare” ilustrează efemeritatea sentimentului de iubire. Nici cu pozele nu va mai fi o problemă.

motivul lunii 7. lipsiţi de grija zilei de mâine. când natura doarme. care-i goneşte somnul şi liniştea. Trecerea pronumelor de pers a II a sg.” Primul argument s-ar referi la satisfacţia simţită atunci când ai reuşit într-o afacere a cărei idee îţi aparţine.10. Domnului Director al Companiei de Asigurări „Viitorul”. Forţa iubirii reuneşte într-o armonie desăvârşită emoţia spirituală a doinelor cu elementele telurice (nuferii. “mine”. Silvia Leonte. “tăi”. eforturilor şi propriei seriozităţi. Sibiu Varianta 59 1. implicarea nu este totală. deoarece iubirea s-a împlinit.“natură” *Primăvara natura se trezeşte la viaţă. Ultima strofă amplifică starea de tristeţe şi suferinţă a eului liric. “ne”./ ca luna pe fundul fântânii”. nu poţi fi fericit cu adevărat. epitete “negre”) care compun un peisaj unic prin îmbinarea imaginilor vizuale (“în vatră-i foc sărac”. 29 iulie 2007 Vă mulţumesc.adresarea directă: “Inima mea te cheamă din noapte”6. care se simte claustrat în propriul spaţiu. aportul pe care îl ai nuţi aduce satisfacţii prea mari şi de multe ori se întâmplă să nu te potriveşti cu cele gândite şi organizate de altcineva.2. ninge” sugerează cititorului imaginea vizuală de ninsoare abundentă.8. …. al iubirii. *A pescuit în Dunăre un somn uriaş. “ninge-ntr-însul necontenit de-un veac”) cu cele auditive (“urlă crivăţ”).personificare. Subsemnata. şi-o raclă îţi pare-odaia toată. agitaţie sentimentală sugerată de substantivul „insomnii”. imagini artistice realizate printr-un şir de comparaţii. ilustrate prin pronumele “ne”. numai că aceştia aduc mulţumire doar dacă sunt munciţi de noi. . În societatea contemporană. Tema naturii.pronume la pers I plural. Dacă afacerea este preluată de la părinţi. În structura “lanţurile-i”. pronumele apare la persoana I plural.10. cuplul s-a desăvârşit erotic şi se visează deja împreună “sub umbrarul (iederei) de vecie”. comparaţii: “gândurile pleacă în stol funinginit. În al doilea rând. stelele şoptesc. *Am cumpărat un tablou cu natură moartă. negre). Contrastul alb-negru evidenţiază zăpada abundentă care acoperă apocaliptic întreaga fire şi simbolul morţii sugerat prin “ciorile”. motivul iernii. prin care compară ochii iubitei cu doinele ce se aud în stâne. unde predomină culoarea neagră sugerând starea depresivă în care este cufundat eul liric. pentru că totul îţi vine de la sine şi bogăţia nu-ţi poate aduce bucurii reale ori satisfacţii profunde. strada Nicolae Bălcescu. dacă ar fi să întrebi fiecare om ce îşi (mai) doreşte în viaţă. cuplul de îndrăgostiţi este sudat. ei au devenit “nostru” şi au aceleaşi aspiraţii. În structura “pare-odaia” cratima este folosită pentru pronunţarea celor două cuvinte fără pauză şi pentru păstrarea măsurii şi a ritmului strofei3. “ne”. prin care se sugerează efectele naturii dezlănţuite şi în fiinţa umană.4. fântâna) şi cosmice (luna). dau peste-ntinderi roată”. fără drept de tăgadă. “stelele”: *Din cauza întunericului. Omonime “somn”: *Este târziu şi mi s-a făcut somn. pronumele la persoana a II a singular exprimă nerăbdarea eului liric de a fi alături de iubita sa. “negre”.9.pronume la persoana I singular – “mea”. Câmpul semantic al cuvântului “noapte”: “stelele”. deoarece nu poţi fi cu adevărat fericit decât dacă tu eşti în stare “să devii bogat. este într-adevăr nevoie de bani. cromatice (ciorile ce. eul liric foloseşte imaginea auditivă. La Premiile “Oscar” au fost prezente toate stelele cinematografiei americane. negre.lea Text argumentativ: „ Nu să fii bogat te face fericit. Sens conotativ “inima”. Concluzia este. pus la numărul plural. ca urmare a inventivităţii. prin rostirea fără pauză a substantivului “lanţurile” şi a pronumelui personal “i”. “Ochii tăi se deschid în mine” (se spune că ochii sunt oglinda sufletului). i-a sărit inima din piept. “ca doinele în veghile stâne”. sugerând apropierea morţii. El îşi cheamă cu gândul iubita în fiecare noapte. ca o dedublare a sinelui: “De frig te-nghemi. nr. a dispărea. singurul reper de protecţie şi mângâiere în viforoasa iarnă. provocând emoţii puternice cititorului. o legătură trainică asemănătoare cu aceea a doinei care alină veghea în stâne. În această strofă sunt prezente imagini vizuale precum “prin hogeaguri fumul se-ncercuieşte roată”. Ultima strofă evocă împlinirea sublimă a iubirii. *Nu se cunoaşte natura virusului gripal care s-a răspândit în tot oraşul. Eul liric foloseşte persoana a II-a în adresarea directă către orice om. 9. Ultimul vers sugerează ideea că cele două suflete erau predestinate să se întâlnească./ca ciorile ce. sugerând împlinirea extatică a iubirii în sufletul eului liric. “ninge”.6. Repetarea comparaţiei în a doua strofă: Poetul Ion Vinea foloseşte această repetiţie de comparaţii pentru a accentua comuniunea erotică dintre cele două inimi. ori către sine însuşi. nu-ţi poţi fixa şi conştientiza limitele. absolventă a Liceului Teoretic „Octavian Goga” din localitate.Mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric:. ninge. Cuplul se împlineşte. ci să devii bogat”(Stendhal). În ultimă instanţă.2. Subiectul al II. veghe = pază. – “nostru”. 18. Repetiţia “ninge. Titlul este sugestiv pentru starea emoţională puternică în care se află eul liric. altfel îi iubeşti. pe care o conduceţi şi aş dori să-mi oferiţi prilejul de a vă convinge despre seriozitatea şi capacitatea mea pentru a face faţă cu succes într-un post de agent de asigurări. că „Nu să fii bogat te face fericit. Motivul visului (oniric). şi imagini vizuale.pronume la pers. în chibzuieşti. “iarnă”. după cum spunea Stendhal. Subiectul II Scrisoare de intenţie: Stimate Domnule Director. deoarece doresc să mă angajez pentru perioada vacanţei de vară la Compania de Asigurări „Viitorul”. idee sugerată de metafora cu nuanţă antitetică “atâta somn şi moarte şi-atâta alb e-n suflet”. Sugestia textului liric este ilustrată prin figuri de stil. deoarece soarta i-a legat unul de altul “cu lanţurile-i prinse de soartă”. nu poţi cunoaşte viaţa în toate aspectele ei. a II a singular – “te”. În ultima strofă. cu măsura de 13-14 silabe. în general. lacul. de parcă este sfârşitul lumii. “ca-ntr-un sfârşit de veac”5. la pers I plural în ultima strofă: În incipitul poeziei. asemănând sufletul iubitei cu cu nuferii şi luna: “ca nuferii în iezere line. ca oglindă a sufletului. cele două inimi se contopesc într-un destin comun. Gândurile sumbre sunt comparate cu ciorile “şi gândurile pleacă în stol funinginit/ ca ciorile ce. “atâta alb”. în măsura timpului de care dispuneţi. cratima are rolul fonetic de a păstra măsura versurilor de la 11 la 10 silabe.* “urlă crivăţ” . “nostru”. deoarece “o raclă îţi pare-odaia toată”.4. afirmaţie care şi-a dovedit valabilitatea în toate epocile. boltit = arcuit 5. Câmpul semantic al iernii: “crivăţ”. Ultimele două strofe ale poeziei: În penultima strofă. a (se) stinge = a (se) păli.”7. răspunsul cel mai frecvent ar fi „bani”.Domnule Director. fiind îmbiaţi de iedera boltită să-şi petreacă „visul nostru de viaţă şi moarte[…] sub umbrarul ei de vecie”. Planul exterior al naturii se îmbină cu planul interior al simţirii.8. “luna” 3. reverberaţiile comuniunii om-natură. “ciori ca de funingeni”.. Strofa este o cvinarie (strofă de cinci versuri). dacă ai fi bogat de mic copil. când munceşti pentru banii proprii. atunci când vezi înflorind câştigurile. “Inima mea te cheamă”. iar primul vers al strofei a doua sugerează comuniunea dintre sufletele celor doi îndrăgostiţi. cu puritatea nuferilor care plutesc pe luciul lacului şi cu lumina misterioasă a lunii. “ciori ca de funingeni aştept-un hoit trântit”. Figuri de stil: * “foc sărac” – epitetul compune imaginea vizuală a focului din vatră. Varianta 60 1. Pentru a putea trăi liniştiţi. iar ochii ei.”. Sinonime : orologiu = ceas. domiciliată în Sibiu. a apune. Solicit această audienţă. versurile sunt lungi. reflectată în apa fântânii. vă rog să aveţi bunăvoinţa de a mă primi în audienţă. se cufundă în inima lui: “Ochii tăi se deschid în mine”. ci să devii bogat”. nu-i poţi risipi cu inconştienţă şi-ţi poţi face bucurii fără să ai sentimentul vinovăţiei că iroseşti banii altcuiva.

veridicitatea faptelor: izbucnirea holerei. de asemenea. sentiment la fel de puternic ca şi spaima cumplită pe care o trăsese atunci când acesta se îmbolnăvise. aplicând regula de trei simple. Exerciţiile şi exemplele date elevilor erau preluate din viaţa cotidiană. mediu social în care Nică evoluează de la copilărie la adolescenţă.2007 Domnului Director al restaurantului “Mc Donald’s. Adus acasă. atât ca urmare a predispoziţiei sale cât şi ca rezultat al educaţiei greşite primite de la mama sa. plină de umor.formule specifice oralităţii: “vorba ceea”. Nică. geografie.. combinaţii neaşteptate de cuvinte . din opera literară “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă: În 1852. doar-doar acesta va învăţa carte. “fost-a” . unde vânzarea era bună. studiul mai mult sau mai puţin aprofundat al disciplinelor ştiinţifice ca aritmetica. de s-a dus în Humuleşti”. Ambele structuri ilustrează registrul popular şi oralitatea textului. cu două”. sunt absolvent al Liceului Economic din Galaţi. se remarcă registrul popular -”bun de hârjoană”. precum şi materiile predate. “a dat holera peste mine”. de aceea perspectiva narativă defineşte naraţiunea la persoana I. Polisemia cuvântului cap: Capul mafiei locale a fost prins de poliţie azi dimineaţă. întrucât povestirea la persoana I şi oralitatea stilului dau impresia de confesiune.9. “după câtă minte avea”. am o mare putere de muncă. “îmi ardea sufletul în mine”4. vracii. cu oamenii lui “gospodari tot unul şi unul”. prezintă cu discontinuitate anumite momente din viaţa sa. . s-a trezit “sănătos.prezenţa interjecţiilor: “iată”. care ţine un discurs emoţionant şi pilduitor. fără a urmări cuprinderea întregii vieţi. Printre elevii participanţi la deschidere. Întâmplările şi evenimentele nu sunt relatate într-o ordine cronologică. Realismul este ilustrat prin: . postpus verbului. “de-a rândul” = pe rând. Mărci ale oralităţii: . definind astfel arta naraţiunii lui Ion Creangă. numiţi popular “doftorii satului”. Anexez un curriculum vitae şi. gramatica. Autorul-narator şi protagonistul totodată. liniştesc 4. dativul etic (”cât mi ţi-i melianul”). Şcoala de odinioară apare ca o anexă a Bisericii. “podul Cărăgiţei”. În continuare. în care autorul descrie fapte din propria viaţă. personajele prezente în text sunt: Nică. „droaga”. precedat de formula tipică “vorba ceea”: “Lucrul rău nu piere cu una. aparţinând literaturii memorialistice. expresie populară care numeşte dimineaţa. “crida”. “blând cum era”. “ia”. „iţari”. tatăl lui Nică.cuvinte şi expresii populare: “frecătură”. pus în situaţii şi împrejurări verosimile: vizita domnitorului şi atitudinea oamenilor. 2. strungarul nostru. în detrimentul disciplinelor laice: aritmetica. năpastă. care erau la bunul plac al profesorilor. cu accent pe învăţăturile religioase. tulbură # limpezesc. întrucât ilustrează un aspect al vieţii reale: şcoala moldovenească de la jumătatea secolului al 19 lea (1952). geografia. expunerea se face la persoana I. deoarece sunt îndemânatic. mai ales. influenţat foarte mult de Biserică. “cofă”). *Toată săptămâna m-am frământat din cauza examenului. în care îşi evidenţiază defectele şi comoditatea la învăţătură: „bun de hârjoană şi slăvit de leneş.. rând pe rând5. Subiectul II Rezumatul textului citat la Subiectul I. gramatica..06. părintele Duhu şi stareţul Nionil. se găsea şi naratorul-personaj. cu dascălii lui. Ghica-Vodă şi Nică Oşlobanu. “cofăiel”. exerciţii de matematică. pentru că era prea leneş şi delăsător. în funcţie de acesta. În relatarea amintirilor. leneş # harnic. cu subiectivitate. Ca podăriţă. frumos îmbrăcaţi şi aranjaţi. materiile studiate erau predominant religioase. Virgulele izolează atributul apoziţional de restul propoziţiei. “pe la toacă”. Varianta 62 1. Stilistic. 9. Examenele şi testările se dădeau înaintea unui stareţ ale cărui principale îndemnuri erau acelea de a neglija materiile laice care „amărăsc inima şi tulbură sufletul” şi de a se dedica studiului „ceaslovului şi psaltirii”.precizarea timpului real. exprimată printr-o comparaţie. care explică cine era Vasile Bordeianu: “Abia spre ziuă s-a îndurat Vasile Bordeianu.6.regionalisme: “mere turture”. care “a secerat” o mulţime de oameni 8. sistemul de învăţământ de atunci. În structurile: “cumpăra-ni” şi “fost-a” cratima indică inversiuni şi marchează pronunţarea fără pauză a cuvintelor pe care le leagă. Părintele Duhu. cozonacii sunt pufoşi. „puricale”. îl împachetează în fierturi de plante. Autocaracterizare6. Aş vrea să adaug că sunt pasionat de acest gen de activitate. întâmplări trăite. “n-am închis ochii”. Mărci ale oralităţii:. lecţiile din clasă etc.3. “hoştinele”7. este descris sistemul de învăţământ de la acea perioadă.auxiliarul a avea este. aspru. după care copilul “am adormit mort”. prin forma inversată a verbelor: “cumpăra-ni” . Protagonistului-narator nu-i ardea de şcoală. Opera “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă are ca temă evocarea vieţii satului românesc din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi anume a satului Humuleşti. mama îl răsfaţă pe băiat. Alt sens al cuvintelor “a petrece”. trăsături care susţin arta naraţiunii specifică lui Ion Creangă. *De la o vreme. 26. 3. artistic. este îngăduitor cu băiatul care abia scăpase cu viaţă din ghearele holerei şi-l lasă pentru o vreme în voia lui. la Humuleşti. zâmbitor şi amabil cu clienţii dar. forma populară a inversiunilor verbale (”cumpăra-ni”. Textul aparţine realismului. supărat că stareţul Nionil îi reţinuse salariul pe nedrept. 10. Fragmentul este o autocaracterizare a naratorului. Mara are avantajul de a-şi aşeza coşurile cu marfă la capul podului. specialitatea “lucrător în comerţ”. are loc la Târgul-Neamţului inaugurarea Şcolii Domneşti la care participă domnitorul Moldovei. Galaţi Varianta 61 1. “stâna în dumbrava Agapia”.exclamaţii: „Dumnezeu săl ierte!”. examene.Mă numesc Alin Stoian. Sinonime: a secera = a ucide. deoarece pe acolo trecea toată lumea. “amânar”. pe care îl conduceţi. profesorii erau de cele mai multe ori slujitori ai Bisericii. iar clădirea şcolii se afla pe lângă un aşezământ bisericesc. impresionat de cuvintele domnitorului. leneş fără păreche””. Relaţia naratoruluipersonaj cu cititorul este apropiată.7. naratorul este şi personajul principal. lucru despre care mi-am dat seama atunci când lucrat în vara precedentă. autorul este Ion Creangă.. Vă adresez rugămintea de a mă angaja în postul vacant de vânzător pentru perioada vacanţei de vară. belea = necaz. de spunere către cititor. Autoironia specifică lui Creangă despre firea sa neastâmpărată se manifestă şi aici printr-un proverb popular. metaforă pentru starea gravă în care se afla. Trăsături ale domnitorului Ghica-Vodă exprimate în mod direct de către narator: „frumos la chip”.formule specifice oralităţii: „zicea el”. vă transmit întreaga mea consideraţie. A doua zi. A lucrat atât de mult la matematică încât îl doare capul. Expresii/ locuţiuni: “am tras o raită”. *Dacă se frământă bine aluatul. “fost-a”). “Lucrul rău nu piere cu una cu două”. Ghica-Vodă. Conţinutul lecţiilor era la aprecierea subiectivă a dascălului şi. stare fiziologică bună. prin leacuri tradiţionale.pronumele este postpus verbului. Menţionez că am luat cunoştinţă despre existenţa postului de vânzător din anunţul pe care dumneavoastră l-aţi publicat în ziarul “Adevărul” şi vă informez că am atestat în această profesie. În acest text. sever. “după câtă minte avea”-.“slăvit de leneş”. Sensul expresiilor: “era faţă” = era de faţă. a distruge. nenorocire5. Rememorarea întâmplării îl determină pe naratorul-personaj să se roage pentru odihna lui moş Ţandură şi a tovarăşului său. ca toţi sănătoşii”. impresii. în Târgul-Neamţului. Aceste trăsături îl pun în antiteză cu ceilalţi copii veniţi la şcoală din dorinţa sinceră de învăţa. transformă situaţia personală într-o problemă de matematică. Orbită de dorinţa de a-şi vedea fiul popă. “a frământa”: *Vom petrece minunat în această excursie.regionalisme: „isonari”.8. „helgea”. înconjurat de o mulţime de lume. Comentariu citat: Naratorul-personaj se îmbolnăveşte de holeră la stâna de la Agapia. la restaurantul Mc Donald’s. ci sunt selectate fapte ce devin momente de referinţă în . V-aş rămâne recunoscător dacă mi-aţi fixa o zi în această săptămână pentru un interviu sau pentru o discuţie în care v-aş putea convinge despre calităţile mele. Atitudinea tatălui exprimă bucuria imensă că băiatul era acum sănătos tun. se petrec lucruri ciudate. “pe la august […] de la 48″ şi a localităţilor: “Humuleşti”. eliberat de liceul susmenţionat. Amintirile sunt o specie literară epică în proză. părintele Duhu. Ştefan a Petrei. Alin Stoian Giurgiu.de o boală necruţătoare. fiind relatate întâmplările unui tânăr elev. A reuşit în afaceri pentru că a făcut toate lucrurile cu cap. Antonime: blând # fioros. era prezent. în speranţa unui răspuns favorabil.registrul popular al limbajului: cuvinte şi expresii populare („era faţă” „de-a rândul”. amărăsc # înveselesc. “leneş fără pereche”. îl fricţionează cu oţet de leuştean. unde fusese trimis de părinţi tocmai ca să-l ferească de maladie. care susţin umorul şi oralitatea stilului. 10. Menţionez că am înclinaţii certe pentru acest fel de ocupaţie. care-l vindecaseră. autobiografice. “m-a lăsat în voia mea”.

“da piept în piept”5. el adună “o ceată de vârsta şi de teapa lui”. un tânăr călăreţ vine din Poeniţa şi se îndreaptă către conacul de la Sălcuţa. este un tânăr care moşteneşte o avere însemnată după moartea tatălui său. Pe drum întâlneşte un alt călăreţ şi se miră că nu-l observase mai devreme. topică şi punctuaţie şi se adresează mai ales imaginaţiei şi sensibilităţii cititorului. imagine vizuală susţinută de epitetul “zare adâncă”. înainte de nămiez”. Te îmbrăţişez cu admiraţie. Semnul exclamării. Succesiunea construcţiilor exclamative şi interogative sugerează perspectiva auctorială omniscientă.derivare cu prefixul “ne” 4. 8. 6.L. după tufişul movilei pe care era construită biserica. Opinia : Tovarăşul de drum al tânărului este un personaj bizar cu sugestii către diabolic. Sinonime: neguţător = negustor. până departe. Într-o dimineaţă de primăvară. Mă uimeşti din ce în ce mai mult. Mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului:*treizeci – compunere (trei+zeci)*Abu–Hassan –compunere prin alăturarea cu cratimă *costisitoare – derivare cu sufixe*nemăsurat . Te rog să nu uiţi să mă inviţi atunci când vei lansa cartea. (atitudine) *Un copil reprezintă soarele în viaţa unei mame. 9. îi face aşa ca o ameţeală. decât îl încântase mai înainte semnele lor de dragoste.” După ce a rămas fără avere. Caracterizarea personajului: Abu-Hassan. Tovarăşul său de drum începe să râdă grozav. conturează un tânăr cu părul roşcat. trăsăturile caracteriale ale lui Abu-Hassan. fără urmă de nori. în stil indirect liber. Soarele încălzeşte uşor atmosfera. 2. Subiectul al II-lea Rezumatul textului de la Subiectul I. ai deja o notorietate de invidiat. Cerul este limpede. iar naratorul omniscient şi obiectiv. Întotdeauna dezamăgirile marchează oamenii mult mai profund decât cele pozitive. 10. La vale.Caragiale. Ceru-i fără pată cât de slabă în tot largu-i de jur împrejur. “La conac” de I. deoarece a . “nu prind de veste” = nu a observat. Abu-Hassan a rămas şi fără prieteni. Subiectul al II-lea Scrisoare cu început dat. este utilizat pentru a evidenţia uimirea personajului.6. prin care naratorul ştie ce simte şi ce gândeşte personajul.”:. Valoarea expresivă a semnelor de punctuaţie din fragmentul “Mare minune!… Unde a putut pieri? A intrat în pământ?”. o parte care să-i asigure traiul şi cealaltă pe care s-o risipească pe distracţii.8. 7. Momentul subiectului: Textul a fost extras din expoziţiune. timpul “soarele nu s-a ridicat nici de doua suliţe. însă sentimentul de mâhnire de acum este foarte puternic.Caragiale. Nu pot să cred că ai reuşit să-ţi publici poeziile şi că ţi-ai împlinit atât de repede visul. procedeu care compune şi o imagine auditivă. deşi abia în primul an de facultate. care amplifică starea uluire a personajului. deşi nu sunt un iubitor de poezie şi nici nu mă pricep. agale. este faptul “că e saşiu. naraţiunea la persoana a treia. “să se pună pe petreceri”. Am aflat cu surprindere şi bucurie.semnul întrebării indică sfârşitul propoziţiei interogative. să soliciţi sprijinul unui membru al Uniunii Scriitorilor pentru a-ţi confirma talentul poetic. prin portretizare directă. Instanţa narativă: Perspectiva narativă este auctorială.Ce ai. personajul eponim al creaţiei lui I. intitulată “Suflet de poet” Bucureşti. Naratorul omniscient apreciază că statutul social al călătorului este acela de negustor şi. Aş fi curios să văd şi coperta şi mai ales numele tău pe ea. deoarece vreau neapărat să am un exemplar cu autograf. şi când se uită drept în ochii tânărului. sub umbrarul de la han. “boierul”. iar semnul întrebării este folosit pentru formularea interogaţiilor retorice. deoarece le-ar prinde bine puţină companie. sugerând faptul că. Din text reies.7. tu ai întrecut orice aşteptări. iar mâhnirea şi dezamăgire profundă reies indirect din atitudinea şi gândurile lui. (bucurie) 4. textul fiind un monolog interior. avuţie = avere. sclipeşte undoind aerul dimineţii calde. ceată = grup. El merge agale neavând motiv să se grăbească.06.conturarea eroului. intitulată atât de sugestiv “Suflet de poet”. 9. mai ales că cei patru ani de liceu petrecuţi împreună au fost suficienţi pentru a ne cunoaşte bine unul pe celălalt.cu prezentarea personajelor “un călăreţ” .linia de dialog semnifică vorbirea directă (cuvintele mamei lui Abu-Hassan.5. deoarece autorul începe cu fixarea locului şi a timpului -“din poeniţa vine domol”. iar amintirile plăcute se uită mai uşor decât cele dezagreabile. în ziua de 24 aprilie. un “om plăcut la înfăţişare şi tovarăş glumeţ”. prin imagini artistice. reies chibzuinţa dar şi dorinţa de a petrece. l-au părăsit şi prietenii.şi vesel. 29. Din decizia de a-şi împărţi averea în două. vioaie = veselă. fiule? a-ntrebat bătrâna. Ştiu că tipărirea unei cărţi este costisitoare şi nu te credeam în stare. Modurile de expunere prezente în text sunt : naraţiunea şi dialogul. Sinonime: domol = încet.”Fragmentul ilustrează descrierea unei păduri de mesteceni la începutul primăverii. Prietenos şi generos. care sugerează şi structura satanică a personajului. privind apariţia primei cărţi de poezie a acestuia. Momentul subiectului din care textul a fost extras este expoziţiunea. Consider că este o adevărată izbândă faptul că. nu a fost atent. O calitate generală/particulară a stilului: stilul este beletristic (artistic) şi se defineşte prin folosirea cuvintelor cu sens conotativ. decid să se oprească la conac pentru o gustare. a “copilăriei copilului universal” (G. apoi dispare brusc. “a doua zi de Sfântul Gheorghe”. Singurul defect. că tocmai ţi-a apărut prima carte de poezie. Varianta 64 1. când a scăpat ca prin minune de holera necruţătoare. Aceştia fugeau de el şi îl evitau deoarece acum nu mai putea să îi îndoape cu bunătăţi.Călinescu). prin polisemie. iar în păduriştea de mesteacăni de pe poala din bătaia soarelui. Ioana Popescu Varianta 63 1. a pieri = a dispărea. 3. bogăţie sinonimică. Comentarea fragmentului:“E a doua zi de Sfântul Gheorghe. totul este liniştit şi senin. Sensul expresiilor “nu a luat seama” = nu a sesizat. adresată fostului coleg . vreme = timp 2. Explicarea afirmaţiei: “Pe Abu-Hasan mai mult l-a mâhnit părăsirea din partea prietenilor.punctul marchează finalul enunţului 3. cu firea ta visătoare. cu un fel de durere la apropietura sprâncenelor”. organizează petreceri atât de costisitoare. Când a rămas fără bani. Abu-Hassan fusese fericit când avusese prieteni alături de el. Volumul cuprinde şi poezii scrise în liceu? Mi-aduc aminte că unele mi-au plăcut şi mie foarte mult. Semnele de punctuaţie în enunţul “. Felicitări! Să ştii că o să mă laud la toată lumea că am fost colegi. în zare adâncă. La un moment dat. epitetul “dimineaţa caldă” accentuează ideea că astrul nu străluceşte cu mare putere. Sensurile conotative ale cuvintelor “aer” şi “soare”: *Când a venit de la Paris avea un aer occidental. atitudinea şi relaţiile cu alte personaje. 10. Titlul reprezintă numele de natură orientală al personajului din text. urmat de punctele de suspensie. a răsărit = a apărut. alene. s-a ivit. spre nedumerirea tânărului. zăresc acoperişul nou al turnului şi tânărul se închină.virgula delimitează vocativul substantivului “fiule” de restul propoziţiei. Se pare că totuşi. Abu-Hassan este protagonistul eponim al operei. care îl zăreşte în depărtare.2008 Dragă Adrian. Expresii/locuţiuni din textul dat: “să-şi ducă viaţa “.“cu faţa vioaie”. întrucât fusese ţinut “sub străşnicie” de tatăl său. din fapte.L. focalizarea dindărăt. “s-au făcut nevăzuţi”. Fragmentul dat rememorează o întâmplare miraculoasă din viaţa copilului în vârstă de 9 ani (anul de naştere al scriitorului este 1939). păsările primăverii se-ngână şi care de care se-ntrec în feluri de glasuri. să faci rost de sponsori. prin adresare directă fiului). Ajunşi în Sălcuţa cotesc la stânga. nu a băgat de seamă. este adevărat că la Litere. Peisajul este animat doar de ciripitul vesel al păsărilor umanizate prin personificarea “se-ntrec în feluri de glasuri”. Instanţa narativă este reprezentată de naratorul omniscient şi naraţiunea la persoana a treia. sprinten . încât banii nu-i ajung decât un an. Cei doi decid să străbată drumul împreună. în mod indirect.

Îţi recomand sã citeşti şi tu cartea lui Ioan Slavici. Figurile de stil din cele douã structuri lexicale: „munte de om” şi „grădinã de frumuseţe”:* „munte de om” – hiperbolă. *Vlad face Facultatea de Limbi străine pentru că vrea să lucreze în diplomaţie. în opoziţie cu nepăsarea faţă de propriile suferinţe şi dureri. 3. iertãtoare cu ceilalţi şi intransigentă cu sine m-a impresionat cel mai mult. însã. întrucât era mereu flãmând. întrucât nu poate face compromisuri. Ĩn al doilea rând. transformare. “consistorial”5. 29 iunie 2007 Dragã Vlad. ci numai tovarăşi de chefuri.”7. nu era egoist „era lipsit cu desãvârşire de ceea ce în viaţa de toate zilele se numeşte egoism”. Particularităţi ale . Mă aflu în oraşul Buşteni. Subiectul al II lea Scrisoare despre portretul lui Mihai Eminescu realizat de Ioan Slavici: Pucioasa. Sinonime: prefacere = evoluţie. Eminescu nu a fost înţeles de contemporani. Comentarea afirmaţiei lui Eminescu: „Ceea ce li se poate ierta altora nu pot sã-mi permit eu”. sã înţelegi rãu. cu adevărat. „ce-l atingeau pe el erau trebuinţele..”. punând în evidenţã trãsãturi importante ale lui Eminescu: genialitatea. zdrenţuit. Era „senin şi vecinic voios” indiferent de situaţie. „flãmând. iubea adevărul. virgula are rolul de a coordona prin juxtapunere propoziţiile de acelaşi fel. Trãsãturi ale lui Eminescu – omul. 2. Modul în care descrie existenţa precară a lui Eminescu este şocantă. Sinonime: vigoare = forţă. sã ştii puţine. Rolul stilistic al conjuncţiei „însã” din enunţul: „El însã era lipsit cu desãvârşire de ceea ce în viaţa de toate zilele se numeşte egoism…. sã înţelegi rãu. Casa de Cultură din Buşteni.6. Subiectul al II-lea Scrisoare Buşteni. *Pentru examen. În opinia lui Slavici. “clerical”. am făcut abia cinci variante la română şi mai am de făcut nouăzeci. De asemenea.caracterizare directă de către narator: „era de o vigoare trupeascã extraordinarã”. sã judeci strâmb. Ĩn susţinerea acestei afirmaţii. Linia de pauză în enunţul „Nenorocirea cea mare a vieţii e – zicea el – sã fii mărginit. Am să îţi aduc multe fotografii făcute cu panorama munţilor care parcă îţi zâmbesc călduros. a cetit-o şi s-a întors. a fi mãrginit = a fi limitat. unde peisajul este copleşitor. sã nu vezi cu ochii tãi. *Are talentul de a face bani din orice. prin mentalitate/cuvintele personajului: “Nenorocirea cea mare a vieţii e . fiind cel mai aspru critic al sãu 8.*„grădinã de frumuseţe” – metaforã. lipsit de adãpost şi rãbdând la ger. precum şi Casa memorială Cezar Petrescu. a jigni. sã umbli orbecãind prin o lume pentru tine pustie” şi „sã fii nevoit a căuta afarã din tine compensaţiuni pentru munca grea a vieţuirii. apoi s-a dus să sărute mâna episcopului…”. el era acelaşi om senin şi vecinic voios”.9. Chiar îmi lipsesc discuţiile noastre despre marile personalităţi ale culturii române. un geniu ignorat când era în viaţã şi adulat abia dupã ce s-a stins. lipsit de adãpost. sincer.3. se fundamentează pe o sinceră şi solidă prietenie. încât ai impresia că tot ceea ce vezi nu este real: munţii Bucegi apar ca o cetate străjuind oraşul. dăruirea de sine. zdrenţuit. Relaţia dintre cei doi scriitori. exemplar = volum. schimbare. el nu şi le-ar permite. Eminescu este conştient de genialitatea cu care a fost înzestrat şi considera că nu avea voie sã greşeascã. „nu era în stare sã mintã”. deşi a avut o viaţã tristã. ambiţie. îmi pare rãu. zdrenţuit. din fragmentul dat reiese faptul cã Slavici îl cunoştea pe Eminescu foarte bine. Polisemia cuvântului “a face”: *Şi-a făcut o vilă la Snagov. în ciuda acestor lipsuri. Petrec. sã ştii puţine.4. şi era sincer. Imaginea este mirifică. Îţi scriu tocmai pentru că am gãsit de curând o carte în care Ioan Slavici îi face un portret prietenului său.4. Mihai Eminescu. a atinge = a afecta. el având o construcţie spiritualã cu totul aparte şi fiind preocupat mai mult de soarta celorlalţi decât de a sa. îi ştia firea excesivă şi viaţa mizerã pe care a dus-o: „flãmând.conştientizat că relaţiile cu tinerii se bazaseră doar pe interese materiale şi că un an întreg nu avusese niciun prieten.6. considerându-l o „grădinã de frumuseţe”. turiştii. Acesta îşi aminteşte cã Mihai Eminescu era o fire veselã. Firea lui miloasã. Mihai Eminescu „era de o vigoare trupeascã extraordinarã”. şi să-mi scrii imediat impresiile tale. cuvioasă = credincioasă. *La Şcoala de Artă Populară face muzică.” este folositã pentru delimitarea unei incidente. Ioan Slavici şi Mihai Eminescu. sã umbli orbecãind prin o lume pentru tine pustie”. adevãrul verde-n faţã”. sã judeci strâmb. el putând înţelege defectele şi greşelile altora. vanitate = orgoliu. „zice el”. Douã modalitãţi de caracterizare. încã de la începutul fragmentului. durerile …altora”. dar nu ai cum să te plictiseşti. lipsit de adãpost şi rãbdând la ger”.10. Peisajul este magnific. Şi vremea ţine cu noi.indirectã.5. era plin de compasiune. Afirmaţia sugereazã autocritica asprã pe care Eminescu o dovedea faţã de sine. Poetul considerã ca fiind aspecte negative în lumea sa: „sã fii mărginit. unde îmi petrec două săptămâni din vacanţă. “episcopie”. 29 iunie 2008 Dragă Radu. Eu cred cã Slavici a reuşit sã realizeze un portret destul de realist. „Eminescu – Omul”. Modul de expunere utilizat în fragmentul dat este naraţiunea. Conjuncţia adversativă „însã” are rolul de a sublinia generozitatea şi nobleţea sufletească faţă de alţi oameni. Mihai Eminescu sugereazã ideea cã pentru el nimic nu era mai important decât amorul propriu. dar. sunt o serie de obiective turistice interesante în zonă: Castelul Cantacuzino. Staţiunea este liniştită. Te îmbrăţişez cu drag. “episcop”. prezente în textul dat:. sã nu vezi cu ochii tãi. a leza. accentuând tendinţa acestuia spre excese şi autocriticã necruţătoare. arhivar = funcţionar. pentru că vrea să intre în show-biz.sã fii mărginit. în speranţa că am reuşit să te atrag într-un univers al liniştii şi al măreţiei pe care numai natura îl poate crea. direct şi deschis în orice situaţie: „în gândul lui cea mai învederată dovadã de iubire şi de stimã era sã-i spui omului şi-n bine şi-n rãu. Andreea Varianta 65 1. o vacanţă reuşită. fără a fi egoist sau vanitos. Florina Varianta 66 1. A trecut mult timp de când nu am mai luat legătura cu tine şi. aduc urmãtoarele argumente: Ĩn primul rând. Aerul curat de aici îmi dă o poftă nemaipomenită de viaţă şi abia aştept să fac ascensiuni şi să urc la Babele cu telefericul . Tu ce mai faci ? Cum ai terminat anul şcolar? Închei această scrisoare.zicea el . evlavioasă2. Sunt împreună cu un grup de colegi şi ne distrăm de minune. firea sincerã a acestuia. Slavici îl admiră pe Eminescu pentru „vigoare trupeascã extraordinarã”. În enunţul “Iar Huţu a primit scrisoarea. suferinţele. vitalitate. el era „acelaşi om senin şi vecinic voios”. pe care. Abia aştept sã-ţi aflu părerile… Cu drag. „sã-i pãtrundă firea”. întrucât aceştia nu erau în stare să despartă opera de viaţa omului. astfel că am putut urca până la Cascadă. precum şi deosebirile flagrante dintre el şi ceilalţi oameni. Câmpul semantic al “teologiei”: “cuvioasă”.

domol. În aceeaşi modalitate de expresie a oralităţii se înscrie topica şi punctuaţia textului beletristic. el observă imediat slăbiciunea stâlpului de care era legat capătul odgonului şi-i anunţă pe ceilalţi că nu se poate face nimic. liceul nostru este cel mai cunoscut din Ploieşti. “gingaşă şi blândă”.verbe “dicendi”. tu trebuie să te pregăteşti foarte bine pentru olimpiada de săptămâna viitoare. Dascălul Clăiţă se mândrea cu Huţu. 29. Tocmai se duceau la primărie.stilului:. Autorul este Liviu Rebreanu. “căutau”. cumplit lucru-i apa!”.“cârlionţi zburdalnici” . Dar. Anişoara. veselă.enumeraţie de epitete cu nuanţă personificatoare. Câmpul lexical al apei: “pod” “mal” “râului” “bălţii” 5. a pizmui = a invidia4. prin propriile vorbe. dar transmitea o tristeţe bizară şi misterioasă. iar dărâmăturile au pornit-o vijelios spre Galaţi. *O timidă rază de speranţă îi lumina ochii. Oralitatea stilului se defineşte prin registrele stilistice care se manifestă în acest fragment. să-ţi povestesc în amănunt tot ce am făcut în excursie. prin evidenţierea trăsăturilor fizice. prin imagini artistice.“într-o căsuţă albă. Uluirea şi nepriceperea îi dădeau o naivitatea feciorelnică. oricum.epitet personificator ce sugerează farmecul tineresc al fetei 6. “buzele ei zâmbeau mereu”. nu te supăra aşa de repede.” 9.5. Sensul conotativ al cuvântului “rază”: * Razele sufletului său îi încălzeau pe cei din preajma lui. chiar dacă luaseşi o căzătură groaznică. impetuos. “mă simţeam”. resemnarea “De-acu s-o sfârşit!” ori deprimarea neputinţei umane: “Mare huiet. Ştii că tu eşti mândria clasei şi a şcolii noastre! Datorită ţie. de lemne. specifice stilului indirect: “a râs”. cel care a scris opera “Cântecul lebedei”. De asemenea. tulburau”. Protagonistul-narator o descrie în mod direct ca fiind tăcută şi plăpândă.2007 Salut amice. îi cum vrea el. O calitate generală/particulară a stilului: stilul este beletristic (artistic) şi se defineşte prin folosirea cuvintelor cu sens conotativ. Sinonime: năvalnic = furtunos. domol = calm. Subiectul al II lea Întocmirea unei scrisori cu început dat: Predeal. “ascultam”. aşa cum îşi cunoaşte baba. Anişoara este caracterizată direct de narator. trăieşte în aceste locuri de o viaţă şi le cunoaşte foarte bine. exprimă o acţiune începută în trecut care nu s-a finalizat. “Cum se poate!”. de Mihail Sadoveanu: Podarul. Perspectiva narativă este definită prin naratorul omniscient. Verbele la imperfect. “şăicile”. intercalări. Caracterizarea lui moş Pahomie: Protagonistul fragmentului. Expresiile populare “căzu pe gânduri”. Tare m-aş bucura să-ţi văd faţa când citeşti rândurile acestei scrisori. ştii doar că am glumit. precum şi limbajul moldovenesc şi ţărănesc al personajelor dau textului expresia de spunere. 2. privind calm la prăbuşirea podului şi fiind conştient că niciun om nu poate opune rezistenţă naturii: „Iaca. Moşierul îl trimisese pe Nastratin cu oameni ca să ajute la salvarea podului. spunându-i că Siretul nu face cum vor oamenii. îi cum vrea el”. da! Sigur că m-am gândit la tine când am trecut prin localitatea natală. sensibilă. Calităţi ale lui Huţu: este respectuos cu oficialităţile bisericeşti.10. că ajunsese să cunoască lumea. năruire = prăbuşire.personificare: “Undele tulburi se frământau cu mânie”metaforă: “…săpau goluri care alergau rotitoare”4. Punctele de suspensie în fragmentul “Şi şerpele acesta de odgon iar îl legam de stâlp… Mare vuiet. Subiectul al II lea Rezumatul textului reprodus la Subiectul I. şi a celor morale. Om al locului.06. 8. sugerează stările nostalgice ale naratorului. miraţi. ascultând cu ochii mari. “micuţă şi albă”. 10. Am trecut pe lângă râul în care ai căzut în excursia trecută. se cumpăneau = se legănau. iar ochii albaştri îi lăcrimau gânditori. bogăţie sinonimică. sub forţa învolburată a râului. Protagonistul fragmentului este caracterizat indirect. Andrei Varianta 67 1. liniştit. de auditiv. să umble prin ţări străine. Părea o fire veselă. topică şi punctuaţie şi se adresează mai ales imaginaţiei şi sensibilităţii cititorului. Nu am putut să mă abţin şi am râs cu lacrimi. din “Venea o moară pe Siret”. “a zis”. ca efect stilistic. povesteşte la persoana I despre iubita sa. a face ochi dulci cuiva. aceştia fiind neputincioşi în faţa apelor dezlănţuite ale Siretului. care ştie că puterile devastatoare ale naturii nu pot fi stăvilite de oameni: „Nu-i cum vrem noi. şovăielile privind propriile sentimente3. acolo-i slăbăciunea… zise el cu linişte”. decât baftă la învăţat şi ne vedem luni la şcoală. Figuri de stil din penultimul alineat:. Ai fost tare caraghios atunci şi. Prin aceste vorbe. modestă” . Sensul afirmaţiei: “Nu-i cum vrem noi. doar unul este Mihai Florian!… Gata! Te laud prea mult şi nu e bine! Deja am vorbit cu doamna dirigintă şi ne-a promis că o să mai facem o excursie în care să poţi şi tu să vii cu noi. omniprezent şi obiectiv. Ce să-ţi fac dacă tu eşti tocilarul clasei? Hai. “priveam”. “îşi caută de treabă”. aşa cum îl ai tu. deoarece surâsul era “adumbrit de o melancolie stranie”. Varianta 68 1. Prima dată când se întâlnise cu soţul său. Moş Pahomie. O calitate particulară a stilului este oralitatea reprezentată de numeroase locuţiuni. El este caracterizat direct de către narator ca un bătrân înţelept. “Odgonul scăpătă din partea cealaltă”: “Urmă o năruire pripită de grinzi. zglobiu = vesel. 7. o personalitate demnă de respect.3. eu tot iţi simt lipsa. prin propoziţii exclamative care sugerează teama. “cearcă”. a-şi da ochii peste cap. prin polisemie. de scânduri”6. cititorul receptând realismul faptelor şi sentimentelor7. ce compun imaginea vizuală a casei. care relatează faptele prin naraţiunea la persoana a treia. vorbele bărbatului.8. mai aveai simţul umorului. dar Moş Pahomie îl ironizează. Ce să-ţi mai spun. a da ochii cu cineva. prin percepţia pasionată a naratorului-personaj. podarul Moş Pahomie. în relaţie directă cu firea locatarilor. Podarul este ironic şi batjocoritor cu Iordache Nastratin. este chemat de oamenii strânşi pe malul Siretului pentru a repara un pod aproape distrus de apele umflate ale râului Siret. expresii populare şi regionalisme. regionalismele numeroase. purta o rochiţă albastră presărată cu . “ş-o poruncit”. ci cum vrea el. Etape ale desprinderii podului: “Odgonul slăbea”. Atitudinea dascălului sugerează faptul că şi dintr-o şcoală de ţară se poate ridica un învăţat. Punctele de suspensie aflate la sfârşitul propoziţiilor marchează pauzele din firul narativ şi. pentru că eu mă bucur să am un amic cum eşti tu. Portretul eroinei este realizat în mod subiectiv. Rolul stilistic al acestora sugerează nesiguranţa naratorului şi rememorarea unor acţiuni ce-i provoacă sentimente de nostalgie. “să fi umblat prin ţări străine”. Figuri de stil:. se clătinau. “stâlpul de dincolo se pleca încet-încet”. Te salută amicul tău. prin numeroasele intercalări . Huţu are şi simţul umorului “nimeni nu râdea mai din toată inima decât dânsul”. Nu mai are nimeni simţul umorului. care-şi poate stăpâni reacţiile. ascultător şi recunoscător faţă de dascălul său. pentru că îţi ducem dorul. totuşi. drept un om cu frică de Dumnezeu. În cele din urmă. prin care se transmite cititorului o puternică emoţie. care să facă cinste tuturor sătenilor. Vorbire directă: “― E bine!”8. podul se prăbuşeşte. prietenos. moş Pahomie îşi exprimă convingerea că forţele naturii nu pot fi controlate de oameni. aprig. adresându-se imaginaţiei şi sensibilităţii acestuia. pentru că am dat nas în nas cu bunicii tăi. Chiar dacă mă simt foarte bine în excursie alături de ceilalţi colegi. realizate prin interjecţia “Iaca”.9. sub privirile neputincioase ale oamenilor care sunt convinşi acum că s-a sfârşit. “zicea”7.oralitatea este definită prin cuvinte şi expresii populare: “şerpar”. Le-am spus că o să-i vizitezi cât de curând. trăsături indirecte reieşite din atitudinea podarului („De-acu ţi se rupe moşia în două! urmă bătrânul cu râsu-i răutăcios”). Sinonime: stranie = ciudată. Parcă te aud spunând: “ Eşti iar la munte norocosule!” Ei. plăpândă = delicată. naratorul. dărâmare2.” marchează o pauză mai lungă în vorbire prelungind starea afectivă provocată de forţa apei. Expresii/locuţiuni cu substantivul “ochi”: ochi pentru ochi. să stea o vreme la Viena şi să ajungă funcţionar la episcopie. fragilă. care este şi personaj. pe care nu-l înduioşează disperarea inutilă a tânărului. care-i fusese elev în Cocorăşti.

bună şi cu avere. Varianta 70 1. 2. a căpăta viaţă. cu ochii închişi. Şi lui moş Costin îi este tare dragă Ileana. şcoala s-a terminat de aproape două saptamâni. “o guriţă cât o cireaşă coaptă şi doi ochi albaştri cum e cerul când e mai limpede”. să-i facă să se îndrăgostească de ea sau pur şi simplu să o îndrăgească. Mi-ar placea să ne însoţeşti şi tu. indulgentă. încât nu observase că sentimentele ar putea să nu fie reciproce. Cu prietenie.narator omniscient (vocea auctorială). Moş Costin îi spune fiicei sale că în acea vreme el era ostaş în Italia. Eu şi colegii mei am hotărât ca după absolvirea examenului de bacalaureat să facem o excursie în Deltă. “cernită”. să calaaaaaaaaătorim cu vaporul. Detalii. 9. Expresia ”a pune cruce” înseamnă a sfârşi. începe”. Avem de gând să pescuim. . pe viaţă. punctele de suspensie (”Am iubit-o… […] Nu ştiu…”) amplifică starea de panică şi agitaţie interioară. Dragostea celor doi tineri fusese plină de pasiune şi entuziasm. el îşi aminteşte clar de tânără. Tipurile de narator: . de zâmbetul ei. voievod = domnitor. . farmecul şi puritatea Anişoarei. înfricoşat parcă de frumuseţea ei. Expresii/ locuţiuni cu substantivul “lume”: a pleca în lume. Îşi urmărea ascendenţa până la Vlad Ţepeş. “poate”.“ soţie ideală.din faptele şi relaţia sa cu alt personaj. Deşi nu cred ca sunt omul cel mai potrivit să te determine să ne însoţeşti. Deşi trecuse vreme lungă de atunci. Figuri de stil prezente în enunţul: “Olga Dobrescu. Din când în când. “copil”. Şi tu ai nevoie de relaxare şi de o schimbare de decor. Moş Costin stă pe prichiciul cuptorului.06. cuvintele aparţinând altui personaj3. întrucât şi el fusese unul dintre cei care au iubit-o. prin imagine vizuală: “o barbă superbă […] cea mai frumoasă şi mai îngrijită barbă din România”. a termina şi este folosită pentru a exprima ideea că Policarp a încetat să mai aibă o viaţă uşoară după moartea soţiei. . Prin diminutivul “tăticule” este sugerată iubirea puternică. fiinţă gingaşă. Bătrânul are o imagine clară a tinerei. 7. Câmpul semantic al “familiei”: “frate”. deoarece a intrat în politică: “Tot atunci a pus cruce vieţii uşoare. “neam”. pe care o descrie cu mult drag. te anunţ că nu vei găsi nicăieri un ţinut mai misterios decaât aici. Fetei îi face mare plăcere să-şi asculte tatăl povestind întâmplări din tinereţe.floricele vinete-închise.descriere a trăsăturilor fizice.timpul povestirii este prezentul folosit în prima parte a textului: “…moş Costin şade pipernicit şi tăcut. Aşa era lumea. mai pătrunde în casă câte o adiere rece. El remarcă. 3. că femeia iubită ascundea în inima ei o tristeţe bizară. După ce îşi priveşte fiica. spre a avea o meserie”. învăluie= acoperă.timpul povestit este trecutul. moş Costin şi Ileana. sau n-am putut?”). se distinge. a veni pe lume. “soţie”. După ce gustase din toate plăcerile vieţii uşoare. Avea un trandafir alb în piept şi altul în părul blond. Sinonime: amurg= înserare.caracterizare indirectă. Tudor. După cum bine ştii. Naratorul se găseşte într-o criză a iubirii.10. Gândeşte-te serios la propunerea mea. Focul din vatră pâlpâie în jurul ceaunului. care-i dezvăluie sensibilitatea interioară: “Spune. îţi voi face totuşi o propunere. “vlăstar”4. intrând în politică. 8. să facem un foc de tabără. încât reuşise să cucerească inimile multora. iar Ileana răsuceşte firul de in. indulgentă. frumoasă. pe care el nu o poate înţelege. “hodorogită”. pentru nimic în lume. el se căsătorise cu o femeie frumoasă. Indulgentă şi înţelegătoare. se naşte Puiu. 29. bătrânul începe să-i descrie o fetişcană. cu privirile pribege…”. aşa cum sugerează naratorul omniscient: “Olga Dobrescu […] a fost o soţie ideală. a fost o soţie ideală. Naratorul omniscient povesteşte la persoana a III-a despre viaţa . fiind greu de recunoscut chiar şi de către cei din satul natal. Mulţi plecaseră de tineri de acasă şi s-au întors după foarte mult timp. povestindu-i despre iubirea lui din trecut: “…apoi cu vocea lină. iar pe nboi ne aşteaptă o bine meritatată vacnţă. care se confesează prin naraţiunea la persoana I. îşi roagă tatăl să-şi continue povestirea. Fata. este foarte apropiată şi firească între tată şi fiică. că iubirea pentru soţia sa îl orbise în aşa măsură. trăsătură care-i adusese notorietate şi prestigiu6. timp. bună. pentru că pe atunci tinerii din oaste erau trimişi în ţări străine şi stăteau acolo zeci de ani. concretizat prin forma de imperfect a verbelor identificate în ultimele alineate. Caracterizarea lui Policarp Faranga:.caracterizare directă de către narator. care sugerează tinereţea şi gingăşia fetei: “fetişcană ca un bobocel înrourat” . Relaţia dintre Policarp Faranga şi Olga Dobrescu este construită de narator prin viziunea personajului masculin.2008 Dragă Emil.” Subiectul al II-lea Tulcea. neţărmurită. 5.personaj-narator (moş Costin). cârlionţat. Olga îi trece cu vederea soţului escapadele amoroase la care el nu renunţase nici după căsătorie. După patru ani. a da viaţă. 6. 8. sugerând indirect tinereţea. întâmplări ce înainte păreau nesemnificative macină sufletul naratorului şi îl fac să se întrebe şi mai mult dacă iubirea lor este adevărată. sugerând rememorarea unor fapte petrecute cândva: “Eram pe-atunci ostaş tânăr şi slujeam în Italia…”. exclamaţiile şi interogaţiile retorice (”Şapte ani n-am observat tristeţea sufletului ei! N-am vrut. Caracterizarea personajului Ileana: . ataşamentul fiicei faţă de tatăl ei.5. parc-ar citi în carte vremile trecute. Pierderea soţiei îl trezeşte brusc la realitate. escapadă = aventură 2. Adverbul dubitativ. ajungând să ocupe portofoliul ministerial. pe care o cunoscuse în tinereţe şi care era îndrăgită de multă lume. dintr-o dată. din nuvela “Cântecul iubirii” de Liviu Rebreanu: Se lasă amurgul şi lumina pătrunde în casă tot mai puţin. infidelitatea şi comportarea fluşturatică faţă de soţie. vreme= perioadă. Câmpul semantic al cuvântului “amurg”: “înserare”. în fine. însă după alţi patru ani femeia moare.se îmbină armonios cu limbajul cult metaforic: “O priveam doar pe furiş. cu glas emoţionat. Tipuri de timp: . reiese direct mândria despre obârşia sa străveche boierească: “Cu nimica nu se mândrea mai mult bătrânul decât cu neamul său. tulburându-le sufletul până în profunzimi nebănuite. Deşi te cunosc şi ştiu cât de greu părăseşti paradisul montan din Sinaia ta natală. indirect. Punctele de suspensie folosite în mod repetat în text sunt pauze afective în fluxul narativ şi sugerează reflecţiile rememorării unor întâmplări din trecut. şi pizmuiam grozav razele care o mângâiau în dragă voie şi a căror mângâiere ea o sorbea ca o alintare de dragoste. drăgăstos. fără pic de viaţă. Ghilimelele folosite în sintagma “omul justiţiei” marchează un citat. recunoscând că îi furase şi lui inima. devine responsabil pentru copil şi face carieră în politică şi ca jurist. duios şi îi îndeplineşte dorinţa. tăticule… mai spune!” 9. să ne distrăm pe cinste. exemplu.prin naraţiune. în care se află apa pentru mămăligă. cu preţul vieţii. şovăiala chinuitoare şi suferinţa declanşată de această descoperire dureroasă. avea atâta farmec. Expresii/locuţiuni cu substantivul “viaţă”: a-şi vedea de viaţă.”. tânăr= june.“fiinţă gingaşă” – epitet caracterizator. Consider că relaţia dintre cele două personaje. “lumina ruginie”. prin propriile vorbe. farmecul şi zâmbetul răpitor al fetei. 10. Închidea ochii la numeroasele escapade pe care Poly le-a continuat şi după căsătorie”.Spune. ar fi o adevărată aventură. semnificând sensibilitatea şi delicateţea sufletească: “. Caracteristici ale descrierii portretistice în conturarea personajului Policarp Faranga: descriere directă de către narator prin epitete caracterizatoare: “omul serios şi grav”. cu avere” – enumeraţie de epitete caracterizatoare7. Expresia din fraza: “Poate-mi furase şi mie inima”. Subiectul al II lea Rezumatul textului reprodus la Subiectul I. Sinonime: nădejde = speranţă. Varianta 69 1. Titlul operei “Cântecul iubirii” este o metaforă care sugerează frumuseţea poveştii de iubire trăite în tinereţe şi evocate de către personajul moş Costin. 9. cu avere”:. că femeia iubită devenise pentru el o necunoscută. pe viaţă şi pe moarte. ca ea. flăcău. “umbre” 4. frumoasă. Registrele stilistice: cuvinte şi expresii populare -“adumbrit” “pripăşită” “pizmuiam”. relevă faptul că “fetişcana” din tinereţea lui moş Costin. bună. pildă = învăţătură. tăticule…mai spune!”. a ieşi în lume. prin naraţiunea la persoana a III-a. 10. pe care o priveşte “galeş”. a căror inimă a fost furată de frumuseţea.

.participarea la acţiuni de voluntariat ale Asociaţiei “Jurnalişti fără frontiere” . iar cele două ore. Repetarea cuvântului “împreună” accentuează preocupările comune ale celor cinci-şase prieteni. întâmplări şi evenimente. prin naraţiunea subiectivă şi prin implicarea acestuia în evenimente până la substituirea lui de către personaj: “mi-”. împărţit în câteva zeci de apartamente. considerând că trebuie să părăsească ţara. prin confesiunea trăirilor naratorului. De asemenea. Polisemia cuvântului “a slăbi”: *Datorită regimului. (sau dacă aş spune ar părea neverosimil. cât dura vizita. organizat la Palatul Copiilor din Constanţa. căci nu făceam decât să-i repet cele ce scriau gazetele)”. *Diplomele obţinute la concursul “Micii jurnalişti”. spaniolă. eliberat de ECDL România 25 iunie 2007.6. nămeţii. 8. “vorbeam”. o unguroaică refugiată la Timişoara.] îi strigă omul de pe cal”. emoţie = înduioşare.stolnic7. sensul. “petreceam”. prietenia cu frumoasa femeie era flatantă pentru narator. căci în spate erau grădini. îşi petrece timpul liber cu un cerc de prieteni.personajelor.5. căruia i se adresează prin sintagma “dacă vreţi”: “N-aş putea spune ce vorbeam cu Baroana […]. în ipostaza unui gazetar. Câmpul semantic al cuvântului “zăpadă”: viforniţă. El o vizitează frecvent pe Baroneasa R. nr. Cuvintele “faianţă” şi “cuminte” să aibă alt sens decât în text: *Faianţa are culoarea cerului senin.. toate bronz auriu. numărul 48 . profilul Jurnalism. *Din cauza efortului. “mă”. Turnu Roşu etc. viscolul.3.6. promoţia 2002 * Cursurile de Jurnalism organizate de Asociaţia “Jurnalişti fără frontiere” * Cursurile organizate de ECDL România Abilităţi: .”. troienind. îl revigorau în totalitate. mănăstirea Cotmeana. Numele şi funcţia personajelor implicate în dialog: Barbu Petrescu. care îl fascinează pe narator cu frumuseţea şi cu franceza ei senzuală. 8. *Atestatul de cunoaştere a limbilor străine: engleză.nivel avansat .3. Sinonime: gazetă = ziar. fior 2. apelându-se la aluzie. care stimulează toate funcţiile vieţii vegetative. “Pitarul îngălbeni”. “Bâscoveanu trecu în goană”. Subiectul al II-lea Rezumatul textului de la Subiectul I. se întorsese în oraşul natal. se refugiase la Arad. se compune un succint portret fizic prin epitete: Baroneasa era o “brună ca o creolă” şi “cea mai frumoasă femeie din oraş”. Prin caracterizare directă. dacă vreţi comic. în copie. strada Nicolae Milescu. care era originară din „Temişoara”. “faţadă”. într-un oraş cu o arhitectură deosebită. măreţia palatului fiind unică în Europa. spaniolă . următoarele documente doveditoare: * Diploma de bacalaureat..adresarea directă prin vocativul substantivelor şi imperativul verbelor: „Boierule[. *Permisul European de Conducere a Computerului. “Nu întârzia!”.pitar. “bloc”. de unde. O altă trăsătură a descrierii este tehnica detaliului utilizată cu măiestrie de Camil Petrescu: blocul avea faţada “pe trei străzi. la care am obţinut premii în toţi anii în care am luat parte. toate bronz auriu. finalizată de curând. *Copilul este cuminte numai dacă i se promite o jucărie. strada Nicolae Jiga. ninsoare. mergând împreună la masă. Parantezele evidenţiază explicaţia suplimentară pe care naratorul simte nevoia să o ofere cititorului. Constanţa. “apartament”. Gheorghe Bâscoveanu.participarea la concursul “Micii jurnalişti”. 10. înţesat = împânzit. franceză. În mod indirect. Subiectul al II-lea Redactează un curriculum vitae (CV) valorificând datele dintr-o cerere CURRICULUM VITAE Obiectivul interviului: angajarea pentru postul de corespondent de presă al ziarului “Bună Dimineaţa. mozaic şi lemn tare vopsit în alb”. Acţiunea se bazează pe fapte. “întrebă”9. Naratorul-personaj oferă câteva detalii biografice despre Baroneasa R. 9.” 10. Utilizarea punctelor de suspensie în replica stolnicului Bâscoveanu marchează pauze în fluxul ideilor şi evidenţiază starea de agitaţie interioară atunci când îi explică pitarului motivul pentru care trebuia să se grăbească. franceză. 1998-2000 Anexez. la care participă un număr mare de personaje. reies farmecul şi atracţia pe care eroina o exercită asupra bărbatului: “prietenia ei mă flata.Operator PC Experienţă: . Subiectul al II-lea Redactează un curriculum vitae (CV) valorificând datele dintr-o cerere: CURRICULUM VITAE Obiectivul interviului: angajarea pentru postul de operator PC Numele şi prenumele: Manolescu Andrei Domiciliul: Râşnov. Erau aceste două ore ca o muzică diafană de lumină. prin povestirea la persoana a III-a. la cafenea. cum puţine erau pe vremea aceea în Europa întreagă. Textul narativ se defineşte prin naraţiune şi dialog ca moduri de expunere specifice genului epic. având rol afectiv şi stimulativ pentru ritmul alert al acţiunii: “Pitarul Barbu Petrescu se pomeni că vine spre conac”.prezenţa dialogului.5. dacă nu patru. “să repet” etc.2. Particularităţi ale vorbirii directe /ale stilului direct:. Grebleşti. “case”. urmând ca cititorul sau interlocutorul să descopere esenţa comunicării. “cubistă” 4. “zeci de apartamente. de a indica cititorilor locurile pe unde personajele trebuie să treacă şi itinerarul pe care să-l urmeze pentru a ajunge la destinaţie: Sălătruc. aglomerat. În al doilea alineat. îmi vindeca oboseala prin bucuria de a privi ca o filtrare a sângelui obosit de munca otrăvită a tipografiei. de unde reiese statutul de intelectual al personajuluinarator.prezenţa verbelor de declaraţie: “strigă”. Sentimentele contradictorii ale naratorului faţă de Baroneasă: „nici nu cred că eram îndrăgostit de ea…”/ „Dar eram totdeauna cuprins de o cuminte fericire …” 7. la cafenea. Constanţa Mihai Petrescu Varianta 71 1. organismul ei este foarte slăbit.48 Studii absolvite: * Colegiul Naţional “Mihai Viteazul. din opera “Contesa bolnavă” de Camil Petrescu: Naratorul-personaj. Tomis!” din Constanţa Numele şi prenumele: Petrescu Mihai Domiciliul: Constanţa. care formează un grup omogen. local. mozaic şi lemn tare vopsit în alb”. Conversaţiile cu Baroneasa aveau un farmec aparte şi-l relaxau după munca nocivă de la tipografie. fulgii4. Naratorul este omniscient şi obiectiv. reconfortându-l prin atenţia şi prin întrebările ei serioase Varianta 72 1. Caracteristicile naratorului subiectiv sunt evidenţiate prin folosirea verbelor şi pronumelor la persoana I. deşi subiectele discutate se rezumau doar la ceea ce scriau gazetele. jurnal. Câmpul semantic al “arhitecturii”: “palat”. nemaiavând pe nimeni. “eram”. Prin folosirea registrului arhaic se compune atmosfera epocii istorice din preajma revoluţiei de la 1848. cu acelaşi tip de preferinţe. ştie tot ceea ce gândesc. Veştile despre fuga stolnicului Matei Lăcusteanu îl sperie pe pitar şi-l determină să plece cât mai repede „într-un ceas suntem gata şi noi”. ce simt şi ce intenţionează să facă ele: Olga “închidea ochii la numeroasele escapade pe care Poly le-a continuat şi după căsătorie”. Rolul indicilor spaţiali este de a reflecta un spaţiu real. la plimbare şi la teatru. acela al conacului unde locuia pitarul Barbu Petrescu. O trăsătură generală/particulară a stilului este fineţea.. “Cu nimic nu se mândrea mai mult bătrânul decât cu neamul său”. la plimbare sau la teatrul de varietăţi . cafenea = bar. la o mătuşă. descrierea arhitecturii oraşului este realizată prin imagini vizuale: partea cealaltă a bulevardului era “ocupată jumătate de un imens palat. care se realizează prin întrebuinţarea acelor cuvinte ce exprimă în mod subtil ideea. Anca a slăbit 10 kilograme. fiind nedespărţiţi la masă. Verbele la perfect simplu se folosesc pentru a sugera o acţiune sau stare de dată recentă.Cunoaştere a limbilor engleză. casă de raport armonioasă.

Textul este o descriere prin:. pe sub mână. se agită şi dă comenzi ca “să salveze” pentru sine averea lui Moş Costache de eventuali atentatori. sunt legat de mâini şi de picioare şi nu pot zice nimic. franceză.nivel avansat . promoţia 2002 * Cursurile organizate de ECDL România Abilităţi: . Calicia personajului este relevată indirect şi de efortul imprudent de a căuta şi cere cheile (”Che…. el critică relaţiile interumane şi prezintã realitatea contemporanã într-un mod obiectiv.prin utilizarea detaliului în prezentarea mobilierului din încăpere9. che-i-le!”). repartizează membrii familiei cu scopul de a păzi cu străşnicie averea bătrânului. mi s-a spus că ai fi botezat catolic de mama lui Filip al nostru”. infatuată. deşi politeţea este un concept moral cunoscut tuturor. replica unui personaj. “iminei”. a-şi pierde controlul 4. conceptul nu s-a schimbat foarte mult. “un secrétaire Louis XVI de lemn de trandafir”6. . îmbãtrânit . Calităţi generale/ particulare ale stilului: Corectitudinea utilizării limbii literare şi cursivitatea ideilor (înşiruirea clară a ideilor/ aspectelor/ întâmplărilor) 8. Semnele de punctuaţie din structura “. eliberat de ECDL România şi recunoscut de M. indirect. *Ploaia curgea pe streşini cu un zgomot ciudat. alocuri . ea-şi îndreaptă toată energia asupra fratelui său. până la brâu. Câmpul semantic al “vestimentaţiei”: “ciorapi de lână”. deşi. “ţărănească”. Totuşi. . copilul părea din ce în ce mai uimit de multitudinea culorilor mişcătoare. ca tip de personaj. nu pot decât să trag un semnal de alarmă pentru degradarea rasei umane.utilizarea detaliului în descrierea îmbrăcămintei personajului. Structuri/ sintagme obiecte de mobilier: “divan slujind şi de pat”. 10. care.“fizionomia aspră a unui căpitan de vapor care comandă în timp de naufragiu”. trăsătura de caracter a Aglaei. a se lua de mânã cu cineva. de respectarea anumitor reguli.linia de dialog introduce vorbirea directă. În altă ordine de idei. a se pierde în faţa cuiva (a se emoţiona). franceză. dar. “îngrijorat”. care are rol caracterizator . peste mânã. cu privirea lipită de vitrina magazinului. Naratorul este omniscient şi obiectiv (narator heterodiegetic). el ţine. fumuriu 2. Îmbrăcămintea sărăcăcioasă. salvat din naufragiul vieţii”. în mare parte. mână spartă. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Politeţea este adunarea la un loc a gustului celui bun a fiecărui veac.numeroasele imagini vizuale.Dar voi ce faceţi?”:. prin naraţiunea la persoana a III-a8. Cuvinte derivate: prefãcut . la Computer Serv SA Braşov. Varianta 75 1. De aceea.angajat. din romanul “Enigma Otiliei” de George Călinescu: Accidentul cerebral al lui Moş Costache declanşează o adevărată strategie de ocupaţie a casei bolnavului de către Aglae care.folosirea neologismelor: “domiciliu”. Cele douã virgule marchează propoziţia incidentă. a-şi pierde şirul (gândurilor). însă acesta nu se poate învăţa. parcă mileniul trei a adus cu sine o diminuare a gradului de politeţe. a pierde ocazia. 10. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul obiectiv şi omniscient şi prin naraţiunea la persoana a III-a 6. avarul. “înconjurată”. Avariţia bătrânului este sugerată destul de transparent în tot textul. el este adânc înrãdãcinat în personalitatea fiecãrui om. . a cere mâna cuiva. Sens conotativ al cuvintelor “legat”. în copie.5. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a pierde”: a pierde vremea. deşi suferise un accident cerebral şi trebuia să stea nemişcat. ca un adevărat căpitan în timp de naufragiu. cred. George Cãlinescu prezintã în “Scrinul negru” relaţia dintre om şi mediu. Varianta 74 1. nădragii de stambă. Reprezentant al curentului literar realism. în finalul căruia Moş Costache. că limbajul este din ce în ce mai vulgar. *Stătea nemişcată. spaniolă . Am observat că majoritatea scaunelor din metrou sunt ocupate de tineri şi de bărbaţi.. “ladã mare de nuc sculptat”. fiecare veac şi-a pus amprenta asupra ideii de politeţe. *Atestatul de cunoaştere a limbilor străine: engleză. neîngrijită şi veche îi stârneşte Aglaei alte reproşuri aluzive la adresa Otiliei.alcătuirea complexă şi intelectualizată a frazelor7. politeţea ţine de bunul-gust al fiecãrui om. în esenţă. cere cu insistenţă şi efort cheile. cu o privirea autoritară asemănătoare cu aceea a unui căpitan de vapor în timp de naufragiu.Ed. De asemenea. “o mică comodă Louis-Philippe”. a da o mână de ajutor. cu vechime de doi ani. mânã-n mânã. în relaţie directă cu scăderea bunului-gust şi al bunului-simţ totodată. de civilizaţia anturajului. *Calificativul obţinut în urma celor doi ani de muncă la Computer Serv SA Braşov *Scrisoarea de recomandare. Fraza redã vorbirea directã. “Opere”. totuşi. 7. Mai întâi. “bãnci ordinare de lemn”. găsindu-şi refugiul într-un fotoliu vechi “în fotoliul ei. a avea la mână pe cineva. “ începu prinţesa sever”. Să fie acesta “bunul-gust” al veacului nostru?! În concluzie. Registrul cult al limbii. Interpretarea textului: “fizionomia aspră […] a unui căpitan de vapor care comandă în timp de naufragiu”.“ca şi când n-ar fi fost niciodată vreun conflict între ea şi ei” 9. comportamentul decent vine din bunul-gust al fiecãrui om. a da mâna. Aglae hotărăşte că bolnavul trebuie imediat dezbrăcat şi trece la fapte fără să mai aştepte consimţământul cuiva. *Permisul European de Conducere a Computerului. următoarele documente doveditoare: * Diploma de bacalaureat. Iritată de prezenţa lui Felix şi a Otiliei.Cunoaştere a limbilor engleză. “surtuc”. relaţiile între oameni.4.Operator PC Experienţă: . prin două citate: . de educaţia primită în copilărie şi adolescenţă.C. că. *Părul bălai îi curgea pe spate. “pantaloni”. 5. a face cu mâna. de familie. căruia îi reproşează că se oboseşte prea mult ca să construiască încă o casă. dintre individ şi societate. Trăsături ale Prinţesei Hangerliu: exigentã şi autoritară. trăsătură ce reiese indirect din vestimentaţia lui veche şi neîngrijită: ciorapii rupţi de unghiile de la picioare. spaniolă. Braşov Andrei Manolescu Varianta 73 1. III) Afirmaţia lui Ion Heliade-Rădulescu despre politeţe se poate aplica oricãrei perioade istorice şi consider că îşi dovedeşte perfect valabilitatea.Studii absolvite: * Colegiul Naţional „Ion Barbu”. *Diplomele obţinute la Olimpiadele şcolare de informatică în toţi cei patru ani de liceu. că indecenţa este la loc de frunte şi uneori de laudă. “nădragi”. Limbajul cult:. se considerã superioarã celorlalţi oameni. “cămaşa de noapte”. aflat. Moş Costache ilustrează. Expresii/locuţiuni cu substantivul “mânã”: a pune mână de la mânã. Comparaţia sugerează. “lipit”: *În situaţia dată. Cuvinte derivate: “repezeală”. a pierde concursul. “vechime”. el e în inimă” (Ion Heliade-Rădulescu.participarea la Olimpiadele şcolare de informatică în toţi cei patru ani de liceu. snoabă şi rece. Caracteristici ale prozei realiste: . .naratorul obiectiv şi omniscient şi focalizarea zero (”dindărăt”) Subiectul al II-lea Rezumatul textului reprodus la Subiectul I.3. intervenţia naratorului în replica unui personaj: “. deşi bolnav.Monseniore.semnul întrebării marchează sensul interogativ al propoziţiei 3. şireturile rupte şi înlocuite cu bucăţi de sfoară. “grosime” 2. oricât de mult ar încerca familia. Anexez. “lamentabil” şi prin folosirea cuvintelor împrumutate din alte limbi “secrétaire”. fiecare este influenţat de mediul în care trăieşte. Polisemia cuvântului “a curge”: *Pe măsură ce imaginile curgeau pe ecranul televizorului. începu prinţesa sever. intrând în magazin. sunt îmbrâncit şi dat la o parte din uşa ce pare prea îngustă. Politeţea nu se poate învăţa. semnată de domnul director al firmei Computer Serv SA Braşov 25 iunie 2007. Gustul cel bun nu se învaţă.

folosirea dialogului („. adjectivul cu valoare stilistică de epitet antepus. Îl minte pe Paraschiv („Eu credeam că e rece”) cu un aer „naiv”. în opinia mea corectă. Vânătorul nu iubeşte numai vânătoarea în sine. Expresia “îl cârpi pe Niculae” înseamnă lovitură.“pasărea vicleană” .. o purtare manierată. dar după aceea le spune că de abia a luat tigaia de pe foc. Figuri de stil: . În fragmentul: “Nu tăgăduiesc. cu fruntea lui bombată şi cu ochii feriţi sub arcade puternice şi drepte. reuşind să aducă situaţiile în favoarea lui. „a sta degeaba”. Cele două notaţii „cu o înfăţişare de nepătruns şi nu prea tare” şi „mărturisi el naiv” conturează cu mai mare acurateţe portretul lui Ilie Moromete. Semnul întrebării indică propoziţia interogativă şi semnul exclamării finalizează propoziţia exclamativă. nori. ci şi toate celelalte întâmplări prin care trece pe parcursul acestei experienţe. care reliefează lăcomia şi lipsa prezenţei de spirit a lui Paraschiv. Gheorghe? A. “vulturi” 4. fiind prea fericit să-şi vadă fratele atât de furios. rece faţă de cei cu care intrăm în contact. Mama îl ceartă pe Niculae pentru că nu o lasă în pace şi îi spune să stea cuminte. „dumicatul”. Fetele încep să râdă în hohote şi Niculae. lichid. „cu o înfăţişare de nepătruns”. astfel încât să nu-l audă Catrina. Enunţuri cu semnul întrebării:. 8. „Asta ce-o mai fi?”). 8. respectuos. nu e bine de trăit?” 8.”murgul-serei începe a se destinde”. ”susur noptatic”. păstrându-şi cumpătul. care găseşte în vânătoare relaxare. Ilie Moromete. 6. În concluzie. ironic al personajului. din romanul “Moromeţii” de Marin Preda: Membrii familiei Moromete se află la seceriş. sau cu care nu avem o relaţie apropiată. Moduri de expunere: naraţiunea. care sugerează amurgul în relaţie directă cu sufletul călătorului.2. 9. „aşa de bun”.6. trăsătură evidenţiată prin caracterizarea directă făcută de autor „ el se stăpâni”. Comicul de caracter se distinge din disimularea şi jocul teatral ale lui Moromete care-l păcăleşte pe Paraschiv şi-l ridiculizează în faţa fraţilor lui. adică i-a dat o palmă. „îl cârpi” ). Modul de expunere: descrierea 6. „îşi pironi privirea”. arătându-l pe Paraschiv cu degetul.imaginile auditive: “susur noptatic”. politeţea înseamnă pudoare.prezenţa cuvintelor şi expresiilor populare.De ce nu ai scris tema la matematică?(ambele enunţuri interogative presupun un răspuns. apelând la o imagine vizuală – „late pene negre“. Pentru a accentua această comuniune a naturii cu solitudinea umană.formule populare.4. cât şi portretul vânătorului.Când a plecat Marius? . „mămăligă”. replica unui personaj. a interogaţiilor („-Ce să fie rece?” ). bea apă”). ”sunete uşoare şi nedesluşite”). “reîncepe”.Hai. “bumben”. vânătorul este fermecat de . lacom şi absent. gândindu-se că vârsta n-ar fi o problemă. Câmpul semantic al “vânătorii”: “vânătorească”. „a sta să cadă”. Valoarea expresivă a două adjective din fragmentul: “vulturii cei falnici cu late pene negre. îl imită pe tatăl său şi ia fasole din tigaie. „a sta de vorbă”. mamă. Mai întâi. Naratorul este obiectiv. începe să dea din picioare. cuvinte populare sau îmbinări de cuvinte specifice adresării directe.cele două virgule marchează vocativul substantivului “mamă”. Registrul oral/colocvial: „Ce ziseşi tu. prin prezenţa cuvintelor “noptatic” şi “suspinare”. Gheorghe?”.5.linia de dialog introduce vorbirea directă. care face haz de necaz. Două particularităţi ale oralităţii: . pe când exemplul din text era o interogaţie retorică) 3.”când soarele se pleacă spre apus” este o metaforă personificatoare. dar este posibil să piardă pământul şi atunci n-ar mai avea cu ce să-şi hrănească familia. o necesitate de distanţă. care să exprime consideraţia şi preţuirea pe care o avem faţă de o persoană pe care nu o cunoaştem foarte bine. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a sta”: „ a sta de veghe”. încât îi dau lacrimile. 3. detaşare de problemele vieţii cotidiene. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre politeţe: „Politeţea este o pudoare şi o necesitate de distanţă. Acesta îl plesneşte pe Niculae. da. “susur noptatic se înalţă […] ca o slabă suspinare…” relevă. exprimând nedumerirea şi uimirea personajului faţă de atitudinea mamei. că ar putea trăi şi o sută de ani. 2. Odobescu foloseşte o varietate de procedee artistice .” se manifestă atât persoana I cât şi persoana a II-a singular. că el credea că e rece. Câmpul semantic al “mâncării”: “fasolea”. aşa e!”. monolog interior. Semnele de punctuaţie din construcţia “. După cum spune Odobescu.”ţârâitul greierilor”. “ceapă”. Modul de expunere folosit de autor este descrierea. ”slaba suspinare ieşită din sânul obosit al naturii”). faptul că întotdeauna se lăsa purtat de gândurile sale. Naratorul relatează întâmplarea la persoana I. acesta conturează atât cadrul natural în care se desfăşoară vânătoarea. starea de solitudine accentuată de apusul soarelui. expresia “cu atâta sete” redă nesaţul cu care l-a lovit. 10. orale: „amesticătură”. La început mama nu înţelege ce se întâmplă. cu toată forţa. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul obiectiv şi omniscient (heterodiegetic) şi naraţiunea la persoana a III-a 7. Derivate: “îngrijorarea”. dar se arde atât de rău. atitudinea politicoasă poate deveni un scut în relaţiile cu persoanele pe care nu le vrem foarte aproape de noi. Moromete rupe o bucată de mămăligă şi întinde în fasole. Semne de punctuaţie în fragmentul: “Ce ziseşi tu. 4. autorul asociază acestei atmosfere farmecul tainic al singurătăţii care creşte şi mai mult în sufletul călătorului impresionat de acest decor. aşa e!” Prima virgulă marchează vocativul substantivului Gheorghe în propoziţia interogativă. dar totul a fost rostit încet. Astfel. tu ce faci acolo?!”:.Na. Registrul stilistic popular se defineşte prin fraze cu sintaxa simplă („Mama nu inţelegea. „Uită-te la mine”. “vânătoare”. a doua virgulă delimitează adverbul afirmativ “da”. În textul de mai sus. a se lua cu vorba. Câmp semantic al “ploii”: apa. imagini vizuale: “soarele se pleacă”. „boabele”. a-şi lua zborul. un bărbat de „peste şaizeci de ani” (autocaracterizare-monolog interior) este descris în mod direct din punct de vedere fizic: ”[…] chipul osos. dar şi dorinţa de a menţine o anumită distanţă sufletească faţă de respectiva persoană. deoarece politeţea denotă atât o decenţă comportamentală izvorâtă din respectul pentru persoana cu care relaţionăm. picături. fiindcă poate fi percepută ca un comportament sobru. Politeţea este. O trăsătură a sensibilităţii vânătorului este iubirea de natură. apanaj al oamenilor educaţi. da. fiind narator-personaj în textul dat şi se adresează. „ A. din care cauză se arde cu fasolea fierbinte. specifice: “să şedem strâmb şi să judicăm drept” 7.[…] se trăseseră mult în orbite”. pentru că presupune o anumită cuviinţă. care reiese indirect din atitudinea lui. iar prin “late”. cu care are un schimb de păreri asupra principiilor vânătoreşti 9. „sâcâită”.. care îşi reprimă cu efort durerea pentru ca şi Paraschiv să se ardă cu fasolea fierbinte. Varianta 76 1. Este stăpân pe sine şi ştie să-şi controleze reacţiile. Comparaţia din ultima frază. Paraschive. „ici”. „grumaz”. trebuindu-i „cel puţin o secundă în plus ca să vie aproape şi să înţeleagă ce-i spuneai”. Totodată. Varianta 77 1. venind cu o tigaie de fasole care părea rece şi închegată. figuri de stil. 10. dar imediat ţipă şi se enervează. Alexandru Odobescu realizează o descriere a naturii prezentată aşa cum apare ea la apusul soarelui. 3. descrie penele prădătorilor. care nu simte însă durerea. pentru a nu fi simţit de pradă: “…mâinile şi picioarele au mai puţin de lucrat”. creând ea o atmosferă melancolică. Tema monologului interior al lui Moromete se referă la nesiguranţa vieţii asupra căreia cugetă. În ultimul alineat al textului. “vânătorul”. Reacţia descrisă de narator este comică şi stârneşte râsul: „ochii i se beliră” şi „scoase un răcnet”. 5.construcţii interogative – „Dar ce-i faci firei?“. “nestatornică” 2. nu e bine de trăit?”. 10. Subiectul al II . naratorul omniscient observând cu obiectivitate şi descriind cu precizie reacţiile şi comportamentul batjocoritor. la persoana a II-a. “vânatul”. Oralitatea stilului: . Expresii/ locuţiuni cu verbul “a lua”: a lua ochii. Moromete ii spune să bea apă şi mărturiseşte. 5.La masa!”).” (Tudor Arghezi – Scrieri) Afirmaţia lui Tudor Arghezi este. precum şi cei suri al căror cioc ascuţit şi aprig la pradă”: adjectivul „vulturii cei falnici“ sugerează măreţia acestor păsări maiestuoase şi impunătoare. 9. care sugerează eşecul vânătorilor. relevată indirect prin atitudinea sa contemplativă. O altă sursă este comicul de situaţie. în principiu trebuie să aibi dreptate. Paraschiv. „Ce.7. locuţiuni şi expresii populare ( „se făcu roşu la faţă”.”. omniscient (heterodiegetic) şi omniprezent. Privirea sa îndreptată „mereu în zarea câmpiei” evidenţiază detaşarea faţă de cei din jur.epitet personificator. Oralitatea stilului este dată în acest text prin folosirea numeroaselor regionalisme. iar Catrina îi cheamă la masă. El este un om obişnuit. “a râni”. naiv. unui alter-ego sau altui personaj imaginar. El nu bea apă şi. “Ce. a regionalismelor : „hulpav” „dumicat”. realizând ce a făcut tatăl său. le întreabă calm pe fete de ce nu au spus că nu au încălzit fasolea. a lua parte. Vânătorul stă la pândă cât mai nemişcat. dar şi ca un mijloc de a menţine distanţa faţă de cei care nu ne sunt agreabili.lea Rezumatul textului de la Subiectul I. epitete (“farmecul tainic”. Ilie Moromete este tipul ţăranului mucalit. de asemenea. politeţea poate fi privită atât ca un comportament ales. separându-l de restul propoziţiei exclamative. Disimularea este o trăsătură definitorie a protagonistului. a exclamaţiilor ( „.semnul întrebării şi semnul exclamării au valoare stilistică. “nedesluşite”. precum metafore personificatoare (“când soarele se pleacă”.

libertate nu înseamnă să faci orice. afirmaţia lui Titu Maiorescu nu numai că-şi dovedeşte valabilitatea. B. fete ş.B. 9.pe înserat. Structuri lexicale specifice exprimării orale: . «frace». Câmpul semantic al naturii: “munţi”. iar personalitatea să se formeze pornind de la principii solide. B. la care a invitat pe toţi “magnaţii” târgului: “bărbaţi.imagine vizualặ. întrucât numai astfel omul ar putea străluci cu adevărat prin forţa caracterului său. fără să ai control şi conştienţă. deoarece în mod frecvent faptele vorbesc despre noi ş reprezintă totodată şi trăirile noastre exteriorizate. specifică stilului epistolar 8.) 7. detalii despre rude. domiciliul. “lanţ”. satisface curiozitatea ieşenilor prin organizarea unei petreceri la prânz. dar şi o stare incertặ. punctele de suspensie au rolul de marca o întrerupere în fluxul lecturii. la care invită toată suflarea târgului pentru a le spune nişte banalităţi despre sine. ca să nu fie pus în situaţia de a auzi despre sine tot felul de scorneli. pasiunile şi lipsa de interes faţă de politică. mod de a ne purta se supun analizei şi comentariului celor din jur. sugerează emoţia puternică în faţa măreţului tablou al înserării. “briliante”. fie dintr-un interes pentru persoana ta. Astfel se explică numeroase divorţuri care au loc în societatea contemporană şi te întrebi cum. Am cunoscut de curând un agricultor care.B. femei. ghilimelele marchează gândurile trecătorului. Arhaisme: “pre postilion”. persiflante: «sunt holtei şi n-am de gând să mă-nsor/ Nu-mi bat capul de politică şi n-am nicio opinie». popular. Cuvinte derivate: “nerăbdare”. atitudine. “pârâu”. deoarece. “filigranat”. iar analiza în profunzime a personalităţii este pasibilă de erori mai mari sau mai mici. orice îndrăgostit având tendinţa de a exagera însuşirile celuilalt. 7. «surtuce» 4. “Opere I”) Sunt de acord cu afirmaţia lui Ovid Densuşianu. nu a lipsit nimeni şi. toţi membrii unei comunităţi au şansa de a studia. încât se subiectul este inepuizabil. îi poţi aprecia calităţile şi defectele cu obiectivitate şi să constaţi în mod raţional că sentimentul ce rămâne după despărţire poate fi: prietenie sau dispreţ. aceea că «Învăţătura îţi dă lumină. unde să continue munca pământului. Astfel. “departe. de nesiguranţă·. Comicul de situaţie şi comicul de limbaj. Descrierea este principalul mod de expunere. starea civilă. dintr-o mare iubire care uneşte “pe viaţă” doi oameni. «Mă bărbieresc de trei ori pe săptămână». “răsfirat” # îngrămădit 2. Adjectivele “prelung” şi “jalnic” au valoare artistică de epitet dublu şi compun o imagine auditivă ce creează o stare de tânguire.B.”. auditive. nici să primească vizite. nu îl pasionează politica şi nici dansul sau jocul de cărţi. cauzele fiind multiple.B. care evidenţiază sentimentele de admiraţie şi încântare a naratorului-personaj pentru tabloul naturii în amurg. stă cu chirie şi trăieşte din venitul unei moşii. «galoşi blăniţi». întrucât poţi deranja multă lume din jur.” (Titu Maiorescu. “abia apucă a se coborî”. Comicul de situaţie este ospăţul organizat de B. dans şi jocurile de cărţi. formula de adresare. “mesteacăni” 4. “sălcii”. având ca argument comportamentul şi atitudinea acestuia. Nu este religios. “amurgul începuse a se ridica din adâncuri”. învăţătura fără caracter este ca pâinea fără cuţit. atunci când comportamentul cuiva este strident. B. toate faptele trebuie să aibă o logică şi nimic ar trebuie să fie la voia întâmplării: subconştientul lucrează permanent. De exemplu. motorii. comunică personal auditoriului principalele date personale. În concluzie. “Opere” I) Titu Maiorescu opina că un om poate fi evaluat din punct de vedere al caracterului numai prin prisma iubirii. imens # limitat. cum atât de convingător afirma Tudor Vianu. în scurt timp nu mai rămâne nimic? Un al doilea argument ar fi faptul că. Deşi s-au mirat de această poftire. Textul citat se încadrează în stilul beletristic. 5. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre om şi caracter: “O măsură sigură a caracterelor este sentimentul ce-ţi rămâne pentru un om după ce l-ai iubit: amiciţie sau dispreţ. “diamante” . Un alt argument ar fi un exemplu din viaţa reală. 10. “moale” # tare. Personajul B. În altă ordine de idei. În susţinerea aceleaşi concepţii. «brânză bună în burduf de câine». semnătura 6. ca marcă a adresării directe: «Boieri. Vianu – “Jurnal”) În ceea ce priveşte citatul din “Jurnalul” lui Tudor Vianu referitor la conştiinţa de sine. metafore. ci să rămână în satul natal. “împrospătat”. a descoperit “o reţetă” de a tempera curiozitatea locuitorilor din târgul de provincie şi. dar nu te înalţi decât prin caracter. Acesta este un exemplu de lipsă de caracter sau. Câmpul semantic al “vestimentaţiei”: «peptar de flanelă». dar nu te înalţi decât prin caracter” (Ovid Densuşianu. «Mă-nchin cu plecăciune» . el îşi face o succintă autobiografie: este din Iaşi. Figuri de stil: “pulberea de lumină roşietică” . deşi în copilărie a excelat la şcoală. “regăsi” 2. zgomotos sau gesturile sunt indecente.expresii populare specifice vorbirii: “vreo nevoie îl sileşte a ieşi în ţinut”. lipsa voinţei şi a ambiţiei l-au determinat să nu urmeze un liceu. mai ales aceia care confundă libertatea cu lipsa de civilizaţie: “Libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea celorlalţi”.B. construit prin: . foarte departe” repetiţia adverbului de loc compune o imagine amplă a peisajului. se bărbiereşte de trei ori pe săptămână şi nu are o garderobă vastă. 3. Consider că afirmaţia criticului are fundament real şi corect. “valţ”. mai rău. Varianta 78 1.momentele de singurătate pe care i le rezervă. dar nu toţi ştiu să profit de cele învăţate. prin utilizarea imaginilor artistice şi a cuvintelor cu sens figurat se conturează· imagini plastice în sufletul şi conştiinţa cititorului. Una fără cealaltă este inutilă. Faptele spun multe despre noi. Subiectul al II -lea Text argumentativ despre conştiinţa de sine: “Noi suntem ceea ce faptele noastre sunt” (T. mic. În concluzie. Sunt de părere că orice reacţie. În primul rând. Folosirea frecventặ a imperfectului denotặ o acţiune începutặ şi neterminatặ. Valoare expresivă a două adjective din enunţul: “Un sunet prelung şi jalnic de aramă sunătoare”. Varianta 79 1.metaforă· ce sugerează farmecul amurgului. noi toţi “suntem ceea ce faptele noastre sunt”. Comicul de limbaj este prezent în text prin folosirea unor expresii şi atitudini ironice.» În primul rând. “îngheţată”. Puţini sunt cei care reuşesc să îşi folosească atât cunoştinţele acumulate în şcoală. trăsăturile de caracter ale unui om. “încungiură” 2. le-a dezvăluit amănunte din viaţa sa personală. Ideal ar fi ca baza comportamentului uman să fie învăţătura. Antonime: “cotigită” # dreaptă. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre învăţătură: “Învăţătura îţi dă lumină. Convenienţe specifice scrisorii care lipsesc din text: localitatea. Perspectiva narativă este subiectivă. despre modul nostru de a fi.. De altfel. sugerând totodată autoironia femeii. pot spune că sunt întru totul de acord. dar este atât de complexă. respectarea normelor literare ale limbii. după ce s-a mânca şi s-a băut. *Cine trece acest examen este boier! 3. “gloata curioşilor” 5. certitudinea valorii sale umane putând fi stabilită doar când percepţia subiectivă (a iubirii) s-a consumat şi rămâne exclusiv privirea obiectivă asupra insului ca atare.B.. înainte de plecare. În concluzie. “mazurcă”. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul-personaj şi naraţiunea la persoana I. iar ca efect stilistic. El menţionează până şi programul său de somn şi vestimentaţia sa de iarnă şi nu numai. Varianta 80 1. cum ar fi. Este necăsătorit. “nenumărate”. “un sunet prelung şi jalnic de o aramặ sunătoare” -imagine auditivặ 6. există o maximă de care fiecare ar trebui să ţină seama. cred că se pot descoperi. babe. Sens conotativ: *S-a ales praful şi pulberea de lucrarea ta. O altă calitate generală a stilului este corectitudinea. imaginea vizuală a soarelui la apus emană vrajă şi încântare. fie ca banalitate a vieţii. de a gândi. ”surtuce”. nu îi place nici să facă. 9. cât şi cele desprinse din experienţele vieţii concrete. incapacitatea acelei persoane de a ţine cont de normele etice impuse de societate. care se percepe astfel în ochii şi gândurile unui trecător. pe parcursul unei relaţii sentimentale. În general. cucoane şi cuconiţe». caracterul slab. Monologul adresat este modul de expunere dominant (pentru că întreaga scrisoare relatează discursul personajului B.a. repetiţii 10. În structura “Regalitatea solitară a femeii în faţa oglinzei”. impresia este dublată de părtinire.substantive în vocativ. 3. În structura “Amurgul începuse a se ridica din adâncuri…”. în momentul în care renunţi voit sau obligat la cineva. această pasiune a sa. Câmp semantic al “bijuteriilor”: “pendantivă”. se desprinde cu siguranţă lipsa unei educaţii solide ori.prezenţa figurilor de stil: epitete. 8.imagini artistice: vizuale.

“tăia” “strivea”. Răsfrângerea amurgului în sinele poetic sugerează veşnicia naturii. Ultima strofă a poeziei macedonskiene. Prezentul etern (gnomic) al verbului sugerează veşnicia naturii. “se ducea”. a rămâne cu ochii în soare. motivul pădurii. amurg. Verbul la gerunziu “suind” din strofa a doua a poeziei exprimă mişcarea continuă a astrului tutelar al Universului. a-i lua faţa. “orgoliu” .” (Nicolae Iorga) Părerea mea este că. în spate. prin detaliul îmbrăcămintei şi a bijuteriilor 8. 3. tristeţe. Semnificaţia enunţului “Îi aduse. În strofele a patra şi a cincea se îmbină armonios natura terestră -“apă. Spre exemplu. trebuie să porneşti la timp. aceasta este cât se poate de corectă: un atlet. scăpărau două scântei uriaşe în urechile ei”. Figuri de stil în versurile “Zugrăveşte umbre negre/ Pe linţolii de zăpadă”: . cromatica roşietică a apusului fiind imaginată ca “flăcări tot mai tari”. trebuie să fie realist. ce încântă auzul şi este proprie poeziei. 7. în funcţie de context 5. Structura “ Maiestatea –Sa banul” se referă la conceptul care guvernează lumea :banul. iubirea şi admiraţia se pot dobândi diferit.tristeţea şi solitudinea. 10.pronume la persona I: „mi”(mie). În cele două strofe sunt prezente imagini vizuale şi motorii: “Lin prin iarbă scotoceşte / Apa-n prund şi-n pietricele”. care necesită timp şi multă dăruire. îmbinând planul terestru cu cel cosmic.4. În strofa a cincea. atletul întârziat nu va ajunge în faţa plutonului. centenari 2. de la o vârstă fragedă. trebuie sa porneşti la timp”. “Florile surâd în taină”. faţă acră. ore întregi. dar nu poţi iubi decât ce ai înţeles bine. O funcţie a descrierii este realizarea portretului personajului principal. nu mai devreme. Atât în titlu cât şi în textul poetic sunt îmbinate cele două planuri: planul uman-terestru reprezentat de “codri” şi planul universal – cosmic reprezentat de “lună”. “Stele palid tremurânde/ Ard prin negurile sure”. compunându-i o imagine de “regină scoborâtă din landaurile ei superbe” şi admirată de trecători. Când ne stabilim adevăratul ideal. Perspectiva din care este făcută descrierea este obiectivă şi aparţine autorului. care creează un personaj principal feminin. care se deosebesc prin modalitatea de manifestare: admiraţia presupune o percepţie detaşată şi exterioară. Spaţiul cosmic este conturat prin cadrul nocturn. în care motivul romantic al stelelor participă direct la trăirile eului liric. motivul lunii 7. Imagini vizuale:”Înapoi.neliniştea. dar nu poţi iubi decât ce ai înţeles bine” Varianta 81 1. Se remarcă muzicalitatea interioară a versurilor. Titlul poeziei “Luna iese dintre codri” este o imagine vizuală şi motorie care ilustrează un fenomen al naturii şi momentul înserării. În structura „e-n”. 6. Semnificaţia unei figuri de stil în strofa a II a: epitetul „paşii solitari” sugerează sentimentul de solitudine care domină eul liric şi îl face să se simtă nefericit într-o lume superficială. “invizibil”. Iată de ce voi aduce argumente în favoarea afirmaţiei lui La Fontaine: “Nu serveşte la nimic alergatul. deoarece contemplarea naturii se concretizează prin descrierea peisajelor: . dumbravă şi pădure”. Banul guvernează o lume rece şi dură. 8. cu gestul lui aiurit. Oricât se va strădui. 3. atitudinea personajului sau naratorului. “surâd”. Particularităţi ale limbajului cult: . Admiraţia este un sentiment care se poate dobândi în urma unei fapte bune sau în urma unei reuşite care a surprins sau a bucurat persoana respectivă. Poezia “ Luna iese dintre codri” aparţine romantismului. acţiunea. Tema naturii. susţin cu toată convingerea afirmaţia istoricului Nicolae Iorga:”Poţi admira ce nu ai înţeles cu totul.prezenţa neologismelor: “cinematograf”. Tema naturii. după cum spune şi Nicolae Iorga. În strofa a patra predomină personificarea naturii: “Lin prin iarbă scotoceşte/ Apa-n prund şi-n pietricele”. fiind astrul tutelar şi martor al sentimentelor poetului. Iubirea implică admiraţie şi presupune cunoaştere totală. care alcătuiesc natura terestră. cântătoare. pentru că ei îl vor şti acolo. Antonime: se îmbină ≠ se dezbină. Totodată. pe când iubirea este un sentiment mult mai profund . a fi de faţă.verb la persoana I:”simt”.”. Mi-era drag ca lumina ochilor.fraza amplă. afirmaţia „Nu foloseşte la nimic alergatul . Sens conotativ “lumina”: Lumina razelor unei noi iubiri îmi încălzeşte sufletul. scurgându-şi lumina uneia în alta într-o singură lacrimă orbitoare e străluciri. Atât iubirea cât şi admiraţia sunt sentimente umane pozitive. compune tabloul pădurii în amurg. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Poţi admira ce nu ai înţeles cu totul. Sinonime: solitari = singuratici. entuziasmul este un sentiment care se poate dobândi destul de uşor. luând afirmaţia ad literam. nu mai târziu. firească. incapabilă să-l înţeleagă. “Un surâs dispreţuitor strivea gura fără a-i strica arcul subt voaleta scurtă care abia apuca buzele. “lacul.teama. nepieritoare 4. simt = observ. aşa cum îl numeşte Manuela. Imaginea vizuală ”Aleea e-n apus de soare” capătă valenţe hiperbolice. oricât de bun ar fi. teamă. “Luna” este un motiv romantic tipic eminescian. luminile mari păreau abia cât nişte briliante. Manuela. deoarece performanţa presupune “să porneşti la timp” în cursa artei. presupune profunzimi nebănuite şi se manifestă după legi numai de ea ştiute.”Un galonat”. Pe de altă parte. 9. dumbrava şi pădurea”. “parada”. faţă bisericească. “aşteptau”. trebuie să porneşti la timp” este întru totul adevărată. “Ah.“linţolii de zăpada” – metaforă . este responsabilul pentru “stofele mlădioase” şi “nenumărate giuvaeruri” pe care le poartă. 8. cratima leagă două cuvinte pronunţate fără pauză. În al doilea rând. trebuie să profităm de orice şansă ivită la timpul potrivit.”. care permanentizează admiraţia emoţională a poetului. 10.Verbele la imperfect -”se legăna”. care compun cadrul natural. spre deosebire de iubire. . Sosirea nopţii exprimată în titlul poeziei îi provoacă eului liric starea de nelinişte. “Înfăşat în întuneric/ Eu nu văd. trebuie să sesizăm timpul potrivit pentru a reuşi şi pentru a nu pierde timpul preţios pe care nu îl căpătăm înapoi. În concluzie. Expresii/locuţiuni cu substantivul “faţă”: a face faţă cuiva.” 6. 9. “lungind” umbrele lor negre. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre punctualitate: „Nu foloseşte la nimic alergatul. sunt umanizate “şi-s cu neguri îmbrăcate/ Lac. „Rondelul coroanelor nepieritoare”. Expresii/ locuţiuni care să conţină cuvântul „soare”: a fi soarele cuiva. ţinând cont de cele precizate mai sus. “prund” 5.“ umbre negre” – epitet cromatic. 7. în care totul este artificial şi toţi îşi orientează viaţa în funcţie de posibilităţile materiale. În primul rând. ceea ce ilustrează participarea afectivă a naturii în concordanţă cu singurătatea. şi vor sprinta mai mult ca să nu fie ajunşi. O particularitate a stilului este armonia (muzicalitatea) dată de sonoritatea caldă. “rouă”.exprimă o acţiune începută în trecut şi neterminată. idee ilustrată de epitetul “copacii seculari” şi metafora “coroane-n veci nepieritoare”. prelungindu-se la nesfârşit starea. percep. un omagiu” sugerează reacţia unui trecător la vederea femeii frumoase şi elegante. 2. mă simt atât de singur!”. trebuie să se apuce de studiat şi să repete zilnic. seculari = străvechi. dată de versul-refren care accentuează şi tema poeziei şi care este specific poeziei cu formă fixă numită rondel. Când încercăm să obţinem ceva. soare cu dinţi. sugerând totodată şi lumina ei misterioasă care proiectează difuz contururile lucrurilor. Câmpul semantic al “apei”: “lac”. permanentizarea comuniunii om-natură 6. Valoare expresivă a timpului prezent în versul: ”Mi-aşterne umbra sub picioare”. sensul conotativ al afirmaţiei este la fel de adevărat. iubirea este un sentiment mult mai complex care necesită mai mult timp pentru a se dezvolta. a cărui prezenţă este semnalată de interogaţia retorică: “Oare ce-or surâde ele?”. se dezbină”. înlocuieşte vocala „î” din cuvântul „în” şi menţine măsura versurilor de 8-9 silabe. scânteietoare. sentimente redate de natura armonizată cu trăirile interioare ale poetului: “norii/ Lin se-mbină. Mărci lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric:. dacă cineva doreşte să devină un pianist profesionist. apus = asfinţit. 4. În concluzie. faţă-n faţă. cu puternice rezonanţe metaforice: “Cercei din pietre alese cu ape minunate. Derivate cu sufixe: frunziş. tristeţea eului poetic.”(La Fontaine) Orice ne-am propune în viaţă. a sta cu burta la soare. nu ar reuşi să recupereze un avans al concurenţilor dacă nu ar porni odată cu ei. dumbravă şi pădure”. „mi”(mei). precum şi verbele la prezent “scotoceşte”. Varianta 82 1. dar se poate pierde tot atât de uşor. 10. Manuela 9. faţă de masă.cu spaţiul cosmic -“stelele”-. Cadrul nocturn intensifică aceste sentimente: “Stelele palid tremurânde/ Ard prin negurile sure”. cea care dezvoltă sentimentul. a căuta pete-n soare 5. nu aud şoapte. cu sugestie către tristeţea eului liric. să ne gândim dacă într-adevăr avem şanse să ajungem unde ne dorim sau nu. ambele fiind motive romantice tipic eminesciene.

ceea ce poate semnifica o generalizare asupra întregii lumi. Locuţiunea conjuncţională “ca şi cum” are rol comparativ şi sugerează contopirea eului liric cu natura universală 5. ci.” (Camil Petrescu) Sunt de acord cu afirmaţia lui Camil Petrescu. o operă estetică izvorăşte din sensibilitatea artistică a creatorului său.verbele la persoana I “sunt”.-/[…]/ amintirea lor mi se dăruie pentru totdeauna” (ar fi trebuit: Numai mie amintirea lor mi se dăruie). a se deştepta = a se trezi. „Iubeşti”. fiind rodul talentului. femeia rămânând o enigmă. „bălaiul surâs” – epitet în inversiune. mai întâi de toate. în care cuvântul-material specific liricii stănesciene defineşte sinele poetic. Dacă laşi borcanul desfăcut. cu vremea. ca şi celelalte catrene. motivul timpului..manifestarea reflecţiei filozofice. Subiectul al II-lea Text argumentativ “Nu există în largul lumii un drum mai plin de emoţii. urmat de linia de pauză. iar dacă ne gândim la viitor. fără să facă distincţie între fapte mai mult sau mai puţin semnificative. străinul. metaforizat. Subiectul al II. iubeşti când întreaga ta fiinţă realizează faptul că în viaţă eşti dominat de acest sentiment nobil. de când e lumea şi pământul. Precum se cufundă în trecut prin strămoşii săi. fie în literatură. Prin urmare. Polisemia verbului “a ploua”: *Plouă continuu de trei zile. astfel că moartea nu reprezintă un capăt. a realiza. înălţător: „doar inima este”. De aceea. “participăm”. Titlul se regăseşte pe parcursul întregii poezii. virgulele delimitează atributul apoziţional “străinul”. 9. Sens conotativ al cuvintelor “foc” şi “verde”: *În aşteptarea iubitei.”. . e o treaptă către o altă viaţă. *Deşi are părul grizonant. În primul rând. altă percepţie. Eul liric face referire la cei trei navigatori şi exploratori ca simboluri ale strălucirii existenţe umane (”cer cu doi sori”). 3. astfel cred că poporul român este o familie. Ea reacţionează în toate situaţiile sentimental. de a transmite sentimente receptorului. procedeu prozodic numit ingambament. *M-am enervat şi i-am spus totul verde-n faţă despre caracterul lui. Expresii/locuţiuni cu substantivul “lume”: om de lume. cu predilecţie trăirilor interioare intense care sunt în perfectă armonie cu peisajul naturii. Camil Petrescu a făcut o afirmaţie general-valabilă în orice epocă sau societate. când ţi-e lumea mai dragă 4.scrierea cu literă mică la începutul unor versuri din poezie sugerează continuitatea ideilor exprimate anterior.“luna iese dintre codri”. aş gândi la un loc trecutul. Tema vieţii şi a morţii. Mărcile lexico-gramaticale ale eului liric prin formele de adresare directă: . îmi păstrez opinia că. 7. arta are rolul de a impresiona. 3.” În primul rând. care explică cine sunt “eu”.lea Text argumentativ despre familie: “Prin familie viaţa individului se eternizează. Eroina este întocmai tipul feminităţii. străinul”.” (Paul Doumer. se adresează receptorului operei lirice. „avânţi”. noi şi urmaşii noştri. ci reprezentarea frumoasă a unui lucru. „faci”. Un exemplu edificator ar fi Otilia din romanului lui George Călinescu. Subiectul al II-leaText argumentativ: ”Arta nu doreşte reprezentarea unui lucru frumos. ce semnifică faptul că urmează o explicaţie: „Iubeşti – când simţiri se deşteaptă/ că-n lume doar inima este”. Tema iubirii. “Cartea copiilor mei”) Dacă ar fi să găsesc o definiţie pentru cuvântul “eternitate”. “noi”. şi un popor poate fi considerat o familie. Anacolut: “Numai eu. concentrează întreaga concepţie a poetului despre acest sentiment. Prin frumuseţea ei. după părerea mea. Caracteristici ale neomodernismului: – ambiguizarea limbajului artistic. e marea trecere către o „altă poveste”: „că-n drumuri la capăt te-aşteaptă/ nu moartea. prezentul cât şi viitorul oricărui individ. evident descendenţii sunt aceia care îl formează. Versurile sugerează o autoportretizare spirituală a eului liric. De exemplu. în care eul liric se integrează până la identificare: “cer cu doi sori/ şi nor care plouă pe mare…”. Elementele de prozodie sunt reprezentate de rima încrucişată şi măsura versurilor de 9-10 silabe. Dacă ne privim în acest moment. Magelan şi Nansen. cu verbul la persoana a II-a. pentru nimic în lume. mierea face floare. de lucruri uimitoare decât sufletul unei femei. o stare de beatitudine şi împlinire. prezentul şi viitorul. 5. evidenţiind înclinaţia sa către căutare. realizăm că marcăm prezentul. Sinonime: suavă = gingaşă. pur. cămila fără cocoaşă. acordă o importanţă deosebită sentimentelor. Totodată. motivul străinului/ călătorului. “te”. Substantivul „iubire” este nearticulat. Mărci lingvistice al prezenţei eului liric: . către călătorie în cunoaştere: Columb. străinul. Asemănarea cu elementele-simbol ale Universului este sugestivă prin ignorarea însuşirilor definitorii ale acestora.marchează o enumeraţie de propoziţii eliptice de predicat.“eu” ilustrează relaţiile de opoziţie între condiţia umană în general şi identificare sinelui poetic. a-şi lua lumea în cap. printr-un şir de metafore transparente. de râsul lumii. iar respectiva creaţie este doar reprezentarea frumoasă a acelei realităţi. 8. însă cred că. 6. 7. Imaginarul artistic este modul de percepţie a lumii înconjurătoare de către orice artist. adică păsărea fără aripi. Figuri de stil: „sumbre vâltori” – epitet în inversiune. “îţi”. iar prin urmaşi în viitor. tânărul simţea că-i luase inima foc. coordonate copulativ prin juxtapunere. de a captiva. a se avânta = a se repezi. *A început să plouă cu bani peste el. ea reprezintă atât trecutul. pentru că era frumoasă foc. De aici pot deduce că şi viaţa mea se eternizează prin strămoşi în trecut. artistică despre voievodul moldovean. adică prin virgulă. ci un început. o femeie este foarte sensibilă şi emotivă. fie în pictură. sugerând unicitatea eului liric în condiţia generală a umanităţii (”singura viaţă mare/ la care noi participăm”). cuvântul “familie” şi-a pierdut adevăratul simbol pentru omenire. “mea”. 10. sugerând o exaltare a spiritului.” ( Kant) Sunt de acord cu afirmaţia marelui filozof. 6. Repetiţia verbului „iubeşti” la începutul fiecărei strofe este un procedeu artistic numit simetrie sintactică (anaforă) şi are rolul de a evidenţia intensitatea şi profunzimea acestui sentiment înălţător. “să nu mă suprim”. „comorii” – metaforă revelatorie pentru iubire. Titlul poeziei „Iubire” de Lucian Blaga sintetizează. Desigur nu pot afirma că este greşită şi nu o pot contesta. când eşti împlinit sau dezolat. de lucruri uimitoare decât sufletul unei femei. făptură = fiinţă 2. ci altă poveste”. familia înseamnă strămoşii. deschide drumuri. 4. ci. dar şi al efortului depus. un mister al sufletului omenesc. 8. „ţii”. iubirea este revelatoare. Ultima strofă ilustrează această trăsătură pentru că poetul se simte singur. dar creaţia imagistică este o reprezentare “frumoasă”. “Şi-s cu neguri îmbrăcate/ Lac.pronume la persoana a II-a: “-ţi”. „surâs al comorii” – personificare. aceea că reprezintă principalul nucleu fără de care o societate nu ar putea exista. . Varianta 83 1. De altfel. destinele personajelor. “mi” . natura fiind în armonie deplină cu acest sentiment tocmai prin faptul că este noapte. Tudor Arghezi susţine aceeaşi idee a rădăcinilor strămoşeşti şi a viitorimii în poezia “Testament”. de neprevăzut. Cel mai concret exemplu prin care se poate demonstra acest lucru este fiecare dintre noi. “Lin prin iarbă scotoceşte/ Apa-n prund şi-n pietricele”. Varianta 84 1. “Enigma Otiliei”. fie în cinematografie. diafană.verbe la persoana a II-a: „Iubeşti”. 2. Niciodată nu ştii ce-i în sufletul unei femei şi de aceea ea este mereu surprinzătoare. Iarna pictează flori de gheaţă la ferestre. dacă ne gândim la trecut ne dăm seama că acesta este reprezentat de strămoşii noştri. bărbatul acela este totuşi verde. un amestec fascinant de candoare şi siguranţă de sine. Rolul virgulelor în prima strofă:. însemnând că realitatea este transpusă imaginativ. 9. de-a lungul timpului. unghiurile din care sunt evidenţiate . . Alternanţa “noi” . un film istoric despre Ştefan cel Mare se bazează pe adevărul istoric. prin particularizarea propriilor aspiraţii şi prin autocunoaştere: “Numai eu. În concluzie. dumbravă şi pădure”. aşa ia în stăpânire viitorul prin descendenţii săi. Frumuseţea spirituală este eternă şi aparţine Cosmosului. S-a îndrăgostit imediat de ea.în versul “Numai eu. de neprevăzut. sunt de acord cu afirmaţia lui Doumer. 10. Polisemia cuvântului “floare”: De ziua mea am primit o floare în ghiveci. când lupţi pentru a învinge greutăţile. un alt înţeles. fiecare catren reprezentând o definiţie a iubirii: iubeşti când eşti învăluit de bucurie sau de tristeţe. în care un rol determinant îl au metaforele vizuale. între sentiment şi raţiune. Strofa a patra a poeziei „Iubire” de Lucian Blaga începe. Nu consider că o familie trebuie să fie alcătuită numai din persoane care sunt rude. “aş fi mort”. aceea că “nu există în largul lumii un drum mai plin de emoţii. mai ales prin faptul că artistul nu face referire la propriile trăiri. dar şi tuturor celor care au experimentat profunzimea acestui sentiment. Familia a căpătat. În concluzie.pronumele la persoana I: “eu”.

Sinonime: străin = absent. 3. Tema naturii. năpădit 2.linia de dialog: marchează vorbirea directă. multe dintre ele fiind memorate şi recitate.narator-personaj. preocupare = ocupaţie. îndeletnicire. călătorii cum nu-mi fusese dat nici să visez… omul vorbea”. comparaţii (”un freamăt […] ca o rugăciune”) . Semne de punctuaţie: . să dea senzaţia că faci o călătorie împreună cu el. olfactive compun tabloul naturii “fermecătoare” pe care naratorul le percepe aievea. dar care a avut parte de multe eşecuri. Caius discută despre “Masa cu oglinzi”. care se arătau foarte încântaţi de imaginea estetică pe care o compuneau acestea. cu închipuirea. mai ales că se îndeletniceau cu arta plastică. . Un exemplu grăitor îl constituie Mihai Eminescu.personificarea:”Alte oglinzi […] să arunce lumina. În concluzie. imagine auditivă: “un lung freamăt se înălţa ca o rugăciune. în care este cuprins de vraja vedeniilor. să-i transmită o stare.imagine vizuală: “lumina în evantaie pe trotuar” (metaforă) 6. Fascinaţia jocului de lumini emanat de oglinzile negustorului constituie un farmec aparte. aşa cum dragostea pentru natură l-a inspirat pe Mihai Eminescu şi l-a legitimat ca poet original şi genial.Este. Înaintea ochilor mei. “m-am născut”. grijă. am o piatră pe inimă. emoţionându-l. cu timpul. Sinonime: agale = încet. prin naraţiunea la persoana a III-a: “se ridică”. Sens conotativ: “oglindă” şi “piatră”: *Se spune că ochii sunt oglinda sufletului. tot aşa oricine creează din dragoste un produs artistic are parte de recunoaştere legitimă. domnule Marteş. introduce replica adolescentului: “.” În susţinerea opiniei. 5. la început. De asemenea. . *În post nu ai voie să mănânci nimic de dulce. În concluzie. Mijloace lingvistice pentru subiectivitatea textului: .punctul atestă finalul enunţului. Subiectul al II-lea Text argumentativ : “Orice dragoste care duce la creaţie îşi dobândeşte legimitatea. metafore (”beteala lunii pline”. de care profesorul şi discipolul se arată foarte interesaţi. . cât prin ceea ce fac” (Mihai Eminescu) Sunt întru totul de acord că oamenii se diferenţiază nu atât prin ceea ce spun. banal.. “înşiruite” . veşnic îndrăgostit de frumuseţile naturii. Imagini artistice în enunţul: “Alte oglinzi stau uşor înclinate. Semnele de punctuaţie în enunţul: “Dar încântarea începuse: omul vorbea…”: două puncte marchează explicarea cauzei care declanşează încântarea naratorului pentru povestirea personajului. imagine olfactivă: “mireasmă florilor de oleandru se aşternea amară” 6. idee ilustrată cu o confesiune la persoana I. printr-o comparaţie despre vraja de care se simţea cuprins: “nu-mi fusese dat nici să visez”. îi învaţă poeziile. a număra = a considera. “să trec”.narator omniscient şi obiectiv. Mai întâi. Comentarea fragmentului: “Ca în puterea unei vrăji. “Dorinţă”. Comparaţia “localnicii trec pe lângă masa lui fără să cumpere. Cuvânt format prin derivare: ”nedumeriri”. Astfel. Activitatea sa reprezintă comerţul cu oglinzi. Varianta 85 1. 10. încât să ţi se facă sete.verbe la persoana I: “plecăm”. a zugrăvi = a contura. prin consecvenţa cu care aplică în practică propriile principii. 3.virgula indică vocativul “domnule Marteş” . astfel încât ele să reflecte lumina pe trotuar şi să atragă astfel privirile oamenilor. cuvânt format prin compunere: “bele-arte”. de mai bine de un secol. Însuşiri ale povestitorului: . “plecam”. Imaginile artistice . Astfel. zare = orizont.povestitor talentat: “stăpân pe meşteşugul de a zugrăvi cu vorba. Tipuri de narator: . asemenea copacilor pe care oamenii se obişnuiseră să-i vadă zilnic în acelaşi loc. Tocmai de aceea el face acum “mai mult combinaţii de jocuri cu oglinzile decât negoţ”. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre consecvenţă: “Oamenii nu se deosebesc atât prin ceea ce zic.comparaţia “un lung freamăt ca o rugăciune” compune o imagine auditivă care exprimă ideea că splendorile naturii se înalţă până la valenţe divine. aceea că “Orice dragoste care duce la creaţie îşi dobândeşte legimitatea. 8.”(Lucian Blaga) Sunt de acord cu afirmaţia exprimată de Lucian Blaga. 8. se bucură de fiecare dată când le aude cântate. reuşeşte să creeze un produs artistic şi să dobândească astfel “legimitatea” în acel domeniu. profesor de modelaj la Şcoala de arte frumoase.” . există foarte mulţi oameni care perorează norme morale şi par intransigenţi în aplicarea lor. şi studentul său. 5. Polisemia cuvântului “dulce”: *Fetiţa de atunci avea un zâmbet dulce. ca să arunce lumina în evantaie pe trotuar […]”: . imaginaţia negustorului a creat “mai mult combinaţii de jocuri cu oglinzile decât negoţ”.figurile de stil predomină în text şi compun o imagine feerică a unui tablou din natură: epitete (”bogata ghirlandă”. distras.pronume la persoana I: ” noastră”. lent. Oglinzile au fost. arta trebuie să impresioneze receptorul. “nobile flori”). sugerând faptul că nu poate excela în meseria de negustor. Cele două personaje. Negustorul. dar mereu în relaţie spirituală cu simţirea poetică: “Floare albastră”. dar. se desfăşura fermecătoare trâmba de vedenii. călătorii cum nu-mi fusese dat nici să visez… omul vorbea. “îşi prinde”. încât să fie dominat de pasiunea respectivă. Ca în puterea unei vrăji. ca şi cum ar trece pe lângă un copac de mult ştiut şi nemişcat de la locul lui” sugerează faptul că obiectul de negoţ devenise o parte din priveliştea oraşului. o bogăţie spirituală. . Numele lui se înscrie în banalitate. o emoţie. creează imagini atractive pe trotuar în locul vânzării. graţie căreia a creat numeroase poezii în care natura capătă diferite ipostaze. “strigă” şi fixează cadrul acţiunii. ci mai ales prin faptele lor. Varianta 86 1. domnul Marteş. necunoscut.” Fragmentul ilustrează în principal harul povestitorului de a crea imagini vizuale puternic. Tema naturii şi a iubirii este predominantă în lirica eminesciană şi creează emoţii unice în sufletul cititorului. cu dânsul am făcut în închipuire lungi călătorii. care. atunci când cineva are o înclinaţie atât de puternică pentru muzică. este un “om întreprinzător”. fiorul.înzestrat cu o mare forţă de sugestie prin cuvinte: “găsea cu uşurinţă mijlocul de a însemna şi încă într-un grai a cărui deprindere o pierduse […]. natură. “deodată” 4. în funcţie de opera respectivă.imagini artistice: imagine vizuală: “vântul toamnei spulberă troiene ruginii de frunze”.epitet antepus: “lung freamăt”. “puhoiul de lumini poleia noroiul”).diverse aspecte sociale. masa a devenit suportul pe care vânzătorul aşază oglinzile. cotropit = invadat. care-ţi crea o stare de relaxare. marfa negustorului Ion Popescu. Caracteristici ale descrierii: . 9. Ion Popescu. Tema: obiect de negoţ (masa cu oglinzi). Imagine vizuală: “vântul toamnei spulberă troiene ruginii de frunze”. ceea ce face ca opera să aparţină esteticii şi nu documentului istoric arid. creându-i o înălţare. a creiona. emoţia contemplării naturii. Semnificaţia figurilor de stil din enunţul: “Un lung freamăt se înălţa ca o rugăciune”:. prin naraţiunea la persoana I: “eram”. . dar dacă îi urmăreşti o vreme constaţi că le . aduc următoarele argumente: În primul rând. contemplarea faţă de întâmplarea ce-i stârnise interesul. motivul oglinzii 7. motivul creaţiei artistice 7. “-mi”. o creaţie trebuie să atingă sensibilitatea celui ce o vizualizează. aievea. “Sara pe deal”. “să visez”. culori etc. auditive. punctele de suspensie sugerează reflecţia. *De când am minţit-o pe mama. 2. dans. Plăcinta cu mere nu este atât de dulce. “am crescut” 10. cufundându-se într-o visare. “să cunoaştem” 4. de a îmbogăţi spiritual şi nu de a reda efectiv un obiect ce nu reuşeşte să transmită nimic sau să emoţioneze. rolul artei este de a sensibiliza sufletele oamenilor prin reprezentarea artistică a unui lucru. o reflecţie. obişnuit = firesc. imagine olfactivă: “mireasmă florilor de oleandru se aşternea amară”. cu dânsul am făcut în închipuire lungi călătorii.vizuale. “privi”. dar aceasta “nu-i aduce aproape nimic” pentru că localnicii nu cumpără. 9.

devenind atemporale 9. a nara. aduc următoarele argumente: În primul rând. ca să-şi poată începe «adevărata viaţă». De pildă. focalizarea zero. nu vorbe”. Registre stilistice: limbaj colocvial şi limbaj popular 9. om de ştiinţă. dar totodată îşi doresc cu ardoare să-şi construiască propriul drum în viaţă pentru a se putea afirma aşa cum de multe ori au visat s-o facă în copilărie. din “Pasărea şi umbra” de Sorin Titel: După ce Mitru îşi termină ţigara şi sfârşeşte de cântat. Sinestezie: “mirosul sărat al ploii. naraţiunea la persoana a III-a. refuz = împotrivire. Părerea mea este că atunci când vezi că cineva se laudă ostentativ. treptat. Motivul ploii. Femeile fac focul şi aşteaptă să se încălzească apa. tata a ridicat glasul la mine. a-i prinde bine. Dar mai presus de toate. deoarece romanul său s-a dovedit a fi o oglindă pentru tinerii ce lasă în urmă dulcea lume a adolescenţei. e nerăbdător să se vadă cât mai repede eliberat de ea. De fiecare dată când relatează o întâmplare. redând acţiunea aşa cum o vede el. prin propriul filtru de gândire. e sfâşiat de melancolie şi. a prinde pasărea din zbor. iar stilistic. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul omniscient şi obiectiv. motivul luminii. e nerăbdător să se vadă cât mai repede eliberat de ea ca să-şi poată începe adevărata viaţă“. a prinde drag de cineva. 4. iar cuvântul “nemaiînţelegând” este format prin compunere 2. . adolescentul intrat în starea de melancolie. Calitatea stilului: claritatea exprimării artistice în ilustrarea gândurilor şi sentimentelor personajelor. pentru că în cele mai dese situaţii. Verbele la indicativ prezent din replicile bătrânului exprimă ideea de permanentizare a amintirilor din război.adjectiv: *Am primit un cadou ciudat. 10. trebuie să fii vigilent. întrucât limbajul se compune din cuvinte şi expresii populare precum:“Apăi“. De asemenea. după cum se ştie. 8. “ba. Una dintre calităţile stilului prezentă în textul dat este simplitatea sau capacitatea de a folosi cuvinte accesibile care să exprime cel mai elocvent ideea susţinută. “de ţi-e dat“. deci “Un adolescent care simte cum depăşeşte adolescenţa. a bănui. 4. Expresii/locuţiuni cu verbul “a prinde”: a-l prinde pe Dumnezeu de picior. ei nu cred în principiile respective. lumina în odaia în care zăcea Ion era aprinsă şi arunca în întunericul răsfirat de-afară o fâşie palidă. simte că lasă în urmă o parte din sine. Sinonime: adevărat = veridic. În sprijinul acestei afirmaţii. prin focalizarea zero sau “dindărăt” şi prin naraţiunea la persoana a treia. păşind spre maturitate. faptul că ele sunt pe vecie întipărite în mintea şi sufletul personajului. sperând să-şi dea seama cine erau. că nu le recunoaşte şi ascultă curios dialogul lor. un om şi jumătate. De asemenea. deoarece adevărul este. deoarece de fiecare dată reţii numai ceea ce ai spus anterior şi treptat te îndepărtezi de adevăr. Locuţiuni cu substantivul “om”: om ca toţi oamenii. mai rămâne o vreme la gura podului. teamă. melancolie. “să te sumeţeşti“. îţi creează probleme sau dezamăgiri. Varianta 88 1. om de suflet. Atmosfera stranie din odaia în care zăcea muribundul Ion este sugerată de liniştea care se aşterne prevestitoare de moarte. în viaţă trebuie să te conduce după deviza “fapte. poate. tema timpului. puţin speriat de necunoscut. Alte calităţi ale acestui text sunt oralitatea. sunt de părere că fiecare adolescent. aceştia se dovedesc a fi diletanţi sau amorali şi. motivul amintirii. 8. să vadă dacă va mai continua să plouă. a istorisi 2. Ploaia se înteţeşte şi ele se duc în bucătăria de vară.” (Mircea Eliade) Fiecare trecere într-o nouă etapă a vieţii imprimă asupra oamenilor stări dintre cele mai variate. este confuz. 5. e sfâşiat de melancolie şi totodată. verosimil. de un galben murdar”. totodată. Păşirea în viaţa de adult îi marchează adânc pe majoritatea adolescenţilor.numeral: *Am rezolvat doar zece variante la matematică. Tema războiului. Schimbarea categoriei gramaticale: “zece”. 3. pentru că nu putea dormi şi urmărea ploaia. Mitru o recunoaşte pe cea mai tânără. Se miră. în rândul cărora este proaspăt intrat. Când ele revin în curte. fără să dea naştere la confuzii sau la interpretări echivoce. cine ar înţelege ce vrei să spui?”. nu trebuie să le povesteşti altora. Secvenţa descriptivă: “Se aşternu liniştea. Bineînţeles că acestea sunt stări trecătoare pe care oricine le poate depăşi cu puţin ajutor din partea familiei şi a prietenilor care-i sunt alături.substantiv: *Astăzi am avut ocazia să întâlnesc un ciudat în adevăratul sens al cuvântului. în fond. am observat că oamenii care susţin cu ostentaţie că urăsc minciuna. având în vedere argumentele menţionate mai sus. Subiectul al II-lea Rezumatul textului citat la Subiectul I. un fel de album de fotografii cu baterii. sunt şi cei care mint cel mai mult. *Cartea a văzut lumina tiparului la doi ani de la plecarea lui din ţară. o parte din viaţa sa şi atunci e copleşit de melancolie. povestitorul subiectiv îşi pune amprenta asupra oamenilor şi faptelor. afirmaţia lui Eminescu este indubitabil adevărată. Registrul stilistic în care se înscrie textul este oralitatea. Îl iubeşte ca pe lumina ochilor. 5. 6. care se gândesc cu teamă că au ieşit de sub aripa ocrotitoare a tutorilor lor. modul de expunere utilizat este dialogul împletit cu naraţiunea la persoana a treia. înainte de postul Paştelui. există şi persoane care nu fac atâta paradă de capacităţile lor profesionale sau de moralitatea lor. Pentru a păstra vii în memorie întâmplările. clară. Aşadar. prin interogaţia retorică se sugerează îndoiala bătrânului că amintirile sale ar transmite întocmai adevărul pe care-l trăise pe front. e nerăbdător să se vadă cât mai repede eliberat de ea ca să-şi poată începe adevărata viaţă“. Se înţelesese din vorbele lor că era primăvară. a i se părea. 7. . regret şi. în timp ce privesc cerul curioase. Cuvântul “nemişcat” este format prin derivare. Cele două femei care se foiau prin curte nu-l surprind. a face om (pe cineva). iar exprimarea bătrânului este spontană. demnitatea şi concizia. dezorientat şi. precum fericire. real. În concluzie. Subiectul al II-lea: “[…] un adolescent. e sfâşiat de melancolie […] şi. Varianta 87 1.Perspectiva narativă este reprezentată de naratorul omniscient şi obiectiv. a presupune = a crede. Având în vedere cele spuse mai sus sunt întru totul de acord cu afirmaţia lui Mircea Eliade:“Un adolescent care simte cum depăşeşte adolescenţa.substantiv: *A luat un zece la română! . Ghilimele marchează replicile celor două femei.din contră“. însă faptele lor demonstrează profesionalism şi integritate etică. cred că autorul “Adolescentului miop” este perfect îndreptăţit să facă această afirmaţie. În al doilea rând. totodată. În enunţul “[…] dar şi dacă ţi le-ai aminti. care simte cum depăşise adolescenţa. semnul întrebării marchează sfârşitul unei propoziţiei interogative. 10. doreşte aprig să se debaraseze de acest sentiment negativ pentru a se putea afirma faţă de ceilalţi adulţi. iar după mai multe povestiri repetate. nu de puţine ori. a prinde (pe cineva) cu minciuna. Bătrânul susţine că povestirea unor întâmplări trecute este un mod prin care se pierde autenticitatea informaţiilor. a prinde de veste. În pădure am ascultat glasul frunzelor uscate. precum şi monologul interior al lui Mitru 3. “ciudat” . om de nimic. 7. respingere. fluentă şi uşor de înţeles pentru diverse categorii de cititori. înlocuit de amintirile pe care naratorul le păstrează în minte imediat după ce le-a povestit. pentru că se gândeşte că Ion este pe moarte. Ana şi Maria. însă. mirosul acela de iarbă crudă venind dinspre pădure” 6.încalcă fără să-şi dea seama şi acest lucru se întâmplă pentru că. om de paie. lumina creează o imagine plăsmuită prin efectul cromatic definit de repetarea aceleaşi culori prin epitete diferite: “fâşie palidă” şi “galben murdar”. . amintirea este complet denaturată. vrea să-şi vadă visurile copilăriei realizate şi atunci este necesar să depăşească momentul melancoliei pentru că viaţa este scurtă şi plină de imprevizibil. a povesti = a relata. Sens conotativ cu “glas” şi “lumină”: *Când a aflat că n-am fost la şcoală.

9. scărei. un lucru pe care îl dobândeşti în timp şi pe care nu-l poţi cumpăra sau vinde. Inteligent şi ambiţios. zel 5. Scriitorul foloseşte persoana a II-a în al patrulea alineat deoarece simte nevoia unei confesiuni către cititor. autorul se simte intimidat de numărul mare de oameni care îi urează bun venit. fără gust şi cu picioarele goale în pantofi. Polisemia cuvântului “a lăsa”: *Mama şi-a lăsat copilul să iasă afară.”. rustic = ţărănesc. “valiză”. o priveşte cu dragoste. împărtăşindu-i gândurile în mod direct şi conferind caracter de generalizare a stărilor emoţionale. din faptele. nu propria ta experienţă. felegean. “în curte”. Prin afirmaţia “Întotdeauna.viziunea este obiectivă. precum şi de peisaj. focalizarea zero şi naraţiunea la persoana a III-a. raportată la un moment din viaţa sa. (a da permisiunea). sub orice iniţiativă de a mea. * A lăsat caietul pe marginea biroului. “am întors în minte”. “ a se deştepta”. deoarece “să zicem numai că Păturică ar fi fost în stare să dea contemporanilor săi o dovadă strălucită că ea se realizează câteodată”. Câmpul semantic al cuvântului “ambiţie”: voinţă. întregul fragment reprezintă o autointrospecţie a naratoruluipersonaj. (a uimi). idee exprimată în poezia “În zadar în colbul şcolii”: “Ci trăieşte. Câmp semantic al “călătoriei”: “pasageri”. deoarece autorul povesteşte o întâmplare din viaţa sa. Sinonime: statornică = stabilă. *Nu şi-a dat seama că a vorbit mult la telefon şi fără să vrea l-a lăsat bateria. . pe frunte cu câţiva pistrui…. În primul rând. Figuri de stil. “picătura găureşte piatra” 8. reflecţii. ” se zice că”. statornic. accentuând totodată atitudinea dilematică a bărbatului. Andreea a luat notă maximă. În mod direct.” (Nicolae Iorga) Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga conform căreia înţelepciunea. Modul de expunere predominant este naraţiunea.”. cu siguranţă vei lua aminte data viitoare devenind astfel mult mai atent în luarea unor decizii. formulă artistică modernă specifică introspecţiei. (a conduce). Monologul se foloseşte deoarece textul este o confesiune scrisă la persoana I. Mihai Eminescu are aceeaşi concepţie despre înţelepciunea ca rezultat direct al trăirilor proprii. *L-am lăsat la şcoală înainte de a pleca la serviciu..“nu vreau să cază vina pe mine”. care se bucură la vederea automobilului. “turburate”.ilustrează o anumită perioadă istorică. “ ciubuc”. personajul-narator împărtăşeşte faptul că are simţul responsabilităţii. De altfel. însuşire sugerată indirect de faptul că ea vine în întâmpinarea naratorului fără gesturi din cauză că “se apropiau şi alţii…”. cea mai spontană posibilă. “praful a bătut stofa” 5. Registrul arhaic al limbii: ciubuc. 4. Metafora “urme de sânge” face trimitere la imaginea vizuală a lanurilor de grâu în care macii roşii fascinează privirea. care „făcu tot ce putu spre a deveni perfect în arta ipocriziei şi a perfidiei”. Două cuvinte/ structuri care aparţin registrului stilistic popular: . să ajungă “om mare şi niciun obstacol nu putea să-l abată de la această idee fixă”. Este evidentă afecţiunea Ioanei pentru narator. imaginaţie. Sinonime: căutătură = privire. instinct = simţ. învingător. “câteva zorzoane”. prin orice mijloace. În concluzie. surprind şi instinctul de a mă analiza”. triumfător = victorios. nu înţelege de ce e necesară plecarea din sat (”De plecare…”) 3. a se face = a se preface. acest lucru nu înseamnă că ai devenit brusc un înţelept.“uite. Încă de la apariţia personajului feminin.“să te găteşti de plecare”. coboară pe uliţe şi se îndreptă spre Cavarna. Comparaţia “schimbând culorile ca marea cea aşa de apropiată” sugerează viteza cu care automobilul traversează împrejurimile. capătă o concepţie mai amplă şi mai profundă asupra lucrurilor. osebit. însuşiri neapărat necesare unui personaj care doreşte să parvină. bunăvoinţă. Cu alte cuvinte el încearcă acum să observe dacă a procedat corect în anumite situaţii. ciocoi. în cazul în care ajunge să fie vândută şi cumpărată. registru arhaic: “feligenele”. fermă. izbânzile şi eşecurile. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre înţelepciune:“Înţelepciunea este o marfă pe care cine o vinde a cumpărat-o. 5. se ducea la vătaf “şi-i făcea o mulţime de linguşiri”. După ce naratorul-personaj observă îmbrăcămintea Ioanei. el „căta să înveţe carte multă”. 4. “Ioana” de Anton Holban: Automobilul părăseşte centrul Bazargicului. ici e plin”. Faptele sale scot în evidenţă. cu gura.utilizarea detaliilor în firul narativ 10. pe măsură ce omul înaintează în vârstă. poate fi considerată o marfă. Numai experienţa proprie de viaţă. vreme = timp. biruitor. ca să-i câştige de partea lui şi să adoarmă bănuielile: „el se purta cu mare amabilitate către toţi servitorii casei. 2. Subiectul II Rezumatul textului dat la Subiectul I. ezitările şi cutezanţele te pot face să devii o persoană înţeleaptă. Un alt argument pentru care înţelepciunea nu este şi nu trebuie să fie o marfă care se poate vinde ar fi faptul că înţelepciunea se câştigă numai învăţând din propriile greşeli sau din ceea ce observăm în jur şi ne însuşim din atitudinile celorlalţi. Rolul proverbelor rostite de Păturică este unul mobilizator pentru sine însuşi. 7. fără excepţiune. rupt de realitate. . 2. Punctele de suspensie sunt folosite pentru a marca ezitarea şi dezorientarea lui Dragomir după comiterea crimei. “ciocoi”. . postelnic. “ambiţios”. Atunci când simţi pe pielea ta urmările greşelilor. Afirmaţia: “făcu tot ce putu spre a deveni perfect în arta ipocriziei şi a perfidiei” ilustrează faptul că toate eforturile lui Dinu Păturică şi întreaga sa energie sunt direcţionate în desăvârşirea ipocriziei şi perfidiei. cu duioşie. omniscientă şi naraţiunea la persoana a III-a. Structura de parvenit este evidentă. vătaf. Sinonime: chinuite = suferinde. 10. Păturică este caracterizat în mod direct de carte narator. În acelaşi timp. 7. Portretul fizic al personajului este dezvăluit în penultimul paragraf. în mod indirect. tăinuit. anevoioase. cu mâinile. înţelepciunea este un apanaj personal. “trenul”. dar constată că poartă o rochie urâtă. chinuieşte şi-ai s-auzi iarba cum creşte”. fără gust. Textul începe prin a prezenta împrejurimile traversate în timpul călătoriei cu automobilul şi în portretizarea Ioanei 6. zel = hărnicie. Varianta 91 1. . 9. 2. 3. invariabilă. De aceea. Registru stilistic. Indirect. acesta dezvăluind că era îndreptată spre el “cu ochii. hotărâre. din care cauză nu conştientizează dimensiunea şi consecinţele faptei sale. oaspeţii sunt întâmpinaţi de Ioana. 6. Ioana fiind “arsă de soare. aflăm că Ioana este timidă. “automobilul”.Varianta 89 1. înghesuite. 4. ca fiind “un om extraordinar”. Sensuri diferite ale cuvintelor “maximă” şi “a împlini”: *La examenul de limba română. prima jumătate a secolului al XIX-lea. De altfel. acesta fiind confuz. . idei. Perspectiva narativă: se defineşte prin naratorul obiectiv şi omniscient. definitivă. să reţină numai ceea ce îi poate folosi în setea de îmbogăţire. cu toate că intenţia ei fusese să o facă pretenţioasă. el fiind hotărât ca. sârguinţă. înclinare. sugerând tenacitatea în ambiţia de a parveni: “voinţa tare şi statornică învinge toate obstacolele”. La poarta casei. lucrată de ea. Indici de spaţiu: “în sat”. diferitele peisaje având alte nuanţe cromatice. 8. Apartenenţa fragmentului la categoria prozei realiste: . “în casa . Registrul stilistic colocvial: “uliţe chinuite”. era amabil cu servitorii. în care atitudinea şi mentalitatea ciocoilor este tipică pentru această categorie umană. machiavelismul şi făţărnicia personajului: „îl făcea pe fanariot să-l creadă cel mai credincios şi devotat dintre servitorii săi”. înţelepciunea pe care o vinzi nu este în fapt nimic altceva decât înţelepciunea cumpărată. propriile tale cugetări. Punctele de suspensie din ultima frază a textului simbolizează o pauză făcută de autor pentru a medita asupra fetei care-l “primea cu tot sufletul…”. menite să-l ajute în îmbogăţirea şi ascensiunea pe scara socială. *Pentru a se împlini din punct de vedere profesional. va trebui să fie promovat în funcţia de director. atitudinile sale se desprind şi alte trăsături. Varianta 90 1. gânduri = cugetări. Oralitatea: cuvinte şi expresii populare: ”a se crăpa de ziuă”. naratorul reliefează duplicitatea şi viclenia personajului. Într-o autoanaliză personajul-narator se îndoieşte de capacitatea sa de a fi în stare de aceeaşi dăruire totală atât de vizibilă la Ioana. Încântat de primire.“căutătura”. 3. momentele de tristeţe şi de bucurie. simţind nevoia de a se autoanaliza pentru orice iniţiativă. cu toată carnea…. reflex. (a se descărca). fapt datorat chibzuinţei dobândite de-a lungul anilor. a omorî = a ucide. Un alt mod de expunere evident este descrierea.prezintă fapte verosimile ale epocii. când în Ţara Românească se dezvoltă o nouă clasă socială: ciocoimea. cu toate că pe unii nici nu îi cunoştea. perseverenţă. iar după ce pleca boierul. Chiar dacă împrumuţi sau îţi însuşeşti ideile unor filozofi sau ale unor oameni de cultură. îi ajuta la lucrările lor şi le împlinea dorinţele”. ascuns = pitit. *Aflarea rezultatelor bune de la olimpiada l-a lăsat fără cuvinte. îmbrăcată foarte dezordonat.

prezenţa interogaţiilor retorice . realizată tot prin didascalii “Plânge”. deoarece. a lua seamă. “Ce-mi ziceam eu?” şi a exclamaţiilor „Nu plânge: eşti volintir!” 9. Având în vedere argumentele aduse mai sus. iar metafora “între pereţi de sare umezi”. piedici = obstacole. *Cornul cu ciocolată pe care l-am mâncat azi a fost foarte bun (gustos). sugerând agitaţia. nemulţumire între idealurile sale şi modul în care s-au concretizat ţelurile revoluţiei.“Om eşti tu?…?” – inversiune. Fata încearcă să-l convingă pe Dragomir să părăsească satul pentru a nu fi şi ea învinuită de crima comisă. dispus să treacă peste orice pentru a se concilia cu Robespierre. 7. de a realiza. 2. Registrul stilistic neologic: “independenţii”. foc = amar. Exemplificarea unei metafore şi a unei inversiuni: . deoarece ei ne pot trezi dorinţa de a cunoaşte. ci îşi mişcă personajele cu ajutorul didascaliilor care contribuie la conturarea personajului masculin. -“ … până o socoti Dumnezeu c-a venit ceasul să te cheme să te judece el mai bine”. 6. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Înţelepciunea nu e ceva ce se învaţă. 3. “care va să zică”.L. caracterizare indirectă realizată prin limbaj şi nume. Prin didascalii. Miţa. a pune de mămăligă. din care află că a fost părăsit pentru că era plictisitor şi lipsit de importanţă. sau mai puţin. de a descoperi. Comicul de limbaj din fragmentul citat este ilustrat prin greşeli de exprimare şi cuvinte pronunţate greşit de personaje. dar şi caracterizare indirectă. ce-am zis eu?” Paralelism sintactic:-„Am plâns. a afla. Pampon încearcă să îl încurajeze. Părerea mea este că rolul indicaţiilor scenice din acest fragment este atât unul caracterizator. dar cam des…aşa cam de vreo cinci-şase ori…”. Totul se obţine prin dorinţă şi voinţă. Este adevărat şi faptul că prin muncă asiduă obţii ceea ce îţi doreşti. a pune la zid. în fond. “amor”. “dezolat”. dar Dragomir este incapabil să rostească o propoziţie completă. Expresii/locuţiuni cu verbul “a pune”: a pune masa. 8. Oralitatea stilului lui I. Autorul nu este prezent în text. “Îşi încheie repede minteanul la piept”. 9. cum ar fi: “Vorba d-tale: femeie! Ochi alunecoşi…”. dar şi fermitate opiniilor. cum ar fi: “Aide. de-o seamă (cu cineva). Folosirea virgulei din fragmentul: „Ai dreptate. a pune bazele a ceva (a realiza. am plâns şi am iertat-o… pe urmă am prins-o iar. Interogaţie retorică:“Ce-mi ziceam eu?”. „Te-ai culcat?”. a idealurilor abstracte. în antiteză cu Robespierre. Profesorii au un rol foarte important în această formare. Prin folosirea interogaţiilor retorice se amplifică suspansul. cu inima deschisă. afirmă că o iartă pe Miţa pentru ultima dată şi în cazul în care va fi iar înşelat. prietenului său. nu de multe ori. sunt semne de punctuaţie întrebuinţate atunci când se reproduce întocmai un text scris sau spus. Varianta 93 1. “acum”. totul depinde de dorinţa noastra de a-l trezi şi de poveţele celor din jur care ne călăuzesc. Polisemia cuvântului “bun”: Profesorul este bun la suflet (binevoitor). Varianta 92 1. a-şi da seama. este starea afectivă puternică de nelinişte. care are rolul de a fi interpretată pe scenă. a pune ţara la cale. 8. 3. 4. dar cam des…” 7. căci eu ţin mult la amor. se va însura cu ea. Un prim argument pentru a susţine această idee este acela că în multe cazuri un elev poate ajunge la performanţe cu ajutorul îndrumărilor şi sfaturilor. Maximilien. Două sintagme care indică raportarea la divinitate: -“Nu ţi-a fost milă şi păcat de Dumnezeu! … ” . fireşte = desigur. “cald”. a-i pune cătuşele. 2. încheiată. sfârşită = terminată. Expresii/ locuţiuni cu “seamă”: a băga în seamă. ca şi îmbrăcămintea lor”. e ceva ce se trezeşte.“Ce te faci Mache?…De desperare. Motivul dezacordului referitor la măsurile teribile este acela că cele două personaje au păreri contradictorii asupra revoluţiei şi a măsurilor ce asigură succesul ei. despărţit astfel de restul propoziţiei. asta depinde foarte mult de mediul în care ne formăm şi de oamenii cărora le luăm în considerare sfaturile. O trăsătură a lui Robespierre care poate fi dedusă din prezenţa repetată a interogaţiilor în replicile sale. pe care o iubea mult. De asemenea. menire = scop. necaz. “am plâns şi-am iertat-o… pe urmă am prins-o iar. Comentarea particularităţilor construcţiei dialogului dramatic: Dialogul este purtat de două personaje. 8. Înţelepciunea este o calitate cu care toţi ne naştem. şi iar am plâns şi iar am iertat-o. instituţie care însă se desfiinţează. faţă de care are gesturi familiare şi i se adresează cu afecţiune. unui voluntar nu îi stă bine să fie deznădăjduit şi-i propune să-şi pună masca şi să-l însoţească. ţelurile revoluţiei nu sunt atinse…”: virgula are rolul de a marca vocativul substantivului propriu -„Maximilien”-. ci numai frânturi de fraze.“ … între pereţii de sare umezi … ” – metaforă . la fel ca şi în citatul.L. Indici de timp: “seară”. plângând.de unde reiese sensibilitatea personajului. acest lucru îl determină să se înroleze. Doamna de matematică este un bun profesor (bine pregătit). frica şi reacţiile necontrolate. nedezbătut. Ghilimelele sau semnele citării. Rolul indicaţiilor scenice în conturarea personajului masculin: Didascaliile reliefează stările interioare ale lui Dragomir “Dragomir face nişte ochi foarte miraţi” şi atitudinea personajului faţa de fapta sa “Râde febril”. cât a suferit. dar trebuie trezită. “ martir”. Crăcănel găseşte pe masă un bilet. sosind acasă.Caragiale Crăcănel îi povesteşte. pot spune că sunt de acord cu citatul “Înţelepciunea nu e ceva ce se învaţă. impedimente. De aceea o şcoală de înţelepciune e posibilă” deoarece în fiecare dintre noi poate exista un mic geniu. “înrolat”. 4. Modalităţi de caracterizare: Caracterizare directă făcută de dramaturg prin didascalii-“hotărât”. şi iar am plâns şi iar am iertat-o. care exprimă incultura personajelor şi frivolitatea acestora. a pune pe gânduri. 10. În timp ce Robespierre susţine folosirea unor metode teribile. nu plânge: eşti volintir!”.cuvinte pronunţate greşit sau aparţinând limbajului colocvial: „volintir”. Anca încearcă să afle motivul crimei. autocaracterizare: “dacă nu pot să mă stăpânesc! Mi-e naturelul simţitor”. Într-o seară. Este caracterizat indirect prin limbajul folosit. . toate acestea şi multe alte calităţi care pot forma înţelepciunea. dar. 5. De aceea o şcoală de înţelepciune e posibilă” Înţelepciunea este o calitate pe care o avem. din care reiese echilibrul şi prietenia pe care i-o poartă lui Robespierre. Atitudini ale lui Robespierre. Pampon. Textul dat aparţine genului dramatic deoarece dialogul este principalul mod de . a pune bază pe cineva (a te baza). „râde febril”. care reproduce o întrebare pusă în trecut şi reluată în prezent prin povestire. cum plâng şi-acum. Anca şi Dragomir. insă unii o dezvoltă mai mult. ţel. a găsi = a descoperi. spre nefericirea personajului. “cu căldură şi sinceritate. Danton gândeşte exact contrariul şi consideră că revoluţia era aproape încheiată şi că Robespierre încalcă drepturile omului. e ceva ce se trezeşte. dezorientarea ”face nişte ochi foarte miraţi”. nu dă mâna”. numele lor fiind scrise la începutul fiecărei replici. reieşite din didascalii: “rămâne rece”. Subiectul al II-lea Rezumatul fragmentului citat la Subiectul I. 5. deosebindu-se de Robespierre. deoarece a fost înşelat de amanta sa. 10. nu de multe ori. “cu buze nervoase”. Covorul acesta este bun (potrivit) pentru camera mea. Punctele de suspensie sunt utilizate pentru a marca ezitarea şi nesiguranţa personajelor sau pentru a mări tensiunea dramatică. a produce). se subliniază suferinţa la care va fi supus Dragomir pentru crima comisă. de a ne dezvolta. Metafora „adâncimi de omenie şi vis” semnifică faptul că Robespierre se ascunde sub o mască. aşa cum s-ar fi cuvenit dacă revoluţia şi-ar fi atins ţelurile. 6. În sufletul lui Crăcănel reînvie încă o speranţă şi. comicul este conturat prin repetarea unor sintagme (paralelism sintactic) şi relatarea unor întâmplări care exprimă propriile defecte de caracter. însă nu totdeauna. întrucât fragmentul citat este extras dintr-o comedie. ele sporesc tensiunea şi conflictul dramatic. Danton este sincer şi prietenos. Cu ajutorul indicaţiilor scenice autorul îşi mişcă personajele şi le conturează simţămintele ori gesturile: “ El se uită la ea lung”. a ţine seamă. Sinonime: nediscutat = nedisputat. este rupt de realitate şi conectat în lumea visurilor. Interogaţiile retorice au o importanţă deosebită în acest text.ta”. dar şi pentru îndrumarea actorilor care prezintă această operă pe scena unui teatru.expresii specifice vorbirii orale. suferinţă. “încai să mă fac martir”.Caragiale este susţinută prin comicul de limbaj: . a pune coarne. “aide” . libertatea de exprimare şi legalitatea constituţiei. Din textul de mai sus reiese că Danton este cordial. “să-mi mai uit focul” . oferă indicaţii importante cu privire la gestica şi mimica lui. din comedia “D-ale carnavalului”. 7. de bună-voie în garda naţională pentru a uita de supărare. îndeamnă cititorul la intuirea întâmplărilor şi acţiunile personajelor. odaie. aceea a intransigenţei. durere. . socotind că oamenii nu au devenit mai buni şi nici mai bogaţi. bineînţeles. care ajută la descrierea personajelor. dramaturgul îl caracterizează direct şi în antiteză cu Robespierre: “cordial”. “răvăşel”. 6. de I. 10. hotărât. Sinonime: iatac = dormitor. 9.

cenuşiu = gri.regionalisme: “iarmaroc“. Punctele de suspensie din replicile lui Bălcescu sugerează o stare emoţională excesivă a personajului şi creează. comerciant. Alecsandri este revoltat. de învăţături şi de sfaturi înţelepte.. Moaşa îi destăinuie Persidei că mama sa cunoaşte secretul şi că ar dori să-şi viziteze fiica. care ’’mi-ar face de zece ori mai bine decât soarele leşinat al Mediteranei’’. pornind de la afirmaţia: „Nu sunt decât două căi pe lume: omenia şi neomenia” ( Călinescu) Antonimele „omenie şi neomenie” sunt derivate din cuvântul „om” şi de aceea sunt definitorii pentru fiinţa umană. a da voie. ce se leagă între ele. cu tot soarele Mediteranei. vrea să-i simtă ’’pământul sub tălpi’ şi să-i audă glasul: ’’am ascultat până am adormit orăcăitul broaştelor’’.adresarea directă la persoana a II-a. indignat de atitudinea lui Bălcescu. conflictul dramatic ilustrează opoziţia. *După bacalaureat. sălbăticie. de aceea.interogaţii retorice(’’Ce ştii tu? Ce ştiţi voi?’’). cu adieri de verdeţuri şi peşte.dialogul . fiecare absolvent apucă pe alt drum. “Cum poţi să vorbeşti aşa?” 7. . atitudine cuviincioasă şi respectuoasă. deoarece sunt utilizate cu sens metaforic. ci sugerează două civilizaţii corespunzătoare zonelor geografice: Occidentul şi Orientul 3. “niciodată”. iar faţă de efortul depus pentru creaţia “luminii”. 5.expresii populare: “se ţine de posne“. va încerca să satisfacă intelectul tuturor celor ce doresc să-i înţeleagă tainele. în viaţa reală. Varianta 95 1. Depinde de personalitatea şi conştiinţa fiecăruia. Pentru a putea fi înţeleasă şi de către cititorul mai puţin avizat.expunere. mai greu este să faci bine. precum şi scrierea numelor personajelor înaintea replicilor. Atitudinea sceptică a Ioanei: ”Uite eu nu mai cred”. nu va putea îndura viaţa aspră. Prin cele două interogaţii retorice. înrăutăţind şi mai mult conflictul deja existent. Cartea “Povestea vorbei” va fi.principalul mod de expunere prezent în text este dialogul. Expresii sau locuţiuni cu substantivul “vorbă”: a intra în vorbă cu cineva. Textul dat aparţine genului dramatic deoarece: . prezenţa indicaţiilor scenice sau a didascaliilor. 8. “zece ani”. care reprezintă exact contrariul omeniei. 10. “o lună”. deşi era bolnav de ftizie. dragostea şi iubirea. chiar să ne răzbunăm pentru răul pricinuit. 4. Bazil”. plumburiu 2. *L-a măsurat curios din creştet până-n tălpi. tata este talpa casei. Aşadar. Pe de altă parte. Omenia reprezintă un complex de calităţi.structura textului este alcătuită din replici . . personajul eponim devine convingător atunci când argumentează că nici medicul ’’nu mai pricepe nimic’’ din faptul că. Depinde de fiecare persoană. însă fata îi spune că nu are rost să-şi mâhnească mama destăinuindu-i secretul în aceste împrejurări şi că preferă să i-l spună după ce problemele ei se vor rezolva. Portretul psihic al lui Bălcescu reiese în mod indirect din textul dat. “sunt amărât”) şi chinurile creaţiei provocate de îndoieli artistice: “Câteodată mă mângâi cu gândul că poate n-am noroc ca să vorbească în mine şi mai tare darurile”. *Drumul vieţii are căi nebănuite şi pline de surprize. “Apus” şi “Răsărit” sunt scrise cu majusculă. totodată. 5. copleşită de durere şi emoţie. Bălcescu realizează că nici ceilalţi oameni nu-i înţeleg idealismul incurabil. reproşându-i prietenului său că nu-i cunoaşte firea şi nu-i înţelege sentimentele profund patriotice:”Ce ştii tu?”. mâhnit = îngândurat. Câmp semantic al cuvântului “timp”:”ieri”. căldura le-ar avea asupra bolii sale. încearcă să-l facă pe Alecsandri să priceapă (’’Ascultă … şi înţelege’’) că natura ţării este ca un cămin pentru el (’’ploua şi dormeam pe iarbă. “o oră”. însă există şi situaţii când este zadarnică. 3.autorul lipseşte din textul dramatic. Astfel de atitudini nu fac decât să-l ţină pe “vinovat la distanţă”. care este alegerea vieţii: om sau neom. “uliţi”. Aceste cuvinte nu desemnează cele două momente ale zilei. ca piaţa de lângă turnul Sfatului. Patriot înflăcărat. după cum însuşi autorul ei sugerează. “apa nu vine la moară” . 9. purtare blândă. În concluzie. Neomenia îmbracă diferite forme. iar fata. în realitatea vieţii sociale se întâlnesc destul de des aceste forme. dându-le noi înţelesuri. nu tuşise niciodată în cele trei săptămâni cât a durat călătoria. Vocea ei de mătase îmi mângâia auzul şi-mi aducea alinarea. indiferent de pregătirea pe care aceştia o au. Două caracteristici ale condiţiei artistului sunt: nefericirea (”sunt mâhnit”. încât să-i ajungă pentru două vieţi. de caşcaval. neomenoase. dragostea sfâşietoare de ţară. înţelegătoare. mai mult decât orice. . de garoafe şi mătăsuri”. *Dacă de mic a fost crescut în mătase. moaşa o anunţă că mama ei a sosit. a vieţui.există un conflict între cele două personaje ale operei bazat pe scepticism.principalul mod de expunere este dialogul. unde se simte totdeauna mult mai bine cu sănătatea decât sub “soarele leşinat al Mediteranei”. .adresarea directă. a ţine de vorbă. Bălcescu îşi exprimă neputinţa de a fi înţeles de către Alecsandri şi de societate. sentimentale în vorbire. a sta de vorbă. nerăsplătiţii luminii” sugerează condiţia nefericită a creatorului de artă şi incapacitatea societăţii de a-i înţelege şi de a-i răsplăti meritele. chinuiţii. care nu cunosc odihna intelectuală şi care îşi menţin întotdeauna simţurile treze pentru a putea recepta informaţii pe care să le şlefuiască prin propria sensibilitate. aşa cum reiese din finalul textului: “Ah. departe de ţară. să-l acuzăm şi. neomenia înseamnă cruzime. deoarece teoria lui George Călinescu se reflectă şi astăzi. preocupată fiind numai de interese materiale. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre omenie. Este uşor să faci rău. avem tendinţa să-l judecăm. a trimite vorbă. a sălăşui = a trăi. Modurile de expunere prezente în textul dat sunt naraţiunea şi descrierea 6. (’’ce ştii tu?’’). 10. 9.dialogul şi adresarea directă: “Vino acasă. Prin munca lor istovitoare. Fata neagă imediat cele auzite. Reversul este omenia. din gândurile şi vorbele personajului. lupta dintre personaje. “Neadormiţii” sugerează starea de continuă căutare a artiştilor. de la minciună la furt şi mai grav la crimă. uneori. Sens conotativ al cuvintelor “a toarce” şi “mătase”: *De când şi-a pierdut slujba s-a închis în el şi a tors atâta amărăciune. Subiectul al II-lea Transformarea unui dialog (din romanul “Mara” de Ioan Slavici) în vorbire indirectă: Moaşa Persidei îi sugerează acesteia că ar fi mai bine să trimită pe cineva ca să o cheme pe mama sa. întrucât “înţelepciunea se toarce singură ca poveştile din “O mie şi una de nopţi”. societatea rămâne indiferentă în privinţa artei. sub car’’). Sinonime: societate = lume. nereuşind să înţeleagă cum acestuia nu-i plac “porturile însorite şi parfumate ale Mediteranei”. 8. eu nu pot fi decât parţial de acord cu următoarea afirmaţie a lui Iordache Golescu: “Cu iertarea dobândeşti şi pe duşman prieten”. În opinia mea. dezamăgit 2. atunci când cineva greşeşte faţă de noi. ‘Povestea vorbei’. proprii unei persoane. .Ascultă. dar se teme să vină ca să nu o supere. răutate şi lipsă de onestitate. nu pot îndura ca prietenul meu cel mai bun să vorbească despre moartea lui… Ar fi îngrozitor…”. mărturisindu-i moaşei că ea însăşi nu-i vrednică de vizita mamei sale. Sinonime: a îngădui = a permite. nămol = mâl. Oralitatea textului: . “şatră” 6. Varianta 94 1. noroi. Şi în România sunt destule persoane care au aceste porniri rele. atitudini şi idei. comunitate. scopul fiind să-şi prelungească viaţa şi să încerce să sădească în sufletul sultanului crud sentimente de mult uitate precum mila. ”De ani de zile tot te lauzi” 7. Modalităţi de realizare a oralităţii: . în sensul efectelor curative pe care soarele.expresii onomatopeice (”ah”). “Uite. pauze afective. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre iertare: “Cu iertarea dobândeşti şi pe duşman prieten“ (Iordache Golescu) De cele mai multe ori. Bălcescu este sigur că. . a duce cu vorba (pe cineva) 4. supărat. trist.numele personajelor este specificat în dreptul fiecărei replici. Atunci. ei sunt “chinuiţi” şi frământaţi de noiane de întrebări şi incertitudini. vânzător = negustor. straie = veşminte. deşi plouase şi dormise pe iarba de sub car. Alecsandri se dovedeşte un prieten adevărat. “va mirosi cartea îmbelşugat şi pestriţ. Uneori. sunt de acord cu afirmaţia „Nu sunt decât doua căi pe lume: omenia şi neomenia”. sensibil şi iubitor. el dă numai indicaţii scenice prin intermediul didascaliilor (”merge la balustrada vaporului”).’’am să mor cu tot ajutorul lor’’. Considerându-se un neînţeles. “trei săptămâni”. îşi ascunde capul între perne . evocând natura dezlănţuită şi crudă şi. o înlănţuire de poveţe. . iertarea poate ameliora relaţiile interumane. Fragmentul dat aparţine genului dramatic deoarece: . . Bălcescu iubeşte cu patimă România. Anton Pann!”. eu nu mai cred!” . a se afla. care se manifestă prin respectul faţă de semenii de lângă tine şi prin ajutorul pe care-l acorzi în toate situaţiile. *Mai bine ţi-ai toarce pe limbă vorbele înainte de a le rosti. Sens conotativ cu “talpă” şi “drum”: *În familia noastră. Metafora “neadormiţii. prin formule specifice oralităţii: “.numele fiecărui personaj este menţionat înaintea replicii. Lucian Blaga face trimitere la cartea orientală în care înţeleapta Şeherezada începe să povestească întâmplări pline de tâlc.

Dacia rosteşte aceste cuvinte şi cu o uşoară ironie. ea nu se poate abţine să nu afirme cu o uşoară răutate şi invidie în glas că are “Şi milioane tot cam pe-atâtea… Se vede că de când era în faşă a strâns în fiecare an câte unul”. variaţia stilistică. doleanţă. considerând moştenirea pe care Tache ar putea să le-o lase ca fiind unica speranţă: “Singura nădejde e tot frate-tău. sau. Bineînţeles. ceea ce denotă că odată relaţia dintre ei fusese mai apropiată: “Vrea să se facă hagiu…era o veche dorinţă a lui”. trebuie să se fi îmbarcat la Constanţa pentru Constantinopole”. Faptul că se menţine foarte bine la vârsta lui şi nu se îmbolnăveşte devine “enervant”. strâmbând din nas. Dumnezeu este în tot şi în toate. dimpotrivă. prin prefaceri în elemente ale naturii ce se insinuează apoi în componente ale spiritul uman: “îl întrupezi în floare şi-l ridici în palme”. În viziunea lui Zamolxe. mărcile subiectivităţii. “de când era în faşă”. tot prin intermediul replicilor sale: când Spirache ajunge la concluzia că fratele său are “exact şaptezeci şi ceva de ani în cap”. 10. a ridica 2. iar substantivul “catastrofă” ilustrează un eveniment tragic. reprezentate de pronumele şi verbele la persoana I. Rolul expresiv al punctelor de suspensie: Punctele de suspensie din prima replică a Chiriachiţei au rolul de a atrage atenţia asupra spuselor sale şi reprezintă o pauză de gândire a personajului privind mult aşteptata moştenire. ca urmare. dorinţă = năzuinţă. “catastrofă”. amintindu-şi învăţăturile Divine. dacă acesta nu va avea de gând să trăiască o sută de ani. De asemenea. aspiraţie. Şeful le porunceşte să plece. “o vreme”. deoarece textul este corect din punct de vedere gramatical. (membrul inferior al corpului omenesc) *Mihaela are o veioză cu picior. sunt de acord cu citatul menţionat mai sus deoarece cred că iertând o persoană care a greşit faţă de noi. Se identifică. va trece suta. 3. ne-nţelegând-mi rostul. a-şi lua inima în dinţi. “Atâta n-are… Dar pe jumătate şi poate şi mai bine.În primul rând. 9.(suport) *Şi-a cumpărat scaune cu picioare de metal. Transformare în vorbire indirectă: Chiriachiţa spune că singura nădejde este tot Tache. “livadă”. Sensul structurii “ Splendidă catastrofă”. deoarece în text există figuri de stil: metafore -”neam de urşi”. El se scuză spunând că aşa i-a lăsat Dumnezeu. *Ţipa ca din gură de şarpe. moţăie = picoteşte. “ăsta”. umil. izvorul pe care-l laşi “să-ţi curgă pe picioare”. doar ca să păstreze aparenţele. Polisemia cuvântului “picior”: *La meciul de fotbal. apoi îşi dau seama că apucaseră într-o direcţie greşită şi se întorc. Miza face o aluzie subtilă la eventualitatea unei catastrofe asemănătoare şi în cazul unchiului Tache. necăjiţi şi nepricepuţi să se poarte şi-l roagă pe şef să fie mai înţelegător cu ei. la felul în care a pornit-o. Ajunşi pe peron. 8. îl blestemă şi îl jigneşte. “orb bătrân” şi personificarea “…Voiam să răzvrătesc/şi munţii…”. El este gândul tăinuit în suflet. din inimă. 5. Un cuvânt/ structură reprezentativ(ă) pentru fiecare dintre următoarele registre stilistice ale limbii: colocvial. trăsătură ce reiese în . Spirache nu este capabil să vorbească despre fratele lui mai mare decât cu date aproximative. ea îşi exprimă de faţă cu ginerele său speranţa că Tache. se răsteşte la unul dintre călători. trebuie să menţionez că există persoane care cer iertarea ca o formalitate. În acest caz nu cred că afirmaţia lui Iordache Golescu mai este valabilă. Oximoronul “Splendidă catastrofă” alătură doi termeni aflaţi în antiteză. ca trăsătură definitorie a Chiriachiţei este ilustrată în mod indirect. parantezele de autor/ indicaţiile scenice: “SPIRACHE (modest)”. rol. “apele”. “munţii”. mult”.“ăla”. Chiriachiţa este superstiţioasă. va pieri pe vapor în călătoria spre Ierusalim: “O avea Dumnezeu milă şi de voi şi l-o lua vreun curent pe vapor”.Singura nădejde e tot frate-tău. apus. de adresarea directă la persoana a II-a. Scrierea cu majusculă a cuvântului “Orbul” se motivează prin faptul că defineşte un substantiv propriu. deoarece duşmanul continuă să joace rolul lupului în haină de oaie şi să-şi urmărească în continuare interesele meschine fără să ţină cont de principii morale.”prund de înţelepciune”-. *M-a înspăimântat gheţarul din ochii tatălui tău. prin comunicarea cu Dumnezeu. 2. “păi”. Tache…”. cei trei ţărani se reped spre locomotivă când aud glasul conductorului. în Universul întreg. fapt ce-i stârneşte acestuia mânia şi revolta: “Voiam să răzvrătesc/ şi munţii împotriva ta”. opinia lui Zamolxe este în concordanţă cu adevărurile din Biblie şi asemănarea lui Dumnezeu cu un orb bătrân mi se pare cea mai potrivită pentru ca poporul neînţelegător să priceapă că nu e bine să arunci cu pietre. Subiectul al II-lea Transformarea dialogului în vorbire indirectă: Nicolae Tabără. “ceruri”. fapt ilustrat de exclamaţia de la început: “Ţi-ai găsit!”. Indici de spaţiu: “munţii”. Una dintre calităţile generale ale stilului este corectitudinea. când i-am spus că nu eşti la şcoală. după care continuă să săvârşească aceleaşi greşeli. de asemenea. regional: “fistichiu”. jargon: “parol”. Meschină şi lipsită de scrupule. pentru că îi este scârbă când îi vede şi. este sincer cu sine însuşi şi are demnitatea de a recunoaşte că într-adevăr a greşit. consider că iertarea este un drept ce nu trebuie acordat gratuit. Sinonime: amurg = asfinţit. Varianta 97 1. În concluzie. minunat. pe care fiecare dintre noi “îl purtăm de mână”. proşti. 4. 6. Sens conotativ cu “gură” şi “gheţar”: *Ca de obicei. feciorul şi baba privesc rugător la şeful care ţăcănea biletele şi care îi privea cu dispreţ. viguroasă. parabola cu Orbul.un personaj din Biblie. Caracteristici ale monologului dramatic: o caracteristică a monologului dramatic este didascalia din incipitul textului (”singur”) care evidenţiază faptul că în scenă nu mai există alt personaj decât Zamolxe şi. “sat”. 9. rost = chemare. “SPIRACHE (îi taie vorba)”. Prin această replică. a avea inima deschisă. dar. Spirache nu se arată foarte interesat de banii lui Tache: “[…] eu. consider că acest lucru este posibil doar dacă vinovatul nu este dominat de orgolii. unele mai grave. Ea este interesată numai de partea materială a vieţii. mai ales. neologic: “favoarea”. este un merit de care trebuie să beneficieze doar cei care dovedesc dorinţa şi forţa de a-şi schimba comportamentul pentru că. iertare. “e mult de-atunci” 6. el face gură din orice. ci. acesta nu poate discuta decât cu sine însuşi. fiind iritată pentru că bărbatul avea o grijă excesivă pentru viaţa lui. viţă. întrucât ea spera ca el să moară mai repede şi ca familia să-i moştenească averea colosală. repetarea adverbului “mult” ilustrează o perioadă îndelungată ce s-a scurs de la încercarea lui Zamolxe de a-i creştina pe daci. “Azi-noapte. îl poţi transforma în cel mai devotat prieten. Varianta 96 1. Sinonime: neam = popor. a avea inima de gheaţă. mi-ai lovit/ cu pietre vorbele”). râvnă. ori fără bani…tot gazeta aia o s-o citesc…”. 3. În enunţul “E mult de-atunci. Conductorul strigă să se urce în tren şi. întrucât adjectivul “splendidă” se referă la ceva măreţ. “gentilă”. ori cu bani./ când astfel le vorbisem despre tine/ în dimineaţa ceea?”. “naufragiu”. sugerând astfel şi o stare emoţională. înserare. poftă. Chiriachiţa este caracterizată în mod indirect prin vorbele şi prin modul de gândire. a jura cu mâna pe inimă 4. *Bolnavul se făcuse gheţar. 5. Mihai şi-a luxat piciorul. *Din îmbinarea silabelor accentuate şi neaccentuate dintr-un vers rezultă piciorul metric sau măsura versului. 8. “Pe cum a pornit-o”. fratele acestuia. cu glas aspru. vânjoasă = puternică. a fi cu inima împăcată. aşa cum reiese din text: Din cauza diferenţei de vârstă (“el e mai mare cu douăzeci şi vreo câţiva decât mine”) între Tache şi fratele lui nu există o relaţie foarte apropiată. Relaţia dintre Tache şi Spirache. 10. că doar e om învăţat. […]”. În al doilea rând. Miza consideră că. Şeful îi aruncă biletele şi-l admonestează jignindu-l. poate. Invidia. Înţelepciunea domoleşte “veninul” lui Zamolxe. ca pe ceva protocolar. avidă de îmbogăţire. menire. incerte: “are exact şaptezeci şi ceva de ani în cap… Cam p-aci”. Conflictul dintre Zamolxe şi poporul său este cauzat de incapacitatea dacilor de a înţelege menirea profetului lor (”dar tu. sugerând timpuri ancestrale. Nicolae cumpără două bilete până la Salva. epitete -”religie nouă şi vânjoasă”. trânteşte geamul ghişeului. un dezastru. După părerea mea. 7. iertând un astfel de duşman. nădejde = speranţă. plecat pe mare cu vaporul. Expresii/locuţiuni cu substantivul “inimă”: de la inimă la inimă. “un orb bătrân”. Alte trăsături ale monologului dramatic sunt interogaţia retorică din final “De ce mi-au sfârticat cu pietre gura. Orice om este fiul lui Dumnezeu. trebuie să înveţi ce este iubirea. Replica -“Ţi-ai găsit! Cumnatul Tache să răcească… Se păzeşte de răceală de e şi enervant. Tache…[…]” ). Două particularităţi ale construcţiei dialogului dramatic: existenţa replicilor şi precizarea numelui personajelor înaintea fiecărei replici (“CHIRIACHIŢA: Ţi-am mai spus eu…. Totuşi. parol…”-reflectă exasperarea Daciei faţă de cumnatul Tache şi de starea lui de sănătate. 7. accident ce i-ar putea îmbogăţi imediat. a revolta. înţelegerea şi compasiunea pentru semenii tăi. îi oferim posibilitatea de aşi corija comportamentul şi atitudinea şi de a nu mai repeta în viitor aceeaşi greşeală. În ceea ce priveşte moştenirea. deşi este sigur că el va fi moştenitorul (“Păi n-are cui s-o lase… Singurul lui moştenitor sunt eu […]” ). Spirache îi cunoaşte fratelui său năzuinţele sale vechi. *Are casa aşezată la piciorul dealului.”dimineaţa”. numărându-şi banii unsuroşi pe marmora albă a ghişeului. a răzvrăti = a răscula. naţiune. “Îl prefaci în soare şi-l aduni cu ochii”. atitudine care-l determină pe bătrânul Nicolae să-şi ceară. Indici de timp: “zilele”.

“uliţele”. omul nu poate face tot ceea ce îşi doreşte. în schimbul unor lucruri străine. personajul martor. “neamul” etc. nu găseai doi oameni să nu fie neamuri…doar venetici”. dacă vrea să-şi întemeieze o familie sau nu. astfel fiind creată o imagine vizuală deosebită a Capitalei din acea epocă. este exprimată. noroc = soartă. fineţe. conferind exprimării delicateţe. Registrul stilistic cult: “picturi murale alegorice. Câmpul semantic al cuvântului “armă”: “iatagane”. ştie cum să-şi primească prietenii. făcându-i cunoştinţă acestuia cu personajele şi întâmplările acţiunii. trăsături ce reies în mod indirect din faptul că “Pascalopol însuşi deschise uşa”. în replica rostită de doctorul Micu. *Era vremea să îi ajute pe ceilalţi. Subiectul al II-lea Transformarea dialogului în vorbire indirectă (un fragment din opera “În curte la Dionis” de Mircea Eliade) Orlando îi spune lui Adrian să-l însoţească. În ceea ce priveşte iubirea. care. Adrian îşi doreşte din răsputeri să-şi amintească numele respectivei persoane. se opreşte din mers. aceştia având o puternică legătură spirituală cu ţinutul natal: “ am fost legaţi de pământul ăsta”. a fi liber în alegerile tale şi în acţiunile tale. (Jean Jacques Rousseau) Sunt de acord cu afirmaţia lui Jean Jacques Rousseau şi anume că “ Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc. de prost-gust. Proverbul “ n-a dat vrabia din mână pe cea de pe gard…” sugerează ideea că locuitorii din satul în care a crescut şi doctorul Micu. vină = culpă. decât una de pe alte meleaguri. Adjectivul înalte reliefează masivitatea clădirii. precum şi marcarea stărilor afective. ne-am iubit uliţele şi casele bătrâneşti”. un veritabil reprezentant al clasei burgheze. Există şi un al doilea narator homodiegetic. căsătoria. Întrerupându-l din ceea ce intenţiona să facă. “săgeţi exotice”. Felix. aceştia având posibilitatea de a acţiona după propria voinţă. aşa de rezervat şi convenţional”. unde vrea să examineze vitrina. ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc” şi consider că este definiţia ideală pentru ceea ce înseamnă libertate. 3.30. “Interiorul i se păru lui Felix cu mult mai rafinat decât şi-ar fi putut închipui. 4. Orlando. “anticamera”. el este liber să-şi aleagă meseria. De exemplu. reies indirect din prezentarea casei mobilate cu distincţie a lui Pascalopol: “La capetele scării vegheau doi copii din marmură”. 5. Libertatea este o acţiune conştientă a oamenilor. 8.dialogul: “Maria: Nelegiuiţilor…Adică…ce mai vorbesc eu de clacă…” . este liber să se stabilească unde vrea. “ai zvântat-o”. Scriitorul este prezent numai în didascalii: “Octav (mişcat)…”. 4. Textul aparţine genului dramatic întrucât modul de expunere dominant este dialogul: “Octav (mişcat): Unchiule…/ Maria: Nelegiuiţilor…Adică…ce mai vorbesc eu de clacă”. Este utilizată forma de plural a pronumelor personale la persoana I. Variaţia stilistică se defineşte prin limbajul solemn care alternează cu cel familiar (colocvial) şi cu cel popular. Vocea este singurul reper al acelei persoane care l-a marcat. greoi. în textul dat. libertatea nu trebuie înţeleasă ca un abuz de drepturi şi de putere. supărătoare. Mărci ale oralităţii: . *Georgescu a apăsat cuvântul “nobil” atunci când s-a referit la tatăl lui. de o nobleţe desăvârşită. pe câtă vreme aveai norocul aici”. în uniformă de asociaţie goliardică. să aleagă dacă vrea să înveţe sau nu.“Ne-am iubit târgul în care ne-am deschis ochii. nu există neclarităţi în exprimare şi în transmiterea mesajului: “Otilia sună apăsat soneria electrică. Numele personajelor se menţionează înaintea fiecărei replici. unei epoci clasice. 7. Adrian se scuză politicos. Leonida Pascalopol. religia după propria dorinţă. omul face parte dintr-o societate în cadrul căreia el interacţionează cu alţii şi în cadrul căreia se supune anumitor legi înfiinţate tocmai în scopul menţinerii unui echilibru. ci înseamnă a te bucura de drepturile tale atâta timp cât nu îngrădeşti drepturile celorlalţi. 3. de a alege şi de a decide în legătură cu propria persoană. nu găseai doi oameni să nu fie neamuri”. *Demnitatea stilului este dată de folosirea cuvintelor cuviincioase. Eleganţa. în ce ţară vrea şi chiar liber să-şi schimbe naţionalitatea. 7. politicos. în ipostază de martor al evenimentelor. Polisemia cuvântului “vreme”: *Am stat multă vreme pe gânduri fiindcă nu ştiam ce alegere să fac. măsliniu la faţă. În altă ordine de idei. Adjectivul fumurii sugerează vechimea acesteia. rude. Ataşamentul doctorului Micu faţă de locurile natale: “am fost legaţi de pământul ăsta” . greşeală. gusturile rafinate. Prin faptul că “Pascalopol însuşi deschise uşa” este sugerată politeţea şi distincţia unui moşier şi burghez rafinat. este un personaj distins. 8. fără a influenţa libertatea celorlalţi din jur. Un efect stilistic obţinut prin folosirea punctelor de suspensie în textul dat îl constituie crearea unor pauze meditative. însă societatea îi oferă libertatea de a-şi controla propria viaţă. “Un mare chilim vechi. “tânăr student de universitate germană. 2. . 2. Calităţi ale stilului: *Claritatea . nu este obligat să acţioneze împotriva dorinţei sale. are sens: “Într-o vreme. a cunoaşte = a şti. Adjectivele fumurii şi înalte exprimă ideea că respectiva clădire aparţine Bucureştiului vechi. “sonerie”. Neologisme: “forjat”. În concluzie. o acoperea”. El nu este silit să facă lucruri pe care nu le doreşte. de bună calitate. Sinonime: neam = familie. Varianta 98 1. În primul rând. dar de factură îngrijită”. adică să nu dea vrabia din mână pe cea de pe gard”. exprimarea este logică. “uniformă de asociaţie goliardică”. zicând că se află în căutarea sălii catalane. “vlagă”. care ştie cum să-i trateze pe cei din jur. aşa de rezervat şi convenţional”. de unde reiese că este un domn cu o cultură solidă. cam convenţionale şi reci. în târgul acesta. oaspeţii. locuitorii acelui sat nu erau dispuşi să-şi asume riscul de a găsi “un noroc străin. “Interiorul i se păru lui Felix cu mult mai rafinat”. Perspectiva narativă modernă defineşte punctul de vedere al naratorului omniscient (heterodiegetic) şi omniprezent asupra evenimentelor relatate la persoana a III-a. relaţiile dintre personaje sunt încărcate de tensiune. “stucuri”. ceea ce denotă o solidă educaţie şi o eleganţă desăvârşită: “el însuşi conducea pe tinerii oaspeţi în apartamentul lui”. cu trăsături fine şi ascuţite”. dar totuşi gravă. pe care o “ştiau părinţii”. “omul. “el însuşi conducea pe tinerii oaspeţi în apartamentul lui”. o persoană de o nobleţe deosebită din înalta societate. astfel încât aceştia să se simtă respectaţi.”. 6. De aceea. o voce clară. Leonida Pascalopol este caracterizat şi în mod direct prin ochii lui Felix. Libertatea de conştiinţă este dreptul oricărui cetăţean de a avea o opinie proprie în orice domeniu de activitate. pe care nu o ştia: “Aveam destule fete frumoase aici […] De ce era să alergi în alte părţi?”. a fi liber nu înseamnă a fi stăpânul absolut al lumii. “pistoale cu mânere sidefate”. astfel încât să se simtă bineveniţi în casa lui. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre libertate: “ Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc. Varianta 99 1. prin relatare la persoana a IIIa. este mediatorul între naratorul obiectiv al romanului şi cititorul fictiv.cuvintele din text sunt folosite cu sensurile lor de bază bine cunoscute. dar care i-a scăpat din minte. “n-a dat vrabia din mână pe cea de pe gard” 5. Gazda. şansă. în care cititorii îşi pot contura propria imagine asupra întâmplărilor şi descrierilor prezentate. o calitate generală a stilului. proverbe: “să dibuieşti”. despre care nu ştiau prea multe. ci trebuie înţeleasă ca o posibilitate de a alege după propria voinţă şi în legătură cu propria persoană. aşa de rezervat şi convenţional”. Claritatea. Sens conotativ al cuvintelor “a acoperi” şi “a apăsa”: *Gloria şi faima l-au acoperit pe tânărul care a ţinut piept duşmanilor. Moduri de expunere: dialogul. În text nu este prezentă exprimarea vulgară. “frontoane”. prin cuvinte cu sensurile lor de bază bine cunoscute: “pământul”. Adrian spune pur şi simplu că asta e ora pe care i-a fixat-o. a identifica. fiind presărat şi cu elemente de umor: “Într-o vreme. în culori dulci de otavă. un nume simplu. “casele bătrâneşti”. a unei ordini sociale. surprins. 9.mod indirect din acţiunile sale. fără a-i priva pe ceilalţi de libertatea lor. “pe pereţi se vedeau tablouri alese cu gust”. 9. 10. “biroul avea o masă simplă de stejar”. senină. 6. notate de autor în indicaţiile scenice: “Chiriachiţa dă o pasenţă”. ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc”. extrem de rafinat: “cunoscând numai omul. cam convenţionale şi reci. monologul şi descrierea. Aşa cum reiese şi din proverb. emoţionale ale personajelor. Orlando vrea să afle de unde ştia Adrian de 4. Sentimentele de dragoste profundă şi ataşament faţă de “uliţele şi casele bătrâneşti” sunt comune tuturor locuitorilor respectivei localităţi. dar de factură îngrijită”. nu au renunţat la ceea ce aveau şi cunoşteau deja.cuvinte şi expresii populare. Stilul nu este confuz. în târgul acesta. eleganţă: “se vedeau chiar picturi murale alegorice. vrând să afle cine a stabilit ora asta. fericire. conflictuale. faptul că scurgerea implacabilă a timpului şi-a lăsat o amprentă vizibilă asupra clădirii. baftă. Acţiunea. cunoscând numai omul. “arhitectură”. întrucât toţi oamenii care aparţineau acelor meleaguri şi-au iubit pământul. “rafinat”. era de preferat ca un fecior să-şi aleagă nevastă o fată din satul lui.

de o nobleţe desăvârşită:”rezervat şi convenţional”. fu unul de mânie. limitată şi condiţionată de lege. În caz contrar ea riscă să devină o libertate negativă. 10. urmat de confuzie. “neliniştit”. Nu-şi poate stăpâni emoţia. “revolta”. intră la cinematograf. orgolii = trufii. Slavici) Ghiţă i se adresează lui Lică. “emoţie”. agresiv. Dar obsesia femeii iubite este atât de puternică. Lică îşi dă seama că ar fi fost mai bine să fi ascultat de Răuţ şi să fi lăsat o slugă la cârciumă. sunt de accord cu afirmaţia lui Aristotel conform căreia la baza oricărei societăţi democratice stă libertatea. Patru expresii/ locuţiuni care conţin cuvântul “braţ”: “a lua la braţ (pe cineva)”. o caracteristică a oricărei societăţi democratice constă în exercitarea libertăţii atâta timp cât aceasta nu încalcă libertatea celor din jur. 8. vanităţi. 7. “Pe pereţi se vedeau tablouri alese cu gust”. Calitate generală/ particulară a stilului prezent în text: Claritatea . Comentariu: Gelu trece printr-o serie de stări sufleteşti după ce citeşte biletul din care află că iubita sa. care a fost a lui totdeauna şi care avea un rol foarte important pentru echilibrul său emoţional. femeia care nu avea secrete faţă de el. care a fost a lui în întregime. “Pascalopol însuşi deschise uşa”. nici libertatea nu ar exista daca nu s-ar manifesta opusul ei: constrângerea. Gelu este confuz. fără să lase urme sau cicatrice. nu putea să-şi imagineze femeia iubită la braţ cu alt bărbat. tot ceea ce se află în jurul lui îl leagă şi îi aduc aminte de Adriana. Astfel. “surâdea”. însă un alt tovarăş care îi însoţea intervine şi mărturiseşte că el se teme de faptul că Ghiţă s-ar putea să-i mint . Perspectiva narativă utilizată în text este omniscientă. În opinia mea. Leonida Pascalopol reprezintă tipul burghezului rafinat. “cu trăsături fine şi ascuţite”. există personaje (Gelu. “Politica”) Toate categoriile fundamentale după care omul interpretează lumea se grupează într-un lung şir de binarităţi: bine-rău. Prin punctele de suspensie din text. o femeie. “orgoliu”. “a da braţul (cuiva)”. “plângea”. încât face tot posibilul să se îndepărteze de locurile ce îl legau de femeia pe care a iubit-o. deoarece ea trebuie să se încadreze întotdeauna în nişte parametrii ai decenţei. refugii = ascunzători.10. Fragmentul prezentat este un text narativ deoarece are acţiune. Caracteristici ale prozei realiste: Utilizarea tehnicii detaliului în descrierea arhitecturală a casei lui Leonida Pascalopol reprezintă o caracteristică a prozei realiste: “Ferestrele şi încăperile erau înalte. În concluzie. însă consider că aceasta presupune şi respectarea unor legi morale ori civice. Adriana. “(a primi) cu braţele deschise”. După ce conştientizează că l-a părăsit iubita. uşile erau largi şi cu frontoane de lemn bogat ornamentate. încât merge fără ţintă pe străzile pe care nu le mai recunoaşte. mânie = furie. Ghiţă îi dă replica şi îl asigură că banii nu îl vor ţine legat de Lică. neînţelegând faptul că Adriana. Aşadar. se poate spune că libertatea este. adăposturi. ştearsă. tavanurile decorate cu stucuri”. sperând ca aceasta imensă durere ar putea fi uitată. spunându-i ca să-i lase lui banii. sperând că va găsi mângâiere într-o plimbare prin oraş ori prin vizionarea unui film. Dorinţa de alinare este aşa mare. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre libertate: “Principiul guvernământului democratic e libertatea” (Aristotel. prin faptul că fiecare personaj este dominat de o trăsătură definitorie. nu avea orgolii sau momente în care se închidea în sine. Varianta 100 1. să îl părăsească. Lică îi răspunde că va lua banii cu el pentru că ce-i în mână nu-i minciună. de I. pe străzi pe care nu le cunoştea”. Realizarea de tipologii atestă realismul operei. ale cărei întâmplări sunt povestite la persoana a III-a. prin monolog. însă îşi exprimă această dorinţa cu o oarecare teamă. “descumpănea”. Subiectul al II-lea Transformarea unui dialog în vorbire indirectă ( fragment din “Moara cu noroc”.cuvintele din text sunt folosite cu sensurile lor de bază bine cunoscute. 2. apoi se duce în pivniţă să aducă vin rece. avea să-l părăsească. Primul sentiment a fost de mânie. naraţiunea la persoana a III-a şi focalizarea zero (”dindărăt”). “Interiorul i se păru lui Felix cu mult mai rafinat”. Adriana) şi este prezent şi naratorul. nu există neclarităţi în exprimare şi în transmiterea mesajului: “Primul gând al lui Gelu. acesta încearcă să-l liniştească spunându-i că poate este mai bine aşa. adevăr-minciună etc. Sinonime: brutal = dur. cu o anumită dimensiune socială şi psihologică. 5. nu reuşeşte să înţeleagă cum putea. se sugerează tensiunea şi implicarea emoţională a personajului-narator 3. o mulţime de sentimente îi invadează sufletul. violent. paradoxal. sfârşind acele rânduri. l-a părăsit. Iese din casă fără să poată gândi. Câmp semantic al “sentimentelor”: “mânie”. Rămas singur cu tovarăşii săi. Pereche de antonime: surâdea ≠ plângea 4. “copleşit” 6. “Umblă fără ţintă. dar iese fără să observe că filmul nu se terminase.” 9. Spaţiul unde se desfăşoară acţiunea aparţine perspectivei realiste şi anume străzi şi repere de clădiri din oraşul Bucureşti: “străbăteau Calea Victoriei de la capătul dinspre Dâmboviţa până în apropiere de Biserica Albă”. “a ţine în braţe”.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful