Rezolvare varianta 1 I. 1.

Expresii/locuţiuni: a şti ca pe apă; a bate apa-n piuă; a da apă la moară; a fi o apă şi-un pământ; apă de ploaie; apă chioară; apă la plămâni; a căra apă cu ciurul; a trece ca gâsca prin apă; a-i lăsa gura apă; 2. Sinonime: treieră = trec, vântură, calcă; văpaie = flacără, lumină; muche = creastă, margine, pisc; brazde = unde, valuri; 3. Sens conotativ: Un val de bucurie l-a cuprins pe neaşteptate. Îşi alungă din minte umbra amintirilor urâte. Am simţit deodată un val de emoţie care m-a copleşit. Nu am nicio umbră de îndoială că va promova examenul. 4. Expresivitatea verbelor la imperfect (“păreau”, “păzeau”) denotă o acţiune incertă, de provizorat a imaginii naturii în momentul înserării, când “văpaia” lunii zugrăveşte imagini feerice; verbele la prezentul gnomic (care exprimă acţiunea fără a o raporta la un anumit timp, prezent atemporal-n.n.), predominante în poezie, transmit ideea eternizării naturii, a elementelor care compun tabloul fascinant al înserării, în antiteză cu efemeritatea omului, cu statutul său de muritor. 5. Tema naturii, motivul lacului/ motivul lunii/ motivul nopţii; 6. Ca figură sintactică de construcţie, inversiunea este o formă de dislocare bazată pe schimbarea ordinii normale a cuvintelor, o topică inversată: “molatece valuri”, “vechea zidire”, “ a lunei văpaie”. Inversiunea eminesciană are şi rol prozodic în măsura versurilor, precum şi valoare artistică în muzicalitatea poeziei. Antepunerea epitetului are funcţie stilistică, desăvârşind ambiguizarea sintactică a textului: “în vechea zidire”; “măreaţă comoară de aur”; “negrele trestii”. (Imaginarul poetic transpune artistic peisajul natural prin inversiuni repetate, în variante diverse, atât în grupul nominal cât şi în grupul verbal: “A ierbii/ Molatece valuri”; “a stâncelor muche pe cer zugrăveşte”; “domnitorii ai apei acestei”. etc.); 7. Imaginarul poetic: “În lac se oglindă castelul. A ierbii/ Molatece valuri le treieră cerbii.”; “Iar lebede albe din negrele trestii/ Apar domnitorii ai apei acestei”. 8. Epitetul cromatic în inversiune “negrele trestii” aşezat în antiteză cu epitetul cromatic “lebede albe” conturează o imagine vizuală a lacului (motiv romantic eminescian). O altă figură de stil este metafora lunii - “comoară aprinsă”-, exprimă fascinaţia poetului faţă de astrul tutelar, ca simbol al vrăjii pe care o exercită asupra lumii. “Perdelele-n geamuri scânteie ca bruma” - comparaţie, sugerează imaginea ferestrelor luminate care strălucesc aidoma brumei; “Iar lebede albe din negrele trestii” - antiteză la nivelul versului, realizată prin două epitete cromatice antitetice (alb/negru) compun o imagine impresionantă a lacului luminat misterios de razele lunii. 9. Caracteristici romantice: Poezia face parte din lirica romantică întrucât este descris un tablou nocturn al naturii, cu motive romantice specific eminesciene: luna, cerul, lacul. Imaginile vizuale se îmbină cu cele auditive şi motorii. Natura reuneşte două planuri - uman-terestru şi universal-cosmic -, creând astfel un peisaj nocturn mirific. 10. Prima strofă ilustrează imaginea feerică a castelului care se răsfrânge în lac, forma arhaică a verbului “se oglindă” accentuând plăsmuirea de basm conturată în incipit. Imaginarul poetic profilează un peisaj încântător, în care iarba înaltă de pe malul lacului, pe care o “treieră” cerbii (personificare), pare o prelungire fascinantă a apei, prin epitetul în inversiune “molatece valuri”. Inversiunea “vechea zidire” amplifică ancestralitatea naturii în armonie desăvârşită cu omul, prin comparaţia metaforică “Perdelele-n geamuri scânteie ca bruma”. Expresivitatea verbelor aflate la prezentul gnomic (care exprimă acţiunea fără a o raporta la un anumit timp, prezent atemporal-n.n.) -“se oglindă”, “treieră”, “scânteie” - permanentizează starea emoţională a eului liric, contemplarea extatică a naturii eterne. Subiectul II Text argumentativ: “Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.” (Octavian Goga, “Precursorii”) Consider că această idee filozofică enunţată de Octavian Goga exprimă adevărul artistic ce se ascunde în fiecare creaţie lirică de mare valoare. Este evident faptul că o poezie, dincolo de frumuseţea exterioară reprezentată prin figuri de stil sugestive, imagini poetice bine alese, transmite subtil diverse concepţii, sentimente, idei, stări, viziuni ale poetului. Rolul creaţiilor lirice nu este pur estetic, ci trebuie să emoţioneze, să impresioneze pe cel ce le citeşte, având o încărcătură emoţională, spirituală. De altfel, Titu Maiorescu afirma că poezia trebuie să îndeplinească două “condiţiuni”, una materială şi alta ideală, având rolul să “deştepte” imagini sensibile în fantezia cititorului. În altă ordine de idei, poeziile devin creaţii artistice în adevăratul sens al cuvântului când, după ce au fost citite, stăruiesc în mintea cititorului prin profunzimea, delicateţea, sensibilitatea, subtilitatea mesajului transmis. Astfel, aşa cum susţine şi Octavian Goga, adevărata poezie există, în sensul spiritual, abia în momentul în care îi sunt pătrunse tainele şi înţelesurile, reuşind să impresioneze mai mult decât nişte versuri iscusit alese. În concluzie, susţin că însemnătatea unei creaţii lirice este dată de “puterea” pe care o are asupra cititorului, de timpul – mai scurt sau mai lung – de dăinuire în gândurile sale.

Rezolvare varianta 2 1. Expresii/locuţiuni: a trece drumul; a trece de partea cuiva; a trece peste ceva; a trece la dezbateri; a trece sub tăcere; a trece în revistă; a trece peste greutăţi; a trece clasa; 2. Punctele de suspensie îndeamnă la meditaţie, sugerând totodată o puternică încărcătură emoţională a eului liric. 3. Sens conotativ: * Când s-a uitat la mine, avea fulger în priviri. * În ochii ei înlăcrimaţi sclipeau stele multicolore. 4. Expresivitatea verbelor la modul conjunctiv evidenţiază năzuinţa eului liric de a-şi împlini idealul poetic, stare care se perpetuează la nesfârşit, fără să se întrevadă înfăptuirea dorinţei: “săngăduie”, “s-audă”, “s-asculte”, “să moară”. 5. Tema condiţiei poetului în lume; motivul solitudinii; 6. Prezenţa eului liric: pronumele de persoana I singular:“m-”, “-mi”, “mele”, “mea”; verbe la persoana I singular: “am închinat”, “să trec”; 7. Sentimentul dominant: tristeţe, pesimism, suferinţă, scepticism, deprimare; 8. Primele patru versuri sunt străbătute de o tristeţe sfâşietoare, de o stare pesimistă a eului liric, exprimată prin lirism subiectiv şi evidenţiată chiar din incipit: “Pierdut în suferinţa nimicniciei mele”. Seria comparaţiilor din următoarele două versuri reliefează concepţia filozofică potrivit căreia în lume predomină răul, eul liric simţindu-se neînsemnat, confuz şi nesigur, lipsit de apărare şi stabilitate: “Ca frunza de pe apă, ca fulgerul în chaos”. Eul liric s-a închinat cu evlavie “ca magul la soare şi la stele” pentru a i se îngădui pătrunderea în “vecinicul repaos”. Epitetul în inversiune “vecinicul repaos” are valenţe metaforice, sugerând moartea, ca singură cale spre eternitate. 9. Figură de stil: epitetul “glasu-i singuratec” sugerează starea de solitudine a poetului într-o societate meschină, care nu-i înţelege aspiraţiile spirituale; metafora “o boabă e de spumă” sugerează efemeritatea poetului în lume; 10. Titlul “Pierdut în suferinţă” sugerează chinul lăuntric, starea de deznădejde profundă a eului liric, provocate de sentimentul izolării şi solitudinii în lume, tristeţea sfâşietoare pentru condiţia de muritor, pentru că se simte condamnat la anonimat. Alcătuit dintr-un adjectiv metaforic -”pierdut”- semnifică faptul că sinele poetic este copleşit de frământări lăuntrice, de “suferinţă”, punctele de suspensie prelungind starea de tristeţe şi de meditaţie asupra condiţiei artistului în lume. Subiectul II Dragă Mihai, Încă o dată regret că nu ai înclinaţii pentru cel mai inteligent sport din câte există, şahul, pentru că ai fi avut astfel prilejul să te bucuri împreună cu mine de excursia oferită de organizatori pentru toţi participanţii la concursul internaţional de şah de la Constanţa. Nici nu bănuiam că Delta Dunării este un adevărat paradis, unde strălucirea sălciilor aurii ce cresc pe grinduri m-a emoţionat nespus. Peisajul rezervaţiei naturale este unic, mai ales în amurg, atunci când lumina difuză plăsmuieşte o atmosferă misterioasă prin imaginile feerice de basm, care-ţi dau impresia de “altă lume”, de ceva ireal. Tot acum am văzut pentru prima oară egrete, iar silueta lor elegantă mi-a produs o emoţie cu totul aparte. 29.06.2007, Constanţa

Ceea ce m-a făcut să fiu mândru că trăiesc pe aceste meleaguri a fost faptul că toţi concurenţii veniţi din alte ţări au fost de-a dreptul încântaţi de sălbăticia naturii, iar uimirea lor s-a manifestat prin reacţii pline de entuziasm. Am făcut numeroase fotografii şi de-abia aştept să le comentăm împreună săptămâna viitoare, când ne vom revedea. De altfel, m-am împrietenit cu un japonez şi cu un francez, ceea ce-mi dă prilejul să exersez nu numai limba engleză ci şi limba franceză. Până când ne vom întâlni, te rog să transmiţi prietenilor noştri urările mele de bine, iar ţie îţi doresc distracţie plăcută la concert. Cu prietenie, Sorin/Sorina Mardare Rezolvare varianta 3 1. Polisemia cuvântului “pasc”: Ciobanii pasc oile pe câmp. (a păstori, a păzi) Oile pasc pe izlazul de la marginea satului. (a se hrăni, rupând cu gura iarba, plantele). [Sens figurat: În viaţă necazurile te pasc de pretutindeni.] 2 . Cratima: leagă două cuvinte pronunţate fără pauză (DOOM-2): “Una-i”; marchează absenţa vocalei “î”: “lumea-nchipuirii”; are rol prozodic, acela de a păstra măsura versurilor; 3. Lipsa acordului articolului posesiv la atributul substantival genitival contribuie la păstrarea ritmului (piciorul metric) şi a măsurii în versificaţie; poate fi şi o licenţă poetică motivată de acordul prin atracţie, adică articolul posesiv se acordă cu substantivul cel mai apropiat, “visării”. 4. Efect expresiv: Repetiţia adverbului “unde” construieşte enumerarea simbolică a locurilor care compun spaţiul terestru al naturii (”unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri”; “Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină”). Efectul expresiv al repetiţiei este susţinut, de asemenea, de valenţa divină a revelaţiei eului liric (”sfinţii”) privind iminenţa morţii/ condiţia sa de muritor. 5. Cele patru structuri care evidenţiază reveria eminesciana în text: ‘’Turma visurilor mele”,“pe-a visării lucii valuri” ,“lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite” “lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur” 6. Elemente de prozodie:- strofe de şase versuri (sextine); - rima împerecheată alternează cu cea îmbrăţişată; - măsura versurilor este de 15-16 silabe; 7. Prezenţa eului liric este argumentată de următoarele mărci lexico-gramaticale: - prezenţa pronumelui de persoana I singular “mele”; “eu”; - prezenţa verbelor la persoana I singular “(le) pasc” - adresarea directă prin:utilizarea pronumelui de persoana a II-a singular: “tu” (vocativ), “te”;- adresarea directă prin prezenţa verbelor la persoana a II-a singular: “Mergi” (imperativ); 8. Imaginarul poetic transfigurează realitatea concretă, a cărei interpretare specific eminesciană implică reflectarea sensibilă a iubirii şi a morţii, prin funcţia expresivă şi estetică a imaginilor vizual-cromatice: strălucirea aurului (”oi de aur”, “flori de aur”) sugerează extazul spiritual al eului liric şi perfecţiunea naturii interioare/exterioare; argintiul lunii armonizează motivele cosmice (soarele şi stelele) sugerând feeria şi candoarea emoţiei lirice (”luna argintie […] basmele copile cresc”); “laur verde” ilustrează victoria speranţei pusă în antiteză cu structurile “ramurile negre” şi “moartea cu-aripi negre” care trimite către prăbuşire spirituală, către moarte. 9. Versurile sugerează ideea unui univers magic, în care se păstrează candoarea şi strălucirea spirituală a basmelor. Astru tutelar în lirica eminesciană, “luna argintie” (epitet cromatic) are puteri supranaturale asupra lumii, iar prin comparaţia cu soarele “palid dulce” îşi extinde vraja şi în timpul zilei, prin inversiunea “a stelelor ninsoare”. Luna, noaptea, stelele sunt motive recurente în poezia eminesciană, evidenţiind apartenenţa la romantism. Astfel, tabloul naturii este unul nocturn, învăluit în mister, luminat doar de aştrii cereşti ale căror “straturi luminoase” creează cadrul propice pentru starea extatică de visare. 10. Antiteza din ultima strofă aşază în opoziţie (contrast) lumea imaginară a fericirii, “lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite”, cu lumea reală “lumea cea aievea, unde cu sudori muncit”, sugerând contradicţia extaz-nefericire. Subiectul II Text argumentativ: “Prea multă indulgenţă şcolară e un fel de inflaţie de valori” (G. Călinescu, Aforisme şi reflecţii). Sunt de acord cu afirmaţia lui George Călinescu privind indulgenţa şcolară care, dacă este prea multă, duce la scăderea valorilor umane. Formarea personalităţii şi a culturii individului se pregăteşte încă din perioada şcolii. Un prim argument este imprimarea ideii că, în lipsa unei educaţii corespunzătoare, omul nu se poate afirma în totalitate, ceea ce duce la diminuarea valorilor sale spirituale. Cu alte cuvinte, la vârsta adolescenţei, se poate imprima cu uşurinţă o întreagă paletă de trăsături caracteriale şi de comportament, iar prin pregătirea continuă şi serioasă se poate forma şi o cultură generală solidă. De aceea, exigenţa profesorilor este esenţială pentru fiecare dintre noi, corectitudinea notării şi conştientizarea permanentă a elevului privind nivelul de pregătire la care se află constituie principalele pârghii pentru formarea acestuia atât caracterial cât şi spiritual. Elevul trebuie să fie mereu impulsionat de către cadrele didactice, dar totdeauna să existe stimuli diversificaţi dar cu acelaşi scop: educarea în mod eficient şi reliefarea eventualelor talente sau valori. De pildă, atunci când un profesor acordă note mari, fără acoperire în cunoştinţele elevului, se produce o adevărată “inflaţie de valori”, întrucât se uniformizează, prin diminuare, competenţele fiecăruia. Prin urmare, afirmaţia “Prea multă indulgenţă şcolară e un fel de inflaţie de valori” conform căreia severitatea şcolară, în scop instructiveducativ este necesară în stabilirea unei direcţii către găsirea identităţii de sine şi formarea personalităţii în plan spiritual şi cultural, are o baza bine întemeiată, reprezentând un adevăr universal-valabil. Rezolvare varianta 4 1. Sintagma “deolaltă amândoi” pare a fi un pleonasm, întrucât cele două cuvinte sunt apropiate ca sens. Eul liric foloseşte această alăturare a cuvintelor pentru a accentua distanţa dintre cei doi îndrăgostiţi, imposibilitatea împlinirii cuplului erotic: “tot mai departe, deolaltă amândoi”. 2. În versul “Departe doară luna cea galbenă - o pată”, linia de pauză se foloseşte în interiorul enunţului pentru a delimita apoziţia explicativă “o pată”, referitoare la “luna cea galbenă”. Linia de pauză are rol stilistic, deoarece atrage atenţia şi asupra atitudinii afective a eului liric, marcând totodată intonaţia deosebită ce exprimă admiraţia. 3. Sinonime: tot = întreg; un pâlc = un stol; pierzându-se = depărtându-se; suferitoare = triste; 4. Sens denotativ: Îmi place să mă dau pe gheaţă iarna. Sens conotativ: El are o inimă de gheaţă. 5. Figuri de stil: “Oceanul cel de gheaţă” – metaforă ce simbolizează imposibilitatea împlinirii sentimentului de iubire. “luna cea galbenă” – epitet cromatic, ce ilustrează tristeţea astrului tutelar, ca martor tăcut al iubirii pierdute. 6. Mărci lexico-gramaticale: - verbe şi pronume la persoana întâi: “noi”, “mi-aduc aminte”, “mi-apare”, “mă –ntunec”, “îngheţ”; vocativul “iubito”; - adresarea directă - prezenţa persoanei a II-a singular: “tu”, “te pierzi”. 7. Versurile sunt lungi, având măsura de 13-14 silabe şi rima împerecheată. 8. Caracteristici ale poeziei romantice:- tema iubirii;- sentimente romantice ale eului liric: nefericire, tristeţe, melancolie provocate de imposibilitatea iubirii; - spaţiul cosmic este simbolizat prin cadrul nocturn, în care luna şi stelele sunt motive romantice 9. Titlul “De câte ori, iubito…” este reluat în incipitul poeziei pentru a accentua suferinţa provocată de rememorarea clipelor de fericire pierdută. Vocativul “iubito” constituie tânjirea disperată a eului liric, iar punctele de suspensie prelungesc, parcă, într-un timp nedefinit, sentimentul de melancolie. 10. Incipitul poeziei reia titlul, “De câte ori iubito…”, exprimând suferinţa eului liric la amintirea iubirii trecute, care are efect dezolant asupra sensibilităţii poetice, simbolizat prin metafora “oceanul cel de gheaţă” care-i chinuie sufletul. Revenirea iubirii, sugerată prin epitetul metaforic şi cromatic “bolta aurie”, este imposibilă, întrucât la orizont nu se arată nicio stea, ca simbol al deznădejdii. Subicetul II Pârâul Rece, 29.06. 2007

Dragă Carmina, Mă aflu în tabăra de la Pârâul Rece, unde îmi petrec o săptămână din vacanţa de vară, împreună cu un grup de colegi. Totul aici este minunat, vremea este superbă şi am parte de relaxarea mult dorită. Programul nostru îmbină divertismentul cu normele riguroase pe care trebuie să le respectăm. Profesorii sunt toleranţi şi ne implică în activităţi ludice plăcute şi interesante. Ieri am organizat un picnic la poalele muntelui. şi a fost cu adevărat încântător. Mi-am făcut mai mulţi prieteni din

oraşe diferite şi mi-aş dori foarte mult să păstrez legătura cu ei şi să-i invit la noi la Bucureşti, ca să-i cunoşti şi tu. Pe lângă atâtea lucruri frumoase, să ştii că există şi dificultăţi. Cel mai greu îmi este cu trezitul matinal, dar sper că mă voi obişnui şi cu acest impediment. Ţi-aduci aminte că atunci când eram mici ne trezeam cu noaptea în cap, ca să ne ducem la grădiniţă şi să ne jucăm împreună? Tu ce mai faci? Ce noutăţi s-au petrecut în grupul nostru? Abia aştept să ne vedem şi să-ţi povestesc în amănunt programul taberei şi câteva mici secrete. Te îmbrăţişez cu drag şi cu prietenie necondiţionată, George/ Georgiana Rezolvare varianta 5 1. Sinonime: viaţă = trai; clipă = moment; etern = veşnic; zâmbitoare = surâzătoare; 2. Cratima în versul: „ Vedea-vor ochii-mi încã-o datã oare”. Prima cratimă realizează inversiunea verbală la viitor “vedea-vor”, următoarele două cratime leagă două cuvinte pronunţate fără pauză: “ochii-mi”, “încă-o dată”. Rolul prozodic al cratimei constă în păstrarea măsurii şi a ritmului versurilor, iar stilistic, redã muzicalitatea poeziei. 3. Sens conotativ: S-a trezit cu noaptea-n cap. Indată ce razele soarelui se ivirã, micuţa fãcu ochi. 4. Expresii / locuţiuni cu„viaţã”: cu preţul vieţii; plin de viaţã; când ţi-e viaţa mai dragã; a fi între viaţã şi moarte; 5. Imagini artistice ale iubitei: “Frumosul trup, - femeie zâmbitoare!-”; “Tu, blond noroc al unui vis deşert”. 6. Tema iubirii/ motivul visului; 7. Figura de stil: “Amar etern” este epitetul unui adjectiv substantivizat şi exprimă starea de profundă tristeţe provocată de care are rolul de a evidenţia starea de tristeţe profundã provocatã de eşecul în dragoste. 8. Strofa a doua începe cu o exclamaţie retorică a eului liric - “De ce în noapte glasul tãu îngheaţã!”-, cu nuanţă de adresare directă către iubita care nu-i mai este alături. Următoarele versuri se constituie într-o amplă şi patetică interogaţie retorică, din care se desprinde starea de tristeţe profundă care îl macinã. Adresarea directă este evidenţiată afectiv de vocativul urmat de un epitet caracterizator: “- femeie zâmbitoare”. Inversiunea „vedea-vor” are rol de a menţine rima şi ritmul poeziei, iar cratima din structura „ochiimi” are rolul de a menţine mãsura versului. Eul liric contureazã succint dar sugestiv portretul iubitei prin epitete - „Frumosul trup, - femeie zâmbitoare!”-, exprimând nostalgia după iubirea pierdută, iar timpul petrecut împreună este comprimat la “o clipă”. 9. Semnificaţia titlului: Ca majoritatea sonetelor eminesciene, titlul preia incipitul poeziei şi este alcătuit dintr-un verb la gerunziu, “gândind”,care exprimă permanentizarea acţiunii şi pronumele de persoana a II-a “la tine”, numind persoana asupra căreia se răsfrânge sentimentul de iubire. 10. Trăsături romantice: tema iubirii neîmplinite, motivul visului, nefericirea eului liric din cauza imposibilităţii realizării cuplului erotic Subiectul II Text de tip argumentativ: “Şcoala cea mai bunã e aceea în care înveţi înainte de toate a învãţa.” (Nicolae Iorga, Cugetãri). Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga - „Şcoala cea mai bunã e aceea în care înveţi înainte de toate a învãţa.”-, în susţinerea căreia aduc următoarele argumente: Ĩn primul rând, excluzând imperativul de a şti sã scrii şi sã citeşti, trebuie sã te deprinzi sã-i asculţi pe ceilalţi, sã poţi prelua învãţãturi şi sã ai capacitatea sã deosebeşti ce e bine să reţii şi ce nu. Ĩn al doilea rând, educaţia omului începe odată cu primele clipe de viaţă, iar prima etapă organizată o constituie perioada preşcolară, de aceea a rămas perfect valabil proverbul “cei şapte ani de acasă”. Şcoala întregeşte paleta complexă a educaţiei într-un mediu instituţionalizat, unde rigoarea, disciplina şi programul ordonat formează personalităţi sănătoase şi competitive pentru societate. Pe de altă parte, orice elev trebuie să-şi organizeze timpul de învăţare, altfel se creează o confuzie totală, se pierde controlul asupra noţiunilor şi conceptelor ce trebuie însuşite, riscul fiind acela al unei munci haotice şi de aceea total ineficiente. În concluzie, foarte important este faptul că mai întâi trebuie să înveţi cum să înveţi, adică să ştii să discerni priorităţile şi interesele în direcţia scopului pe care fiecare om îl are în viaţă. VARIANTA 6 1. Sinonime: străvezie = diafană, palidă; umbra = fantasma; noianul = abisul, adâncul; zadarnic = inutil 2. Rolul virgulei în versul: “Să te ridic pe pieptu-mi, iubite înger scump”: - marchează vocativul “iubite înger scump”; - marchează cezura (pauză ritmică în interiorul versului, pe care-l desparte în două emistihuri, pentru a susţine cadenţa poeziei) 3. Sens conotativ: În vis mi-a apărut un înger. Sens denotativ: Tânărul este slab de înger. 4. Expresii/locuţiuni: a fi cu inima împăcată; a avea inimă de piatră; a nu avea pe cineva la inimă; a muri de inimă rea; 5. Tema iubirii; tema timpului; motivul visului 6. Poezia este o confesiune lirică scrisă la persoana I singular, definind lirismul subiectiv. Ea exprimă nefericirea eului liric pentru iubirea pierdută şi amintirea plină de tristeţe pe care îndrăgostitul şi-o readuce în memorie: “În trista amintire a visului frumos…”. 7. Figură de stil: “iubite înger scump” – „iubite” adjectiv cu tentă de vocativ care denotă aproprierea afectivă a invocaţiei, „înger” fiind o metaforă hiperbolizantă, în final epitetul “scump” punând în valoare intensitatea sentimentului de iubire şi frumuseţea divină a femeii. 8. Trăsături romantice:- iubirea neîmplinită;- iubita-înger;- motivul visului;- nefericirea îndrăgostitului din cauza pierderii iubirii. 9. Titlul reprezintă o revelare a motivului trecerii timpului, amintirile aduse din valurile vremii impresionează prin pregnanţa detaliilor, sunt dulci ca spuma valurilor, dar cu timpul îşi diminuează din amplitudine şi se pierd în marea prezentului. Punctele de suspensie sugerează nostalgia eului liric pentru zădărnicia speranţei că iubita se va întoarce. 10. În prima strofă este evidenţiat sentimentul însingurării poetului, al îndepărtării de iubire, prin evocarea timpului care a trecut implacabil. Eul liric aspiră către o iubire ideală si realizează un scurt dar sugestiv portret al iubitei, folosind epitete şi comparaţii: “braţele de marmur”, părul lung, bălai”, “faţa străvezie ca faţa albei ceri”, “zâmbetul […] dulce”. Frumuseţea unică a fetei este conturată printr-o metaforă inedită: “Femeie între stele şi stea între femei”. Nostalgia şi nefericirea neputinţei de a-şi împlini fericirea reies din ultimele versuri: “Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng/ În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng”. Este prezent şi epitetul „dulce” specific poeziei eminesciene. Eminescu alcătuieşte şi un scurt portret al iubitei care are: „părul lung, bălai:, „faţa străvezie”, „zâmbetul dulce”. Subiectul al II-lea Buşteni, 29.06.2007

Dragă George , Ce rău îmi pare că nu ai venit şi tu cu părinţii în excursie la Buşteni. Aici totul este minunat, pur şi simplu fascinant: aerul este atât de curat , iar peste tot unde îţi arunci ochi zăreşti numai peisaje de un verde reconfortant,. Am chiuit atât de tare încât a reverberat până departe sunetul entuziasmului meu nestăpânit. Uite, de pildă, ieri am făcut o scurtă plimbare cu părinţii pe munte. Am rămas fără cuvinte, deoarece am luat-o pe nişte poteci ce păreau a fi neumblate. Cum le urcam de zor le vedeam cum se împletesc înspre vârful muntelui, iar când am ajuns acolo după două ore de mers încontinuu numi venea să cred ochilor cât de frumoasă era panorama întregii zone. Erau în apropiere câteva piscuri mai înalte dar golaşe, dar încercând să trec de cealaltă parte a muntelui am rămas înmărmurită deoarece erau numai hăuri. Ameţeam numai că mă uitam, aşa că am renunţat imediat la intenţia de a înainta. Imaginea ce se ivea în faţa ochilor era de o sălbăticie nemaivăzută, iar în drumul nostru înspre casă am văzut şi două căprioare care păşteau liniştite în apropierea unei oglinzi de apă. A fost într-adevăr o zi minunată ! Sunt atât de emoţionată şi de surescitată, încât, cu toată oboseala, am vrut să-ţi scriu imediat, ca să-ţi transmit şi ţie o părticică din extraordinarele senzaţii pe care le-am încercat astăzi.

Te îmbrăţişez cu drag, Vasile/ Vasilica Varianta 7 1.Sinonime: zâmbet – surâs; palidă – galbenă, decolorată; demon – diavol, ispită; fidel – credincios 2. Cratima are rolul:- de a lega două cuvinte care să formeze o singură silabă: “pe-al meu”-de a păstra măsura şi ritmul la nivelul strofei,- creează muzicalitate în cadrul versului. 3. Sens conotativ: Toată iarna am dus dorul cireşelor. Taina glasului şoptit mi-a strecurat un fior în suflet. 4. Expresii/ locuţiuni: din tot sufletul; a prinde suflet; om fără (cu) suflet; a avea ceva pe suflet; a-şi trage sufletul; a-i veni sufletul la loc; 5. Tema iubirii; motivul visului; 6. Portretul iubitei: „genele-ţi lunge”, „ochiul tău mare”; 7. În cea de-a doua strofă a poeziei, copila este asemuită cu o fiinţă malefică prin metafora „Eşti demon, copilă”, prin faptul că simpla-i apariţie a reuşit să alunge îngerul păzitor al eului liric: „numai c-o zare […] făcuşi pe-al meu înger cu spaimă să zboare”. 8. Titlul poeziei „Înger de pază”, scrisă de Mihai Eminescu, constituie o metaforă pentru portretul iubitei, ce este asemuită cu un înger „încins cu o haină de umbre şi raze”: „Vedeam ca-n vis pe-al meu înger de pază”. Percepută iniţial ca o făptura demonică, fata este recunoscută de eul poetic, fiind „veghea mea sfânta” – „căci tu – tu eşti el”. 9. Trăsături romantice: iubirea angelică, ideală, proprie omului de geniu (iubire romantică) şi utilizarea unei game variate de figuri de stil comparaţie („vedeam ca-n vis”), metafore („haină de umbre şi raze”, „veghea mea sfântă”), epitete („palidă haină”, „genele lunge”, „ochiul mare). 10. Prima strofă a poeziei „Înger de pază” debutează cu evidenţierea mitului oniric, manifestarea unei stări de extaz ce face posibilă întâlnirea dintre eul liric şi îngerul său de pază: „Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze/ Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază”. Portretul îngerului este antitetic, fiind „încins cu o haină de umbre şi raze”. Eul poetic conştientizează prezenţa iubitei, a copilei, a cărei imagine este ştearsă la început, imagine realizată printr-un epitet metaforic: „te văzui într-o palida haină”. Misterul femeii iubite este relevat printr-un vocativ cu determinant dublu: “copilă cuprinsă de dor şi de taină”. Sugerarea păcatului este construită prin alungarea îngerului păzitor de către ochii plini de patimi: „Fugi acel înger de ochiu-ţi învins. Elementele ce compun prozodia sunt măsura versurilor de 11-12 silabe, iar rima versurilor este încrucişată pentru versul I şi III şi îmbrăţişată în ultimele patru versuri. Subiectul al II-lea Text argumentativ: „Menirea firească a şcolii nu e să dea învăţătură, ci să deştepte, cultivând destoiniciile intelectuale, în inima copilului, trebuinţa de a învăţa toata viaţa”. (Ioan Slavici – Educaţia raţională) Sunt de acord cu afirmaţia lui Ioan Slavici exprimată în „Educaţia raţională” şi anume că „menirea firească a şcolii nu e să dea învăţătură, ci să deştepte, cultivând destoiniciile intelectuale, în inima copilului, trebuinţa de a învăţa toata viaţa”. Înainte de toate, şcoala trebuie să pregătească tinerii şi copiii pentru viaţă, ca aceştia să poată face faţă tuturor încercărilor care le pot apărea în timp. Copilul trebuie învăţat să gândească şi să aplice în viaţă ceea ce asimilează pe băncile şcolii, altfel întreaga muncă depusă devine inutilă. În altă ordine de idei, copilul trebuie să conştientizeze faptul că viaţa e imprevizibilă, nu se întâmplă totul ca la carte, pot exista situaţii în care deciziile luate să fie greşite. Şi trebuie trase învăţăminte de pe urma acestor greşeli pentru a nu le repeta. Cu alte cuvinte, trebuie să fii chibzuit în a învăţa, dar şi în a aplica cele asimilate. Până la urma, viaţa e ea însăşi o şcoală pe care trebuie să învăţăm să o parcurgem şi să o absolvim cu succes. În concluzie, trebuie ca mereu să existe o interdependenţă între noţiuni şi practică, între teoria abstractă şi viaţa concretă, întrucât tot ceea ce înveţi trebuie să-ţi folosească, într-un fel sau altul, în viaţa reală. Varianta 8 1. Sinonime: mutra = faţa, chipul; pana = condeiul; incultă – neinstruită, necultivată, stângace; imobilă – neclintită. 2. Punctele de suspensie aflate la sfârşitul celui de al treilea vers al primei strofe îndeamnă la meditaţie asupra superficialităţii societăţii contemporane poetului, unde toţi infatuaţii poartă măşti, încercând să pară altceva decât sunt. 3. Sens conotativ: A întârziat pentru că a rămas în pană de bani. Şi în situaţia aceasta s-a dovedit un om de paie. 4. Expresii cu substantivul “nas”: a fi cu nasul pe sus; a-şi lua nasul la purtare;a da nas în nas cu cineva; a strâmba din nas; a nu fi de nasul cuiva.5. Motive romantice: motivul creaţiei poetice (”Un vers încerc cu pana mea incultă”, “condeiu-n mână tu mi-l pui cu silă”), motivul amintirii (”albumul”, “trecutele petreceri”). 6. Inversiuni: “în care toţi pe sus îşi poartă nasul”; “trecutele petreceri”. 7. Metafora “pana mea incultă” din strofa a doua a poeziei sugerează nesiguranţa eului liric în procesul creaţiei, lipsa de inspiraţie cauzată de ipocrizia ostentativă a contemporanilor. Trăind într-o lume superficială, poetul încearcă, timid şi nesigur, să se întoarcă la valorile eterne şi sa creeze artă. 8. Reluat în incipitul poeziei sub forma unei interogaţii retorice, titlul “Albumul” ilustrează un “Bal mascat cu lume multă/ În care toţi pe sus îşi poartă nasul”. Societatea este alcătuită din personaje superficiale la care importante sunt aparenţele, din caractere artificiale imortalizate în album. Eul liric îi priveşte distant, ca şi când ar privi o fotografie, observându-i cu superioritatea omului de geniu. 9. Trăsături romantice: - ironia romantică (”În care toţi pe sus îşi poartă nasul,/ Disimulându-şi mutra, gândul, glasul…”) - superioritatea omului de geniu aflat în antiteză cu societatea superficială (”Privind în vrav prostia imobilă”.) 10. Incipitul poeziei este o interogaţie retorică, încărcată de ironie şi urmată de o explicaţie plină de sarcasm despre lumea cuprinsă într-un album cu fotografii. Societatea este văzută ca un bal mascat, în care toţi încearcă să-şi ascundă, în spatele măştilor, adevărata faţă şi gândurile. Ironia romantică specific eminesciană conturează imaginea unei societăţi superficiale, lipsite de educaţie şi pline de grandomanie, ilustrată prin îmbinarea locuţiunii verbale populare “pe sus îşi poartă nasul” cu verbul neologic “disimulându-şi” lângă care poetul plasează cu sarcasm substantivul “mutra”, toate acestea sugerând dispreţul rece şi tăios al eului liric. SUBIECTUL al II-lea Dragă Monica, După mai multe peripeţii, am ajuns cu bine în satul Luncani, care se află situat în Câmpia Dunării. Aici locuiesc bunicii mei, pe care nu i-am mai văzut de anul trecut. M-am bucurat să văd că sunt neschimbaţi şi la fel de plini de energie. Atunci când am sosit, bunicul m-a întâmpinat la poartă, unde mă aştepta de vreo două ceasuri, iar bunica aranja o masă întinsă, în care se vedea belşugul ca urmare a hărniciei lor. A doua zi am plecat prin sat, unde am multe cunoştinţe, întrucât am venit aici în fiecare vacanţă. Îmi plac foarte mult luncanii, pentru că sunt oameni veseli, deschişi şi harnici. Trăiesc în legea lor, răspund prompt la toate îndatoririle civice, de aceea satul arată cu totul deosebit, este curat şi plin de flori. În aer pluteşte mereu o adiere de miresme, trandafirii şi crinii parfumează întreaga comunitate. Poate că şi florile îi determină să fie atât de prietenoşi. Parcă şi eu, când sunt aici, devin mai conciliant, mă cuprinde o relaxare binecuvântată şi simt că iubesc mai mult oamenii. Abia aştept să vii aici ca să te relaxezi şi să te refaci după oboseala unui an de muncă. De altfel, bunicii mă întreabă mereu când soseşti, pentru că le este foarte dor de tine. Te îmbrăţişez cu drag şi de-abia aştept să ne revedem, Daniel/ Daniela Varianta 9 1. Sens denotativ- “teiul”; Sens conotativ- “floare”. 2. Rolul cratimei din versul “Şi trimit cuvinte-n vânt” este de a păstra măsura versurilor, ritmul şi muzicalitatea poeziei. Cratima leagă două cuvinte pronunţate fără pauză (DOOM-2) şi marchează absenţa vocalei “î”: “cuvinte-n”; 3. Polisemia cuvântului “floare”: Floarea preferată a mamei s-a uscat Iarna a pictat flori de gheaţă pe geamuri. Mărul din 29.06.2007, Luncani

Un prim argument ar fi.adresare directă prin pronume şi verb la persoana a II-a singular: “te-ai dus”. 9. *Rezultatul obţinut de Elena nu se ridică la aşteptările doamnei profesoare. “aş puté”. “nu vrei”. o persoană de încredere poate dobândi prieteni adevăraţi mai repede şi de asemenea. iar atitudinea hiperbolizată a iubitei capătă dimensiuni cosmice: “Când îmi zâmbeşti. „-mi”.. tinereţe. actorii nu ar fi atât de expresivi şi de talentaţi dacă n-ar fi dominaţi de pasiune. “trimit”.Timpul trece ireversibil şi implacabil pentru om. motivul suspinelor 7. 8. idee exprimată prin metafora “florii”: “Floarea cade. “tinereţea mea”. “munţi”. este nevoie de pasiune. 9. entuziasmul este un real impuls atunci când se începe o afacere. oricât de profundă ar fi aceasta. “şopteşti”. 6. 8. deşi. sentiment sugerat prin interjecţia afectivă “O”. o nouă formă de învăţământ ori un alt serviciu. “treci”. 10. pot să fie diverse piedici. “trece”. “Creaţie şi morală”) Sunt întru totul de acord cu ceea ce afirmă scriitorul Marin Preda. Pe de altă parte. prin prezenţa pronumelor şi verbelor la persoanei a II-a singular: “tu”. de idei superioare. visul. “încep”. sub forma unei exclamaţii retorice. a spori. profunzimea simţirii. fără să ai în vedere că respectivul joacă un rol în ochii celorlalţi.Mihaela trece în fiecare zi pe la bunica ei. Soarta nefericită a geniului este ilustrată prin imaginea vizuală a ridurilor de pe fruntea plină de gânduri profunde. Titlul poeziei. prin vocativul personificat şi repetiţia “tinereţă. 2. pentru ceilalţi. întrucât moartea este inevitabilă.. . Probabil că mulţi oameni de ştiinţă nu ar fi reuşit să facă atâtea descoperiri dacă nu simţeau avânt şi fervoare în munca de cercetare. tinereţă. este accentuată de verbele la gerunziu: “repezind”. marcată de semnul exclamării. motivul suferinţei. “nu pot”. Punctele de suspensie din ultimul vers au rol stilistic şi semnifică melancolia eului liric. precum şi prin adresarea directă. fără argumente solide. imaginând sentimentul de iubire ce se manifestă între cei doi îndrăgostiţi: “îmi zâmbeşti”. tinereţea mea!”. să-mi doresc îndeplinirea scopului ales. idee exprimată printr-o exclamaţie retorică: “Şi eu ştiu numai atâta/ C-aş dori odat’să mântui!”. 10) Expresivitatea acestea poeziei sporeşte emoţia prin marca lirismului subiectiv manifestat în toată poezia. Repetiţia interogaţiei “ce-ţi pasă?” amplifică nepăsarea iubitei. Această permanentizare a sentimentelor eului liric: “Scrisă-i soarta mea în creţii / Întristatei mele frunţi”. “zâmbet luciu”. Prezenţa eului liric: pronume şi verbe de persoana I: „îmi” . Prezenţa eului liric:. de pasiune. indiferent de felul ei. ci crezut. de nostalgie după tinereţea pierdută. “duci”. . “duci cu tine”. După cum se ştie. este nevoie de o sclipire cât de mică de exaltare. “(mă) furişez”. întrucât însufleţirea are o importanţă deosebită atunci când omul se află la început de drum în ceea ce priveşte împlinirea unui ideal. reluat în incipit.pronume la persoana I singular: “eu”. trebuie să se bazeze pe încredere şi nu pe admiraţie. încrederea este un sentiment profund. “din mine”. de impulsuri. entuziasmul poate suplini lipsa de experienţă şi este o stare absolut necesară pentru victoria finală. În concluzie. “mea”. de înflăcărare în misiunea artistică. 4.pronume la persoana I sing. că admiraţia este o reacţie provocată de aspecte superficiale. la rândul ei se poate bucura de ajutor la nevoie. a subjuga 2.. “rămân” şi adresare directă la persoana a II-a:“ce-ţi pasă?”. 9) Titlul semnifică atitudinea eului liric privind îmbătrânirea sufletului. care se formează în timp şi pe baza unor fapte. chinuitoare (a) fermeca = a vrăji. “nu spun”. a cărei atitudine este definită prin epitete sugestiv. În concluzie. la persoana a II-a singular. Personal. În primul rând. Polisemia verbului “a ridica”: *Copilul a fost ridicat în braţe când a început să plângă. Unii se comportă într-un fel sau altul numai pentru a impresiona. ipostază ilustrată în finalul poeziei prin comparaţia: “Cu priviri streine/ Ca toată lumea treci pe lângă mine”. de avânt ori de câte ori îţi propui să faci ceva important pentru tine. pământul îmi zâmbeşte/ Şi cerul tot cu stele se îmbracă” 5. mai ales când faci primii paşi”. Tema iubirii. a seduce. Speranţa revigorării iubirii s-a stins. . În ceea ce priveşte prozodia. Eu consider că orice relaţie între două persoane. a unor planuri. care relevă o continuă stare de agonie. 6. plânge de-aş putea” 5. tinereţea mea!” 6. este alcătuită din termeni specific eminescieni. Polisemia cuvântului “a trece”: . Metafora personificatoare “izvor de cânturi dulci” compune o imagine auditivă şi sugerează ideea că şoapta izvorului este asemenea unor vorbe dulci. prin prezenţa verbelor şi pronumelor la persoana I : “din mine”.” (Marin Preda. el îşi doreşte să se poată elibera de chinurile sentimentului. motivul umbrei. Aspiraţia omului de geniu spre iubirea ideală este în antiteză cu nepăsarea iubitei. 7. a fascina. Această metaforă. motivul romantic “izvor” şi epitetul “(cânturi) dulci”. strofa este un catren. “mine”. Imaginarul poetic: “Îmbătrânit e sufletul din mine/ Ca un bordei pustiu în iarnă grea”.spatele casei a dat în floare. Versul “ O. epitetul personificator “Vis nebun” sugerând faptul că iubirea este un sentiment efemer. vâjâind”. poetul accentuează unicitatea sentimentului de iubire. 3. sugerează fericirea extatică de care omul de geniu ar fi cuprins dacă idealul său de iubire s-ar împlini. rece = indiferentă. mă ajută să continui ceea ce am început. măsura versurilor este de 8 silabe. Sinonime: a creşte = a evolua. “vis nebun”. Varianta 10 1. “nu mă uit”. mai ales când faci primii paşi”. “de-aş ave lacrimi. Consider că pentru a avea parte de rezultatele dorite în încercarea de a realiza un ideal.” (Tudor Vianu) Sunt de acord cu afirmaţia lui Tudor Vianu că este mai bine să fii crezut pentru ceea ce eşti decât admirat. Expresivitatea poeziei “Ce şopteşti atât de tainic…” de Mihai Eminescu este susţinută de verbele aflate la timpul prezent: “şopteşti”. concepţii ori atitudini convingătoare ale cuiva care doreşte să fie privit ca un om pe care te poţi bizui totdeauna.adresarea directă. “priviri streine”. suferinţa se diminuează prin certitudinea sentimentului. “Entuziasmul este foarte necesar. îndemnul spre meditaţie. Prin urmare. “ce-ţi pasă”. Ultima strofă a poeziei “Ce şopteşti atât de tainic…” de Mihai Eminescu începe cu motivul romantic al visului. Imaginarul poetic: „Când îmi zâmbeşti. motivele romantice: izvorul.verbe la persoana I singular: “aş avé”. nepăsătoare. sugerând totodată curgerea implacabilă a timpului. Expresivitatea poeziei este susţinută de adresarea directă prin verbele la persoana a II-a şi de interogaţiile retorice. “eu”. “mă furişez”. “de mine”. pe parcurs. Repetiţia verbului “zâmbeşti-zâmbeşte” accentuează dorinţa eului liric pentru iubirea ideală. “mă” şi verbe la persoana I singular: “trec”. cea mai mare/ Aflând o formă. Tema iubirii. SUBIECTUL al II-lea Text argumentativ: “Nu căuta să fii admirat. Certitudinea eului liric este singulară. dacă ştii sursa durerii. Linia de pauză în versul „De-a ta privire – şi un suflet – unul” are rol explicativ. în viaţă. 7. iar punctele de suspensie sugerează nostalgia după vârsta tinereţii. deoarece. omul este efemer în raport cu eternitatea naturii. care-i provoacă îndrăgostitului o suferinţă sfâşietoare. pământul îmi zâmbeşte/ Şi cerul tot cu stele se îmbracă”. Ultima strofă reia interogaţia retorică din ultimul vers al primei strofe. Varianta 11 1. Ea face parte din lumea oamenilor de rând. elanul mă stimulează foarte bine. căruia îi sunt hărăzite suferinţa şi tristeţea pentru neputinţa de a-şi împlini idealurile înalte.: “eu”. Versurile “Scrisă-i soarta mea în creţii/ Întristatei mele frunţi” exprimă condiţia omului de geniu. Nu poţi cunoaşte caracterul unei astfel de persoane şi te amăgeşti că poţi avea încredere în ceea ce spune ori face. Prezenţa eului liric este evidenţiată prin . prezente în poezie prin “izvor”. Gerunziul “aflând” şi prezentul gnomic “află” exprimă perpetuarea ideii că. 4. feroce. “încep”. 4. “entuziasmul este foarte necesar. 8. inversiunea “deşarte vorbe!” şi semnul exclamării ilustrând disperarea eului liric care suferă pentru iubirea pierdută. de exaltare. Versul este o invocaţie retorică. fiind repetată şi în finalul poeziei: “Ce-ţi pasă?”. rece cântu-i”. teiul. tristeţea pentru trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului. 5. care ţine mai ales de succesul pe care cineva îl are în societate ca persoană publică. “smulgi”. Tema timpului. tinereţea mea!” exprimă o puternică stare emoţională. 10. Sinonime: crudă = nemiloasă.Imaginarul poetic romantic: “floarea ţărmului”. iar ritmul este trohaic. “izvor de cânturi dulci”. Valoarea expresivă a repetării verbului “a afla” în versurile: “Durerea ce mai crudă. 3. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Entuziasmul este foarte necesar. mai ales când faci primii paşi. îmbietoare şi tainice de iubire. află uşurare”: Expresivitatea este dată de modurile şi timpurile verbului “a afla” şi de reiterarea lui în acelaşi vers.vocativ: “O. având parte de încrederea celor din jur este un avantaj mai mare decât obţinerea admiraţiei. lucru care poate dăuna personalităţii şi poate deturna părerea celorlalţi de la adevărata fire. incapabilă să înţeleagă sentimentele superioare.

încât ajung atacabili până şi în propriile convingeri. este destul de greu să nu te gândeşti la binele sãu înainte de toate şi să nu îi oferi tot ce iţi stã în putinţã pentru a-i fi mai bine.Câmp semantic “sacru”: sfânto.ingredientele de maximă importanţă fiind pofta noastră de viaţă. Mai întâi. în momentul în care iubeşti un om . din iubiţi. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Familia este aceea care face ca omul sã treacã de la egoism la altruism”(Auguste Comte) Consider cã afirmaţia lui Auguste Comte este adevãratã. fãrã un scop ascuns. care este de o frumuseţe incredibilă. 9)Dragostea eului liric faţă de iubită este extrem de puternică. ci doar cu altruismul. Cele doua forţe nu pot exista una fãrã cealaltã. „ eşti”. „Tu”. mă gândesc că oamenii sunt atât de vulnerabili. săpat în sufletul lui „ca-n marmura cea rece”. şi isi dovedeşte valabilitatea în viaţa reală a omului. a visurilor turme. De la duşman este bine să deprinzi strategiile cu caracter de generalitate. Titlul poeziei “Lumina raiului” este o metaforã revelatorie care defineşte cunoaşterea lucifericã. La munte bate un vânt rece ca gheaţa. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “O viaţă nefolositoare e o moarte timpurie. să avem aspiraţii înalte. ci sã încerci sã te intereseze cerinţele celor apropiaţi înaintea celor personale. altruismul fiind sentimentul ce ne face sã vrem sa ajutãm. definind cunoaşterea luciferică. că „O viaţă nefolositoare e o moarte timpurie” şi consider că viaţa trebuie trăită din plin . sentiment profund. aceştia au cel mai mult de suferit şi pătimit. A învăţa de la duşman. motivul iad/rai 6. Textul este construit pe antiteza dintre Bine şi Rău. care se opun. Un prim argument în susţinerea adevărului exprimat de citatul de mai sus ar fi faptul că trebuie să ştim să ne bucurăm de viaţă. blond al vieţii mele”. 7) *„chip frumos”. “. Rolul cratimei: “ nu-mi”: cratima leagă negaţia de pronume. „te caut”. “Te caut pretutindeni”. Totuşi. „eu […] îmi strâng”. nu în ultimul rând. ce este pus în evidenţă de flãcãrile iadului. 10) Expresivitatea stilistică a poeziei sporeşte emoţia artistică a cititorului prin permanentizarea sentimentului de iubire sugerat de verbele la persoana I şi timpul prezent: „şterge”. Cunoaşterea luciferică înseamnă pentru eul liric cunoaşterea prin iubire: omul trebuie să se reveleze în faţa misterelor Universului. dacă n-ar exista Iadul. asigurând astfel stabilitate şi echilibru Universului. chip frumos”.Versul “Sunt beat de lume şi-s păgân” ilustrează concepţia filozofică a lui Lucian Blaga. este inocentă: „ şi-al dragostei copil” şi semnifică pentru eul liric viaţa însăşi. idee exprimată prin interjecţia afectivă “O” şi exclamaţia retorică în inversiune. consider că este trist oamenii ajung din prieteni duşmani. prăpăstii sufleteşti şi este mai simplu să fie umplut golul cu ură.dar chipul tău nu trece. „trec”.Ştiu”: are rol de linie de dialog şi marchează vorbire directã 3. Susţin această părere. de unde a preluat-o şi Mihai Eminescu în poezia “Glossă” şi în proza fantastică şi filozofică “Sărmanul Dionis”. Tema cunoaşterii. în relaţie directă cu argumentele aduse. eretic. chip frumos.Pentru a picta un tablou de iarnă. înseamnă a învăţa de la oricare alt om. Neîncrederea şi dezamăgirile provocate de oameni creează. iar repetarea adverbului de timp „în veci” sugerează faptul că iubirea este eternă. decât să revigorezi energia interioară. Sprijinul acordat oricărui membru al familiei vine dinlăuntrul nostru. se trădează şi se mint. ci nu să le lămurească. pe care noi. eul liric realizează un scurt portret al iubitei. dar totdeauna gestul înseamnă dăruire de sine. amplificând astfel intensitatea sentimentului de dragoste profundă pentru eternitate. raţiunea trebuie să învingă şi discernământul să fie cel care alege. puterea pe care o are rãul asupra oamenilor. poetul realizează un scurt portret fizic al iubitei. Adresarea directă la persoana a II-a (”chipul tău nu trece”. nu durata ei. cu plãcerea şi bucuria de a ajuta pe cineva drag. . ea are părul blond „Tu. “Tu. rămas veşnic în mintea şi sufletului îndrăgostitului. celelalte învăţături pot folosi în viaţă ca să ştii să recunoşti pericolul şi să te fereşti cu dibăcie. ternă. încredere totală în noi. rai. 8. având scopuri precise. În ultimul vers. fără însã a urmãri sau aştepta ceva în schimb. iad. Lumina este metaforă revelatorie pentru “cunoaştere”. 5. Pentru a putea observa binele trebuie mai întâi sã ştim ce înseamnă absenţa sa. sugerând ideea că Binele şi Răul se află în relaţie de reciprocitate: ce rost ar mai avea Raiul. 3) Enunţul corect: El însuşi (Chiar el) a transcris cu majuscule tot textul dat. păgân. savurând din plin orice moment de bucurie sau de tristeţe. Sens conotativ: a gândurilor urme. nişte simpli necunoscuţi. chiar dacă această reacţie presupune. Figuri de stil: “Sunt beat de lume”-metaforã-sugerează ideea filozofică a eului liric care iubeşte cu patimă lumea în care trăieşte. “cãldura răului”-oximoronsemnifică forţa păcatului. pentru pronunţarea celor douã cuvinte într-o singură silabă. iar ajutorul necondiţionat nu poate fi definit de egoism. Un prim argument este acela cã familia îţi este mereu alãturi în momentele grele. adesea. Ultimele patru versuri ale poeziei ilustrează teoria filozofică despre manifestarea în lume a Binelui şi a Răului.” 6) Motivul romantic al visului. Nu am putut niciodată să înţeleg de ce oamenii se feresc să se comporte cu sinceritate. sacrificiu. chiar dacă gestul sau atitudinea ta îţi pot aduce neplăceri. În al doilea rând. Polisemia cuvântului “inimă”:La jocul de cărţi a câştigat cu un valet şi un as de inimă roşie. ele alimentându-se reciproc. şi. consider că pentru a avea o viaţă folositoare trebuie să avem o atitudine pozitivă. este o atitudine spontană şi afectivă. pentru a nu avea o „viaţă nefolositoare”.5) Imaginarul poetic: „Zadarnic şterge vremea a gândurilor urme”.prin utilizarea epitetului „frumos” alăturat chipului. motivul lumină/întuneric. „Şi toate trec ca vântul . doar să ştii să faci diferenţa între bine şi rău. tema timpului. blond al vieţii mele”) ilustrează dragostea eului liric pentru iubita ideală. orice picătură de ploaie sau rază de soare. De asemenea. 4. La restaurant am mâncat o gustare rece şi o friptură de pui. ”minte-mi” şi adresarea directă ce accentuează subiectivismul poeziei prin verbe şi pronume la persoana a II-a singular:”chipul tău”. „şoptesc”. deoarece opinia mea este că pentru a putea avea o familie iubitoare şi o relaţie armonioasã cu cei apropiaţi trebuie să nu te gândeşti în primul rând la tine. un pom cu roade sau floare răsărită. intens. responsabilitatea de a face în fiecare zi câte ceva folositor nouă sau altora. exprimată în multe dintre creaţiile sale lirice. motivul sacru/profan. iar gerunziul verbului „plângând” permanentizează sentimentul de iubire. „încremenişi”. Imagine vizuală:” îl lumineazã iadul cu flãcãrile lui” 7. iar. 4) Prezenţa eului liric: verbe şi pronume la persoana I: „şoptesc”. este îngăduit să înveţi de la duşman deoarece de la oricine ai câte ceva de învăţat. orice învăţătură este utilă atunci când ştii cum s-o foloseşti spre binele tău şi al celorlalţi. 8. 9. Se duşmănesc între ei. să nu irosim timpul.Am învăţat la biologie despre inimã. 2) Polisemia cuvântului rece: Sezonul rece începe din noiembrie. consider că trebuie sa fim conştienţi ca avem o singură viaţă. ci numai să simţi o imensă satisfacţie. Universul. comparabilă cu o scenă. Varianta 12 1) Sens denotativ: marmura cea rece. Adresarea directă „Tu” sugerează subiectivismul poeziei. cratima înlocuieşte vocala “î” care lipseşte pronumelui (îmi). Ultimul vers este o antiteză între trecerea ireveresibilă şi chipul femeii iubite.” (Goethe) Sunt întrutotul de acord cu afirmaţia lui Goethe. uneori. ceea ce este o mare greşeală. tema iubirii.2.SUBIECTUL al II-lea Textul argumentativ: “Este îngăduit să înveţi chiar şi de la duşman” (Ovidiu) Într-adevăr. 10. dacă mai sunt astfel de inşi. pentru că niciodată nu ştii destule. pe această unitate a contrariilor care asigură Universului stabilitate şi echilibru. actorii trebuie să ne jucăm rolul cât mai bine posibil. Această idee a vieţii ca spectacol de teatru aparţine antichităţii. folosim culori reci. de această existenţă efemeră pe care fiecare dintre noi o are. întrucât esenţială este intensitatea vieţii. Lumina simbolizeazã binele. dragoste şi ocrotir. În concluzie. ca eventualitate a Răului? Interogaţia retorică este o întrebare filozofică la care gânditorul dă o variantă de răspuns constând în ideea unităţii contrariilor “Bine/Rău”. umăr stâng . „cum nu pot în braţe să te omor”. “Tu. De asemenea. egoismul nu poate fi asociat cu familia adevărată sau cu sentimentul de dragoste şi grijã pentru cei apropiaţi. având rolul de a potenţa misterul. pentru că numai astfel putem obţine mai mult de la viaţă! Varianta 13 1. existente în aceeaşi cantitate şi de forţe egale. Uitarea nu acţionează asupra sentimentului profund de dragoste. În concluzie. În concluzie. întrucât imaginea iubitei este eternizată în mintea eului liric prin comparaţia “săpată ca-n marmura cea rece” şi personificarea “uitarea mână-n noapte a visurilor turme”.

În prima strofă. liniştit când ştie că are alături persoane care îi doresc binele. 2. povaţă pe care o rosteşte bătrâna soacră a lui Ghiţă: “Omul să fie mulţumit cu sărăcia lui./ fără azi. zvâcnesc din când în când Comparaţia “fulgere//[…] ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse/ din trupul care le purta” semnifică amploarea ameninţătoare prin care fenomenul naturii prevesteşte schimbarea vremii caniculare. se poate baza pe sfaturile lor. De acolo. că dacă e vorba. comparaţii (”fulgere […] ca nişte lungi picioare de păianjen”). măsura versurilor variabilă. Tema timpului. Oricine se simte protejat. Scrierea unor versuri cu literă mică este un procedeu numit ingambament (enjanbament) care asigură continuitatea ideii poetice. Expresii/locuţiuni: în floarea vârstei.. 10. 2. se scurge încet. se întrepătrunde cu cel terestru („iarbă”). 4. “cântec de lăcuste”). de împliniri. la stânca maronie. Scrierea cu literă mică la începutul unor versuri din poezie este o caracteristică a poeziei moderne. venit din înţelepciunea populară. procedeu prozodic numit ingambament (enjambament). 4. moartea etc. În primul rând. ţară şi aventuri” reprezintă simboluri care compun natura telurică şi natura umană. de la verdele intens. principalul beneficiar al roadelor.” 3. pe sprijinul şi dăruirea lor totală. al provenienţei. Îţi scriu aceste rânduri cu o mare încărcătură de nostalgie. ingambamentul . 6. 9. Motivul somnului. principala figură de stil este personificarea. tristeţea fiind împărtăşită cu ceilalţi. a prinde floare. Andreea/Andrei Popescu Varianta 15 1. 3. este poluată şi.marchează începutul vorbirii fiecărei persoane care ia parte la convorbire: ex. al dogoarei din timpul verii. întrucât ea aduce bucuria izbânzii şi în celelalte inimi. Figură de stil: Metafora revelatorie “În trupul meu timpul sporeşte de la o zi mai firav” este o confesiune poetică în care eul liric . poate trăi în pace şi mulţumire numai în cadrul unei familii bine închegate şi sănătoase moral. Prezenţa eului liric: pronumele şi verbele la persoana I singular “eu”. când planul cosmic. sunt gata să îl sprijine în mod necondiţionat atunci când are probleme. cu o adevărată rapsodie de culori. 5. „se liniştesc păsări. fiind exprimat prin substantivul nearticulat ”vară”. “n-am”. fiecare se poate bucura cu adevărat de realizări. prezenţa figurilor de stil: epitete (”lungi picioare”). poate comunica sincer cu ceilalţi. visurile şi deziluziile. prima virgulă coordonează prin juxtapunere două propoziţii (”Se retrag în pădure şi-n peşteri potecile. Titlul este o metaforă revelatorie pentru tihna sufletească necesară poetului pentru reculegere.(”fără azi. motivul arşiţei. pe care-l absorbeai cu nesaţ prin toţi porii. unde mă aşteaptă brânză şi lapte pe care numai bunicul ştie să le amestece cu mămăligă.Unde te duci aşa de grăbit? mă întreabă Ioana. În altă ordine de idei. cu care împarte bucuriile şi tristeţile. pe care-l explică. regăsire şi întoarcerea la rădăcini. Folosirea virgulelor are în această poezie diverse roluri. Figuri de stil: Personificarea “fulgere fără de glas” sugerează absenţa tunetelor. Llinia de dialog . Tema timpului filozofic. când toată natura se domoleşte („Se retrag în pădure şi-n peşteri potecile. “îşi întinde leneş clipele”. omul este cu adevărat fericit în mijlocul familiei. Polisemia cuvântului “timp”: A trecut ceva timp de când nu ne-am văzut. încât mănânci până simţi că plesneşti. împlinirile şi eşecurile. Poezia „Somn” de Lucian Blaga se înscrie în modernism. fără ieri”) 5. aducându-mi aminte de un loc în care mi-am petrecut cele mai frumoase zile ale copilăriei: la stâna bunicului meu din Carpaţii Orientali. de sus. că-ţi venea să pui mâna pe el. Întrun cadru nocturn. având totodată rol stilistic. Cuvinte în relaţie de sinonimie: lan de grâu . 7. se dezvoltă. Asemenea se petrec lucrurile şi într-un eşec. moralistul Slavici îşi începe nuvela “Moara cu noroc” cu un adevăr universal-valabil.ca inovaţie modernistă în structura poeziei. care este astfel exprimată într-o frază complexă. Linia de pauză din versul al treilea marchează o pauză în vorbire cu scopul de a accentua chinul căldurii excesive. la capătul lumii. Figură de stil: Enumeraţia „păsări. ţară şi aventuri”. 8. prezentând un spaţiu personal. 7. copil din flori. “nu reiau. 9. unde te invit să vii şi să petrecem împreună vacanţa de vară. de la satele ce păreau nişte mărgele înşirate pe linia orizontului. fără ieri”). armonizarea spicelor ce-şi “ţin la piept grăunţele/ca nişte prunci ce sug” cu omul. ieşirea în lumină. Sensul cuvintelor: “sporeşte” = înaintează. “meu”. 5. tema naturii. În noapte. “cresc” = se înalţă./gornicul nu mai vorbeşte”). cu nuanţă metaforică. Tu ştii că locuiesc în oraşul Vaslui. Un zvon de ciripit venea de nicăieri. al originii spirituale a eului liric. veşnic = veşnic.Varianta 14 1. cu toate simţurile în alertă. sânge. umplea văzduhul cu un farmec neştiut. Timpul. Subiectul al II-lea Vaslui. Titlul poeziei semnifică anotimpul descris în textul liric. personificări (”fulgere fără glas”).: „În somn sângele meu ca un val. Îţi povestesc toate acestea. motivul nopţii. Câmpul semantic al nopţii: stele. Incipitul poeziei plasează cititorul într-un cadru nocturn. apoi adoarme “între flori de mac”. sprijinul moral făcând posibilă revigorarea forţei interioare şi a curajului de a încerca încă o dată. A doua şi a treia virgulă marchează enumeraţia de substantive („păsări.spicele. care capătă un aer liniştit. Ce părere ai? Te aştept cu nerăbdare şi-ţi promit că n-o să regreţi niciun minut petrecut acolo. imagini auditive (”ţârâie un greier”. În somn (metaforă pentru o stare de linişte. „întunericul fără de martori”) eul liric se cufundă într-o stare profundă de meditaţie asupra misterelor lumii: strămoşii. nu numai în sufletul celui care şi-a împlinit un ideal. 8. nimic nu se compară cu peisajul montan. nu bogăţia ci liniştea colibei tale te face fericit”. El capătă dimensiuni umane. se retrage din mine/înapoi la părinţi”. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Nicăieri nu poate fi omul mai fericit decât în mijlocul familiei sale” (Proverb românesc) Această afirmaţie este în concordanţă cu părerea mea despre relaţiile interfamiliale şi anume că omul se poate dezvolta armonios. Ion şi Maria au sosit în acelaşi timp. Imaginea auditivă a greierilor constituie o muzică ancestrală. tot ţinutul. de calm care îi permite să mediteze şi să reflecteze asupra misterului “ieşirii în lumină”). Sinonime: se liniştesc = se domolesc. construit prin personificarea stelelor („dănţuiesc stelele”). familia oferă stabilitate. 3. numai stelele sunt animate. tot în zona Moldovei. în familie. Varianta 16 1.linia de pauză marchează o apoziţie: “Moşneagul nostru . sânge. Orice împlinire este trăită la cote amplificate. sânge. Sens conotativ: Mihai este în fruntea listei cu olimpicii de la matematică. la orizont .06.departe. reprezentat de stele. 6./ gornicul nu mai vorbeşte”.“. Linia de pauză se foloseşte în interiorul enunţului pentru a delimita apoziţia “departe”. În ultima strofă a poeziei. dar atmosfera. rimă albă. un pâlc de copaci umbroşi mărginesc locul. eul liric simte chemarea sângelui. 29. a originilor sale (comparaţia „sângele ca un val”). în armonie desăvârşită cu pământul şi roadele sale. Caracteristici ale descrierii: imagini vizuale (”La orizont […] fulgere/ […] zvâcnesc din când în când).Ilie al Amariei . lipsit de agresivitate sonoră. Una dintre trăsăturile specifice este inovaţia în versificaţie. 4. formată din mai multe versuri(„Dăinuie un suflet de adieri. floare la ureche. la sălbăticia locurilor. deoarece urmează să mă duc din nou în vârf de munte. oferind un spectacol mirific. care sugerează un spaţiu nelimitat şi un anotimp încremenit de arşiţa dogoritoare din sufletul poetului.ţară şi aventuri”) şi de complemente.ne-a dat cele mai înţelepte sfaturi. se vedea până în depărtare. de complementul de loc “La orizont”. confort şi siguranţă. 6. Sens denotativ: Îngrijorarea se vedea pe fruntea lui plină de riduri. golaşă. cerul era albastru şi aproape. avansează. Modernismul poeziei: prezenţa metaforelor revelatorii. Finalul oferă poeziei profunzimea filozofică specifică operei lui Blaga. 2. cosmică. unde mâna omului nu a apucat să strice feeria peisajului magnific. . specifică liricii lui Lucian Blaga şi sugerează continuitatea ideilor exprimate anterior. fenomenul fiind astfel umanizat. suflet =spirit. Cu drag. personificat şi el. Mai am timp o jumătate de oră ca să scriu tema la română. dăinuie = durează. având cel mai mare punctaj. 10. deoarece la “ureche-i ţârâie un greier”. încurajarea. Săptămâna viitoare va fi un timp ploios. Imagini artistice: „Dănţuiesc stele în iarbă”-imagine vizuală şi motorie. De altfel.2008 Dragă Emil. În concluzie. să îngân”. „zvonuri surde prin arbori” imagine auditivă. deşi strada Primăverii este flancată de pomi şi în fiecare curte există o mare varietate de flori. întunericul. iar aerul tare şi limpede îţi producea ameţeală. Stâna bunicului este o întindere mare de iarbă verde şi grasă. tihnit la lăsarea nopţii.

Titlul „Nocturnă” este potrivit ales pentru conţinutul poeziei. 9. renunţă să se mai concentreze şi nu înţelege nimic În concluzie. În prima strofă. Izbânzile la examene mă determină să iau în considerare. porţile grele. fără a marca aceasta printr-o pauză. “nu reiau” care accentuează condiţia de muritor a omului în antiteză cu regenerarea continuă a materiei. în a doua. În ultima strofă predomină verbele la prezent “dau”. Tema filozofică a poeziei. “suntem”. doza de incertitudine asupra ideii ce urmează a fi expusă constituie un motiv puternic pentru confuzia exprimării. Nu am mai vorbit demult şi îmi pare rău că nu ţi-am mai scris. iar iubita face parte din acest decor şi împrumută trăsăturile lui degradate. În strofa a doua a poeziei „Nocturnă”. . În strofa a doua verbul la conjunctiv “să îngân” exprimă dorinţa şi năzuinţa eului liric de a fi mereu tânăr. În primul rând.Trăsături simboliste: stări sufleteşti specifice simbolismului sunt tristeţea. m-a inspirat. la care interlocutorul nu face faţă. Sunt fericită să te anunţ că am luat medie mare la examenul de bacalaureat. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Când nu găseşti cuvântul. ideea pe care vrei sa o exprimi. În susţinerea acestei opinii. efectele fiind vizibile atât în sine cât şi în natură. “Umbra mea stă în noroi ca un trist bagaj-”. toate fiind sugerate prin simbolurile prezente în poezie: umezeala. este un element dezintegrator de materie ce provoacă eului liric stări de disperare şi degradare psihică. elementele componente ale materiei pe care timpul le favorizează. ca în toate creaţiile lirice bacoviene. cât de bătrân!”. cumpănim = cântărim. nesiguranţa de sine şi stările confuze de atunci. “sporeşte” permanentizează efectele timpului asupra arborilor care mereu întineresc. a sta locului. deoarece ele “în lamură dau”./ Ninge zoios”. mai ales că este prima mea vacanţă relaxată: Cluj. “univers”. m-a motivat şi am învăţat de la ea să-mi stabilesc o ierarhie a obiectivelor mele. a desfiinţa. Linia de pauză din ultima strofă urmează după o comparaţie. în continuare. să trec peste aceste dificultăţi de ordin material şi emoţional. 5. clar. unde se grăbeşte omenirea?! Deşi a trecut ceva timp de când ai dat bacalaureatul. iar timpul nu ştiu unde zboară atât de repede. inactiv „doarme ud în umezeala grea”. putând fi consideraţie şi ca o propoziţie incidentă. fără prea mari eforturi de adaptare. str. în care să găseşti imediat expresiile propice conturării ideilor. Condiţia de muritor ilustrează cât de limitat este destinul omului. „Un clavir îngânăncet la un etaj” – imagine auditivă „Stropii sar” – imagine vizuală 6. ca să mă pot încadra în societate. tărâm”. tematici. a reînfiinţa 4. şi. lipsa lecturii fiind evidentă. există. ci numai prin începerea versului cu literă mică: “Numai în arbori inelele anilor/ mereu se lărgesc”. “cred”. Varianta 18 1. păstrând astfel măsura versurilor. Imaginea oraşului de provincie ca spaţiu închis. Ca urmare. sfaturile mamei. Expresii/locuţiuni cu “a sta”: a sta de vorbă. iar măsura versurilor inegală. Eul liric sugerează trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului pentru om în contrast cu regenerarea continuă a naturii: “Numai în arbori inelele anilor/ mereu se lărgesc” . 3. Virgulele din prima strofă· marchează o enumeraţie de substantive: “hotare. verbele la prezent “se lărgesc”. disperarea. Cugetări) Nicolae Iorga opinează că până în momentul în care nu ţi se formează limpede.lea Cluj. 7. nu îţi găseşti cele mai potrivite cuvinte cu uşurinţă. afirmaţia este întemeiată. dar a fost o perioadă agitată şi plină de evenimente. 10. Pe de altă parte. În oraşul amorţit. Linia de pauză oferă o explicaţie. ninge 2. apă. glodul. “nicicând”. George Bacovia prezintă oraşul ce „doarme ud în umezeala grea”. apăsător şi înăbuşitor. la şcoală. spleen-ul. Apa. tărâm s-au şters” reprezintă o enumeraţie metaforică pentru trecerea ireversibilă a timpului şi nemărginirea spaţiului. Altă funcţiune este de a marca înlocuirea vocalei iniţiale “î”. veac. Cratima leagă două cuvinte ca să micşoreze numărul de silabe. reflectarea gândirii devenind mai dificilă în momentele în care nu ne găsim cuvintele pentru a exprima fluent şi coerent ideea pe care vrei să o transmiţi. crede-mă. când gradul de cultură nu tinde către zero. Cuvintele “cer” şi “pământ” din strofa a II-a se află în relaţii de opoziţie. 8.ilustrează trecerea implacabilă şi ireversibilă a timpului. devenind “mai firav”. Câmpul semantic al timpului: “ceas”. cărbunele. oboseala psihică. o variantă de acţiune prin versul “Un bec agonizează. Rima este variabilă. dacă nu era mama mea care să mă susţină consecvent în toate situaţiile. atmosfera este apăsătoare. având o locvacitate (vorbărie) obositoare. nu există”. dar fără posibilitatea împlinirii visului. a fiinţa. numărul 15. consider că atunci când gândeşti şi ai într-adevăr ceva de transmis interlocutorului. insalubră de “umezeala grea” („Case de fier în case de zid/ Şi porţile grele se-nchid”). noroi. câţi oameni nu vorbesc încontinuu. 3. în care eul liric se simte claustrat. Ultima strofă începe cu o enumeraţie “Fosforul şi apa. Un al doilea argument în sprijinul afirmaţiei de mai sus îl reprezintă necunoaşterea unor termeni adecvaţi prin care să dezvolţi subiectul abordat. ca să te oblig astfel să-mi scrii şi poate ne întâlnim şi noi vara aceasta. iar în ultima. 6.Prezenţa eului liric: . care trăieşte cu certitudinea că fiecare zi care trece este o treaptă mai puţin către moarte. 29 iunie 2008 Dragă Andrei. stropi. Subiectul al II. 8. găseşti totdeauna cele mai potrivite cuvinte şi poţi impune respect şi consideraţie. chibzuim. fire. Versul “Hotare. a sta pe bară. Mihai/ Mihaela Varianta 17 1. ne deplasăm. nicicând = niciodată 4.pronumele la persoana I singular –„mea” 7. pentru om. sugerând în fiecare dintre strofe o trăsătură specifica nopţii: în prima strofă „un bec agonizează. nu exagerez deloc. tema condiţiei omului în lume/ motivul aştrilor. a sta pe gânduri. în timp ce. Tema naturii. galbenul sulf”. timpul se diminuează. imagine construită printr-o personificare. 5. Cu drag. în cuvântul încet. cer = boltă. Omonimia cuvântului cer: Ỉn urma avionului a rămas pe cer doar un nor de fum. trist bagaj etc. „să nu mai ştiu” . “ne” şi verbe la persoana I plural: ”umblăm”. dăruirea de sine până la sacrificiu. agonia becului.verbele la persoana I singular– „stau”. Îi cer cartea astăzi. cred că îţi mai aduci aminte de emoţiile. a sta la masă. veac. a sta ca prostul. Perenitatea naturii este în antiteză cu efemeritatea omului. 10. întrucât numai citind îţi poţi forma un vocabular bogat. Modernismul aduce noi concepţii. Punctele de suspensie marchează o pauză mare în cursul vorbirii şi îndeamnă la meditaţie. fără soluţie de evadare. Câmp lexical “umiditate”: moină. în număr de patru. Poezia se termină cu o metaforă revelatorie “ Eu trepte în sus – nu reiau”.50 şi victoria aceasta mi-a redat încrederea în valoarea cunoştinţelor mele. oraşul aproape amorţit. În strofa a doua linia de pauză creează o atitudine afectivă a eului liric. Expresivitatea poetică presupune exprimarea plastică a ideilor. târziul 2. Sinonime: umblăm = mergem. umezeală. nu există” stând să se stingă.Florilor. 9. “veac”. Ingambamentul este un procedeu stilistic specific modernismului care constă în continuarea unei idei poetice în versul următor. Altruismul ei. o intonaţie deosebită privind exprimarea stării de deprimare cauzată de iubire/iubită. există. Cuvinte derivate de la “a fi”: fiinţă. să fii sigur că gândul nu s-a limpezit încă. Îţi reamintesc adresa mea.“eu fiul lor.” (Nicolae Iorga. completând imaginea deprimantă a oraşului: “Umbra mea stă în noroi ca un trist bagaj . a înfiinţa. precum “toate popoarele”. Nu aş fi reuşit. Nici nu-ţi pot reda în cuvinte ce perioadă cu încărcătură emoţională aproape de nesuportat. fără soluţie de ieşire din impas: “Şi porţile grele se-nchid”. îndrumările pe care se străduieşte să mi le insufle fără ostentaţie. sugerând elementele esenţiale . Prezenţa eului liric: pronumele la persoana I plural:”noi”. care reprezintă o sentinţă a eului liric. peste 9. voi aduce câteva argumente şi exemple edificatoare. de eliberare: “Şi porţile grele se-nchid”. După părerea mea. am intrat la Academia de Studii Economice la toate facultăţile la care am dat examen de admitere./ Stropii sar. Titlul scris în limba latină “Ecce Tempus” (”Iată timpul”) se identifică în totalitate cu tema filozofică a poeziei. ud. piaţa tristă. “pierdem” 7. 8. probabil. procedee şi abordări în literatură.

epitetul în inversiune “obşteasca armonie” asigurând lumii împăcarea cu sine şi gratitudinea pentru “rod îmbelşugat: “În toamna lui. “mergem”. Figură de stil: Personificarea copacului. menţionez faptul că educaţia primară a copilului este făcută de părinţii acestuia. rezistă tuturor vicisitudinilor vremii şi reuşeşte să aibă “rod îmbelşugat”. Să ştii că unul dintre absolvenţii liceului nostru. înfăşoară = desfăşoară. Pregătirile au început cu două săptămâni înainte. “ar vrea/ Să sfarăme”. alcătuire. “obşteasca armonie”.2007 Dragă Rareş.figuri de stil: personificări (”dorul lor nebiruit/ Îl logodi cu vasta strălucire”) . “suntem”. Poezia redă. 8. Sinonime: posomorâtă = tristă. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “La toate popoarele civilizate viaţa de familie este baza ordinii sociale şi de stat. dar nu la tine la şcoală. de confuzie existenţială. “rod îmbelşugat” 6. statul încearcă să îndepărteze copii abuzaţi din căminul lor şi să îi plaseze în grija unor asistenţi maternali sau chiar să fie propuşi spre adopţie. Echilibrul universal este asigurat de legile nescrise ale existenţei. 3. permanentizarea stărilor eului liric: “umblăm”. sugestia este dată de . epitete în inversiune: “limpedea lumină”. Ghirlandele de flori. Ştefan cel Mare trăieşte prin faptele de vitejie. artistul. care trebuie să imprime în mentalitatea micuţului normele de conduită valabile în societate şi să îi insufle concepţia de bun cetăţean. În al doilea rând.imagini vizuale: “Şuvoiul apei neîncăpătoare”. întrucât desparte subiectul multiplu de predicat. însă numai imaginea îţi rămâne. “pierdem”. îmbinat cu timpul trecut .. Alexandru/ Alexandra Varianta 19 1. figuri de stil: personificarea (vezi pct. căruia i se atribuie trăsături umane: “hipnotizat”.Virgula din primul vers marchează stilistic o enumeraţie. măsura versurilor este de 8 silabe./ fără să vrei. 9. însă totul rămâne la stadiul de dorinţă. 29. Antonime: crispate = destinse. 9.6). 4. Aceste măsuri sunt considerate şanse reale pentru micuţii năpăstuiţi să se integreze în societate şi să fie ţinuţi departe de ilegalităţi. 10. Descrierea . “umeda perdea”. acestea putând fi opera artistică. “cade” etc. Virgula din finalul celui de-al treilea vers desparte regenta de subordonată. Câmpul semantic al naturii: câmpie. poezie cu formă fixă în care ultimele două strofe sunt terţete.” (Valeriu Branişte) Sunt perfect de acord cu afirmaţia lui Valeriu Branişte. asemenea copacului. Titlul format din substantivul comun. violenţă fizică şi verbală. aflat în toamna vieţii. viaţa de familie armonioasă oferă societăţii cetăţeni cu simţ civic şi comportament social adecvat. Lirism obiectiv: Pronumele şi verbele la persoana a III-a singular: “ar vrea “. adresarea directă la persoana a II-a singular are nuanţă sentenţioasă. care sugerează absenţa oricărei finalizări a stării de prăbuşire. un plan terestru şi un plan cosmic: “tot ce sub noi era pământ” […] “Un cer deasupra ne-a rămas”. De aceea. de regulă până la 7 ani. Am conceput invitaţiile pentru oficialităţi şi foşti absolvenţi şi am ajutat la crearea discursului pe care trebuia să-l ţină şeful de promoţie din anul acesta. imposibilitatea realizării idealului dă o notă elegiacă poeziei. imaginile stâncilor şi ale apei care îşi fac loc printre stâncile munţilor şi şerpuiesc prin câmpii pentru a ajunge la punctul de vărsare “către mări odihnitoare”. fascinat de evenimente cosmice misterioase. despre care mitologia populară spune că se întâmplă ceva important celui care vede acest fenomen: “Vreo stea când cade din tării. Meteorologii anunţă o vreme caldă. 2. naşterea geologică fiind “un spasm încremenit” cu trăinicie eternă “de granit”. am imaginat costume. este cunoscut şi demonstrat ştiinţific faptul că majoritatea infractorilor şi a delincvenţilor juvenili provin din familii dezbinate sau cu grave probleme comportamentale. Imagini artistice dinamice: imaginea munţilor:”un braţ semeţ au repezit spre fire”. S-au organizat scenete ancorate în vremea de demult. specifică sonetului. promoţia 1981 este profesor de matematică la un liceu din Sibiu. Vremea rochiilor cu crinolină a trecut de mult. Aspiraţiile înalte ale omului îl determină să facă eforturi deosebite ca să prindă steaua strălucitoare. Liniile de pauză din primul vers al ultimei strofe marchează o metaforă explicativă pentru imaginea apei. strălucit = opac. care aşază în relaţii de opoziţie ipostaza anterioară a copacului cu aceea din finalul poeziei. Sens conotativ: În neguri de trecut.care compun Universul. De altfel. imensă 2. Secvenţa lirică începe cu o conjuncţie adversativă. dacă părinţii lor decad din drepturi.ca mod de expunere în creaţiile lirice: imagini artistice: vizuale (”Sub casca lui de frunze un rod îmbelşugat”). 7. Se manifestă aici lirismul obiectiv. 10. boli psihice etc. Dacă acestea nu sunt înfăptuite până la o anumită vârstă. îmbelşugat = sărăcăcios. pe toţi ne-a cuprins o frenezie fără margini. imaginea apei: “şuvoiul apei neîncăpătoare/-şerpuitoare formă veşnic vie-” 6. ocrotite de “casca lui de frunze”. copacul se-nclină către glie”. Liceul Teoretic “Emil Cioran”. definită prin epitetul augmentativ în inversiune “augusta toamnă”. Figură de stil: inversiuneametaforică “vasta strălucire” accentuează imensitatea srălucirii naturii şi asigură realizarea rimei îmbrăţişate a poeziei. Prezentul gnomic al verbelor exprimă o acţiune continuă. În concluzie. necuprinsă = nemărginită. însă eu m-am implicat în organizarea festivităţii ca atare. dialoguri şi relaţii comportamentale din epocă. înfăşoară copacul în culorile apusului de soare. mări. în care eul liric transfigurează prin intermediul imaginarului poetic viziunea sa despre natura impunătoare.”lui”. iar copacul se pleacă recunoscător sub greutatea roadelor. Îţi scriu aceste rânduri pentru a-ţi povesti cele petrecute la festivitatea de împlinire a o sută de ani de la înfiinţarea şcolii noastre. Aparţinând etapei parnasiene a creaţiei lui Ion Barbu. prin apoziţia “-Şerpuitoare formă veşnic vie -”. 5. 4. a creat roade bogate. Penultima strofă a poeziei începe cu o metaforă sugestivă pentru dorinţele omului. 3. mândria Clujului. prin imaginarul artistic specific barbilian. baloanele şi pancartele cu cele mai surprinzătoare texte de bun-venit au fost atracţia principala pentru cei care ni s-au alăturat la această “seculară” sărbătoare. “s-o prinzi”. prin care se construieşte un joc al formei şi al imaginii: forma munţilor care se înalţă semeţi şi repeziţi. Cea de-a doua virgulă este o respiraţie în interiorul versului şi o licenţă poetică. aşa că imaginaţia şi-a spus cuvântul. de la începutul secolului al XX-lea. stânci.”era” şi “a rămas”. Toţi aveau în privire o încântare nemărginită şi o bucurie greu de controlat. aceea că “La toate popoarele civilizate viaţa de familie este baza ordinii sociale şi de stat”. În final. copilul nu va mai recepta cu uşurinţă faptele şi atitudinile din jur şi va avea o gândire confuză sau săracă. “îl înfăşoară”. soarta oarecum blestemată a artistului care. iar medalia omagială a fost înmânată invitaţilor. care. articulat “Copacul” metaforizează poetul. cum este căderea stelelor. 10. “să bea” 7. Când ne vom întâlni am să-ţi arăt diploma pe care am primit-o şi de care sunt foarte mândru. Expresivitatea se defineşte prin împletirea modurilor şi timpurilor verbale. omul creator de frumos. pentru a fi siguri că totul va ieşi perfect în acest moment unic pentru noi toţi. s-au oferit coroniţe şi diplome elevilor merituoşi. Poezia “Copacul” de Ion Barbu este un sonet. 8. Imagini artistice ale copacului: “mii de crengi crispate”.. Alţii au cântat un repertoriu din vremea aceea. poezia „Munţii” are o structură fixă. În ziua cea mare totul era pregătit ca la carte. întocmire = înfăptuire. “nu-i goneşte”. Cu drag. Fiecare clasă şi fiecare elev trebuia să participe efectiv la sărbătoarea liceului. care este coleg de clasă cu mine. apă. Conjunctivul verbelor “să vrei”. Cele două puncte atrag atenţia asupra explicaţiei sub forma descrierii prin imagini vizuale. cu puţine precipitaţii. cum ar fi consumul abuziv de alcool şi de substanţe ilegale (droguri). “să nu ne-ajungă” exprimă năzuinţa de izbândi. Subiectul al II-lea Sibiu. Rima este împerecheată. Trăsături ale descrierii: .Versul ”Un braţ semeţ au repezit spre tine” reprezintă o imagine vizuala ce simbolizează importanţa pe care aceştia o au în natură. elevi şi profesori. Mă copleşesc nouri de melancolie. Toamna. Schimbarea categoriei gramaticale: “De-un strălucit albastru viziunea lui e plină” 5. “casca lui de frunze”. renunţare = abandon. Varianta 20 1. 9. spre ea te ţii”. “să bea”.06. Ca prim argument.

Imaginea vizuală “caden geam zăpada” şi imaginea auditivă “bătaia s-asculţi” amplifică starea de sugerează “răceala” interioară şi bătăile inimii care tânjeşte după iubire. Având în vedere cele afirmate mai sus. dar “norocul şi-l face omul” prin strădanie.epitet dublu . “tu”. 10. dar şi prevenitor despre condiţia artistului în lume. . 7. “palidul cadran” 6. Titlul este exprimat printr-un substantiv nearticulat “Despărţire”. Omonimia cuvântului “cer”: *Un cer albastru-vineţiu se întrevede printre nori. scânteiere = lumină 2. Îmi pare foarte rău că nu aţi putut sa fiţi cu mine într-o zi atât de importantă . “ai împăcat”. nu pot concluziona decât că Eminescu a exprimat una dintre cele mai profunde observaţii privind societatea din orice timp şi anume că „Munca este legea lumii moderne. tema timpului. veche = nouă. prin care se evidenţiază atotputernicia cuvântului în Univers. cuvântul este omnipotent şi încărcat cu forţă creatoare pentru revigorare spirituală:„ai să umbli prin suflete-n cuvinte”. am avut parte şi de o incredibilă surpriză din partea colegilor. 29. ornic 5. de deprimare manifestată în orice situaţie a unui cuplu care se destramă. care nu are loc pentru leneşi”(Eminescu) Afirmaţia „Munca este legea lumii moderne. Câmp semantic: oră. Cei mai mulţi dau vina pe neşansă. . Abia astept să vă văd şi să vă povestesc şi celelalte intâmplări incredibile ce au avut loc în ultima perioadă. care exprimă patima creaţiei şi o proiectează într-un timp nedefinit. Utilizarea persoanei a II-a pronominale şi verbale: Verbele şi pronumele la persoana a II a atestă adresarea directă a eului liric către poetul necunoscut. cei leneşi nu au nicio şansă de a trăi decent. Cu dragoste. am văzut că era intuneric peste tot. măsura este variabilă. taine = secrete. permanentizând-o. Expresii/locuţiuni cu substantivul “casă”: casă de piatră. care nu are loc pentru cei leneşi”. În ultimă instanţă. eul liric sugerează ideea că patima creaţiei este înrădăcinată în fiinţa poetului. la care ea visează în ceasul înserării. reprezentat de adresarea directă (pronume la persoana a II a ) autorul dă poeziei un ton sentenţios. În concepţia lirică a poetului. oricât de puţin solicitante ar fi îndatoririle lui ca angajat. să înveţe noi îndeletniciri pentru a putea să-şi găsească un alt loc de muncă. 4. începând cu “sau”. “cade-n geam zăpada”. Încep prin a vă mulţumi pentru cadoul trimis care îmi este de foarte mare folos. Lirismul subiectiv este motivat de prezenţa mărcilor lexico-gramaticale care confirmă prezenţa eului liric în poezie: verbe şi pronume la persoana I : “am plecat”. în orice anunţ de angajare se specifică faptul că de la viitorul angajat se cere neapărat „dorinţa de muncă”. casă de cultură. Semnele de punctuaţie din ultima strofă: . secundă. “s-asculţi”. “ai simţit”. tema condiţiei poetului/artistului în lume 7. a doua propoziţie. “visezi”. prin care mă ruga să merg până la ea. ceasul. 9. veselia 2. Semantica acestui cuvânt sugerează şi intervalul de timp când doi îndrăgostiţi stau despărţiţi. Rima împerecheată. unde roboţii iau locul oamenilor în fabrici. Comentarea ultimei strofe: Poezia „Poetului necunoscut” este o artă poetică a lui Tudor Arghezi. Expresivitatea poeziei este dată de folosirea verbelor la conjunctiv şi viitor. păstrând astfel măsura şi ritmul versului 3. Totul a inceput cu un telefon misterios de la o colegă. Prozodia se înscrie în modernism: versurile sunt inegale. într-o lume atât de modernizată . a face casă bună cu cineva. tehnologizată. evidenţiez ideea că.”şerpuitoarea formă”. limbile. sugerat de epitetul “necunoscut”. Figura de stil: “noiembre prelungă şi sonoră” . prezenţa substantivului “altar” conferind creaţiei valenţe sacre. Ultima strofă a poeziei începe cu o interogaţie retorică. iar rima împerecheată. sens justificat prin bogăţia câmpului semantic al “timpului”. am bătut încet când. deşertăciune = zădărnicie. însă am înţeles că o să ne vedem cât de curând. prin care eul liric sugerează trecerea timpului. 10. este statornicit “din veac în veac” în inima poetului şi constituie pentru el viaţa însăşi. “ne”. “ta”. Imagini vizuale cromatice: “gara cenuşie”. 4. care ar putea fi propriul eu creator. prin care Arghezi sugerează starea de nefericire. eul liric dă sfaturi unui interlocutor imaginar. 8. Acest fapt mi-a trezit mici bănuieli că se întâmpla ceva neobişnuit. propria nelinişte provocată de atotputernicia Cuvântului. care nu are loc pentru leneşi” are valabilitate şi în societatea de astăzi. ideală prin valoare artistică. la forma negativă. omul trebuie să înveţe să-şi schimbe orizontul. Titlul „Poetului necunoscut” certifică faptul că această creaţie lirică este o artă poetică. Eul liric imaginează starea de nelinişte a iubitei care suferă pentru dragostea pierdută. Prin lirismul subiectiv. Nici nu mă aşteptam să primesc atâtea cadouri.prima virgulă coordonează adversativ două propoziţii. cadran. motivul despărţirii.2008 Dragă Alin. m-am îndreptat spre uşa ei. Tudor/ Teodora Varianta 21 1. Harul artistic are origini divine. de a-şi întreţine familia. “noastră”. Petrecerea a durat până dimineaţa pentru că atmosfera a fost prietenoasă şi veselă.simbolizează eternizarea stării de melancolie a celor doi îndrăgostiţi (”amândoi”) pentru trecerea timpului şi neputinţa împlinirii iubirii. uzine etc. de când nu ne-am întâlnit.bogăţia procedeelor artistice: imaginile vizuale (”Şuvoiul apei neîncăpătoare”) şi de figurile de stil: epitete (”braţ semeţ”. iar imperativul „să n-ai deşertăciune”. care mi-au pregătit o petrecere-surpriză. uşa se s-a deschis brusc şi o explozie de artificii a luminat un tort enorm. om de casă. vremea. Am avut parte de cea mai frumoasă aniversare.punctul marchează încheierea frazei (enunţului) 3. Subiectul al II-lea Text argumentativ: „Munca este legea lumii moderne. . Prin metafora blestemului -„s-asculţi de el (blestemul)”-. plecarea = sosirea. “mări odihnitoare”) Subiectul al II-lea Dragii mei bunici. cu scopul de a se rosti două silabe în loc de trei. Subiectul al II-lea Timişoara. către poetul-simbol al artistului. fiind atras structural şi în mod decisiv de puterea cuvântului care „leagă şi dezleagă” orice.Sinonime: beznă = întuneric. în sprijinul acestei opinii aduc următoarele argumente: În primul rând. Motivul visului. cei cărora nu le place munca şi nu pot păstra niciun serviciu. *Aş vrea să-i cer mamei un cadou mai special. însă când am ajuns la scara blocului. dă poeziei un ton familiar. Titlul are şi nuanţă sentenţioasă. Un alt argument adus în favoarea acestei afirmaţii este faptul că cei mai săraci oameni sunt cei leneşi. jalea = bucuria. inventivitate şi dorinţă de progres. cadourile şi urările din partea celor dragi. “am auzit”. “tu”. fiind totodată o adresare directă către oricare împătimit al scrisului. Cratima leagă două cuvinte. Antonime: sonoră = tăcută. eliptică de predicat. nepotul/nepoata voastră iubitoare. prin condiţia comună pe care o au în Univers. definind lirismul subiectiv. sub pretextul că a lipsit de la şcoală şi are nevoie de caietele mele. deodată. afirmaţie demonstrată prin argumentele expuse. “ai stat”. 8. Pe lângă felicitările. Semnificaţia unei figuri de stil din prima strofă: Metafora “altarului visat” ilustrează aspiraţia oricărui poet de a realiza o operă unică.a doua virgulă marchează coordonarea disjunctivă. măsura de 13-14 silabe 5. adresarea directă prin pronume şi verbe la persoana a II-a singular: “tale”. care ar fi putu vindeca suferinţa iubirii sau ar fi putut-o amplifica. Tema iubirii. iar treizeci de copii au început să câte „La mulţi ani”. nimicnicie.06. or. Cei care nu au chef să trudească nu sunt nici măcar invitaţi la interviu. “ai stat”. 6. Următoarele trei versuri se constituie într-o amplă interogaţie retorică şi adresarea directă prin verbe şi pronume la persoana a II-a: “visezi”. stabilind o legătură intimă între generaţii de poeţi. 9. Varianta 22 1. neidentificat. Ezitând.

verbe ce exprimă o dorinţa”. În concluzie. aceea ca „măcar un glas de goarnă” să răsune în lume. Se ştie deja că “unirea a făcut puterea” unui colectiv. 2. existând pericolul desacralizării lumii. Relaxarea mea a constat în participarea la festivitatea organizată cu prilejul centenarului liceului nostru. sugerând iminenţa morţii. Bunicii mei au casa în capul satului. dezbinarea a dus la destrămarea sigură a acestora. cât şi spiritul european pe care încercăm să-l adoptăm cu brio. în lumea muritorilor. cu întrebări distincte despre istoria liceului. Relaţiile degradate evidente în cadrul familiei Tulea. Sărbătorirea liceului a căpătat perenitate prin participarea numeroasă şi prin implicarea emoţională a tuturor invitaţilor. „Toamnă de suflet” scrisă de Tudor Arghezi. Antonime: larg # strâmte. ieri#azi. dar şi forţa creaţiei sale. Rolul stilistic al conjuncţiei „de” în cadrul celei de-a doua strofe este de a evidenţia. dar este dezolat când realizează că „straja de sus şi-a luat răgaz”. al înserării 7.“Livada. Adverbul “mai” este folosit în versul “îngerul meu îşi mai aduce-aminte” pentru a exprima ideea că îngerul păstrează amintirea timp îndelungat. Sens conotativ: Discursul despre pericolul de a consuma droguri n-a dat roade. 8. apoi s-ar modifica şi sensul comunicării. Motivul nopţii.06. ca templu măreţ al propriei creaţii artistice. unde atmosfera plină de culoare. de asfalt”. 10. cât şi ca grup. „de-aş fi”. care nu poate aduce decât fericire şi izbânzi în viaţă. iar rima încrucişată. o încredere în sine extrem de benefică prin faptul că. „slujesc”. se suspectează reciproc şi nu există o relaţie afectivă între ei. îngerul devine total dezinteresat de viaţă şi de culoare (“ Livada. iar tatăl este complet indiferent faţă de creşterea lor. După cum ştii şi tu pe propria piele. ca în alte vacanţe. „aş sta”. Lirismul subiectiv se realizează prin prezenţa mărcilor lexico-gramaticale ale eului poetic: verbe la persoana I singular „aş fi”. îngerul se molipseşte de relele acestora şi nu-şi mai găseşte locul în cer (“oriunde capul caută să-şi puie/ Locu-i spinos şi iarba face cuie”). În altă ordine de idei. “noastre” sugerează faptul că eul liric se autoinclude în omenire. să-ţi povestesc ce-am mai făcut în ultimul timp. 29. ori relaţiile dintre fraţii Aglae Tulea-Costache Giurgiuveanu care se urăsc din motive meschine. aceea că “ O familie trebuie să fie unită şi solidară. întrucât heruvimul este îngerul aşezat de Divinitate să vegheze cărarea ce duce la pomul vieţii. mâhnirea ce pune stăpânire pe sufletul eului liric. Titlul acestei poezii.limbajul artistic original: estetica urâtului realizat prin relaţii de opoziţie . George Călinescu în romanul “Enigma Otiliei”. Refugiul spiritual rămâne poezia. Metafora “cripta nopţii” ca şi comparaţia personificatoare “Zilele albe” […]/ Ca nişte bărci tăcute” simbolizează condiţia de muritor a omului. Te îmbrăţişez cu drag. A fost un eveniment spectaculos. a unei familii şi. prin contrast. destinul fiecăruia evoluând spre eşec. Comparaţia “Cerul la gust i-ajunge ca un blid/ Cu laptele amar şi agurid” sugerează ideea că relaţia omului cu Divinitatea s-a degradat. solidaritatea lor iubitoare. a face gaură-n cer. Poate că am fost cam patetică. suportul religios. la care răspunsurile spontane şi pline de vitalitate au stârnit ropote de aplauze. care exprimă dorinţa eului liric de a trăi în eternitate: „De-aş fi un stei de peşteri. a ajunge în cer. “Tăria” 5. Abia aştept să ne relaxăm după examene şi să mergem într-o excursie la munte. diferenţă ca de la cer la pământ. Metafora „stei de stâncă” poate sugera neclintirea şi tăria artistului. însă totdeauna se impune şi puţină recreere. dacă heruvimul care ocroteşte omenirea de păcate s-a contaminat de “boală”. consider că înţelegerea. imagine ce sugerează apropierea morţii. pentru manifestarea acesteia . “saştept”. Singurul pronume la persoana I este la numărul plural. sugerează o consecinţă cutremurătoare a întregii idei poetice. Ultima strofă a poeziei debutează cu verbul la condiţional optativ precedat de prepoziţie. ar restrânge enumeraţia la doi termeni în loc de trei. Tema sacrului. câmpul […]floarea” în opoziţie cu “Apele negre […] Nămoluri fierte. prin care s-a evidenţiat atât spiritul naţional al românilor. Sorin/Sorina Varianta 23 1. crede-mă. 8. „de s-ar clăti”. prin acelaşi destin de muritor. Câmp semantic “înger”: “fericirile”. pe măsură ce „zilele albe […] au început să plece. “cerul”. situaţii ce i-au modelat/ erodat întreaga fiinţă – trup şi suflet. 9. ai fi fost încântat să participi la o astfel de manifestare. Tema: Timpul efemer. cântec şi voie bună ne-a emoţionat atât de mult. el devine neputincios în faţa relelor care “încolţesc” şi sunt pe cale să evolueze în lume. argumentează cu persuasiune afirmaţia de mai sus.de pildă. „să ajung”. Colegii mei au organizat un concurs de cultură generală. grele. nedreptate strigătoare la cer. familia îţi poate da o forţă interioară. Trăsături moderniste: . este un an greu în care trebuie să facem eforturi foarte mari pentru un viitor mai sigur. 6. că şi tu ai fi rămas impresionat de măreţia festivităţii. chinuit de “buba pământească” apărută pe “trupu-i alb” ca simptom ameninţător pentru desacralizarea omenirii. însă. cioplit cu dalta-n lung”. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “O familie trebuie să fie unită şi solidară. Măsura versurilor este de 13-14 silabe. 4. cu sens concluziv şi explicativ. căci altfel nenorocul bate la uşă” (Thomas Mann) Sunt întru totul de acord cu afirmaţia lui Thomas Mann. atât ca individ. Tonul elegiac sugerează ideea timpului ce se scurge ireversibil şi implacabil pentru om. Prin eliminarea ultimei virgule din versul “Nămoluri fierte. 3. o familie “unită şi solidară” poate asigura fiecăruia dintre membrii săi. faptul că timpul se scurge ireversibil. comunicarea şi bunăvoinţa sunt trei lucruri esenţiale pentru a te putea integra în societate. Eul liric încearcă să se mai agaţe de ultima sa speranţă. întrucât „de”. singura pe care a slujit-o cu credinţă şi care poate fi o treaptă spre eternizare: “Cu templu în spinare. că altfel cedezi nervos. grele”. înţelegându-se că nămolurile ar conţine asfalt. dezbinarea este iminentă. astfel. 6. câmpul şi-au pierdut şi floarea/ şi roadele şi frunza şi culoarea”). poţi învinge în viaţă toate obstacolele. prin schimbarea funcţiei sintactice din atribut în complement. este o metaforă care simbolizează amărăciunea. motivul îngerului 7. Bolnav de monotonie şi de tare umane. Aşadar. zilele # nopţii. aceea a pericolului desacralizării lumii.2008 . e picat din cer. Subiectul al II-lea Cluj-Napoca. ca. Metafora. a sublinia dorinţa eului liric pentru viaţa. Cu siguranţă. poetul autoincluzându-se./ Ca nişte bărci tăcute”. Titlul “Heruvim bolnav” sugerează pericolul care pândeşte omenirea şi anume acela de a-şi pierde spiritualitatea. cărui slujesc de treaptă”. dacă simţi sprijinul necondiţionat al celor apropiaţi. aflat în toamna existenţei. Dacă membrii unei familii au interese divergente. căci altfel nenorocul bate la uşă.Mă bucur nespus că mi-am făcut puţin timp pentru a-ţi scrie câteva rânduri.” În primul rând. Semnul exclamării evidenţiază dorinţa eului liric. Ultimele două versuri. intră în construcţii verbale aflate la modul condiţional optativ: „de-ar răsuna”. ar rezulta că substantivul “de asfalt”. „cioplit cu dalta-n lung”. “trupu-i alb” în opoziţie cu “o bună pământească”. Scopul: „ca să cânte” 4. Cratima ajută la păstrarea măsurii şi a ritmului. Varianta 24 1. 3.intelectualizarea poeziei – viziunea filozofică a raportului spiritual dintre om şi Divinitate (demitizare) . Expresii/locuţiuni: e strigător la cer. 5. În contact cu oamenii. răsună # tăcute/mute 2. în care mama exercită o autoritate nefastă asupra dezvoltării personalităţii copiilor. Tema: condiţia de muritor omului în lume. Conjuncţia “căci”. legând două cuvinte şi formând o singură silabă. se face seară”. Scriitori importanţi au ilustrat în operele lor acest aspect social. Seara şi întunericul cuprind întreaga fire: „În şirul vieţii noastre întreg. un echilibru sufletesc şi o siguranţă în forţele proprii. 9. cu valoare de „dacă”. încât am uitat şi de examenele ce se întrevăd din ce în ce mai aproape. totodată creează muzicalitate la nivelul versului. 10. semnifică totalitatea încercărilor la care a fost supus sinele poetic.

Chiar din prima strofă. mat = opac. relaţia presupune ipocrizie: duşmanul se preface că-ţi este prieten şi te distruge după ce îţi află slăbiciunile. dar şi tandru şi miraculos: "intrând în miracol. O perdea de fum acoperea peisajul. fie de prietenie. întregi şi în lucrare". ci prelungită. păsările.“Dicţionar de ştiinţe ale limbii”. 3.Nemira) . Enumeraţia “pe bănci/ şi pe statui.. Andrei/Andreea Varianta 25 1. Ed. deoarece el îţi cunoaşte cel mai bine slăbiciunile. cu tandră mirare". ca semn de ortografie. că s-au organizat multe concursuri. are "lamă de brici". raţiunea trebuie să domine orice relaţie. a-şi da aere. care ar constitui adevărate “îndrumări” pentru îndeplinirea scopului său de a-ţi face rău. ca să poţi discerne adevărul despre fiecare dintre cei ce vor să pară apropiaţi. sugerând continuitatea sentimentului de dragoste. 5. a intra la facultate. bancurile fără perdea au luat amploare. “Cugetări”) Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga. Iată că am ajuns la sfârşitul liceului. incendiare aş putea spune. şi ei sunt prinşi cu pregătirea pentru bacalaureat şi admiterea la facultate. clinchet = sunet de zurgălăi. ambele valenţe ale prieteniei fiind la fel de riscante Un prim argument ar fi că prietenia cu duşmanul este periculoasă. ca semn de ortografie. şi mă anunţa că sunt restantă cu plata ratelor. bătăile inimii amplificând fiorul lăuntric al eului liric. în poezia anilor ‘60. 2. cel mai mult mi-au plăcut concursurile. 10. Titlul. Ultima strofă începe prin conjuncţia copulativă “şi”. îndrăgostitul exprimă bucuria sărutului în public. tinerii. fără a se marca versurile prin majusculă (”scindare a unei unităţi lexicosintactice prin dispunerea ei în versuri diferite”. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului. Figura de stil:”clinchet stins” metaforă şi imagine auditivă care sugerează emoţia puternică pe care o simte îndrăgostitul. de prieteni. În ambele cazuri.epitet cromatic.Nemira) 10. o astfel de activitate te scoate din monotonie şi pe mine m-a făcut să uit pentru o zi g rija examenelor. se foloseşte după majoritatea abrevierilor. "mării [.ingambamentul . linişte… Revenind la eveniment. de clopoţel. între interjecţii identice. închipuire. ca punct de plecare al iubirii: “un cer […] pe care-l începea iubirea noastră”. Figuri de stil: "colţul inimii noastre" . Sinonime: miraj = iluzie. al simţământului înălţător care atinge cerul. că de duşmani mă feresc singur”. dar tot am zărit-o. 4. la atingerea delicată a umărului.] albastre" . în perioada examenelor. cioc. în fantezia cititorului/poetului: “pe statui. şters 2. În concluzie. dar sper că anul viitor să mă vizitezi şi să mergem împreună la Serbările muntelui. Trăsături neomoderniste: . N-aş fi crezut că timpul trece atât de repede… Dar încerc să nu mă stresez prea mult. Ed. în care emoţia este reală. Punctul. mai ales că vieţuieşti la Călăraşi. Dacă ai şti câtă exuberanţă ne inoculează muntele. Timpurile verbale sunt imperfect şi perfect compus. peste iarbă…” 3. fericirea până la cer dă sentimentului valenţe înălţătoare: “Luceau intens. Sinonime: se-adumbrea = se întuneca. Finalul poeziei marchează începutul iubirii intense. Am plecat mai mulţi colegi din liceu şi această deplasare la înălţimi de peste 2000 de metri ne-a purificat la minte şi la trup. cu vai mi-a înapoiat volumul pe care i-l împrumutasem anul trecut.limbajul artistic se distinge prin ambiguitatea expresiei: "cuvinte scrise cu colţul inimii noastre" – metaforă ingambamentul . a intra în joc. Peisajul este de o splendoare ce nu poate fi descrisă în cuvinte.continuarea ideii din versurile anterioare. "albe spume" . ceea ce exprimă o acţiune trecută de curând. 4. să nu uiţi nicicând proverbul popular:“Fereşte-mă.continuarea ideii din versurile anterioară. care nu are această funcţiune. probabil. pe cabluri. 9. "O". Imagini auditive: “clinchet stins”. iar prietenul devenit duşman simulează sinceritatea pentru a-ţi “adormi” bănuielile. din păcate. Forţa cuvântului. motivul sărutului 7. defineşte sentimentul de iubire tinerească şi unicitatea experienţei pe care eul liric o trăieşte. sunt un simbol al zborului. motive: cuvântul. “ne-nfăşura”. Speram că doar. de fapte sau atitudini personale. care în concepţia lui Nichita Stănescu are materialitate. eveniment organizat anual în cinstea mediului alpin. ai veni şi tu aici în fiecare săptămână. Mărcile lexicogramaticale care atestă prezenţa eului liric şi. care accentuează valoarea spirituală a românilor. A avut dreptate cine a zis că tinereţea se găseşte la munte – aer curat. Tema: misiunea artistului în lume. 8. idee ilustrată prin verbul la persoana I plural "suntem" şi substantivul "în viaţă". de asemenea. Ştiu că nu ai fi avut posibilitatea să vii. ultima persoană de la care te-ai aştepta să te lovească. este tăios. întregi = compleţi. “începea” ilustrează expresivitatea strofei. care învaţă în Băişoara. Expresii/locuţiuni cu “aer”: o gură de aer. “Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului”. .metaforă. a intra în voie cuiva.epitet în inversiune. Oricum. ci continuă emoţia sentimentului de iubire. “Sărutul”. dar am făcut cunoştinţă cu băieţi şi fete de vârsta noastră. Tema iubirii. Putem lua un exemplu din literatură.configuraţia iubirii într-un lirism pur. a pluti ceva în aer. se foloseşte în interiorul locuţiunilor adverbiale. care se împrieteneşte cu George Bulbuc doar pentru a ajunge la Florica.Dragă Alexandru. aer cald. Duşmănia prietenului este chiar mai primejdioasă. dar nefinalizată.limbajul artistic se distinge prin ambiguitatea expresiei: “steaua neagră a părului tău scurt” – metaforă . "noastre" şi interjecţia cu valoare afectivă. fie de duşmănie. după cele care păstrează una sau mai multe litere din partea iniţială a cuvântului: Scrisoarea Băncii era datată 23 ian. Virgula. În viaţă. pe cabluri. Varianta 26 1. Până atunci. În ultima vreme. ochiul. Virgula marchează o enumeraţie. 5. pe Ion. iar punctele de suspensie sugerează continuarea enumerării. Caracteristici ale neomodernismului: . a.c. “nu ne-a lovit”. doar îl voi îndupleca. 7. fără a se marca fiecare vers prin majusculă ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite". verdeaţă. stins = estompat. Enumeraţia “suntem aici/ în viaţă întregi şi în lucrare” are rolul de a eterniza prezenţa românilor pe aceste meleaguri. câtă energie oxigenează creierul. punctele vulnerabile. 8. a intra în vorbă cu cineva. 6. “în pieţe şi în scuaruri”. Verbul "suntem" la prezentul gnomic şi gerunziul "intrând" constituie expresia certă a continuităţii românilor în patria lor. secretele şi este. “bate-n arbori ora” 6. pentru noi. deci. Expresii/ locuţiuni cu "a intra": a intra la apă. a fi în aer. Imperfectul verbelor “se coborau”. Pupăza şi-a anunţat zgomotos prezenţa: cioc. întrucât el poate afla o mulţime de intimităţi. . cioc. de unde rezultă că el te poate doborî cel mai uşor. între cuvinte care se repetă. “ne sărutam”. Martorii îndrăgostiţilor.. a intra în vigoare. deşi cei doi îndrăgostiţi se simt singuri pe lume: “un aer mat ne-nfăşura. Şi să vezi la ce am recurs ca să mă relaxez: În perioada 20-25 iunie a. am fost în staţiunea Băişoara. 9. şi s-au acordat o mulţime de premii. “luceau”. a intra în bucluc. adică la câmpie. şi nimeni nu ne-a lovit vreodată cu privirea”.c. dar. asumată de eul liric. Enumeraţia compune ideea că existăm dintotdeauna şi mereu pe aceste meleaguri. la Serbările muntelui. ceea ce duce la un destin nefericit pentru amândoi. presate de un cer/ pe care-l începea iubirea noastră”.” (Nicolae Iorga. pentru prima oară în viaţa. peste iarbă” compune cadrul neomodernist al iubirii. nălucire. existenţa în text a lirismului subiectiv (reflexiv) sunt verbele şi pronumele la persoana I plural: "suntem". integrali."Dicţionar de ştiinţe ale limbii". nu am reuşit să câştig nimic. în aer liber.Polisemia cuvântului "perdea": Fata sa ascuns repede după perdea. Doamne. revin cu picioarele pe pământ şi îţi urez succes la examene! Cu drag. (DOOM-2): Cu chiu.. Ultima strofă a poeziei începe cu o conjuncţie adversativă "Însă". perpetuată într-o continuă emoţie cauzată de iubirea ardentă a îndrăgostiţilor: “adumbrea”. reprezentat printr-un substantiv articulat. care sunt nemuritori prin ceea ce înfăptuiesc mereu. Din păcate. ci să-mi menţin echilibrul. atunci când se iveşte ocazia. care ajunge la fericire şi extaz. într-o unitate naţională şi un devotament patriotic ce definesc specificul acestui popor: "Însă pentru cei ce suntem aici/ în viaţă.

conturul = forma. La metrou au fost amplasate câteva mine explozive şi de aceea călătorii au fost evacuaţi. delicat 2. . meritul recunoscut pe jumătate atrage după sine dezamăgirea. 10. reuşita presupune trudă. în cele din urmă. Vezi. Iată ce spunea G. fiindcă ei înşişi au învăţat a preţui legământul trainic între oameni. Varianta 28 1. bunicul nu înţelege de ce stau eu ore întregi cu ochii în ecranul calculatorului. *Pentru o familie săracă. iubito. Lui nu i se pare nimic interesant. respect de trecut şi de tot ce este măreţ. da" amplifică emoţia intensă a iubirii şi proiectează îndrăgostiţii în lumea spirituală a perechilor: "unu cu unu. idealişti. Scrierea cu literă mică: este un procedeu prozodic specific modernismului. la finalizarea cu succes a unui fapt de care depind mai mulţi oameni. te întrec alţii care nu aşteaptă". stăpâneşte. 9. concentrare. 7. Poezia se încheie .sentimente. rupte = obosite. un merit se cuvine să fie mereu recunoscut în deplinătatea lui. gest familiar care le confirmă trăinicia relaţiei. problema este cu un arc de cerc. Antonime: . De altfel. numit ingambament. îmbătrâneşti. mi-am amintit că uitasem actele acasă. "crenge" = crengi. îţi pui toată energia şi mintea în slujba următoarei realizări.Alexandre. După cum se ştie.stângă ≠ dreaptă *Ion şi-a fracturat mâna dreaptă încercând să se caţere în copac. eul liric reordonează Universul după legile iubirii. Şi cei doi prieteni îşi bat palmele. 4. 5. frânte. se naşte ambiţia de a încerca să faci ceva şi mai deosebit.Să ştii că are dreptate Călinescu. numit ingambament. "tinde-ţi" = întinde-ţi. Minciuna."] . tinde-ţi mâna stângă către ei ” 3.suind ≠ coborând *Coborând scările. în Cronica optimistului: «Bătrânii au experienţă. inspiraţie. 8. Iubirea capătă valenţe cosmice. noi intrăm în relaţie mai ales cu tineri de vârsta noastră şi tocmai de aceea am rămas uimit că. fără a se marca fiecare vers prin majusculă ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite".Da.Figuri de stil: „adormiţilor gutui” – epitet personificator în inversiune. trebuie făcut cunoscut acest succes. Repetiţia exclamaţiei retorice "oh. prietenia nu ţine neapărat de vârstă. după o scurtă pauză. Aşadar. a concepţiilor. Uite.Un alt argument ar fi acela că.Valoarea şi rolul/funcţiunea virgulei: Ca semn de punctuaţie. suntem prieteni de la patru ani… Au trecut 15 ani! . În versul “Noi suntem. ceea ce duce. eu de exemplu. În altă ordine de idei.arc: Naşii lui Bogdan i-au făcut cadou de ziua lui un arc şi săgeţi de jucărie. . întreg văzduhul este plin de emoţia sentimentului de dragoste. “guri” 6. nu se cunoaşte = nu este evident. până la urmă. afirmaţia lui Camil Petrescu îşi dovedeşte pe deplin valabilitatea. respectat şi încurajat să continue în activitatea sa. prelungit şi în neomodernism.Subiectul al II-lea Continuarea unui dialog pe tema prieteniei [". impulsivi. . Ed. motive: ochiul. după cum spunea o personalitate americană. nu are ce căuta într-o prietenie. Sinonime: domneşte = domină.Mihai.O prietenie ca a noastră nu se stinge niciodată. schimbat 2. şi anume aceea a materialităţii cuvântului. "dacă tot aştepţi momentul potrivit. dar când a apărut mama a schimbat imediat tonul. În rezolvarea subiectelor la română am consumat două mine de pix. care-şi priveşte iubita în ochi atât de adânc. pasiunii şi omul munceşte. să(-mi) rup = să(-mi) desprind. 5. care se defineşte prin continuarea ideii din versurile anterioare. exclamaţia afectivă şi retorică "oh.Bineînţeles! E bine să înveţi în viaţă şi de la tineri şi de la bătrâni. de aceea atunci când o persoană reuşeşte să ajungă la performanţe.] căprui” – epitet cromatic. Tipul de acord identificat în versurile “Domneşte pe-aici violetul. este dificil să aibă o gură în plus la masă. iar pronumele personal "Eu" accentuează atitudinea îndrăgostitului. am rezolvat adesea neînţelegeri sau chiar conflicte. 9. "limbi romane". . o nemărginire a iubirii.Efectul stilistic: participiul întins a căpătat valoare de substantiv. dacă stai numai între bătrâni. care se defineşte prin continuarea ideii din versurile anterioare. la progresul societăţii. forma epistolară a confesiunii accentuează subiectivismul creaţiei şi totodată mărturisirea sentimentului de iubire care însufleţeşte cuplul. 3.Călinescu. talent. subţire = fin./ pom cu pom. Alexandru. . conchide Alexandru. de aici înainte. trăiri. . „văzduhul [. încât ar putea strivi în gene astrul şi îndrăgostitul deopotrivă. nu în cele din urmă. aplicând învăţăturile bunicului. eu mă simt mai aproape de cei tineri pentru că învaţă repede tot ce este nou. ci de asemănarea firilor. iubito. Sinonime: chipul = faţa. fie ea şi prin omisiune.Impactul pe care-l are iubirea asupra eului liric îi dă acestuia iluzia că de pretutindeni îl privesc ochii căprui ai iubitei. încât în jur se estompează conturul obiectelor: "Eu te privesc în ochi şi-n jur se şterg copacii". Varianta 27 1. ce părere ai despre alegerea prietenilor? Trebuie să-mi aleg prieteni dintre bătrâni sau dintre cei tineri? .. cleiul tâmplăresc…” este acordul prin atracţie. Trăsături neomoderniste: *Scrierea cu literă mică: este un procedeu prozodic specific modernismului. aceiaşi”. a preocupărilor şi mai ales deschiderea făţişă în comunicare. "(ţi-l) întorn" = (ţi-l) întorc. Indiferent care este mobilul care l-a impulsionat în realizarea scopului. pentru a sugera un imens spaţiu sentimental. să fie apreciată creaţia şi munca depusă.. într-o activitate trebuie neapărat răsplătită prin recunoaştere şi preţuire. virgula are rolul de a marca vocativul substantivului “ iubito”. cruţare faţă de semeni. Sens diferit: Imediat ce ajung acasă îmi schimb hainele. sau de frica de a nu-şi pierde liniştea. Mihai striga la mine. motivul: cuvântul material 7. luna . efort."Dicţionar de ştiinţe ale limbii". nici un lucru nu e uşor de realizat în viaţă. Câmpul semantic al "comunicării": “cuvintele”. prea orgolioşi şi adesea răutăcioşi. iarbă cu iarbă. luna se oglindeşte în ochii fetei. Însă. spune-mi. vulcanici. tăcerea. omul care a reuşit să realizeze ceva cu totul special trebuie apreciat. fără a se marca fiecare vers prin majusculă. a cărei forţă de atracţie este atât de mare.Cred că e bine să ii şi printre unii şi printre alţii. izbânda trebuie să fie recunoscută întotdeauna. unit şi statornic: "Noi suntem. întrucât temelia ei este solidă prin sinceritate şi loialitate.Tema iubirii. pasiune. 4. ca şi în alte poezii stănesciene. Pe de altă parte. iubitori de omul cu înţelepciune. *Arcul este un dispozitiv în formă de spirală folosit pentru amortizarea şocului. Ultimele şapte versuri încep cu o confesiune la persoana I plural. un fapt. Ei se tem de tot ce-i nou. virgula are rolul de a separa interjecţia „O” de verbul „tinde-ţi” şi are valoare afectivă„O. De aceea. Alexandru! Uită-te la noi. ştii câte pilde care şi-au dovedit eficienţa mi-a spus bunicul? Cu toate acestea. dar câteodată sunt necumpătaţi şi pre orgolioşi. *La geometrie . 6. *S-a schimbat de haine imediat ce a ajuns acasă. prelungit şi în neomodernism. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “A recunoaşte meritul pe jumătate e a nu-l recunoaşte deloc” (Camil Petrescu) În opinia mea afirmaţia lui Camil Petrescu este cât se poate de adevărată. /piatră cu piatră".Ai dreptate. te rog. el dăinuie în timp.Metafora "văzduhul serii mi-ar părea căprui". trebuie să primească încununarea cu aprecierea binemeritată. emoţii. se dau cu vremurile noi prea impulsiv şi nesincer. Prin titlul poeziei “Scrisoare medievală” este evidenţiata indirect concepţia literară a lui Nichita Stănescu. Pe de altă parte. aceiaşi". care sugerează împlinirea cuplului erotic. Răbdarea şi tactul sunt cele două arme care înving orice controversă. Tema: iubirea. Victoria omului într-un demers. la sentimentul de inutilitate a strădaniei. da" sugerează necesitatea eului liric de a-şi "întări" sentimentele şi ideile. pentru că. Vocativul "iubito". Tinerii sunt entuziaşti. dar tot atât de adevărat este faptul că sunt şi invidioşi. deoarece întotdeauna meritul cuiva care a dus la bun sfârşit o muncă. lumea sa sufletească evidenţiază extazul iubirii. statornicie. nu se vede. 8. capătă valenţe pline de încărcătură emoţională şi prin el se transmit stări. justificat prin faptul că fiecare dintre aceste substantive stăpâneşte pe rând natura. odată cu satisfacţia succesului preţuit de ceilalţi. forţă şi sursă de comunicare erotică: “ Ducem cuvintele acestei limbi romane” 10. perceput ca o călătorie în lumea sufletească a îndrăgostiţilor. astfel încât verbul “ a domni” este atribuit fiecăruia dintre ele.Nemira) * Cuvântul are materialitate. Ei sunt şi foarte buni prieteni. fără tragere de inimă În concluzie. Aici cuvântul sugerează eternitate. nu se ştie. timp şi. ba consideră că este dăunător pentru ochi şi pentru şablonizarea creierelor. spune Mihai. dar tinerii sunt nerăbdători. întors = revenit. Ultima strofă a poeziei potenţează iubirea eului liric. ambiţionând să se autodepăşească. tu. Forme corecte: "(îşi) subţie" = (îşi) subţiază. care duce la renunţarea de a mai face efort. săritori.Omonime mine:* Multe mine de cărbuni au fost închise în ultimii cinci ani. efect realizat prin imaginarul poetic.

Antonime: niciodată # întotdeauna. -Adevărat. 10. prezentă în ultima strofă şi în versul liber din finalul poeziei. "să striveşti". a lăsa ( pe cineva ) la greu. cum se spune. de simţire. Titlul este reluat în primul vers al strofei a treia. Cratima leagă două cuvinte. . Sens conotativ: *În amurgul vieţii pricepe omul preţul fericirii. În concluzie. Expresivitatea verbelor la prezentul gnomic reflectă continuitatea şi permanentizarea sentimentului de iubire: "(te) privesc".Bogdane. viziunea despre moarte. Figura de stil: Prin metafora “spre un punct sclipit de stea”. Funcţii ale comunicării: *funcţia expresivă (emotivă . brusc. în linie temporală descendentă. dar pentru aceasta. punctul culminant al creaţiei sale. ţinând în mână o balanţă. Ca simbol al sufletului. au scăzut # au crescut. o stare de extaz care-i iluminează spiritul. *Astăzi valoarea dolarului a scăzut cu un procent. printre care autocunoaşterea. Adică. epitetul "sclipit" şi determinantul "de . *Adolescenţa este anotimpul iubirii. ilustrează dorinţa ferventă a eului liric. iar discriminarea asta are loc şi la locul de muncă. mesajul fiind alcătuit din elemente prozodice sau cuvinte cu sens figurat) 5. Comparaţie: "Ţărmul […] te-a urmat/ ca o umbră.Da. pentru păstrarea măsurii şi a ritmului (DOOM-2) 3. În altă ordine de idei. Cratima . "un an". a-l lăsa puterile. "un fir de nisip". Dar nu cumva restrângi înţelesul cuvântului egalitate? . Ed. amurg. situaţia financiară etc. poate să-şi facă mult rău. aş aduce argumentul că orice om ar trebui să aibă încredere în sine. Subiectul al II-lea Text argumentativ: "Omul nu are prieten mai bun şi duşman mai rău decât pe sine. Dar despre egalitatea între soţi ce spui? . fiind introdus prin "şi" narativ. *Pentru că a scăzut greşit la exerciţiu. metafora "ochiul tău verde" şi comparaţia "cenuşiu ca pământul" sugerează amploarea emoţiei atotcuprinzătoare. a căror semantică (al căror sens) presupune vioiciune. "salt". a lăsa (ceva/pe cineva) în urmă. ci judecă numai faptele. pentru a se rosti într-o singură silabă şi marchează absenţa vocalei “u” de la negaţia "nu". aşa e. a lăsa de izbelişte. năluci. a lăsa corigent. De aceea de cele mai multe ori critica de sine este foarte importantă atât în formarea şi evoluţia unei persoane. Tu ce părere ai. ideea autocunoaşterii este definită încă din antichitate şi ilustrată de scriitori în operele lor.. . bazat pe sentimentul recunoştinţei pentru contribuţia pe care fiecare dintre ei o are în educaţia şi evoluţia ta către maturitate. "ţi-l întorn". de exemplu. a lăsa ( pe cineva) cu ochii în soare. Ultimul vers accentuează dinamismul sentimentului de iubire. să-şi formeze concepţii solide. cât şi în integrarea în societate. "o undă")."De aceea n-ai să mori": -leagă două cuvinte fără pauză. Incapacitatea de a se autocontrola şi de a-şi impune o disciplină în viaţă poate provoca omului neplăceri şi chiar necazuri. de obicei. a nu se lăsa.Dar chiar asta înseamnă! Dacă e oarbă nu se lasă influenţată de înfăţişarea celor aflaţi în conflict. cu scopul de a se rosti într-o singură silabă şi a diminua numărul silabelor în vers. care revigorează spiritul îndrăgostitului. cu aceleaşi date de inteligenţă. dar practic este mai greu. Orice om trebuie să-şi conştientizeze defectele şi calităţile. înserare. exuberanţă. De altfel. cum ar fi: mediul ambiant în care ne naştem. iar destinul depinde în mare măsură de acţiunile sale. el trebuie să se cunoască bine şi corect. primesc un salariu mai mic decât bărbaţii şi nu sunt lăsate să urce pe scara ierarhică. aşa ar trebui să fie…. "fantome-ale verii". 7. 5. În susţinerea ideii că omul nu are prieten mai bun decât pe sine. . asfinţit. Dar eu nu sunt de acord cu asta. "un timp". Expresii/locuţiuni: a lăsa totul baltă. idee redată prin opoziţia sintactică "amiază/amurg".Se spune că ne naştem egali. Sinonime: ţărm = mal. "(se) şterg". preluată şi de neomodernişti şi sugerează continuitatea ideilor şi imaginilor poetice exprimate anterior. a urma = a însoţi. oricând. 3. . prin care eul liric sugerează un scurt portret al iubitei şi o chemare. omul are numeroase slăbiciuni şi este supus multor tentaţii. Nu femeia "să stea la cratiţă". 2. depărtare # apropiere.. întrucât omul este singurul responsabil pentru propriile fapte. a întovărăşi. al sentimentului de dragoste. pentru viitorul sau formarea personalităţii sale. Imaginea artistică “regina mea de negru şi de sare” este o metaforă construită prin antiteză. a obţinut un alt rezultat. între care "Odă (în metru antic)" şi "Glossă". nu în ultimul rând.Asta poate însemna şi că justiţia este oarbă… . având în vedere că această egalitate socială este influenţată de mai mulţi factori. a scăzut debitul apelor. pururea. Strofa a patra exprimă intensitatea sentimentului de iubire. . Astfel.Nemira) 6. imaginea braţului stâng care întoarce chipul iubitei sugerează locul inimii. "un minut" sau măcar "o secundă".evidenţiază stările afective ale emiţătorului). Femeile.” 6. procedeu prozodic numit ingambament ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite""Dicţionar de ştiinţe ale limbii". tatăl cu fiul sau profesorul cu elevul său? Eşti de acord cu mine?"] . 9. să-şi controleze reacţiile în diverse situaţii. dar suntem egali sau cel puţin aşa ar trebui să fim în faţa legii. Scrierea cu literă mică la începutul unor versuri din poezie este o caracteristică a poeziei moderne. fantome = fantasme. *funcţia poetică (estetică/literară . "o briză". tocmai de aceea simbolul dreptăţii este zeiţa legată la ochi. treptat # spontan. având în vedere că tatăl şi profesorul au deja o experienţă de viaţă care le oferă un ascendent intelectual şi moral asupra fiului/ elevului. 8. toate fiind determinate de mai mulţi factori. iar bărbatul să se ocupe numai de carieră. ca un şarpe dezarmat. stare spirituală care-i aduce iluminare eului liric: "viaţa mea se iluminează". dacă nu le rezistă. a lăsa ( pe cineva) în pace. "(mă) răsfrâng". omul este responsabil pentru propriile fapte. Teme: condiţia poetului în lume. Verbele la condiţional optativ şi la conjunctiv la persoana a II-a singular exprimă o eventualitate cu care forţa sentimentului ar putea strivi totul în jur: "ai putea". a lăsa mască (pe cineva) 4.Hai.se manifestă mai ales în poezie. Simetria sintactică "mai lasă-mă".Da. stare accentuează şi de prezentul gnomic şi persoana I singular a acestor verbe. eul liric sugerează apogeul. în toate momentele vieţii. cu aceeaşi capacitate sentimentală. să-şi asume greşelile şi eşecurile. Varianta 30 1. *Epitet cromatic – “ochiul tău verde” 7. vitalitate. că a suna de intrare! Varianta 29 1.Sigur că nu. de unde rezultă că poţi deveni propriul duşman. Titlul poeziei "Viaţa mea se iluminează" exprimă impactul pe care sentimentul de iubire îl are asupra eului liric. iar versul liber din final exprimă speranţa dar şi nesiguranţa eului liric privind durata iubirii. o adresare directă în cazul vocativ. Alexandru? . Mihai Eminescu preia îndemnul "Cunoaşte-te pe tine însuţi" şi-l ilustrează în mai multe creaţii lirice. 2.Eu consider că între un bărbat şi o femeie trebuie să fie egalitate." (John Lubbock) Consider afirmaţia lui John Lubbock perfect valabilă. tu spui că numai în prietenia adevărată există egalitate şi îţi dau dreptate. Polisemia verbului “a scădea”: *Din cauza secetei. Antiteză: “Morţi târzii şi timpurii. încercând în acelaşi timp să le corecteze. Apoi. Subiectul al II-lea Continuarea unui dialog pe tema egalităţii [".Pot fi egali din punct de vedere teoretic. "curg". perceperea realităţii înconjurătoare prin prisma propriilor concepţii şi valori etice dobândite în timp. Andrei! Pot fi egali.Într-o oarecare măsură sunt de acord cu tine. care imploră timpul să-i prelungească starea de extaz pe care i-o oferă iubirea. Bogdane.apus. autoanaliza şi. Rugămintea eului liric se extinde asupra componentelor naturii ("o frunză". atitudine conturată prin interjecţia afectivă "Oho" şi enumeraţia verbelor "alerg". cărora. mi este un aspect: atât fiul cât şi elevul trebuie să acorde un respect real.simetric. care sugerează consecinţa pe care dragostea o exercită asupra îndrăgostitului. 4.

cu detaşare. mâl. din dorinţa de a vedea ce e dincolo de suprafaţă. sugerând şi piatra de mormânt. moartă. redă unul dintre adevărurile vieţii noastre. De altfel.rol gramatical: * Pregătirea pentru examenul de bacalaureat înseamnă să citeşti. inertă = nemişcată. dacă preaplinul material nu este însoţit de o desăvârşire a sufletului. treptat.virgula marchează coordonarea prin juxtapunere subordonatele predicative. idealul în viaţă trebuie să aibă un caracter spiritual. ne fac să ne amintim că omul este alcătuit şi din suflet. Există o vorbă veche. Elena îi spune lui Andrei că nu crede că este bine să fii singur în viaţă. *În hambar. care are valabilitate şi astăzi: "Fereşte-mă. 8. Modernitatea prozodică a poeziei:." Viziunea de după moarte sugerează şi certitudinea dăinuirii în timp. Doamne. . care. dar totdeauna memoria păstrează şi "tina" ce a întinat. Astfel. 4.. ci este proiectată în eternitate. *Mihaela este cea mai veche prietenă a mea. un termen specific gradului superlativ -"atât de". oricând şi orişiunde". care rezistă trecerii timpului.rima albă 6. prin prezenţa adverbelor de timp şi de loc: "Mereu şi pretutindeni. 8. precum şi de adresarea directă. Marin Sorescu îi alătură. încât întreaga fire îi conferă statutului de poet veşnicia. pentru a sublinia efemeritatea omului în lume. natura 7.* Fetiţo. stăruieşte = insistă. au fost artiştii şi filozofii. şi-ncet. Sinonime: nu se curmă = nu se sfârşeşte. cinstit de cititori. "vânt". care ţin de concret şi pot fi atinse cu uşurinţă. să înţelegi. prin transferarea gesturilor umane asupra elementelor din natură: "Am încălţat cu pantofii mei/ Drumul. urmat de materialul pe care poetul îşi "ciopleşte" ideile (ex. Împlinirea ţine de un plan în care lucrurile mărunte. iubirea va dăinui în veci. Tema iubirii. Tocmai de aceea. pământ. chiar dacă uneori ai nevoie de singurătate. Caracterul alegoric al poeziei: *Contopirea artistului cu natura este sugerată printr-o serie de metafore şi personificări ale atitudinii poetice. 9. Virgula . fiecare creaţie din acest ciclu având ca titlu cuvântul "Inscripţie". motivul amintirii 7. adică un roman de aventuri. nu numai din trup. neavând nimic. Verbele aflate la diateza reflexivă amplifică atitudinea de retrospectivă a propriei capacităţi poetice. Prin comparaţia “s-a iscat din morţi poetul/ ca un cerc dintr-un pătrat”. după criteriile lumii obişnuite. eul liric o face asupra sinelui artistic: "m-am dat înapoi". sentiment puternic. tină = lut. În încheiere. a autoanalizei pe care. 5. dintotdeauna marii săraci ai lumii. Amintirea este cu atât mai puternică cu cât cuplul păstrează vie dragostea. domnul Moldovei. dar ea îi mărturiseşte că nu este mai isteaţă. Mărcile eului liric sunt reprezentate de verbele şi pronumele la persoana I: "ne vom aduce aminte". fiorul lăuntric. perseverează. extazul iubirii. Apostroful din expresia: „pân`la urmă” marchează absenţa vocalei "ă". a poetului şi a creaţiei sale."*Autoportretul poetului este realizat prin imaginea alegorică a naturii. să reţii. poezia "Inscripţiilor" scrise de Tudor Arghezi constituie o lirică inedită în peisajul literaturii române. afirmaţia lui Eminescu este o idee filozofică general-valabilă.virgula marchează vocativul substantivului "fetiţo"* Nu mi-a răspuns la telefon. într-o variantă condensată. Strofa a treia reliefează ideea că iubirea reţine în amintire tot ceea ce a fost nobil şi luminos în relaţia celor doi îndrăgostiţi. consecinţele elidării acestui sunet fiind păstrarea ritmului şi a măsurii versurilor. Se ştie că adevărata fericire este dată de bucuria inimii şi a minţii. motivul cuplului. substantivul “cerc” sugerând perfecţiunea creaţiei. sperând că doar. Personificarea "două inimi cânta-vor împreună" sugerează bucuria. Titlul "Puterea amintirii" sugerează ideea că forţa iubirii păstrează intacte emoţiile profunde ale îndrăgostiţilor. de trecătoarele avuţii. "S-a iscat din morţi poetul". 10. dintr-o trăire interioară intensă. 6. mulat după sufletul şi după trăirile interioare ale fiecăruia. humă 2. ca sentiment copleşitor şi durabil. . deoarece ea a fost înscrisă în destinul celor doi îndrăgostiţi. într-un cândva neprecizat. ci că ieri a terminat de citit o carte care a impresionat-o. a purtat peste treizeci de războaie cu turcii. o inscripţie pe piatra funerară care eternizează poetul şi creaţia sa artistică. "frunze".măsura variabilă a versurilor (3-13 silabe). Idealul fiecăruia dintre noi nu ar trebui să fie în vreun fel legat de lumea materială. porumbul este vechi de doi ani. eternizat de creaţia sa: "De aceea n-ai să mori/ Încă-o dată niciodată". ce nu poate fi oprit. atunci când se sfârşesc. 2279) În opinia mea. el fiind deja la superlativ. 9. din punct de vedere material. bogăţia lor derivă din setea de cunoaştere. că de duşmani mă feresc singur". Prin urmare. Aceşti oameni pot părea săraci. are conţinut profund filozofic. Dar acest lucru nu înseamnă nimic. pleonastic. 9. care explică subiectul. "nor" 2. Andrei este curios să afle dacă se referă la unul dintre romanele ei preferate. imobilă. idealul nu derivă din bucurii materiale. Teme: condiţia poetului în lume. 10. trainic. şi nimic având totul" (Mihai Eminescu. 3. semnificaţia trimite către viaţa după moarte. cu o uşoară ironie. iar simbolistă deoarece sunt menţionate simbolurile degradării fizice: inertă. moartă. asemănarea fiind "atât de perfectă". mocirlă. veşnicia numelui poetului. eternitatea ei (a naturii). care. morminte etc. ţeapănă. Timpul viitor al verbelor din ultima strofă proiectează sentimentul de iubire în eternitate. Valoarea expresivă a adjectivului din versul "Asemănarea era atât de perfectă": adjectivul "perfect" nu are grade de comparaţie. Andrei constată. desăvârşita armonie între fiinţa umană şi elementele lumii înconjurătoare.strofele inegale. Strofa a treia din poezia “Inscripţie pe uşa poetului” scrisă de Tudor Arghezi debutează cu ideea că odată cu trecerea timpului faptele poetului se pierd “amintirile. asupra creaţiei lirice rămase ca mărturie a existenţei sale terestre: "Apoi m-am dat înapoi/ În moarte/ Să mă privesc. Varianta 32 1. susţinând şi latura romantică a poeziei: "nobil […] lumină"/ "tină". "să mă privesc". *S-a intoxicat de la un hamburger vechi. doar voi renunţa. de ziua ei. Strofa a doua a poeziei. mai degrabă. *Moda veche a crinolinelor a revenit. virgula se foloseşte în interiorul unei locuţiuni adverbiale 3. intens.* Ştefan cel Mare.ca semn de ortografie. Dihotomia eului liric (diviziunea în două părţi) în trup şi spirit oferă posibilitatea contemplaţiei din moarte asupra operei vii. Îndrăgostiţii vor fi legaţi de-a pururi prin trăinicia iubirii. eul liric sugerează nemurirea poetului prin operă. în realitate. . mai ales la rochiile de mireasă. Tema poeziei ilustrează condiţia poetului în lume. Tânărul se arată încântat şi îşi aduce aminte de cartea pe care el o dăruise Elenei. 8. Semnificaţia titlului: Titlul “Inscripţie pe uşa poetului” sugerează un epitaf. . nu se opreşte. fii atentă la maşini! . Varianta 31 1./ Cu pantalonii am îmbrăcat copacii/ Până la frunze. ms. că Elena a devenit mai înţeleaptă. Aşa cum meditează poetul Mihai Eminescu./ Primului nor care mi-a ieşit în cale/ I-am pus în cap pălăria mea veche. de prieteni. cotidiene nu mai au nicio putere şi este. ca şi Eminescu. care nu poate fi stinsă de trecerea vremii sau de moartea fizică. Subiectul al II-lea Text argumentativ: "Am înţeles că un om poate avea totul. idee exprimată în penultimul vers. lăsând viitorului valori de care ne bucurăm cu toţii. o înălţare spirituală.virgula marchează atributul apoziţional "domnul Moldovei". 5.stea" ilustrează harul celest al poetului şi strălucirea artei sale./ Haina i-am pus-o vântului/ pe umeri. iar eul liric foloseşte persoana a II-a singular deoarece se adresează în mod direct oricărui poet nemuritor. alcătuită doar din trei versuri scurte. Cu toate acestea./ au scăzut. Poezia este romantică prin tema iubirii. pe-ncetul”.pentru a accentua contopirea ideală a omului cu natura. metaforele "argila modelată" şi "urma mânei de care-a fost sculptată" având forţă de sugestie în acest sens. Câmpul lexical al naturii: "copacii". Elena îl lămureşte că este vorba despre jurnalul unui mare om de cultură din secolul al XIX-lea. întâlnim oameni care nu şi-au clădit viaţa pe considerente materiale şi au preferat să îşi dezvolte ce se găseşte dincolo de efemeritatea trupului. Laitmotiv: "ne vom aduce aminte" 4. Polisemia cuvântului "vechi": *A venit la teatru purtând o haină veche. termenii sunt puşi în antiteză. înăbuşit de trecerea timpului sau de moartea celor doi îndrăgostiţi.: "Inscripţie pe biserică") Subiectul al II-lea Transformarea unui text din vorbire directă în vorbire indirectă: Îngândurată. omul poate avea oricâte bogăţii lumeşti. dar bogăţia spiritului lor a fost nesfârşită. Semnificaţia cuvântului "piatră": scrierea numelui poetului în piatră sugerează intrarea sa în nemurire prin opera literară pe care oamenii o citesc şi o preţuiesc. uneori. prin vocativul "draga mea".

deoarece. nicio “ amplifică senzaţia de pustietate. verosimilă a eului liric. Finalul poeziei reiterează încremenirea cauzată de arşiţa verii. . cinstită şi permanentă. voce = glas. fără a fi influenţat de comportamentul. excluzând cu desăvârşire interesul. Ed.Citind astfel de jurnale. acest lucru fiind cauzat de împrejurările vieţii. . titlu ce sugerează îndemnul către neuitarea sentimentului de iubire. cameră. diferită de aceea a naratorului din operele literare. fie psihic."Dicţionar de ştiinţe ale limbii".n. considerând că astfel pot pătrunde mai adânc în sufletul omului care imaginează alte personaje. care se vede ca fiinţă din altă lume. *Profesorul s-a aprins atunci când şi-a dat seama că a fost minţit de elevul său.dar am terminat de citit o carte care m-a pus pe gânduri. odaie = încăpere. idee ce domină întreaga poezie. Varianta 34 1. Un prim argument pentru a susţine această idee ar fi faptul că orice om. că şi pe mine m-a uimit afirmaţia lui Maiorescu! exclamă Elena. dorinţa neputincioasă a eului liric de a-şi întâlni iubita. Scriitorul are o viaţă concretă. nu admite motive convenţionale. ilustrată în prima strofă prin metafore şi personificări. răspunde Andrei. ori a fost doar o inspiraţie de moment? vrea Elena să lămurească gestul băiatului. Andrei a revenit pe calea cea bună. şi nu se’ngână nicio boare”. În concluzie. Prietenia nu presupune jumătăţi de măsură. versificaţie tipică pentru lirica lui George Coşbuc. iar repetiţia pronumelui “niciun.Nu cred că este bine să fii singur în viaţă. îşi exprimă Andrei satisfacţia.Am presimţit! Eram sigur că te apuci imediat să citeşti această carte şi mă bucur că. "-mă". trebuie să fie o relaţie solidă. . vom avea despre ce discuta amândoi. un spirit. tema morţii. a momentelor frumoase petrecute împreună. egoismul sau invidia. 3. prin care se evidenţiază ideea că cei care se iubesc pot comunica şi dincolo de moarte. sunt de acord cu afirmaţia lui Alexandru Paleologu. Vers care conţine un adjectiv cu valoare expresivă: “Ce departe eşti. să-ţi dea sfaturi şi să te susţină în tot ceea ce faci.Da! Nu este uşor! Însă. Enunţuri cu sensurile conotative ale cuvintelor “perete” şi “a se aprinde”: *Ea este o fire suspicioasă. într-o singură silabă. conferindu-i statutul nemuririi prin săparea numelui său în piatră.”nicio pasăre”. capătă complexitate şi comunicarea este dincolo de cuvinte.Nu cred. ci că structura sa interioară era dominată de scepticism. 9. "aud".Fie. "scrii" . Comentarea versurilor: “Da. Cele doua mărci lexico-gramaticale. da! Acum ştiu despre ce vorbeşti! exclamă încântat băiatul."eşti".Nemira). Prietenia nu se uzează. Epitetul “cereasca oglindă” transfigurează cerul care devine o cale de comunicare între îndrăgostiţi. Verbele la modul indicativ . a consemna. . Nimic . fără niciun fel de interes sau condiţie.O. viaţa şi univers.prezenţa pronumelor de persoana I singular: “ mea”. Raportul dintre eul creator şi univers: Întreaga poezie este o alegorie a uniunii desăvârşite dintre simţirea poetică şi natura universală. linişte = tăcere.E unul din (corect este dintre . Verbele din strofa a doua. Sens conotativ: *Simţea de departe căldura sufletească a mamei. De exemplu. 9. Arşiţa de pe dealuri este asemănată cu atmosfera tăcută şi relaxantă dintr-o "mănăstire arsă". Atmosfera este apăsătoare. pe care chiar tu mi l-ai oferit de ziua mea. am citit şi eu acest volum. iar ultimul de 4 silabe. viziunea iubirii şi dincolo de moarte. pentru că sunt cu adevărat pasionat de genul "jurnal" literar. . din jurnalul lui Titu Maiorescu. chiar dacă aceştia aparţin unor lumi diferite (cosmic . . . păstrând totodată măsura şi ritmul versurilor. . sunt: . Tema iubirii.din prima strofă ilustrează trăirea reală. căzând pe gânduri. dimpotrivă. ca adept al filozofului romantic Arthur Schopenhauer. văzduh = cer 2. a dialogului dintre doi colegi. . cu o ezitare în glas. 5. o inovaţie prozodică a moderniştilor Subiectul al II-lea Text argumentativ: “O prietenie adevărată nu se poate epuiza prin uzură şi nici nu poate înceta fiindcă părţile şi-au descoperit la un moment dat alte gusturi şi alte interese” (Alexandru Paleologu)) Cred cu tărie că o prietenie adevărată nu se deteriorează din pricina trecerii timpului şi nici din cauza schimbării caracterului individului ori a intereselor. aflate la modul conjunctiv. sugerează acţiuni posibile. Tema: natura . a auzi = a asculta. . întunecata mea iubită”. Adverb: “Liniştea-i deplin stăpân“ 5. Subiectul al II-lea Continuarea adecvată. Titlul “În miezul verii“este sugestiv pentru o zi toridă de vară. adecvat sau neadecvat. "să ridic". eul liric se integrează total între elementele Universului.Eu nu mă pot încă desprinde definitiv de creatorul operei şi să mă las "furată" de omul muritor. Stelele vor străluci ca prin minune în părul iubitei. un duh. 6.Mi-ai oferită această carte pentru că o citiseşi. aprobă Andrei. Prozodic. care-l absoarbe total. fiind capabilă să depăşească orice limită în numele dragostei. îşi explică Andrei pasiunea. Varianta 33 1. “e pustiu./ să mă auzi cântând chiar când voi fi murit. 3. fie fizic. Elena şi Andrei./ să mă vezi aieve în cereasca oglind / şi în părul meu stele să se stingă şi să aprindă”.terestru). "(te)-aud". nu mi s-a întâmplat până acum. chiar dacă uneori ai nevoie de singurătate! zise Elena. un prieten trebuie să fie alături necondiţionat. al celuilalt. se adânceşte. scrierea unor versuri cu literă mică este un procedeu numit ingambament ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite". după ce o vei fi terminat. Trăsături ale modernismului: . întunecatul meu iubit. "eşti". Altfel spus. ci. *După câteva mustrări din partea părinţilor. prin care se evidenţiază eul liric în prima strofă. dincolo de moarte. 4. proiectând sentimentul în eternitate. Natura este moleşită de căldura sufocantă. e posibil. 8.) romanele de aventuri pe care le iubeşti atât de mult? întrebă Andrei plin de curiozitate. “nicio frunză” accentuează ideea că nimic nu se clinteşte. "să nu pot". 7. am aflat că Mihai Eminescu nu a fost nefericit ca om. "să aud". Rolul cratimei în versul “Dorm şi-arinii de pe maluri” este acela de a lega două cuvinte pentru a se rosti fără pauză. Semnificaţia unei figuri de stil: “Să mă ridic din pat ca o stafie” este o comparaţie care sugerează starea emoţională ireală a eului liric. se schimbă într-o oarecare măsură. până la ultima strofă. "scrii" şi prin vocativul "întunecata mea iubită". motivul: vara 7." 6. dintre care patru cu măsura de 8 silabe. Sinonime: a scrie = a nota. enumeraţia ”niciun nor”. 8. iar cântecul sferelor va alina suferinţa celui rămas singur pe pământ. Comparaţia "Şi e linişte pe dealuri/ Ca-ntr-o mănăstire arsă" are rolul de a accentua imaginea calmului şi a liniştii care străbate întreaga poezie. "să zăresc". "văd". deplin = total. 10. rişti să fii dezamăgit de atitudinea sau mentalitatea unui autor! constată Elena cu un uşor surâs amar.adăugă fata . Sinonime: nesfârşită = infinită. Relaţie de opoziţie: "Niciun nor văzduhul n-are/ Foc sub el să mai ascunză.Să ştii. unde identificarea sinelui poetic cu natura este perfectă. . -adresarea directă. Ultimul catren al poeziei reprezintă o adresare directă imaginară a iubitei către eul liric. . Natura inertă este cuprinsă de un calm şi o linişte surprinzătoare. mărturiseşte Elena. Dar cum de ai ghicit că am ajuns cu lectura jurnalului "Însemnări zilnice" al marelui critic junimist chiar la această confesiune a lui despre unicul Mihai Eminescu? . pe tema lecturii: . indiferent de urcuşurile şi coborâşurile vieţii. Prietenia înseamnă generozitate şi sprijin permanent. cu 6-8 replici. 2.n.Ce înţeleaptă ai devenit! surâse uşor ironic Andrei. Un prieten adevărat este menit să-ţi fie alături şi la bine şi la rău. deoarece consideră că pereţii au urechi. 4. nemişcarea copleşeşte întreaga fire. realizată prin pronume şi verbe la persoana a II-a singular: "te". Semnificaţia titlului: “Remember” înseamnă “aminteşte-ţi”. strofa are cinci versuri. "-mi". inevitabil.prezenţa verbelor la persoana I singular: “(te) văd”.Nu. Ea îi promite că îi va fi alături pentru vecie.10. cu un destin mai fericit sau mai nefericit.Nu sunt mai înţeleaptă decât ieri .intelectualizarea poeziei – ilustrarea în operele literare a unor concepţii metafizice şi viziuni originale despre lume. . E jurnalul unui mare om de cultură din secolul al XIX-lea. astfel încât pare fără viaţă. dintr-un jurnal de scriitor afli o mulţime de amănunte despre alte personalităţi contemporane cu el sau opiniile lui despre tot felul de oameni de cultură. Cuvântul “întunecata” este un adjectiv cu valoare expresivă. unde domină tăcerea şi nemişcarea.

Enumeraţia metaforică „trenurile. 10. Lirismul prezent în aceastã poezie este subiectiv. vale. Cornelia n-a sosit încă. deschide-ţi pentru-nalturi. să fie de acord cu această căsătorie. capricios. câmp. vor răsări virtuţi. ca modalitate de versificaţie în poezia modernă ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite". greu de mulţumit. a cerceta. a neglija. epitetele au rol caracterizator: "adolescent dificil" numeşte în mod direct trăsătura de mofturos. Timpul imperfect exprimă o acţiune începută şi neterminată. Varianta 36 1. o domnişoară. Ĩn concluzie.cratima se foloseşte pentru cuvântul compus. atunci copilul. cu "drumurile lumii toate". Mă opresc. dar trăieşte intens speranţa împlinirii dorinţelor arzătoare. 3. 4. a luat şi exemplul acesta negativ. După ce mă sărută. 8. a naratorului-personaj. " toată ziua". 8. 5. când cu gândul n-ai gândi. de la care. "dorm". a gândului plin de speranţă şi de incertitudine totodată. Subiectul al II-lea Transformarea replicilor dialogului în vorbire indirectă (un fragment din "Hronicul şi cântecul vârstelor" de Lucian Blaga): A doua zi la ora 10 mă duc la Bibliotecă. Mă enervez. Virgulele din titlul poeziei marchează interjecţia afectivă "O" şi repetiţia "plecările. (Atenţi! Textul care precedă dialogurile este la persoana I singular. dispreţui = a desconsidera. Titlul este alcătuit dintr-o repetiţie a substantivului la plural "plecările" precedată de interjecţia afectivă "O" şi urmată de punctele de suspensie. educaţia primită în familie este ca un bumerang. Sinonime: dificil = mofturos. rută. „mi”. ceea ce argumentează absenţa directă a eului liric: "nu se'ngână". persistenţa atmosferei în care se desfăşoarăå acţiunea. a mepriza. Personajul îşi formase o lume a lui. că dacă semeni răul. topica şi punctuaţia sunt relevante pentru anumite stări afective ale naratorului ce se transmit pe parcursul operei şi cititorului. deoarece prin utilizarea imaginilor artistice şi a cuvintelor cu sens figurat se conturează· imagini plastice în conştiinţa cititorului. realizată prin persoana a II-a şi vocativ: "suflete. aripele!. o persoanã care se comportã necivilizat îi provoacã pe cei din jur sã se comporte la fel. cu totul deosebit de ceilalţi adolescenţi. 6. „stam” sugerează starea de incertitudine. Fiecare carte citită oferă o nouă perspectivă asupra vieţii. Structuri lexicale care conţin imagini artistice ale zborului: „ca un stol neobosit de paseri albe”. deschide-ţi […] aripele!…" Subiectul al II-lea (20 de puncte) Text argumentativ: „A aştepta sã culegi altceva dintr-un pământ decât ce a fost semãnat în el ar fi o copilãrie. Încrâncenată. cratima înlocuieşte vocala "î" care lipseşte pronumelui (îmi). va avea aceeaşi atitudine grosolană cu mama sa. Inversiunile "ieie-şi".. Câmp semantic: timp – „din noapte”."ale mele". iar copilul respectiv nu are decât de pierdut. Figurile de stil. exigent. mai adaugi câteva lucruri la cele pe care le-ai învăţat. cu bizarerii şi idei absurde". nesimţirea. ca îndemn la meditaţie asupra iluziilor. către veşnicie: „suflete. Eul liric îşi asumă destinul. autocunoaşterea 7. atitudine susţinută şi de proverbe populare româneşti: „dupã faptã şi răsplată” sau „ce semeni aia culegi”. a explora = a analiza. "de foc". Titlul poeziei lui Aron Cotruş (1891-1961) „O. Egoismul. în care intrarea era interzisă. nesiguranţa condiţiei poetului în lume. eul liric se vrea nepăsător în ceea ce priveşte cărările propriului destin. "cruţe-şi".. când va ajunge la maturitate. se întoarce cu efect dublu împotriva celor care au ignorat rolul bunei creşteri. aripele!. comparaţia "zborurile/ ca un stol neobosit de paseri albe" compun o invocaţie cu nuanţă profetică. gând la gând. ei se vor purta frumos. De altfel.. 2. Ea este dezamăgită că n-a reuşit. a-şi lua gândul (de la ceva). Funcţia cratimei: „ce-mi” . Ed. reprezentat de verbe şi pronume la persoana a III-a singular. limitã. Imperfectul realizeazăå o lărgire a orizontului atât în plan spaţial cât şi temporal. Sã-ţi imaginezi cã purtându-te urât cu ceilalţi. speranţelor. a nesocoti 2. "să ascunză". Dacă mama se poartă urât cu bunica. navele şi dorinţele” evidenţiază drumurile incerte ale destinului. Întreaga poezie este dominată de moliciunea specifică arşiţei copleşitoare într-o zi din "miezul verii". deschide-ţi pentru-nalturi. "zilnic" 5.cratima leagă două cuvinte. a investiga. componente-simbol pentru destinul artistului. iar versurile inegale şi monorima conferă poeziei originalitate.”(Mihai Eminescu. concepţiile originale. "e linişte". Motivul zborului. plecãrile” de Aron Cotruş. Cu fiecare lectură nouă. Ultima strofă a poeziei „O. în sprijinul cãreia aduc următoarele argumente: Ĩn primul rând. dealuri. Verbele la imperfect „deveneam”. „noaptea”. năzuinţă. a studia. motivul visului 7. incertitudinilor. atitudinea şi viziunea asupra existenţei. năzuros. rău va ieşi deasupra. Afirmaţia „A aştepta sã culegi altceva dintr-un pământ decât ce a fost semãnat în el ar fi o copilărie. Ĩn al doilea rând. Un exemplu adus pentru a susţine argumentele de mai sus. navele?” introduce interogaţia retorică şi are sens emoţional. dorinţă = aspiraţie. a-şi pune în gând. putând revoluţiona gândirea. iar dacă semeni virtute. pentru că ea îmi spusese că pe la începutul lui septembrie va fi la Viena. este reprezentat de situaţia în care un elev are o atitudine insolentă şi dã dovadã de proastã creştere faţã de un profesor. a ignora = a omite. „serii”. îl determinã pe acesta sã îi scadã nota la purtare sau sã ia alte măsuri mai drastice. 9. susceptibil.Nemira) Varianta 35 1. deoarece sunt prezente mãrcile lexico-gramaticale: verbe şi pronume la persoana I: „îmi pasă”. 3. margine = capăt. nepãsarea provoacă reacţii identice din partea celorlalţi.Nemira). plecãrile. "idei absurde" reliefează indirect gândirea abstractă. adresarea directă către propriul suflet. plecãrile. Scrierea versurilor cu literă mică marchează ingambamentul. ea era sigură că nici eu nu voi ajunge la Viena decât atunci când vor începe cursurile. întreaga natură fiind toropită de căldură. o iluzie. atât în familie cât şi în şcoală funcţionează acest adevăr evident. evidenţiind nostalgia eului liric şi prin punctele de suspensie din final. afirmaţia lui Mihai Eminescu are aplicabilitate în multe situaţii. amintindu-mi că în curând ne vom căsători. „suflete. este „o copilărie”. extremitate. Sinonime: plecare = pornire."Dicţionar de ştiinţe ale limbii". în care sunt surprinse elemente ale satului şi dincolo de acestea. unde exista o barieră între el şi ceilalţi colegi. plecãrile” sugereazã starea de mâhnire şi melancolie a eului poetic în năzuinţa sa de a se înălţa spiritual. pentru pronunţarea într-o singură silabă. adică o nouă viaţă. adică familia. În enumeraţia "Deveneam un adolescent dificil. este extraordinar modul în care o carte poate schimba mentalitatea şi chiar firea unui om. plecările". trebuie să fie Cornelia. Cornelia este hotărâtă să ne căsătorim imediat ce ne vom întoarce în ţară sau imediat ce voi dori eu. de altfel.” 6. Teme: adolescenţa. adică relatarea celor discutate implică persoana I. Opera politicã). nici măcar păsările nu aleargă prin văzduh. 9.”este adevãratã şi are legătură cu educaţia. traiectorie. fratele ei susţinând argumentul că sora lui trebuie să-şi termine studiile mai întâi. Pronumele interogativ ce din versul „ce-mi pasã mie unde mã vor duce trenurile. drum = cale. Ed. „ping –pong” .nu se mişcă din cauza căldurii dogoritoare.. iar punctele de suspensie sugerează o prelungire a emoţiei. "scape-le". de a-şi regăsi sinele prin eliberarea sufletului. 10. "Dicţionar de ştiinţe ale limbii". peisajul reprezentat de luncă. Calitatea stilului: Textul citat se încadrează în stilul beletristic. 4. a-l bate gândul. văd la capătul celălalt destul de depărtat. îşi arată îngrijorarea faţă de mine. indică un moment trecut şi aduce cititorul în timpul real deschizând o perspectivå dinspre trecut spre viitor. însă ea se scuză într-un mod tipic feminin: croitoreasa nu-i terminase rochiile comandate şi o tot purta cu vorba. "nu se mişcă".”. comunicare anevoioasă cu personajul. Caut. După mişcări. aşadar transpunerea în vorbire indirectă păstrează persoana naratorului. În poezia “În miezul verii“ se manifestă lirismul obiectiv. însă Cornelia îmi dezvăluie motivul pentru care s-a dus la Paris: pentru a-şi îndupleca fratele. cu nuanţă onomatopeică. pentru depărtări şi vecinicii. Poezia lui Coşbuc are un aspect monografic. Pornesc iar. "se revarsă". „m-„. a urmări. Expresii care sã conţinã substantivul „gând”: cãzut pe gânduri. pentru depãrtãri şi vecinicii. sugereazã ideea de desprindere spiritualã şi zborul către eliberarea interioară a sufletului. pentru că arăt foarte rău şi încearcă să mă consoleze. pe care îi dispreţuia şi cu care nu . simbolizat de metafora "munţii şi-apele". Mă mir când aud această veste.

că este indiscret. Verbe aflate în relaţie de antonimie: "se ridică" # "cade" 4. candidă. "să văd". pe Adriana. căci. Consider că iubirea nu cheamă iubire. de exemplu. căci fata îşi ascundea obrazul. idei regăsite în mai multe creaţii ale lui Marin Sorescu ("Iona"). ci doar o formă de ataşare. a duce la bun sfârşit (ceva). voind parcă să-l evite. 6. Cecilia vine spre ei. de aceea eul liric consideră că nimeni nu răspunde cu adevărat: "Mulţumesc. sunt total dezinteresaţi de răspuns: "Sănătoşi? Voinici?/ Cum o mai duceţi cu fericirea?". care se bazează pe o multitudine de întrebări retorice: "Nu am timp de răspunsuri. chiar dacă. Imagini vizuale: “vânătorul pleacă grabnic la a zorilor ivire”. O recunoscu după mantou. cât şi reprezentanţi ai lumii animale (veveriţele. Sinonime: însoţirea = căsătoria. Semnele de punctuaţie în versul: “Nu. oglindindu-se în geamul jumătate îngheţat al vitrinei. “Vânătorul la tulpina-i cade-n visuri iubitoare”. Întrebarea banală "cum o mai duceţi" este îmbogăţită semantic prin alăturarea emoţională a cuvântului "fericire". viziune asemănătoare cu filozofia lui Lucian Blaga (la care naşterea este "ieşirea în lumină"). prin naraţiunea la persoana I şi focalizare internă ("împreună cu") Subiectul al II-lea (20 de puncte) Transformarea replicilor dialogului în vorbire indirectă (Mihail Sebastian. cât să iubeşti tu – cu toată puterea şi cu toată fiinţa” este că nu reflectă adevărul despre iubire. lui Gelu i se păru că o recunoaşte. care râd de arma lucitoare). în fond. Titlul “Am zărit lumina” simbolizează. este important ca cel de care te-ai îndrăgostit să îţi împărtăşească sentimentele.versuri inegale./ Admirând în umbra caldă florile de prin poiene". 8. în cele din urmă. vânătorul fiind furat de doruri neştiute. Adriana îi spune ceva despre un secret. a-l duce mintea. ilustrând vraja luminilor şi a umbrelor jucăuşe prin iarba şi florile din poiene: "Admirând jocul luminei pe splendoarele verdeţii. "Am zărit lumina pe pământ". Gelu o întreabă pe Adriana de ce fuge şi dacă aceasta îl ocoleşte. Varianta 37 1. Mărci lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric: verbe şi pronume la persoana I singular: "Am zărit”. în relaţie cu textul poeziei. Ritm trohaic. o atracţie spre comunicare. personificare). la rândul tău.metafore subtile. măsura de 16 silabe 7. de un umanism înduioşător./ Abia dacă am timp să pun întrebări". *Purtarea lui mi-a lăsat un gust amar. o categorie filozofică profund umană. plopul “cu a lui frunză argintie” (epitet cromatic). "m-am născut". pe un ton uşor iritat. Venirea pe pământ a eului liric are un scop declarat. nu-mi răspundeţi. în loc să joace ping-pong. iubit. plină de căldură. participarea afectivă a naturii în viaţa omului.”. realizată prin persoana a II-a. Atunci când iubeşti cu toată fiinţa şi cu toată puterea. Expresii/locuţiuni cu verbul "a duce": a duce tot greul. Nu este atât de important să fii iubit. cred că este într-un fel eronată. Râse. Perspectiva narativă defineşte punctul de vedere al naratorului-personaj (narator autodiegetic). Pe de altă parte. spre celălalt trotuar. 5. Frumuseţea naturii este copleşitoare. nu te deranja să mă iubeşti. Şirul de interogaţii retorice sunt banale. cu o uşoară ironie bonomă. la începutul versurilor al doilea şi al treilea subliniază fascinaţia pe care natura o revarsă asupra eului liric. în aceeaşi clipă. a duce dorul (cuiva). dragă. de aceea două veveriţe se amuză privind arma care devenise inutilă. iată/ Se uită la mine cu sufletul…". având o imaginaţie şi o putere de creaţie ce ating forme maxime. pentru ca să-i poată strânge stânga. Eul liric iubeşte viaţa. neafectat. însă trebuie să profiţi de orice ocazie pe care o ai de a te îndrăgosti pentru că altfel. Tema iubirii. eu” 6. pe care ea i-o întindea grăbită. Incipitul poeziei exprimă miracolul naşterii. Niciodată nu se întâmplă astfel. cel mai bun lucru pe care poţi să îl faci este să iubeşti cu toată fiinţa ta şi să nu îţi fie frică de acest simţământ. simţindu-se diferit şi având alte preocupări. Figura de stil din versul "Iar fata aceea. răspunsurile sunt doar simple automatisme. personificate. Personificarea "Valuri limpede […]/ Trec alin pe faţa lumii şi din treacăt o sărută" sugerează armonia dintre om şi natură. în care nuanţa uşor ironică se îmbină cu o bonomie plină de delicateţe. 10. Poezia aparţine genului liric deoarece modul de expunere predominant este descrierea. Insistenţele lui Gelu o determină pe fată să-i reproşeze acestuia. îl salută cu iubire. pentru altfel nu-ţi vei găsi niciodată sufletul pereche. "dragă". 9. Avea mâinile încărcate cu diverse pachete şi Gelu trebui să-i ia câteva. sugerând faptul că-i pasă de oameni: "Şi m-am născut şi eu/ să văd ce mai faceţi". în pauze. prozaice. Despre a doua parte a acestei afirmaţii: “Nu este atât de important să fii iubit. realizate prin figuri de stil. florile de prin poiene." Adresarea directă din interogaţii. lasă = rămâne. trecând tocmai strada. El se simte diferit datorită identificării spirituale cu mari poeţi europeni şi autohtoni şi se manifestă diferit. Promiţând că îi va explica mai târziu totul./ Şi pâraie cristaline. De altfel./ Trec alin pe faţa lumii şi în treacăt o sărută”epitete. 3. Tânărul adolescent simte dorinţa de a se retrage în sine. care explică ipostaza soarelui personificat. preferă să umple tabla cu versuri. fata se grăbeşte la o întâlnire importantă şi misterioasă în acelaşi timp. 5. a o duce bine/rău. 3. 2. interesul lui pentru condiţia omului în lume. Fetele schimbă un mic semn de complicitate şi Cecilia. intrarea eului liric în lumina ce călăuzeşte către viaţă. deoarece eul liric conturează imagini vizuale ("vultani cu mândre pene"). Varianta 38 1. Curios. falnic oaspe. În concluzie. În strofă este prezent şi motivul visului. Părerea mea este că niciun om nu ar accepta să trăiască alături de cineva care nu-i împărtăşeşte sentimentele şi că . dar răspunsul devine inutil. „Oraşul cu salcâmi”) Într-o zi de decembrie. în realitatea concretă. fiind plin de frământări. interesul său pentru condiţia omului în lume. măsură variabilă: de la 3 la 12 silabe . Ultima interogaţie “Cum o mai duceţi cu fericirea?” se înscrie în originalitatea limbajului artistic propriu lui Marin Sorescu. 8.ceea ce mulţi cred – cum că iubirea vine cu timpul şi se instalează între cei ce stau împreună. auditive ("mii de glasuri sunătoare"). ca o mare nevăzută. În versul: "Şi pe soare. cele două virgule marchează vocativul şi adresarea directă către fată. acompanierea. adevărul este că nu îţi poţi alege momentul când te îndrăgosteşti şi dacă te copleşeşte acest sentiment. gândind . şi vultani cu mândre pene". uneori. iar fata răspunde afirmativ. Gelu o întreabă cu cine. "îmi place aici". iubirea nu cheamă iubire. 10. 9. un flux afectiv sincer. lipsite de sinceritate şi conţinut. Trăsături neomoderniste: . eul liric îşi exprimă în mod direct sentimentele. simţi nevoia să fii. 10. soarbe = respiră. Sens conotativ: *Ea are un suflet cald. motivul luminii 7. cum se oprise în faţa unei librării. . Vizibil încurcată. metafore. de lumină şi de frumuseţe. metafora "se uită la mine cu sufletul" sugerează simpatia spontană a fetei pentru eul liric. întrucât. iar în fragment sunt prezente imagini vizuale şi auditive compuse prin intermediul unor figuri de stil (“Valuri limpede de aer.absenţa rimei (rimă albă) Subiectul al II-lea : Text argumentativ despre iubire: Părerea mea despre afirmaţia “Iubirea cheamă iubire şi ea. este încântat de iubire. acelaşi sentiment. emană o vrajă atât de puternică. Metafora este şi o inedită şi surprinzătoare definiţie a sentimentului de dragoste pură. persistă.Verbul la gerunziu “admirând” ce se repeta în strofa a II-a. se ridică = se înalţă 2. ("se uită la mine cu sufletul") . Descrierea este modul de expunere predominant în acest fragment. aşa că iubirea nu "cheamă" iubire. stereotipii ale comunicării între oamenii care. O altă situaţie întâlnită în viaţa reală este atunci când cineva îndrăgostit puternic speră că şi persoana respectivă o să simtă. la care cugetă aşezat lângă tulpina plopului. atunci când îţi vei găsi perechea nu vei şti să o preţuieşti şi o vei pierde. cât să iubeşti tu – cu toată puterea şi cu toată fiinţa”. virgulele marchează apoziţia metaforică "falnic oaspe". 4. Cei ce se căsătoresc din interes.voia să aibă nicio legătură. motorii ("Vânătorul pleacă grabnic"). de atracţie falsă. dar refuză să-i dea mai multe detalii. izbucneşte în râs. nu vor cunoaşte niciodată iubirea adevărată. sugerează dorinţa de comunicare a eului liric cu lumea înconjurătoare. încât vânătorul uită cu desăvârşire scopul pentru care se afla acolo. ea este "amară". mirată de prezenţa lui Gelu. iar punctul semnifică terminarea enunţului. Ultima strofă reprezintă o imagine vizuală complexă în care sunt prezente atât elemente ale naturii.

Te felicit şi sunt sigură că vei ajunge la olimpiada internaţională. se află în concordanţă deplină cu starea interioară devastatoare a eului liric: "Şi tot ce e de groază. nu are altă cauză”.06.şi mai ales pe aceia pentru care ne jertfim.îmi lunecă”. amărăciunea eului liric se amplifică. Conjuncţia căci din versul “Căci astfel e acum viaţa-mi osândită” are rolul de a introduce o idee explicativă. Agonia. În ceea ce priveşte iubirea mamei pentru copil. personajul Vitoria Lipan din romanul “Baltagul”. precum şi prin imperativul "vorbiţi". odată cu trecerea timpului. întunecate de suferinţa profundă. am să-ţi relatez o situaţie petrecută de curând. Fenomenele ce pot distruge totul în calea lor . a fi înalt cât casa. sintetizând ideile poetice exprimate în strofele anterioare. a fi om de casă. * Mama m-a crescut în spiritul adevărului. zi şi noapte. Sinonime: vis = reverie. . Ibrăileanu: “Iubim mai mult pentru ceea ce dăm decât pentru ceea ce ni se dă – şi mai ales pe aceia pentru care ne jertfim. La şcoală mă descurc bine. În concluzie. 8. Ca să-ţi dai seama de relaţiile dintre noi. . Eu consider că. credinţa. Versul "Şi negură. pe Gheorghiţă şi pe Minodora. gândirea-mi se arată. sau poate chiar în şoaptă”. alcătuite din elementele naturii dezlănţuite. Tu ce părere ai? Aş fi foarte curioasă să-ţi aflu opinia. de Mihail Sadoveanu. Suferinţa sfâşietoare este cauzată de neîmplinirea idealului de iubire şi de permanentele dezamăgiri din viaţă: “Încerce acum soarta să-mi crească suferirea. pentru a fi onest cu tine. . sintagma poate fi considerată o sugestivă definiţie a poetului. În strofa a treia a poeziei este exprimată durerea profundă a eului pentru că iubirea este departe. . Deşi este o mamă foarte severă. a înfăşura = a acoperi. 2. a învălui. dacă sunt dispusă a face anumite sacrificii pentru respectivele persoane. trebuie să fii de bună credinţă cu toţi din jurul tău. peste zi. sau poate chiar în şoaptă".” Gândurile eului liric. 5. şi viscol. Sper să ne vedem curând.. Trăirea interioară este intensă. deoarece devotamentul. mânia interioară provocate de imposibilitatea iubirii eului liric este în armonie cu natura dezlănţuită. Teme: natura şi iubirea 7. nu există devotament mai puternic. însă nu neapărat şi cu ceilalţi din jurul tău. furii ce muncesc. În ceea ce priveşte prozodia. Polisemia verbului "a creşte": *Copilul ei are o condiţie fizică şi psihică foarte bună şi creşte într-un an cât alţii în doi. Agonia. gândirea-mi se arată. durerea.Vorbiţi încet./ Ca valea chinuirii se vede sângerând”. iubirea faţă de o persoană dragă.. Varianta 39 1. virgulele din primul vers marchează o explicaţie cu nuanţă apoziţională: "Vorbiţi încet. “o lungă agonie”. Intrarea lui în vis e-ngăduită”: măsura 12 silabe. . şi viscol.vorbiţi”. precum şi prezenţa imperativului . dacă îmi ajut prietenii apropiaţi sau pe cineva la care într-adevăr ţin.Virgulele au rolul de a separa termenii unei enumeraţii.”. 8.. "Doar sufletul îmi lunecă prin casă". Poetul foloseşte elementele din natură pentru a contura mai sugestiv profunzimea şi intensitatea sentimentelor erotice.. "sunt".. la Ploieşti şi vom putea discuta mai pe larg despre toate lucrurile. Cea mai mare iubire din lume. “ întâlnesc”.2007 Dragă George. contemplaţie. se află în căutarea unui mijloc prin care să-şi îndeplinească idealul de iubire şi să facă lunga agonie să dispară. în viaţă. precum şi suferinţele provocate de neputinţa împlinirii iubirii. şi cer întărâtat"-. 29. care se manifestă în pustiu. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "zi": zi de zi. Poate dau eu o fugă la tine. 10. sentiment sugerat de metafora "valea chinuirii" ce sângerează de durere. ./ Şi negură. îl sprijină pe Gheorghiţă în formarea personalităţii de la adolescenţă la maturitate. Două trăsături a ale lirismului subiectiv: Folosirea pronumelor şi verbelor la persoana I: "sunt". ritmul iambic 7. deoarece niciunul dintre noi nu este capabil să-l convingă pe celălalt că nu are dreptate. pe care o pot ajuta. nu are altă cauză" (Garabet Ibrăileanu) Sunt de acord cu ceea ce afirmă G.îmi’’. o concluzie a simţămintelor poetice exprimate anterior. a mamei pentru copil. încearcă să facă ceea ce este mai bun pentru ei.”. împlinirea şi bucuria sufletească sunt mult mai mari decât în cazul în care mie mi se oferă un sprijin.. Îţi mulţumesc pentru scrisoarea ta./ Ca tigrul în pustiuri. elevii de la Colegiul "George Coşbuc". o jertfă aşteptând” exprimă puterea agresivă a gândurilor poetice. trebuie lăsat să crească aproximativ o oră. acces. de a fi alături de persoana iubită. 6. L-am întrebat şi pe profesorul de filozofie şi el a spus că onestitatea este un concept filozofic complex iar acesta poate fi privit din mai multe perspective. Comparaţia “La umbră. îşi creşte copiii. idee susţinută şi de autorul G. Ritmul şi măsura versului . are o importanţă deosebită. 5. căreia îi pot deschide un drum în viaţă. Loialitatea face parte din categoria valorilor morale care ar trebui respectate de fiecare individ în parte. adresare directă prin folosirea persoanei a II-a: "te" 6. Titlul reprezintă un substantiv articulat. o jertfă aşteptând”. Expresii/locuţiuni: a fi casa casă şi masa masă. întrucât o mamă este dispusă a face orice sacrificiu pentru copilul ei. Florina. Reacţia poetică este asemenea unui tigru care îşi caută prada: “La umbră.-n întuneric. colegul meu. Cu drag. În al doilea rând. Ibrăileanu. Titlul poeziei sugerează tema dominantă şi anume suferinţa provocată de neputinţa împlinirii cuplului erotic. de la o zi la alta. Comparaţia “Durerea mea e mută ca deznădăjduirea” şi personificarea “durerea […] mută” evidenţiază o imagine dezolantă a durerii eului liric şi a pierderii speranţei de împlinire a iubirii.o să rămân”. Versul “Încerce acum soarta să-mi crească suferirea” sugerează ideea că destinul îi este potrivnic şi. încrederea. inclusiv onestitatea. a mamei pentru copil. 9. zi liberă.-n întuneric. în plină zi. cuvinte înscrise în câmpul semantic al "suferinţei".Subiectul al II-lea : Scrisoare despre ce înseamnă să fii onest: Cluj. îşi dedică viaţa acestei cauze şi acestei făpturi. în funcţie de propria opinie despre importanţa corectitudinii în comportamentul fiecărui cetăţean. Cea mai mare iubire din lume. Mie mi s-a părut că aceasta este o viziune destul de limitată asupra onestităţii şi a respectului faţă de tine şi de ceilalţi. Valoarea expresivă a conjuncţiei "căci" (din structura:"Căci va pleca"): Conjuncţia "căci" are valoare concluzivă. 4. învăţa sau care încearcă să-mi ofere mie ceea ce este mai bun. ce exprimă deznădejdea devoratoare şi adânceşte sufletul în întuneric. (Mariana Claudia Drăguţ) Varianta 40 1. fin. zile fripte. lucru reliefat prin comparaţia “Durerea mea […]/ E neagră ca şi ziua când nu te întâlnesc”. El crede că. Pare că şi bestiile iadului vor să-i provoace frământări din ce în ce mai chinuitoare: “Adaoge chiar iadul şerpi.îmi". “mea”. Colegii sunt extraordinari şi ne ajutăm reciproc. şi cer întărâtat" . *După ce aluatul pentru cozonac este preparat.să surâd’’. onestitatea înseamnă să fii sincer cu tine. 3. 3. a munci cu ziua 4. Epitetul în inversiune "lirica fiinţă" ilustrează sensibilitatea excesivă a sufletului poetic. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre devotament: "Iubim mai mult pentru ceea ce dăm decât pentru ceea ce ni se dă . Jertfa sângerândă intră în concordanţă cu durerea şi convulsiile din sufletul eului liric: “Şi prada îi e gata…De fulger luminată. casă de piatră. Neputinţa comunicării îi provoacă o stare de moliciune sugerată de comparaţia "sunt neputincios ca mătasea". Mărcile lexico-gramaticale atestă lirismul subiectiv prin pronumele şi verbele de persoana I: ..mele”. conform tradiţiilor creştineşti. am avut o dispută cu Andrei. ce e în armonie/ Cu focul care arde în pieptu-mi sfâşiat. a face casă bună cu cineva./ Ca tigrul în pustiuri. fiind în acelaşi timp şi prieteni. intrare = pătrundere.. Folosirea virgulei: Ca semn de punctuaţie. Această dispută ţine de vreo săptămână.Napoca. sentimentele capătă valenţe tot mai mari. a se crăpa de ziuă. rima încrucişată şi ritmul iambic. Prezenţa eului liric: pronume şi verbe la persoana I: “–mi”. Prima strofă a poeziei exprimă starea de oboseală intensă a eului liric:. ca şi aşteptarea obositoare de revigorare a relaţiei cu lumea înconjurătoare. măsura versurilor este de 13-14 silabe. fraged = delicat. 2. Acum ceva timp. devotamentul pentru o cauză sau faţă de o persoană are o semnificaţie specială.“Îmi place a naturii sălbatică mânie. Eu îţi ţin pumnii şi-ţi doresc putere de …exerciţii. M-am bucurat că ai câştigat olimpiada la matematică.. Ceilalţi colegi s-au împărţit în grupe.

29. *Şi-a întors cămaşa pe dos. 9.Pronume şi verbe la persoana I singular: "mă uit".. Horaţiu. pe lângă prietenie şi relaţiile umane. dar mai ales să-ţi relatez ce am vorbit cu el. ghidarea după instincte nu dă greş. dar trebuie dublat de raţiune. clipele sunt obeze şi par "ani şi anii epoci". deoarece poeta construieşte discursul liric pe două valenţe ale cunoaşterii. atunci când dezamăgirea a pus deja stăpânire pe artist şi interesul s-a diminuat vlăguit de aşteptare: "Niciun răspuns nu se naşte/ Decât când nimeni nu mai are/ Nevoie de el". de miracolele fascinante care aduc relaxare şi emoţie estetică în sufletul oricui. nici mai mulţi. păsărilor. "nu înţeleg".ce ilustrează continuitatea stării de oboseală..sufletul îmi lunecă”. dar numai cu inima. eul liric se simte lipsit de energie. predându-se deplin . peştilor” virgula marchează o enumeraţie 3.Expresivitatea versurilor este ilustrată de verbele la prezentul gnomic (etern). În primul rând. întrucât ochii percep numai ceea ce este la suprafaţa lucrurilor sau fiinţelor. Familia lexicală a cuvântului "zăpadă": zăpadă. deoarece nu cunoştea pe nimeni. la început nu mi se păruse prietenos. Poeta vede natura ca pe un loc unde poate să se descarce de sentimentele apăsătoare. Însă. 3. În ultimele trei versuri ale poeziei. ceea ce este esenţial este invizibil pentru ochi" este cât se poate de adevărată din punctul meu de vedere. capătă un înţeles benefic. însoţită de slăbiciune fizică. Sincer. poţi să "vezi" şi dincolo de aparenţe. Răspunsurile la întrebări abstracte despre harul poetic şi creaţia lirică. . s-a comportat manierat şi a ştiut să se facă plăcut şi ascultat. întrucât ni sa părut interesantă. stătea retras şi circumspect. a înzăpezi. s-a simţit bine alături de noii colegi. dar rămăsesem amândoi cu un fior lăuntric greu de explicat. textul liric reflectă un trecut plin de confuzii ("Mă uit în trecut şi nu înţeleg"). Prin interjecţia afectivă „O” se sugerează miracolul pe care-l trăieşte poeta. "voiam". că este sentimentul cel mai înălţător pe care-l poate simţi omul. la şcoală. atunci când conştientizează că sufletul. Calităţi particulare ale stilului: *Armonia (muzicalitatea) este dată de sonoritatea caldă. În altă ordine de idei. un fir de iarbă… În concluzie. 10. împăcare cu sine. începi să simţi un flux care poate fi seducător sau. motivul frunzelor 7. ce încântă auzul. motivul cărţii 6. aflate în contratimp: întrebarea şi răspunsul. Apoi am notat câteva idei pentru lucrarea noastră de grup. Scepticismul poetei este accentuat în finalul poeziei de o tristeţe sfâşietoare. pe lângă un pom cu mugurii gata să plesnească şi ochii nu remarcă nimic?… Numai sensibilitatea inimii poate face omul să vibreze la misterele firii. *Toţi cei aflaţi în curtea liceului au întors capul după Mihaela. Ştefan m-a întrebat dacă sunt îndrăgostită şi vorbesc din experienţă proprie. -. o pasăre. ultimele versuri conţinând un verdict amar.06. nu durează prea mult. despre trecerea timpului vin adesea prea târziu.” 9. starea lirică sugerând delicateţe. Tema condiţiei poetului. „pradă”.sunt neputincios”. 5. „icre” 4. temă aleasă de noi. cu un simţ aparte. Antonime: desculţe # încălţate: *Cizmele încălţate de ea erau primite cadou. Varianta 42 1. la ora de română am fost în aceeaşi grupă de lucru şi tema lucrării noastre. Subiectul al II-lea Scrisoare despre iubire: Timişoara. Din perspectivă temporală. fie că se referă la o persoană. 2. Ei bine. "să spun" 7. 8. a fost iubirea. ceea ce amplifică eufonia lirică. După câteva zile. 5. 2. "semne" 4. gingăşie. „mei” . Figură de stil: „Durerea mersului” este o metaforă personificatoare şi semnifică. Crezi că sunt în pericol să mă îndrăgostesc? Dar el? De-abia aştept să vin la Piteşti ca să vorbim şi să-ţi povestesc ce-a mai fost. Foarte târziu. Expresii/ locuţiuni cu verbul "a lăsa": a lăsa baltă. Cu drag. ţinuta. de scădere a capacităţii de receptare a lumii înconjurătoare. Ştefan. Varianta 41 1. pentru că nu are limită de vârstă.. a lăsa în pace.06 Dragă Horaţiu. apelându-se la aluzie. "doar sufletul îmi lunecă prin casă". numai cu inima poţi pătrunde esenţa lucrurilor. ce nu se poate multiplica. Ioana. Imagini artistice: „arborii chirciţi de vântul fierbinte”. "Neputincios ca o mătasă". Prima lui zi de şcoală în oraşul nostru a fost foarte agitată din cauza mutării lui la bunici şi asta l-a făcut să se simtă puţin dezamăgit. oamenii s-au îndepărtat de natură. 8. a fost primit cu multă căldură. a lăsa rece. firească. Cu toate acestea. obeze # slabe: *Majoritatea fetelor şi-ar dori să fie slabe. El s-a uitat lung la mine şi apoi mi-a destăinuit că şi pentru el sentimentul de iubire este unic. spre deosebire de trup. dimpotrivă. nefast. Ana Blandiana exprimă dorinţa puternică de a se întoarce la origini. urmând ca cititorul sau interlocutorul să descopere esenţa comunicării.doar sufletul îmi lunecă prin casă”. simptome sigure ale unei "astenii" accentuate. cred că mai întâi observăm îmbrăcămintea. fie că se referă la o decizie. Cuvinte bisilabice: „Vântul”. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre iubire: "Numai cu inima poţi vedea lucrurile corect. Figură de stil: Prin folosirea comparaţiei personificatoare „ţipă ca păsările” poeta compară frunzele cu nişte stoluri de păsări. sensul. atitudinea şi chiar capacitatea de comunicare.. . Consider că iubirea este cel mai emoţionant şi pur sentiment existent în viaţa oricărui om şi poate apărea oricând şi la oricine. Tema naturii. "voi citi". ca să se facă manechine. înzăpezire. a lăsa în voie. 9. Titlul este reprezentativ pentru întreaga poezie. de a se bucura de frumuseţile naturii. a deszăpezi. să se bucure de o floare.. înzăpezit. Am vorbit cu el despre hobby-urile lui. Mărci ale eului liric . Versul "Azi sunt neputincios ca o mătasă" este reluat şi modificat în finalul poeziei: "Azi sunt ca o mătasă". deszăpezire. acolo unde privirea nu poate ajunge. dar şi curiozitate. „îmi”. Formele niciun şi nici un: niciun: *Niciun copil nu are media zece la matematică. Intuiţia omului este o trăsătură foarte importantă şi cred că. perioadă din care îşi aminteşte doar rănile sufleteşti. nu poate să lase dovezi concrete pe pământ. Titlul sugerează starea de oboseală intensă şi prelungită. fiind ilustrată în poezie prin versurile inegale şi absenţa rimei." 10. Amândoi voiam să ne cunoaştem mai bine şi eu am început discuţia prin a-i explica ce reprezintă pentru mine iubirea. în viziunea poetei. „stolurile de frunze” 6. De câte ori nu trecem nepăsători pe lângă un peisaj încântător. În versul: „Frunzelor. Polisemia cuvântului "a întoarce": *Mâine se va întoarce de la Călăraşi. poeta exprimă o idee îmbogăţită cu idei filozofice profunde privind unicitatea sufletului omenesc. de cele mai multe ori. ceea ce este esenţial este invizibil pentru ochi" (Antoine de Saint-Exupéry Afirmaţia "Numai cu inima poţi vedea lucrurile corect. „unde mă pot rostogoli plângând”. până şi întrebarea care aştepta răspunsul s-a stins: "Şi întrebarea care-l aştepta/ A murit. când suntem atraşi de o persoană. creând un cadru rustic. „frunze”. şi un prezent sumbru care exprimă eşecul definitiv în cunoaştere: răspunsul nu mai vine şi chiar întrebarea care-l aştepta a murit. iar foşnetul acestora sunt asemănătoare ciripitului păsărelelor. nu poate să nască urmaşi: „Trupul meu poate să nască urmaşi. dar pe parcurs impresia mea despre el s-a schimbat.. să-ţi dezvălui care a fost prima impresie . Am fost plăcut impresionată de ultima ta scrisoare şi iată că m-am hotărât şi eu să–ţi scriu pentru a-ţi povesti despre noul meu coleg de clasă. unde frunzele personificate sunt asemenea unor stoluri şi „ţipă ca păsările”. deoarece orice dragoste oarbă./ Sufletul meu niciodată. însoţită de slăbiciune fizică . Prin titlul „De ce nu m-aş întoarce printre pomi?”. Uimit de patetismul meu. susţinea el. deci nemotivată. când poetul-actant este incapabil de comunicare ("neputincios"). după trecerea unei anumite perioade. nici un: *Nu am nici un prieten. Câmpul semantic al cărţii: "alfabetul". Sensul cu nuanţă negativă din prima strofă. am simţit că mi-au luat obrajii foc şi probabil că m-am înroşit foarte tare atunci când am negat cu vehemenţă. "unei limbi". deszăpezit. Timpul capătă proporţii hiperbolizate. *Fineţea stilului se realizează prin întrebuinţarea acelor cuvinte ce exprimă în mod subtil ideea. durerea profundă cauzată de trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului.sufletul aşteaptă’’.

crăpat. “nu cer”-verb 7. încântător . Imagini artistice: “Spinii pe deal sunt mari ca nişte plopi”. ce exercită asupra oricărui membru o stare de bine. şi floarea şi verdeaţa". cinstea.imagine auditivă 6. atunci întreaga societate este viciată. putere de convingere.intensitatea sentimentului de iubire. Comparaţia “Priveliştea-i ciudată şi naivă/ Ca hărţile cu case şi copaci” sugerează imaginea copilăroasă pe care o are peisajul admirat de eul liric. În altă ordine de idei. alcătuit din îmbinarea arhaismelor ("burg". priveliştea e strâmbă. soarele "se sparge-n ceafa zării. Titlul sugerează un "exerciţiu" poetic. crudă. sfaturile pe care părinţii le dau copiilor sădesc principii solide care formează. În poezie se manifestă prezentul gnomic (etern) pentru a sugera permanentizarea sentimentului de admiraţie a eului liric pentru veşnicia şi încremenirea naturii. de aceea imaginile par stângace. principii prezente şi în concepţia lui Slavici. va trebuie să cumpăr vreo cinci caiete. Figură de stil: "al undei murmur melodios" inversiune şi personificare. al clipelor fascinante petrecute alături de cei dragi. dispariţiei. Creşterea unui copil nu înseamnă numai hrană şi îmbrăcăminte. îmbinând planul terestru cu cel cosmic: nourii au "chip de păsări" şi plutesc deasupra înalţilor plopi. să le fie recunoscător pentru viaţa pe care a primit-o. "zurgălăi". reper etic esenţial. pentru fericire prin iubirea de oameni. Mărci ale eului liric: “nu-mi place” –pronume. Priveliştea bizară este "strâmbă". Sinonime: plãcut = agreabil. iar soarele are "chip de bubă rea". a fi la putere. În concluzie. suferinţă. argumentele aduse pledează pentru susţinerea concepţiei că familia este unul dintre factorii principali care se preocupă de educaţia omului. de împlinirea acestuia pe plan spiritual. neapărat. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre educaţie: "Copilul nu datoreşte părintelui viaţa. cum ar fi: metafora „stolurile de frunze”. a cărui relaţie s-a degradat din cauza comportamentului deplasat al bărbatului şi care este salvată prin dragostea plină de îngăduinţă şi înţelepciune cu care femeia l-a înconjurat. sinceritatea. ce încântă auzul. atunci când iubeşti. dacă tactul. Un alt argument în favoarea afirmaţiei este acela că un copil abandonat de părinţii naturali şi crescut într-o familie care l-a adoptat trebuie să fie recunoscător acesteia din urmă. 4. Teme: natura şi timpul 7. se stinge. peste deal". iubirea este expusă riscului degradãrii şi. decenţa în vorbire şi atitudini. ceea ce amplifică eufonia lirică. putere de cumpãrare. copilul nu este cel care decide venirea sa pe lume. în cele din urmă. sensul. ciudată = neobişnuită. devotamentul faţă de persoana iubită este o dovadă certă a dragostei pe care i-o porţi şi poate salva oricând relaţia. "au trecut leproşi cu zurgălăi". Sugestia textului liric este ilustrată prin multitudinea figurilor de stil şi a procedeelor artistice: personificări ("al undei murmur". Formele niciun/nici un: *Nu a venit niciun elev la şcoalã. "nu e nimic dulce ca dulcea ta zâmbire"). în cele din urmă. chiar dacă i-a fost teribil de greu. pentru păstrarea armoniei în familie. În concluzie. "vertical") şi cu cel popular ("bubă rea". tristeţe.„frunzelor. *Nu a cumpãrat de la magazin nici un creion. fiind mai degrabã un efect.ar fi faptul că familia a constituit întotdeauna un spaţiu de viaţă al împlinirii celor mai profunde aspiraţii omeneşti de fericire şi de armonie. 10. conturând un peisaj feeric. ciobit 2. Sinonime: privelişte = peisaj. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "putere" : putere de înţelegere.motivul visului 9. "Dar lumea nimic n-are ca tine de frumos" // "Dar nu e nimic dulce ca dulcea ta zâmbire". cerul stă "vertical". *Pentru tema la română nu ajunge nici un caiet. durere = chin. Preceptele.] nebune”. prin utilizarea figurilor de stil. De aceea este o legătură intrinsecă între familie şi societate. Mai întâi. răbdarea şi înţelegerea se manifestă cu pricepere. "suflet pe pasurile-ţi zbor") Subiectul al II-lea Text argumentativ : “Deşi nu devotamentul provoacã iubirea. al bucuriei de a aduce pe lume urmaşi. a trece cu vederea. firească. 3. Trăsături romantice: . Varianta 44 1. a trece la fapte. 9. ci presupune o relaţie spirituală profundă. apelându-se la aluzie. el este esenţial în menţinerea neştirbitã a acesteia. motivul visului 6. metafore ("misterul de amor". cumpătarea. devotamentul este esenţial în menţinerea neştirbită a sentimentului de iubire. fiind ilustrată în poezie prin versurile inegale şi absenţa rimei. . "vântul îţi şopteşte"). ci creşterea" (Nicolae Iorga) Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicola Iorga şi consider că a da naştere unui copil este un miracol. o personalitate puternică. păsărilor. văzută ca miracol: "misteruri de amor" . În absenţa devotamentului. în această "mare" minunată. purtătoare a valorilor etice şi spirituale ale societăţii. *Fineţea stilului se realizează prin întrebuinţarea acelor cuvinte ce exprimă în mod subtil ideea. sugerând natura participativă care se emoţionează alături de eul liric la trăirea intensă a sentimentului de iubire. 5. Un exemplu grăitor este cuplul Persida-Naţl. un caracter viguros. urmând ca cititorul sau interlocutorul să descopere esenţa comunicării. taine 2. te dăruieşti în totalitate persoanei dragi. frecvenţa epitetului "dulci" ("sunt dulci ale doritei suvenire". o activitate constantă desfăşurată în scopul de a-şi forma deprinderea scrisului. nici două. atât în plan profesional cât şi sentimental. Conjuncţia adversativã “dar” din primele douã strofe are rolul de a sublinia sentimentul îndrãgostitului şi trãsãturile persoanei iubite. Sens conotativ: *Trăim abia dimineaţa iubirii noastre şi de aceea suntem atât de înflăcăraţi. nici două. care este mai presus de orice frumuseţe a lumii. în cele din urmã. gelozia şi suspiciunea sunt duşmani siguri care ucid iubirea. În altă ordine de idei. Scriitorul francez Balzac susţinea că dacă între membrii unei familii relaţiile sunt degradate. grija faţa de lucrurile încredinţate. idee ilustrată şi de George Călinescu în romanul "Enigma Otiliei". Încrederea în partener este o altă condiţie necesară în menţinerea cuplului. epitete personificatoare „frunzele[.” (Antonesei) Afirmaţia lui Liviu Antonesei este plinã de înţelepciune. “iluzii îngereşti”. dar a creşte un copil este un proces complex şi de durată. Un prim argument în susţinerea acestei concepţii este că. neîmblânzită = neîndurãtoare. dar fãrã acest devotament relaţia de iubire nu poate rezista în timp. bizară. Varianta 43 1. a fi în putere. peştilor”. iar orice abatere de la aceste principii este grav sancţionată de autor. Tema iubirii şi a naturii.. 10. „soarele aspru” Subiectul al II-lea Text argumentativ despre familie: "Familia e temelia vieţii sociale" (Ioan Slavici) Întreaga creaţie a lui Ioan Slavici este o pledoarie pentru echilibru moral. Calităţi particulare ale stilului: *Armonia (muzicalitatea) este dată de sonoritatea caldă. 10. sau un desen făcut de copil. De asemenea. faţă de care dovedeşti credinţă şi fidelitate. ea se degradează şi. norii au chip de păsări. Un prim argument în susţinerea afirmaţiei lui Ioan Slavici . stranie. Tot ceea ce se poate zări împrejur seamănă cu nişte case înconjurate de copaci. a trece hopul 4. iar soarele este ca o bubă rea. 5. familia deţine un rol important în educarea şi dezvoltarea unui copil. 3.„Familia este temelia vieţii sociale” . păstrând astfel măsura şi ritmul versurilor. desenate parcă de un pictor naiv. plesnite = fisurat. care s-a preocupat de formarea personalităţii sale şi de asigurarea unui viitor în societate. întreaga societate este organizată pe familii oriunde în lume şi în orice epocă. 8. 8. consider că. în consecinţă acesta nu trebuie. adică folosirea cuvintelor cu sens conotativ. uman-terestru cu cel universalcosmic: "Şi roua şi zefirul. "se târâie"). ci părinţii lui. misteruri = enigme.natura umanizată reuneşte cele douã planuri.imagine vizuală. În structura “se sparge-n ceafa zării” cratima este utilizată pentru a ţine locul vocalei “î” şi pentru a se pronunţa într-o singură silabă. politeţea. care presupune efort şi dragoste. Imaginea asfinţitului din finalul poeziei este realizată printr-o metaforă personificatoare cu totul originală. *De îndatã ce s-a angajat. contribuind la succesele acestuia. În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament. o comunicare sinceră şi mai ales o atentă şi constantă preocupare pentru educaţia lui. una determinând-o pe cealaltă în egală măsură. N-a dat niciun telefon astăzi. a-i sta cuiva în putere. iar vântul tăios "se târâie prin văi". întregul peisaj fiind realizat ca o pictură naivă. Ultimele şase versuri ale poeziei constituie o descriere stranie a naturii. "mucava") cu neologismele ("perspectivă". Registrul stilistic este bogat şi variat. care este o metaforă pentru viaţă. Expresii/ locuţiuni cu verbul "a trece": a trece clasa. Consider cã dragostea nu apare din dorinţa de a fi devotat unei anumite persoane. şi-a luat zborul din casa părintească. cum ar fi respectul. naivă = copilăroasă. . altfel. inocentă.

4. iar amintirea zilelor petrecute sub ocrotirea copacului („El mi-a adumbrit. Tema iubirii şi a naturii. exprimă şi tema poeziei. iubirea se pierde în umbra trecutului. Acţiunea e plasată la sfârşitul civilizaţiei Maya descrie experienţele traumatizante prin care trece un om luat prizonier şi care încearcă să se întoarcă la familia sa. Mihai şi-a deschis. este semnificativ pentru tema întregii poezii. candoare şi ingenuitate de care avem nevoie la orice vârstă ca să trăim frumos. cu discrete sugestii pentru planul interior al trăirilor: "Frate bun mi-a fost copacul". / Un noroc de două veri”) îl fac să îşi identifice destinul cu cel al mesteacănului: „ E povestea noastră-ntreagă/ Scrisă-n veştedele foi” 8. să ne entuziasmăm şi să credem cu toată inima în visurile noastre.5. / Mi s-a mai fărmat un vis". sufletul. În primul rând. provocat de fericire şi suferinţă totodată. "Amurg". Măsura în primul vers este de 9 silabe iar rima este încrucişată. "Plânsul frunzelor ce mor". cu sacrificii umane. Îmbinarea planului interior al trăirilor şi stărilor de spirit ale eului liric cu planul exterior al naturii cu imaginea toamnei se manifestă în versuri sugestive: "Zgriburind din trup se-ndoaie". Tânjind după iubita pierdută. format dintr-un substantiv cu sens conotativ. Subiectul al II-lea Text argumentativ: „Totul se schimbă. torturi. pentru că în aceea perioadă reuşeam să ne bucurăm de lucruri simple. În poezia „Apus” de Octavian Goga. Epitetul dublu antepus substantivului apus. izbândă. noroc = şansă. deoarece efectul razei nu este de a lumina. Pe de altă parte. cel care a cunoscut atât de bine tulburările sufletului omenesc. Planul interior/ planul exterior: "Amurg" poate fi considerată atât o poezie dedicată anotimpului toamna. motive: visul. este o metaforă care sugerează tristeţea şi melancolia poetului şi care are o varietate de conotaţii: "trist apus". Adverbul "unde" care introduce interogaţia retorică sugerează faptul că cei doi îndrăgostiţi se despărţiseră demult. Ce mai face fratele tău? Să-i saluţi şi pe bunicii tăi şi să le transmiţi din partea mea multă sănătate! Cu drag. Rima încrucişată. cratima desparte cuvintele în silabe/ leagă două cuvinte pronunţate fără pauză/ 3. de fapt. Eu m-am cam plictisit fără tine şi am stat în general în casă.Verbe sinonime: „priveşte” = ”te uit”. în care verbele proiectează sentimentul într-un viitor nedefinit. "cade noaptea". ne înconjurăm de copii veseli. "să oprim". pierdută. La primit cu braţele deschise. dar mie mi se pare că a trecut mult mai mult. metaforizat prin expresiile: "trist apus". copilăria este o sursă de veselie. Dezamăgirea căderii frunzelor. aspiraţia către posibila fericire fiind ilustrată printr-o interogaţie retorică. cu privirile lor inocente şi curioase. este nevoit să ducă una dintre cele mai disperate lupte pentru supravieţuire. de aceea. motiv pentru care Marian a considerat că trebuie să mergem să vedem un film. lumina provine de la „o blândă rază”. cu speranţă şi entuziasm.10. a fi umbra cuiva. un plan interior al trăirilor eului liric. Figură de stil: Epitetul în inversiune „vânătul amurg” sugerează un asfinţit al naturii şi al vieţii la fel de trist. „să oprim căderea lor”. care se află la răscruce. Din punct de vedere stilistic. odată cu ea. Sens conotativ: În amurgul vieţii oamenii devin mai înţelepţi şi mai răbdători. ci ea apune "o mie de poveşti". Varianta 46 1. semnifică moartea unei iubiri care aduce mâhnire în sufletul eului liric. 3. prin cadrul exterior al naturii. personificarea frunzelor semnificând participarea întregii naturi la suferinţa eului liric: "plânsul frunzelor". reprezentând totodată şi ideea poetică. „târziu şi trist”. "o rază care moare". însă simţim mereu nevoia de a ne întoarce la copilărie. care semnifică sfârşitul unui vis de iubire. Nu a trecut decât o săptămână de când ai plecat la bunici. Sper să-mi scrii şi tu cât mai repede. Prin incredibile răsturnări de situaţie şi energizat de dragostea pentru soţia şi copiii lui. „să le-mpartă”. sinele poetic recurge la tentaţii patetice. amintirea iubirii rămânând definitiv în trecut. După multe ezitări. săracul. care construieşte un portret romantic şi idilic al sentimentului. . A luat el bilete şi am fost la "Apocalypto". Strofa a patra reprezintă o adresare directă a eului liric către iubita misterioasă.6. Varianta 45 1. dar bineînţeles că Marian era foarte încântat de lumea aceea misterioasă a trecutului antic. metaforă personificatoare sugerând extazul iubirii.5. care dezvăluie sugerarea amurgului naturii şi al omului. peste care apusul aşterne uitarea. odată cu trecerea timpului ne schimbăm obiceiurile. a curge = a cădea. a manevra din umbră. lumina razei fiind efemeră şi condiţionată de apusul soarelui. lupte. Mihaela şi-a deschis o fereastră spre suflet. „ne” . Tema iubirea. Incipitul poeziei este o metaforă personificatoare – „Iubirea mea-i o blândă rază”-. nu mereu reuşim să găsim în noi sursa bucuriei pure de altădată şi. copilăria este o stare spirituală de care avem nevoie la orice vârstă. Sens conotativ: *Confesându-se. dar este şi un sugestiv tablou al sufletului. cu tot?". sfârşitul unei poveşti de dragoste asemănată cu un apus. 8. „Apus”. În primele trei strofe predomină elementele de pastel. jucăuşi. pe care este nevoit să le părăsească în vara vieţii. într-un cândva nesigur: "să ne plouă". „a cădea cerul pe cineva”. Suferinţa din inima îndrăgostitului. „a-i cădea cu tronc”. Subiectul al II-lea Scrisoare despre relatarea unui film: Bacău. "asfinţit". Sinonime: foaie = frunză. Mihai Eminescu. care sugerează aspiraţia eului liric de a-şi recăpăta iubirea. copilărie/ Cu pădurea ta. 10. "cade noaptea" ilustrează tristeţea eului liric pentru pierderea sentimentului erotic.9. Figura de stil „apune-o mie de poveşti” este o metaforă care sugerează frumoasele poveşti de iubire ale îndrăgostiţilor. filmul regizat de Mel Gibson. „să ne plouă”. Titlul poeziei. Abia aştept să te întorci ca să vorbim despre multe nimicuri şi să ne plimbăm prin parc. 29 iunie 2007 Dragă Alina. în sfârşit. "biata rază solitară". filmul este mult prea brutal şi violent. Tonul este încărcat de dorinţe. deoarece. a se fărâma = a se distruge. „durerată”. o anumită candoare şi un optimism uneori inocent. tânjea după vârsta spirituală a inocenţei într-o interogaţie retorică: "Unde eşti. Vânătul amurg de toamnă este sfârşitul unei perioade. ne înseninează. tot ceea ce un copil poate şi trebuie să facă este reprezentat de mulţumirea acestuia faţă de părinţii care s-au străduit pentru creşterea şi educaţia lui. nu oferă îndrăgostitului nicio speranţă de revenire a iubirii. ca simboluri ale adoraţiei şi pierderii iubirii. care ar dori cu patimă regăsirea fericirii de altă dată: "E povestea noastră-ntreagă / Scrisă-n veştedele foi…". Culoarea deschisă a pereţilor înveselesc încăperea. Opoziţia dintre lumină şi întuneric sugerează zbuciumul interior al eului liric. reprezentate de pronume şi verbe la persoana I şi a II-a: „tu” . Expresivitatea versurilor este dată de verbele la conjunctiv (" să ne plouă". vizionarea filmului fiind interzisă minorilor sub 18 ani. Prezenţa eului liric este motivată de adresarea directă şi de mărcile lexico-gramaticale. natura. ajutându-ne să privim mai încrezători către viitor. luminează „umbra zilei ce s-a dus”. care. "s-a mai dezlipit o foaie. Titlul. este. „cade” = „se cufundă”4. încărcat de regrete şi dorinţe nerealizate. "umbra zilei ce s-a dus…". „să le culeagă”. "să oprim". a face umbră pământului. Prima strofă. emoţionale: "Şi cu braţele-amândouă/ Să oprim căderea lor?". motivul nopţii 7. Expresii/ locuţiuni cu verbul "a cădea": „a cădea la examen”. a se zdrobi 2. În concluzie. Sunt prea multe scene sângeroase. iar întunericul. Trecuta poveste de iubire umple de tristeţe sufletul îndrăgostitului. Metafora personificatoare din finalul poeziei. „a cădea la pat”. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "umbră": *a rămâne în umbră. strălucirea transformându-se în obscuritate. 2. cuplul fiind despărţit de multă vreme. Trebuie să-l vezi şi tu ca să-mi spui ce părere ai şi să comentăm împreună scenele din film. „să culeagă”). De altfel. ca să-mi povesteşti cum e pe-acolo. gusturile. cu care să trecem mai uşor peste obstacolele ivite în viaţă.9. Din punctul meu de vedere. plânsul 7. Verbele la conjunctiv exprimă dorinţa eului liric de a-şi împlini iubirea. Ca semn de ortografie. Raza efemeră se stinge în întunericul nopţii şi. Întunericul este adus de apus.În concluzie. gustul amar al destrămării unor visuri ale sinelui poetic. între două etape ale vieţii. Sunt sigură că ai auzit de el. măsura de 7-8 silabe6. afară de nevoia noastră de copilărie” (Mihai Ralea) Sunt întru totul de acord cu această afirmaţie. Sfârşitul dragostei este implacabil.

ca oricărui substantiv propriu. Un grup de tineri. a cărui operă trebuie să transmită mesaje oamenilor şi peste veacuri să aibă forţă de pătrundere în lume: "Când cântă el. Poezia desfăta zeii. asfaltul care a înlocuit iarba. colegul respectiv. a fi cu degetu-n gură. Ne-a dat numeroase exemple din viaţa reală. sugerând decăderea umanităţii. ca o creaţie ce îi conferă poetului aură divină. numai talentul nu ajunge. poezia. Substantivul “Poezie” este scris cu majusculă deoarece este o personificare şi. mijloacele lingvistice de realizare a subiectivităţii sunt adresarea directă prin folosirea vocativului "Poezie". imaginea despre trecut. spre deosebire de acesta. a se ascunde după deget. aflate în antiteză şi într-o sugestivă viziune romantică. a avea pe cineva la degetul mic. dar şi consecinţele pe care le are exagerarea folosirii lui. Acţiunea se petrece la New York. misiunea operei. au de suferit. i se conferă unicitate. rima – încrucişată6. Cinstirea. excelează printr-o voinţă puternică. În concluzie. 8. opera transmiţând mesajul poetic generaţiilor viitoare şi înscriindu-se astfel în posteritate şi nemurire. Linia de pauza din versul “Dormi prin ruini. mai mult decât talentul. “diadem”. susţinea că acestea sunt ficţiuni proprii oricărui film. Metafora "Averea ta întreagă e-o ghitară" semnifică ideea că Poezia nu a încetat să "cânte". * Cântând la liră a vrăjit-o pentru totdeauna. mai nou. iar sufletul "seninul […] luminos". De pildă. prin aceasta.06. Măsura – 14 silabe . Rima este îmbrăţişat·. De asemenea. drept căpătâi – ghitara” are rolul de a marca atributul apoziţional "ghitara" care explică substantivul "căpătâi". în legătură cu un film american difuzat de HBO şi intitulat "Celularul". un motiv de mândrie" (Honoré de Balzac) Honoré de Balzac exprimă ideea conform căreia atât talentul cât şi voinţa reprezintă trăsături pozitive ale caracterului nostru.2007 Dragă Alina.4. Eu m-am aprins. într-o sâmbătă după-amiază. comunicare între ei de asemenea. Conjuncţiile adversative "dar". acasă la Georgeta. moral. în funcţie de caracterul şi mentalitatea fiecărui individ. în anumite cazuri cea din urmă poate fi considerată o calitate primordială şi un motiv de mândrie bine întemeiat. astfel compensând această lipsă. Filmul construieşte o viziune foarte interesantă despre utilitatea unui telefon celular. Astfel. din cauza acestui hobby. de har ca să poţi crea un tablou. se află în antiteză cu prezentul decăzut. Pe vremea bunicilor nu existau filme horor. deşi nu sunt talentate. întâlnirile reale cu iubitul fiind întâmplătoare. poate face „cerul să coboare jos” iar „veacurile să răsune”. manifestată din cele mai vechi timpuri. menirea ei de a transmite oamenilor emoţia ideilor lirice rămânând singura dar adevărata avere spirituală. pe tehnologie… Tu ce părere ai? Scrie-mi de urgenţă.7. Relaţia dintre poezie şi timp: Întreaga poezie este construită pe strânsa legătură între poezie şi timp. după cum ilustrează şi Tudor Arghezi în poezia "Testament". eul liric compune portretul spiritual al poetului. În a doua strofă a poeziei. O fată îşi consuma iubirea numai la celular. "ghitara" este aşezată "drept căpătâi". idealizată prin preţuirea de către umanitate a valorilor spirituale. condiţia ei actuală fiind de cerşetoare a culturii: “Şalul vechi de cerşetoare”.. M-am gândit să îţi scriu câteva rânduri pentru a–ţi povesti şi ţie discuţia pe care am avut-o cu un coleg din clasa vecină. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre voinţă: "Voinţa poate fi. veacurile răsună. cerul coboară la el. este în antiteză cu statutul recent de cerşetoare. Pe de altă parte. Un prim argument este susţinut de situaţia persoanelor care. crezul artistic7. nu este o însuşire cu care ne naştem. s-aude. Prima strofă începe cu un verb la prezentul etern (gnomic) “te văd”. 10. voinţa poate rezolva prestigiul profesional. ci doar "simţiri rebele". În artă. te-nfiorează“5. pentru a-i face viaţa mai comodă. a da un deget şi a lua toată mâna.6. Tema: condiţia poetului în lume. În al doilea rând. Polisemia cuvântului vreme : *A venit vremea sặ ne luăm “la revedere”. "ci". acestea constituind un alt argument prin care poezia "Destăinuirea" se poate defini ca artă poetică romantică. întrucât "epigonii" nu sunt capabili să aprecieze arta adevărată. cu ajutorul epitetelor („loc osândit”). Abateri de la norma literară: „subt” .9. urgisită Poezie!…". comparaţiilor („Dragostea lui e flăcări şi ura lui detună”). În general. în societatea actuală arta este ignorată. oricât de mare ar fi dorinţa reputaţiei. O altă motivaţie este aceea că linia de pauză ţine locul predicatului "ai pus". nici straie orbitoare…”. iubirea este "flăcări". exagerări specifice romantismului. ci este dezvoltată şi exersată odată cu trecerea timpului. fiind capabil ca într-un „loc osândit” să înfiinţeze „raiul”."10. Eu sunt de părere că afirmaţia mai sus enunţată este întemeiată şi regăsită în viaţa reală a oricărui om. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "deget": a nu mişca un deget. pasionaţi de celulare. omagierea Poeziei. voinţa este o trăsătură pozitivă superioară talentului. / nici diadem. când superficialitatea contemporanilor este sugerată de metafora "uşi de cafenele". astfel încât ele să devină notorii şi să "nască" artistul.9. o altă trăsătură a artei poetice prezentă în text se referă la misiunea creaţiei sale. ştii cât de nerăbdătoare sunt! Te sărut cu drag şi te îmbrăţişez.5. orice situaţie era rezolvată la celular.Ioana Varianta 47 1. Omonimia cuvântului "liră": * O liră turcească valorează 0. şi i-am argumentat cu evidenţa că toate descoperirile au avut un procent nociv împotriva omului. precedată de enumeraţia adjectivelor "sărmană. Abateri de la norma limbii literare actuale: “ruini”. Trăsăturile poetului sunt de natură romantică. Figură·de stil: metafora “cununi nepieritoare” exprimă gloria veşnică şi nemuritoare a poeziei. În cel de-al patrulea vers al ultimei strofe. Întreaga poezie pledează pentru sensibilitatea artistului. o operă literară sau muzicală. aşa cum exprimă Nichita Stănescu ("Către Galateea"). după ce timp de patru ani am fost ca o familie. 3. În perioada de glorie. iar măsura este de 11 silabe. "sară". Traian. Subiectul al II. opera sa fiind "slăvită" pentru valoarea incontestabilă. Ion/Ioana . altfel spus. Argumentul lui era că orice invenţie tehnologică modernă este în sprijinul omului. Omul s-a îndepărtat de natură. Poezia „Destăinuirea” este o artă poetică. cred că este nevoie de foarte mult talent. personificată subtil în ipostaza unei femei. Varianta 48 1. care nu mai este interesată de valorile spirituale. la pericolul încălzirii globale. Tonul afectiv sugerează exprimarea directă a compasiunii de care eul liric este puternic impresionat privind soarta poetului şi a poeziei. definită prin podoabele de preţ pe care le etalează. exclamaţia retorică "Sărmană. a număra pe degete. fiecare în alt fel. Un tânăr are o afecţiune la ureche. urgisită Poezie!…". *Prietenia lor a durat vreme de doi ani. a-şi muşca degetele. Astăzi vremea va fi însoritặ şi cu temperaturi destul de ridicate. ştii că sunt uşor colerică. al omului. nu totdeauna reuşeşti să ai succes în orice domeniu. toate experienţele sofisticate care se fac au dus la degradarea mediului ambiant şi. Vocativ: “Subt degete-mi răsună. Creaţie artistică. de pe vremea marilor războinici şi până astăzi. că producătorii au vrut să şocheze cu un astfel de subiect.lea Scrisoare priind relatarea unei discuţii purtate cu un coleg despre un film vizionat împreună Bacău.711 dolari americani. “ghitară”.4. În versul "Sărmană. deoarece. Am văzut filmul împreună. Stilul retoric: interogaţia retorică "În veacul nostru cine-ţi smulge-o floare?". liră. întrucât Heliade Rădulescu transfigurează viziunea sa despre menirea artistului. dar numai talentul poate naşte artişti. Opoziţie: „loc osândit” / „raiul”8. urgisită" aflate tot în vocativ. iar Poezia nu mai stârneşte emoţie estetică. altuia îi fusese furat celularul şi folosit într-un jaf armat. inversiunilor („aleasă frumuseţe”) şi metaforelor hiperbolice („veacurile răsună”). "nu mai porţi brăţară·. trebuie şi multă sârguinţă. În acelaşi timp. oraşul nebun al americanilor. a cărui menire este să răsune peste veacuri. în care celularul a fost personajul principal. „ast” 3. întrucât arta este rodul talentului şi al trudei. reuşind să aibă succese de invidiat în domeniul respectiv. urmat de o enumeraţie de substantive ce personifică Poezia care nu mai este apreciată şi preţuită de contemporani. 29.2. se particularizează printr-un limbaj propriu. metafora “aleasa frumuseţe” sugerează poezia. 2. social. hiperbolizate prin forţa excepţională a spiritului liric: când se închină. cu ajutorul căreia. Părerea mea a fost că nu este normal ca un aparat să înlocuiască atitudinile şi sentimentele umane şi că orice exagerare atrage după sine necazuri. ura "detună". care „a-nvrednicit” o „aleasă frumuseţe” prin harul său. financiar etc. de preocupări spirituale şi îşi duce existenţa bazându-se din ce în ce mai mult pe aparate. precum şi repetiţia adverbului "nici" accentuează scepticismul eului liric privind gloria Poeziei.

Sensul denotativ al sintagmei "fapt divers" este de întâmplare minoră.autoadresare prin interogaţie retorică: "-Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit / Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?…" 6. fătucă. În al doilea rând.organizarea poeziei în catrene (strofe de patru versuri). am desfăşurat nişte activităţi la liceu şi la Casa de Cultură din Adjud. asemenea unui "fapt divers". plin de viaţă. În finalul poeziei.. de cuţit" sugerează durerea provocată de pierderea fulgerătoare a iubirii.2007 Dragă Marian. Polisemia cuvântului „strună”: *A luat vioara şi a început a zice din strună cu atâta foc. sunt cunoscute cazuri în care mamele îşi salvează copiii din situaţii neobişnuit de periculoase. *Ei. De altfel. Expresii/ locuţiuni care să conţină cuvântul „viaţă”: a da viaţă. Dar pusă în situaţia de a călători peste ocean pentru a-mi vizita o rudă bolnavă. Antonime: lucioasă # mată. ”mea”. altădată = demult. Iubirea s-a sfârşit înainte să înceapă. o energie de luptă enormă. cu prilejul integrării României în Uniunea Europeană./ N-a fost decât un searbăd început". este şi aici o viziune specifică a sentimentului. sinele poetic având un sentiment de regret. iubirea "celor doi călători" a fost fără substanţă. "searbăd". împreună # separat. "am colindat" etc. a răsuna = a vibra. din proprie experienţă. * Dacă nu-ţi ţii . lăsând o rană care a sângerat o vreme în inima celor doi îndrăgostiţi. *Aparatul emană unde electromagnetice. Formula ludică a iubirii. opacă. Epitetul antepus. totul a fost un iureş năucitor. lucioasă. Oare o să ne pierdem definitiv specificul naţional. *Am de făcut un drum la Călăraşi. a-şi da viaţa pentru cineva. de la început.verbe şi pronume la persoana I : ”am pornit”. Cu drag. viziunea asupra iubirii trecătoare făcând parte din experienţa de viaţă a oricărui om. simplu # complicat. 4. Aceleaşi dificultăţi ale vieţii cu care s-au luptat oamenii dintotdeauna le trăieşte şi eul liric. bătătorite" sugerează căile dificile străbătute de orice om. pe care presa o menţionează printr-o ştire sau un scurt articol. numai că ceea ce ne împiedică să o eliberăm este frica de eşec. "o scurtă nebunie". Figură de stil: metafora "Lama. ce nu se ştie/ În care timp şi-n care loc s-a petrecut!…". atunci când ai cu adevărat un scop important. "Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit…". .9. "Şi-atâta tot". constituie un avantaj extraordinar să poţi avea o slujbă mai bine plătită în afară. 29. “tichete”. fără viaţă. pentru a se rosti fără pauză şi păstrează măsura şi ritmul versurilor3. sofisticat2. din orice epocă în căutarea iubirii. care ar fi fost soarta lui şi ce-ar fi ajuns dacă nu se îndrăgostea? Semnificaţia subtilă a iubirii este ilustrată în ultimul vers. Câmpul semantic al termenului "călătorie": “călători”. Ultima strofă se constituie într-o concluzie a discursului liric. dar au avut la-ndemână "semnalul de alarmă".Varianta 49 1." (Nicolae Iorga) Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga: “Curajul e vederea peste propria fiinţă şi peste orice primejdie a unui scop”. totuşi. sugerând ideea aluzivă că tot norocul vieţii lui s-a consumat atunci când a întâlnit "o fată" de care s-a îndrăgostit: ".călătoria ca simbol al iubirii: cei doi îndrăgostiţi au călătorit împreună cu sentimentul iubirii. roză = trandafir. tind să plece din ţară pentru un trai mai bun şi aşa se pierd toate şansele de a mai putea evolua România… tot ce e bun pleacă. deoarece a renunţat la propria traiectorie în viaţa de până atunci. prezentă în multe poezii erotice ale lui Minulescu. fără importanţă. nu te-am văzut de mult! *Ei sunt cei mai buni prieteni ai mei. prin bursele oferite cât şi dezvoltarea profesională pentru care se organizează cursuri. curajul reprezintă abandonarea de sine în situaţii limită. Tema iubirii. “tren”. Trăsături simboliste:. încât a impresionat toată adunarea. Repetarea verbului "a fi" este o exprimare stilistică ludică. Varianta 50 1. ca simbol al nestatorniciei şi incertitudinii iubirii.06. În sens conotativ. eul liric întrebându-se. obiceiurile. "semnal de alarmă"5. Subiectul al II. Rolul cratimei în structura “mă-mbată”: Cratima înlocuieşte prima vocală a cuvântului „îmbată”.6. O mulţime de manifestări au apărut aşa. complex. Derivate ale cuvintelor "noapte" şi "alarmă": La ora opt se înnoptează. un joc de timpuri verbale. Ştefana Varianta 51 1. ” am colindat”. Simbolul "cântec" exprimă bucuria şi muzica inimii îndrăgostite.Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit/ Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?…" 10. cândva 2. motivul drumului8. în care emoţia se transmite cu uşurinţă cititorului. care. fiind o construcţie incidentă: "Dar într-o zi o fată . Figură de stil: epitetul triplu "drumuri lungi şi vechi. superficială. suferinţă asemănătoare cu o înjunghiere. De altfel. există şi o zicală populară despre chinurile iubirii: "am simţit un cuţit în inimă". mă gândesc ce o să se întâmple cu ţara noastră? Toţi. “bagaj”. Nu ţi-am mai scris de mult. *Florin Piersic este o stea în lumea filmului românesc. ţinând cont că anul acesta Sibiul este Capitala Culturală a Europei.. propria spiritualitate?… Nu ştiu ce să mai zic. autoadresarea sub forma interogaţiei retorice are nuanţă meditativă şi persiflantă totodată. ridicând pur şi simplu vehiculul. expresie plină de gingăşie şi haz. tradiţiile.8. *Tusea ei este alarmantă. mai cu viaţă. precum şi noutăţi despre… cum mai stai cu dragostea?. Omonime: *I-am luat în dar un inel. atâtea dezavantaje… Sunt curioasă să ştiu tu ce ai mai făcut? Cred că ai fost tot atât de ocupat. Credeam că nu voi putea niciodată să îmi înving frica de zbor cu avionul. Sinonime: minciună = neadevăr.rima:îmbrăţişată. iubirea a fost lipsită de vlagă. “a călători”. Tema iubirii. mi-am luat inima în dinţi şi am reuşit să îmi stăpânesc anxietatea.măsura de 10-11 silabe 7. ca orice om. pot spune că fiecare dintre noi are ascunsă în sine o putere de muncă. se recunoaşte cu uşurinţă atitudinea de persiflarea fermecătoare ca particularitate a poeziilor erotice simboliste scrise de Ion Minulescu.lea Text argumentativ: "Curajul e vederea peste propria fiinţă şi peste orice primejdie a unui scop. Ultima strofă o poeziei reprezintă momentul întâlnirii eului liric cu iubirea. Familia lexicală a cuvântului "fată": fetiţă. iar simbolul "drum" semnifică existenţa umană pe pământ.bat-o focul -"3. Un exemplu ar fi cel în care o mamă româncă şi-a salvat fetiţa de sub roţile unei maşini.2. Polisemia cuvântului "drum": *Femeia şi-a ales drumul ei în viaţă. motivul suferinţei pentru iubire7.lea Scrisoare despre integrarea României în Uniunea Europeană Adjud. a cânta. pe care îndrăgostiţii nu o pot controla: "n-a fost nimic"/ "ar fi putut să fie".E. care te face să te întorci din drum şi te abate de la traiectoria ta. i se părea obositoare. neînsemnată. prin semantica muzicală a cuvântului "Cântec" şi determinantul "de drum". 10. dar niciunul n-a fost pregătit pentru această relaţie( n-au avut tichete. iluzie. de afirmaţie şi negaţie. Totuşi. pentru că am fost extrem de ocupată în ultima parte a anului. Aştept să-mi scrii şi să-mi împărtăşeşti opiniile tale despre intrarea ţării noastre în U. *Drumul către Constanţa se parcurge în cel puţin trei ore.muzicalitatea poeziei prin repetiţia verbului "a fi". Nu a trecut decât jumătate de an de la momentul în care am devenit un stat european şi deja se se simt multe schimbări în învăţământul universitar. Subiectul al II. peste noapte.Ghilimele puse la sintagma "fapt divers" marchează ironia amară şi sensul conotativ al expresiei3. Mărci lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric: . "voiam". nici bagaje). Pe lângă pregătirile pentru bacalaureat. Liniile de pauză separă structura de restul poeziei. 9. o creaţie sentimentală cu nuanţă elegiacă. tineri şi mai puţin tineri.4. fetişcană 5. Curajul acestei femei este un exemplu de voinţă supraomenească într-o situaţie primejdioasă. În primul rând. Elemente de prozodie:. motivul nopţii. sunt atâtea avantaje şi. iar la noi se va importa forţă de muncă asiatică şi vom ajunge o ţară mixtă. reiterând (reluând) primele versuri şi asigurând astfel o simetrie lirică întregii poezii: "Din ce-a putut să fie. Accentul ideatic din finalul poeziei accentuează uşoara persiflare cu care este privită o dragoste care "n-a fost" şi de aceea amintirea nu mai păstrează nici detaliile de timp şi loc ale manifestării ei: "simplu «fapt divers». a coborî # a urca. Titlul "Romanţă negativă" defineşte întreaga poezie. Titlul “Cântec de drum” este specific simbolismului. care sugerează apariţia iubirii în viaţa omului. oricum. A fost “o chestiune” de curaj şi de voinţă. Toate acestea.4. dulceagă. insipidă. accentuează ideea că. iar diplomele sunt recunoscute în străinătate. iubita fiind alintată prin sintagma "bat-o focul". pentru un scop primordial: iubirea pentru copilul ei. În concluzie. şi o grămadă de oportunităţi.

sugerând eternitatea Universului în antiteză cu efemeritatea omului. “înece”. Simetria poeziei este ilustrată de reiterarea versului “Deşi pe cer e-aceeaşi lună”. Tema: condiţia omului în lume. ca orice viciu. permanentizarea sentimentului de linişte. Concluzia nu poate fi decât una singură şi anume că. apă 4.muzicalitatea versurilor realizată prin monorimă (silaba “ce” închide fiecare vers: “rece”.8. comunicarea pe Internet este ca între roboţi. pentru că sunt foarte curioasă să ştiu cum te simţi în urma unui succes atât de mare. de a trăi. are rolul de a accentua apăsarea sufletească. Metafora “Din al oglindei luciu rece”. Iaşi. Personificarea exprimă sentimentul de tristeţe al eului liric. În primul rând. dacă ne încăpăţânăm să ne păstrăm trufia şi să facem totul de unul singur. Dacă reuşim să plecăm puţin capul. . „mine” şi interogaţia retorică. “petrece”. motive: oglinda. constituind şi laitmotivul discursului liric. măsura şi ritmul versurilo 3. bineînţeles. în ziua de azi. visul 7. izolare. neputinţa eului poetic de a mai trăi în această lume sufocantă. totodată. care constituie şi cuvântul-cheie al discursului liric.lea Scrisoare despre impactul Internetului asupra vieţii unui tânăr din ziua de azi. „e schimbată”. pe care sinele poetic şi-o adresează ca meditaţie reflexivă asupra lumii. Subiectul al II. cu sufletul la gură. 10. spre meditaţie asupra lumii. “schimbată”/ “aceeaşi”. accentuând antiteza trecut-prezent. nu este marcat versul liber! . de curând. pentru că nu trebuie să te umileşti. din punctual meu de vedere. cu trup şi suflet. a-i scoate sufletul (cuiva). Am aflat că eşti la Facultatea de Automatică şi Calculatoare din Bucureşti. în care eul liric se simte claustrat. De asemenea.7. nu se mai manifestă. dar nu de tot să te smereşti”. fără să se întrevadă vreo finalitate a acestei stări interioare a sinelui poetic.n. nu trebuie să ne dăm bătuţi în faţa greutăţilor.Macedonski prin volumul “Poema rondelurilor”. obida = ciudă. însă realitatea este mult mai puternică. vis = reverie. dorinţă 2. pentru că nu vom accepta ajutorul celorlalţi. „luna”. eternitate-efemeritate. Cratima în versul “De apă-adâncă” leagă două cuvinte pentru a se pronunţa fără pauză şi pentru a păstra. „e-aceeaşi” sugerează permanentizarea sentimentului de deziluzie.5. Trăsături simboliste: . “petrece” 6. a lua de suflet un copil. “zace”. periculos. aceştia nemaiavând propria părere despre atâtea aspecte ale vieţii. Ultima strofă a poeziei are nuanţă ultimativă. impresionat. pe parcursul întregii poezii. motivul lunii. de aceea el face o ultimă încercare de a evada prin vis “Un fel de vis de opium trece”. Poezia „Rondelul lunei” păstrează aceeaşi formă fixă de 13 versuri. Câmpul semantic al “oglinzii”: luciu. Ioana . Al doilea substantiv din titlu. Nu multă lume observă acest aspect. fără a se interesa măcar asupra a ceea ce era scris. a-i merge la suflet 5. Te îmbrăţişez cu drag. Deşi luna pare să aibă aceeaşi lumină “argintată”. sufocantă. aşa cum se subînţelege şi din afirmaţia: „La întâmplări grele să te pleci.6.). ce îi provoacă sentimentele apăsătoare de tristeţe. dar eu nu prea îţi împărtăşesc părerea. claustrarea într-un spaţiu fără soluţii de evadare şi în cele din urmă. epitet cromatic şi “cântă tot pe vechea strună”. este destul de serios. de vârsta mea sau mai mici. însă totdeauna trebuie să funcţioneze raţiunea. Antiteza: “de-altădată”/ “azi”. însă pentru tineri a început să devină un viciu şi.n.simbolul oglinzii. moartea spirituală a poetului. profesoara de istorie ne-a dat o temă pentru un referat pe care noi trebuia să o dezvoltăm. sugerând veşnicia Universului. Nu am mai vorbit de când ai devenit student şi m-am gândit să-ţi scriu. Figură de stil: Epitetul “luciu rece” exprimă detaşarea poetului de lumea reală. care sugerează înclinaţia eului lirice spre reflectare. 29 iunie 2007 Dragă Cristi. Eul liric. determinată de timpul trecător. este motivul literar al poeziei care se manifestă ca refren. Titlul este format din două substantive :”rondel”. metafora “al oglindei luciu rece”. deci te luptă/ Cu dragoste de ea. de întâmplările fericite trebuie să profităm la maxim. Lirismul subiectiv: Prezenţa eului liric în poezie este evidentă prin mărcile lexico-gramaticale ale acestuia: pronume la persoana I „mă”. din care nu am reţinut mai nimic. reflectate în structura interioară a eului liric: “se desface”. “trece”) şi prin refrenul “Din al oglindei luciu rece”. izolarea. comparaţia “izvor ce gata e să sece”. pace spirituală. deoarece are drept caracteristică reluarea unuia sau a două versuri sub forma de refren. Mai mult decât atât. “pace”. sesizează. nu într-atât încât să devenim slugarnici. “preface”. înscrisă în lirica lui Al. 10. sufletul satului. ci să te înclini în faţa celor care-ţi pot fi de folos atunci când te afli într-o situaţie-limită. dar nu de tot să te smereşti” Viaţa tuturor este presărată cu greutăţi şi bucurii. aşa cum exprima şi George Coşbuc în poezia “Lupa vieţii”: “O luptă-i viaţa. Expresii/locuţiuni cu substantivul “suflet”: a pune suflet. cu certitudine vom eşua în viaţă. ideal pe care ţi l-ai împlinit cu mult efort şi seriozitate. conducând la moartea lentă a sufletului său. amărăciune. zace = stă. versul-refren “Din al oglindei luciu rece” asigură muzicalitatea versurilor şi amplifică eufonia în notă simbolistă a întregii poezii. Al doilea argument ar fi faptul că. singurătate. a-şi trage sufletul. poţi avea un accident grav. Ultima strofă. care constituie şi refrenul poeziei. pe când ea este eternă ca şi Universul. surprinzător prin ideile tale şi. acordă prea mult timp jocurilor. ducând la o izolare periculoasă pentru societate. suflet curat. Varianta 52 1. care precizează specia literară cu formă fixă. exprimă apăsarea sufletească. însă. deoarece menirea omului este de a se lupta cu viaţa. un important furnizor de informaţii. element prozodic specific liricii simboliste. în timpuri de restrişte. starea de oboseală spirituală fiind reliefată prin personificarea “dorul vieţii-n mine tace”. aşezat ca incipit şi final. Tema: reflectarea lumii în sufletul artistului. Îţi pot argumenta această afirmaţie prin faptul că. alcătuită din 13 versuri distribuite în 3 catrene şi un vers liber. dorul de viaţă. deoarece Internetul fură personalitatea tinerilor. Figură de stil din strofa a doua: personificarea „zâmbeşte aceeaşi lună” sugerează superioritatea astrului care contemplă amuzat trecerea implacabilă a timpului numai pentru om. Sinonime: pace = linişte. a avea ceva pe suflet. oricât de imposibil de depăşit ar fi acestea. 8. Cromatica acestei strofe este redată prin sugestia cuvântului “umbră”. care simbolizează negrul. neputinţa de a mai trăi într-o lume sufocantă. cu dor”. Prezentul etern (gnomic) al verbelor „mă-ncunună”. care-i amplifică tristeţea şi melancolia pentru condiţia sa efemeră. Sper că tu ţi-ai păstrat personalitatea şi ai rămas acelaşi băiat inteligent. trecerea ireversibilă a timpului. 9. “sece”. “tace”. suferă. vom pierde nişte prietenii sau posibile prietenii. care este şi laitmotivul poeziei. trebuie să fim raţionali şi să acceptam ajutorul când ne este oferit. Subiectul al II. atunci problemele noastre vor fi mult mai uşor de rezolvat. iar comparaţia ilustrează absenţa oricăror emoţii interioare. Aşadar.9. personificare. Numele “rondel” vine de la adjectivul „rond” (rotund). acelaşi prieten de nădejde. ci doar să fim mai atenţi la detalii şi să renunţăm la orgolii prosteşti.lea Eseu argumentativ despre demnitate: “La întâmplări grele să te pleci. cărora fiecare om le face faţă cum ştie mai bine. dezolare sugerată de izvorul ce este gata să sece. năzuinţă. “Dar unde e cea de-altădată?”. sufocat în acest spaţiu al lumii înconjurătoare. de unde au luat referatul cu tema respectivă. “desface”. aşadar. Consider că mulţi copii. Desigur că Internetul reprezintă. oamenii nu se cunosc şi îşi transmit informaţii sau păreri fără să cunoască adevărata personalitate sau fire a interlocutorului. eul liric percepe o schimbare esenţială.(În cerinţă. Ştiam cât de mult îţi plac calculatoarele şi că eşti pasionat de Internet. Refrenul. ce ilustrează greutatea sufletească. Ultima strofă sintetizează tema poeziei. motivul rozei. Finalul poeziei simbolizează. comunicării în eter cu alte persoane şi nu mai dau importanţă studiului. structurate în 3 catrene şi un vers liber. deoarece. Consecinţa firească a fost că toţi aveam cam acelaşi referat. şi mai mult de jumătate dintre elevi au folosit Internetul. în ipostaza artistului. moartea.calul în strună. Timpul prezent al verbelor din prima strofă are valenţă gnomică (eternă) şi exprimă continuarea.

9. stare simbolizată de determinantul cu nuanţă cromatică „de cărbune”. soluţia salvării spirituale fiind doar amintirea: „Numai toamna mi-a rămas şi amintirea”. neagră frunză. ce pare a fi moartă. Adverbul „ce” în fragmentul „…ce străine.lea Scrisoare despre impactul mass-media asupra vieţii tinerilor de vârsta ta: Braşov. a foşnetului pe care îl face trăsura. În structura „aleea-naltă”. Tema naturii. Trăsături ale tradiţionalismului: . evoluţia economică şi politică a ţării noastre. pentru toamna ce se poate manifesta şi în sufletul poetului. prin câteva motive specifice tradiţionalismului: casa părintească.întoarcerea nostalgică la vârsta copilăriei. vremii. odaia copilăriei. care rămâne peste timp în amintirea eului liric. Expresii/ locuţiuni cu substantivul “viaţă”: a da viaţă. pe câmpie când fâşii se prinde ceaţa”. Gerunziul „foşnind” utilizat în cadrul celei de-a doua strofe a poeziei sugerează permanentizarea sunetului. vecie. însoţite de epitete în inversiune: „Albă casă. “părul tău de aur roşu”. pentru un ideal. o înălţare spirituală şi o purificare pe care puţini au şansa să o simtă.8. a planului interior.8. acesta este şi argumentul posturilor de televiziune şi al revistelor de scandal. a pierde din vedere. frunzele moarte şi coloristica ruginie a toamnei Subiectul al II. Prezenţa imaginilor vizuale -”Precum seara.lea Text argumentativ despre eroism: „Nu numai că eroismul nu se poate porunci. Dar acestea sunt recunoaşteri materiale. creându-i o stare de melancolie. aspiraţie. “clopot în declin” accentuează contopirea simţirii poetice cu natura înconjurătoare. capătă sens conotativ. răsplătite prin monumente ridicate în memoria celor ce s-au sacrificat pentru o idee nobilă. vis = reverie. “mână”/ “a rămas”. în care natura încheie un ciclu din viaţa sa: „Roata timpului îşi pierde uruirea”. “amintirea cheamă viaţa”. frunzele rărite ale copacilor. „m-”. Au fost destule persoane care mi-au susţinut punctul de vedere. pentru conştientizarea trecerii ireversibile a timpului. anii. al simţirii cu cel exterior al naturii. În primul rând. gerunziul compune o imagine auditivă: “În berlina foşnind surd pe frunza moartă”. prin metafora “doar trecutul: cucuvaie într-un pom”. Decizia protagonistului de a se sacrifica pentru poporul său. 5. Aş exemplifica o atitudine de eroism cu totul aparte gestul lui Apostol Bologa din romanul lui Liviu Rebreanu.sugerarea credinţei religioase ortodoxe. pentru ţara sau poporul său. Prozodia se defineşte prin rima încrucişată. Titlul poeziei „Elegie” scrisă de Ion Pillat. deoarece cheia trecutului este ruginită şi nu poate întoarce timpul înapoi. sau nu. sugerând amurgul vieţii. 3. dar timpul nu se mai poate întoarce. . încât abia am mai găsit câteva clipe să mă ocup şi de mine. Prezenţa eului liric se face simţită prin formele verbale la persoana I: „simt” şi pronominale: „mi-”. fiecare persoană alege dacă să facă. Tema: timpul. Expresivitatea strofei este dată de prezentul etern şi gerunziul verbelor care exprimă continuitatea stărilor de tristeţe. nostalgia sfâşietoare după timpul ce s-a scurs ireversibil şi viaţa ce a trecut prea repede: “zile albe. un act de eroism. a pierde şirul. dar e cu neputinţă să-l răsplăteşti” (N. Imagini artistice ale toamnei: “Nucilor ce ancorează pentru iarnă-n al tău port”. iar măsura versurilor este de 15 silabe. neputinţa eului liric de a scăpa din această ipostază. Câmpul semantic al cuvântului “timp”: veac. putred parc”. Similitudinea dintre anotimpul care dezgoleşte natura şi anotimpul vieţii eului liric. trecutul. în sens denotativ. ritmul trohaic şi măsura versurilor de 11-12 silabe. cratima marchează pronunţarea celor două cuvinte fără pauză. . Actele de eroism sunt. gospodină ce porţi cheia” marchează substantivul în cazul vocativ “toamnă”. iar ziarele şi revistele aduc în prim-plan scandaluri între persoane publice. reprezintă specia lirică în care sunt exprimate sentimente de tristeţe. sentimentele elegiace sunt exprimate prin interogaţiile retorice. Sinonime: singur = solitar. deci. întrucât nu mai e „nicio frunză” pe crengile acestora. Imagini artistice: “aleea-naltă de castani”. dor = alean. neagră frunză. nucii.9. Prin urmare. .Varianta 53 1. conturând astfel o imagine rece. ce departe” are valoare afectivă şi sugerează emoţia excesivă a eului liric. În opinia mea. de jale. De altfel. care tind spre binele absolut şi sunt gata să sacrifice totul pentru o cauză ori un ideal. a lua viaţa cuiva. bătăi şi astfel de situaţii în care protagoniştii sunt oameni viciaţi. nicicând. răsplata eroismului fiind strict sufletească. „a mea”. “frunzarele rărite”6. Varianta 54 1. refuzând să trădeze neamul căruia îi aparţine. Iată de ce îţi scriu: acum două zile am participat la o dezbatere privind influenţa mass-media asupra tinerilor. se difuzează prea multe ştiri despre crime. separă propoziţia incidentă “iată-ne-mpreună” şi izolează apoziţia “gospodină ce porţi cheia” de substantivul pe care îl explică. “Albă casă. vuietul vântului. Ultima strofă a poeziei „Elegie” de Ion Pillat începe printr-o enumeraţie a unor elemente din cadrul natural. a pierde postul. În concluzie. Iorga) În principiu. Rima este încrucişată. axa fundamentală a spiritualităţii românului. a-şi pierde minţile.6. iată-ne-mpreună. a-şi pierde gândurile4. Această disponibilitate nativă este caracteristică persoanelor morale. degradaţi. “frunzarele rărite”. care amplifică procesul de stingere a vieţii. de melancolie. odaie = cameră. “părul tău de frunze moarte”. la persoana a II-a singular: „Vii de unde?”. Expresivitatea strofei este construită prin alternanţa prezent/ trecut a verbelor “pierde”. năzuinţă 2. considerând şi ele că trebuie introduse mai multe ştiri şi articole despre evenimente culturale. de înaltă ţinută morală. singura ce îl poate mângâia în prezentul sumbru. bani. a-şi pierde capul. la fel ca pe orice alt gest sau atitudine care impresionează. “Pădurea spânzuraţilor”. prin metaforele “vecernii” şi “clopot”. „Numai toamna mi-a rămas şi amintirea”. că publicul este interesat mai ales de acest fel de fapte vulgare. Venirea toamnei influenţează existenţa eului liric. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a pierde”: a pierde vremea/timpul. Nu poate fi impusă sau poruncită. faţă de trecerea ireversibilă a timpului. 2. de melancolie ale eului liric. de regulă. 29 iunie 2007 Dragă Adrian. Subiectul al II. care aduce publicitate şi. lucruri ce cred că sunt de prost gust şi nu fac altceva decât să creeze tinerilor o imagine negativă asupra României. care-i întristează sufletul şi-l goleşte de bucurii este sugerată de amintirea casei părinteşti. motivul toamnei 7. motivul toamnei 7. 4. precum şi informaţii despre alte state. iar pentru ei contează ratingul.peisajul rustic descris prin elemente proprii unei naturi feerice: păsările migratoare. “mă”. “toamnă”. plin de viaţă. De aceea. 10. “Vii de unde? din ce veac? din ce mormânt?” // “Nimănuia ori a mea? pe vecie ori nicicând?”. „Toamnă. iluzie. înlocuieşte vocala iniţială “î” şi are rol prozodic de a păstra măsura şi ritmul versurilor 3. iar răsplata nu poate fi decât în sufletul generos al eroului.5. de deprimare totală. Strofa a treia a poeziei “Toamnă” de Ion Pillat este construită printr-un şir de comparaţii sugestive pentru ilustrarea antitetică trecut-prezent. 10. nu sunt întru totul de acord cu cea de a doua parte a citatului. Aşa cum sunetul vecerniei cheamă oamenii la slujbă. accentuând tristeţea eului liric faţă de trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului.şi a imaginilor auditive -”auzi sunând vecernii”. Virgulele din versul. Titlul „Toamnă” de Ion Pillat îmbină sensul denotativ cu cel conotativ al termenului. eroismul nu poate fi impus. precum şi prin formulele de adresare directă. pe viaţă şi pe moarte. poezia este o elegie pentru sentimentul de nostalgie pentru „vechii ani”. ca o frunză” sugerează ideea că anotimpul toamna. Eului liric nu i-a mai rămas decât trecutul. de solitudinea şi neputinţa poetului de a întoarce timpul. Figură de stil: Structura „castanii de cărbune” reprezintă o metaforă pentru întreaga natură. „Unde ţi-e râsul?”. Figura de stil: comparaţia „cheia ruginită. care nu folosesc în nici un fel eroilor şi cred că la acest fel de “recompensă” se referă Nicolae Iorga. De pildă. care amplifică suferinţa eului liric pentru trecerea rapidă şi dureroasă a timpului. picanterii din viaţa lor privată. Singura fiinţă ce mai „animă” castanii este o „cucuvaie într-un pom”. putred parc”. zile negre”. este cu siguranţă un act de mare curaj. dar în ultimul timp am avut atâtea de făcut. sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga şi anume că eroismul nu se poate poruncişi că nu poate fi răsplătit pe măsură. eroismul este o caracteristică a fiecărui om în parte. această pasăre fiind prevestitorul morţii. Îmi cer scuze că nu ţi-am scris mai devreme.

Aştept veşti de la tine! Cu drag.imagine auditivă. Totuşi. gradul de satisfacţie oferit de banul muncit este mai mare. Destrămarea cuplului este evidentă şi reliefată prin înapoierea sentimentelor ce le-au simţit cândva. iar colina e personificată. cel puţin din punctul meu de vedere. scrum”. lipsită de reguli. . *Mi-am cumpărat un lac de unghii incolor. care cade parcă pe pământ. fiind asemuită cu o “sprânceană” ce se încruntă. căreia eul liric îi transmite “nepregătite vorbe” prin care îi restituie “gândul” pe care aceasta ar mai putea să-l păstreze pentru el. decide valori şi competenţe. Ultimele patru versuri constituie o adresare directă iubitei imaginare. zălog. a pune o vorbă bună. ţi l-am păstrat”.lea Text argumentativ: “Altă pâine cumpără banul muncit şi altă pâine fură banul şiret. apăsător. personificări (”cerul des/ Îngenunchează”). care “păşeşte strâmb” prin noroiul existenţei. dacă noi ne „ridicăm” la nivelul unor astfel de ştiri superficiale. Reiterarea ultimului vers este un laitmotiv. Imaginea este aceea a “cerului mohorât”. a sta de vorbă. Imagini artistice: „De-aici pădurea-ncepe cu scorburi şi cu cerbi” . “Iar seara-n câmp se deapănă mărunt. a avea drum de făcut. Subiectul al II. despre fata de la pagina 5 şi mai ştiu eu ce astfel de rubrici. melancolie ale eului liric. “De-aici pădurea-ncepe cu scorburi şi cu cerbi” . ) Încă din cele mai vechi timpuri banul a dat naştere la multe conflicte. păşind strâmb prin noroiul care-l încetineşte. 5. continui să cred că adevărata valoare umană nu este cea pe care banul o oferă. Tema naturii. sper să-mi poţi spune şi tu punctul de vedere referitor la aceasta temă – poate reuşim să influenţăm mass-media. deoarece fac parte dintre cei care pun preţ pe valoarea morală şi nu pe cea oferită de bani. a rămâne pe drumuri./ Ţesând cu fulgii vânăt giulgi de scrum”. peste care “vântul suflă veşnicie”. 4. Este destul de greu să îţi menţii această convingere. 8. motive: seara. stare ilustrată şi prin prezenţa semnului exclamării din finalul poeziei. Nu înţeleg cum ne vom descurca pe viitor. vorbă lungă. sunt de acord cu afirmaţia lui Arghezi: “Altă pâine banul muncit şi altă pâine fură banul şiret”. Cele două adjective pronominale nehotărâte sunt mărci ale superlativului absolut şi sugerează distanţa enormă dintre cei doi îndrăgostiţi. Expresii/ locuţiuni cu termenul “drum”: a ieşi în drum. a da drumul cuiva. însă. În concluzie. ci dimpotrivă. a ieşi în drum. eternităţii. . într-o oare care măsură chiar grotesc. deoarece este important să ai conştiinţa împăcată. mlădios şi graţios este prezentat de Al. Adverbul “mărunt” este un epitet care descrie căderea ninsorii în fapt de seară. veşnicie = eternitate 2. simbol al iubirii. Trăsături ale descrierii: . motivul amintirii7. “vântul suflă veşnicie”. a purta vorba.3. pe lângă faptul că este un act imoral. ceea ce denotă o umanizare dureroasă a timpului personificat. Cuvântul stil înseamnă un mod de exprimare. indiferent de situaţie. divergenţe şi au constituit un mod de diferenţiere atât a lucrurilor materiale cât şi a oamenilor. al sentimentelor. 8.8. “zdrenţe”. Varianta 56 1. Figură de stil: epitetul şi personificarea “cerul des îngenuncheat” descrie un cer de iarnă înnorat.prezenţa imaginilor artistice: imagini vizuale (”Iar seara-n câmp se deapănă mărunt.9.imagine olfactivă . *Pentru a termina definitiv repararea casei. Astfel. a apuca pe alt drum. Imaginea dezolantă a trecerii timpului este realizată prin scrierea cuvântului cu literă mare. metafora “văzduhu-n zdrenţe atârnă pe câmpie” ilustrând starea deprimată a eului liric. o lume în care puterea banului are ultimul cuvânt. Expresii/locuţiuni: vorbă de duh.imagine olfactivă. contribuind şi la conturarea imaginii vizuale. iar timpul nu-şi urmează drumul său firesc.cadrul natural realizat prin imagini artistice: “Pe apă vântul trece cu foşnet de mătăsuri” imagine auditivă. solitudinea 7.imagine auditivă 6. teamă. Valoarea expresivă “cât” şi “câtă”. mai trebuie doar să dea cu lac parchetul.imagine vizuală. Omonimia cuvântului „lac”: *În fiecare seară se adunau pe malul lacului la poveşti. dezolant: “Un biet copac se clatină răzleţ/ Cu trupul frânt şi crengile vâlvoi” cu trimiteri către sentimentele de tristeţe.prezenţa figurilor de stil: epitet în inversiune (”vânăt giulgi”). prin alăturarea termenilor: substantivul “desen” ce poate reprezenta creaţia. În ultimul catren al poeziei. din simplul motiv că banul în sine s-a devalorizat. sumbru. înlocuieşte vocala iniţială “î” şi păstrează măsura şi ritmul versurilor. în versul “Cât pământ ne desparte acum şi câte gări”.Pe de alta parte. “strivit în pumni de nouri”. a-şi face un drum în viaţă. drum de fier. melancolie şi solitudine a eului liric. 22 mai 2007 Dragă George. o atitudine care particularizează o persoană. Titlul este o metaforă.” (Tudor Arghezi. Pot spune că sunt de acord cu afirmaţia “Altă pâine banul muncit şi altă pâine fură banul şiret”.10. a duce cu vorba (pe cineva). În acest cadru.conturarea unui peisaj de toamnă. de culoare maro. De aceea cred că nu merită “să furi” banul. iar rima este încrucişată. Totul depinde însă de mentalitatea fiecăruia şi de prisma prin care te uiţi la viaţă. dacă le pot numi aşa… Oricum. peste drum. trebuie să ai personalitate şi să nu te laşi influenţat ori tentat de tot felul de atracţii. pe parcursul timpului. sugerând starea de tristeţe. Philippide ca un “biet copac” cu “trupul frânt şi crengile vâlvoi”. dens. Ultima strofă descrie o imagine dezolantă a naturii. Titlul poeziei. tristeţea lui sfâşietoare. vorbe în vânt. toată gama de stări dureroase ce se manifestă în consecinţă. mohorât = trist. Daniela Varianta 55 1. “Amintirea-i cu miros de colb şi de gunoi” . care sugerează un tablou ambiguu. drum lung. Copacul. a găsirii unei soluţii de supravieţuire spirituală a eului liric. fiecare om având propriile criterii de clasificare a valorilor. Tema iubirii. precum şi pentru păstrarea măsurii şi ritmului versurilor. imagini auditive (”Un croncănit răzleţ răsună crunt”).5. puritatea şi epitetul “murdar”.lea Scrisoare despre impactul telefoniei mobile asupra vieţii de zi cu zi: Timişoara. “Pe apă vântul trece cu foşnet de mătăsuri” . Imagini artistice: “Un croncănit răzleţ răsună crunt” .imagine vizuală. uneori galopant. pentru înlocuirea vocalei iniţiale „î”. 10. Titlul poeziei ilustrează sensul conotativ al termenului şi semnifică stilul personal al eului liric de a compune un cadru natural exterior şi unul interior. frumuseţea. se ilustrează absenţa oricărei speranţe. a nu sufla o vorbă4. Oricare ar fi comportamentul celor din jur. des = înnorat. Personificarea dâmbului care-şi încruntă sprânceana uneşte planul exterior al naturii cu cel interior al simţirii poetice. Este adevărat că pare mai simplu să furi şi să te bucuri de confortul oferit de bani. măsura versurilor este de 10-11 silabe. fiind şi singurele elemente ce au rămas neschimbate şi eterne „Castelul e istoric şi lacul e pătrat”.imagine vizuală 6. metafore (”giulgi de scrum”) . 3./ Ţesând cu fulgii vânăt giulgi de scrum”). pentru că. Cratima în structura “Şi-mprăştie” leagă două cuvinte pentru a se pronunţa fără pauză. prezentând astfel urâţenia şi ura naturii. *Şi-a cumpărat geacă şi geantă de lac. element întâlnit deseori în creaţia lui Eminescu. arta. Cratima este folosită în structura „mă-ndemni” pentru a pronunţa cele două cuvinte fără pauză. nu vei obţine o satisfacţie sufletească. sugerând percepţia cu totul particulară a pierderii iubirii. Văzduhului i se atribuie metafora “zdrenţe-atârnă”. care exprimă ideea că despărţirea este plasată în acelaşi loc unde îndrăgostiţii s-au întâlnit prima oară. semnificând “noroi”.prezenţa figurilor de stil: epitete cromatice „stâlpi rumeni”. Figură de stil: metafora personificatoare „Nemărginirea gâtu-şi întinde între noi” sugerează îndepărtarea spirituală şi de comunicare tot mai mare şi iremediabilă între cei doi îndrăgostiţi. Trăsături ale descrierii:. 2. „cât pământ ne desparte acum şi câte gări”. “Amintirea cu miros de colb pătrunde-n nări” . Sinonime: nelinişte = îngrijorare. având în vedere societatea nedreaptă. la dezbatere au participat şi tineri dezinteresaţi de informaţii mai valoroase decât cearta dintre X şi Y. Îndrăgostitul îi restituie iubitei amintirile „îţi dau înapoi gândul din marginea pădurii” şi iubirea ce i-a purtat-o „şi sufletul pe care. metafora personificatoare “Cerul cu mâini crăpate de vânt” Subiectul al II.

Atmosfera devine magică.7. “ore funerare”. calmează starea interioară a eului liric. Cu drag.pronume de persoana a II-a : ta. adevărul nu a dispărut.prezenţa parcului funebru. înrudit cu stejarul) *Cer numai să i se facă dreptate. Finalul emană o “linişte regală”. răsai6.5.. “neagră”.pronumele la persoana I singular: mă. de la nuanţele luminoase la cele întunecate. compoziţii şi ansambluri muzicale: “vesperala simfonie”. “muribundă”. iar eul liric se simte trist şi dezamăgit până când sentimentul înălţător apare din nou. culori reci. exprimând certitudinea fericirii viitoare: “simt”. “Nu e greu să găseşti adevărul. deşi sunt multe situaţii în care minciuna e preferabilă adevărului. Abateri de la normele actuale: crisanteme-crizanteme. consider că ceea ce contează mai mult în viaţă nu este capătul drumului. trudiţi = muciţi. întrucât o floare fără lumină şi fără soare nu poate rodi. descătuşând = eliberând. dezolare. Ultimele două strofe sugerează revenirea speranţei pentru a trăi o nouă iubire. făcând comunicarea mult mai rapidă şi. oamenii s-au afundat treptat în propria plasă ţesută din ipoteze şi minciuni. Catrenul are rimă încrucişată. Adevărul poate fi un principiu de viaţă ce trebuie urmărit. “violetă”. Virgula din primul vers al strofei a treia desparte interjecţia „O” de restul propoziţiei. Eul liric este sortit să caute şi să descopere acest sentiment fără de care nu ar putea crea. de la agitaţia sumbră la o “linişte regală”. BIP-uri etc. “tăcuta orchestrare”. Sinonime: făptură = fiinţă. *Acest instrument de percuţie scoate note acute. “amurgul trist” etc . “-ndoliate”. el le-a fost dăruit oamenilor de către Creator. senzaţie care se prelungeşte la nesfârşit prin punctele de suspensie. “calmul pur al simfoniei”. la fel ca majoritatea valorilor morale. versuri lungi cu măsura de 18 silabe. aplec. iar când o găseşte realizează că acesta trecător. e greu să ai dorinţa de a-l găsi. sunt întru totul de acord cu afirmaţia lui N. Însă. adevărul. ne va face comunicarea şi schimbul de informaţii mult mai uşor. mele. lipsit de substanţă şi a căpătat un înţeles abstract. mi-. Dorin/Dorina Teodorescu Varianta 57 1. Semnul exclamării din versul al doilea evidenţiază o exclamaţie retorică şi este semn de punctuaţie pentru propoziţia exclamativă.10. caracteristice poeţilor simbolişti. întrucât dispare precum “zarea călătoare”. “nostalgii”. Nici cu pozele nu va mai fi o problemă. Asocierea culorilor pastelate cu cele tari creează un impact vizual puternic asupra cititorului. Omonime cu “cer” şi “note”. deoarece simţămintele deprimante sunt sugerate de “pacea violetă”. „orisontând”. Trăsături simboliste. care începe să pulseze sub acţiunea sentimentului ce-i “urcă prin arterele rebele”. dar dorinţa de a-l găsi este o atitudine umană greu de dobândit. a pălit de-a lungul timpului. de a-şi desăvârşi opera sub razele binefăcătoare ce-i mângâie sufletul. “floarea-soarelui”. Sens conotativ al cuvintelor “noapte” şi “raze”: *În ziua secerişului.adresarea directă prin :. “note vagi”. Măsura versurilor este de 10-11 silabe . Pentru început.10. simbolizată de albastrul safirelor şi pacea violetă. *La grădina botanică au adus o nouă specie de cer. “Câmpul plin” este metafora pentru sufletul poetului în care se iveşte o “harnică speranţă”. asemenea plantei care se roteşte după soare.verbe la persoana I: -nvârt. tu. raze.lea Text argumentativ: “Nu e greu să găseşti adevărul. Suava imagine auditivă a simfoniei pure linişteşte. Iorga) Pentru societate.muzicalitatea este exprimată direct sau sugerată prin enumerarea diferitelor sunete.. metafora soarelui sugerând lumina şi strălucirea acestui sentiment.? Pentru că abia aştept activarea cartelei pentru a putea vorbi cu tine. prin asocierea culorilor cu diferite pietre preţioase „cerul dur de ametist”.verbe la persoana a II-a: trimiţi. -mi.” (N. mei. fiind format prin asocierea a două figuri de stil. ladeprimarea “cu-ndoliate crisanteme” . ridic. *Când i-a zâmbit. morbid. serale). ne ajută să economisim timp şi bani. motivul înserării6. “cântări funebre”. puterea de a rodi. e greu să ai dorinţa de a-l găsi”. Eugen Simion a făcut nişte note critice privind opera politică a lui Mihai Eminescu.cromatica este exprimată direct sau sugerată. răsari. *Despre evenimentul de la Ateneu a apărut doar o singură notă întrun ziar. “o neagră siluetă”7. Catrenul are măsura de 10-11 silabe şi rima încrucişată. Rolului stilistic al gerunziului în versul: “Orisontând în ritmul mistic albumul stinselor poeme…”. *La examen a obţinut note mari. imi. Această invenţie va micşora distanţa dintre Timişoara şi Brăila. motivul solitudinii. iar pentru a-l redescoperi. dificultatea cea mai mare este aceea de a te hotărî asupra căii pe care vrei să o urmezi în viaţă. mai presus de toate. obosiţi. „cântări funebre”-imagine auditivă 8. simt.*în structura a doua. Subiectul al II. 2. Subiectul al II. Poetul caută iubirea. întrucât “a refuza” este mai uşor decât“ a înţelege”. Refuzând adevărul. Iorga şi cred că adevărul poate fi identificat adesea. devenind fad. apui. ci se veştejeşte şi moare.4.9. stau. “funerare”. iar negrul este reiterat în cele mai surprinzătoare asociaţii: “negre sfere siderale”. Folosirea a două semne de punctuaţie din strofa a treia. cu efecte nocive pentru om: “parcul rozelor senzaţii cundoliate crisanteme”. după cum afirmă şi Nicolae Iorga.2. revigorându-i întregul trup. eu. Verbul la gerunziu. cratima se foloseşte pentru scrierea corectă a unui cuvânt compus. o rază de speranţă s-a ivit în sufletul tinerei fete. ca element citadin simbolist. cratima leagă două cuvinte pentru a le pronunţa fără pauză. prin sensul conotativ pe care-l are substantivul compus “floarea-soarelui”.5. aceştia ar trebui să caute adânc în sufletele lor. decât să îţi scriu în fiecare zi câte o scrisoare. depresive. În fond. entuziastă.Vreau să îţi spun că sunt foarte fericită. Iubirea îi dă poetului forţa creatoare. spleen. Cred că trebuie să îi mulţumim celui care a inventat telefonia mobilă. Varianta 58 1.lea Întocmirea unei cereri: . marcând o pauză de rostire şi având nuanţă emoţională. imagine vizuală ce ar putea simboliza ivirea iubitei. Titlul poeziei ilustrează dependenţa eului liric de iubire. Şi atunci. nestăpânită. cu predilecţie lui Topîrceanu. de bulversare. Imagini artistice: „cerul dur de ametist”-imagine vizuală. “funerare”. pentru înlocuirea vocalei iniţiale “î” şi pentru păstrarea măsurii şi ritmului versurilor. Este din ultima generaţie 3G. Mărci lexicogramaticale ale eului liric:. Câmpul semantic al “luminii”: strălucitoare. moarte spirituală sugerate de simboluri cromatice. ilustrată prin metafora ”florile fiinţei mele”. motivul parcului. aşa că de acum încolo ne va fi mult mai uşor să comunicăm. “la bemol” . muzicale. Titlul poeziei.de la speranţa cu “rozele senzaţii”. Rima în prima strofă este îmbrăţişată iar în următoarele trei strofe este încrucişată. închise. Consider că este mult mai rapid şi mai ieftin să îţi trimit un SMS ca să aflu ce mai faci. ci parcursul străbătut. a depărtărilor. pot primi mai repede şi răspunsul tău. ilustrând continuitatea stării de contemplare a orizontului. Tema naturii. Sufletul poetului. în acelaşi timp. *Pe cer stelele străluceau misterios. În al doilea rând. epitetele cromatice compun o imagine şocantă a simţirii poetice. este reprezentativ pentru simbolism.3. ca simboluri ale stării de nevroză şi halucinaţie. Figură de stil: Personificarea “zarea călătoare” ilustrează efemeritatea sentimentului de iubire. soare.4. Iubita este fiinţa care readuce în inima eului liric dragostea. sătenii s-au trezit cu noaptea în cap. deoarece. (arbore înalt. deoarece ne-a uşurat foarte mult viaţa. Ultima strofă a poeziei schimbă registrul liric. “safire”. În concluzie. Cele două cuvinte sunt neologisme. tine. poţi să mă întrebi de ce îţi scriu şi nu-ţi trimit SMS-uri. este în continuă căutare a iubirii care îl încălzeşte. (se) desinau-(se) desenau 3.transmit o stare de confuzie. Semnul întrebării din ultimul vers marchează o interogaţie retorică „ Ce rugi […] se desinau în atmosferă pe cerul dur de ametist?” şi este semn de punctuaţie pentru propoziţia interogativă. acea “frenetică substanţă” ce constituie esenţa vieţii. Alte sugestii cromatice sunt conţinute în referirile la pietre preţioase: violetul ametistului şi albastrul safirului. Culorile aşezate în antiteză .stările de tristeţe. o imagine auditivă (armonii) şi o imagine vizuală (vesperale = de seară. Ieri am primit cadou un nou telefon mobil. Finalul poeziei este funebru. a găsi adevărul presupune o atitudine asumată în cele mai multe circumstanţe. exprimă o acţiune în desfăşurare şi de durată. viaţă şi. fiind dublată de apariţia neaşteptată a unei negre siluete. note. Tema iubirii. frenetică = exaltată. Rolul cratimei în sructurile “mă-nvârt” şi “floarea-soarelui”: în prima structură.9. în nota tristeţii simboliste.Cromatica poeziei este variată. Există MMS-ul şi astfel vom putea vedea mai repede pozele făcute în diferite situaţii şi locuri în care am fost.8. Astfel.personificare ce exprimă nădejdea că va regăsi fericirea pierdută. îi dă strălucire. stări dezolante: “-ndoliate”.

ei au devenit “nostru” şi au aceleaşi aspiraţii. comparaţii: “gândurile pleacă în stol funinginit. Domnului Director al Companiei de Asigurări „Viitorul”. “Inima mea te cheamă”. pentru că totul îţi vine de la sine şi bogăţia nu-ţi poate aduce bucurii reale ori satisfacţii profunde. atunci când vezi înflorind câştigurile. Sibiu Varianta 59 1. Eul liric foloseşte persoana a II-a în adresarea directă către orice om. Repetarea comparaţiei în a doua strofă: Poetul Ion Vinea foloseşte această repetiţie de comparaţii pentru a accentua comuniunea erotică dintre cele două inimi. nu poţi cunoaşte viaţa în toate aspectele ei. 9. “ca doinele în veghile stâne”.2. 18. a II a singular – “te”. În ultima strofă. altfel îi iubeşti. pronumele la persoana a II a singular exprimă nerăbdarea eului liric de a fi alături de iubita sa. în măsura timpului de care dispuneţi. “negre”.Mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric:.”7. şi-o raclă îţi pare-odaia toată. Sugestia textului liric este ilustrată prin figuri de stil. “ninge”. În ultimă instanţă. În structura “pare-odaia” cratima este folosită pentru pronunţarea celor două cuvinte fără pauză şi pentru păstrarea măsurii şi a ritmului strofei3. ori către sine însuşi. Motivul visului (oniric). negre). Solicit această audienţă. reflectată în apa fântânii.pronume la persoana I singular – “mea”. ninge.personificare. care se simte claustrat în propriul spaţiu. cu măsura de 13-14 silabe. deoarece iubirea s-a împlinit.adresarea directă: “Inima mea te cheamă din noapte”6. …. este într-adevăr nevoie de bani. şi imagini vizuale.10.2. Varianta 60 1. o legătură trainică asemănătoare cu aceea a doinei care alină veghea în stâne. dau peste-ntinderi roată”. “ne”. Strofa este o cvinarie (strofă de cinci versuri)./ca ciorile ce. agitaţie sentimentală sugerată de substantivul „insomnii”. Figuri de stil: * “foc sărac” – epitetul compune imaginea vizuală a focului din vatră. “atâta alb”. “mine”. În societatea contemporană. numai că aceştia aduc mulţumire doar dacă sunt munciţi de noi. Ultimele două strofe ale poeziei: În penultima strofă. afirmaţie care şi-a dovedit valabilitatea în toate epocile. asemănând sufletul iubitei cu cu nuferii şi luna: “ca nuferii în iezere line. strada Nicolae Bălcescu. în chibzuieşti. aportul pe care îl ai nuţi aduce satisfacţii prea mari şi de multe ori se întâmplă să nu te potriveşti cu cele gândite şi organizate de altcineva. lacul. sugerând apropierea morţii. 29 iulie 2007 Vă mulţumesc. reverberaţiile comuniunii om-natură. vă rog să aveţi bunăvoinţa de a mă primi în audienţă. pronumele apare la persoana I plural. iar ochii ei. pus la numărul plural. Sens conotativ “inima”. “tăi”. *Am cumpărat un tablou cu natură moartă. unde predomină culoarea neagră sugerând starea depresivă în care este cufundat eul liric.”. i-a sărit inima din piept. a (se) stinge = a (se) păli. “ciori ca de funingeni”. veghe = pază.4. prin care compară ochii iubitei cu doinele ce se aud în stâne. “ne”. care-i goneşte somnul şi liniştea. În al doilea rând. după cum spunea Stendhal. nu poţi fi fericit cu adevărat. El îşi cheamă cu gândul iubita în fiecare noapte. Ultimul vers sugerează ideea că cele două suflete erau predestinate să se întâlnească. versurile sunt lungi. cromatice (ciorile ce.8. Câmpul semantic al cuvântului “noapte”: “stelele”. Concluzia este. lipsiţi de grija zilei de mâine. eforturilor şi propriei seriozităţi. singurul reper de protecţie şi mângâiere în viforoasa iarnă.Domnule Director. boltit = arcuit 5. implicarea nu este totală. la pers I plural în ultima strofă: În incipitul poeziei.lea Text argumentativ: „ Nu să fii bogat te face fericit.” Primul argument s-ar referi la satisfacţia simţită atunci când ai reuşit într-o afacere a cărei idee îţi aparţine. Subsemnata. de parcă este sfârşitul lumii. . prin rostirea fără pauză a substantivului “lanţurile” şi a pronumelui personal “i”. “stelele”: *Din cauza întunericului. Omonime “somn”: *Este târziu şi mi s-a făcut somn. fără drept de tăgadă. a apune. nu-ţi poţi fixa şi conştientiza limitele. domiciliată în Sibiu. cuplul de îndrăgostiţi este sudat. Ultima strofă evocă împlinirea sublimă a iubirii. Sinonime : orologiu = ceas. cuplul s-a desăvârşit erotic şi se visează deja împreună “sub umbrarul (iederei) de vecie”. a dispărea. cratima are rolul fonetic de a păstra măsura versurilor de la 11 la 10 silabe. când natura doarme. cele două inimi se contopesc într-un destin comun. *A pescuit în Dunăre un somn uriaş. Tema naturii. stelele şoptesc..9.8. provocând emoţii puternice cititorului. deoarece doresc să mă angajez pentru perioada vacanţei de vară la Compania de Asigurări „Viitorul”. În această strofă sunt prezente imagini vizuale precum “prin hogeaguri fumul se-ncercuieşte roată”. Pentru a putea trăi liniştiţi. nr. “ciori ca de funingeni aştept-un hoit trântit”. al iubirii. se cufundă în inima lui: “Ochii tăi se deschid în mine”. Forţa iubirii reuneşte într-o armonie desăvârşită emoţia spirituală a doinelor cu elementele telurice (nuferii. Repetiţia “ninge. Cuplul se împlineşte. motivul lunii 7. ca o dedublare a sinelui: “De frig te-nghemi. nu-i poţi risipi cu inconştienţă şi-ţi poţi face bucurii fără să ai sentimentul vinovăţiei că iroseşti banii altcuiva.pronume la pers.pronume la pers I plural. că „Nu să fii bogat te face fericit. ilustrate prin pronumele “ne”. deoarece nu poţi fi cu adevărat fericit decât dacă tu eşti în stare “să devii bogat. ci să devii bogat”(Stendhal). deoarece soarta i-a legat unul de altul “cu lanţurile-i prinse de soartă”. Gândurile sumbre sunt comparate cu ciorile “şi gândurile pleacă în stol funinginit/ ca ciorile ce. Dacă afacerea este preluată de la părinţi. ninge” sugerează cititorului imaginea vizuală de ninsoare abundentă. absolventă a Liceului Teoretic „Octavian Goga” din localitate. dacă ar fi să întrebi fiecare om ce îşi (mai) doreşte în viaţă. “ninge-ntr-însul necontenit de-un veac”) cu cele auditive (“urlă crivăţ”). ca oglindă a sufletului. idee sugerată de metafora cu nuanţă antitetică “atâta somn şi moarte şi-atâta alb e-n suflet”. epitete “negre”) care compun un peisaj unic prin îmbinarea imaginilor vizuale (“în vatră-i foc sărac”.6. Trecerea pronumelor de pers a II a sg. prin care se sugerează efectele naturii dezlănţuite şi în fiinţa umană. când munceşti pentru banii proprii. Ultima strofă amplifică starea de tristeţe şi suferinţă a eului liric. Subiectul II Scrisoare de intenţie: Stimate Domnule Director.10. imagini artistice realizate printr-un şir de comparaţii. Titlul este sugestiv pentru starea emoţională puternică în care se află eul liric. Subiectul al II. La Premiile “Oscar” au fost prezente toate stelele cinematografiei americane. ci să devii bogat”. – “nostru”. “ca-ntr-un sfârşit de veac”5. răspunsul cel mai frecvent ar fi „bani”. sugerând împlinirea extatică a iubirii în sufletul eului liric. “luna” 3. negre. deoarece “o raclă îţi pare-odaia toată”./ ca luna pe fundul fântânii”. pe care o conduceţi şi aş dori să-mi oferiţi prilejul de a vă convinge despre seriozitatea şi capacitatea mea pentru a face faţă cu succes într-un post de agent de asigurări. iar primul vers al strofei a doua sugerează comuniunea dintre sufletele celor doi îndrăgostiţi. “nostru”.4. fiind îmbiaţi de iedera boltită să-şi petreacă „visul nostru de viaţă şi moarte[…] sub umbrarul ei de vecie”. eul liric foloseşte imaginea auditivă. Planul exterior al naturii se îmbină cu planul interior al simţirii. dacă ai fi bogat de mic copil. ca urmare a inventivităţii. motivul iernii.“natură” *Primăvara natura se trezeşte la viaţă. în general. cu puritatea nuferilor care plutesc pe luciul lacului şi cu lumina misterioasă a lunii.* “urlă crivăţ” . Contrastul alb-negru evidenţiază zăpada abundentă care acoperă apocaliptic întreaga fire şi simbolul morţii sugerat prin “ciorile”. “Ochii tăi se deschid în mine” (se spune că ochii sunt oglinda sufletului). “iarnă”. Câmpul semantic al iernii: “crivăţ”. *Nu se cunoaşte natura virusului gripal care s-a răspândit în tot oraşul. fântâna) şi cosmice (luna). În structura “lanţurile-i”. Silvia Leonte.

*De la o vreme. Trăsături ale domnitorului Ghica-Vodă exprimate în mod direct de către narator: „frumos la chip”. Autocaracterizare6. vracii. era prezent. Comentariu citat: Naratorul-personaj se îmbolnăveşte de holeră la stâna de la Agapia. Menţionez că am înclinaţii certe pentru acest fel de ocupaţie.. *Dacă se frământă bine aluatul. Exerciţiile şi exemplele date elevilor erau preluate din viaţa cotidiană. Ghica-Vodă. sever. părintele Duhu. *Toată săptămâna m-am frământat din cauza examenului. întâmplări trăite. năpastă.registrul popular al limbajului: cuvinte şi expresii populare („era faţă” „de-a rândul”. sentiment la fel de puternic ca şi spaima cumplită pe care o trăsese atunci când acesta se îmbolnăvise. transformă situaţia personală într-o problemă de matematică. fără a urmări cuprinderea întregii vieţi. îl fricţionează cu oţet de leuştean. mai ales. precum şi materiile predate. zâmbitor şi amabil cu clienţii dar. pentru că era prea leneş şi delăsător. care explică cine era Vasile Bordeianu: “Abia spre ziuă s-a îndurat Vasile Bordeianu. eliberat de liceul susmenţionat. “după câtă minte avea”-. Conţinutul lecţiilor era la aprecierea subiectivă a dascălului şi. Aceste trăsături îl pun în antiteză cu ceilalţi copii veniţi la şcoală din dorinţa sinceră de învăţa. de s-a dus în Humuleşti”. aparţinând literaturii memorialistice. Relaţia naratoruluipersonaj cu cititorul este apropiată. Amintirile sunt o specie literară epică în proză. tatăl lui Nică. geografie.regionalisme: „isonari”. la restaurantul Mc Donald’s. se remarcă registrul popular -”bun de hârjoană”. „puricale”. exerciţii de matematică. 2. “ia”.formule specifice oralităţii: „zicea el”. în detrimentul disciplinelor laice: aritmetica. la Humuleşti. aplicând regula de trei simple. cozonacii sunt pufoşi. care erau la bunul plac al profesorilor. “fost-a”). am o mare putere de muncă.. A lucrat atât de mult la matematică încât îl doare capul. prezintă cu discontinuitate anumite momente din viaţa sa.2007 Domnului Director al restaurantului “Mc Donald’s. precedat de formula tipică “vorba ceea”: “Lucrul rău nu piere cu una. care “a secerat” o mulţime de oameni 8. gramatica. personajele prezente în text sunt: Nică.Mă numesc Alin Stoian. unde fusese trimis de părinţi tocmai ca să-l ferească de maladie. “fost-a” . “leneş fără pereche”. strungarul nostru. “hoştinele”7. Realismul este ilustrat prin: . dativul etic (”cât mi ţi-i melianul”). “stâna în dumbrava Agapia”. expunerea se face la persoana I. studiul mai mult sau mai puţin aprofundat al disciplinelor ştiinţifice ca aritmetica. autobiografice. în speranţa unui răspuns favorabil. în Târgul-Neamţului. Sensul expresiilor: “era faţă” = era de faţă. ca toţi sănătoşii”. impresionat de cuvintele domnitorului. Orbită de dorinţa de a-şi vedea fiul popă. în funcţie de acesta. Vă adresez rugămintea de a mă angaja în postul vacant de vânzător pentru perioada vacanţei de vară.veridicitatea faptelor: izbucnirea holerei. Varianta 62 1. Galaţi Varianta 61 1. „iţari”. întrucât ilustrează un aspect al vieţii reale: şcoala moldovenească de la jumătatea secolului al 19 lea (1952). “m-a lăsat în voia mea”.“slăvit de leneş”. prin leacuri tradiţionale. 10. A doua zi. cu subiectivitate. ci sunt selectate fapte ce devin momente de referinţă în . “blând cum era”. lucru despre care mi-am dat seama atunci când lucrat în vara precedentă. 10. În relatarea amintirilor. Protagonistului-narator nu-i ardea de şcoală. este descris sistemul de învăţământ de la acea perioadă. “după câtă minte avea”.7. Examenele şi testările se dădeau înaintea unui stareţ ale cărui principale îndemnuri erau acelea de a neglija materiile laice care „amărăsc inima şi tulbură sufletul” şi de a se dedica studiului „ceaslovului şi psaltirii”. A reuşit în afaceri pentru că a făcut toate lucrurile cu cap. „helgea”. “crida”.06. rând pe rând5. unde vânzarea era bună. se găsea şi naratorul-personaj. Ştefan a Petrei. belea = necaz.exclamaţii: „Dumnezeu săl ierte!”. postpus verbului. Mara are avantajul de a-şi aşeza coşurile cu marfă la capul podului. materiile studiate erau predominant religioase. Printre elevii participanţi la deschidere. Mărci ale oralităţii: . îl împachetează în fierturi de plante. întrucât povestirea la persoana I şi oralitatea stilului dau impresia de confesiune. “a dat holera peste mine”. de asemenea. Alin Stoian Giurgiu. Expresii/ locuţiuni: “am tras o raită”. specialitatea “lucrător în comerţ”. gramatica. Menţionez că am luat cunoştinţă despre existenţa postului de vânzător din anunţul pe care dumneavoastră l-aţi publicat în ziarul “Adevărul” şi vă informez că am atestat în această profesie. Textul aparţine realismului. geografia. “a frământa”: *Vom petrece minunat în această excursie.6. Atitudinea tatălui exprimă bucuria imensă că băiatul era acum sănătos tun. . deoarece pe acolo trecea toată lumea. Fragmentul este o autocaracterizare a naratorului. tulbură # limpezesc.prezenţa interjecţiilor: “iată”. supărat că stareţul Nionil îi reţinuse salariul pe nedrept. cu dascălii lui. Întâmplările şi evenimentele nu sunt relatate într-o ordine cronologică. Sinonime: a secera = a ucide. doar-doar acesta va învăţa carte. “pe la toacă”.precizarea timpului real. “de-a rândul” = pe rând. pe care îl conduceţi. Alt sens al cuvintelor “a petrece”. “amânar”. Antonime: blând # fioros. Rememorarea întâmplării îl determină pe naratorul-personaj să se roage pentru odihna lui moş Ţandură şi a tovarăşului său. naratorul este şi personajul principal.9.regionalisme: “mere turture”. din opera literară “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă: În 1852. Ghica-Vodă şi Nică Oşlobanu. Virgulele izolează atributul apoziţional de restul propoziţiei. amărăsc # înveselesc. “cofă”). care-l vindecaseră. plină de umor. “pe la august […] de la 48″ şi a localităţilor: “Humuleşti”. influenţat foarte mult de Biserică. leneş fără păreche””. mediu social în care Nică evoluează de la copilărie la adolescenţă. părintele Duhu şi stareţul Nionil. În continuare. 26. Stilistic. fiind relatate întâmplările unui tânăr elev.auxiliarul a avea este. s-a trezit “sănătos. mama îl răsfaţă pe băiat. de spunere către cititor.3. impresii. “cofăiel”. “îmi ardea sufletul în mine”4.pronumele este postpus verbului. examene. prin forma inversată a verbelor: “cumpăra-ni” . În acest text. cu două”. metaforă pentru starea gravă în care se afla. Aş vrea să adaug că sunt pasionat de acest gen de activitate. Autoironia specifică lui Creangă despre firea sa neastâmpărată se manifestă şi aici printr-un proverb popular. sunt absolvent al Liceului Economic din Galaţi. artistic. “Lucrul rău nu piere cu una cu două”. lecţiile din clasă etc. liniştesc 4. “n-am închis ochii”.8. după care copilul “am adormit mort”. Autorul-narator şi protagonistul totodată. expresie populară care numeşte dimineaţa. de aceea perspectiva narativă defineşte naraţiunea la persoana I. Părintele Duhu. definind astfel arta naraţiunii lui Ion Creangă. Adus acasă. care susţin umorul şi oralitatea stilului. În structurile: “cumpăra-ni” şi “fost-a” cratima indică inversiuni şi marchează pronunţarea fără pauză a cuvintelor pe care le leagă. înconjurat de o mulţime de lume. forma populară a inversiunilor verbale (”cumpăra-ni”. Şcoala de odinioară apare ca o anexă a Bisericii. iar clădirea şcolii se afla pe lângă un aşezământ bisericesc. care ţine un discurs emoţionant şi pilduitor. stare fiziologică bună. atât ca urmare a predispoziţiei sale cât şi ca rezultat al educaţiei greşite primite de la mama sa. în care autorul descrie fapte din propria viaţă. exprimată printr-o comparaţie. “podul Cărăgiţei”. Opera “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă are ca temă evocarea vieţii satului românesc din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi anume a satului Humuleşti. Mărci ale oralităţii:. „droaga”. leneş # harnic. pus în situaţii şi împrejurări verosimile: vizita domnitorului şi atitudinea oamenilor. Anexez un curriculum vitae şi. se petrec lucruri ciudate. Nică. profesorii erau de cele mai multe ori slujitori ai Bisericii. Polisemia cuvântului cap: Capul mafiei locale a fost prins de poliţie azi dimineaţă. aspru. a distruge. deoarece sunt îndemânatic.. Ca podăriţă. cu accent pe învăţăturile religioase. este îngăduitor cu băiatul care abia scăpase cu viaţă din ghearele holerei şi-l lasă pentru o vreme în voia lui.formule specifice oralităţii: “vorba ceea”.de o boală necruţătoare. numiţi popular “doftorii satului”. V-aş rămâne recunoscător dacă mi-aţi fixa o zi în această săptămână pentru un interviu sau pentru o discuţie în care v-aş putea convinge despre calităţile mele. Subiectul II Rezumatul textului citat la Subiectul I. are loc la Târgul-Neamţului inaugurarea Şcolii Domneşti la care participă domnitorul Moldovei. 9. în care îşi evidenţiază defectele şi comoditatea la învăţătură: „bun de hârjoană şi slăvit de leneş. autorul este Ion Creangă. vă transmit întreaga mea consideraţie. sistemul de învăţământ de atunci. cu oamenii lui “gospodari tot unul şi unul”.. nenorocire5. trăsături care susţin arta naraţiunii specifică lui Ion Creangă.cuvinte şi expresii populare: “frecătură”. Ambele structuri ilustrează registrul popular şi oralitatea textului. frumos îmbrăcaţi şi aranjaţi. 3. combinaţii neaşteptate de cuvinte .

“a doua zi de Sfântul Gheorghe”. Naratorul omniscient apreciază că statutul social al călătorului este acela de negustor şi. Momentul subiectului: Textul a fost extras din expoziţiune. după tufişul movilei pe care era construită biserica.derivare cu prefixul “ne” 4. Volumul cuprinde şi poezii scrise în liceu? Mi-aduc aminte că unele mi-au plăcut şi mie foarte mult. organizează petreceri atât de costisitoare. Tovarăşul său de drum începe să râdă grozav.Călinescu). Ioana Popescu Varianta 63 1. “La conac” de I. 3. apoi dispare brusc. zăresc acoperişul nou al turnului şi tânărul se închină. 10. deşi abia în primul an de facultate. prin care naratorul ştie ce simte şi ce gândeşte personajul. El merge agale neavând motiv să se grăbească. 6. agale. care îl zăreşte în depărtare. Opinia : Tovarăşul de drum al tânărului este un personaj bizar cu sugestii către diabolic. că tocmai ţi-a apărut prima carte de poezie. sprinten .L. Te rog să nu uiţi să mă inviţi atunci când vei lansa cartea. Te îmbrăţişez cu admiraţie. urmat de punctele de suspensie. deşi nu sunt un iubitor de poezie şi nici nu mă pricep. Instanţa narativă este reprezentată de naratorul omniscient şi naraţiunea la persoana a treia. topică şi punctuaţie şi se adresează mai ales imaginaţiei şi sensibilităţii cititorului. “s-au făcut nevăzuţi”. din fapte. 2. Cerul este limpede.Ce ai. Sensul expresiilor “nu a luat seama” = nu a sesizat. “boierul”. totul este liniştit şi senin. Instanţa narativă: Perspectiva narativă este auctorială. încât banii nu-i ajung decât un an. La vale. deoarece autorul începe cu fixarea locului şi a timpului -“din poeniţa vine domol”. Expresii/locuţiuni din textul dat: “să-şi ducă viaţa “. Întotdeauna dezamăgirile marchează oamenii mult mai profund decât cele pozitive. cu firea ta visătoare. 8. a “copilăriei copilului universal” (G. epitetul “dimineaţa caldă” accentuează ideea că astrul nu străluceşte cu mare putere. Sinonime: neguţător = negustor. intitulată “Suflet de poet” Bucureşti. fără urmă de nori. Peisajul este animat doar de ciripitul vesel al păsărilor umanizate prin personificarea “se-ntrec în feluri de glasuri”. iar semnul întrebării este folosit pentru formularea interogaţiilor retorice. deoarece vreau neapărat să am un exemplar cu autograf. Subiectul al II-lea Rezumatul textului de la Subiectul I.2008 Dragă Adrian. “nu prind de veste” = nu a observat.linia de dialog semnifică vorbirea directă (cuvintele mamei lui Abu-Hassan.conturarea eroului. Am aflat cu surprindere şi bucurie. până departe. Aş fi curios să văd şi coperta şi mai ales numele tău pe ea. în zare adâncă. Sinonime: domol = încet. Aceştia fugeau de el şi îl evitau deoarece acum nu mai putea să îi îndoape cu bunătăţi.“cu faţa vioaie”. Fragmentul dat rememorează o întâmplare miraculoasă din viaţa copilului în vârstă de 9 ani (anul de naştere al scriitorului este 1939). în mod indirect. textul fiind un monolog interior. iar în păduriştea de mesteacăni de pe poala din bătaia soarelui. deoarece le-ar prinde bine puţină companie. Caracterizarea personajului: Abu-Hassan. vioaie = veselă. (bucurie) 4. care amplifică starea uluire a personajului. Semnul exclamării.8. Succesiunea construcţiilor exclamative şi interogative sugerează perspectiva auctorială omniscientă.”Fragmentul ilustrează descrierea unei păduri de mesteceni la începutul primăverii. şi când se uită drept în ochii tânărului. prin adresare directă fiului). Ştiu că tipărirea unei cărţi este costisitoare şi nu te credeam în stare. tu ai întrecut orice aşteptări. să soliciţi sprijinul unui membru al Uniunii Scriitorilor pentru a-ţi confirma talentul poetic. mai ales că cei patru ani de liceu petrecuţi împreună au fost suficienţi pentru a ne cunoaşte bine unul pe celălalt.cu prezentarea personajelor “un călăreţ” . deoarece a . prin polisemie.06. Prietenos şi generos. Ceru-i fără pată cât de slabă în tot largu-i de jur împrejur. Modurile de expunere prezente în text sunt : naraţiunea şi dialogul. Varianta 64 1. Subiectul al II-lea Scrisoare cu început dat. Semnele de punctuaţie în enunţul “. prin imagini artistice. procedeu care compune şi o imagine auditivă. 10.semnul întrebării indică sfârşitul propoziţiei interogative. nu a băgat de seamă. Abu-Hassan a rămas şi fără prieteni. 7. 29. el adună “o ceată de vârsta şi de teapa lui”. “da piept în piept”5. Când a rămas fără bani. cu un fel de durere la apropietura sprâncenelor”. La un moment dat. Ajunşi în Sălcuţa cotesc la stânga. fiule? a-ntrebat bătrâna. Momentul subiectului din care textul a fost extras este expoziţiunea. care sugerează şi structura satanică a personajului. adresată fostului coleg . este adevărat că la Litere.6. Soarele încălzeşte uşor atmosfera. Valoarea expresivă a semnelor de punctuaţie din fragmentul “Mare minune!… Unde a putut pieri? A intrat în pământ?”. sub umbrarul de la han. s-a ivit. l-au părăsit şi prietenii. Într-o dimineaţă de primăvară. a pieri = a dispărea. în ziua de 24 aprilie. timpul “soarele nu s-a ridicat nici de doua suliţe. intitulată atât de sugestiv “Suflet de poet”.7. (atitudine) *Un copil reprezintă soarele în viaţa unei mame. Se pare că totuşi.Caragiale. Abu-Hassan este protagonistul eponim al operei. o parte care să-i asigure traiul şi cealaltă pe care s-o risipească pe distracţii. un tânăr călăreţ vine din Poeniţa şi se îndreaptă către conacul de la Sălcuţa. Explicarea afirmaţiei: “Pe Abu-Hasan mai mult l-a mâhnit părăsirea din partea prietenilor. Din text reies. sugerând faptul că. îi face aşa ca o ameţeală. Mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului:*treizeci – compunere (trei+zeci)*Abu–Hassan –compunere prin alăturarea cu cratimă *costisitoare – derivare cu sufixe*nemăsurat . a răsărit = a apărut. Mă uimeşti din ce în ce mai mult. este faptul “că e saşiu.punctul marchează finalul enunţului 3. păsările primăverii se-ngână şi care de care se-ntrec în feluri de glasuri. bogăţie sinonimică.”:. “să se pună pe petreceri”. Singurul defect. imagine vizuală susţinută de epitetul “zare adâncă”. însă sentimentul de mâhnire de acum este foarte puternic.Caragiale. Nu pot să cred că ai reuşit să-ţi publici poeziile şi că ţi-ai împlinit atât de repede visul. prin portretizare directă.5. Sensurile conotative ale cuvintelor “aer” şi “soare”: *Când a venit de la Paris avea un aer occidental. focalizarea dindărăt. privind apariţia primei cărţi de poezie a acestuia. înainte de nămiez”. 9. conturează un tânăr cu părul roşcat. Cei doi decid să străbată drumul împreună. Comentarea fragmentului:“E a doua zi de Sfântul Gheorghe. este un tânăr care moşteneşte o avere însemnată după moartea tatălui său. iar mâhnirea şi dezamăgire profundă reies indirect din atitudinea şi gândurile lui. ai deja o notorietate de invidiat. decât îl încântase mai înainte semnele lor de dragoste. O calitate generală/particulară a stilului: stilul este beletristic (artistic) şi se defineşte prin folosirea cuvintelor cu sens conotativ. iar naratorul omniscient şi obiectiv.şi vesel. atitudinea şi relaţiile cu alte personaje. nu a fost atent.virgula delimitează vocativul substantivului “fiule” de restul propoziţiei. naraţiunea la persoana a treia. avuţie = avere. sclipeşte undoind aerul dimineţii calde. în stil indirect liber. Felicitări! Să ştii că o să mă laud la toată lumea că am fost colegi. un “om plăcut la înfăţişare şi tovarăş glumeţ”. să faci rost de sponsori. când a scăpat ca prin minune de holera necruţătoare. este utilizat pentru a evidenţia uimirea personajului.L. trăsăturile caracteriale ale lui Abu-Hassan. spre nedumerirea tânărului. iar amintirile plăcute se uită mai uşor decât cele dezagreabile. 9. întrucât fusese ţinut “sub străşnicie” de tatăl său. Abu-Hassan fusese fericit când avusese prieteni alături de el. ceată = grup.” După ce a rămas fără avere. Consider că este o adevărată izbândă faptul că. alene. Pe drum întâlneşte un alt călăreţ şi se miră că nu-l observase mai devreme. vreme = timp 2. Titlul reprezintă numele de natură orientală al personajului din text. personajul eponim al creaţiei lui I. decid să se oprească la conac pentru o gustare. reies chibzuinţa dar şi dorinţa de a petrece. Din decizia de a-şi împărţi averea în două.

Acesta îşi aminteşte cã Mihai Eminescu era o fire veselã. arhivar = funcţionar. dăruirea de sine. întrucât aceştia nu erau în stare să despartă opera de viaţa omului. lipsit de adãpost. transformare. întrucât era mereu flãmând. Figurile de stil din cele douã structuri lexicale: „munte de om” şi „grădinã de frumuseţe”:* „munte de om” – hiperbolă.4. din fragmentul dat reiese faptul cã Slavici îl cunoştea pe Eminescu foarte bine. ci numai tovarăşi de chefuri. cu adevărat. Comentarea afirmaţiei lui Eminescu: „Ceea ce li se poate ierta altora nu pot sã-mi permit eu”. evlavioasă2. sã judeci strâmb. ambiţie. Ĩn susţinerea acestei afirmaţii. sã umbli orbecãind prin o lume pentru tine pustie”. Te îmbrăţişez cu drag. „Eminescu – Omul”. sã nu vezi cu ochii tãi. lipsit de adãpost şi rãbdând la ger. îi ştia firea excesivă şi viaţa mizerã pe care a dus-o: „flãmând.9. un geniu ignorat când era în viaţã şi adulat abia dupã ce s-a stins. Tu ce mai faci ? Cum ai terminat anul şcolar? Închei această scrisoare. Staţiunea este liniştită. 29 iunie 2008 Dragă Radu. iertãtoare cu ceilalţi şi intransigentă cu sine m-a impresionat cel mai mult. *Vlad face Facultatea de Limbi străine pentru că vrea să lucreze în diplomaţie. o vacanţă reuşită. Aerul curat de aici îmi dă o poftă nemaipomenită de viaţă şi abia aştept să fac ascensiuni şi să urc la Babele cu telefericul .6. Linia de pauză în enunţul „Nenorocirea cea mare a vieţii e – zicea el – sã fii mărginit. el putând înţelege defectele şi greşelile altora. 3. Rolul stilistic al conjuncţiei „însã” din enunţul: „El însã era lipsit cu desãvârşire de ceea ce în viaţa de toate zilele se numeşte egoism…. a atinge = a afecta. el nu şi le-ar permite. În opinia lui Slavici. A trecut mult timp de când nu am mai luat legătura cu tine şi. unde îmi petrec două săptămâni din vacanţă. a leza.*„grădinã de frumuseţe” – metaforã. Poetul considerã ca fiind aspecte negative în lumea sa: „sã fii mărginit. Ioan Slavici şi Mihai Eminescu. a cetit-o şi s-a întors. Douã modalitãţi de caracterizare.zicea el . în opoziţie cu nepăsarea faţă de propriile suferinţe şi dureri. suferinţele. Chiar îmi lipsesc discuţiile noastre despre marile personalităţi ale culturii române. astfel că am putut urca până la Cascadă.”. dar. “clerical”. nu era egoist „era lipsit cu desãvârşire de ceea ce în viaţa de toate zilele se numeşte egoism”. fără a fi egoist sau vanitos. Îţi scriu tocmai pentru că am gãsit de curând o carte în care Ioan Slavici îi face un portret prietenului său. prezente în textul dat:. sã umbli orbecãind prin o lume pentru tine pustie” şi „sã fii nevoit a căuta afarã din tine compensaţiuni pentru munca grea a vieţuirii. Particularităţi ale . Sinonime: vigoare = forţă. Sunt împreună cu un grup de colegi şi ne distrăm de minune. „sã-i pãtrundă firea”. În enunţul “Iar Huţu a primit scrisoarea. Îţi recomand sã citeşti şi tu cartea lui Ioan Slavici. precum şi deosebirile flagrante dintre el şi ceilalţi oameni. Sinonime: prefacere = evoluţie. Am să îţi aduc multe fotografii făcute cu panorama munţilor care parcă îţi zâmbesc călduros. însã. în ciuda acestor lipsuri.. “consistorial”5. „flãmând. Eu cred cã Slavici a reuşit sã realizeze un portret destul de realist. Abia aştept sã-ţi aflu părerile… Cu drag. iubea adevărul. vanitate = orgoliu. cuvioasă = credincioasă. adevãrul verde-n faţã”. sã judeci strâmb. De asemenea. Ĩn al doilea rând. Subiectul al II lea Scrisoare despre portretul lui Mihai Eminescu realizat de Ioan Slavici: Pucioasa.indirectã. Mă aflu în oraşul Buşteni. Firea lui miloasã. Florina Varianta 66 1. în speranţa că am reuşit să te atrag într-un univers al liniştii şi al măreţiei pe care numai natura îl poate crea. zdrenţuit. şi era sincer. Trãsãturi ale lui Eminescu – omul. Mihai Eminescu. a fi mãrginit = a fi limitat. Andreea Varianta 65 1. zdrenţuit. fiind cel mai aspru critic al sãu 8. pentru că vrea să intre în show-biz. a jigni. precum şi Casa memorială Cezar Petrescu.4. Peisajul este magnific. “episcopie”. era plin de compasiune. Modul de expunere utilizat în fragmentul dat este naraţiunea. Mihai Eminescu „era de o vigoare trupeascã extraordinarã”. *La Şcoala de Artă Populară face muzică. pe care. încã de la începutul fragmentului. durerile …altora”. prin mentalitate/cuvintele personajului: “Nenorocirea cea mare a vieţii e . *Pentru examen.sã fii mărginit. “episcop”. Relaţia dintre cei doi scriitori. apoi s-a dus să sărute mâna episcopului…”.conştientizat că relaţiile cu tinerii se bazaseră doar pe interese materiale şi că un an întreg nu avusese niciun prieten. direct şi deschis în orice situaţie: „în gândul lui cea mai învederată dovadã de iubire şi de stimã era sã-i spui omului şi-n bine şi-n rãu. Eminescu este conştient de genialitatea cu care a fost înzestrat şi considera că nu avea voie sã greşeascã. Subiectul al II-lea Scrisoare Buşteni. încât ai impresia că tot ceea ce vezi nu este real: munţii Bucegi apar ca o cetate străjuind oraşul.3. sã ştii puţine. firea sincerã a acestuia. schimbare. sã nu vezi cu ochii tãi. el era acelaşi om senin şi vecinic voios”. considerându-l o „grădinã de frumuseţe”. 29 iunie 2007 Dragã Vlad. Casa de Cultură din Buşteni. Polisemia cuvântului “a face”: *Şi-a făcut o vilă la Snagov. Conjuncţia adversativă „însã” are rolul de a sublinia generozitatea şi nobleţea sufletească faţă de alţi oameni. Şi vremea ţine cu noi. sã înţelegi rãu. Modul în care descrie existenţa precară a lui Eminescu este şocantă. „ce-l atingeau pe el erau trebuinţele.” este folositã pentru delimitarea unei incidente. sincer. el era „acelaşi om senin şi vecinic voios”. şi să-mi scrii imediat impresiile tale. sã înţelegi rãu. îmi pare rãu. dar nu ai cum să te plictiseşti. Mihai Eminescu sugereazã ideea cã pentru el nimic nu era mai important decât amorul propriu. punând în evidenţã trãsãturi importante ale lui Eminescu: genialitatea. Era „senin şi vecinic voios” indiferent de situaţie.”7. „zice el”. exemplar = volum. el având o construcţie spiritualã cu totul aparte şi fiind preocupat mai mult de soarta celorlalţi decât de a sa. „nu era în stare sã mintã”.5. sunt o serie de obiective turistice interesante în zonă: Castelul Cantacuzino.6. unde peisajul este copleşitor. sã ştii puţine. vitalitate. se fundamentează pe o sinceră şi solidă prietenie. lipsit de adãpost şi rãbdând la ger”. *Are talentul de a face bani din orice. turiştii. accentuând tendinţa acestuia spre excese şi autocriticã necruţătoare. am făcut abia cinci variante la română şi mai am de făcut nouăzeci. întrucât nu poate face compromisuri. Slavici îl admiră pe Eminescu pentru „vigoare trupeascã extraordinarã”. deşi a avut o viaţã tristã. Imaginea este mirifică. aduc urmãtoarele argumente: Ĩn primul rând.caracterizare directă de către narator: „era de o vigoare trupeascã extraordinarã”.10. virgula are rolul de a coordona prin juxtapunere propoziţiile de acelaşi fel. Afirmaţia sugereazã autocritica asprã pe care Eminescu o dovedea faţã de sine. 2. zdrenţuit. Petrec. Eminescu nu a fost înţeles de contemporani. Câmpul semantic al “teologiei”: “cuvioasă”.

“micuţă şi albă”. Autorul este Liviu Rebreanu. ascultător şi recunoscător faţă de dascălul său. Andrei Varianta 67 1. mai aveai simţul umorului.10. expresii populare şi regionalisme. dar Moş Pahomie îl ironizează.2007 Salut amice. O calitate particulară a stilului este oralitatea reprezentată de numeroase locuţiuni. aşa cum îşi cunoaşte baba. “căutau”. dar transmitea o tristeţe bizară şi misterioasă. totuşi. intercalări.” 9. Anişoara. regionalismele numeroase. care-i fusese elev în Cocorăşti. omniprezent şi obiectiv. ascultând cu ochii mari. aşa cum îl ai tu. de scânduri”6.oralitatea este definită prin cuvinte şi expresii populare: “şerpar”. privind calm la prăbuşirea podului şi fiind conştient că niciun om nu poate opune rezistenţă naturii: „Iaca. trăieşte în aceste locuri de o viaţă şi le cunoaşte foarte bine. “Odgonul scăpătă din partea cealaltă”: “Urmă o năruire pripită de grinzi. Nu mai are nimeni simţul umorului. pentru că eu mă bucur să am un amic cum eşti tu. “gingaşă şi blândă”. “stâlpul de dincolo se pleca încet-încet”. Punctele de suspensie aflate la sfârşitul propoziţiilor marchează pauzele din firul narativ şi. Chiar dacă mă simt foarte bine în excursie alături de ceilalţi colegi. spunându-i că Siretul nu face cum vor oamenii. prin numeroasele intercalări . prin polisemie.“cârlionţi zburdalnici” . Ai fost tare caraghios atunci şi. specifice stilului indirect: “a râs”. Vorbire directă: “― E bine!”8. Ce să-ţi mai spun. *O timidă rază de speranţă îi lumina ochii. prin care se transmite cititorului o puternică emoţie. liceul nostru este cel mai cunoscut din Ploieşti. Sinonime: năvalnic = furtunos. Protagonistul-narator o descrie în mod direct ca fiind tăcută şi plăpândă. Verbele la imperfect. Dascălul Clăiţă se mândrea cu Huţu. Moşierul îl trimisese pe Nastratin cu oameni ca să ajute la salvarea podului. aceştia fiind neputincioşi în faţa apelor dezlănţuite ale Siretului. Figuri de stil din penultimul alineat:. 7. pe care nu-l înduioşează disperarea inutilă a tânărului. Parcă te aud spunând: “ Eşti iar la munte norocosule!” Ei. de Mihail Sadoveanu: Podarul. se cumpăneau = se legănau. Punctele de suspensie în fragmentul “Şi şerpele acesta de odgon iar îl legam de stâlp… Mare vuiet.“într-o căsuţă albă. a da ochii cu cineva. să-ţi povestesc în amănunt tot ce am făcut în excursie. modestă” . “Cum se poate!”. “ş-o poruncit”. Ştii că tu eşti mândria clasei şi a şcolii noastre! Datorită ţie. ci cum vrea el. Varianta 68 1. chiar dacă luaseşi o căzătură groaznică. acolo-i slăbăciunea… zise el cu linişte”. drept un om cu frică de Dumnezeu. Portretul eroinei este realizat în mod subiectiv. zglobiu = vesel. prin percepţia pasionată a naratorului-personaj. Etape ale desprinderii podului: “Odgonul slăbea”. “şăicile”. sensibilă. pentru că îţi ducem dorul. să stea o vreme la Viena şi să ajungă funcţionar la episcopie. 8. podul se prăbuşeşte. aprig. sub forţa învolburată a râului. 10. Huţu are şi simţul umorului “nimeni nu râdea mai din toată inima decât dânsul”. el observă imediat slăbiciunea stâlpului de care era legat capătul odgonului şi-i anunţă pe ceilalţi că nu se poate face nimic.06. Subiectul al II lea Rezumatul textului reprodus la Subiectul I. O calitate generală/particulară a stilului: stilul este beletristic (artistic) şi se defineşte prin folosirea cuvintelor cu sens conotativ. prin imagini artistice. “priveam”. Tare m-aş bucura să-ţi văd faţa când citeşti rândurile acestei scrisori. dărâmare2. Om al locului. tu trebuie să te pregăteşti foarte bine pentru olimpiada de săptămâna viitoare. Figuri de stil:. Rolul stilistic al acestora sugerează nesiguranţa naratorului şi rememorarea unor acţiuni ce-i provoacă sentimente de nostalgie. podarul Moş Pahomie. Expresiile populare “căzu pe gânduri”. resemnarea “De-acu s-o sfârşit!” ori deprimarea neputinţei umane: “Mare huiet. plăpândă = delicată. în relaţie directă cu firea locatarilor. 29. Dar. Atitudinea dascălului sugerează faptul că şi dintr-o şcoală de ţară se poate ridica un învăţat. “cearcă”. decât baftă la învăţat şi ne vedem luni la şcoală. a face ochi dulci cuiva. topică şi punctuaţie şi se adresează mai ales imaginaţiei şi sensibilităţii cititorului. este chemat de oamenii strânşi pe malul Siretului pentru a repara un pod aproape distrus de apele umflate ale râului Siret. “ascultam”. Protagonistul fragmentului este caracterizat indirect.9. a-şi da ochii peste cap. bogăţie sinonimică. cititorul receptând realismul faptelor şi sentimentelor7. eu tot iţi simt lipsa.3. nu te supăra aşa de repede. domol. miraţi. povesteşte la persoana I despre iubita sa. moş Pahomie îşi exprimă convingerea că forţele naturii nu pot fi controlate de oameni. tulburau”. De asemenea. prin evidenţierea trăsăturilor fizice. care ştie că puterile devastatoare ale naturii nu pot fi stăvilite de oameni: „Nu-i cum vrem noi. care relatează faptele prin naraţiunea la persoana a treia. ca efect stilistic. că ajunsese să cunoască lumea. “îşi caută de treabă”. exprimă o acţiune începută în trecut care nu s-a finalizat. Părea o fire veselă. 2. prin propoziţii exclamative care sugerează teama. Podarul este ironic şi batjocoritor cu Iordache Nastratin.8. veselă. Nu am putut să mă abţin şi am râs cu lacrimi. naratorul. se clătinau. năruire = prăbuşire. Prin aceste vorbe. care-şi poate stăpâni reacţiile. Expresii/locuţiuni cu substantivul “ochi”: ochi pentru ochi. de lemne. Le-am spus că o să-i vizitezi cât de curând. Anişoara este caracterizată direct de narator. Oralitatea stilului se defineşte prin registrele stilistice care se manifestă în acest fragment. oricum. cumplit lucru-i apa!”. Perspectiva narativă este definită prin naratorul omniscient. o personalitate demnă de respect. fragilă. Sensul conotativ al cuvântului “rază”: * Razele sufletului său îi încălzeau pe cei din preajma lui. trăsături indirecte reieşite din atitudinea podarului („De-acu ţi se rupe moşia în două! urmă bătrânul cu râsu-i răutăcios”). În cele din urmă. îi cum vrea el. El este caracterizat direct de către narator ca un bătrân înţelept. Uluirea şi nepriceperea îi dădeau o naivitatea feciorelnică. prin propriile vorbe. sub privirile neputincioase ale oamenilor care sunt convinşi acum că s-a sfârşit.5. să umble prin ţări străine. impetuos. cel care a scris opera “Cântecul lebedei”. iar ochii albaştri îi lăcrimau gânditori. prietenos. care să facă cinste tuturor sătenilor. vorbele bărbatului. ce compun imaginea vizuală a casei. “buzele ei zâmbeau mereu”. îi cum vrea el”. a pizmui = a invidia4. Prima dată când se întâlnise cu soţul său. liniştit. pentru că am dat nas în nas cu bunicii tăi. adresându-se imaginaţiei şi sensibilităţii acestuia. şovăielile privind propriile sentimente3. Tocmai se duceau la primărie. “mă simţeam”. doar unul este Mihai Florian!… Gata! Te laud prea mult şi nu e bine! Deja am vorbit cu doamna dirigintă şi ne-a promis că o să mai facem o excursie în care să poţi şi tu să vii cu noi. Sinonime: stranie = ciudată.epitet personificator ce sugerează farmecul tineresc al fetei 6.stilului:. Ce să-ţi fac dacă tu eşti tocilarul clasei? Hai. sugerează stările nostalgice ale naratorului. “a zis”. ştii doar că am glumit. realizate prin interjecţia “Iaca”. precum şi limbajul moldovenesc şi ţărănesc al personajelor dau textului expresia de spunere. de auditiv. domol = calm. care este şi personaj. Te salută amicul tău. din “Venea o moară pe Siret”. purta o rochiţă albastră presărată cu . Am trecut pe lângă râul în care ai căzut în excursia trecută. “zicea”7.personificare: “Undele tulburi se frământau cu mânie”metaforă: “…săpau goluri care alergau rotitoare”4. iar dărâmăturile au pornit-o vijelios spre Galaţi. Calităţi ale lui Huţu: este respectuos cu oficialităţile bisericeşti. Caracterizarea lui moş Pahomie: Protagonistul fragmentului. deoarece surâsul era “adumbrit de o melancolie stranie”. da! Sigur că m-am gândit la tine când am trecut prin localitatea natală. Câmpul lexical al apei: “pod” “mal” “râului” “bălţii” 5. Moş Pahomie. În aceeaşi modalitate de expresie a oralităţii se înscrie topica şi punctuaţia textului beletristic.” marchează o pauză mai lungă în vorbire prelungind starea afectivă provocată de forţa apei.verbe “dicendi”. Sensul afirmaţiei: “Nu-i cum vrem noi. şi a celor morale.enumeraţie de epitete cu nuanţă personificatoare. Subiectul al II lea Întocmirea unei scrisori cu început dat: Predeal. “să fi umblat prin ţări străine”.

pildă = învăţătură. Indulgentă şi înţelegătoare. După ce gustase din toate plăcerile vieţii uşoare. trăsătură care-i adusese notorietate şi prestigiu6.narator omniscient (vocea auctorială).timpul povestit este trecutul. parc-ar citi în carte vremile trecute. exclamaţiile şi interogaţiile retorice (”Şapte ani n-am observat tristeţea sufletului ei! N-am vrut. Tipurile de narator: . După ce îşi priveşte fiica. îţi voi face totuşi o propunere. voievod = domnitor. însă după alţi patru ani femeia moare. Mi-ar placea să ne însoţeşti şi tu. în care se află apa pentru mămăligă. sugerând indirect tinereţea. se naşte Puiu. recunoscând că îi furase şi lui inima. frumoasă. Ghilimelele folosite în sintagma “omul justiţiei” marchează un citat. cu avere” – enumeraţie de epitete caracterizatoare7. fiind greu de recunoscut chiar şi de către cei din satul natal. cuvintele aparţinând altui personaj3. începe”. şi pizmuiam grozav razele care o mângâiau în dragă voie şi a căror mângâiere ea o sorbea ca o alintare de dragoste. ar fi o adevărată aventură. pe viaţă şi pe moarte. farmecul şi puritatea Anişoarei.se îmbină armonios cu limbajul cult metaforic: “O priveam doar pe furiş. prin imagine vizuală: “o barbă superbă […] cea mai frumoasă şi mai îngrijită barbă din România”.5. bună şi cu avere.din faptele şi relaţia sa cu alt personaj. “cernită”. “lumina ruginie”. ataşamentul fiicei faţă de tatăl ei.” Subiectul al II-lea Tulcea. relevă faptul că “fetişcana” din tinereţea lui moş Costin. punctele de suspensie (”Am iubit-o… […] Nu ştiu…”) amplifică starea de panică şi agitaţie interioară. pe care o priveşte “galeş”. să calaaaaaaaaătorim cu vaporul. dintr-o dată. Eu şi colegii mei am hotărât ca după absolvirea examenului de bacalaureat să facem o excursie în Deltă. 8. Deşi trecuse vreme lungă de atunci. Sinonime: amurg= înserare. Avea un trandafir alb în piept şi altul în părul blond.floricele vinete-închise. moş Costin şi Ileana. că iubirea pentru soţia sa îl orbise în aşa măsură.“fiinţă gingaşă” – epitet caracterizator. a căpăta viaţă. de zâmbetul ei. Moş Costin îi spune fiicei sale că în acea vreme el era ostaş în Italia. a căror inimă a fost furată de frumuseţea. întâmplări ce înainte păreau nesemnificative macină sufletul naratorului şi îl fac să se întrebe şi mai mult dacă iubirea lor este adevărată. 3. Subiectul al II lea Rezumatul textului reprodus la Subiectul I. timp. încât reuşise să cucerească inimile multora. mai pătrunde în casă câte o adiere rece. Gândeşte-te serios la propunerea mea. După patru ani. După cum bine ştii. Tudor. cu preţul vieţii. că femeia iubită ascundea în inima ei o tristeţe bizară. “umbre” 4. “hodorogită”. Expresia ”a pune cruce” înseamnă a sfârşi. 9. Şi lui moş Costin îi este tare dragă Ileana. Consider că relaţia dintre cele două personaje. Bătrânul are o imagine clară a tinerei. tăticule… mai spune!” 9. “o guriţă cât o cireaşă coaptă şi doi ochi albaştri cum e cerul când e mai limpede”. cu ochii închişi. prin naraţiunea la persoana a III-a. . pentru nimic în lume. Naratorul se găseşte într-o criză a iubirii. să-i facă să se îndrăgostească de ea sau pur şi simplu să o îndrăgească. pentru că pe atunci tinerii din oaste erau trimişi în ţări străine şi stăteau acolo zeci de ani. bătrânul începe să-i descrie o fetişcană. ca ea. indirect. Sinonime: nădejde = speranţă. Punctele de suspensie folosite în mod repetat în text sunt pauze afective în fluxul narativ şi sugerează reflecţiile rememorării unor întâmplări din trecut.”.descriere a trăsăturilor fizice.caracterizare indirectă. 7. să facem un foc de tabără. a ieşi în lume. că femeia iubită devenise pentru el o necunoscută.2008 Dragă Emil. indulgentă. Deşi nu cred ca sunt omul cel mai potrivit să te determine să ne însoţeşti. Moş Costin stă pe prichiciul cuptorului. Caracteristici ale descrierii portretistice în conturarea personajului Policarp Faranga: descriere directă de către narator prin epitete caracterizatoare: “omul serios şi grav”. el se căsătorise cu o femeie frumoasă. neţărmurită. “soţie”. a termina şi este folosită pentru a exprima ideea că Policarp a încetat să mai aibă o viaţă uşoară după moartea soţiei. înfricoşat parcă de frumuseţea ei. devine responsabil pentru copil şi face carieră în politică şi ca jurist. întrucât şi el fusese unul dintre cei care au iubit-o. în fine. escapadă = aventură 2. tânăr= june. aşa cum sugerează naratorul omniscient: “Olga Dobrescu […] a fost o soţie ideală. te anunţ că nu vei găsi nicăieri un ţinut mai misterios decaât aici. Câmpul semantic al cuvântului “amurg”: “înserare”.“ soţie ideală. Mulţi plecaseră de tineri de acasă şi s-au întors după foarte mult timp. Tipuri de timp: . Din când în când. sau n-am putut?”). indulgentă. Cu prietenie. Caracterizarea personajului Ileana: . a da viaţă.timpul povestirii este prezentul folosit în prima parte a textului: “…moş Costin şade pipernicit şi tăcut. să ne distrăm pe cinste. şcoala s-a terminat de aproape două saptamâni. pe viaţă. Pierderea soţiei îl trezeşte brusc la realitate. Titlul operei “Cântecul iubirii” este o metaforă care sugerează frumuseţea poveştii de iubire trăite în tinereţe şi evocate de către personajul moş Costin. iar Ileana răsuceşte firul de in. Fata. a fost o soţie ideală. povestindu-i despre iubirea lui din trecut: “…apoi cu vocea lină. Dragostea celor doi tineri fusese plină de pasiune şi entuziasm. “neam”. Figuri de stil prezente în enunţul: “Olga Dobrescu. farmecul şi zâmbetul răpitor al fetei. 10. 8. Aşa era lumea. Olga îi trece cu vederea soţului escapadele amoroase la care el nu renunţase nici după căsătorie. iar pe nboi ne aşteaptă o bine meritatată vacnţă. cu glas emoţionat.prin naraţiune. se distinge. duios şi îi îndeplineşte dorinţa. bună. Focul din vatră pâlpâie în jurul ceaunului. drăgăstos. îşi roagă tatăl să-şi continue povestirea. fără pic de viaţă. care sugerează tinereţea şi gingăşia fetei: “fetişcană ca un bobocel înrourat” . 5. infidelitatea şi comportarea fluşturatică faţă de soţie.caracterizare directă de către narator.10. flăcău. prin propriile vorbe. Expresii/locuţiuni cu substantivul “viaţă”: a-şi vedea de viaţă. reiese direct mândria despre obârşia sa străveche boierească: “Cu nimica nu se mândrea mai mult bătrânul decât cu neamul său. “poate”. 6. este foarte apropiată şi firească între tată şi fiică.Spune. tulburându-le sufletul până în profunzimi nebănuite. Îşi urmărea ascendenţa până la Vlad Ţepeş. 2. sugerând rememorarea unor fapte petrecute cândva: “Eram pe-atunci ostaş tânăr şi slujeam în Italia…”. vreme= perioadă. Şi tu ai nevoie de relaxare şi de o schimbare de decor. exemplu. Deşi te cunosc şi ştiu cât de greu părăseşti paradisul montan din Sinaia ta natală. a veni pe lume. “copil”. deoarece a intrat în politică: “Tot atunci a pus cruce vieţii uşoare. Expresii/ locuţiuni cu substantivul “lume”: a pleca în lume. el îşi aminteşte clar de tânără. . ajungând să ocupe portofoliul ministerial. cu privirile pribege…”. concretizat prin forma de imperfect a verbelor identificate în ultimele alineate. care se confesează prin naraţiunea la persoana I. semnificând sensibilitatea şi delicateţea sufletească: “. bună. încât nu observase că sentimentele ar putea să nu fie reciproce. Detalii. şovăiala chinuitoare şi suferinţa declanşată de această descoperire dureroasă. Închidea ochii la numeroasele escapade pe care Poly le-a continuat şi după căsătorie”. Prin diminutivul “tăticule” este sugerată iubirea puternică. Naratorul omniscient povesteşte la persoana a III-a despre viaţa . Avem de gând să pescuim. pe care el nu o poate înţelege. Varianta 69 1. Relaţia dintre Policarp Faranga şi Olga Dobrescu este construită de narator prin viziunea personajului masculin. 9. Fetei îi face mare plăcere să-şi asculte tatăl povestind întâmplări din tinereţe. care-i dezvăluie sensibilitatea interioară: “Spune. pe care o descrie cu mult drag. avea atâta farmec. intrând în politică. Câmpul semantic al “familiei”: “frate”. “vlăstar”4. cârlionţat. spre a avea o meserie”. cu avere”:. din nuvela “Cântecul iubirii” de Liviu Rebreanu: Se lasă amurgul şi lumina pătrunde în casă tot mai puţin.06. Expresia din fraza: “Poate-mi furase şi mie inima”. 29. . El remarcă.personaj-narator (moş Costin). Varianta 70 1. învăluie= acoperă. Adverbul dubitativ. tăticule…mai spune!”. 10. pe care o cunoscuse în tinereţe şi care era îndrăgită de multă lume. Caracterizarea lui Policarp Faranga:. Registrele stilistice: cuvinte şi expresii populare -“adumbrit” “pripăşită” “pizmuiam”. frumoasă. fiinţă gingaşă.

Polisemia cuvântului “a slăbi”: *Datorită regimului. casă de raport armonioasă. Cuvintele “faianţă” şi “cuminte” să aibă alt sens decât în text: *Faianţa are culoarea cerului senin. Numele şi funcţia personajelor implicate în dialog: Barbu Petrescu. în copie.prezenţa verbelor de declaraţie: “strigă”. “mă”. “Bâscoveanu trecu în goană”. organismul ei este foarte slăbit. Subiectul al II-lea Redactează un curriculum vitae (CV) valorificând datele dintr-o cerere: CURRICULUM VITAE Obiectivul interviului: angajarea pentru postul de operator PC Numele şi prenumele: Manolescu Andrei Domiciliul: Râşnov. apelându-se la aluzie. Turnu Roşu etc. căci nu făceam decât să-i repet cele ce scriau gazetele)”.” 10. “case”. acela al conacului unde locuia pitarul Barbu Petrescu.3. urmând ca cititorul sau interlocutorul să descopere esenţa comunicării. 9. se compune un succint portret fizic prin epitete: Baroneasa era o “brună ca o creolă” şi “cea mai frumoasă femeie din oraş”. aglomerat. franceză. care formează un grup omogen. căci în spate erau grădini. la plimbare sau la teatrul de varietăţi . Grebleşti. Repetarea cuvântului “împreună” accentuează preocupările comune ale celor cinci-şase prieteni.”. nr. Câmpul semantic al cuvântului “zăpadă”: viforniţă. “întrebă”9. căruia i se adresează prin sintagma “dacă vreţi”: “N-aş putea spune ce vorbeam cu Baroana […].Operator PC Experienţă: . Verbele la perfect simplu se folosesc pentru a sugera o acţiune sau stare de dată recentă. dacă nu patru.participarea la acţiuni de voluntariat ale Asociaţiei “Jurnalişti fără frontiere” . înţesat = împânzit. (sau dacă aş spune ar părea neverosimil. Câmpul semantic al “arhitecturii”: “palat”. 8. “petreceam”. mergând împreună la masă. care îl fascinează pe narator cu frumuseţea şi cu franceza ei senzuală. “Nu întârzia!”. împărţit în câteva zeci de apartamente. “zeci de apartamente. strada Nicolae Milescu. mănăstirea Cotmeana. finalizată de curând. Naratorul-personaj oferă câteva detalii biografice despre Baroneasa R. În al doilea alineat. spaniolă . viscolul. la plimbare şi la teatru. cafenea = bar. strada Nicolae Jiga. Subiectul al II-lea Rezumatul textului de la Subiectul I. El o vizitează frecvent pe Baroneasa R. Prin caracterizare directă. numărul 48 .6. cum puţine erau pe vremea aceea în Europa întreagă. “apartament”. din opera “Contesa bolnavă” de Camil Petrescu: Naratorul-personaj. toate bronz auriu. *Copilul este cuminte numai dacă i se promite o jucărie. Constanţa Mihai Petrescu Varianta 71 1. toate bronz auriu. sensul. *Atestatul de cunoaştere a limbilor străine: engleză. fiind nedespărţiţi la masă. îl revigorau în totalitate. “cubistă” 4. de unde. eliberat de ECDL România 25 iunie 2007. la cafenea. ninsoare.] îi strigă omul de pe cal”. dacă vreţi comic. la cafenea. se întorsese în oraşul natal. fior 2. care era originară din „Temişoara”.. ştie tot ceea ce gândesc. mozaic şi lemn tare vopsit în alb”.. la care participă un număr mare de personaje. prin confesiunea trăirilor naratorului. organizat la Palatul Copiilor din Constanţa. având rol afectiv şi stimulativ pentru ritmul alert al acţiunii: “Pitarul Barbu Petrescu se pomeni că vine spre conac”.Cunoaştere a limbilor engleză. 10. “faţadă”. franceză. O trăsătură generală/particulară a stilului este fineţea.stolnic7.2. Veştile despre fuga stolnicului Matei Lăcusteanu îl sperie pe pitar şi-l determină să plece cât mai repede „într-un ceas suntem gata şi noi”. Sentimentele contradictorii ale naratorului faţă de Baroneasă: „nici nu cred că eram îndrăgostit de ea…”/ „Dar eram totdeauna cuprins de o cuminte fericire …” 7. la care am obţinut premii în toţi anii în care am luat parte. 1998-2000 Anexez. Constanţa.participarea la concursul “Micii jurnalişti”. profilul Jurnalism. Textul narativ se defineşte prin naraţiune şi dialog ca moduri de expunere specifice genului epic. de a indica cititorilor locurile pe unde personajele trebuie să treacă şi itinerarul pe care să-l urmeze pentru a ajunge la destinaţie: Sălătruc. “bloc”. Caracteristicile naratorului subiectiv sunt evidenţiate prin folosirea verbelor şi pronumelor la persoana I. considerând că trebuie să părăsească ţara. Acţiunea se bazează pe fapte. “Cu nimic nu se mândrea mai mult bătrânul decât cu neamul său”. o unguroaică refugiată la Timişoara. “Pitarul îngălbeni”. următoarele documente doveditoare: * Diploma de bacalaureat. mozaic şi lemn tare vopsit în alb”. “să repet” etc. De asemenea. îmi vindeca oboseala prin bucuria de a privi ca o filtrare a sângelui obosit de munca otrăvită a tipografiei. în ipostaza unui gazetar. reies farmecul şi atracţia pe care eroina o exercită asupra bărbatului: “prietenia ei mă flata. la o mătuşă.. Particularităţi ale vorbirii directe /ale stilului direct:. “vorbeam”. “eram”. nemaiavând pe nimeni. reconfortându-l prin atenţia şi prin întrebările ei serioase Varianta 72 1.nivel avansat . *Permisul European de Conducere a Computerului.pitar. Subiectul al II-lea Redactează un curriculum vitae (CV) valorificând datele dintr-o cerere CURRICULUM VITAE Obiectivul interviului: angajarea pentru postul de corespondent de presă al ziarului “Bună Dimineaţa.3. întâmplări şi evenimente. Parantezele evidenţiază explicaţia suplimentară pe care naratorul simte nevoia să o ofere cititorului. jurnal.48 Studii absolvite: * Colegiul Naţional “Mihai Viteazul. îşi petrece timpul liber cu un cerc de prieteni. care stimulează toate funcţiile vieţii vegetative. O altă trăsătură a descrierii este tehnica detaliului utilizată cu măiestrie de Camil Petrescu: blocul avea faţada “pe trei străzi. Sinonime: gazetă = ziar.6. Tomis!” din Constanţa Numele şi prenumele: Petrescu Mihai Domiciliul: Constanţa. promoţia 2002 * Cursurile de Jurnalism organizate de Asociaţia “Jurnalişti fără frontiere” * Cursurile organizate de ECDL România Abilităţi: . Rolul indicilor spaţiali este de a reflecta un spaţiu real. se refugiase la Arad. Prin folosirea registrului arhaic se compune atmosfera epocii istorice din preajma revoluţiei de la 1848. Erau aceste două ore ca o muzică diafană de lumină. deşi subiectele discutate se rezumau doar la ceea ce scriau gazetele. prin naraţiunea subiectivă şi prin implicarea acestuia în evenimente până la substituirea lui de către personaj: “mi-”. *Diplomele obţinute la concursul “Micii jurnalişti”. Gheorghe Bâscoveanu. fulgii4. prietenia cu frumoasa femeie era flatantă pentru narator. Utilizarea punctelor de suspensie în replica stolnicului Bâscoveanu marchează pauze în fluxul ideilor şi evidenţiază starea de agitaţie interioară atunci când îi explică pitarului motivul pentru care trebuia să se grăbească. de unde reiese statutul de intelectual al personajuluinarator. nămeţii. *Din cauza efortului.5. În mod indirect.5. Anca a slăbit 10 kilograme. ce simt şi ce intenţionează să facă ele: Olga “închidea ochii la numeroasele escapade pe care Poly le-a continuat şi după căsătorie”. într-un oraş cu o arhitectură deosebită.adresarea directă prin vocativul substantivelor şi imperativul verbelor: „Boierule[. descrierea arhitecturii oraşului este realizată prin imagini vizuale: partea cealaltă a bulevardului era “ocupată jumătate de un imens palat. local. Conversaţiile cu Baroneasa aveau un farmec aparte şi-l relaxau după munca nocivă de la tipografie. cât dura vizita. cu acelaşi tip de preferinţe. iar cele două ore. spaniolă. emoţie = înduioşare.prezenţa dialogului.personajelor. care se realizează prin întrebuinţarea acelor cuvinte ce exprimă în mod subtil ideea.. troienind. prin povestirea la persoana a III-a. Naratorul este omniscient şi obiectiv. măreţia palatului fiind unică în Europa. 8.

participarea la Olimpiadele şcolare de informatică în toţi cei patru ani de liceu. Fraza redã vorbirea directã. “lamentabil” şi prin folosirea cuvintelor împrumutate din alte limbi “secrétaire”. a pierde concursul. a se pierde în faţa cuiva (a se emoţiona). “grosime” 2. promoţia 2002 * Cursurile organizate de ECDL România Abilităţi: . prin naraţiunea la persoana a III-a8. din romanul “Enigma Otiliei” de George Călinescu: Accidentul cerebral al lui Moş Costache declanşează o adevărată strategie de ocupaţie a casei bolnavului de către Aglae care.nivel avansat . În altă ordine de idei. “surtuc”.Monseniore. fumuriu 2. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul obiectiv şi omniscient şi prin naraţiunea la persoana a III-a 6. nu pot decât să trag un semnal de alarmă pentru degradarea rasei umane. a cere mâna cuiva. el ţine. se agită şi dă comenzi ca “să salveze” pentru sine averea lui Moş Costache de eventuali atentatori. Totuşi. Registrul cult al limbii. deşi bolnav. “vechime”. ea-şi îndreaptă toată energia asupra fratelui său. că limbajul este din ce în ce mai vulgar. ca un adevărat căpitan în timp de naufragiu.utilizarea detaliului în descrierea îmbrăcămintei personajului.Dar voi ce faceţi?”:. în esenţă. Trăsături ale Prinţesei Hangerliu: exigentã şi autoritară. cu vechime de doi ani. Caracteristici ale prozei realiste: . deşi. . *Stătea nemişcată. la Computer Serv SA Braşov. Îmbrăcămintea sărăcăcioasă. el este adânc înrãdãcinat în personalitatea fiecãrui om. Am observat că majoritatea scaunelor din metrou sunt ocupate de tineri şi de bărbaţi. “ţărănească”. *Permisul European de Conducere a Computerului. “nădragi”.alcătuirea complexă şi intelectualizată a frazelor7. peste mânã. trăsătura de caracter a Aglaei. a-şi pierde şirul (gândurilor). a da mâna. “Opere”. repartizează membrii familiei cu scopul de a păzi cu străşnicie averea bătrânului.4. Calicia personajului este relevată indirect şi de efortul imprudent de a căuta şi cere cheile (”Che…. *Ploaia curgea pe streşini cu un zgomot ciudat. conceptul nu s-a schimbat foarte mult. avarul. *Diplomele obţinute la Olimpiadele şcolare de informatică în toţi cei patru ani de liceu. însă acesta nu se poate învăţa. fiecare este influenţat de mediul în care trăieşte. *Atestatul de cunoaştere a limbilor străine: engleză. *Părul bălai îi curgea pe spate. Interpretarea textului: “fizionomia aspră […] a unui căpitan de vapor care comandă în timp de naufragiu”. copilul părea din ce în ce mai uimit de multitudinea culorilor mişcătoare.. cu privirea lipită de vitrina magazinului. *Calificativul obţinut în urma celor doi ani de muncă la Computer Serv SA Braşov *Scrisoarea de recomandare. următoarele documente doveditoare: * Diploma de bacalaureat. deşi politeţea este un concept moral cunoscut tuturor. îmbãtrânit . . el critică relaţiile interumane şi prezintã realitatea contemporanã într-un mod obiectiv. De aceea. 7. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Politeţea este adunarea la un loc a gustului celui bun a fiecărui veac. a pierde ocazia. de respectarea anumitor reguli. alocuri . el e în inimă” (Ion Heliade-Rădulescu. 10. de familie. Cuvinte derivate: “repezeală”. nădragii de stambă. Naratorul este omniscient şi obiectiv (narator heterodiegetic). ca tip de personaj. mi s-a spus că ai fi botezat catolic de mama lui Filip al nostru”. că. a da o mână de ajutor. Braşov Andrei Manolescu Varianta 73 1. Varianta 74 1. Avariţia bătrânului este sugerată destul de transparent în tot textul.Ed. Varianta 75 1. căruia îi reproşează că se oboseşte prea mult ca să construiască încă o casă. comportamentul decent vine din bunul-gust al fiecãrui om. în finalul căruia Moş Costache. “pantaloni”. pe sub mână. de educaţia primită în copilărie şi adolescenţă.linia de dialog introduce vorbirea directă. 10. până la brâu. Limbajul cult:. Iritată de prezenţa lui Felix şi a Otiliei. care. Comparaţia sugerează. neîngrijită şi veche îi stârneşte Aglaei alte reproşuri aluzive la adresa Otiliei.folosirea neologismelor: “domiciliu”. indirect. Reprezentant al curentului literar realism. Politeţea nu se poate învăţa. 5. “iminei”. Anexez. Cuvinte derivate: prefãcut . sunt legat de mâini şi de picioare şi nu pot zice nimic. în relaţie directă cu scăderea bunului-gust şi al bunului-simţ totodată. Semnele de punctuaţie din structura “. relaţiile între oameni. a face cu mâna.C. “un secrétaire Louis XVI de lemn de trandafir”6. semnată de domnul director al firmei Computer Serv SA Braşov 25 iunie 2007. “îngrijorat”.“fizionomia aspră a unui căpitan de vapor care comandă în timp de naufragiu”. infatuată. aflat.5. Polisemia cuvântului “a curge”: *Pe măsură ce imaginile curgeau pe ecranul televizorului. sunt îmbrâncit şi dat la o parte din uşa ce pare prea îngustă. totuşi. a avea la mână pe cineva. deşi suferise un accident cerebral şi trebuia să stea nemişcat. “o mică comodă Louis-Philippe”. politeţea ţine de bunul-gust al fiecãrui om.“ca şi când n-ar fi fost niciodată vreun conflict între ea şi ei” 9. “lipit”: *În situaţia dată. dar. franceză.naratorul obiectiv şi omniscient şi focalizarea zero (”dindărăt”) Subiectul al II-lea Rezumatul textului reprodus la Subiectul I. De asemenea. Structuri/ sintagme obiecte de mobilier: “divan slujind şi de pat”.numeroasele imagini vizuale. cred. Moş Costache ilustrează.prin utilizarea detaliului în prezentarea mobilierului din încăpere9. cu o privirea autoritară asemănătoare cu aceea a unui căpitan de vapor în timp de naufragiu. Gustul cel bun nu se învaţă. cere cu insistenţă şi efort cheile. snoabă şi rece. fiecare veac şi-a pus amprenta asupra ideii de politeţe. se considerã superioarã celorlalţi oameni. III) Afirmaţia lui Ion Heliade-Rădulescu despre politeţe se poate aplica oricãrei perioade istorice şi consider că îşi dovedeşte perfect valabilitatea. prin două citate: . trăsătură ce reiese indirect din vestimentaţia lui veche şi neîngrijită: ciorapii rupţi de unghiile de la picioare. Mai întâi. parcă mileniul trei a adus cu sine o diminuare a gradului de politeţe. che-i-le!”). Calităţi generale/ particulare ale stilului: Corectitudinea utilizării limbii literare şi cursivitatea ideilor (înşiruirea clară a ideilor/ aspectelor/ întâmplărilor) 8. eliberat de ECDL România şi recunoscut de M.Operator PC Experienţă: . “înconjurată”. “cămaşa de noapte”. “ladã mare de nuc sculptat”.Cunoaştere a limbilor engleză. găsindu-şi refugiul într-un fotoliu vechi “în fotoliul ei. “ începu prinţesa sever”. Să fie acesta “bunul-gust” al veacului nostru?! În concluzie. George Cãlinescu prezintã în “Scrinul negru” relaţia dintre om şi mediu. . Aglae hotărăşte că bolnavul trebuie imediat dezbrăcat şi trece la fapte fără să mai aştepte consimţământul cuiva. oricât de mult ar încerca familia. franceză. . mânã-n mânã. şireturile rupte şi înlocuite cu bucăţi de sfoară. începu prinţesa sever. care are rol caracterizator . în copie. Cele douã virgule marchează propoziţia incidentă. a-şi pierde controlul 4. Sens conotativ al cuvintelor “legat”. Expresii/locuţiuni cu substantivul “mânã”: a pune mână de la mânã.angajat. intrând în magazin. salvat din naufragiul vieţii”. replica unui personaj. spaniolă.Studii absolvite: * Colegiul Naţional „Ion Barbu”. dintre individ şi societate. Textul este o descriere prin:.semnul întrebării marchează sensul interogativ al propoziţiei 3. Câmpul semantic al “vestimentaţiei”: “ciorapi de lână”. în mare parte.3. spaniolă . de civilizaţia anturajului. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a pierde”: a pierde vremea. mână spartă. că indecenţa este la loc de frunte şi uneori de laudă. a se lua de mânã cu cineva. intervenţia naratorului în replica unui personaj: “. “bãnci ordinare de lemn”.

Politeţea este. cuvinte populare sau îmbinări de cuvinte specifice adresării directe. precum metafore personificatoare (“când soarele se pleacă”. a regionalismelor : „hulpav” „dumicat”. pentru a nu fi simţit de pradă: “…mâinile şi picioarele au mai puţin de lucrat”. apelând la o imagine vizuală – „late pene negre“. Modul de expunere: descrierea 6. în principiu trebuie să aibi dreptate.imaginile auditive: “susur noptatic”.. Semnele de punctuaţie din construcţia “.” (Tudor Arghezi – Scrieri) Afirmaţia lui Tudor Arghezi este. care să exprime consideraţia şi preţuirea pe care o avem faţă de o persoană pe care nu o cunoaştem foarte bine. Registrul oral/colocvial: „Ce ziseşi tu.Na. fiind prea fericit să-şi vadă fratele atât de furios. dar se arde atât de rău. astfel încât să nu-l audă Catrina. Semne de punctuaţie în fragmentul: “Ce ziseşi tu.De ce nu ai scris tema la matematică?(ambele enunţuri interogative presupun un răspuns. starea de solitudine accentuată de apusul soarelui. Câmpul semantic al “mâncării”: “fasolea”. care găseşte în vânătoare relaxare. În fragmentul: “Nu tăgăduiesc. 8. iar prin “late”. “vânătorul”. „Asta ce-o mai fi?”). ”susur noptatic”. “Ce. da. dar este posibil să piardă pământul şi atunci n-ar mai avea cu ce să-şi hrănească familia. specifice: “să şedem strâmb şi să judicăm drept” 7. pentru că presupune o anumită cuviinţă. exprimând nedumerirea şi uimirea personajului faţă de atitudinea mamei. separându-l de restul propoziţiei exclamative. O trăsătură a sensibilităţii vânătorului este iubirea de natură. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a lua”: a lua ochii. În concluzie. 9. În textul de mai sus. 10. „îşi pironi privirea”. Câmp semantic al “ploii”: apa.7. Expresia “îl cârpi pe Niculae” înseamnă lovitură. care sugerează amurgul în relaţie directă cu sufletul călătorului. Câmpul semantic al “vânătorii”: “vânătorească”. “vulturi” 4. Moromete rupe o bucată de mămăligă şi întinde în fasole. Comparaţia din ultima frază. „aşa de bun”. “a râni”. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a sta”: „ a sta de veghe”. Îl minte pe Paraschiv („Eu credeam că e rece”) cu un aer „naiv”. prin prezenţa cuvintelor “noptatic” şi “suspinare”. Gheorghe?”.Hai. Gheorghe? A. Ilie Moromete este tipul ţăranului mucalit. care reiese indirect din atitudinea lui. ironic al personajului. cu fruntea lui bombată şi cu ochii feriţi sub arcade puternice şi drepte.semnul întrebării şi semnul exclamării au valoare stilistică. „Ce. a doua virgulă delimitează adverbul afirmativ “da”. „grumaz”. Moduri de expunere: naraţiunea. sau cu care nu avem o relaţie apropiată. După cum spune Odobescu. Fetele încep să râdă în hohote şi Niculae. începe să dea din picioare. replica unui personaj. respectuos.”ţârâitul greierilor”. arătându-l pe Paraschiv cu degetul. Alexandru Odobescu realizează o descriere a naturii prezentată aşa cum apare ea la apusul soarelui. omniscient (heterodiegetic) şi omniprezent. nu e bine de trăit?” 8. care nu simte însă durerea. care reliefează lăcomia şi lipsa prezenţei de spirit a lui Paraschiv. Disimularea este o trăsătură definitorie a protagonistului. epitete (“farmecul tainic”. că ar putea trăi şi o sută de ani. Ilie Moromete. Varianta 76 1. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre politeţe: „Politeţea este o pudoare şi o necesitate de distanţă. „ A. 3. 5. Reacţia descrisă de narator este comică şi stârneşte râsul: „ochii i se beliră” şi „scoase un răcnet”. Este stăpân pe sine şi ştie să-şi controleze reacţiile. a lua parte. Naratorul relatează întâmplarea la persoana I. 4. “vânatul”. Totodată. faptul că întotdeauna se lăsa purtat de gândurile sale. o purtare manierată. ”slaba suspinare ieşită din sânul obosit al naturii”). El este un om obişnuit.”murgul-serei începe a se destinde”. precum şi cei suri al căror cioc ascuţit şi aprig la pradă”: adjectivul „vulturii cei falnici“ sugerează măreţia acestor păsări maiestuoase şi impunătoare. aşa e!”. care îşi reprimă cu efort durerea pentru ca şi Paraschiv să se ardă cu fasolea fierbinte. mamă. relevată indirect prin atitudinea sa contemplativă. Modul de expunere folosit de autor este descrierea. trebuindu-i „cel puţin o secundă în plus ca să vie aproape şi să înţeleagă ce-i spuneai”. Paraschive. iar Catrina îi cheamă la masă. apanaj al oamenilor educaţi. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul obiectiv şi omniscient (heterodiegetic) şi naraţiunea la persoana a III-a 7. În ultimul alineat al textului. “susur noptatic se înalţă […] ca o slabă suspinare…” relevă. o necesitate de distanţă. El nu bea apă şi. “vânătoare”. Semnul întrebării indică propoziţia interogativă şi semnul exclamării finalizează propoziţia exclamativă. „mămăligă”. trăsătură evidenţiată prin caracterizarea directă făcută de autor „ el se stăpâni”. politeţea poate fi privită atât ca un comportament ales. cu toată forţa. nori.. le întreabă calm pe fete de ce nu au spus că nu au încălzit fasolea. 5. Varianta 77 1. din care cauză se arde cu fasolea fierbinte. 10. deoarece politeţea denotă atât o decenţă comportamentală izvorâtă din respectul pentru persoana cu care relaţionăm. „a sta să cadă”. atitudinea politicoasă poate deveni un scut în relaţiile cu persoanele pe care nu le vrem foarte aproape de noi. de asemenea. Acesta îl plesneşte pe Niculae. da.formule populare. naiv. Oralitatea stilului: . Valoarea expresivă a două adjective din fragmentul: “vulturii cei falnici cu late pene negre. Derivate: “îngrijorarea”. care sugerează eşecul vânătorilor. un bărbat de „peste şaizeci de ani” (autocaracterizare-monolog interior) este descris în mod direct din punct de vedere fizic: ”[…] chipul osos. tu ce faci acolo?!”:. 3.Când a plecat Marius? .prezenţa cuvintelor şi expresiilor populare. Naratorul este obiectiv. ci şi toate celelalte întâmplări prin care trece pe parcursul acestei experienţe. “bumben”. vânătorul este fermecat de .”. Mama îl ceartă pe Niculae pentru că nu o lasă în pace şi îi spune să stea cuminte. orale: „amesticătură”. 2. expresia “cu atâta sete” redă nesaţul cu care l-a lovit. “reîncepe”. Enunţuri cu semnul întrebării:. ”sunete uşoare şi nedesluşite”).folosirea dialogului („. venind cu o tigaie de fasole care părea rece şi închegată. autorul asociază acestei atmosfere farmecul tainic al singurătăţii care creşte şi mai mult în sufletul călătorului impresionat de acest decor. Odobescu foloseşte o varietate de procedee artistice . realizând ce a făcut tatăl său.cele două virgule marchează vocativul substantivului “mamă”. „ici”. „a sta degeaba”. “ceapă”. Pentru a accentua această comuniune a naturii cu solitudinea umană. locuţiuni şi expresii populare ( „se făcu roşu la faţă”. Mai întâi. Privirea sa îndreptată „mereu în zarea câmpiei” evidenţiază detaşarea faţă de cei din jur. acesta conturează atât cadrul natural în care se desfăşoară vânătoarea. Vânătorul nu iubeşte numai vânătoarea în sine.2.construcţii interogative – „Dar ce-i faci firei?“. politeţea înseamnă pudoare. Paraschiv. a interogaţiilor („-Ce să fie rece?” ). pe când exemplul din text era o interogaţie retorică) 3.6. Oralitatea stilului este dată în acest text prin folosirea numeroaselor regionalisme. gândindu-se că vârsta n-ar fi o problemă. detaşare de problemele vieţii cotidiene. Figuri de stil: . creând ea o atmosferă melancolică. picături. lichid. cât şi portretul vânătorului. fiindcă poate fi percepută ca un comportament sobru. adjectivul cu valoare stilistică de epitet antepus. a exclamaţiilor ( „. 8. 6. naratorul omniscient observând cu obiectivitate şi descriind cu precizie reacţiile şi comportamentul batjocoritor. încât îi dau lacrimile. “nestatornică” 2. fiind narator-personaj în textul dat şi se adresează. nu e bine de trăit?”. din romanul “Moromeţii” de Marin Preda: Membrii familiei Moromete se află la seceriş.4. “nedesluşite”. îl imită pe tatăl său şi ia fasole din tigaie. imagini vizuale: “soarele se pleacă”. figuri de stil. La început mama nu înţelege ce se întâmplă. Moromete ii spune să bea apă şi mărturiseşte. „dumicatul”. a-şi lua zborul.linia de dialog introduce vorbirea directă.[…] se trăseseră mult în orbite”. reuşind să aducă situaţiile în favoarea lui.” se manifestă atât persoana I cât şi persoana a II-a singular. dar totul a fost rostit încet. descrie penele prădătorilor. 10. Astfel. dar după aceea le spune că de abia a luat tigaia de pe foc. O altă sursă este comicul de situaţie. dar imediat ţipă şi se enervează. Comicul de caracter se distinge din disimularea şi jocul teatral ale lui Moromete care-l păcăleşte pe Paraschiv şi-l ridiculizează în faţa fraţilor lui. adică i-a dat o palmă. bea apă”). unui alter-ego sau altui personaj imaginar.epitet personificator. păstrându-şi cumpătul. a se lua cu vorba. dar şi dorinţa de a menţine o anumită distanţă sufletească faţă de respectiva persoană. „a sta de vorbă”. „îl cârpi” ). Registrul stilistic popular se defineşte prin fraze cu sintaxa simplă („Mama nu inţelegea. 9. monolog interior. în opinia mea corectă. că el credea că e rece. Vânătorul stă la pândă cât mai nemişcat. Tema monologului interior al lui Moromete se referă la nesiguranţa vieţii asupra căreia cugetă. „sâcâită”.5. dar şi ca un mijloc de a menţine distanţa faţă de cei care nu ne sunt agreabili. Cele două notaţii „cu o înfăţişare de nepătruns şi nu prea tare” şi „mărturisi el naiv” conturează cu mai mare acurateţe portretul lui Ilie Moromete. care face haz de necaz. lacom şi absent.lea Rezumatul textului de la Subiectul I. la persoana a II-a. „boabele”. „cu o înfăţişare de nepătruns”. rece faţă de cei cu care intrăm în contact. Subiectul al II .”când soarele se pleacă spre apus” este o metaforă personificatoare. Două particularităţi ale oralităţii: . aşa e!” Prima virgulă marchează vocativul substantivului Gheorghe în propoziţia interogativă. „Uită-te la mine”.La masa!”). cu care are un schimb de păreri asupra principiilor vânătoreşti 9.“pasărea vicleană” .

. În structura “Amurgul începuse a se ridica din adâncuri…”. cum atât de convingător afirma Tudor Vianu. care se percepe astfel în ochii şi gândurile unui trecător. de nesiguranţă·. El menţionează până şi programul său de somn şi vestimentaţia sa de iarnă şi nu numai. În structura “Regalitatea solitară a femeii în faţa oglinzei”. În general. nu îl pasionează politica şi nici dansul sau jocul de cărţi. “abia apucă a se coborî”. satisface curiozitatea ieşenilor prin organizarea unei petreceri la prânz.imagine vizualặ. De exemplu. “nenumărate”. cucoane şi cuconiţe». Astfel se explică numeroase divorţuri care au loc în societatea contemporană şi te întrebi cum. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre om şi caracter: “O măsură sigură a caracterelor este sentimentul ce-ţi rămâne pentru un om după ce l-ai iubit: amiciţie sau dispreţ. 8. le-a dezvăluit amănunte din viaţa sa personală. “împrospătat”. “pârâu”. la care a invitat pe toţi “magnaţii” târgului: “bărbaţi.pe înserat. punctele de suspensie au rolul de marca o întrerupere în fluxul lecturii. Sunt de părere că orice reacţie. mod de a ne purta se supun analizei şi comentariului celor din jur. 5. “un sunet prelung şi jalnic de o aramặ sunătoare” -imagine auditivặ 6. deşi în copilărie a excelat la şcoală. se bărbiereşte de trei ori pe săptămână şi nu are o garderobă vastă. se desprinde cu siguranţă lipsa unei educaţii solide ori. Astfel. Varianta 79 1.B. înainte de plecare. în scurt timp nu mai rămâne nimic? Un al doilea argument ar fi faptul că. care evidenţiază sentimentele de admiraţie şi încântare a naratorului-personaj pentru tabloul naturii în amurg. Structuri lexicale specifice exprimării orale: . Convenienţe specifice scrisorii care lipsesc din text: localitatea. libertate nu înseamnă să faci orice.” (Titu Maiorescu. există o maximă de care fiecare ar trebui să ţină seama. sugerează emoţia puternică în faţa măreţului tablou al înserării. Figuri de stil: “pulberea de lumină roşietică” . construit prin: . respectarea normelor literare ale limbii. 9. fie dintr-un interes pentru persoana ta. foarte departe” repetiţia adverbului de loc compune o imagine amplă a peisajului. «Mă-nchin cu plecăciune» . nu a lipsit nimeni şi. Vianu – “Jurnal”) În ceea ce priveşte citatul din “Jurnalul” lui Tudor Vianu referitor la conştiinţa de sine. B. “regăsi” 2. «Mă bărbieresc de trei ori pe săptămână».B. Ideal ar fi ca baza comportamentului uman să fie învăţătura. detalii despre rude. Câmpul semantic al “vestimentaţiei”: «peptar de flanelă». Valoare expresivă a două adjective din enunţul: “Un sunet prelung şi jalnic de aramă sunătoare”. În concluzie. Arhaisme: “pre postilion”. “mesteacăni” 4. pe parcursul unei relaţii sentimentale. toate faptele trebuie să aibă o logică şi nimic ar trebuie să fie la voia întâmplării: subconştientul lucrează permanent. nu îi place nici să facă. Varianta 78 1. pot spune că sunt întru totul de acord. Un alt argument ar fi un exemplu din viaţa reală. Cuvinte derivate: “nerăbdare”. a descoperit “o reţetă” de a tempera curiozitatea locuitorilor din târgul de provincie şi. semnătura 6. domiciliul. Nu este religios. fie ca banalitate a vieţii. Puţini sunt cei care reuşesc să îşi folosească atât cunoştinţele acumulate în şcoală. comunică personal auditoriului principalele date personale. Câmpul semantic al naturii: “munţi”. prin utilizarea imaginilor artistice şi a cuvintelor cu sens figurat se conturează· imagini plastice în sufletul şi conştiinţa cititorului.expresii populare specifice vorbirii: “vreo nevoie îl sileşte a ieşi în ţinut”. dintr-o mare iubire care uneşte “pe viaţă” doi oameni. iar ca efect stilistic. popular. “răsfirat” # îngrămădit 2.metaforă· ce sugerează farmecul amurgului. Sens conotativ: *S-a ales praful şi pulberea de lucrarea ta. atitudine. el îşi face o succintă autobiografie: este din Iaşi. Subiectul al II -lea Text argumentativ despre conştiinţa de sine: “Noi suntem ceea ce faptele noastre sunt” (T. după ce s-a mânca şi s-a băut. sugerând totodată autoironia femeii. Personajul B. trăsăturile de caracter ale unui om. fără să ai control şi conştienţă. “valţ”. “gloata curioşilor” 5.a. noi toţi “suntem ceea ce faptele noastre sunt”. Varianta 80 1. iar analiza în profunzime a personalităţii este pasibilă de erori mai mari sau mai mici. Câmp semantic al “bijuteriilor”: “pendantivă”. orice îndrăgostit având tendinţa de a exagera însuşirile celuilalt. «brânză bună în burduf de câine». iar personalitatea să se formeze pornind de la principii solide. dar este atât de complexă. întrucât poţi deranja multă lume din jur. femei. mai rău. În susţinerea aceleaşi concepţii. ci să rămână în satul natal. Comicul de situaţie este ospăţul organizat de B. În concluzie. motorii. îi poţi aprecia calităţile şi defectele cu obiectivitate şi să constaţi în mod raţional că sentimentul ce rămâne după despărţire poate fi: prietenie sau dispreţ. “amurgul începuse a se ridica din adâncuri”. Perspectiva narativă este subiectivă. aceea că «Învăţătura îţi dă lumină. “lanţ”. cauzele fiind multiple. încât se subiectul este inepuizabil. “încungiură” 2. Comicul de situaţie şi comicul de limbaj. “mazurcă”. certitudinea valorii sale umane putând fi stabilită doar când percepţia subiectivă (a iubirii) s-a consumat şi rămâne exclusiv privirea obiectivă asupra insului ca atare. “Opere” I) Titu Maiorescu opina că un om poate fi evaluat din punct de vedere al caracterului numai prin prisma iubirii. pasiunile şi lipsa de interes faţă de politică. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul-personaj şi naraţiunea la persoana I. caracterul slab. Acesta este un exemplu de lipsă de caracter sau. Monologul adresat este modul de expunere dominant (pentru că întreaga scrisoare relatează discursul personajului B. această pasiune a sa. la care invită toată suflarea târgului pentru a le spune nişte banalităţi despre sine. Una fără cealaltă este inutilă. “sălcii”. deoarece. formula de adresare. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre învăţătură: “Învăţătura îţi dă lumină. Antonime: “cotigită” # dreaptă.B. B. Adjectivele “prelung” şi “jalnic” au valoare artistică de epitet dublu şi compun o imagine auditivă ce creează o stare de tânguire. dar nu te înalţi decât prin caracter” (Ovid Densuşianu. învăţătura fără caracter este ca pâinea fără cuţit. dar nu toţi ştiu să profit de cele învăţate. despre modul nostru de a fi. *Cine trece acest examen este boier! 3.B. În primul rând. babe. persiflante: «sunt holtei şi n-am de gând să mă-nsor/ Nu-mi bat capul de politică şi n-am nicio opinie». ghilimelele marchează gândurile trecătorului. Textul citat se încadrează în stilul beletristic.”. în momentul în care renunţi voit sau obligat la cineva. «galoşi blăniţi». deoarece în mod frecvent faptele vorbesc despre noi ş reprezintă totodată şi trăirile noastre exteriorizate. În altă ordine de idei. Este necăsătorit. “Opere I”) Sunt de acord cu afirmaţia lui Ovid Densuşianu. având ca argument comportamentul şi atitudinea acestuia.B. dar şi o stare incertặ. Comicul de limbaj este prezent în text prin folosirea unor expresii şi atitudini ironice. specifică stilului epistolar 8. lipsa voinţei şi a ambiţiei l-au determinat să nu urmeze un liceu. imaginea vizuală a soarelui la apus emană vrajă şi încântare. cred că se pot descoperi. Descrierea este principalul mod de expunere. repetiţii 10.imagini artistice: vizuale. 7. 3. Deşi s-au mirat de această poftire. 9. dar nu te înalţi decât prin caracter. întrucât numai astfel omul ar putea străluci cu adevărat prin forţa caracterului său. De altfel. 10. “departe.prezenţa figurilor de stil: epitete.B. “briliante”. nici să primească vizite. metafore. incapacitatea acelei persoane de a ţine cont de normele etice impuse de societate. B. de a gândi. “filigranat”. dans şi jocurile de cărţi. “moale” # tare. zgomotos sau gesturile sunt indecente.. mai ales aceia care confundă libertatea cu lipsa de civilizaţie: “Libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea celorlalţi”. starea civilă. «surtuce» 4. «frace».substantive în vocativ. ca să nu fie pus în situaţia de a auzi despre sine tot felul de scorneli. În concluzie. imens # limitat. toţi membrii unei comunităţi au şansa de a studia. auditive. 3. stă cu chirie şi trăieşte din venitul unei moşii. fete ş. “îngheţată”. atunci când comportamentul cuiva este strident. ca marcă a adresării directe: «Boieri. Am cunoscut de curând un agricultor care. impresia este dublată de părtinire. ”surtuce”. afirmaţia lui Titu Maiorescu nu numai că-şi dovedeşte valabilitatea. cum ar fi. “diamante” .) 7. mic. O altă calitate generală a stilului este corectitudinea. Folosirea frecventặ a imperfectului denotặ o acţiune începutặ şi neterminatặ. unde să continue munca pământului. cât şi cele desprinse din experienţele vieţii concrete. Faptele spun multe despre noi.momentele de singurătate pe care i le rezervă.» În primul rând. Consider că afirmaţia criticului are fundament real şi corect.

presupune profunzimi nebănuite şi se manifestă după legi numai de ea ştiute. atitudinea personajului sau naratorului.prezenţa neologismelor: “cinematograf”. sensul conotativ al afirmaţiei este la fel de adevărat. cântătoare. În concluzie. ore întregi. cu sugestie către tristeţea eului liric. apus = asfinţit. “surâd”. în care motivul romantic al stelelor participă direct la trăirile eului liric. sentimente redate de natura armonizată cu trăirile interioare ale poetului: “norii/ Lin se-mbină.4. pe când iubirea este un sentiment mult mai profund . 10. faţă de masă. “parada”. susţin cu toată convingerea afirmaţia istoricului Nicolae Iorga:”Poţi admira ce nu ai înţeles cu totul. oricât de bun ar fi. Expresii/ locuţiuni care să conţină cuvântul „soare”: a fi soarele cuiva. idee ilustrată de epitetul “copacii seculari” şi metafora “coroane-n veci nepieritoare”. Spre exemplu. cu puternice rezonanţe metaforice: “Cercei din pietre alese cu ape minunate. luminile mari păreau abia cât nişte briliante. “invizibil”. Mi-era drag ca lumina ochilor. dumbravă şi pădure”. a-i lua faţa. firească. 4. “Luna” este un motiv romantic tipic eminescian. prin detaliul îmbrăcămintei şi a bijuteriilor 8. teamă.”. Totodată. faţă-n faţă. În al doilea rând. care se deosebesc prin modalitatea de manifestare: admiraţia presupune o percepţie detaşată şi exterioară. aceasta este cât se poate de corectă: un atlet. trebuie să fie realist. care alcătuiesc natura terestră. fiind astrul tutelar şi martor al sentimentelor poetului.” (Nicolae Iorga) Părerea mea este că. Imaginea vizuală ”Aleea e-n apus de soare” capătă valenţe hiperbolice.Verbele la imperfect -”se legăna”. Oricât se va strădui. Iubirea implică admiraţie şi presupune cunoaştere totală. faţă bisericească.”Un galonat”. 3. înlocuieşte vocala „î” din cuvântul „în” şi menţine măsura versurilor de 8-9 silabe. În strofa a cincea. scăpărau două scântei uriaşe în urechile ei”. 7. care permanentizează admiraţia emoţională a poetului. scurgându-şi lumina uneia în alta într-o singură lacrimă orbitoare e străluciri. a fi de faţă. Semnificaţia unei figuri de stil în strofa a II a: epitetul „paşii solitari” sugerează sentimentul de solitudine care domină eul liric şi îl face să se simtă nefericit într-o lume superficială. ambele fiind motive romantice tipic eminesciene. 3. precum şi verbele la prezent “scotoceşte”. “se ducea”. În cele două strofe sunt prezente imagini vizuale şi motorii: “Lin prin iarbă scotoceşte / Apa-n prund şi-n pietricele”. Varianta 82 1. trebuie să sesizăm timpul potrivit pentru a reuşi şi pentru a nu pierde timpul preţios pe care nu îl căpătăm înapoi. „mi”(mei).tristeţea şi solitudinea. 2. mă simt atât de singur!”. nu aud şoapte. dată de versul-refren care accentuează şi tema poeziei şi care este specific poeziei cu formă fixă numită rondel. sugerând totodată şi lumina ei misterioasă care proiectează difuz contururile lucrurilor.“ umbre negre” – epitet cromatic. nu mai devreme. sunt umanizate “şi-s cu neguri îmbrăcate/ Lac. entuziasmul este un sentiment care se poate dobândi destul de uşor. “lacul. Antonime: se îmbină ≠ se dezbină. “rouă”. percep.exprimă o acţiune începută în trecut şi neterminată. care compun cadrul natural. şi vor sprinta mai mult ca să nu fie ajunşi. deoarece contemplarea naturii se concretizează prin descrierea peisajelor: . Pe de altă parte. centenari 2. Derivate cu sufixe: frunziş.”. în spate. Mărci lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric:. 9. Atât iubirea cât şi admiraţia sunt sentimente umane pozitive. . ce încântă auzul şi este proprie poeziei. Răsfrângerea amurgului în sinele poetic sugerează veşnicia naturii. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre punctualitate: „Nu foloseşte la nimic alergatul. în care totul este artificial şi toţi îşi orientează viaţa în funcţie de posibilităţile materiale. 8. Imagini vizuale:”Înapoi. dacă cineva doreşte să devină un pianist profesionist. Manuela 9. În strofele a patra şi a cincea se îmbină armonios natura terestră -“apă. Spaţiul cosmic este conturat prin cadrul nocturn. un omagiu” sugerează reacţia unui trecător la vederea femeii frumoase şi elegante.“linţolii de zăpada” – metaforă .cu spaţiul cosmic -“stelele”-. se dezbină”. “lungind” umbrele lor negre. 8. tristeţe.teama. a cărui prezenţă este semnalată de interogaţia retorică: “Oare ce-or surâde ele?”. afirmaţia „Nu foloseşte la nimic alergatul . cea care dezvoltă sentimentul. “Florile surâd în taină”. permanentizarea comuniunii om-natură 6. ţinând cont de cele precizate mai sus. iubirea şi admiraţia se pot dobândi diferit. Particularităţi ale limbajului cult: . tristeţea eului poetic. 10. care creează un personaj principal feminin. „Rondelul coroanelor nepieritoare”. Prezentul etern (gnomic) al verbului sugerează veşnicia naturii. “prund” 5. seculari = străvechi. care necesită timp şi multă dăruire. trebuie să porneşti la timp. trebuie să porneşti la timp” este întru totul adevărată. O funcţie a descrierii este realizarea portretului personajului principal. spre deosebire de iubire. atletul întârziat nu va ajunge în faţa plutonului. Structura “ Maiestatea –Sa banul” se referă la conceptul care guvernează lumea :banul.verb la persoana I:”simt”. deoarece performanţa presupune “să porneşti la timp” în cursa artei. “Un surâs dispreţuitor strivea gura fără a-i strica arcul subt voaleta scurtă care abia apuca buzele. Tema naturii. a sta cu burta la soare. scânteietoare.” 6. În concluzie. Perspectiva din care este făcută descrierea este obiectivă şi aparţine autorului. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Poţi admira ce nu ai înţeles cu totul. În primul rând. amurg. trebuie să profităm de orice şansă ivită la timpul potrivit. luând afirmaţia ad literam. iubirea este un sentiment mult mai complex care necesită mai mult timp pentru a se dezvolta. Când ne stabilim adevăratul ideal. dumbrava şi pădurea”. să ne gândim dacă într-adevăr avem şanse să ajungem unde ne dorim sau nu. cu gestul lui aiurit. 10. pentru că ei îl vor şti acolo. “orgoliu” . a rămâne cu ochii în soare. dar nu poţi iubi decât ce ai înţeles bine. soare cu dinţi. motivul lunii 7. cratima leagă două cuvinte pronunţate fără pauză. Titlul poeziei “Luna iese dintre codri” este o imagine vizuală şi motorie care ilustrează un fenomen al naturii şi momentul înserării. cromatica roşietică a apusului fiind imaginată ca “flăcări tot mai tari”. trebuie să se apuce de studiat şi să repete zilnic. compune tabloul pădurii în amurg. Atât în titlu cât şi în textul poetic sunt îmbinate cele două planuri: planul uman-terestru reprezentat de “codri” şi planul universal – cosmic reprezentat de “lună”. dar nu poţi iubi decât ce ai înţeles bine” Varianta 81 1. aşa cum îl numeşte Manuela. dumbravă şi pădure”. Când încercăm să obţinem ceva. este responsabilul pentru “stofele mlădioase” şi “nenumărate giuvaeruri” pe care le poartă. Figuri de stil în versurile “Zugrăveşte umbre negre/ Pe linţolii de zăpadă”: . Câmpul semantic al “apei”: “lac”. Se remarcă muzicalitatea interioară a versurilor. după cum spune şi Nicolae Iorga. incapabilă să-l înţeleagă.neliniştea. nu ar reuşi să recupereze un avans al concurenţilor dacă nu ar porni odată cu ei. a căuta pete-n soare 5. compunându-i o imagine de “regină scoborâtă din landaurile ei superbe” şi admirată de trecători. Sinonime: solitari = singuratici. Manuela. Verbul la gerunziu “suind” din strofa a doua a poeziei exprimă mişcarea continuă a astrului tutelar al Universului. 9. dar se poate pierde tot atât de uşor. îmbinând planul terestru cu cel cosmic. Iată de ce voi aduce argumente în favoarea afirmaţiei lui La Fontaine: “Nu serveşte la nimic alergatul. Banul guvernează o lume rece şi dură. nepieritoare 4. de la o vârstă fragedă. “aşteptau”. Cadrul nocturn intensifică aceste sentimente: “Stelele palid tremurânde/ Ard prin negurile sure”. simt = observ. Expresii/locuţiuni cu substantivul “faţă”: a face faţă cuiva. în funcţie de context 5.pronume la persona I: „mi”(mie). acţiunea. 6. prelungindu-se la nesfârşit starea. Semnificaţia enunţului “Îi aduse. “tăia” “strivea”. “Înfăşat în întuneric/ Eu nu văd. nu mai târziu. Sosirea nopţii exprimată în titlul poeziei îi provoacă eului liric starea de nelinişte. Ultima strofă a poeziei macedonskiene. ceea ce ilustrează participarea afectivă a naturii în concordanţă cu singurătatea. În strofa a patra predomină personificarea naturii: “Lin prin iarbă scotoceşte/ Apa-n prund şi-n pietricele”. Sens conotativ “lumina”: Lumina razelor unei noi iubiri îmi încălzeşte sufletul. motivul pădurii. O particularitate a stilului este armonia (muzicalitatea) dată de sonoritatea caldă. În structura „e-n”. “Stele palid tremurânde/ Ard prin negurile sure”. Poezia “ Luna iese dintre codri” aparţine romantismului. trebuie sa porneşti la timp”. 7. faţă acră. Valoare expresivă a timpului prezent în versul: ”Mi-aşterne umbra sub picioare”. Admiraţia este un sentiment care se poate dobândi în urma unei fapte bune sau în urma unei reuşite care a surprins sau a bucurat persoana respectivă. “Ah.”(La Fontaine) Orice ne-am propune în viaţă.fraza amplă. Tema naturii.

În concluzie. pentru nimic în lume. Tudor Arghezi susţine aceeaşi idee a rădăcinilor strămoşeşti şi a viitorimii în poezia “Testament”. Dacă ne privim în acest moment. coordonate copulativ prin juxtapunere. Elementele de prozodie sunt reprezentate de rima încrucişată şi măsura versurilor de 9-10 silabe. de lucruri uimitoare decât sufletul unei femei. Un exemplu edificator ar fi Otilia din romanului lui George Călinescu. fiecare catren reprezentând o definiţie a iubirii: iubeşti când eşti învăluit de bucurie sau de tristeţe. când ţi-e lumea mai dragă 4. altă percepţie. care explică cine sunt “eu”. *M-am enervat şi i-am spus totul verde-n faţă despre caracterul lui. procedeu prozodic numit ingambament. Rolul virgulelor în prima strofă:. 8. evident descendenţii sunt aceia care îl formează. *A început să plouă cu bani peste el. Desigur nu pot afirma că este greşită şi nu o pot contesta. deschide drumuri. a se avânta = a se repezi. Prin frumuseţea ei. Prin urmare. “mea”. se adresează receptorului operei lirice. un film istoric despre Ştefan cel Mare se bazează pe adevărul istoric. tânărul simţea că-i luase inima foc. Expresii/locuţiuni cu substantivul “lume”: om de lume. artistică despre voievodul moldovean. Titlul poeziei „Iubire” de Lucian Blaga sintetizează. a realiza. Eroina este întocmai tipul feminităţii. iar dacă ne gândim la viitor. Substantivul „iubire” este nearticulat.verbele la persoana I “sunt”. bărbatul acela este totuşi verde. un mister al sufletului omenesc. astfel că moartea nu reprezintă un capăt. Nu consider că o familie trebuie să fie alcătuită numai din persoane care sunt rude.“luna iese dintre codri”. . În primul rând. 9. Eul liric face referire la cei trei navigatori şi exploratori ca simboluri ale strălucirii existenţe umane (”cer cu doi sori”). un amestec fascinant de candoare şi siguranţă de sine. concentrează întreaga concepţie a poetului despre acest sentiment. un alt înţeles. iar prin urmaşi în viitor. 4. Varianta 83 1. ci altă poveste”. Tema iubirii. 7. Tema vieţii şi a morţii.lea Text argumentativ despre familie: “Prin familie viaţa individului se eternizează. . de a transmite sentimente receptorului. urmat de linia de pauză. străinul. aceea că “nu există în largul lumii un drum mai plin de emoţii.”. Familia a căpătat. “să nu mă suprim”. Magelan şi Nansen. *Deşi are părul grizonant. o femeie este foarte sensibilă şi emotivă. ea reprezintă atât trecutul. Dacă laşi borcanul desfăcut. ci reprezentarea frumoasă a unui lucru. Strofa a patra a poeziei „Iubire” de Lucian Blaga începe. a-şi lua lumea în cap. dumbravă şi pădure”. printr-un şir de metafore transparente. unghiurile din care sunt evidenţiate . dacă ne gândim la trecut ne dăm seama că acesta este reprezentat de strămoşii noştri. “mi” . “aş fi mort”. Mărci lingvistice al prezenţei eului liric: . De exemplu. Repetiţia verbului „iubeşti” la începutul fiecărei strofe este un procedeu artistic numit simetrie sintactică (anaforă) şi are rolul de a evidenţia intensitatea şi profunzimea acestui sentiment înălţător. când eşti împlinit sau dezolat. 2. cu vremea. aş gândi la un loc trecutul.. ci. în care un rol determinant îl au metaforele vizuale. 9. cu verbul la persoana a II-a. ceea ce poate semnifica o generalizare asupra întregii lumi. Sinonime: suavă = gingaşă. mai ales prin faptul că artistul nu face referire la propriile trăiri. de lucruri uimitoare decât sufletul unei femei. Asemănarea cu elementele-simbol ale Universului este sugestivă prin ignorarea însuşirilor definitorii ale acestora. natura fiind în armonie deplină cu acest sentiment tocmai prin faptul că este noapte. virgulele delimitează atributul apoziţional “străinul”. 6. fiind rodul talentului. îmi păstrez opinia că. Subiectul al II-leaText argumentativ: ”Arta nu doreşte reprezentarea unui lucru frumos. evidenţiind înclinaţia sa către căutare. dar şi tuturor celor care au experimentat profunzimea acestui sentiment. S-a îndrăgostit imediat de ea.” (Camil Petrescu) Sunt de acord cu afirmaţia lui Camil Petrescu. Camil Petrescu a făcut o afirmaţie general-valabilă în orice epocă sau societate. sunt de acord cu afirmaţia lui Doumer. iubeşti când întreaga ta fiinţă realizează faptul că în viaţă eşti dominat de acest sentiment nobil. „Iubeşti”. Precum se cufundă în trecut prin strămoşii săi. de neprevăzut. o stare de beatitudine şi împlinire.în versul “Numai eu. înălţător: „doar inima este”. mai întâi de toate. „surâs al comorii” – personificare. ci. 6. aşa ia în stăpânire viitorul prin descendenţii săi. de a captiva. 3. ca şi celelalte catrene. după părerea mea. noi şi urmaşii noştri. femeia rămânând o enigmă. motivul timpului. însemnând că realitatea este transpusă imaginativ. mierea face floare. arta are rolul de a impresiona. „comorii” – metaforă revelatorie pentru iubire. de când e lumea şi pământul. astfel cred că poporul român este o familie. de-a lungul timpului. Sens conotativ al cuvintelor “foc” şi “verde”: *În aşteptarea iubitei. adică prin virgulă. . diafană. Iarna pictează flori de gheaţă la ferestre.pronume la persoana a II-a: “-ţi”. “noi”. motivul străinului/ călătorului. Subiectul al II-lea Text argumentativ “Nu există în largul lumii un drum mai plin de emoţii. fie în cinematografie. iar respectiva creaţie este doar reprezentarea frumoasă a acelei realităţi. destinele personajelor. 3. aceea că reprezintă principalul nucleu fără de care o societate nu ar putea exista. prezentul şi viitorul. şi un popor poate fi considerat o familie. 10. „avânţi”. prin particularizarea propriilor aspiraţii şi prin autocunoaştere: “Numai eu. străinul”.” În primul rând. străinul. Mărcile lexico-gramaticale ale eului liric prin formele de adresare directă: . de neprevăzut. când lupţi pentru a învinge greutăţile. Polisemia cuvântului “floare”: De ziua mea am primit o floare în ghiveci. metaforizat. ce semnifică faptul că urmează o explicaţie: „Iubeşti – când simţiri se deşteaptă/ că-n lume doar inima este”. făptură = fiinţă 2. Cel mai concret exemplu prin care se poate demonstra acest lucru este fiecare dintre noi. cu predilecţie trăirilor interioare intense care sunt în perfectă armonie cu peisajul naturii. pur.pronumele la persoana I: “eu”. „faci”. În concluzie. De altfel. ci un început. Frumuseţea spirituală este eternă şi aparţine Cosmosului. Figuri de stil: „sumbre vâltori” – epitet în inversiune. acordă o importanţă deosebită sentimentelor. “participăm”. fără să facă distincţie între fapte mai mult sau mai puţin semnificative. dar creaţia imagistică este o reprezentare “frumoasă”. adică păsărea fără aripi.” (Paul Doumer. fie în literatură. e marea trecere către o „altă poveste”: „că-n drumuri la capăt te-aşteaptă/ nu moartea. către călătorie în cunoaştere: Columb. De aceea. cuvântul “familie” şi-a pierdut adevăratul simbol pentru omenire. Ultima strofă ilustrează această trăsătură pentru că poetul se simte singur. iubirea este revelatoare. Alternanţa “noi” .” ( Kant) Sunt de acord cu afirmaţia marelui filozof. Totodată. realizăm că marcăm prezentul. “Enigma Otiliei”. Polisemia verbului “a ploua”: *Plouă continuu de trei zile. cămila fără cocoaşă. “te”. pentru că era frumoasă foc. Imaginarul artistic este modul de percepţie a lumii înconjurătoare de către orice artist. Versurile sugerează o autoportretizare spirituală a eului liric. “Lin prin iarbă scotoceşte/ Apa-n prund şi-n pietricele”. Titlul se regăseşte pe parcursul întregii poezii. e o treaptă către o altă viaţă. dar şi al efortului depus. 5.marchează o enumeraţie de propoziţii eliptice de predicat. de râsul lumii. sugerând unicitatea eului liric în condiţia generală a umanităţii (”singura viaţă mare/ la care noi participăm”). a se deştepta = a se trezi. Anacolut: “Numai eu. „ţii”. Locuţiunea conjuncţională “ca şi cum” are rol comparativ şi sugerează contopirea eului liric cu natura universală 5. Varianta 84 1.verbe la persoana a II-a: „Iubeşti”. 10. o operă estetică izvorăşte din sensibilitatea artistică a creatorului său. fie în pictură.-/[…]/ amintirea lor mi se dăruie pentru totdeauna” (ar fi trebuit: Numai mie amintirea lor mi se dăruie). “Cartea copiilor mei”) Dacă ar fi să găsesc o definiţie pentru cuvântul “eternitate”. însă cred că. Caracteristici ale neomodernismului: – ambiguizarea limbajului artistic. în care cuvântul-material specific liricii stănesciene defineşte sinele poetic. prezentul cât şi viitorul oricărui individ. De aici pot deduce că şi viaţa mea se eternizează prin strămoşi în trecut.manifestarea reflecţiei filozofice. Ea reacţionează în toate situaţiile sentimental.“eu” ilustrează relaţiile de opoziţie între condiţia umană în general şi identificare sinelui poetic. 7. în care eul liric se integrează până la identificare: “cer cu doi sori/ şi nor care plouă pe mare…”. “Şi-s cu neguri îmbrăcate/ Lac. între sentiment şi raţiune. „bălaiul surâs” – epitet în inversiune. “îţi”. Niciodată nu ştii ce-i în sufletul unei femei şi de aceea ea este mereu surprinzătoare. 8. sugerând o exaltare a spiritului.scrierea cu literă mică la începutul unor versuri din poezie sugerează continuitatea ideilor exprimate anterior. familia înseamnă strămoşii. Subiectul al II.

metafore (”beteala lunii pline”. călătorii cum nu-mi fusese dat nici să visez… omul vorbea”. aşa cum dragostea pentru natură l-a inspirat pe Mihai Eminescu şi l-a legitimat ca poet original şi genial. atunci când cineva are o înclinaţie atât de puternică pentru muzică. Semnele de punctuaţie în enunţul: “Dar încântarea începuse: omul vorbea…”: două puncte marchează explicarea cauzei care declanşează încântarea naratorului pentru povestirea personajului. încât să ţi se facă sete.povestitor talentat: “stăpân pe meşteşugul de a zugrăvi cu vorba.” . o creaţie trebuie să atingă sensibilitatea celui ce o vizualizează. Imagine vizuală: “vântul toamnei spulberă troiene ruginii de frunze”. Varianta 86 1. ca să arunce lumina în evantaie pe trotuar […]”: . aceea că “Orice dragoste care duce la creaţie îşi dobândeşte legimitatea. dar aceasta “nu-i aduce aproape nimic” pentru că localnicii nu cumpără. multe dintre ele fiind memorate şi recitate. Tipuri de narator: . este un “om întreprinzător”. prin consecvenţa cu care aplică în practică propriile principii. *În post nu ai voie să mănânci nimic de dulce. încât să fie dominat de pasiunea respectivă. Astfel. care-ţi crea o stare de relaxare. creându-i o înălţare. o emoţie. a zugrăvi = a contura. idee ilustrată cu o confesiune la persoana I. imagine olfactivă: “mireasmă florilor de oleandru se aşternea amară” 6. reuşeşte să creeze un produs artistic şi să dobândească astfel “legimitatea” în acel domeniu. imagine auditivă: “un lung freamăt se înălţa ca o rugăciune. motivul creaţiei artistice 7. cuvânt format prin compunere: “bele-arte”. 8. am o piatră pe inimă. astfel încât ele să reflecte lumina pe trotuar şi să atragă astfel privirile oamenilor.” Fragmentul ilustrează în principal harul povestitorului de a crea imagini vizuale puternic. Sinonime: agale = încet. în care este cuprins de vraja vedeniilor. îi învaţă poeziile.diverse aspecte sociale. Mai întâi. 8. o bogăţie spirituală. “înşiruite” . călătorii cum nu-mi fusese dat nici să visez… omul vorbea. necunoscut.imagine vizuală: “lumina în evantaie pe trotuar” (metaforă) 6. comparaţii (”un freamăt […] ca o rugăciune”) . Oglinzile au fost. dar care a avut parte de multe eşecuri. “am crescut” 10.narator-personaj. aduc următoarele argumente: În primul rând.punctul atestă finalul enunţului.figurile de stil predomină în text şi compun o imagine feerică a unui tablou din natură: epitete (”bogata ghirlandă”. banal. preocupare = ocupaţie. . mai ales că se îndeletniceau cu arta plastică. . cu dânsul am făcut în închipuire lungi călătorii. a număra = a considera. dans. “să visez”. În concluzie. 5. să-i transmită o stare. “strigă” şi fixează cadrul acţiunii. motivul oglinzii 7. năpădit 2.pronume la persoana I: ” noastră”. cu închipuirea.personificarea:”Alte oglinzi […] să arunce lumina. Tema: obiect de negoţ (masa cu oglinzi). “să trec”. profesor de modelaj la Şcoala de arte frumoase. . Un exemplu grăitor îl constituie Mihai Eminescu. Numele lui se înscrie în banalitate.epitet antepus: “lung freamăt”. imagine olfactivă: “mireasmă florilor de oleandru se aşternea amară”. introduce replica adolescentului: “. se desfăşura fermecătoare trâmba de vedenii. Imagini artistice în enunţul: “Alte oglinzi stau uşor înclinate. zare = orizont. ca şi cum ar trece pe lângă un copac de mult ştiut şi nemişcat de la locul lui” sugerează faptul că obiectul de negoţ devenise o parte din priveliştea oraşului. domnul Marteş. De asemenea. În concluzie.” În susţinerea opiniei. “-mi”. prin naraţiunea la persoana I: “eram”.. dar dacă îi urmăreşti o vreme constaţi că le . care. ceea ce face ca opera să aparţină esteticii şi nu documentului istoric arid.vizuale. Activitatea sa reprezintă comerţul cu oglinzi. în funcţie de opera respectivă. 10. “îşi prinde”. ci mai ales prin faptele lor. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre consecvenţă: “Oamenii nu se deosebesc atât prin ceea ce zic. “nobile flori”).linia de dialog: marchează vorbirea directă. “m-am născut”.imagini artistice: imagine vizuală: “vântul toamnei spulberă troiene ruginii de frunze”. culori etc. arta trebuie să impresioneze receptorul. tot aşa oricine creează din dragoste un produs artistic are parte de recunoaştere legitimă. dar mereu în relaţie spirituală cu simţirea poetică: “Floare albastră”. “Dorinţă”. cu dânsul am făcut în închipuire lungi călătorii. . emoţia contemplării naturii. Sinonime: străin = absent. cotropit = invadat. domnule Marteş.înzestrat cu o mare forţă de sugestie prin cuvinte: “găsea cu uşurinţă mijlocul de a însemna şi încă într-un grai a cărui deprindere o pierduse […]. Tema naturii. Tema naturii şi a iubirii este predominantă în lirica eminesciană şi creează emoţii unice în sufletul cititorului. şi studentul său. graţie căreia a creat numeroase poezii în care natura capătă diferite ipostaze. Cuvânt format prin derivare: ”nedumeriri”. la început. sugerând faptul că nu poate excela în meseria de negustor.narator omniscient şi obiectiv. veşnic îndrăgostit de frumuseţile naturii. marfa negustorului Ion Popescu. *De când am minţit-o pe mama.Este. “să cunoaştem” 4. Mijloace lingvistice pentru subiectivitatea textului: . grijă. Semne de punctuaţie: . 9. olfactive compun tabloul naturii “fermecătoare” pe care naratorul le percepe aievea. masa a devenit suportul pe care vânzătorul aşază oglinzile. . care se arătau foarte încântaţi de imaginea estetică pe care o compuneau acestea. asemenea copacilor pe care oamenii se obişnuiseră să-i vadă zilnic în acelaşi loc. de mai bine de un secol. distras. rolul artei este de a sensibiliza sufletele oamenilor prin reprezentarea artistică a unui lucru.virgula indică vocativul “domnule Marteş” . Varianta 85 1. emoţionându-l. contemplarea faţă de întâmplarea ce-i stârnise interesul.comparaţia “un lung freamăt ca o rugăciune” compune o imagine auditivă care exprimă ideea că splendorile naturii se înalţă până la valenţe divine. Imaginile artistice . îndeletnicire. Semnificaţia figurilor de stil din enunţul: “Un lung freamăt se înălţa ca o rugăciune”:. Caius discută despre “Masa cu oglinzi”. punctele de suspensie sugerează reflecţia. cu timpul. Comparaţia “localnicii trec pe lângă masa lui fără să cumpere. auditive. Subiectul al II-lea Text argumentativ : “Orice dragoste care duce la creaţie îşi dobândeşte legimitatea.”(Lucian Blaga) Sunt de acord cu afirmaţia exprimată de Lucian Blaga. Sens conotativ: “oglindă” şi “piatră”: *Se spune că ochii sunt oglinda sufletului. “deodată” 4.verbe la persoana I: “plecăm”. 3. lent. a creiona. de a îmbogăţi spiritual şi nu de a reda efectiv un obiect ce nu reuşeşte să transmită nimic sau să emoţioneze. Cele două personaje. Comentarea fragmentului: “Ca în puterea unei vrăji. printr-o comparaţie despre vraja de care se simţea cuprins: “nu-mi fusese dat nici să visez”. “puhoiul de lumini poleia noroiul”). să dea senzaţia că faci o călătorie împreună cu el. aievea. Astfel. natură. 2. cufundându-se într-o visare. Fascinaţia jocului de lumini emanat de oglinzile negustorului constituie un farmec aparte. 3. există foarte mulţi oameni care perorează norme morale şi par intransigenţi în aplicarea lor. Înaintea ochilor mei. Ion Popescu. de care profesorul şi discipolul se arată foarte interesaţi. imaginaţia negustorului a creat “mai mult combinaţii de jocuri cu oglinzile decât negoţ”. Ca în puterea unei vrăji. Tocmai de aceea el face acum “mai mult combinaţii de jocuri cu oglinzile decât negoţ”. “Sara pe deal”. fiorul. Caracteristici ale descrierii: . Plăcinta cu mere nu este atât de dulce. “plecam”. “privi”. cât prin ceea ce fac” (Mihai Eminescu) Sunt întru totul de acord că oamenii se diferenţiază nu atât prin ceea ce spun. creează imagini atractive pe trotuar în locul vânzării. 9. o reflecţie. obişnuit = firesc. dar. Polisemia cuvântului “dulce”: *Fetiţa de atunci avea un zâmbet dulce. Negustorul. prin naraţiunea la persoana a III-a: “se ridică”. 5. Însuşiri ale povestitorului: . se bucură de fiecare dată când le aude cântate.

adjectiv: *Am primit un cadou ciudat. din “Pasărea şi umbra” de Sorin Titel: După ce Mitru îşi termină ţigara şi sfârşeşte de cântat. om de paie. Sens conotativ cu “glas” şi “lumină”: *Când a aflat că n-am fost la şcoală. păşind spre maturitate. teamă. om de ştiinţă. În concluzie. În pădure am ascultat glasul frunzelor uscate. Verbele la indicativ prezent din replicile bătrânului exprimă ideea de permanentizare a amintirilor din război. Se înţelesese din vorbele lor că era primăvară. vrea să-şi vadă visurile copilăriei realizate şi atunci este necesar să depăşească momentul melancoliei pentru că viaţa este scurtă şi plină de imprevizibil. a prinde de veste. sunt şi cei care mint cel mai mult. poate. *Cartea a văzut lumina tiparului la doi ani de la plecarea lui din ţară. Când ele revin în curte. Păşirea în viaţa de adult îi marchează adânc pe majoritatea adolescenţilor. focalizarea zero. dar totodată îşi doresc cu ardoare să-şi construiască propriul drum în viaţă pentru a se putea afirma aşa cum de multe ori au visat s-o facă în copilărie.încalcă fără să-şi dea seama şi acest lucru se întâmplă pentru că. e nerăbdător să se vadă cât mai repede eliberat de ea. totodată. însă. un om şi jumătate. e sfâşiat de melancolie şi totodată. în viaţă trebuie să te conduce după deviza “fapte. sunt de părere că fiecare adolescent. a bănui. nu de puţine ori. care se gândesc cu teamă că au ieşit de sub aripa ocrotitoare a tutorilor lor. sperând să-şi dea seama cine erau. De pildă. Mitru o recunoaşte pe cea mai tânără. iar stilistic. iar exprimarea bătrânului este spontană. e sfâşiat de melancolie […] şi. deoarece romanul său s-a dovedit a fi o oglindă pentru tinerii ce lasă în urmă dulcea lume a adolescenţei. Calitatea stilului: claritatea exprimării artistice în ilustrarea gândurilor şi sentimentelor personajelor. real. “să te sumeţeşti“. Ploaia se înteţeşte şi ele se duc în bucătăria de vară. De asemenea. “de ţi-e dat“. 5. melancolie. iar cuvântul “nemaiînţelegând” este format prin compunere 2. având în vedere argumentele menţionate mai sus. Dar mai presus de toate. În sprijinul acestei afirmaţii. tema timpului. cred că autorul “Adolescentului miop” este perfect îndreptăţit să facă această afirmaţie. “ciudat” . simte că lasă în urmă o parte din sine. 7. înainte de postul Paştelui. verosimil. 10.substantiv: *A luat un zece la română! . pentru că nu putea dormi şi urmărea ploaia. adolescentul intrat în starea de melancolie. cine ar înţelege ce vrei să spui?”. 5. redând acţiunea aşa cum o vede el.Perspectiva narativă este reprezentată de naratorul omniscient şi obiectiv. Atmosfera stranie din odaia în care zăcea muribundul Ion este sugerată de liniştea care se aşterne prevestitoare de moarte. tata a ridicat glasul la mine. Registre stilistice: limbaj colocvial şi limbaj popular 9. Având în vedere cele spuse mai sus sunt întru totul de acord cu afirmaţia lui Mircea Eliade:“Un adolescent care simte cum depăşeşte adolescenţa. 4. aduc următoarele argumente: În primul rând. puţin speriat de necunoscut. lumina în odaia în care zăcea Ion era aprinsă şi arunca în întunericul răsfirat de-afară o fâşie palidă. în timp ce privesc cerul curioase. de un galben murdar”. Tema războiului. însă faptele lor demonstrează profesionalism şi integritate etică. deoarece adevărul este. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul omniscient şi obiectiv. îţi creează probleme sau dezamăgiri. Motivul ploii. Sinestezie: “mirosul sărat al ploii. clară.din contră“. în fond. există şi persoane care nu fac atâta paradă de capacităţile lor profesionale sau de moralitatea lor. Schimbarea categoriei gramaticale: “zece”. iar după mai multe povestiri repetate. a istorisi 2. demnitatea şi concizia.substantiv: *Astăzi am avut ocazia să întâlnesc un ciudat în adevăratul sens al cuvântului. pentru că se gândeşte că Ion este pe moarte. faptul că ele sunt pe vecie întipărite în mintea şi sufletul personajului. . Aşadar. precum fericire. Alte calităţi ale acestui text sunt oralitatea. totodată. nu vorbe”. trebuie să fii vigilent. Ana şi Maria. înlocuit de amintirile pe care naratorul le păstrează în minte imediat după ce le-a povestit. Bătrânul susţine că povestirea unor întâmplări trecute este un mod prin care se pierde autenticitatea informaţiilor. Ghilimele marchează replicile celor două femei. prin interogaţia retorică se sugerează îndoiala bătrânului că amintirile sale ar transmite întocmai adevărul pe care-l trăise pe front. a-i prinde bine. Părerea mea este că atunci când vezi că cineva se laudă ostentativ. întrucât limbajul se compune din cuvinte şi expresii populare precum:“Apăi“. 7. semnul întrebării marchează sfârşitul unei propoziţiei interogative. refuz = împotrivire. a presupune = a crede. motivul amintirii. Varianta 88 1. Subiectul al II-lea: “[…] un adolescent. .numeral: *Am rezolvat doar zece variante la matematică. a face om (pe cineva). să vadă dacă va mai continua să plouă. care simte cum depăşise adolescenţa. respingere. lumina creează o imagine plăsmuită prin efectul cromatic definit de repetarea aceleaşi culori prin epitete diferite: “fâşie palidă” şi “galben murdar”. mirosul acela de iarbă crudă venind dinspre pădure” 6. “ba. nu trebuie să le povesteşti altora. am observat că oamenii care susţin cu ostentaţie că urăsc minciuna. naraţiunea la persoana a III-a. fluentă şi uşor de înţeles pentru diverse categorii de cititori. amintirea este complet denaturată. ei nu cred în principiile respective. Una dintre calităţile stilului prezentă în textul dat este simplitatea sau capacitatea de a folosi cuvinte accesibile care să exprime cel mai elocvent ideea susţinută. 4. deoarece de fiecare dată reţii numai ceea ce ai spus anterior şi treptat te îndepărtezi de adevăr. Cele două femei care se foiau prin curte nu-l surprind. o parte din viaţa sa şi atunci e copleşit de melancolie. e nerăbdător să se vadă cât mai repede eliberat de ea ca să-şi poată începe adevărata viaţă“. treptat. modul de expunere utilizat este dialogul împletit cu naraţiunea la persoana a treia. a prinde drag de cineva. 10. Registrul stilistic în care se înscrie textul este oralitatea. ca să-şi poată începe «adevărata viaţă». Cuvântul “nemişcat” este format prin derivare. a povesti = a relata. un fel de album de fotografii cu baterii. aceştia se dovedesc a fi diletanţi sau amorali şi. deci “Un adolescent care simte cum depăşeşte adolescenţa. Se miră. 6. este confuz. Secvenţa descriptivă: “Se aşternu liniştea. prin propriul filtru de gândire. Varianta 87 1. dezorientat şi. a i se părea. după cum se ştie. afirmaţia lui Eminescu este indubitabil adevărată. e sfâşiat de melancolie şi. În al doilea rând. fără să dea naştere la confuzii sau la interpretări echivoce. Locuţiuni cu substantivul “om”: om ca toţi oamenii. a prinde pasărea din zbor. motivul luminii. 8. e nerăbdător să se vadă cât mai repede eliberat de ea ca să-şi poată începe adevărata viaţă“. De fiecare dată când relatează o întâmplare. Pentru a păstra vii în memorie întâmplările. Expresii/locuţiuni cu verbul “a prinde”: a-l prinde pe Dumnezeu de picior. povestitorul subiectiv îşi pune amprenta asupra oamenilor şi faptelor. Bineînţeles că acestea sunt stări trecătoare pe care oricine le poate depăşi cu puţin ajutor din partea familiei şi a prietenilor care-i sunt alături. . a nara. în rândul cărora este proaspăt intrat. 3. Sinonime: adevărat = veridic. om de suflet. devenind atemporale 9. Femeile fac focul şi aşteaptă să se încălzească apa. 8. mai rămâne o vreme la gura podului. regret şi. Subiectul al II-lea Rezumatul textului citat la Subiectul I. În enunţul “[…] dar şi dacă ţi le-ai aminti. prin focalizarea zero sau “dindărăt” şi prin naraţiunea la persoana a treia. că nu le recunoaşte şi ascultă curios dialogul lor. precum şi monologul interior al lui Mitru 3. doreşte aprig să se debaraseze de acest sentiment negativ pentru a se putea afirma faţă de ceilalţi adulţi. Îl iubeşte ca pe lumina ochilor. De asemenea. om de nimic. a prinde (pe cineva) cu minciuna.” (Mircea Eliade) Fiecare trecere într-o nouă etapă a vieţii imprimă asupra oamenilor stări dintre cele mai variate. pentru că în cele mai dese situaţii.

Registru stilistic. Câmpul semantic al cuvântului “ambiţie”: voinţă. precum şi de peisaj. coboară pe uliţe şi se îndreptă spre Cavarna. 2. Două cuvinte/ structuri care aparţin registrului stilistic popular: . “valiză”. simţind nevoia de a se autoanaliza pentru orice iniţiativă. prima jumătate a secolului al XIX-lea.“căutătura”. acesta dezvăluind că era îndreptată spre el “cu ochii. Subiectul II Rezumatul textului dat la Subiectul I. bunăvoinţă. Într-o autoanaliză personajul-narator se îndoieşte de capacitatea sa de a fi în stare de aceeaşi dăruire totală atât de vizibilă la Ioana. definitivă. Perspectiva narativă: se defineşte prin naratorul obiectiv şi omniscient. “ ciubuc”. acest lucru nu înseamnă că ai devenit brusc un înţelept. “câteva zorzoane”. deoarece “să zicem numai că Păturică ar fi fost în stare să dea contemporanilor săi o dovadă strălucită că ea se realizează câteodată”. aflăm că Ioana este timidă. îi ajuta la lucrările lor şi le împlinea dorinţele”. cu gura. 7. ca fiind “un om extraordinar”. Andreea a luat notă maximă. Punctele de suspensie sunt folosite pentru a marca ezitarea şi dezorientarea lui Dragomir după comiterea crimei. 9. osebit. De aceea. înclinare. însuşire sugerată indirect de faptul că ea vine în întâmpinarea naratorului fără gesturi din cauză că “se apropiau şi alţii…”. menite să-l ajute în îmbogăţirea şi ascensiunea pe scara socială. vătaf. tăinuit. Inteligent şi ambiţios. Rolul proverbelor rostite de Păturică este unul mobilizator pentru sine însuşi. “ambiţios”. 9. Sinonime: căutătură = privire. “picătura găureşte piatra” 8. Apartenenţa fragmentului la categoria prozei realiste: . pe măsură ce omul înaintează în vârstă. naratorul reliefează duplicitatea şi viclenia personajului. înţelepciunea pe care o vinzi nu este în fapt nimic altceva decât înţelepciunea cumpărată. a se face = a se preface. vreme = timp. Afirmaţia: “făcu tot ce putu spre a deveni perfect în arta ipocriziei şi a perfidiei” ilustrează faptul că toate eforturile lui Dinu Păturică şi întreaga sa energie sunt direcţionate în desăvârşirea ipocriziei şi perfidiei.utilizarea detaliilor în firul narativ 10. “automobilul”. sub orice iniţiativă de a mea. nu propria ta experienţă. În primul rând. nu înţelege de ce e necesară plecarea din sat (”De plecare…”) 3. prin orice mijloace. întregul fragment reprezintă o autointrospecţie a naratoruluipersonaj. formulă artistică modernă specifică introspecţiei. 4. din care cauză nu conştientizează dimensiunea şi consecinţele faptei sale. Chiar dacă împrumuţi sau îţi însuşeşti ideile unor filozofi sau ale unor oameni de cultură. “am întors în minte”. va trebui să fie promovat în funcţia de director. o priveşte cu dragoste. acesta fiind confuz. “trenul”. propriile tale cugetări. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre înţelepciune:“Înţelepciunea este o marfă pe care cine o vinde a cumpărat-o. reflex. iar după ce pleca boierul. *Nu şi-a dat seama că a vorbit mult la telefon şi fără să vrea l-a lăsat bateria. poate fi considerată o marfă. “în curte”. sugerând tenacitatea în ambiţia de a parveni: “voinţa tare şi statornică învinge toate obstacolele”.“să te găteşti de plecare”. Atunci când simţi pe pielea ta urmările greşelilor. cu duioşie. Păturică este caracterizat în mod direct de carte narator. postelnic. idei. în care atitudinea şi mentalitatea ciocoilor este tipică pentru această categorie umană. *Pentru a se împlini din punct de vedere profesional. izbânzile şi eşecurile. surprind şi instinctul de a mă analiza”.prezintă fapte verosimile ale epocii. . 2. reflecţii. Figuri de stil. 7. Textul începe prin a prezenta împrejurimile traversate în timpul călătoriei cu automobilul şi în portretizarea Ioanei 6. cu siguranţă vei lua aminte data viitoare devenind astfel mult mai atent în luarea unor decizii. Comparaţia “schimbând culorile ca marea cea aşa de apropiată” sugerează viteza cu care automobilul traversează împrejurimile. ezitările şi cutezanţele te pot face să devii o persoană înţeleaptă. “turburate”. gânduri = cugetări. *L-am lăsat la şcoală înainte de a pleca la serviciu.“uite. 4. Scriitorul foloseşte persoana a II-a în al patrulea alineat deoarece simte nevoia unei confesiuni către cititor. cu mâinile. îmbrăcată foarte dezordonat.” (Nicolae Iorga) Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga conform căreia înţelepciunea. Varianta 91 1. . În concluzie. Încă de la apariţia personajului feminin. în cazul în care ajunge să fie vândută şi cumpărată. din faptele. După ce naratorul-personaj observă îmbrăcămintea Ioanei. Este evidentă afecţiunea Ioanei pentru narator. rustic = ţărănesc. (a conduce). 2. Oralitatea: cuvinte şi expresii populare: ”a se crăpa de ziuă”. Monologul se foloseşte deoarece textul este o confesiune scrisă la persoana I. . machiavelismul şi făţărnicia personajului: „îl făcea pe fanariot să-l creadă cel mai credincios şi devotat dintre servitorii săi”. capătă o concepţie mai amplă şi mai profundă asupra lucrurilor. Polisemia cuvântului “a lăsa”: *Mama şi-a lăsat copilul să iasă afară. (a uimi). Modul de expunere predominant este naraţiunea. 8. “ a se deştepta”. Registrul stilistic colocvial: “uliţe chinuite”. focalizarea zero şi naraţiunea la persoana a III-a. hotărâre. fără excepţiune. 3. Varianta 90 1. raportată la un moment din viaţa sa. Sinonime: chinuite = suferinde.viziunea este obiectivă. Indirect. * A lăsat caietul pe marginea biroului. oaspeţii sunt întâmpinaţi de Ioana.Varianta 89 1. cu toată carnea…. cu toate că intenţia ei fusese să o facă pretenţioasă. În mod direct. Un alt mod de expunere evident este descrierea. cea mai spontană posibilă. Câmp semantic al “călătoriei”: “pasageri”. . idee exprimată în poezia “În zadar în colbul şcolii”: “Ci trăieşte. Numai experienţa proprie de viaţă. Sensuri diferite ale cuvintelor “maximă” şi “a împlini”: *La examenul de limba română. perseverenţă. 4. se ducea la vătaf “şi-i făcea o mulţime de linguşiri”. zel 5. Metafora “urme de sânge” face trimitere la imaginea vizuală a lanurilor de grâu în care macii roşii fascinează privirea. scărei. care se bucură la vederea automobilului.ilustrează o anumită perioadă istorică. ascuns = pitit. chinuieşte şi-ai s-auzi iarba cum creşte”. “ciocoi”. Prin afirmaţia “Întotdeauna. registru arhaic: “feligenele”. Punctele de suspensie din ultima frază a textului simbolizează o pauză făcută de autor pentru a medita asupra fetei care-l “primea cu tot sufletul…”. fără gust. să reţină numai ceea ce îi poate folosi în setea de îmbogăţire. “Ioana” de Anton Holban: Automobilul părăseşte centrul Bazargicului. statornic. a omorî = a ucide. Portretul fizic al personajului este dezvăluit în penultimul paragraf. cu toate că pe unii nici nu îi cunoştea. Faptele sale scot în evidenţă. Sinonime: statornică = stabilă.”. înţelepciunea este un apanaj personal. ” se zice că”. diferitele peisaje având alte nuanţe cromatice. Indici de spaţiu: “în sat”.”. imaginaţie. deoarece autorul povesteşte o întâmplare din viaţa sa. însuşiri neapărat necesare unui personaj care doreşte să parvină. 10. autorul se simte intimidat de numărul mare de oameni care îi urează bun venit. împărtăşindu-i gândurile în mod direct şi conferind caracter de generalizare a stărilor emoţionale. fermă. rupt de realitate.“nu vreau să cază vina pe mine”. De altfel. pe frunte cu câţiva pistrui…. să ajungă “om mare şi niciun obstacol nu putea să-l abată de la această idee fixă”. era amabil cu servitorii. biruitor. Încântat de primire. dar constată că poartă o rochie urâtă. 3. (a da permisiunea). omniscientă şi naraţiunea la persoana a III-a. el „căta să înveţe carte multă”. fără gust şi cu picioarele goale în pantofi. 5. “în casa . accentuând totodată atitudinea dilematică a bărbatului. felegean. instinct = simţ. “praful a bătut stofa” 5. momentele de tristeţe şi de bucurie. când în Ţara Românească se dezvoltă o nouă clasă socială: ciocoimea. *Aflarea rezultatelor bune de la olimpiada l-a lăsat fără cuvinte. . învingător. un lucru pe care îl dobândeşti în timp şi pe care nu-l poţi cumpăra sau vinde. Structura de parvenit este evidentă. ciocoi. (a se descărca). La poarta casei. În acelaşi timp. atitudinile sale se desprind şi alte trăsături. anevoioase. care „făcu tot ce putu spre a deveni perfect în arta ipocriziei şi a perfidiei”. el fiind hotărât ca. personajul-narator împărtăşeşte faptul că are simţul responsabilităţii.. Mihai Eminescu are aceeaşi concepţie despre înţelepciunea ca rezultat direct al trăirilor proprii. înghesuite. invariabilă. triumfător = victorios. Cu alte cuvinte el încearcă acum să observe dacă a procedat corect în anumite situaţii. De altfel. în mod indirect. lucrată de ea. zel = hărnicie. Un alt argument pentru care înţelepciunea nu este şi nu trebuie să fie o marfă care se poate vinde ar fi faptul că înţelepciunea se câştigă numai învăţând din propriile greşeli sau din ceea ce observăm în jur şi ne însuşim din atitudinile celorlalţi. Registrul arhaic al limbii: ciubuc. ici e plin”. sârguinţă. ca să-i câştige de partea lui şi să adoarmă bănuielile: „el se purta cu mare amabilitate către toţi servitorii casei. Ioana fiind “arsă de soare. fapt datorat chibzuinţei dobândite de-a lungul anilor. 6.

Interogaţie retorică:“Ce-mi ziceam eu?”. acest lucru îl determină să se înroleze. oferă indicaţii importante cu privire la gestica şi mimica lui. piedici = obstacole. 7. de a descoperi.ta”. din care află că a fost părăsit pentru că era plictisitor şi lipsit de importanţă. impedimente. plângând. 7. “cu căldură şi sinceritate. autocaracterizare: “dacă nu pot să mă stăpânesc! Mi-e naturelul simţitor”. la fel ca şi în citatul. a-i pune cătuşele. Este adevărat şi faptul că prin muncă asiduă obţii ceea ce îţi doreşti. “amor”. care exprimă incultura personajelor şi frivolitatea acestora. Părerea mea este că rolul indicaţiilor scenice din acest fragment este atât unul caracterizator. “am plâns şi-am iertat-o… pe urmă am prins-o iar. de-o seamă (cu cineva). de I. sosind acasă.“ … între pereţii de sare umezi … ” – metaforă . dar cam des…” 7. a pune coarne. asta depinde foarte mult de mediul în care ne formăm şi de oamenii cărora le luăm în considerare sfaturile. Pampon. a pune de mămăligă. 8. şi iar am plâns şi iar am iertat-o. Prin folosirea interogaţiilor retorice se amplifică suspansul. Rolul indicaţiilor scenice în conturarea personajului masculin: Didascaliile reliefează stările interioare ale lui Dragomir “Dragomir face nişte ochi foarte miraţi” şi atitudinea personajului faţa de fapta sa “Râde febril”. ci numai frânturi de fraze. nu de multe ori. întrucât fragmentul citat este extras dintr-o comedie. “acum”. „Te-ai culcat?”. spre nefericirea personajului. totul depinde de dorinţa noastra de a-l trezi şi de poveţele celor din jur care ne călăuzesc. 9. a ţine seamă. nu dă mâna”. Într-o seară.prezenţa interogaţiilor retorice . dar şi fermitate opiniilor. cum ar fi: “Aide. e ceva ce se trezeşte. despărţit astfel de restul propoziţiei. “Ce-mi ziceam eu?” şi a exclamaţiilor „Nu plânge: eşti volintir!” 9. sugerând agitaţia. Modalităţi de caracterizare: Caracterizare directă făcută de dramaturg prin didascalii-“hotărât”. menire = scop.L. prietenului său. “ martir”. Anca încearcă să afle motivul crimei. 10. a-şi da seama. care ajută la descrierea personajelor.“Om eşti tu?…?” – inversiune. În timp ce Robespierre susţine folosirea unor metode teribile. toate acestea şi multe alte calităţi care pot forma înţelepciunea. Exemplificarea unei metafore şi a unei inversiuni: . Este caracterizat indirect prin limbajul folosit. Polisemia cuvântului “bun”: Profesorul este bun la suflet (binevoitor). a pune pe gânduri. socotind că oamenii nu au devenit mai buni şi nici mai bogaţi. Motivul dezacordului referitor la măsurile teribile este acela că cele două personaje au păreri contradictorii asupra revoluţiei şi a măsurilor ce asigură succesul ei. 3. 2. Anca şi Dragomir. iar metafora “între pereţi de sare umezi”. de bună-voie în garda naţională pentru a uita de supărare. “să-mi mai uit focul” . Comicul de limbaj din fragmentul citat este ilustrat prin greşeli de exprimare şi cuvinte pronunţate greşit de personaje. aşa cum s-ar fi cuvenit dacă revoluţia şi-ar fi atins ţelurile. dar trebuie trezită.expresii specifice vorbirii orale. 8. De aceea o şcoală de înţelepciune e posibilă” deoarece în fiecare dintre noi poate exista un mic geniu. necaz. 5. nemulţumire între idealurile sale şi modul în care s-au concretizat ţelurile revoluţiei. Expresii/ locuţiuni cu “seamă”: a băga în seamă. Danton gândeşte exact contrariul şi consideră că revoluţia era aproape încheiată şi că Robespierre încalcă drepturile omului. Profesorii au un rol foarte important în această formare. 10. din comedia “D-ale carnavalului”. dar şi pentru îndrumarea actorilor care prezintă această operă pe scena unui teatru. Metafora „adâncimi de omenie şi vis” semnifică faptul că Robespierre se ascunde sub o mască. îndeamnă cititorul la intuirea întâmplărilor şi acţiunile personajelor. 6. 5. Din textul de mai sus reiese că Danton este cordial. Punctele de suspensie sunt utilizate pentru a marca ezitarea şi nesiguranţa personajelor sau pentru a mări tensiunea dramatică. “cu buze nervoase”. Două sintagme care indică raportarea la divinitate: -“Nu ţi-a fost milă şi păcat de Dumnezeu! … ” . Totul se obţine prin dorinţă şi voinţă. Ghilimelele sau semnele citării. Registrul stilistic neologic: “independenţii”. Covorul acesta este bun (potrivit) pentru camera mea. din care reiese echilibrul şi prietenia pe care i-o poartă lui Robespierre.Caragiale Crăcănel îi povesteşte. Miţa. “răvăşel”. *Cornul cu ciocolată pe care l-am mâncat azi a fost foarte bun (gustos). Atitudini ale lui Robespierre. nu plânge: eşti volintir!”. Danton este sincer şi prietenos. unui voluntar nu îi stă bine să fie deznădăjduit şi-i propune să-şi pună masca şi să-l însoţească. a idealurilor abstracte. pot spune că sunt de acord cu citatul “Înţelepciunea nu e ceva ce se învaţă. “Îşi încheie repede minteanul la piept”. numele lor fiind scrise la începutul fiecărei replici. care reproduce o întrebare pusă în trecut şi reluată în prezent prin povestire.cuvinte pronunţate greşit sau aparţinând limbajului colocvial: „volintir”. am plâns şi am iertat-o… pe urmă am prins-o iar. căci eu ţin mult la amor. a produce). care are rolul de a fi interpretată pe scenă. libertatea de exprimare şi legalitatea constituţiei. sau mai puţin. “cald”. sfârşită = terminată. În sufletul lui Crăcănel reînvie încă o speranţă şi. -“ … până o socoti Dumnezeu c-a venit ceasul să te cheme să te judece el mai bine”. Varianta 92 1. Pampon încearcă să îl încurajeze. încheiată. este starea afectivă puternică de nelinişte. deosebindu-se de Robespierre. dispus să treacă peste orice pentru a se concilia cu Robespierre. dar cam des…aşa cam de vreo cinci-şase ori…”. ţelurile revoluţiei nu sunt atinse…”: virgula are rolul de a marca vocativul substantivului propriu -„Maximilien”-. De aceea o şcoală de înţelepciune e posibilă” Înţelepciunea este o calitate pe care o avem. “încai să mă fac martir”. dar. dar şi caracterizare indirectă. a pune ţara la cale. Folosirea virgulei din fragmentul: „Ai dreptate. Un prim argument pentru a susţine această idee este acela că în multe cazuri un elev poate ajunge la performanţe cu ajutorul îndrumărilor şi sfaturilor. ele sporesc tensiunea şi conflictul dramatic. ci îşi mişcă personajele cu ajutorul didascaliilor care contribuie la conturarea personajului masculin.Caragiale este susţinută prin comicul de limbaj: . 6. ce-am zis eu?” Paralelism sintactic:-„Am plâns. se va însura cu ea. deoarece ei ne pot trezi dorinţa de a cunoaşte. Crăcănel găseşte pe masă un bilet. “înrolat”. Sinonime: iatac = dormitor. Interogaţiile retorice au o importanţă deosebită în acest text. 4.“Ce te faci Mache?…De desperare. Sinonime: nediscutat = nedisputat. realizată tot prin didascalii “Plânge”. Înţelepciunea este o calitate cu care toţi ne naştem. ţel. deoarece a fost înşelat de amanta sa. bineînţeles. caracterizare indirectă realizată prin limbaj şi nume. foc = amar. hotărât. a afla. „râde febril”. a pune la zid. instituţie care însă se desfiinţează. sunt semne de punctuaţie întrebuinţate atunci când se reproduce întocmai un text scris sau spus. comicul este conturat prin repetarea unor sintagme (paralelism sintactic) şi relatarea unor întâmplări care exprimă propriile defecte de caracter. 3. cum ar fi: “Vorba d-tale: femeie! Ochi alunecoşi…”. de a ne dezvolta. 6. Autorul nu este prezent în text. 10. însă nu totdeauna. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Înţelepciunea nu e ceva ce se învaţă. “aide” . în fond. cu inima deschisă. reieşite din didascalii: “rămâne rece”. a pune bază pe cineva (a te baza). 4. a găsi = a descoperi. dar Dragomir este incapabil să rostească o propoziţie completă. dramaturgul îl caracterizează direct şi în antiteză cu Robespierre: “cordial”. Subiectul al II-lea Rezumatul fragmentului citat la Subiectul I. deoarece. nedezbătut. de a realiza. ca şi îmbrăcămintea lor”. cât a suferit. O trăsătură a lui Robespierre care poate fi dedusă din prezenţa repetată a interogaţiilor în replicile sale. faţă de care are gesturi familiare şi i se adresează cu afecţiune. Oralitatea stilului lui I.de unde reiese sensibilitatea personajului. 9. “care va să zică”. dezorientarea ”face nişte ochi foarte miraţi”. şi iar am plâns şi iar am iertat-o. cum plâng şi-acum. aceea a intransigenţei. Cu ajutorul indicaţiilor scenice autorul îşi mişcă personajele şi le conturează simţămintele ori gesturile: “ El se uită la ea lung”. pe care o iubea mult. e ceva ce se trezeşte. a pune bazele a ceva (a realiza. De asemenea. . odaie. este rupt de realitate şi conectat în lumea visurilor. Doamna de matematică este un bun profesor (bine pregătit). Având în vedere argumentele aduse mai sus. Textul dat aparţine genului dramatic deoarece dialogul este principalul mod de . Expresii/locuţiuni cu verbul “a pune”: a pune masa. Prin didascalii.L. durere. Varianta 93 1. se subliniază suferinţa la care va fi supus Dragomir pentru crima comisă. a lua seamă. frica şi reacţiile necontrolate. suferinţă. insă unii o dezvoltă mai mult. 8. în antiteză cu Robespierre. fireşte = desigur. Maximilien. Comentarea particularităţilor construcţiei dialogului dramatic: Dialogul este purtat de două personaje. afirmă că o iartă pe Miţa pentru ultima dată şi în cazul în care va fi iar înşelat. nu de multe ori. Fata încearcă să-l convingă pe Dragomir să părăsească satul pentru a nu fi şi ea învinuită de crima comisă. “dezolat”. . 2. Indici de timp: “seară”.

*Drumul vieţii are căi nebănuite şi pline de surprize. sensibil şi iubitor. “o lună”. de aceea. supărat. 10. care ’’mi-ar face de zece ori mai bine decât soarele leşinat al Mediteranei’’. o înlănţuire de poveţe. cu adieri de verdeţuri şi peşte.’’am să mor cu tot ajutorul lor’’.interogaţii retorice(’’Ce ştii tu? Ce ştiţi voi?’’). aşa cum reiese din finalul textului: “Ah.principalul mod de expunere este dialogul. 8.adresarea directă la persoana a II-a.numele personajelor este specificat în dreptul fiecărei replici.dialogul şi adresarea directă: “Vino acasă. Patriot înflăcărat. “apa nu vine la moară” . personajul eponim devine convingător atunci când argumentează că nici medicul ’’nu mai pricepe nimic’’ din faptul că. Aceste cuvinte nu desemnează cele două momente ale zilei. iertarea poate ameliora relaţiile interumane. Astfel de atitudini nu fac decât să-l ţină pe “vinovat la distanţă”. Câmp semantic al cuvântului “timp”:”ieri”. *Mai bine ţi-ai toarce pe limbă vorbele înainte de a le rosti. nu pot îndura ca prietenul meu cel mai bun să vorbească despre moartea lui… Ar fi îngrozitor…”. Fata neagă imediat cele auzite. sunt de acord cu afirmaţia „Nu sunt decât doua căi pe lume: omenia şi neomenia”. Uneori. Sinonime: societate = lume. “uliţi”. tata este talpa casei.structura textului este alcătuită din replici . În concluzie. însă există şi situaţii când este zadarnică. dezamăgit 2. scopul fiind să-şi prelungească viaţa şi să încerce să sădească în sufletul sultanului crud sentimente de mult uitate precum mila. să-l acuzăm şi. . de la minciună la furt şi mai grav la crimă. atunci când cineva greşeşte faţă de noi. avem tendinţa să-l judecăm. Depinde de fiecare persoană. ”De ani de zile tot te lauzi” 7. ci sugerează două civilizaţii corespunzătoare zonelor geografice: Occidentul şi Orientul 3. Pe de altă parte. comerciant. va încerca să satisfacă intelectul tuturor celor ce doresc să-i înţeleagă tainele. . Varianta 94 1.expresii populare: “se ţine de posne“. sentimentale în vorbire. Considerându-se un neînţeles. sub car’’). a sta de vorbă. deşi plouase şi dormise pe iarba de sub car. mărturisindu-i moaşei că ea însăşi nu-i vrednică de vizita mamei sale. Atitudinea sceptică a Ioanei: ”Uite eu nu mai cred”. fiecare absolvent apucă pe alt drum.. a trimite vorbă. de garoafe şi mătăsuri”. chinuiţii. el dă numai indicaţii scenice prin intermediul didascaliilor (”merge la balustrada vaporului”). nămol = mâl. 9. neomenia înseamnă cruzime. lupta dintre personaje. moaşa o anunţă că mama ei a sosit. . Depinde de personalitatea şi conştiinţa fiecăruia. Prin munca lor istovitoare. în viaţa reală. 4. încât să-i ajungă pentru două vieţi. reproşându-i prietenului său că nu-i cunoaşte firea şi nu-i înţelege sentimentele profund patriotice:”Ce ştii tu?”. noroi. eu nu mai cred!” . nerăsplătiţii luminii” sugerează condiţia nefericită a creatorului de artă şi incapacitatea societăţii de a-i înţelege şi de a-i răsplăti meritele. “Cum poţi să vorbeşti aşa?” 7. 10. Vocea ei de mătase îmi mângâia auzul şi-mi aducea alinarea. dându-le noi înţelesuri. comunitate. pauze afective. Cartea “Povestea vorbei” va fi. copleşită de durere şi emoţie. Bazil”. Şi în România sunt destule persoane care au aceste porniri rele. Fragmentul dat aparţine genului dramatic deoarece: . (’’ce ştii tu?’’). Anton Pann!”. Modurile de expunere prezente în textul dat sunt naraţiunea şi descrierea 6.principalul mod de expunere prezent în text este dialogul. care nu cunosc odihna intelectuală şi care îşi menţin întotdeauna simţurile treze pentru a putea recepta informaţii pe care să le şlefuiască prin propria sensibilitate. “Neadormiţii” sugerează starea de continuă căutare a artiştilor. Lucian Blaga face trimitere la cartea orientală în care înţeleapta Şeherezada începe să povestească întâmplări pline de tâlc. ‘Povestea vorbei’. în sensul efectelor curative pe care soarele. Neomenia îmbracă diferite forme. înţelegătoare. nereuşind să înţeleagă cum acestuia nu-i plac “porturile însorite şi parfumate ale Mediteranei”. mai greu este să faci bine. Bălcescu iubeşte cu patimă România. răutate şi lipsă de onestitate. Atunci. “va mirosi cartea îmbelşugat şi pestriţ. deşi era bolnav de ftizie. Textul dat aparţine genului dramatic deoarece: . plumburiu 2. Bălcescu îşi exprimă neputinţa de a fi înţeles de către Alecsandri şi de societate. a se afla. “niciodată”. Modalităţi de realizare a oralităţii: . Portretul psihic al lui Bălcescu reiese în mod indirect din textul dat. straie = veşminte. întrucât “înţelepciunea se toarce singură ca poveştile din “O mie şi una de nopţi”. de învăţături şi de sfaturi înţelepte. Alecsandri este revoltat. “trei săptămâni”. Pentru a putea fi înţeleasă şi de către cititorul mai puţin avizat. Sinonime: a îngădui = a permite. uneori. mâhnit = îngândurat. căldura le-ar avea asupra bolii sale. Sens conotativ al cuvintelor “a toarce” şi “mătase”: *De când şi-a pierdut slujba s-a închis în el şi a tors atâta amărăciune. *L-a măsurat curios din creştet până-n tălpi. . “Uite. înrăutăţind şi mai mult conflictul deja existent. eu nu pot fi decât parţial de acord cu următoarea afirmaţie a lui Iordache Golescu: “Cu iertarea dobândeşti şi pe duşman prieten”. vânzător = negustor. “o oră”. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre iertare: “Cu iertarea dobândeşti şi pe duşman prieten“ (Iordache Golescu) De cele mai multe ori. dragostea şi iubirea.expunere. 5. societatea rămâne indiferentă în privinţa artei. ce se leagă între ele. “zece ani”. . iar fata.adresarea directă. a duce cu vorba (pe cineva) 4. conflictul dramatic ilustrează opoziţia. a da voie. indiferent de pregătirea pe care aceştia o au. iar faţă de efortul depus pentru creaţia “luminii”. Punctele de suspensie din replicile lui Bălcescu sugerează o stare emoţională excesivă a personajului şi creează. din gândurile şi vorbele personajului. . Aşadar. cu tot soarele Mediteranei. ca piaţa de lângă turnul Sfatului. . vrea să-i simtă ’’pământul sub tălpi’ şi să-i audă glasul: ’’am ascultat până am adormit orăcăitul broaştelor’’. deoarece sunt utilizate cu sens metaforic.expresii onomatopeice (”ah”). a vieţui. totodată.Ascultă. Moaşa îi destăinuie Persidei că mama sa cunoaşte secretul şi că ar dori să-şi viziteze fiica. proprii unei persoane. mai mult decât orice. atitudini şi idei. 5. În opinia mea. departe de ţară. pornind de la afirmaţia: „Nu sunt decât două căi pe lume: omenia şi neomenia” ( Călinescu) Antonimele „omenie şi neomenie” sunt derivate din cuvântul „om” şi de aceea sunt definitorii pentru fiinţa umană. dragostea sfâşietoare de ţară. nu va putea îndura viaţa aspră.regionalisme: “iarmaroc“. . Este uşor să faci rău. îşi ascunde capul între perne .dialogul . Reversul este omenia. evocând natura dezlănţuită şi crudă şi. Două caracteristici ale condiţiei artistului sunt: nefericirea (”sunt mâhnit”. dar se teme să vină ca să nu o supere. preocupată fiind numai de interese materiale. Sens conotativ cu “talpă” şi “drum”: *În familia noastră. în realitatea vieţii sociale se întâlnesc destul de des aceste forme. sălbăticie. însă fata îi spune că nu are rost să-şi mâhnească mama destăinuindu-i secretul în aceste împrejurări şi că preferă să i-l spună după ce problemele ei se vor rezolva. atitudine cuviincioasă şi respectuoasă. prezenţa indicaţiilor scenice sau a didascaliilor. neomenoase. Omenia reprezintă un complex de calităţi. trist. “şatră” 6. 3. Bălcescu realizează că nici ceilalţi oameni nu-i înţeleg idealismul incurabil. care reprezintă exact contrariul omeniei. încearcă să-l facă pe Alecsandri să priceapă (’’Ascultă … şi înţelege’’) că natura ţării este ca un cămin pentru el (’’ploua şi dormeam pe iarbă. de caşcaval. ei sunt “chinuiţi” şi frământaţi de noiane de întrebări şi incertitudini. a sălăşui = a trăi. 9. Alecsandri se dovedeşte un prieten adevărat. nu tuşise niciodată în cele trei săptămâni cât a durat călătoria.autorul lipseşte din textul dramatic. cenuşiu = gri. “Apus” şi “Răsărit” sunt scrise cu majusculă. care este alegerea vieţii: om sau neom. indignat de atitudinea lui Bălcescu. Varianta 95 1. 8. *Dacă de mic a fost crescut în mătase.există un conflict între cele două personaje ale operei bazat pe scepticism. Metafora “neadormiţii. precum şi scrierea numelor personajelor înaintea replicilor. Oralitatea textului: . după cum însuşi autorul ei sugerează. deoarece teoria lui George Călinescu se reflectă şi astăzi. unde se simte totdeauna mult mai bine cu sănătatea decât sub “soarele leşinat al Mediteranei”. “sunt amărât”) şi chinurile creaţiei provocate de îndoieli artistice: “Câteodată mă mângâi cu gândul că poate n-am noroc ca să vorbească în mine şi mai tare darurile”. chiar să ne răzbunăm pentru răul pricinuit. purtare blândă. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre omenie. Expresii sau locuţiuni cu substantivul “vorbă”: a intra în vorbă cu cineva. Subiectul al II-lea Transformarea unui dialog (din romanul “Mara” de Ioan Slavici) în vorbire indirectă: Moaşa Persidei îi sugerează acesteia că ar fi mai bine să trimită pe cineva ca să o cheme pe mama sa. Prin cele două interogaţii retorice. *După bacalaureat. Bălcescu este sigur că. prin formule specifice oralităţii: “. a ţine de vorbă.numele fiecărui personaj este menţionat înaintea replicii. care se manifestă prin respectul faţă de semenii de lângă tine şi prin ajutorul pe care-l acorzi în toate situaţiile.

“munţii”. trânteşte geamul ghişeului. a răzvrăti = a răscula. Prin această replică. necăjiţi şi nepricepuţi să se poarte şi-l roagă pe şef să fie mai înţelegător cu ei. După părerea mea. Varianta 97 1. accident ce i-ar putea îmbogăţi imediat. a avea inima deschisă. 6. epitete -”religie nouă şi vânjoasă”. *Bolnavul se făcuse gheţar. a revolta. consider că acest lucru este posibil doar dacă vinovatul nu este dominat de orgolii. aspiraţie. dacă acesta nu va avea de gând să trăiască o sută de ani. naţiune. consider că iertarea este un drept ce nu trebuie acordat gratuit. deoarece în text există figuri de stil: metafore -”neam de urşi”. “Pe cum a pornit-o”. îl blestemă şi îl jigneşte. ea nu se poate abţine să nu afirme cu o uşoară răutate şi invidie în glas că are “Şi milioane tot cam pe-atâtea… Se vede că de când era în faşă a strâns în fiecare an câte unul”. va pieri pe vapor în călătoria spre Ierusalim: “O avea Dumnezeu milă şi de voi şi l-o lua vreun curent pe vapor”. înţelegerea şi compasiunea pentru semenii tăi. acesta nu poate discuta decât cu sine însuşi. 8. Rolul expresiv al punctelor de suspensie: Punctele de suspensie din prima replică a Chiriachiţei au rolul de a atrage atenţia asupra spuselor sale şi reprezintă o pauză de gândire a personajului privind mult aşteptata moştenire. va trece suta. parabola cu Orbul. a fi cu inima împăcată. rol. pentru că îi este scârbă când îi vede şi. Meschină şi lipsită de scrupule. fratele acestuia. *Ţipa ca din gură de şarpe. plecat pe mare cu vaporul. poate. *Din îmbinarea silabelor accentuate şi neaccentuate dintr-un vers rezultă piciorul metric sau măsura versului. înserare. Dacia rosteşte aceste cuvinte şi cu o uşoară ironie. Indici de spaţiu: “munţii”. parol…”-reflectă exasperarea Daciei faţă de cumnatul Tache şi de starea lui de sănătate. ori fără bani…tot gazeta aia o s-o citesc…”. De asemenea. Şeful le porunceşte să plece. mi-ai lovit/ cu pietre vorbele”). Expresii/locuţiuni cu substantivul “inimă”: de la inimă la inimă. fapt ce-i stârneşte acestuia mânia şi revolta: “Voiam să răzvrătesc/ şi munţii împotriva ta”. numărându-şi banii unsuroşi pe marmora albă a ghişeului. sau. ci. vânjoasă = puternică. trebuie să se fi îmbarcat la Constanţa pentru Constantinopole”. doar ca să păstreze aparenţele. îi oferim posibilitatea de aşi corija comportamentul şi atitudinea şi de a nu mai repeta în viitor aceeaşi greşeală. 10. Tache…[…]” ). izvorul pe care-l laşi “să-ţi curgă pe picioare”. îl poţi transforma în cel mai devotat prieten.Singura nădejde e tot frate-tău. poftă. avidă de îmbogăţire. Varianta 96 1. “gentilă”. repetarea adverbului “mult” ilustrează o perioadă îndelungată ce s-a scurs de la încercarea lui Zamolxe de a-i creştina pe daci. Relaţia dintre Tache şi Spirache. 5. sunt de acord cu citatul menţionat mai sus deoarece cred că iertând o persoană care a greşit faţă de noi. când i-am spus că nu eşti la şcoală. apoi îşi dau seama că apucaseră într-o direcţie greşită şi se întorc. Una dintre calităţile generale ale stilului este corectitudinea. Un cuvânt/ structură reprezentativ(ă) pentru fiecare dintre următoarele registre stilistice ale limbii: colocvial. 5. Spirache îi cunoaşte fratelui său năzuinţele sale vechi. în Universul întreg. pe care fiecare dintre noi “îl purtăm de mână”. Chiriachiţa este superstiţioasă. aşa cum reiese din text: Din cauza diferenţei de vârstă (“el e mai mare cu douăzeci şi vreo câţiva decât mine”) între Tache şi fratele lui nu există o relaţie foarte apropiată. 9. Sens conotativ cu “gură” şi “gheţar”: *Ca de obicei. apus. Conflictul dintre Zamolxe şi poporul său este cauzat de incapacitatea dacilor de a înţelege menirea profetului lor (”dar tu. *M-a înspăimântat gheţarul din ochii tatălui tău. “catastrofă”. tot prin intermediul replicilor sale: când Spirache ajunge la concluzia că fratele său are “exact şaptezeci şi ceva de ani în cap”. În ceea ce priveşte moştenirea. Polisemia cuvântului “picior”: *La meciul de fotbal. atitudine care-l determină pe bătrânul Nicolae să-şi ceară. cu glas aspru.“ăla”. este un merit de care trebuie să beneficieze doar cei care dovedesc dorinţa şi forţa de a-şi schimba comportamentul pentru că. “păi”. Subiectul al II-lea Transformarea dialogului în vorbire indirectă: Nicolae Tabără. râvnă. 4. “ceruri”.(suport) *Şi-a cumpărat scaune cu picioare de metal. de adresarea directă la persoana a II-a. 2. feciorul şi baba privesc rugător la şeful care ţăcănea biletele şi care îi privea cu dispreţ. a avea inima de gheaţă. dar. Replica -“Ţi-ai găsit! Cumnatul Tache să răcească… Se păzeşte de răceală de e şi enervant. ca trăsătură definitorie a Chiriachiţei este ilustrată în mod indirect. dorinţă = năzuinţă. a-şi lua inima în dinţi. Mihai şi-a luxat piciorul. nădejde = speranţă. doleanţă. 7. trebuie să înveţi ce este iubirea. 3. El este gândul tăinuit în suflet. În viziunea lui Zamolxe. este sincer cu sine însuşi şi are demnitatea de a recunoaşte că într-adevăr a greşit. Şeful îi aruncă biletele şi-l admonestează jignindu-l. ori cu bani. “sat”. 7. minunat. “SPIRACHE (îi taie vorba)”. (membrul inferior al corpului omenesc) *Mihaela are o veioză cu picior. “livadă”. “e mult de-atunci” 6. Dumnezeu este în tot şi în toate. Oximoronul “Splendidă catastrofă” alătură doi termeni aflaţi în antiteză. sugerând timpuri ancestrale. opinia lui Zamolxe este în concordanţă cu adevărurile din Biblie şi asemănarea lui Dumnezeu cu un orb bătrân mi se pare cea mai potrivită pentru ca poporul neînţelegător să priceapă că nu e bine să arunci cu pietre. Ea este interesată numai de partea materială a vieţii. regional: “fistichiu”. considerând moştenirea pe care Tache ar putea să le-o lase ca fiind unica speranţă: “Singura nădejde e tot frate-tău. În enunţul “E mult de-atunci. În al doilea rând. unele mai grave. iertând un astfel de duşman. întrucât adjectivul “splendidă” se referă la ceva măreţ. mult”. În concluzie. se răsteşte la unul dintre călători. viguroasă. Miza face o aluzie subtilă la eventualitatea unei catastrofe asemănătoare şi în cazul unchiului Tache. ea îşi exprimă de faţă cu ginerele său speranţa că Tache. ne-nţelegând-mi rostul. moţăie = picoteşte. “ăsta”. Sensul structurii “ Splendidă catastrofă”. “Îl prefaci în soare şi-l aduni cu ochii”. Indici de timp: “zilele”. Faptul că se menţine foarte bine la vârsta lui şi nu se îmbolnăveşte devine “enervant”. Chiriachiţa este caracterizată în mod indirect prin vorbele şi prin modul de gândire. Sinonime: amurg = asfinţit. un dezastru. că doar e om învăţat. deoarece textul este corect din punct de vedere gramatical. fapt ilustrat de exclamaţia de la început: “Ţi-ai găsit!”. 3. fiind iritată pentru că bărbatul avea o grijă excesivă pentru viaţa lui. el face gură din orice. a jura cu mâna pe inimă 4. 9. Nicolae cumpără două bilete până la Salva.un personaj din Biblie. “un orb bătrân”. prin comunicarea cu Dumnezeu. a ridica 2. Conductorul strigă să se urce în tren şi. umil. deoarece duşmanul continuă să joace rolul lupului în haină de oaie şi să-şi urmărească în continuare interesele meschine fără să ţină cont de principii morale.În primul rând. El se scuză spunând că aşa i-a lăsat Dumnezeu. Înţelepciunea domoleşte “veninul” lui Zamolxe. ca pe ceva protocolar. Spirache nu se arată foarte interesat de banii lui Tache: “[…] eu. din inimă. reprezentate de pronumele şi verbele la persoana I. neologic: “favoarea”. parantezele de autor/ indicaţiile scenice: “SPIRACHE (modest)”. sugerând astfel şi o stare emoţională. rost = chemare. Scrierea cu majusculă a cuvântului “Orbul” se motivează prin faptul că defineşte un substantiv propriu. 8. iar substantivul “catastrofă” ilustrează un eveniment tragic. amintindu-şi învăţăturile Divine. trăsătură ce reiese în . Orice om este fiul lui Dumnezeu. viţă. *Are casa aşezată la piciorul dealului. “Atâta n-are… Dar pe jumătate şi poate şi mai bine./ când astfel le vorbisem despre tine/ în dimineaţa ceea?”. Sinonime: neam = popor. strâmbând din nas. la felul în care a pornit-o. deşi este sigur că el va fi moştenitorul (“Păi n-are cui s-o lase… Singurul lui moştenitor sunt eu […]” ). mai ales. prin prefaceri în elemente ale naturii ce se insinuează apoi în componente ale spiritul uman: “îl întrupezi în floare şi-l ridici în palme”. menire. Două particularităţi ale construcţiei dialogului dramatic: existenţa replicilor şi precizarea numelui personajelor înaintea fiecărei replici (“CHIRIACHIŢA: Ţi-am mai spus eu…. ca urmare. Tache…”. “naufragiu”. Ajunşi pe peron. Alte trăsături ale monologului dramatic sunt interogaţia retorică din final “De ce mi-au sfârticat cu pietre gura. de asemenea. dimpotrivă. jargon: “parol”. “o vreme”. întrucât ea spera ca el să moară mai repede şi ca familia să-i moştenească averea colosală. incerte: “are exact şaptezeci şi ceva de ani în cap… Cam p-aci”. Bineînţeles. “de când era în faşă”. Caracteristici ale monologului dramatic: o caracteristică a monologului dramatic este didascalia din incipitul textului (”singur”) care evidenţiază faptul că în scenă nu mai există alt personaj decât Zamolxe şi. În acest caz nu cred că afirmaţia lui Iordache Golescu mai este valabilă. 10. iertare. “orb bătrân” şi personificarea “…Voiam să răzvrătesc/şi munţii…”. Transformare în vorbire indirectă: Chiriachiţa spune că singura nădejde este tot Tache. după care continuă să săvârşească aceleaşi greşeli.”dimineaţa”. “Azi-noapte. Miza consideră că. mărcile subiectivităţii. trebuie să menţionez că există persoane care cer iertarea ca o formalitate. “apele”. ceea ce denotă că odată relaţia dintre ei fusese mai apropiată: “Vrea să se facă hagiu…era o veche dorinţă a lui”. Spirache nu este capabil să vorbească despre fratele lui mai mare decât cu date aproximative.”prund de înţelepciune”-. Invidia. proşti. Se identifică. […]”. cei trei ţărani se reped spre locomotivă când aud glasul conductorului. Totuşi. variaţia stilistică.

rude. “omul. greşeală. făcându-i cunoştinţă acestuia cu personajele şi întâmplările acţiunii. aceştia având posibilitatea de a acţiona după propria voinţă. pe câtă vreme aveai norocul aici”. surprins. astfel încât aceştia să se simtă respectaţi. conferind exprimării delicateţe. dar care i-a scăpat din minte. despre care nu ştiau prea multe. Ataşamentul doctorului Micu faţă de locurile natale: “am fost legaţi de pământul ăsta” . ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc”. 4. a unei ordini sociale. ştie cum să-şi primească prietenii. Adjectivul fumurii sugerează vechimea acesteia. 6. politicos. în schimbul unor lucruri străine. ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc” şi consider că este definiţia ideală pentru ceea ce înseamnă libertate. zicând că se află în căutarea sălii catalane. Proverbul “ n-a dat vrabia din mână pe cea de pe gard…” sugerează ideea că locuitorii din satul în care a crescut şi doctorul Micu.dialogul: “Maria: Nelegiuiţilor…Adică…ce mai vorbesc eu de clacă…” . fineţe. “vlagă”. 8. nu găseai doi oameni să nu fie neamuri…doar venetici”.”.cuvinte şi expresii populare. 8. de unde reiese că este un domn cu o cultură solidă. în replica rostită de doctorul Micu. a cunoaşte = a şti. o voce clară. în culori dulci de otavă. precum şi marcarea stărilor afective. baftă. În ceea ce priveşte iubirea. Moduri de expunere: dialogul. *Demnitatea stilului este dată de folosirea cuvintelor cuviincioase. Stilul nu este confuz. Perspectiva narativă modernă defineşte punctul de vedere al naratorului omniscient (heterodiegetic) şi omniprezent asupra evenimentelor relatate la persoana a III-a. emoţionale ale personajelor. are sens: “Într-o vreme. fericire. “sonerie”. prin relatare la persoana a IIIa. Prin faptul că “Pascalopol însuşi deschise uşa” este sugerată politeţea şi distincţia unui moşier şi burghez rafinat. 9. “n-a dat vrabia din mână pe cea de pe gard” 5. Libertatea este o acţiune conştientă a oamenilor.mod indirect din acţiunile sale. să aleagă dacă vrea să înveţe sau nu. . adică să nu dea vrabia din mână pe cea de pe gard”. 9. a identifica. Leonida Pascalopol este caracterizat şi în mod direct prin ochii lui Felix. de bună calitate. vrând să afle cine a stabilit ora asta. Acţiunea. 6. şansă. căsătoria. aşa de rezervat şi convenţional”. 5. Felix. astfel fiind creată o imagine vizuală deosebită a Capitalei din acea epocă. pe care nu o ştia: “Aveam destule fete frumoase aici […] De ce era să alergi în alte părţi?”. 10. Adrian spune pur şi simplu că asta e ora pe care i-a fixat-o. proverbe: “să dibuieşti”. 7. “Interiorul i se păru lui Felix cu mult mai rafinat decât şi-ar fi putut închipui. ci trebuie înţeleasă ca o posibilitate de a alege după propria voinţă şi în legătură cu propria persoană. În primul rând. Sens conotativ al cuvintelor “a acoperi” şi “a apăsa”: *Gloria şi faima l-au acoperit pe tânărul care a ţinut piept duşmanilor. Neologisme: “forjat”. În altă ordine de idei. 3. Textul aparţine genului dramatic întrucât modul de expunere dominant este dialogul: “Octav (mişcat): Unchiule…/ Maria: Nelegiuiţilor…Adică…ce mai vorbesc eu de clacă”. Sinonime: neam = familie. oaspeţii. Adrian se scuză politicos. în uniformă de asociaţie goliardică. Varianta 99 1. Adjectivele fumurii şi înalte exprimă ideea că respectiva clădire aparţine Bucureştiului vechi. fără a influenţa libertatea celorlalţi din jur. Mărci ale oralităţii: . este mediatorul între naratorul obiectiv al romanului şi cititorul fictiv. este exprimată. “Interiorul i se păru lui Felix cu mult mai rafinat”. “casele bătrâneşti”. notate de autor în indicaţiile scenice: “Chiriachiţa dă o pasenţă”. unei epoci clasice. cam convenţionale şi reci. noroc = soartă. “Un mare chilim vechi. Libertatea de conştiinţă este dreptul oricărui cetăţean de a avea o opinie proprie în orice domeniu de activitate.30. “uniformă de asociaţie goliardică”. întrucât toţi oamenii care aparţineau acelor meleaguri şi-au iubit pământul. ne-am iubit uliţele şi casele bătrâneşti”. omul nu poate face tot ceea ce îşi doreşte. “rafinat”. nu găseai doi oameni să nu fie neamuri”. Orlando. Numele personajelor se menţionează înaintea fiecărei replici. decât una de pe alte meleaguri. în textul dat. În text nu este prezentă exprimarea vulgară. extrem de rafinat: “cunoscând numai omul. Adrian îşi doreşte din răsputeri să-şi amintească numele respectivei persoane. 4. “săgeţi exotice”. gusturile rafinate. dar totuşi gravă. cam convenţionale şi reci. Subiectul al II-lea Transformarea dialogului în vorbire indirectă (un fragment din opera “În curte la Dionis” de Mircea Eliade) Orlando îi spune lui Adrian să-l însoţească. este un personaj distins. “anticamera”. fără a-i priva pe ceilalţi de libertatea lor. unde vrea să examineze vitrina. El nu este silit să facă lucruri pe care nu le doreşte. în târgul acesta. dar de factură îngrijită”.“Ne-am iubit târgul în care ne-am deschis ochii. a fi liber în alegerile tale şi în acţiunile tale. Vocea este singurul reper al acelei persoane care l-a marcat. personajul martor. un nume simplu. “stucuri”. *Era vremea să îi ajute pe ceilalţi. Orlando vrea să afle de unde ştia Adrian de 4. Adjectivul înalte reliefează masivitatea clădirii. 2. “frontoane”. Polisemia cuvântului “vreme”: *Am stat multă vreme pe gânduri fiindcă nu ştiam ce alegere să fac. Claritatea. Calităţi ale stilului: *Claritatea . libertatea nu trebuie înţeleasă ca un abuz de drepturi şi de putere. o acoperea”. care ştie cum să-i trateze pe cei din jur. a fi liber nu înseamnă a fi stăpânul absolut al lumii. supărătoare. reies indirect din prezentarea casei mobilate cu distincţie a lui Pascalopol: “La capetele scării vegheau doi copii din marmură”. în ipostază de martor al evenimentelor. aşa de rezervat şi convenţional”. în ce ţară vrea şi chiar liber să-şi schimbe naţionalitatea. religia după propria dorinţă. “el însuşi conducea pe tinerii oaspeţi în apartamentul lui”. greoi. dar de factură îngrijită”. în care cititorii îşi pot contura propria imagine asupra întâmplărilor şi descrierilor prezentate. nu există neclarităţi în exprimare şi în transmiterea mesajului: “Otilia sună apăsat soneria electrică. era de preferat ca un fecior să-şi aleagă nevastă o fată din satul lui. ceea ce denotă o solidă educaţie şi o eleganţă desăvârşită: “el însuşi conducea pe tinerii oaspeţi în apartamentul lui”. aceştia având o puternică legătură spirituală cu ţinutul natal: “ am fost legaţi de pământul ăsta”. Sentimentele de dragoste profundă şi ataşament faţă de “uliţele şi casele bătrâneşti” sunt comune tuturor locuitorilor respectivei localităţi. “arhitectură”. Un efect stilistic obţinut prin folosirea punctelor de suspensie în textul dat îl constituie crearea unor pauze meditative. (Jean Jacques Rousseau) Sunt de acord cu afirmaţia lui Jean Jacques Rousseau şi anume că “ Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre libertate: “ Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc. 3. Registrul stilistic cult: “picturi murale alegorice. cunoscând numai omul. De exemplu. Există şi un al doilea narator homodiegetic. vină = culpă. nu este obligat să acţioneze împotriva dorinţei sale. Întrerupându-l din ceea ce intenţiona să facă. 7. Varianta 98 1. “biroul avea o masă simplă de stejar”. dacă vrea să-şi întemeieze o familie sau nu. “uliţele”. prin cuvinte cu sensurile lor de bază bine cunoscute: “pământul”. Eleganţa. Câmpul semantic al cuvântului “armă”: “iatagane”. exprimarea este logică. este liber să se stabilească unde vrea. de o nobleţe desăvârşită. ci înseamnă a te bucura de drepturile tale atâta timp cât nu îngrădeşti drepturile celorlalţi. Scriitorul este prezent numai în didascalii: “Octav (mişcat)…”. relaţiile dintre personaje sunt încărcate de tensiune. monologul şi descrierea. el este liber să-şi aleagă meseria. Leonida Pascalopol. conflictuale. locuitorii acelui sat nu erau dispuşi să-şi asume riscul de a găsi “un noroc străin. De aceea. se opreşte din mers.cuvintele din text sunt folosite cu sensurile lor de bază bine cunoscute. astfel încât să se simtă bineveniţi în casa lui. o calitate generală a stilului. Este utilizată forma de plural a pronumelor personale la persoana I. “neamul” etc. fiind presărat şi cu elemente de umor: “Într-o vreme. în târgul acesta. cu trăsături fine şi ascuţite”. senină. un veritabil reprezentant al clasei burgheze. o persoană de o nobleţe deosebită din înalta societate. omul face parte dintr-o societate în cadrul căreia el interacţionează cu alţii şi în cadrul căreia se supune anumitor legi înfiinţate tocmai în scopul menţinerii unui echilibru. “pistoale cu mânere sidefate”. Gazda. eleganţă: “se vedeau chiar picturi murale alegorice. “ai zvântat-o”. nu au renunţat la ceea ce aveau şi cunoşteau deja. În concluzie. “pe pereţi se vedeau tablouri alese cu gust”. trăsături ce reies în mod indirect din faptul că “Pascalopol însuşi deschise uşa”. faptul că scurgerea implacabilă a timpului şi-a lăsat o amprentă vizibilă asupra clădirii. de a alege şi de a decide în legătură cu propria persoană. Aşa cum reiese şi din proverb. 2. care. însă societatea îi oferă libertatea de a-şi controla propria viaţă. *Georgescu a apăsat cuvântul “nobil” atunci când s-a referit la tatăl lui. aşa de rezervat şi convenţional”. de prost-gust. “tânăr student de universitate germană. măsliniu la faţă. Variaţia stilistică se defineşte prin limbajul solemn care alternează cu cel familiar (colocvial) şi cu cel popular. pe care o “ştiau părinţii”.

limitată şi condiţionată de lege. să îl părăsească. neînţelegând faptul că Adriana. violent. “Umblă fără ţintă. fără să lase urme sau cicatrice. Varianta 100 1. Calitate generală/ particulară a stilului prezent în text: Claritatea . 10. o femeie. Aşadar. “orgoliu”. mânie = furie. “Pe pereţi se vedeau tablouri alese cu gust”. spunându-i ca să-i lase lui banii. urmat de confuzie. se poate spune că libertatea este. Dorinţa de alinare este aşa mare. “Politica”) Toate categoriile fundamentale după care omul interpretează lumea se grupează într-un lung şir de binarităţi: bine-rău. avea să-l părăsească. Câmp semantic al “sentimentelor”: “mânie”. însă consider că aceasta presupune şi respectarea unor legi morale ori civice. naraţiunea la persoana a III-a şi focalizarea zero (”dindărăt”). cu o anumită dimensiune socială şi psihologică. După ce conştientizează că l-a părăsit iubita.cuvintele din text sunt folosite cu sensurile lor de bază bine cunoscute. vanităţi. există personaje (Gelu.” 9. nu reuşeşte să înţeleagă cum putea. sperând ca aceasta imensă durere ar putea fi uitată. 2. de I. Astfel. “Interiorul i se păru lui Felix cu mult mai rafinat”. tot ceea ce se află în jurul lui îl leagă şi îi aduc aminte de Adriana. “revolta”. Leonida Pascalopol reprezintă tipul burghezului rafinat. de o nobleţe desăvârşită:”rezervat şi convenţional”. sunt de accord cu afirmaţia lui Aristotel conform căreia la baza oricărei societăţi democratice stă libertatea. refugii = ascunzători. “Pascalopol însuşi deschise uşa”. “cu trăsături fine şi ascuţite”. acesta încearcă să-l liniştească spunându-i că poate este mai bine aşa. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre libertate: “Principiul guvernământului democratic e libertatea” (Aristotel. Iese din casă fără să poată gândi. femeia care nu avea secrete faţă de el. sfârşind acele rânduri. însă îşi exprimă această dorinţa cu o oarecare teamă. 5. ale cărei întâmplări sunt povestite la persoana a III-a. Lică îşi dă seama că ar fi fost mai bine să fi ascultat de Răuţ şi să fi lăsat o slugă la cârciumă. nu avea orgolii sau momente în care se închidea în sine. Pereche de antonime: surâdea ≠ plângea 4. În caz contrar ea riscă să devină o libertate negativă. Prin punctele de suspensie din text. încât face tot posibilul să se îndepărteze de locurile ce îl legau de femeia pe care a iubit-o. intră la cinematograf. Primul sentiment a fost de mânie.10. tavanurile decorate cu stucuri”. uşile erau largi şi cu frontoane de lemn bogat ornamentate. adăposturi. orgolii = trufii. nu putea să-şi imagineze femeia iubită la braţ cu alt bărbat. “surâdea”. În concluzie. pe străzi pe care nu le cunoştea”. “a ţine în braţe”. care a fost a lui totdeauna şi care avea un rol foarte important pentru echilibrul său emoţional. adevăr-minciună etc. Nu-şi poate stăpâni emoţia. În opinia mea. nici libertatea nu ar exista daca nu s-ar manifesta opusul ei: constrângerea. l-a părăsit. Comentariu: Gelu trece printr-o serie de stări sufleteşti după ce citeşte biletul din care află că iubita sa. Adriana) şi este prezent şi naratorul. Gelu este confuz. Sinonime: brutal = dur. fu unul de mânie. Adriana. însă un alt tovarăş care îi însoţea intervine şi mărturiseşte că el se teme de faptul că Ghiţă s-ar putea să-i mint . “neliniştit”. o mulţime de sentimente îi invadează sufletul. Perspectiva narativă utilizată în text este omniscientă. “descumpănea”. “emoţie”. apoi se duce în pivniţă să aducă vin rece. “copleşit” 6. agresiv. 8. dar iese fără să observe că filmul nu se terminase. 7. Spaţiul unde se desfăşoară acţiunea aparţine perspectivei realiste şi anume străzi şi repere de clădiri din oraşul Bucureşti: “străbăteau Calea Victoriei de la capătul dinspre Dâmboviţa până în apropiere de Biserica Albă”. Patru expresii/ locuţiuni care conţin cuvântul “braţ”: “a lua la braţ (pe cineva)”. Ghiţă îi dă replica şi îl asigură că banii nu îl vor ţine legat de Lică. “a da braţul (cuiva)”. Fragmentul prezentat este un text narativ deoarece are acţiune. o caracteristică a oricărei societăţi democratice constă în exercitarea libertăţii atâta timp cât aceasta nu încalcă libertatea celor din jur. ştearsă. “plângea”. Rămas singur cu tovarăşii săi. prin monolog. Lică îi răspunde că va lua banii cu el pentru că ce-i în mână nu-i minciună. încât merge fără ţintă pe străzile pe care nu le mai recunoaşte. Slavici) Ghiţă i se adresează lui Lică. Caracteristici ale prozei realiste: Utilizarea tehnicii detaliului în descrierea arhitecturală a casei lui Leonida Pascalopol reprezintă o caracteristică a prozei realiste: “Ferestrele şi încăperile erau înalte. care a fost a lui în întregime. prin faptul că fiecare personaj este dominat de o trăsătură definitorie. sperând că va găsi mângâiere într-o plimbare prin oraş ori prin vizionarea unui film. Subiectul al II-lea Transformarea unui dialog în vorbire indirectă ( fragment din “Moara cu noroc”. deoarece ea trebuie să se încadreze întotdeauna în nişte parametrii ai decenţei. Dar obsesia femeii iubite este atât de puternică. “(a primi) cu braţele deschise”. paradoxal. Realizarea de tipologii atestă realismul operei. se sugerează tensiunea şi implicarea emoţională a personajului-narator 3. nu există neclarităţi în exprimare şi în transmiterea mesajului: “Primul gând al lui Gelu.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful