Rezolvare varianta 1 I. 1.

Expresii/locuţiuni: a şti ca pe apă; a bate apa-n piuă; a da apă la moară; a fi o apă şi-un pământ; apă de ploaie; apă chioară; apă la plămâni; a căra apă cu ciurul; a trece ca gâsca prin apă; a-i lăsa gura apă; 2. Sinonime: treieră = trec, vântură, calcă; văpaie = flacără, lumină; muche = creastă, margine, pisc; brazde = unde, valuri; 3. Sens conotativ: Un val de bucurie l-a cuprins pe neaşteptate. Îşi alungă din minte umbra amintirilor urâte. Am simţit deodată un val de emoţie care m-a copleşit. Nu am nicio umbră de îndoială că va promova examenul. 4. Expresivitatea verbelor la imperfect (“păreau”, “păzeau”) denotă o acţiune incertă, de provizorat a imaginii naturii în momentul înserării, când “văpaia” lunii zugrăveşte imagini feerice; verbele la prezentul gnomic (care exprimă acţiunea fără a o raporta la un anumit timp, prezent atemporal-n.n.), predominante în poezie, transmit ideea eternizării naturii, a elementelor care compun tabloul fascinant al înserării, în antiteză cu efemeritatea omului, cu statutul său de muritor. 5. Tema naturii, motivul lacului/ motivul lunii/ motivul nopţii; 6. Ca figură sintactică de construcţie, inversiunea este o formă de dislocare bazată pe schimbarea ordinii normale a cuvintelor, o topică inversată: “molatece valuri”, “vechea zidire”, “ a lunei văpaie”. Inversiunea eminesciană are şi rol prozodic în măsura versurilor, precum şi valoare artistică în muzicalitatea poeziei. Antepunerea epitetului are funcţie stilistică, desăvârşind ambiguizarea sintactică a textului: “în vechea zidire”; “măreaţă comoară de aur”; “negrele trestii”. (Imaginarul poetic transpune artistic peisajul natural prin inversiuni repetate, în variante diverse, atât în grupul nominal cât şi în grupul verbal: “A ierbii/ Molatece valuri”; “a stâncelor muche pe cer zugrăveşte”; “domnitorii ai apei acestei”. etc.); 7. Imaginarul poetic: “În lac se oglindă castelul. A ierbii/ Molatece valuri le treieră cerbii.”; “Iar lebede albe din negrele trestii/ Apar domnitorii ai apei acestei”. 8. Epitetul cromatic în inversiune “negrele trestii” aşezat în antiteză cu epitetul cromatic “lebede albe” conturează o imagine vizuală a lacului (motiv romantic eminescian). O altă figură de stil este metafora lunii - “comoară aprinsă”-, exprimă fascinaţia poetului faţă de astrul tutelar, ca simbol al vrăjii pe care o exercită asupra lumii. “Perdelele-n geamuri scânteie ca bruma” - comparaţie, sugerează imaginea ferestrelor luminate care strălucesc aidoma brumei; “Iar lebede albe din negrele trestii” - antiteză la nivelul versului, realizată prin două epitete cromatice antitetice (alb/negru) compun o imagine impresionantă a lacului luminat misterios de razele lunii. 9. Caracteristici romantice: Poezia face parte din lirica romantică întrucât este descris un tablou nocturn al naturii, cu motive romantice specific eminesciene: luna, cerul, lacul. Imaginile vizuale se îmbină cu cele auditive şi motorii. Natura reuneşte două planuri - uman-terestru şi universal-cosmic -, creând astfel un peisaj nocturn mirific. 10. Prima strofă ilustrează imaginea feerică a castelului care se răsfrânge în lac, forma arhaică a verbului “se oglindă” accentuând plăsmuirea de basm conturată în incipit. Imaginarul poetic profilează un peisaj încântător, în care iarba înaltă de pe malul lacului, pe care o “treieră” cerbii (personificare), pare o prelungire fascinantă a apei, prin epitetul în inversiune “molatece valuri”. Inversiunea “vechea zidire” amplifică ancestralitatea naturii în armonie desăvârşită cu omul, prin comparaţia metaforică “Perdelele-n geamuri scânteie ca bruma”. Expresivitatea verbelor aflate la prezentul gnomic (care exprimă acţiunea fără a o raporta la un anumit timp, prezent atemporal-n.n.) -“se oglindă”, “treieră”, “scânteie” - permanentizează starea emoţională a eului liric, contemplarea extatică a naturii eterne. Subiectul II Text argumentativ: “Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.” (Octavian Goga, “Precursorii”) Consider că această idee filozofică enunţată de Octavian Goga exprimă adevărul artistic ce se ascunde în fiecare creaţie lirică de mare valoare. Este evident faptul că o poezie, dincolo de frumuseţea exterioară reprezentată prin figuri de stil sugestive, imagini poetice bine alese, transmite subtil diverse concepţii, sentimente, idei, stări, viziuni ale poetului. Rolul creaţiilor lirice nu este pur estetic, ci trebuie să emoţioneze, să impresioneze pe cel ce le citeşte, având o încărcătură emoţională, spirituală. De altfel, Titu Maiorescu afirma că poezia trebuie să îndeplinească două “condiţiuni”, una materială şi alta ideală, având rolul să “deştepte” imagini sensibile în fantezia cititorului. În altă ordine de idei, poeziile devin creaţii artistice în adevăratul sens al cuvântului când, după ce au fost citite, stăruiesc în mintea cititorului prin profunzimea, delicateţea, sensibilitatea, subtilitatea mesajului transmis. Astfel, aşa cum susţine şi Octavian Goga, adevărata poezie există, în sensul spiritual, abia în momentul în care îi sunt pătrunse tainele şi înţelesurile, reuşind să impresioneze mai mult decât nişte versuri iscusit alese. În concluzie, susţin că însemnătatea unei creaţii lirice este dată de “puterea” pe care o are asupra cititorului, de timpul – mai scurt sau mai lung – de dăinuire în gândurile sale.

Rezolvare varianta 2 1. Expresii/locuţiuni: a trece drumul; a trece de partea cuiva; a trece peste ceva; a trece la dezbateri; a trece sub tăcere; a trece în revistă; a trece peste greutăţi; a trece clasa; 2. Punctele de suspensie îndeamnă la meditaţie, sugerând totodată o puternică încărcătură emoţională a eului liric. 3. Sens conotativ: * Când s-a uitat la mine, avea fulger în priviri. * În ochii ei înlăcrimaţi sclipeau stele multicolore. 4. Expresivitatea verbelor la modul conjunctiv evidenţiază năzuinţa eului liric de a-şi împlini idealul poetic, stare care se perpetuează la nesfârşit, fără să se întrevadă înfăptuirea dorinţei: “săngăduie”, “s-audă”, “s-asculte”, “să moară”. 5. Tema condiţiei poetului în lume; motivul solitudinii; 6. Prezenţa eului liric: pronumele de persoana I singular:“m-”, “-mi”, “mele”, “mea”; verbe la persoana I singular: “am închinat”, “să trec”; 7. Sentimentul dominant: tristeţe, pesimism, suferinţă, scepticism, deprimare; 8. Primele patru versuri sunt străbătute de o tristeţe sfâşietoare, de o stare pesimistă a eului liric, exprimată prin lirism subiectiv şi evidenţiată chiar din incipit: “Pierdut în suferinţa nimicniciei mele”. Seria comparaţiilor din următoarele două versuri reliefează concepţia filozofică potrivit căreia în lume predomină răul, eul liric simţindu-se neînsemnat, confuz şi nesigur, lipsit de apărare şi stabilitate: “Ca frunza de pe apă, ca fulgerul în chaos”. Eul liric s-a închinat cu evlavie “ca magul la soare şi la stele” pentru a i se îngădui pătrunderea în “vecinicul repaos”. Epitetul în inversiune “vecinicul repaos” are valenţe metaforice, sugerând moartea, ca singură cale spre eternitate. 9. Figură de stil: epitetul “glasu-i singuratec” sugerează starea de solitudine a poetului într-o societate meschină, care nu-i înţelege aspiraţiile spirituale; metafora “o boabă e de spumă” sugerează efemeritatea poetului în lume; 10. Titlul “Pierdut în suferinţă” sugerează chinul lăuntric, starea de deznădejde profundă a eului liric, provocate de sentimentul izolării şi solitudinii în lume, tristeţea sfâşietoare pentru condiţia de muritor, pentru că se simte condamnat la anonimat. Alcătuit dintr-un adjectiv metaforic -”pierdut”- semnifică faptul că sinele poetic este copleşit de frământări lăuntrice, de “suferinţă”, punctele de suspensie prelungind starea de tristeţe şi de meditaţie asupra condiţiei artistului în lume. Subiectul II Dragă Mihai, Încă o dată regret că nu ai înclinaţii pentru cel mai inteligent sport din câte există, şahul, pentru că ai fi avut astfel prilejul să te bucuri împreună cu mine de excursia oferită de organizatori pentru toţi participanţii la concursul internaţional de şah de la Constanţa. Nici nu bănuiam că Delta Dunării este un adevărat paradis, unde strălucirea sălciilor aurii ce cresc pe grinduri m-a emoţionat nespus. Peisajul rezervaţiei naturale este unic, mai ales în amurg, atunci când lumina difuză plăsmuieşte o atmosferă misterioasă prin imaginile feerice de basm, care-ţi dau impresia de “altă lume”, de ceva ireal. Tot acum am văzut pentru prima oară egrete, iar silueta lor elegantă mi-a produs o emoţie cu totul aparte. 29.06.2007, Constanţa

Ceea ce m-a făcut să fiu mândru că trăiesc pe aceste meleaguri a fost faptul că toţi concurenţii veniţi din alte ţări au fost de-a dreptul încântaţi de sălbăticia naturii, iar uimirea lor s-a manifestat prin reacţii pline de entuziasm. Am făcut numeroase fotografii şi de-abia aştept să le comentăm împreună săptămâna viitoare, când ne vom revedea. De altfel, m-am împrietenit cu un japonez şi cu un francez, ceea ce-mi dă prilejul să exersez nu numai limba engleză ci şi limba franceză. Până când ne vom întâlni, te rog să transmiţi prietenilor noştri urările mele de bine, iar ţie îţi doresc distracţie plăcută la concert. Cu prietenie, Sorin/Sorina Mardare Rezolvare varianta 3 1. Polisemia cuvântului “pasc”: Ciobanii pasc oile pe câmp. (a păstori, a păzi) Oile pasc pe izlazul de la marginea satului. (a se hrăni, rupând cu gura iarba, plantele). [Sens figurat: În viaţă necazurile te pasc de pretutindeni.] 2 . Cratima: leagă două cuvinte pronunţate fără pauză (DOOM-2): “Una-i”; marchează absenţa vocalei “î”: “lumea-nchipuirii”; are rol prozodic, acela de a păstra măsura versurilor; 3. Lipsa acordului articolului posesiv la atributul substantival genitival contribuie la păstrarea ritmului (piciorul metric) şi a măsurii în versificaţie; poate fi şi o licenţă poetică motivată de acordul prin atracţie, adică articolul posesiv se acordă cu substantivul cel mai apropiat, “visării”. 4. Efect expresiv: Repetiţia adverbului “unde” construieşte enumerarea simbolică a locurilor care compun spaţiul terestru al naturii (”unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri”; “Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină”). Efectul expresiv al repetiţiei este susţinut, de asemenea, de valenţa divină a revelaţiei eului liric (”sfinţii”) privind iminenţa morţii/ condiţia sa de muritor. 5. Cele patru structuri care evidenţiază reveria eminesciana în text: ‘’Turma visurilor mele”,“pe-a visării lucii valuri” ,“lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite” “lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur” 6. Elemente de prozodie:- strofe de şase versuri (sextine); - rima împerecheată alternează cu cea îmbrăţişată; - măsura versurilor este de 15-16 silabe; 7. Prezenţa eului liric este argumentată de următoarele mărci lexico-gramaticale: - prezenţa pronumelui de persoana I singular “mele”; “eu”; - prezenţa verbelor la persoana I singular “(le) pasc” - adresarea directă prin:utilizarea pronumelui de persoana a II-a singular: “tu” (vocativ), “te”;- adresarea directă prin prezenţa verbelor la persoana a II-a singular: “Mergi” (imperativ); 8. Imaginarul poetic transfigurează realitatea concretă, a cărei interpretare specific eminesciană implică reflectarea sensibilă a iubirii şi a morţii, prin funcţia expresivă şi estetică a imaginilor vizual-cromatice: strălucirea aurului (”oi de aur”, “flori de aur”) sugerează extazul spiritual al eului liric şi perfecţiunea naturii interioare/exterioare; argintiul lunii armonizează motivele cosmice (soarele şi stelele) sugerând feeria şi candoarea emoţiei lirice (”luna argintie […] basmele copile cresc”); “laur verde” ilustrează victoria speranţei pusă în antiteză cu structurile “ramurile negre” şi “moartea cu-aripi negre” care trimite către prăbuşire spirituală, către moarte. 9. Versurile sugerează ideea unui univers magic, în care se păstrează candoarea şi strălucirea spirituală a basmelor. Astru tutelar în lirica eminesciană, “luna argintie” (epitet cromatic) are puteri supranaturale asupra lumii, iar prin comparaţia cu soarele “palid dulce” îşi extinde vraja şi în timpul zilei, prin inversiunea “a stelelor ninsoare”. Luna, noaptea, stelele sunt motive recurente în poezia eminesciană, evidenţiind apartenenţa la romantism. Astfel, tabloul naturii este unul nocturn, învăluit în mister, luminat doar de aştrii cereşti ale căror “straturi luminoase” creează cadrul propice pentru starea extatică de visare. 10. Antiteza din ultima strofă aşază în opoziţie (contrast) lumea imaginară a fericirii, “lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite”, cu lumea reală “lumea cea aievea, unde cu sudori muncit”, sugerând contradicţia extaz-nefericire. Subiectul II Text argumentativ: “Prea multă indulgenţă şcolară e un fel de inflaţie de valori” (G. Călinescu, Aforisme şi reflecţii). Sunt de acord cu afirmaţia lui George Călinescu privind indulgenţa şcolară care, dacă este prea multă, duce la scăderea valorilor umane. Formarea personalităţii şi a culturii individului se pregăteşte încă din perioada şcolii. Un prim argument este imprimarea ideii că, în lipsa unei educaţii corespunzătoare, omul nu se poate afirma în totalitate, ceea ce duce la diminuarea valorilor sale spirituale. Cu alte cuvinte, la vârsta adolescenţei, se poate imprima cu uşurinţă o întreagă paletă de trăsături caracteriale şi de comportament, iar prin pregătirea continuă şi serioasă se poate forma şi o cultură generală solidă. De aceea, exigenţa profesorilor este esenţială pentru fiecare dintre noi, corectitudinea notării şi conştientizarea permanentă a elevului privind nivelul de pregătire la care se află constituie principalele pârghii pentru formarea acestuia atât caracterial cât şi spiritual. Elevul trebuie să fie mereu impulsionat de către cadrele didactice, dar totdeauna să existe stimuli diversificaţi dar cu acelaşi scop: educarea în mod eficient şi reliefarea eventualelor talente sau valori. De pildă, atunci când un profesor acordă note mari, fără acoperire în cunoştinţele elevului, se produce o adevărată “inflaţie de valori”, întrucât se uniformizează, prin diminuare, competenţele fiecăruia. Prin urmare, afirmaţia “Prea multă indulgenţă şcolară e un fel de inflaţie de valori” conform căreia severitatea şcolară, în scop instructiveducativ este necesară în stabilirea unei direcţii către găsirea identităţii de sine şi formarea personalităţii în plan spiritual şi cultural, are o baza bine întemeiată, reprezentând un adevăr universal-valabil. Rezolvare varianta 4 1. Sintagma “deolaltă amândoi” pare a fi un pleonasm, întrucât cele două cuvinte sunt apropiate ca sens. Eul liric foloseşte această alăturare a cuvintelor pentru a accentua distanţa dintre cei doi îndrăgostiţi, imposibilitatea împlinirii cuplului erotic: “tot mai departe, deolaltă amândoi”. 2. În versul “Departe doară luna cea galbenă - o pată”, linia de pauză se foloseşte în interiorul enunţului pentru a delimita apoziţia explicativă “o pată”, referitoare la “luna cea galbenă”. Linia de pauză are rol stilistic, deoarece atrage atenţia şi asupra atitudinii afective a eului liric, marcând totodată intonaţia deosebită ce exprimă admiraţia. 3. Sinonime: tot = întreg; un pâlc = un stol; pierzându-se = depărtându-se; suferitoare = triste; 4. Sens denotativ: Îmi place să mă dau pe gheaţă iarna. Sens conotativ: El are o inimă de gheaţă. 5. Figuri de stil: “Oceanul cel de gheaţă” – metaforă ce simbolizează imposibilitatea împlinirii sentimentului de iubire. “luna cea galbenă” – epitet cromatic, ce ilustrează tristeţea astrului tutelar, ca martor tăcut al iubirii pierdute. 6. Mărci lexico-gramaticale: - verbe şi pronume la persoana întâi: “noi”, “mi-aduc aminte”, “mi-apare”, “mă –ntunec”, “îngheţ”; vocativul “iubito”; - adresarea directă - prezenţa persoanei a II-a singular: “tu”, “te pierzi”. 7. Versurile sunt lungi, având măsura de 13-14 silabe şi rima împerecheată. 8. Caracteristici ale poeziei romantice:- tema iubirii;- sentimente romantice ale eului liric: nefericire, tristeţe, melancolie provocate de imposibilitatea iubirii; - spaţiul cosmic este simbolizat prin cadrul nocturn, în care luna şi stelele sunt motive romantice 9. Titlul “De câte ori, iubito…” este reluat în incipitul poeziei pentru a accentua suferinţa provocată de rememorarea clipelor de fericire pierdută. Vocativul “iubito” constituie tânjirea disperată a eului liric, iar punctele de suspensie prelungesc, parcă, într-un timp nedefinit, sentimentul de melancolie. 10. Incipitul poeziei reia titlul, “De câte ori iubito…”, exprimând suferinţa eului liric la amintirea iubirii trecute, care are efect dezolant asupra sensibilităţii poetice, simbolizat prin metafora “oceanul cel de gheaţă” care-i chinuie sufletul. Revenirea iubirii, sugerată prin epitetul metaforic şi cromatic “bolta aurie”, este imposibilă, întrucât la orizont nu se arată nicio stea, ca simbol al deznădejdii. Subicetul II Pârâul Rece, 29.06. 2007

Dragă Carmina, Mă aflu în tabăra de la Pârâul Rece, unde îmi petrec o săptămână din vacanţa de vară, împreună cu un grup de colegi. Totul aici este minunat, vremea este superbă şi am parte de relaxarea mult dorită. Programul nostru îmbină divertismentul cu normele riguroase pe care trebuie să le respectăm. Profesorii sunt toleranţi şi ne implică în activităţi ludice plăcute şi interesante. Ieri am organizat un picnic la poalele muntelui. şi a fost cu adevărat încântător. Mi-am făcut mai mulţi prieteni din

oraşe diferite şi mi-aş dori foarte mult să păstrez legătura cu ei şi să-i invit la noi la Bucureşti, ca să-i cunoşti şi tu. Pe lângă atâtea lucruri frumoase, să ştii că există şi dificultăţi. Cel mai greu îmi este cu trezitul matinal, dar sper că mă voi obişnui şi cu acest impediment. Ţi-aduci aminte că atunci când eram mici ne trezeam cu noaptea în cap, ca să ne ducem la grădiniţă şi să ne jucăm împreună? Tu ce mai faci? Ce noutăţi s-au petrecut în grupul nostru? Abia aştept să ne vedem şi să-ţi povestesc în amănunt programul taberei şi câteva mici secrete. Te îmbrăţişez cu drag şi cu prietenie necondiţionată, George/ Georgiana Rezolvare varianta 5 1. Sinonime: viaţă = trai; clipă = moment; etern = veşnic; zâmbitoare = surâzătoare; 2. Cratima în versul: „ Vedea-vor ochii-mi încã-o datã oare”. Prima cratimă realizează inversiunea verbală la viitor “vedea-vor”, următoarele două cratime leagă două cuvinte pronunţate fără pauză: “ochii-mi”, “încă-o dată”. Rolul prozodic al cratimei constă în păstrarea măsurii şi a ritmului versurilor, iar stilistic, redã muzicalitatea poeziei. 3. Sens conotativ: S-a trezit cu noaptea-n cap. Indată ce razele soarelui se ivirã, micuţa fãcu ochi. 4. Expresii / locuţiuni cu„viaţã”: cu preţul vieţii; plin de viaţã; când ţi-e viaţa mai dragã; a fi între viaţã şi moarte; 5. Imagini artistice ale iubitei: “Frumosul trup, - femeie zâmbitoare!-”; “Tu, blond noroc al unui vis deşert”. 6. Tema iubirii/ motivul visului; 7. Figura de stil: “Amar etern” este epitetul unui adjectiv substantivizat şi exprimă starea de profundă tristeţe provocată de care are rolul de a evidenţia starea de tristeţe profundã provocatã de eşecul în dragoste. 8. Strofa a doua începe cu o exclamaţie retorică a eului liric - “De ce în noapte glasul tãu îngheaţã!”-, cu nuanţă de adresare directă către iubita care nu-i mai este alături. Următoarele versuri se constituie într-o amplă şi patetică interogaţie retorică, din care se desprinde starea de tristeţe profundă care îl macinã. Adresarea directă este evidenţiată afectiv de vocativul urmat de un epitet caracterizator: “- femeie zâmbitoare”. Inversiunea „vedea-vor” are rol de a menţine rima şi ritmul poeziei, iar cratima din structura „ochiimi” are rolul de a menţine mãsura versului. Eul liric contureazã succint dar sugestiv portretul iubitei prin epitete - „Frumosul trup, - femeie zâmbitoare!”-, exprimând nostalgia după iubirea pierdută, iar timpul petrecut împreună este comprimat la “o clipă”. 9. Semnificaţia titlului: Ca majoritatea sonetelor eminesciene, titlul preia incipitul poeziei şi este alcătuit dintr-un verb la gerunziu, “gândind”,care exprimă permanentizarea acţiunii şi pronumele de persoana a II-a “la tine”, numind persoana asupra căreia se răsfrânge sentimentul de iubire. 10. Trăsături romantice: tema iubirii neîmplinite, motivul visului, nefericirea eului liric din cauza imposibilităţii realizării cuplului erotic Subiectul II Text de tip argumentativ: “Şcoala cea mai bunã e aceea în care înveţi înainte de toate a învãţa.” (Nicolae Iorga, Cugetãri). Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga - „Şcoala cea mai bunã e aceea în care înveţi înainte de toate a învãţa.”-, în susţinerea căreia aduc următoarele argumente: Ĩn primul rând, excluzând imperativul de a şti sã scrii şi sã citeşti, trebuie sã te deprinzi sã-i asculţi pe ceilalţi, sã poţi prelua învãţãturi şi sã ai capacitatea sã deosebeşti ce e bine să reţii şi ce nu. Ĩn al doilea rând, educaţia omului începe odată cu primele clipe de viaţă, iar prima etapă organizată o constituie perioada preşcolară, de aceea a rămas perfect valabil proverbul “cei şapte ani de acasă”. Şcoala întregeşte paleta complexă a educaţiei într-un mediu instituţionalizat, unde rigoarea, disciplina şi programul ordonat formează personalităţi sănătoase şi competitive pentru societate. Pe de altă parte, orice elev trebuie să-şi organizeze timpul de învăţare, altfel se creează o confuzie totală, se pierde controlul asupra noţiunilor şi conceptelor ce trebuie însuşite, riscul fiind acela al unei munci haotice şi de aceea total ineficiente. În concluzie, foarte important este faptul că mai întâi trebuie să înveţi cum să înveţi, adică să ştii să discerni priorităţile şi interesele în direcţia scopului pe care fiecare om îl are în viaţă. VARIANTA 6 1. Sinonime: străvezie = diafană, palidă; umbra = fantasma; noianul = abisul, adâncul; zadarnic = inutil 2. Rolul virgulei în versul: “Să te ridic pe pieptu-mi, iubite înger scump”: - marchează vocativul “iubite înger scump”; - marchează cezura (pauză ritmică în interiorul versului, pe care-l desparte în două emistihuri, pentru a susţine cadenţa poeziei) 3. Sens conotativ: În vis mi-a apărut un înger. Sens denotativ: Tânărul este slab de înger. 4. Expresii/locuţiuni: a fi cu inima împăcată; a avea inimă de piatră; a nu avea pe cineva la inimă; a muri de inimă rea; 5. Tema iubirii; tema timpului; motivul visului 6. Poezia este o confesiune lirică scrisă la persoana I singular, definind lirismul subiectiv. Ea exprimă nefericirea eului liric pentru iubirea pierdută şi amintirea plină de tristeţe pe care îndrăgostitul şi-o readuce în memorie: “În trista amintire a visului frumos…”. 7. Figură de stil: “iubite înger scump” – „iubite” adjectiv cu tentă de vocativ care denotă aproprierea afectivă a invocaţiei, „înger” fiind o metaforă hiperbolizantă, în final epitetul “scump” punând în valoare intensitatea sentimentului de iubire şi frumuseţea divină a femeii. 8. Trăsături romantice:- iubirea neîmplinită;- iubita-înger;- motivul visului;- nefericirea îndrăgostitului din cauza pierderii iubirii. 9. Titlul reprezintă o revelare a motivului trecerii timpului, amintirile aduse din valurile vremii impresionează prin pregnanţa detaliilor, sunt dulci ca spuma valurilor, dar cu timpul îşi diminuează din amplitudine şi se pierd în marea prezentului. Punctele de suspensie sugerează nostalgia eului liric pentru zădărnicia speranţei că iubita se va întoarce. 10. În prima strofă este evidenţiat sentimentul însingurării poetului, al îndepărtării de iubire, prin evocarea timpului care a trecut implacabil. Eul liric aspiră către o iubire ideală si realizează un scurt dar sugestiv portret al iubitei, folosind epitete şi comparaţii: “braţele de marmur”, părul lung, bălai”, “faţa străvezie ca faţa albei ceri”, “zâmbetul […] dulce”. Frumuseţea unică a fetei este conturată printr-o metaforă inedită: “Femeie între stele şi stea între femei”. Nostalgia şi nefericirea neputinţei de a-şi împlini fericirea reies din ultimele versuri: “Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng/ În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng”. Este prezent şi epitetul „dulce” specific poeziei eminesciene. Eminescu alcătuieşte şi un scurt portret al iubitei care are: „părul lung, bălai:, „faţa străvezie”, „zâmbetul dulce”. Subiectul al II-lea Buşteni, 29.06.2007

Dragă George , Ce rău îmi pare că nu ai venit şi tu cu părinţii în excursie la Buşteni. Aici totul este minunat, pur şi simplu fascinant: aerul este atât de curat , iar peste tot unde îţi arunci ochi zăreşti numai peisaje de un verde reconfortant,. Am chiuit atât de tare încât a reverberat până departe sunetul entuziasmului meu nestăpânit. Uite, de pildă, ieri am făcut o scurtă plimbare cu părinţii pe munte. Am rămas fără cuvinte, deoarece am luat-o pe nişte poteci ce păreau a fi neumblate. Cum le urcam de zor le vedeam cum se împletesc înspre vârful muntelui, iar când am ajuns acolo după două ore de mers încontinuu numi venea să cred ochilor cât de frumoasă era panorama întregii zone. Erau în apropiere câteva piscuri mai înalte dar golaşe, dar încercând să trec de cealaltă parte a muntelui am rămas înmărmurită deoarece erau numai hăuri. Ameţeam numai că mă uitam, aşa că am renunţat imediat la intenţia de a înainta. Imaginea ce se ivea în faţa ochilor era de o sălbăticie nemaivăzută, iar în drumul nostru înspre casă am văzut şi două căprioare care păşteau liniştite în apropierea unei oglinzi de apă. A fost într-adevăr o zi minunată ! Sunt atât de emoţionată şi de surescitată, încât, cu toată oboseala, am vrut să-ţi scriu imediat, ca să-ţi transmit şi ţie o părticică din extraordinarele senzaţii pe care le-am încercat astăzi.

Te îmbrăţişez cu drag, Vasile/ Vasilica Varianta 7 1.Sinonime: zâmbet – surâs; palidă – galbenă, decolorată; demon – diavol, ispită; fidel – credincios 2. Cratima are rolul:- de a lega două cuvinte care să formeze o singură silabă: “pe-al meu”-de a păstra măsura şi ritmul la nivelul strofei,- creează muzicalitate în cadrul versului. 3. Sens conotativ: Toată iarna am dus dorul cireşelor. Taina glasului şoptit mi-a strecurat un fior în suflet. 4. Expresii/ locuţiuni: din tot sufletul; a prinde suflet; om fără (cu) suflet; a avea ceva pe suflet; a-şi trage sufletul; a-i veni sufletul la loc; 5. Tema iubirii; motivul visului; 6. Portretul iubitei: „genele-ţi lunge”, „ochiul tău mare”; 7. În cea de-a doua strofă a poeziei, copila este asemuită cu o fiinţă malefică prin metafora „Eşti demon, copilă”, prin faptul că simpla-i apariţie a reuşit să alunge îngerul păzitor al eului liric: „numai c-o zare […] făcuşi pe-al meu înger cu spaimă să zboare”. 8. Titlul poeziei „Înger de pază”, scrisă de Mihai Eminescu, constituie o metaforă pentru portretul iubitei, ce este asemuită cu un înger „încins cu o haină de umbre şi raze”: „Vedeam ca-n vis pe-al meu înger de pază”. Percepută iniţial ca o făptura demonică, fata este recunoscută de eul poetic, fiind „veghea mea sfânta” – „căci tu – tu eşti el”. 9. Trăsături romantice: iubirea angelică, ideală, proprie omului de geniu (iubire romantică) şi utilizarea unei game variate de figuri de stil comparaţie („vedeam ca-n vis”), metafore („haină de umbre şi raze”, „veghea mea sfântă”), epitete („palidă haină”, „genele lunge”, „ochiul mare). 10. Prima strofă a poeziei „Înger de pază” debutează cu evidenţierea mitului oniric, manifestarea unei stări de extaz ce face posibilă întâlnirea dintre eul liric şi îngerul său de pază: „Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze/ Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază”. Portretul îngerului este antitetic, fiind „încins cu o haină de umbre şi raze”. Eul poetic conştientizează prezenţa iubitei, a copilei, a cărei imagine este ştearsă la început, imagine realizată printr-un epitet metaforic: „te văzui într-o palida haină”. Misterul femeii iubite este relevat printr-un vocativ cu determinant dublu: “copilă cuprinsă de dor şi de taină”. Sugerarea păcatului este construită prin alungarea îngerului păzitor de către ochii plini de patimi: „Fugi acel înger de ochiu-ţi învins. Elementele ce compun prozodia sunt măsura versurilor de 11-12 silabe, iar rima versurilor este încrucişată pentru versul I şi III şi îmbrăţişată în ultimele patru versuri. Subiectul al II-lea Text argumentativ: „Menirea firească a şcolii nu e să dea învăţătură, ci să deştepte, cultivând destoiniciile intelectuale, în inima copilului, trebuinţa de a învăţa toata viaţa”. (Ioan Slavici – Educaţia raţională) Sunt de acord cu afirmaţia lui Ioan Slavici exprimată în „Educaţia raţională” şi anume că „menirea firească a şcolii nu e să dea învăţătură, ci să deştepte, cultivând destoiniciile intelectuale, în inima copilului, trebuinţa de a învăţa toata viaţa”. Înainte de toate, şcoala trebuie să pregătească tinerii şi copiii pentru viaţă, ca aceştia să poată face faţă tuturor încercărilor care le pot apărea în timp. Copilul trebuie învăţat să gândească şi să aplice în viaţă ceea ce asimilează pe băncile şcolii, altfel întreaga muncă depusă devine inutilă. În altă ordine de idei, copilul trebuie să conştientizeze faptul că viaţa e imprevizibilă, nu se întâmplă totul ca la carte, pot exista situaţii în care deciziile luate să fie greşite. Şi trebuie trase învăţăminte de pe urma acestor greşeli pentru a nu le repeta. Cu alte cuvinte, trebuie să fii chibzuit în a învăţa, dar şi în a aplica cele asimilate. Până la urma, viaţa e ea însăşi o şcoală pe care trebuie să învăţăm să o parcurgem şi să o absolvim cu succes. În concluzie, trebuie ca mereu să existe o interdependenţă între noţiuni şi practică, între teoria abstractă şi viaţa concretă, întrucât tot ceea ce înveţi trebuie să-ţi folosească, într-un fel sau altul, în viaţa reală. Varianta 8 1. Sinonime: mutra = faţa, chipul; pana = condeiul; incultă – neinstruită, necultivată, stângace; imobilă – neclintită. 2. Punctele de suspensie aflate la sfârşitul celui de al treilea vers al primei strofe îndeamnă la meditaţie asupra superficialităţii societăţii contemporane poetului, unde toţi infatuaţii poartă măşti, încercând să pară altceva decât sunt. 3. Sens conotativ: A întârziat pentru că a rămas în pană de bani. Şi în situaţia aceasta s-a dovedit un om de paie. 4. Expresii cu substantivul “nas”: a fi cu nasul pe sus; a-şi lua nasul la purtare;a da nas în nas cu cineva; a strâmba din nas; a nu fi de nasul cuiva.5. Motive romantice: motivul creaţiei poetice (”Un vers încerc cu pana mea incultă”, “condeiu-n mână tu mi-l pui cu silă”), motivul amintirii (”albumul”, “trecutele petreceri”). 6. Inversiuni: “în care toţi pe sus îşi poartă nasul”; “trecutele petreceri”. 7. Metafora “pana mea incultă” din strofa a doua a poeziei sugerează nesiguranţa eului liric în procesul creaţiei, lipsa de inspiraţie cauzată de ipocrizia ostentativă a contemporanilor. Trăind într-o lume superficială, poetul încearcă, timid şi nesigur, să se întoarcă la valorile eterne şi sa creeze artă. 8. Reluat în incipitul poeziei sub forma unei interogaţii retorice, titlul “Albumul” ilustrează un “Bal mascat cu lume multă/ În care toţi pe sus îşi poartă nasul”. Societatea este alcătuită din personaje superficiale la care importante sunt aparenţele, din caractere artificiale imortalizate în album. Eul liric îi priveşte distant, ca şi când ar privi o fotografie, observându-i cu superioritatea omului de geniu. 9. Trăsături romantice: - ironia romantică (”În care toţi pe sus îşi poartă nasul,/ Disimulându-şi mutra, gândul, glasul…”) - superioritatea omului de geniu aflat în antiteză cu societatea superficială (”Privind în vrav prostia imobilă”.) 10. Incipitul poeziei este o interogaţie retorică, încărcată de ironie şi urmată de o explicaţie plină de sarcasm despre lumea cuprinsă într-un album cu fotografii. Societatea este văzută ca un bal mascat, în care toţi încearcă să-şi ascundă, în spatele măştilor, adevărata faţă şi gândurile. Ironia romantică specific eminesciană conturează imaginea unei societăţi superficiale, lipsite de educaţie şi pline de grandomanie, ilustrată prin îmbinarea locuţiunii verbale populare “pe sus îşi poartă nasul” cu verbul neologic “disimulându-şi” lângă care poetul plasează cu sarcasm substantivul “mutra”, toate acestea sugerând dispreţul rece şi tăios al eului liric. SUBIECTUL al II-lea Dragă Monica, După mai multe peripeţii, am ajuns cu bine în satul Luncani, care se află situat în Câmpia Dunării. Aici locuiesc bunicii mei, pe care nu i-am mai văzut de anul trecut. M-am bucurat să văd că sunt neschimbaţi şi la fel de plini de energie. Atunci când am sosit, bunicul m-a întâmpinat la poartă, unde mă aştepta de vreo două ceasuri, iar bunica aranja o masă întinsă, în care se vedea belşugul ca urmare a hărniciei lor. A doua zi am plecat prin sat, unde am multe cunoştinţe, întrucât am venit aici în fiecare vacanţă. Îmi plac foarte mult luncanii, pentru că sunt oameni veseli, deschişi şi harnici. Trăiesc în legea lor, răspund prompt la toate îndatoririle civice, de aceea satul arată cu totul deosebit, este curat şi plin de flori. În aer pluteşte mereu o adiere de miresme, trandafirii şi crinii parfumează întreaga comunitate. Poate că şi florile îi determină să fie atât de prietenoşi. Parcă şi eu, când sunt aici, devin mai conciliant, mă cuprinde o relaxare binecuvântată şi simt că iubesc mai mult oamenii. Abia aştept să vii aici ca să te relaxezi şi să te refaci după oboseala unui an de muncă. De altfel, bunicii mă întreabă mereu când soseşti, pentru că le este foarte dor de tine. Te îmbrăţişez cu drag şi de-abia aştept să ne revedem, Daniel/ Daniela Varianta 9 1. Sens denotativ- “teiul”; Sens conotativ- “floare”. 2. Rolul cratimei din versul “Şi trimit cuvinte-n vânt” este de a păstra măsura versurilor, ritmul şi muzicalitatea poeziei. Cratima leagă două cuvinte pronunţate fără pauză (DOOM-2) şi marchează absenţa vocalei “î”: “cuvinte-n”; 3. Polisemia cuvântului “floare”: Floarea preferată a mamei s-a uscat Iarna a pictat flori de gheaţă pe geamuri. Mărul din 29.06.2007, Luncani

elanul mă stimulează foarte bine. “şopteşti”. strofa este un catren. 8. Certitudinea eului liric este singulară. “ce-ţi pasă”. 6. de idei superioare.: “eu”. suferinţa se diminuează prin certitudinea sentimentului. teiul. imaginând sentimentul de iubire ce se manifestă între cei doi îndrăgostiţi: “îmi zâmbeşti”. este nevoie de pasiune. Ea face parte din lumea oamenilor de rând. Tema timpului. Imaginarul poetic: “Îmbătrânit e sufletul din mine/ Ca un bordei pustiu în iarnă grea”. Prezenţa eului liric: pronume şi verbe de persoana I: „îmi” . “Entuziasmul este foarte necesar. “duci”. “rămân” şi adresare directă la persoana a II-a:“ce-ţi pasă?”. motivul romantic “izvor” şi epitetul “(cânturi) dulci”. Tema iubirii. plânge de-aş putea” 5. ci crezut. Repetiţia verbului “zâmbeşti-zâmbeşte” accentuează dorinţa eului liric pentru iubirea ideală. Polisemia verbului “a ridica”: *Copilul a fost ridicat în braţe când a început să plângă. Valoarea expresivă a repetării verbului “a afla” în versurile: “Durerea ce mai crudă. sub forma unei exclamaţii retorice. idee exprimată printr-o exclamaţie retorică: “Şi eu ştiu numai atâta/ C-aş dori odat’să mântui!”. Imaginarul poetic: „Când îmi zâmbeşti. În ceea ce priveşte prozodia. sugerează fericirea extatică de care omul de geniu ar fi cuprins dacă idealul său de iubire s-ar împlini. Un prim argument ar fi. care ţine mai ales de succesul pe care cineva îl are în societate ca persoană publică. 4. de exaltare. Ultima strofă a poeziei “Ce şopteşti atât de tainic…” de Mihai Eminescu începe cu motivul romantic al visului.” (Tudor Vianu) Sunt de acord cu afirmaţia lui Tudor Vianu că este mai bine să fii crezut pentru ceea ce eşti decât admirat. oricât de profundă ar fi aceasta. fiind repetată şi în finalul poeziei: “Ce-ţi pasă?”. Expresivitatea poeziei “Ce şopteşti atât de tainic…” de Mihai Eminescu este susţinută de verbele aflate la timpul prezent: “şopteşti”. „-mi”. . nepăsătoare.pronume la persoana I sing. iar punctele de suspensie sugerează nostalgia după vârsta tinereţii. “mea”. epitetul personificator “Vis nebun” sugerând faptul că iubirea este un sentiment efemer. Această permanentizare a sentimentelor eului liric: “Scrisă-i soarta mea în creţii / Întristatei mele frunţi”. motivul suspinelor 7. “eu”. vâjâind”. 10. care relevă o continuă stare de agonie. la persoana a II-a singular. deoarece. care se formează în timp şi pe baza unor fapte. Gerunziul “aflând” şi prezentul gnomic “află” exprimă perpetuarea ideii că. mai ales când faci primii paşi”. “duci cu tine”. 9) Titlul semnifică atitudinea eului liric privind îmbătrânirea sufletului. “de-aş ave lacrimi. Unii se comportă într-un fel sau altul numai pentru a impresiona. Aspiraţia omului de geniu spre iubirea ideală este în antiteză cu nepăsarea iubitei. Repetiţia interogaţiei “ce-ţi pasă?” amplifică nepăsarea iubitei. dacă ştii sursa durerii. “(mă) furişez”. prin prezenţa verbelor şi pronumelor la persoana I : “din mine”. a cărei atitudine este definită prin epitete sugestiv. Ultima strofă reia interogaţia retorică din ultimul vers al primei strofe. lucru care poate dăuna personalităţii şi poate deturna părerea celorlalţi de la adevărata fire. După cum se ştie. “mă” şi verbe la persoana I singular: “trec”. În concluzie. măsura versurilor este de 8 silabe. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Entuziasmul este foarte necesar.Mihaela trece în fiecare zi pe la bunica ei. Nu poţi cunoaşte caracterul unei astfel de persoane şi te amăgeşti că poţi avea încredere în ceea ce spune ori face. pentru ceilalţi. “încep”. “de mine”... sentiment sugerat prin interjecţia afectivă “O”. tinereţe. *Rezultatul obţinut de Elena nu se ridică la aşteptările doamnei profesoare. Această metaforă. încrederea este un sentiment profund. 7. Linia de pauză în versul „De-a ta privire – şi un suflet – unul” are rol explicativ. pământul îmi zâmbeşte/ Şi cerul tot cu stele se îmbracă”. precum şi prin adresarea directă. fără argumente solide. este nevoie de o sclipire cât de mică de exaltare. “priviri streine”. Versurile “Scrisă-i soarta mea în creţii/ Întristatei mele frunţi” exprimă condiţia omului de geniu. în viaţă. Eu consider că orice relaţie între două persoane. Consider că pentru a avea parte de rezultatele dorite în încercarea de a realiza un ideal. Prezenţa eului liric:. prin vocativul personificat şi repetiţia “tinereţă. Prin urmare. cea mai mare/ Aflând o formă. “treci”. “nu mă uit”. Probabil că mulţi oameni de ştiinţă nu ar fi reuşit să facă atâtea descoperiri dacă nu simţeau avânt şi fervoare în munca de cercetare. “tinereţea mea”. entuziasmul este un real impuls atunci când se începe o afacere. 10..Timpul trece ireversibil şi implacabil pentru om. îmbietoare şi tainice de iubire.vocativ: “O. poetul accentuează unicitatea sentimentului de iubire. pe parcurs. chinuitoare (a) fermeca = a vrăji. mai ales când faci primii paşi. rece cântu-i”. deşi. o nouă formă de învăţământ ori un alt serviciu. În concluzie.” (Marin Preda. el îşi doreşte să se poată elibera de chinurile sentimentului. iar atitudinea hiperbolizată a iubitei capătă dimensiuni cosmice: “Când îmi zâmbeşti. tinereţea mea!”. îndemnul spre meditaţie. 10) Expresivitatea acestea poeziei sporeşte emoţia prin marca lirismului subiectiv manifestat în toată poezia. . reluat în incipit. Expresivitatea poeziei este susţinută de adresarea directă prin verbele la persoana a II-a şi de interogaţiile retorice. 5. de avânt ori de câte ori îţi propui să faci ceva important pentru tine. o persoană de încredere poate dobândi prieteni adevăraţi mai repede şi de asemenea. Tema iubirii. “nu vrei”. “izvor de cânturi dulci”. Punctele de suspensie din ultimul vers au rol stilistic şi semnifică melancolia eului liric.adresarea directă. “nu spun”. a fascina. află uşurare”: Expresivitatea este dată de modurile şi timpurile verbului “a afla” şi de reiterarea lui în acelaşi vers. Polisemia cuvântului “a trece”: . motivele romantice: izvorul. la rândul ei se poate bucura de ajutor la nevoie.Imaginarul poetic romantic: “floarea ţărmului”. “încep”. visul. 4. “mă furişez”. Versul este o invocaţie retorică. este accentuată de verbele la gerunziu: “repezind”. Sinonime: crudă = nemiloasă. 3. care-i provoacă îndrăgostitului o suferinţă sfâşietoare. “entuziasmul este foarte necesar. În primul rând.pronume la persoana I singular: “eu”. profunzimea simţirii. căruia îi sunt hărăzite suferinţa şi tristeţea pentru neputinţa de a-şi împlini idealurile înalte. Prezenţa eului liric este evidenţiată prin . fără să ai în vedere că respectivul joacă un rol în ochii celorlalţi. ipostază ilustrată în finalul poeziei prin comparaţia: “Cu priviri streine/ Ca toată lumea treci pe lângă mine”. de înflăcărare în misiunea artistică. a spori. 9. entuziasmul poate suplini lipsa de experienţă şi este o stare absolut necesară pentru victoria finală. Varianta 10 1. marcată de semnul exclamării. motivul suferinţei. “din mine”. prezente în poezie prin “izvor”. tinereţea mea!” 6. Pe de altă parte. 4. 8. “aş puté”. “mine”. Metafora personificatoare “izvor de cânturi dulci” compune o imagine auditivă şi sugerează ideea că şoapta izvorului este asemenea unor vorbe dulci. idee exprimată prin metafora “florii”: “Floarea cade. Sinonime: a creşte = a evolua. Versul “ O. 8. 9.adresare directă prin pronume şi verb la persoana a II-a singular: “te-ai dus”. “munţi”. feroce. că admiraţia este o reacţie provocată de aspecte superficiale. tinereţea mea!” exprimă o puternică stare emoţională. Personal. a seduce. inversiunea “deşarte vorbe!” şi semnul exclamării ilustrând disperarea eului liric care suferă pentru iubirea pierdută. întrucât însufleţirea are o importanţă deosebită atunci când omul se află la început de drum în ceea ce priveşte împlinirea unui ideal. motivul umbrei.verbe la persoana I singular: “aş avé”. sugerând totodată curgerea implacabilă a timpului. actorii nu ar fi atât de expresivi şi de talentaţi dacă n-ar fi dominaţi de pasiune. incapabilă să înţeleagă sentimentele superioare. pământul îmi zâmbeşte/ Şi cerul tot cu stele se îmbracă” 5. de pasiune. trebuie să se bazeze pe încredere şi nu pe admiraţie. 6. este alcătuită din termeni specific eminescieni. iar ritmul este trohaic. a subjuga 2. de nostalgie după tinereţea pierdută. concepţii ori atitudini convingătoare ale cuiva care doreşte să fie privit ca un om pe care te poţi bizui totdeauna. SUBIECTUL al II-lea Text argumentativ: “Nu căuta să fii admirat. prin prezenţa pronumelor şi verbelor la persoanei a II-a singular: “tu”. 7. indiferent de felul ei. “zâmbet luciu”. mă ajută să continui ceea ce am început. de impulsuri. să-mi doresc îndeplinirea scopului ales. având parte de încrederea celor din jur este un avantaj mai mare decât obţinerea admiraţiei. pot să fie diverse piedici. rece = indiferentă. întrucât moartea este inevitabilă. “vis nebun”. tinereţă. 2.spatele casei a dat în floare. 3. “smulgi”. Soarta nefericită a geniului este ilustrată prin imaginea vizuală a ridurilor de pe fruntea plină de gânduri profunde. “trece”. omul este efemer în raport cu eternitatea naturii. mai ales când faci primii paşi”. Speranţa revigorării iubirii s-a stins. tristeţea pentru trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului. “trimit”. “nu pot”. Varianta 11 1. Titlul poeziei. “Creaţie şi morală”) Sunt întru totul de acord cu ceea ce afirmă scriitorul Marin Preda. . a unor planuri.

rămas veşnic în mintea şi sufletului îndrăgostitului. ca eventualitate a Răului? Interogaţia retorică este o întrebare filozofică la care gânditorul dă o variantă de răspuns constând în ideea unităţii contrariilor “Bine/Rău”. întrucât imaginea iubitei este eternizată în mintea eului liric prin comparaţia “săpată ca-n marmura cea rece” şi personificarea “uitarea mână-n noapte a visurilor turme”. fără însã a urmãri sau aştepta ceva în schimb. ternă. . chip frumos.2. De asemenea. din iubiţi. În al doilea rând. exprimată în multe dintre creaţiile sale lirice. Neîncrederea şi dezamăgirile provocate de oameni creează. Se duşmănesc între ei. Cunoaşterea luciferică înseamnă pentru eul liric cunoaşterea prin iubire: omul trebuie să se reveleze în faţa misterelor Universului. pe această unitate a contrariilor care asigură Universului stabilitate şi echilibru. în momentul în care iubeşti un om . Sens conotativ: a gândurilor urme. La munte bate un vânt rece ca gheaţa. motivul sacru/profan. raţiunea trebuie să învingă şi discernământul să fie cel care alege. consider că este trist oamenii ajung din prieteni duşmani. se trădează şi se mint. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Familia este aceea care face ca omul sã treacã de la egoism la altruism”(Auguste Comte) Consider cã afirmaţia lui Auguste Comte este adevãratã. rai. să avem aspiraţii înalte. Susţin această părere. ci numai să simţi o imensă satisfacţie. intens. ci nu să le lămurească. Textul este construit pe antiteza dintre Bine şi Rău. având rolul de a potenţa misterul. responsabilitatea de a face în fiecare zi câte ceva folositor nouă sau altora. Nu am putut niciodată să înţeleg de ce oamenii se feresc să se comporte cu sinceritate. De asemenea. Figuri de stil: “Sunt beat de lume”-metaforã-sugerează ideea filozofică a eului liric care iubeşte cu patimă lumea în care trăieşte. ceea ce este o mare greşeală. tema iubirii. existente în aceeaşi cantitate şi de forţe egale. comparabilă cu o scenă. pentru că niciodată nu ştii destule.ingredientele de maximă importanţă fiind pofta noastră de viaţă.” 6) Motivul romantic al visului. aceştia au cel mai mult de suferit şi pătimit. pentru a nu avea o „viaţă nefolositoare”.Versul “Sunt beat de lume şi-s păgân” ilustrează concepţia filozofică a lui Lucian Blaga. poetul realizează un scurt portret fizic al iubitei.SUBIECTUL al II-lea Textul argumentativ: “Este îngăduit să înveţi chiar şi de la duşman” (Ovidiu) Într-adevăr. iar gerunziul verbului „plângând” permanentizează sentimentul de iubire. decât să revigorezi energia interioară. 8. pentru că numai astfel putem obţine mai mult de la viaţă! Varianta 13 1. 4) Prezenţa eului liric: verbe şi pronume la persoana I: „şoptesc”. cratima înlocuieşte vocala “î” care lipseşte pronumelui (îmi). De la duşman este bine să deprinzi strategiile cu caracter de generalitate. care se opun. adesea. dragoste şi ocrotir. Varianta 12 1) Sens denotativ: marmura cea rece. în relaţie directă cu argumentele aduse. egoismul nu poate fi asociat cu familia adevărată sau cu sentimentul de dragoste şi grijã pentru cei apropiaţi. “. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “O viaţă nefolositoare e o moarte timpurie. de unde a preluat-o şi Mihai Eminescu în poezia “Glossă” şi în proza fantastică şi filozofică “Sărmanul Dionis”. nu durata ei. Lumina este metaforă revelatorie pentru “cunoaştere”. încredere totală în noi. chiar dacă această reacţie presupune. care este de o frumuseţe incredibilă. înseamnă a învăţa de la oricare alt om. dar totdeauna gestul înseamnă dăruire de sine. sentiment profund. În ultimul vers. 9.Câmp semantic “sacru”: sfânto. Tema cunoaşterii. având scopuri precise. Sprijinul acordat oricărui membru al familiei vine dinlăuntrul nostru. cu plãcerea şi bucuria de a ajuta pe cineva drag. ele alimentându-se reciproc. Adresarea directă „Tu” sugerează subiectivismul poeziei. este îngăduit să înveţi de la duşman deoarece de la oricine ai câte ceva de învăţat. 10. “cãldura răului”-oximoronsemnifică forţa păcatului. Mai întâi. ”minte-mi” şi adresarea directă ce accentuează subiectivismul poeziei prin verbe şi pronume la persoana a II-a singular:”chipul tău”. că „O viaţă nefolositoare e o moarte timpurie” şi consider că viaţa trebuie trăită din plin . chiar dacă gestul sau atitudinea ta îţi pot aduce neplăceri. 7) *„chip frumos”. Uitarea nu acţionează asupra sentimentului profund de dragoste. un pom cu roade sau floare răsărită. încât ajung atacabili până şi în propriile convingeri. “Tu. a visurilor turme. „trec”. Ultimele patru versuri ale poeziei ilustrează teoria filozofică despre manifestarea în lume a Binelui şi a Răului. consider că pentru a avea o viaţă folositoare trebuie să avem o atitudine pozitivă. sugerând ideea că Binele şi Răul se află în relaţie de reciprocitate: ce rost ar mai avea Raiul. de această existenţă efemeră pe care fiecare dintre noi o are. „încremenişi”. săpat în sufletul lui „ca-n marmura cea rece”. Totuşi. doar să ştii să faci diferenţa între bine şi rău. este o atitudine spontană şi afectivă. savurând din plin orice moment de bucurie sau de tristeţe. blond al vieţii mele”) ilustrează dragostea eului liric pentru iubita ideală. La restaurant am mâncat o gustare rece şi o friptură de pui. Cele doua forţe nu pot exista una fãrã cealaltã. ea are părul blond „Tu.5) Imaginarul poetic: „Zadarnic şterge vremea a gândurilor urme”. asigurând astfel stabilitate şi echilibru Universului. dacă mai sunt astfel de inşi. păgân. ce este pus în evidenţă de flãcãrile iadului. Ultimul vers este o antiteză între trecerea ireveresibilă şi chipul femeii iubite. “Tu. folosim culori reci. În concluzie.prin utilizarea epitetului „frumos” alăturat chipului. În concluzie. blond al vieţii mele”. consider că trebuie sa fim conştienţi ca avem o singură viaţă. amplificând astfel intensitatea sentimentului de dragoste profundă pentru eternitate. 4. Un prim argument este acela cã familia îţi este mereu alãturi în momentele grele. Universul.dar chipul tău nu trece. Pentru a putea observa binele trebuie mai întâi sã ştim ce înseamnă absenţa sa. Un prim argument în susţinerea adevărului exprimat de citatul de mai sus ar fi faptul că trebuie să ştim să ne bucurăm de viaţă. să nu irosim timpul. tema timpului. 8. fãrã un scop ascuns. „ eşti”. ci sã încerci sã te intereseze cerinţele celor apropiaţi înaintea celor personale. “Te caut pretutindeni”. chip frumos”. şi isi dovedeşte valabilitatea în viaţa reală a omului. este inocentă: „ şi-al dragostei copil” şi semnifică pentru eul liric viaţa însăşi. deoarece opinia mea este că pentru a putea avea o familie iubitoare şi o relaţie armonioasã cu cei apropiaţi trebuie să nu te gândeşti în primul rând la tine. Această idee a vieţii ca spectacol de teatru aparţine antichităţii.Ştiu”: are rol de linie de dialog şi marchează vorbire directã 3. motivul iad/rai 6. orice picătură de ploaie sau rază de soare. Titlul poeziei “Lumina raiului” este o metaforã revelatorie care defineşte cunoaşterea lucifericã. celelalte învăţături pot folosi în viaţă ca să ştii să recunoşti pericolul şi să te fereşti cu dibăcie. „Tu”. pe care noi. „te caut”. 3) Enunţul corect: El însuşi (Chiar el) a transcris cu majuscule tot textul dat. nu în ultimul rând. este destul de greu să nu te gândeşti la binele sãu înainte de toate şi să nu îi oferi tot ce iţi stã în putinţã pentru a-i fi mai bine. definind cunoaşterea luciferică. întrucât esenţială este intensitatea vieţii. 9)Dragostea eului liric faţă de iubită este extrem de puternică. 2) Polisemia cuvântului rece: Sezonul rece începe din noiembrie. Lumina simbolizeazã binele. uneori. idee exprimată prin interjecţia afectivă “O” şi exclamaţia retorică în inversiune. puterea pe care o are rãul asupra oamenilor. Imagine vizuală:” îl lumineazã iadul cu flãcãrile lui” 7. A învăţa de la duşman. În concluzie. Adresarea directă la persoana a II-a (”chipul tău nu trece”. altruismul fiind sentimentul ce ne face sã vrem sa ajutãm. „Şi toate trec ca vântul . pentru pronunţarea celor douã cuvinte într-o singură silabă. 5. Polisemia cuvântului “inimă”:La jocul de cărţi a câştigat cu un valet şi un as de inimă roşie. Rolul cratimei: “ nu-mi”: cratima leagă negaţia de pronume.Am învăţat la biologie despre inimã.Pentru a picta un tablou de iarnă. sacrificiu. „şoptesc”. eretic. 10) Expresivitatea stilistică a poeziei sporeşte emoţia artistică a cititorului prin permanentizarea sentimentului de iubire sugerat de verbele la persoana I şi timpul prezent: „şterge”. actorii trebuie să ne jucăm rolul cât mai bine posibil. iar ajutorul necondiţionat nu poate fi definit de egoism. şi. mă gândesc că oamenii sunt atât de vulnerabili. dacă n-ar exista Iadul. nişte simpli necunoscuţi. eul liric realizează un scurt portret al iubitei. umăr stâng . „eu […] îmi strâng”. iar repetarea adverbului de timp „în veci” sugerează faptul că iubirea este eternă. iar. ci doar cu altruismul. prăpăstii sufleteşti şi este mai simplu să fie umplut golul cu ură. orice învăţătură este utilă atunci când ştii cum s-o foloseşti spre binele tău şi al celorlalţi. „cum nu pot în braţe să te omor”. iad. motivul lumină/întuneric.” (Goethe) Sunt întrutotul de acord cu afirmaţia lui Goethe.

Scrierea cu literă mică la începutul unor versuri din poezie este o caracteristică a poeziei moderne. sprijinul moral făcând posibilă revigorarea forţei interioare şi a curajului de a încerca încă o dată. personificat şi el. se întrepătrunde cu cel terestru („iarbă”). Mai am timp o jumătate de oră ca să scriu tema la română. pe care-l absorbeai cu nesaţ prin toţi porii. 6.Varianta 14 1.linia de pauză marchează o apoziţie: “Moşneagul nostru . a originilor sale (comparaţia „sângele ca un val”). Incipitul poeziei plasează cititorul într-un cadru nocturn. Sens conotativ: Mihai este în fruntea listei cu olimpicii de la matematică. Prezenţa eului liric: pronumele şi verbele la persoana I singular “eu”. „întunericul fără de martori”) eul liric se cufundă într-o stare profundă de meditaţie asupra misterelor lumii: strămoşii. să îngân”./ gornicul nu mai vorbeşte”. fără ieri”) 5. 6. se poate baza pe sfaturile lor.. Varianta 16 1. Una dintre trăsăturile specifice este inovaţia în versificaţie. armonizarea spicelor ce-şi “ţin la piept grăunţele/ca nişte prunci ce sug” cu omul. prima virgulă coordonează prin juxtapunere două propoziţii (”Se retrag în pădure şi-n peşteri potecile. la capătul lumii. Câmpul semantic al nopţii: stele. la sălbăticia locurilor. la stânca maronie. unde mâna omului nu a apucat să strice feeria peisajului magnific. . pe care-l explică. imagini auditive (”ţârâie un greier”.departe. ieşirea în lumină. Subiectul al II-lea Vaslui. cu nuanţă metaforică. oferind un spectacol mirific. tristeţea fiind împărtăşită cu ceilalţi. umplea văzduhul cu un farmec neştiut. visurile şi deziluziile. prezenţa figurilor de stil: epitete (”lungi picioare”). Tema timpului. reprezentat de stele. rimă albă. 9. În somn (metaforă pentru o stare de linişte. 7. unde mă aşteaptă brânză şi lapte pe care numai bunicul ştie să le amestece cu mămăligă. personificări (”fulgere fără glas”). De acolo. că-ţi venea să pui mâna pe el.“. Linia de pauză se foloseşte în interiorul enunţului pentru a delimita apoziţia “departe”. “n-am”. Sens denotativ: Îngrijorarea se vedea pe fruntea lui plină de riduri. specifică liricii lui Lucian Blaga şi sugerează continuitatea ideilor exprimate anterior.marchează începutul vorbirii fiecărei persoane care ia parte la convorbire: ex. de sus. Polisemia cuvântului “timp”: A trecut ceva timp de când nu ne-am văzut. 6. procedeu prozodic numit ingambament (enjambament). 29. pe sprijinul şi dăruirea lor totală. 8. sunt gata să îl sprijine în mod necondiţionat atunci când are probleme. Un zvon de ciripit venea de nicăieri. motivul arşiţei. principala figură de stil este personificarea. Cu drag. de complementul de loc “La orizont”. Linia de pauză din versul al treilea marchează o pauză în vorbire cu scopul de a accentua chinul căldurii excesive.ne-a dat cele mai înţelepte sfaturi. apoi adoarme “între flori de mac”. În ultima strofă a poeziei. tot în zona Moldovei. nu bogăţia ci liniştea colibei tale te face fericit”.ţară şi aventuri”) şi de complemente. În noapte. întunericul. Finalul oferă poeziei profunzimea filozofică specifică operei lui Blaga. Poezia „Somn” de Lucian Blaga se înscrie în modernism. al dogoarei din timpul verii. sânge. poate trăi în pace şi mulţumire numai în cadrul unei familii bine închegate şi sănătoase moral. având totodată rol stilistic. ţară şi aventuri” reprezintă simboluri care compun natura telurică şi natura umană./ fără azi. tihnit la lăsarea nopţii. povaţă pe care o rosteşte bătrâna soacră a lui Ghiţă: “Omul să fie mulţumit cu sărăcia lui. avansează. În prima strofă. de la verdele intens. întrucât ea aduce bucuria izbânzii şi în celelalte inimi. Îţi povestesc toate acestea. de la satele ce păreau nişte mărgele înşirate pe linia orizontului. copil din flori. Caracteristici ale descrierii: imagini vizuale (”La orizont […] fulgere/ […] zvâcnesc din când în când). care capătă un aer liniştit. 2. Expresii/locuţiuni: în floarea vârstei. Folosirea virgulelor are în această poezie diverse roluri. liniştit când ştie că are alături persoane care îi doresc binele.2008 Dragă Emil. 10. 7. Cuvinte în relaţie de sinonimie: lan de grâu . fenomenul fiind astfel umanizat. de calm care îi permite să mediteze şi să reflecteze asupra misterului “ieşirii în lumină”). “nu reiau. al provenienţei. care este astfel exprimată într-o frază complexă. moralistul Slavici îşi începe nuvela “Moara cu noroc” cu un adevăr universal-valabil. „zvonuri surde prin arbori” imagine auditivă.” 3. Imagini artistice: „Dănţuiesc stele în iarbă”-imagine vizuală şi motorie. Tu ştii că locuiesc în oraşul Vaslui.Ilie al Amariei . a prinde floare. regăsire şi întoarcerea la rădăcini. “îşi întinde leneş clipele”. „se liniştesc păsări. numai stelele sunt animate. măsura versurilor variabilă. Motivul somnului. ingambamentul . încurajarea. “cântec de lăcuste”). Tema timpului filozofic. cerul era albastru şi aproape. Ion şi Maria au sosit în acelaşi timp. 5. Îţi scriu aceste rânduri cu o mare încărcătură de nostalgie. eul liric simte chemarea sângelui. fiind exprimat prin substantivul nearticulat ”vară”. Stâna bunicului este o întindere mare de iarbă verde şi grasă. se vedea până în depărtare. familia oferă stabilitate. Titlul poeziei semnifică anotimpul descris în textul liric. tot ţinutul. veşnic = veşnic. Llinia de dialog . 8. de împliniri. motivul nopţii. sânge. se retrage din mine/înapoi la părinţi”. deoarece urmează să mă duc din nou în vârf de munte. venit din înţelepciunea populară. Asemenea se petrec lucrurile şi într-un eşec.ca inovaţie modernistă în structura poeziei. deoarece la “ureche-i ţârâie un greier”. iar aerul tare şi limpede îţi producea ameţeală. omul este cu adevărat fericit în mijlocul familiei. se scurge încet. 5. dar atmosfera. nimic nu se compară cu peisajul montan. 4. se dezvoltă. 3. fiecare se poate bucura cu adevărat de realizări. Întrun cadru nocturn. “cresc” = se înalţă.(”fără azi. construit prin personificarea stelelor („dănţuiesc stelele”).: „În somn sângele meu ca un val. 10. Orice împlinire este trăită la cote amplificate. 4. În primul rând. Modernismul poeziei: prezenţa metaforelor revelatorii.Unde te duci aşa de grăbit? mă întreabă Ioana. 4. dăinuie = durează. în familie. Titlul este o metaforă revelatorie pentru tihna sufletească necesară poetului pentru reculegere. moartea etc. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Nicăieri nu poate fi omul mai fericit decât în mijlocul familiei sale” (Proverb românesc) Această afirmaţie este în concordanţă cu părerea mea despre relaţiile interfamiliale şi anume că omul se poate dezvolta armonios. Oricine se simte protejat. “meu”. Sensul cuvintelor: “sporeşte” = înaintează. este poluată şi. Ce părere ai? Te aştept cu nerăbdare şi-ţi promit că n-o să regreţi niciun minut petrecut acolo. De altfel. încât mănânci până simţi că plesneşti. fără ieri”). floare la ureche. cu toate simţurile în alertă. când planul cosmic. lipsit de agresivitate sonoră. formată din mai multe versuri(„Dăinuie un suflet de adieri. în armonie desăvârşită cu pământul şi roadele sale. Imaginea auditivă a greierilor constituie o muzică ancestrală. împlinirile şi eşecurile. În concluzie. unde te invit să vii şi să petrecem împreună vacanţa de vară. golaşă. la orizont . comparaţii (”fulgere […] ca nişte lungi picioare de păianjen”). În altă ordine de idei. suflet =spirit. tema naturii. al originii spirituale a eului liric. un pâlc de copaci umbroşi mărginesc locul. ţară şi aventuri”. El capătă dimensiuni umane. Figură de stil: Metafora revelatorie “În trupul meu timpul sporeşte de la o zi mai firav” este o confesiune poetică în care eul liric . care sugerează un spaţiu nelimitat şi un anotimp încremenit de arşiţa dogoritoare din sufletul poetului. principalul beneficiar al roadelor. aducându-mi aminte de un loc în care mi-am petrecut cele mai frumoase zile ale copilăriei: la stâna bunicului meu din Carpaţii Orientali. prezentând un spaţiu personal. Sinonime: se liniştesc = se domolesc. poate comunica sincer cu ceilalţi. că dacă e vorba. sânge. cu o adevărată rapsodie de culori. Andreea/Andrei Popescu Varianta 15 1.spicele. 2. Scrierea unor versuri cu literă mică este un procedeu numit ingambament (enjanbament) care asigură continuitatea ideii poetice. Figură de stil: Enumeraţia „păsări./gornicul nu mai vorbeşte”). când toată natura se domoleşte („Se retrag în pădure şi-n peşteri potecile. deşi strada Primăverii este flancată de pomi şi în fiecare curte există o mare varietate de flori. 2. 9. 3. Figuri de stil: Personificarea “fulgere fără de glas” sugerează absenţa tunetelor. Timpul.06. zvâcnesc din când în când Comparaţia “fulgere//[…] ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse/ din trupul care le purta” semnifică amploarea ameninţătoare prin care fenomenul naturii prevesteşte schimbarea vremii caniculare. A doua şi a treia virgulă marchează enumeraţia de substantive („păsări. nu numai în sufletul celui care şi-a împlinit un ideal. confort şi siguranţă. cu care împarte bucuriile şi tristeţile. Săptămâna viitoare va fi un timp ploios. având cel mai mare punctaj. cosmică.

În ultima strofă predomină verbele la prezent “dau”. Ultima strofă începe cu o enumeraţie “Fosforul şi apa. agonia becului. George Bacovia prezintă oraşul ce „doarme ud în umezeala grea”. în care să găseşti imediat expresiile propice conturării ideilor. tematici. În susţinerea acestei opinii. “Umbra mea stă în noroi ca un trist bagaj-”. ca să mă pot încadra în societate. Nu am mai vorbit demult şi îmi pare rău că nu ţi-am mai scris. 5. întrucât numai citind îţi poţi forma un vocabular bogat. Expresivitatea poetică presupune exprimarea plastică a ideilor. Versul “Hotare. cât de bătrân!”. ca să te oblig astfel să-mi scrii şi poate ne întâlnim şi noi vara aceasta. inactiv „doarme ud în umezeala grea”. există. există. Cuvinte derivate de la “a fi”: fiinţă. 9. nesiguranţa de sine şi stările confuze de atunci. Cratima leagă două cuvinte ca să micşoreze numărul de silabe. a sta locului. “suntem”.ilustrează trecerea implacabilă şi ireversibilă a timpului. consider că atunci când gândeşti şi ai într-adevăr ceva de transmis interlocutorului. Cugetări) Nicolae Iorga opinează că până în momentul în care nu ţi se formează limpede. În strofa a doua verbul la conjunctiv “să îngân” exprimă dorinţa şi năzuinţa eului liric de a fi mereu tânăr. doza de incertitudine asupra ideii ce urmează a fi expusă constituie un motiv puternic pentru confuzia exprimării. la care interlocutorul nu face faţă. sugerând în fiecare dintre strofe o trăsătură specifica nopţii: în prima strofă „un bec agonizează. crede-mă. 8. nu există” stând să se stingă. Tema filozofică a poeziei.50 şi victoria aceasta mi-a redat încrederea în valoarea cunoştinţelor mele. Titlul „Nocturnă” este potrivit ales pentru conţinutul poeziei. 3. str. glodul. Linia de pauză oferă o explicaţie. tărâm s-au şters” reprezintă o enumeraţie metaforică pentru trecerea ireversibilă a timpului şi nemărginirea spaţiului. o intonaţie deosebită privind exprimarea stării de deprimare cauzată de iubire/iubită. trist bagaj etc. unde se grăbeşte omenirea?! Deşi a trecut ceva timp de când ai dat bacalaureatul. a înfiinţa. În oraşul amorţit. “pierdem” 7. fără prea mari eforturi de adaptare. numărul 15. insalubră de “umezeala grea” („Case de fier în case de zid/ Şi porţile grele se-nchid”). Virgulele din prima strofă· marchează o enumeraţie de substantive: “hotare. ideea pe care vrei sa o exprimi. “nicicând”. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Când nu găseşti cuvântul. imagine construită printr-o personificare. Sunt fericită să te anunţ că am luat medie mare la examenul de bacalaureat. fără soluţie de ieşire din impas: “Şi porţile grele se-nchid”. Mihai/ Mihaela Varianta 17 1. Izbânzile la examene mă determină să iau în considerare. nicicând = niciodată 4. probabil. 8. Cuvintele “cer” şi “pământ” din strofa a II-a se află în relaţii de opoziţie.“eu fiul lor. În prima strofă. 7. ud. Titlul scris în limba latină “Ecce Tempus” (”Iată timpul”) se identifică în totalitate cu tema filozofică a poeziei. 6. să trec peste aceste dificultăţi de ordin material şi emoţional. timpul se diminuează. Punctele de suspensie marchează o pauză mare în cursul vorbirii şi îndeamnă la meditaţie. putând fi consideraţie şi ca o propoziţie incidentă. şi. mai ales că este prima mea vacanţă relaxată: Cluj. în timp ce. “ne” şi verbe la persoana I plural: ”umblăm”. iar timpul nu ştiu unde zboară atât de repede.Florilor. dar fără posibilitatea împlinirii visului. “nu reiau” care accentuează condiţia de muritor a omului în antiteză cu regenerarea continuă a materiei. Un al doilea argument în sprijinul afirmaţiei de mai sus îl reprezintă necunoaşterea unor termeni adecvaţi prin care să dezvolţi subiectul abordat. sfaturile mamei. voi aduce câteva argumente şi exemple edificatoare. Pe de altă parte.lea Cluj. oboseala psihică. sugerând elementele esenţiale . este un element dezintegrator de materie ce provoacă eului liric stări de disperare şi degradare psihică. care trăieşte cu certitudinea că fiecare zi care trece este o treaptă mai puţin către moarte. piaţa tristă. a desfiinţa. afirmaţia este întemeiată.” (Nicolae Iorga. fără soluţie de evadare. găseşti totdeauna cele mai potrivite cuvinte şi poţi impune respect şi consideraţie. a reînfiinţa 4. nu există”. veac. ne deplasăm. Îi cer cartea astăzi. Omonimia cuvântului cer: Ỉn urma avionului a rămas pe cer doar un nor de fum. Eul liric sugerează trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului pentru om în contrast cu regenerarea continuă a naturii: “Numai în arbori inelele anilor/ mereu se lărgesc” . Câmp lexical “umiditate”: moină. Apa. m-a inspirat./ Stropii sar.Trăsături simboliste: stări sufleteşti specifice simbolismului sunt tristeţea. tema condiţiei omului în lume/ motivul aştrilor. Nu aş fi reuşit. “sporeşte” permanentizează efectele timpului asupra arborilor care mereu întineresc. porţile grele. “veac”. Modernismul aduce noi concepţii. păstrând astfel măsura versurilor. dar a fost o perioadă agitată şi plină de evenimente. Poezia se termină cu o metaforă revelatorie “ Eu trepte în sus – nu reiau”. Perenitatea naturii este în antiteză cu efemeritatea omului. ca în toate creaţiile lirice bacoviene. stropi. verbele la prezent “se lărgesc”. 3. Prezenţa eului liric: pronumele la persoana I plural:”noi”. În strofa a doua a poeziei „Nocturnă”. Expresii/locuţiuni cu “a sta”: a sta de vorbă. După părerea mea. a fiinţa. cred că îţi mai aduci aminte de emoţiile. oraşul aproape amorţit. nu îţi găseşti cele mai potrivite cuvinte cu uşurinţă. „să nu mai ştiu” . veac. 10. având o locvacitate (vorbărie) obositoare. de eliberare: “Şi porţile grele se-nchid”. Varianta 18 1. nu exagerez deloc. devenind “mai firav”. Ca urmare. m-a motivat şi am învăţat de la ea să-mi stabilesc o ierarhie a obiectivelor mele. peste 9. târziul 2. . Rima este variabilă. lipsa lecturii fiind evidentă. Subiectul al II. “univers”. pentru om. 9. în care eul liric se simte claustrat. am intrat la Academia de Studii Economice la toate facultăţile la care am dat examen de admitere. „Un clavir îngânăncet la un etaj” – imagine auditivă „Stropii sar” – imagine vizuală 6. 8. În strofa a doua linia de pauză creează o atitudine afectivă a eului liric. a sta ca prostul. o variantă de acţiune prin versul “Un bec agonizează. 29 iunie 2008 Dragă Andrei. fire. 10. Linia de pauză din ultima strofă urmează după o comparaţie. 5. când gradul de cultură nu tinde către zero. Câmpul semantic al timpului: “ceas”. În primul rând. Ingambamentul este un procedeu stilistic specific modernismului care constă în continuarea unei idei poetice în versul următor. iar în ultima. disperarea. în număr de patru. în a doua. a sta pe bară. Imaginea oraşului de provincie ca spaţiu închis.pronumele la persoana I singular –„mea” 7. să fii sigur că gândul nu s-a limpezit încă. Altă funcţiune este de a marca înlocuirea vocalei iniţiale “î”. Îţi reamintesc adresa mea. efectele fiind vizibile atât în sine cât şi în natură. fără a marca aceasta printr-o pauză. iar măsura versurilor inegală. cer = boltă. precum “toate popoarele”. apă. câţi oameni nu vorbesc încontinuu. Sinonime: umblăm = mergem. chibzuim. dăruirea de sine până la sacrificiu.Prezenţa eului liric: . noroi. a sta pe gânduri. în cuvântul încet. atmosfera este apăsătoare. Tema naturii. iar iubita face parte din acest decor şi împrumută trăsăturile lui degradate. Cu drag. cărbunele. dacă nu era mama mea care să mă susţină consecvent în toate situaţiile. care reprezintă o sentinţă a eului liric. îndrumările pe care se străduieşte să mi le insufle fără ostentaţie. tărâm”. Condiţia de muritor ilustrează cât de limitat este destinul omului. a sta la masă. clar. în continuare. Nici nu-ţi pot reda în cuvinte ce perioadă cu încărcătură emoţională aproape de nesuportat. reflectarea gândirii devenind mai dificilă în momentele în care nu ne găsim cuvintele pentru a exprima fluent şi coerent ideea pe care vrei să o transmiţi. completând imaginea deprimantă a oraşului: “Umbra mea stă în noroi ca un trist bagaj . Altruismul ei. umezeală. procedee şi abordări în literatură. ci numai prin începerea versului cu literă mică: “Numai în arbori inelele anilor/ mereu se lărgesc”. ninge 2. toate fiind sugerate prin simbolurile prezente în poezie: umezeala. deoarece ele “în lamură dau”. “cred”. la şcoală. galbenul sulf”. apăsător şi înăbuşitor./ Ninge zoios”. renunţă să se mai concentreze şi nu înţelege nimic În concluzie. elementele componente ale materiei pe care timpul le favorizează.verbele la persoana I singular– „stau”. spleen-ul. cumpănim = cântărim.

imagini vizuale: “Şuvoiul apei neîncăpătoare”. De altfel. definită prin epitetul augmentativ în inversiune “augusta toamnă”. ocrotite de “casca lui de frunze”. Imagini artistice ale copacului: “mii de crengi crispate”. dar nu la tine la şcoală. imaginea apei: “şuvoiul apei neîncăpătoare/-şerpuitoare formă veşnic vie-” 6. dialoguri şi relaţii comportamentale din epocă. aşa că imaginaţia şi-a spus cuvântul. Liceul Teoretic “Emil Cioran”. violenţă fizică şi verbală. epitetul în inversiune “obşteasca armonie” asigurând lumii împăcarea cu sine şi gratitudinea pentru “rod îmbelşugat: “În toamna lui. Mă copleşesc nouri de melancolie. iar copacul se pleacă recunoscător sub greutatea roadelor. Aspiraţiile înalte ale omului îl determină să facă eforturi deosebite ca să prindă steaua strălucitoare. prin imaginarul artistic specific barbilian./ fără să vrei. “îl înfăşoară”. iar medalia omagială a fost înmânată invitaţilor. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “La toate popoarele civilizate viaţa de familie este baza ordinii sociale şi de stat. “nu-i goneşte”. “s-o prinzi”. Toţi aveau în privire o încântare nemărginită şi o bucurie greu de controlat. care sugerează absenţa oricărei finalizări a stării de prăbuşire. întrucât desparte subiectul multiplu de predicat. apă. 5. Ghirlandele de flori. un plan terestru şi un plan cosmic: “tot ce sub noi era pământ” […] “Un cer deasupra ne-a rămas”. Antonime: crispate = destinse. Alexandru/ Alexandra Varianta 19 1.Versul ”Un braţ semeţ au repezit spre tine” reprezintă o imagine vizuala ce simbolizează importanţa pe care aceştia o au în natură. Cele două puncte atrag atenţia asupra explicaţiei sub forma descrierii prin imagini vizuale. Fiecare clasă şi fiecare elev trebuia să participe efectiv la sărbătoarea liceului. poezia „Munţii” are o structură fixă. figuri de stil: personificarea (vezi pct. 10. permanentizarea stărilor eului liric: “umblăm”. cum este căderea stelelor.2007 Dragă Rareş. Schimbarea categoriei gramaticale: “De-un strălucit albastru viziunea lui e plină” 5. Aceste măsuri sunt considerate şanse reale pentru micuţii năpăstuiţi să se integreze în societate şi să fie ţinuţi departe de ilegalităţi. renunţare = abandon. stânci.. care aşază în relaţii de opoziţie ipostaza anterioară a copacului cu aceea din finalul poeziei. îmbinat cu timpul trecut . prin apoziţia “-Şerpuitoare formă veşnic vie -”. Ca prim argument. Conjunctivul verbelor “să vrei”.”era” şi “a rămas”. însă eu m-am implicat în organizarea festivităţii ca atare. întocmire = înfăptuire. Câmpul semantic al naturii: câmpie. Aparţinând etapei parnasiene a creaţiei lui Ion Barbu. măsura versurilor este de 8 silabe. boli psihice etc.ca mod de expunere în creaţiile lirice: imagini artistice: vizuale (”Sub casca lui de frunze un rod îmbelşugat”). Expresivitatea se defineşte prin împletirea modurilor şi timpurilor verbale.Virgula din primul vers marchează stilistic o enumeraţie. 2.”lui”.6). Cea de-a doua virgulă este o respiraţie în interiorul versului şi o licenţă poetică. însă totul rămâne la stadiul de dorinţă. Să ştii că unul dintre absolvenţii liceului nostru. articulat “Copacul” metaforizează poetul. care trebuie să imprime în mentalitatea micuţului normele de conduită valabile în societate şi să îi insufle concepţia de bun cetăţean. Imagini artistice dinamice: imaginea munţilor:”un braţ semeţ au repezit spre fire”.. “umeda perdea”. imposibilitatea realizării idealului dă o notă elegiacă poeziei. a creat roade bogate. Lirism obiectiv: Pronumele şi verbele la persoana a III-a singular: “ar vrea “. 8. mândria Clujului. alcătuire. Am conceput invitaţiile pentru oficialităţi şi foşti absolvenţi şi am ajutat la crearea discursului pe care trebuia să-l ţină şeful de promoţie din anul acesta. despre care mitologia populară spune că se întâmplă ceva important celui care vede acest fenomen: “Vreo stea când cade din tării. Pregătirile au început cu două săptămâni înainte. însă numai imaginea îţi rămâne. menţionez faptul că educaţia primară a copilului este făcută de părinţii acestuia. “casca lui de frunze”. 3. 9. aceea că “La toate popoarele civilizate viaţa de familie este baza ordinii sociale şi de stat”. în care eul liric transfigurează prin intermediul imaginarului poetic viziunea sa despre natura impunătoare. Figură de stil: Personificarea copacului. Sens conotativ: În neguri de trecut. baloanele şi pancartele cu cele mai surprinzătoare texte de bun-venit au fost atracţia principala pentru cei care ni s-au alăturat la această “seculară” sărbătoare. 9. aflat în toamna vieţii. Virgula din finalul celui de-al treilea vers desparte regenta de subordonată. prin care se construieşte un joc al formei şi al imaginii: forma munţilor care se înalţă semeţi şi repeziţi. poezie cu formă fixă în care ultimele două strofe sunt terţete. înfăşoară = desfăşoară. În ziua cea mare totul era pregătit ca la carte. Rima este împerecheată. Sinonime: posomorâtă = tristă. epitete în inversiune: “limpedea lumină”. de la începutul secolului al XX-lea. specifică sonetului. Se manifestă aici lirismul obiectiv. De aceea. “ar vrea/ Să sfarăme”. de confuzie existenţială. sugestia este dată de . naşterea geologică fiind “un spasm încremenit” cu trăinicie eternă “de granit”. În final. este cunoscut şi demonstrat ştiinţific faptul că majoritatea infractorilor şi a delincvenţilor juvenili provin din familii dezbinate sau cu grave probleme comportamentale. Când ne vom întâlni am să-ţi arăt diploma pe care am primit-o şi de care sunt foarte mândru. statul încearcă să îndepărteze copii abuzaţi din căminul lor şi să îi plaseze în grija unor asistenţi maternali sau chiar să fie propuşi spre adopţie. 8. viaţa de familie armonioasă oferă societăţii cetăţeni cu simţ civic şi comportament social adecvat. “suntem”. elevi şi profesori. “să bea” 7. Descrierea . Îţi scriu aceste rânduri pentru a-ţi povesti cele petrecute la festivitatea de împlinire a o sută de ani de la înfiinţarea şcolii noastre. artistul. fascinat de evenimente cosmice misterioase. Figură de stil: inversiuneametaforică “vasta strălucire” accentuează imensitatea srălucirii naturii şi asigură realizarea rimei îmbrăţişate a poeziei. Penultima strofă a poeziei începe cu o metaforă sugestivă pentru dorinţele omului. Dacă acestea nu sunt înfăptuite până la o anumită vârstă. spre ea te ţii”. dacă părinţii lor decad din drepturi.figuri de stil: personificări (”dorul lor nebiruit/ Îl logodi cu vasta strălucire”) . Alţii au cântat un repertoriu din vremea aceea. necuprinsă = nemărginită. soarta oarecum blestemată a artistului care. strălucit = opac. În al doilea rând. îmbelşugat = sărăcăcios. Cu drag. Varianta 20 1. 4.06. Subiectul al II-lea Sibiu. acestea putând fi opera artistică. promoţia 1981 este profesor de matematică la un liceu din Sibiu. mări. 4.care compun Universul. “rod îmbelşugat” 6. 7. Prezentul gnomic al verbelor exprimă o acţiune continuă. 3. asemenea copacului. Poezia “Copacul” de Ion Barbu este un sonet. “mergem”. cum ar fi consumul abuziv de alcool şi de substanţe ilegale (droguri). “să bea”. Toamna. Liniile de pauză din primul vers al ultimei strofe marchează o metaforă explicativă pentru imaginea apei. “pierdem”. imensă 2. copilul nu va mai recepta cu uşurinţă faptele şi atitudinile din jur şi va avea o gândire confuză sau săracă. Meteorologii anunţă o vreme caldă. 10. În concluzie. Ştefan cel Mare trăieşte prin faptele de vitejie. Vremea rochiilor cu crinolină a trecut de mult. pe toţi ne-a cuprins o frenezie fără margini. “să nu ne-ajungă” exprimă năzuinţa de izbândi. S-au organizat scenete ancorate în vremea de demult. adresarea directă la persoana a II-a singular are nuanţă sentenţioasă. 9. Secvenţa lirică începe cu o conjuncţie adversativă. Poezia redă. Titlul format din substantivul comun. cu puţine precipitaţii. “obşteasca armonie”. 29. care. Trăsături ale descrierii: . “cade” etc. înfăşoară copacul în culorile apusului de soare. rezistă tuturor vicisitudinilor vremii şi reuşeşte să aibă “rod îmbelşugat”. copacul se-nclină către glie”. care este coleg de clasă cu mine. s-au oferit coroniţe şi diplome elevilor merituoşi. de regulă până la 7 ani. Echilibrul universal este asigurat de legile nescrise ale existenţei. căruia i se atribuie trăsături umane: “hipnotizat”. imaginile stâncilor şi ale apei care îşi fac loc printre stâncile munţilor şi şerpuiesc prin câmpii pentru a ajunge la punctul de vărsare “către mări odihnitoare”.” (Valeriu Branişte) Sunt perfect de acord cu afirmaţia lui Valeriu Branişte. am imaginat costume. 10. pentru a fi siguri că totul va ieşi perfect în acest moment unic pentru noi toţi. omul creator de frumos.

cuvântul este omnipotent şi încărcat cu forţă creatoare pentru revigorare spirituală:„ai să umbli prin suflete-n cuvinte”. în orice anunţ de angajare se specifică faptul că de la viitorul angajat se cere neapărat „dorinţa de muncă”. “visezi”. Ezitând. prezenţa substantivului “altar” conferind creaţiei valenţe sacre. Imaginea vizuală “caden geam zăpada” şi imaginea auditivă “bătaia s-asculţi” amplifică starea de sugerează “răceala” interioară şi bătăile inimii care tânjeşte după iubire. însă am înţeles că o să ne vedem cât de curând. prin care Arghezi sugerează starea de nefericire. Figura de stil: “noiembre prelungă şi sonoră” . Prin lirismul subiectiv. Prozodia se înscrie în modernism: versurile sunt inegale.Sinonime: beznă = întuneric. Antonime: sonoră = tăcută. iar rima împerecheată.simbolizează eternizarea stării de melancolie a celor doi îndrăgostiţi (”amândoi”) pentru trecerea timpului şi neputinţa împlinirii iubirii. ornic 5. Subiectul al II-lea Text argumentativ: „Munca este legea lumii moderne. deodată. “ai stat”. Expresivitatea poeziei este dată de folosirea verbelor la conjunctiv şi viitor. am bătut încet când. am avut parte şi de o incredibilă surpriză din partea colegilor. 6. oricât de puţin solicitante ar fi îndatoririle lui ca angajat. Subiectul al II-lea Timişoara. păstrând astfel măsura şi ritmul versului 3. Semnele de punctuaţie din ultima strofă: . 9. adresarea directă prin pronume şi verbe la persoana a II-a singular: “tale”. dar şi prevenitor despre condiţia artistului în lume. prin condiţia comună pe care o au în Univers. către poetul-simbol al artistului. Petrecerea a durat până dimineaţa pentru că atmosfera a fost prietenoasă şi veselă. Pe lângă felicitările. eul liric dă sfaturi unui interlocutor imaginar. Titlul are şi nuanţă sentenţioasă. prin care eul liric sugerează trecerea timpului. “palidul cadran” 6. Omonimia cuvântului “cer”: *Un cer albastru-vineţiu se întrevede printre nori. În concepţia lirică a poetului. inventivitate şi dorinţă de progres. Prin metafora blestemului -„s-asculţi de el (blestemul)”-. . Câmp semantic: oră.2008 Dragă Alin. veselia 2. Varianta 22 1. cei leneşi nu au nicio şansă de a trăi decent. “am auzit”. 10. Îmi pare foarte rău că nu aţi putut sa fiţi cu mine într-o zi atât de importantă . definind lirismul subiectiv. care ar putea fi propriul eu creator. Având în vedere cele afirmate mai sus. 9. Comentarea ultimei strofe: Poezia „Poetului necunoscut” este o artă poetică a lui Tudor Arghezi. reprezentat de adresarea directă (pronume la persoana a II a ) autorul dă poeziei un ton sentenţios. a face casă bună cu cineva. care nu are loc pentru leneşi” are valabilitate şi în societatea de astăzi. nepotul/nepoata voastră iubitoare. Cei mai mulţi dau vina pe neşansă. dă poeziei un ton familiar. Lirismul subiectiv este motivat de prezenţa mărcilor lexico-gramaticale care confirmă prezenţa eului liric în poezie: verbe şi pronume la persoana I : “am plecat”. permanentizând-o.prima virgulă coordonează adversativ două propoziţii. “noastră”. prin care mă ruga să merg până la ea. cu scopul de a se rosti două silabe în loc de trei. jalea = bucuria. . scânteiere = lumină 2. Un alt argument adus în favoarea acestei afirmaţii este faptul că cei mai săraci oameni sunt cei leneşi. Semantica acestui cuvânt sugerează şi intervalul de timp când doi îndrăgostiţi stau despărţiţi. 4. “ne”. Rima împerecheată.bogăţia procedeelor artistice: imaginile vizuale (”Şuvoiul apei neîncăpătoare”) şi de figurile de stil: epitete (”braţ semeţ”. Motivul visului. eul liric sugerează ideea că patima creaţiei este înrădăcinată în fiinţa poetului. tema condiţiei poetului/artistului în lume 7. Următoarele trei versuri se constituie într-o amplă interogaţie retorică şi adresarea directă prin verbe şi pronume la persoana a II-a: “visezi”. eliptică de predicat. Expresii/locuţiuni cu substantivul “casă”: casă de piatră. de când nu ne-am întâlnit. care nu are loc pentru cei leneşi”. măsura de 13-14 silabe 5. dar “norocul şi-l face omul” prin strădanie. *Aş vrea să-i cer mamei un cadou mai special. care exprimă patima creaţiei şi o proiectează într-un timp nedefinit. m-am îndreptat spre uşa ei. Tema iubirii. sugerat de epitetul “necunoscut”.”şerpuitoarea formă”. care nu are loc pentru leneşi”(Eminescu) Afirmaţia „Munca este legea lumii moderne. uzine etc. Semnificaţia unei figuri de stil din prima strofă: Metafora “altarului visat” ilustrează aspiraţia oricărui poet de a realiza o operă unică. în sprijinul acestei opinii aduc următoarele argumente: În primul rând. deşertăciune = zădărnicie. nu pot concluziona decât că Eminescu a exprimat una dintre cele mai profunde observaţii privind societatea din orice timp şi anume că „Munca este legea lumii moderne.punctul marchează încheierea frazei (enunţului) 3. Imagini vizuale cromatice: “gara cenuşie”. Totul a inceput cu un telefon misterios de la o colegă. plecarea = sosirea. casă de cultură. “s-asculţi”. Tudor/ Teodora Varianta 21 1. Cratima leagă două cuvinte. motivul despărţirii. . cadran. Am avut parte de cea mai frumoasă aniversare. ideală prin valoare artistică. limbile. propria nelinişte provocată de atotputernicia Cuvântului. “ai împăcat”. sub pretextul că a lipsit de la şcoală şi are nevoie de caietele mele. “tu”. într-o lume atât de modernizată . 7. 29. evidenţiez ideea că. Cu dragoste. iar imperativul „să n-ai deşertăciune”. tema timpului. “ta”. 4. “ai stat”. stabilind o legătură intimă între generaţii de poeţi. În ultimă instanţă. nimicnicie. veche = nouă. omul trebuie să înveţe să-şi schimbe orizontul. Harul artistic are origini divine. om de casă. unde roboţii iau locul oamenilor în fabrici.a doua virgulă marchează coordonarea disjunctivă. Titlul este exprimat printr-un substantiv nearticulat “Despărţire”. Acest fapt mi-a trezit mici bănuieli că se întâmpla ceva neobişnuit. de deprimare manifestată în orice situaţie a unui cuplu care se destramă. ceasul. Titlul „Poetului necunoscut” certifică faptul că această creaţie lirică este o artă poetică. Nici nu mă aşteptam să primesc atâtea cadouri. la care ea visează în ceasul înserării. începând cu “sau”.epitet dublu . afirmaţie demonstrată prin argumentele expuse. care ar fi putu vindeca suferinţa iubirii sau ar fi putut-o amplifica. “tu”. “ai simţit”. secundă. 8. “mări odihnitoare”) Subiectul al II-lea Dragii mei bunici. sens justificat prin bogăţia câmpului semantic al “timpului”. 10. a doua propoziţie. “cade-n geam zăpada”. Abia astept să vă văd şi să vă povestesc şi celelalte intâmplări incredibile ce au avut loc în ultima perioadă. or. am văzut că era intuneric peste tot. cei cărora nu le place munca şi nu pot păstra niciun serviciu. cadourile şi urările din partea celor dragi. 8. însă când am ajuns la scara blocului. să înveţe noi îndeletniciri pentru a putea să-şi găsească un alt loc de muncă. prin care se evidenţiază atotputernicia cuvântului în Univers.06. Utilizarea persoanei a II-a pronominale şi verbale: Verbele şi pronumele la persoana a II a atestă adresarea directă a eului liric către poetul necunoscut. taine = secrete. de a-şi întreţine familia. fiind totodată o adresare directă către oricare împătimit al scrisului. uşa se s-a deschis brusc şi o explozie de artificii a luminat un tort enorm. care mi-au pregătit o petrecere-surpriză. Încep prin a vă mulţumi pentru cadoul trimis care îmi este de foarte mare folos. Ultima strofă a poeziei începe cu o interogaţie retorică. vremea. Cei care nu au chef să trudească nu sunt nici măcar invitaţi la interviu. Eul liric imaginează starea de nelinişte a iubitei care suferă pentru dragostea pierdută. fiind atras structural şi în mod decisiv de puterea cuvântului care „leagă şi dezleagă” orice. iar treizeci de copii au început să câte „La mulţi ani”. la forma negativă. este statornicit “din veac în veac” în inima poetului şi constituie pentru el viaţa însăşi. măsura este variabilă. tehnologizată. neidentificat.

iar tatăl este complet indiferent faţă de creşterea lor. Lirismul subiectiv se realizează prin prezenţa mărcilor lexico-gramaticale ale eului poetic: verbe la persoana I singular „aş fi”. A fost un eveniment spectaculos. Rolul stilistic al conjuncţiei „de” în cadrul celei de-a doua strofe este de a evidenţia. “Tăria” 5. Expresii/locuţiuni: e strigător la cer. totodată creează muzicalitate la nivelul versului. suportul religios. George Călinescu în romanul “Enigma Otiliei”. comunicarea şi bunăvoinţa sunt trei lucruri esenţiale pentru a te putea integra în societate. dar este dezolat când realizează că „straja de sus şi-a luat răgaz”. este un an greu în care trebuie să facem eforturi foarte mari pentru un viitor mai sigur. de asfalt”. pe măsură ce „zilele albe […] au început să plece. Se ştie deja că “unirea a făcut puterea” unui colectiv.“Livada. Sens conotativ: Discursul despre pericolul de a consuma droguri n-a dat roade. ori relaţiile dintre fraţii Aglae Tulea-Costache Giurgiuveanu care se urăsc din motive meschine. că altfel cedezi nervos. Eul liric încearcă să se mai agaţe de ultima sa speranţă. o încredere în sine extrem de benefică prin faptul că. 29. în care mama exercită o autoritate nefastă asupra dezvoltării personalităţii copiilor. să-ţi povestesc ce-am mai făcut în ultimul timp. Abia aştept să ne relaxăm după examene şi să mergem într-o excursie la munte. Cratima ajută la păstrarea măsurii şi a ritmului. 10. se suspectează reciproc şi nu există o relaţie afectivă între ei. dezbinarea este iminentă. chinuit de “buba pământească” apărută pe “trupu-i alb” ca simptom ameninţător pentru desacralizarea omenirii. cu întrebări distincte despre istoria liceului. ca în alte vacanţe. În concluzie. consider că înţelegerea.06. Relaxarea mea a constat în participarea la festivitatea organizată cu prilejul centenarului liceului nostru./ Ca nişte bărci tăcute”. însă. Metafora „stei de stâncă” poate sugera neclintirea şi tăria artistului. prin care s-a evidenţiat atât spiritul naţional al românilor. Refugiul spiritual rămâne poezia. Singurul pronume la persoana I este la numărul plural. înţelegându-se că nămolurile ar conţine asfalt. aceea ca „măcar un glas de goarnă” să răsune în lume. existând pericolul desacralizării lumii. Antonime: larg # strâmte. apoi s-ar modifica şi sensul comunicării. pentru manifestarea acesteia . diferenţă ca de la cer la pământ. 9. ar restrânge enumeraţia la doi termeni în loc de trei. În contact cu oamenii. 9. intră în construcţii verbale aflate la modul condiţional optativ: „de-ar răsuna”. cărui slujesc de treaptă”. 4. cioplit cu dalta-n lung”. căci altfel nenorocul bate la uşă” (Thomas Mann) Sunt întru totul de acord cu afirmaţia lui Thomas Mann.intelectualizarea poeziei – viziunea filozofică a raportului spiritual dintre om şi Divinitate (demitizare) . „cioplit cu dalta-n lung”. însă totdeauna se impune şi puţină recreere. cu sens concluziv şi explicativ. cu valoare de „dacă”. a unei familii şi. Măsura versurilor este de 13-14 silabe. el devine neputincios în faţa relelor care “încolţesc” şi sunt pe cale să evolueze în lume. solidaritatea lor iubitoare. este o metaforă care simbolizează amărăciunea. dacă simţi sprijinul necondiţionat al celor apropiaţi. Relaţiile degradate evidente în cadrul familiei Tulea. Motivul nopţii. Sărbătorirea liceului a căpătat perenitate prin participarea numeroasă şi prin implicarea emoţională a tuturor invitaţilor. atât ca individ. După cum ştii şi tu pe propria piele. 8. Aşadar. Scopul: „ca să cânte” 4. 8. 6. Metafora “cripta nopţii” ca şi comparaţia personificatoare “Zilele albe” […]/ Ca nişte bărci tăcute” simbolizează condiţia de muritor a omului. aceea a pericolului desacralizării lumii. nedreptate strigătoare la cer. Adverbul “mai” este folosit în versul “îngerul meu îşi mai aduce-aminte” pentru a exprima ideea că îngerul păstrează amintirea timp îndelungat. crede-mă. Câmp semantic “înger”: “fericirile”. Cu siguranţă. “saştept”. dezbinarea a dus la destrămarea sigură a acestora. ca. la care răspunsurile spontane şi pline de vitalitate au stârnit ropote de aplauze. destinul fiecăruia evoluând spre eşec. răsună # tăcute/mute 2. Bolnav de monotonie şi de tare umane. întrucât „de”. Colegii mei au organizat un concurs de cultură generală.de pildă. zilele # nopţii. se face seară”. 3. prin schimbarea funcţiei sintactice din atribut în complement. iar rima încrucişată. un echilibru sufletesc şi o siguranţă în forţele proprii. “trupu-i alb” în opoziţie cu “o bună pământească”.limbajul artistic original: estetica urâtului realizat prin relaţii de opoziţie . Tonul elegiac sugerează ideea timpului ce se scurge ireversibil şi implacabil pentru om. familia îţi poate da o forţă interioară. îngerul devine total dezinteresat de viaţă şi de culoare (“ Livada. Subiectul al II-lea Cluj-Napoca. situaţii ce i-au modelat/ erodat întreaga fiinţă – trup şi suflet. ieri#azi. argumentează cu persuasiune afirmaţia de mai sus. 10. poetul autoincluzându-se. Te îmbrăţişez cu drag. legând două cuvinte şi formând o singură silabă. e picat din cer. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “O familie trebuie să fie unită şi solidară. faptul că timpul se scurge ireversibil. întrucât heruvimul este îngerul aşezat de Divinitate să vegheze cărarea ce duce la pomul vieţii. căci altfel nenorocul bate la uşă. imagine ce sugerează apropierea morţii. Titlul acestei poezii. Poate că am fost cam patetică. a ajunge în cer. 6. cât şi ca grup.Mă bucur nespus că mi-am făcut puţin timp pentru a-ţi scrie câteva rânduri. încât am uitat şi de examenele ce se întrevăd din ce în ce mai aproape. prin acelaşi destin de muritor. Ultimele două versuri. Conjuncţia “căci”. “noastre” sugerează faptul că eul liric se autoinclude în omenire.2008 . unde atmosfera plină de culoare. Titlul “Heruvim bolnav” sugerează pericolul care pândeşte omenirea şi anume acela de a-şi pierde spiritualitatea. semnifică totalitatea încercărilor la care a fost supus sinele poetic. mâhnirea ce pune stăpânire pe sufletul eului liric. aceea că “ O familie trebuie să fie unită şi solidară. singura pe care a slujit-o cu credinţă şi care poate fi o treaptă spre eternizare: “Cu templu în spinare. în lumea muritorilor. motivul îngerului 7. astfel. câmpul […]floarea” în opoziţie cu “Apele negre […] Nămoluri fierte. verbe ce exprimă o dorinţa”. cât şi spiritul european pe care încercăm să-l adoptăm cu brio. care exprimă dorinţa eului liric de a trăi în eternitate: „De-aş fi un stei de peşteri. câmpul şi-au pierdut şi floarea/ şi roadele şi frunza şi culoarea”). 5. prin contrast. a sublinia dorinţa eului liric pentru viaţa. Bunicii mei au casa în capul satului. „slujesc”. Scriitori importanţi au ilustrat în operele lor acest aspect social. Comparaţia “Cerul la gust i-ajunge ca un blid/ Cu laptele amar şi agurid” sugerează ideea că relaţia omului cu Divinitatea s-a degradat. În altă ordine de idei. “cerul”. „aş sta”. Sorin/Sorina Varianta 23 1. poţi învinge în viaţă toate obstacolele. că şi tu ai fi rămas impresionat de măreţia festivităţii. grele. „să ajung”. care nu poate aduce decât fericire şi izbânzi în viaţă. ar rezulta că substantivul “de asfalt”. Ultima strofă a poeziei debutează cu verbul la condiţional optativ precedat de prepoziţie. Metafora. Semnul exclamării evidenţiază dorinţa eului liric. Varianta 24 1. Prin eliminarea ultimei virgule din versul “Nămoluri fierte. ai fi fost încântat să participi la o astfel de manifestare.” În primul rând. Tema sacrului. Seara şi întunericul cuprind întreaga fire: „În şirul vieţii noastre întreg. 3. aflat în toamna existenţei. dar şi forţa creaţiei sale. „de-aş fi”. Tema: Timpul efemer. Tema: condiţia de muritor omului în lume. Trăsături moderniste: . îngerul se molipseşte de relele acestora şi nu-şi mai găseşte locul în cer (“oriunde capul caută să-şi puie/ Locu-i spinos şi iarba face cuie”). Dacă membrii unei familii au interese divergente. sugerează o consecinţă cutremurătoare a întregii idei poetice. o familie “unită şi solidară” poate asigura fiecăruia dintre membrii săi. 2. al înserării 7. ca templu măreţ al propriei creaţii artistice. sugerând iminenţa morţii. „Toamnă de suflet” scrisă de Tudor Arghezi. „de s-ar clăti”. dacă heruvimul care ocroteşte omenirea de păcate s-a contaminat de “boală”. cântec şi voie bună ne-a emoţionat atât de mult. a face gaură-n cer. grele”.

Ultima strofă a poeziei începe cu o conjuncţie adversativă "Însă". de asemenea. Imagini auditive: “clinchet stins”. ca punct de plecare al iubirii: “un cer […] pe care-l începea iubirea noastră”. peste iarbă” compune cadrul neomodernist al iubirii. fără a se marca versurile prin majusculă (”scindare a unei unităţi lexicosintactice prin dispunerea ei în versuri diferite”. Trăsături neomoderniste: . care nu are această funcţiune. Ultima strofă începe prin conjuncţia copulativă “şi”. pentru prima oară în viaţa. Ştiu că nu ai fi avut posibilitatea să vii.] albastre" . de prieteni. 5. şi mă anunţa că sunt restantă cu plata ratelor. “ne-nfăşura”. a fi în aer. existenţa în text a lirismului subiectiv (reflexiv) sunt verbele şi pronumele la persoana I plural: "suntem". stins = estompat. mat = opac. în aer liber. nu am reuşit să câştig nimic. aer cald.c. la Serbările muntelui. “ne sărutam”. bancurile fără perdea au luat amploare. care accentuează valoarea spirituală a românilor. Duşmănia prietenului este chiar mai primejdioasă. la atingerea delicată a umărului. Speram că doar. cel mai mult mi-au plăcut concursurile. ci continuă emoţia sentimentului de iubire. în poezia anilor ‘60. secretele şi este. 9. a intra în vigoare. dar tot am zărit-o. Verbul "suntem" la prezentul gnomic şi gerunziul "intrând" constituie expresia certă a continuităţii românilor în patria lor. Varianta 26 1. "noastre" şi interjecţia cu valoare afectivă.Dragă Alexandru. de clopoţel.Polisemia cuvântului "perdea": Fata sa ascuns repede după perdea.. Şi să vezi la ce am recurs ca să mă relaxez: În perioada 20-25 iunie a. în perioada examenelor. ca să poţi discerne adevărul despre fiecare dintre cei ce vor să pară apropiaţi. O perdea de fum acoperea peisajul. dar şi tandru şi miraculos: "intrând în miracol. de fapte sau atitudini personale. În ultima vreme."Dicţionar de ştiinţe ale limbii". linişte… Revenind la eveniment. Putem lua un exemplu din literatură. a intra în voie cuiva. sugerând continuitatea sentimentului de dragoste. 4. câtă energie oxigenează creierul. între interjecţii identice. are "lamă de brici". dar sper că anul viitor să mă vizitezi şi să mergem împreună la Serbările muntelui. deşi cei doi îndrăgostiţi se simt singuri pe lume: “un aer mat ne-nfăşura. A avut dreptate cine a zis că tinereţea se găseşte la munte – aer curat. fie de prietenie. mai ales că vieţuieşti la Călăraşi. după cele care păstrează una sau mai multe litere din partea iniţială a cuvântului: Scrisoarea Băncii era datată 23 ian. "O". deci. care în concepţia lui Nichita Stănescu are materialitate. "albe spume" .continuarea ideii din versurile anterioară. îndrăgostitul exprimă bucuria sărutului în public.metaforă. ochiul. Doamne. 6. raţiunea trebuie să domine orice relaţie. şi s-au acordat o mulţime de premii. “în pieţe şi în scuaruri”. care se împrieteneşte cu George Bulbuc doar pentru a ajunge la Florica. dar. Virgula. 8. 3. în fantezia cititorului/poetului: “pe statui.Nemira) 10. 4. Mărcile lexicogramaticale care atestă prezenţa eului liric şi. N-aş fi crezut că timpul trece atât de repede… Dar încerc să nu mă stresez prea mult. să nu uiţi nicicând proverbul popular:“Fereşte-mă. doar îl voi îndupleca. Imperfectul verbelor “se coborau”.Nemira) . asumată de eul liric. că s-au organizat multe concursuri. ci să-mi menţin echilibrul. a intra în bucluc. probabil. 7. clinchet = sunet de zurgălăi. tinerii. incendiare aş putea spune. pentru noi. 2. Până atunci. Timpurile verbale sunt imperfect şi perfect compus. care învaţă în Băişoara. cu vai mi-a înapoiat volumul pe care i-l împrumutasem anul trecut. Andrei/Andreea Varianta 25 1. “nu ne-a lovit”. am fost în staţiunea Băişoara. verdeaţă. În ambele cazuri. fie de duşmănie. Expresii/locuţiuni cu “aer”: o gură de aer. întregi şi în lucrare". (DOOM-2): Cu chiu. revin cu picioarele pe pământ şi îţi urez succes la examene! Cu drag. 9. Titlul. a pluti ceva în aer.configuraţia iubirii într-un lirism pur. Oricum. bătăile inimii amplificând fiorul lăuntric al eului liric.continuarea ideii din versurile anterioare.“Dicţionar de ştiinţe ale limbii”. “bate-n arbori ora” 6. atunci când se iveşte ocazia. închipuire. defineşte sentimentul de iubire tinerească şi unicitatea experienţei pe care eul liric o trăieşte. Figura de stil:”clinchet stins” metaforă şi imagine auditivă care sugerează emoţia puternică pe care o simte îndrăgostitul. Ed. se foloseşte după majoritatea abrevierilor. cioc.epitet în inversiune. este tăios. Enumeraţia compune ideea că existăm dintotdeauna şi mereu pe aceste meleaguri. adică la câmpie. Virgula marchează o enumeraţie. al simţământului înălţător care atinge cerul. Din păcate. idee ilustrată prin verbul la persoana I plural "suntem" şi substantivul "în viaţă". ambele valenţe ale prieteniei fiind la fel de riscante Un prim argument ar fi că prietenia cu duşmanul este periculoasă. a. fără a se marca fiecare vers prin majusculă ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite". peste iarbă…” 3. ca semn de ortografie. Sinonime: miraj = iluzie.” (Nicolae Iorga. ultima persoană de la care te-ai aştepta să te lovească. şi nimeni nu ne-a lovit vreodată cu privirea”. punctele vulnerabile. Iată că am ajuns la sfârşitul liceului. “începea” ilustrează expresivitatea strofei. şters 2. nălucire. care ar constitui adevărate “îndrumări” pentru îndeplinirea scopului său de a-ţi face rău. motive: cuvântul. “Cugetări”) Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga. relaţia presupune ipocrizie: duşmanul se preface că-ţi este prieten şi te distruge după ce îţi află slăbiciunile. În viaţă. dar nefinalizată. iar prietenul devenit duşman simulează sinceritatea pentru a-ţi “adormi” bănuielile. dar am făcut cunoştinţă cu băieţi şi fete de vârsta noastră. care ajunge la fericire şi extaz. de unde rezultă că el te poate doborî cel mai uşor. a-şi da aere. 10. Tema: misiunea artistului în lume.limbajul artistic se distinge prin ambiguitatea expresiei: "cuvinte scrise cu colţul inimii noastre" – metaforă ingambamentul . Ed. “luceau”. Am plecat mai mulţi colegi din liceu şi această deplasare la înălţimi de peste 2000 de metri ne-a purificat la minte şi la trup. deoarece el îţi cunoaşte cel mai bine slăbiciunile. ceea ce exprimă o acţiune trecută de curând. Sinonime: se-adumbrea = se întuneca. între cuvinte care se repetă. . fericirea până la cer dă sentimentului valenţe înălţătoare: “Luceau intens. iar punctele de suspensie sugerează continuarea enumerării. ci prelungită. ca semn de ortografie. Martorii îndrăgostiţilor. “Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului”. perpetuată într-o continuă emoţie cauzată de iubirea ardentă a îndrăgostiţilor: “adumbrea”. Punctul. pe cabluri. păsările. Enumeraţia “pe bănci/ şi pe statui. Finalul poeziei marchează începutul iubirii intense. integrali. 5. Dacă ai şti câtă exuberanţă ne inoculează muntele. întregi = compleţi. o astfel de activitate te scoate din monotonie şi pe mine m-a făcut să uit pentru o zi g rija examenelor. “Sărutul”.ingambamentul . ceea ce duce la un destin nefericit pentru amândoi. ai veni şi tu aici în fiecare săptămână. motivul sărutului 7. Tema iubirii. care sunt nemuritori prin ceea ce înfăptuiesc mereu. Pupăza şi-a anunţat zgomotos prezenţa: cioc. pe Ion. pe cabluri. cu tandră mirare". În concluzie. Enumeraţia “suntem aici/ în viaţă întregi şi în lucrare” are rolul de a eterniza prezenţa românilor pe aceste meleaguri. într-o unitate naţională şi un devotament patriotic ce definesc specificul acestui popor: "Însă pentru cei ce suntem aici/ în viaţă. întrucât el poate afla o mulţime de intimităţi. cioc. că de duşmani mă feresc singur”. în care emoţia este reală. se foloseşte în interiorul locuţiunilor adverbiale. . presate de un cer/ pe care-l începea iubirea noastră”. a intra în joc.epitet cromatic. Caracteristici ale neomodernismului: . "mării [.limbajul artistic se distinge prin ambiguitatea expresiei: “steaua neagră a părului tău scurt” – metaforă . Forţa cuvântului. reprezentat printr-un substantiv articulat. Chiar din prima strofă.. sunt un simbol al zborului. Peisajul este de o splendoare ce nu poate fi descrisă în cuvinte. şi ei sunt prinşi cu pregătirea pentru bacalaureat şi admiterea la facultate.c. 8. eveniment organizat anual în cinstea mediului alpin. din păcate. Figuri de stil: "colţul inimii noastre" .. Expresii/ locuţiuni cu "a intra": a intra la apă. a intra la facultate. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului. a intra în vorbă cu cineva.

Efectul stilistic: participiul întins a căpătat valoare de substantiv. deoarece întotdeauna meritul cuiva care a dus la bun sfârşit o muncă. se dau cu vremurile noi prea impulsiv şi nesincer. "(ţi-l) întorn" = (ţi-l) întorc. Iubirea capătă valenţe cosmice. care se defineşte prin continuarea ideii din versurile anterioare. în cele din urmă.. omul care a reuşit să realizeze ceva cu totul special trebuie apreciat. iarbă cu iarbă.Călinescu. Răbdarea şi tactul sunt cele două arme care înving orice controversă. să(-mi) rup = să(-mi) desprind. timp şi. pentru a sugera un imens spaţiu sentimental. Tipul de acord identificat în versurile “Domneşte pe-aici violetul. aceiaşi”. întrucât temelia ei este solidă prin sinceritate şi loialitate. astfel încât verbul “ a domni” este atribuit fiecăruia dintre ele.Metafora "văzduhul serii mi-ar părea căprui". aceiaşi". dar tinerii sunt nerăbdători. ca şi în alte poezii stănesciene. mi-am amintit că uitasem actele acasă. prietenia nu ţine neapărat de vârstă. pasiune. ba consideră că este dăunător pentru ochi şi pentru şablonizarea creierelor. fiindcă ei înşişi au învăţat a preţui legământul trainic între oameni. impulsivi. Poezia se încheie . Subiectul al II-lea Text argumentativ: “A recunoaşte meritul pe jumătate e a nu-l recunoaşte deloc” (Camil Petrescu) În opinia mea afirmaţia lui Camil Petrescu este cât se poate de adevărată. Pe de altă parte. după cum spunea o personalitate americană. gest familiar care le confirmă trăinicia relaţiei. Aşadar. 9. ambiţionând să se autodepăşească. Tinerii sunt entuziaşti. Uite. îmbătrâneşti.Mihai. dar câteodată sunt necumpătaţi şi pre orgolioşi. Alexandru. stăpâneşte. Mihai striga la mine. Forme corecte: "(îşi) subţie" = (îşi) subţiază. conturul = forma. Sinonime: domneşte = domină.] căprui” – epitet cromatic. . vulcanici. iubitori de omul cu înţelepciune. iar pronumele personal "Eu" accentuează atitudinea îndrăgostitului. încât ar putea strivi în gene astrul şi îndrăgostitul deopotrivă. . să fie apreciată creaţia şi munca depusă. 3. prelungit şi în neomodernism.Cred că e bine să ii şi printre unii şi printre alţii. un merit se cuvine să fie mereu recunoscut în deplinătatea lui. În altă ordine de idei. *Pentru o familie săracă. 5. . Antonime: . justificat prin faptul că fiecare dintre aceste substantive stăpâneşte pe rând natura. eul liric reordonează Universul după legile iubirii.. *Arcul este un dispozitiv în formă de spirală folosit pentru amortizarea şocului. „văzduhul [. Ed. Scrierea cu literă mică: este un procedeu prozodic specific modernismului. efort. eu mă simt mai aproape de cei tineri pentru că învaţă repede tot ce este nou. pentru că. într-o activitate trebuie neapărat răsplătită prin recunoaştere şi preţuire. odată cu satisfacţia succesului preţuit de ceilalţi. exclamaţia afectivă şi retorică "oh. suntem prieteni de la patru ani… Au trecut 15 ani! . frânte.Figuri de stil: „adormiţilor gutui” – epitet personificator în inversiune. spune-mi. nu în cele din urmă. respect de trecut şi de tot ce este măreţ. prelungit şi în neomodernism. 7. săritori.suind ≠ coborând *Coborând scările. Varianta 28 1. nu se cunoaşte = nu este evident. fără a se marca fiecare vers prin majusculă.Impactul pe care-l are iubirea asupra eului liric îi dă acestuia iluzia că de pretutindeni îl privesc ochii căprui ai iubitei. Minciuna. îţi pui toată energia şi mintea în slujba următoarei realizări. el dăinuie în timp. Victoria omului într-un demers. *La geometrie . Şi cei doi prieteni îşi bat palmele. respectat şi încurajat să continue în activitatea sa. Sinonime: chipul = faţa. încât în jur se estompează conturul obiectelor: "Eu te privesc în ochi şi-n jur se şterg copacii". 10. 5.O prietenie ca a noastră nu se stinge niciodată. /piatră cu piatră". problema este cu un arc de cerc. iubito. Aici cuvântul sugerează eternitate. Câmpul semantic al "comunicării": “cuvintele”. Pe de altă parte. În versul “Noi suntem. dacă stai numai între bătrâni. meritul recunoscut pe jumătate atrage după sine dezamăgirea. cruţare faţă de semeni. "tinde-ţi" = întinde-ţi. se naşte ambiţia de a încerca să faci ceva şi mai deosebit. a concepţiilor. spune Mihai. Prin titlul poeziei “Scrisoare medievală” este evidenţiata indirect concepţia literară a lui Nichita Stănescu. forţă şi sursă de comunicare erotică: “ Ducem cuvintele acestei limbi romane” 10.Tema iubirii. capătă valenţe pline de încărcătură emoţională şi prin el se transmit stări. statornicie. Indiferent care este mobilul care l-a impulsionat în realizarea scopului. Însă. *S-a schimbat de haine imediat ce a ajuns acasă. până la urmă. întors = revenit./ pom cu pom. sau de frica de a nu-şi pierde liniştea. delicat 2. Ei sunt şi foarte buni prieteni. nici un lucru nu e uşor de realizat în viaţă. te întrec alţii care nu aşteaptă". . este dificil să aibă o gură în plus la masă. tu. da" sugerează necesitatea eului liric de a-şi "întări" sentimentele şi ideile. 9. concentrare. care duce la renunţarea de a mai face efort. prea orgolioşi şi adesea răutăcioşi. rupte = obosite. dar tot atât de adevărat este faptul că sunt şi invidioşi. unit şi statornic: "Noi suntem. Sens diferit: Imediat ce ajung acasă îmi schimb hainele. în Cronica optimistului: «Bătrânii au experienţă.Omonime mine:* Multe mine de cărbuni au fost închise în ultimii cinci ani. a cărei forţă de atracţie este atât de mare. perceput ca o călătorie în lumea sufletească a îndrăgostiţilor.Să ştii că are dreptate Călinescu. nu se vede.stângă ≠ dreaptă *Ion şi-a fracturat mâna dreaptă încercând să se caţere în copac. reuşita presupune trudă. ştii câte pilde care şi-au dovedit eficienţa mi-a spus bunicul? Cu toate acestea."] . În rezolvarea subiectelor la română am consumat două mine de pix.Valoarea şi rolul/funcţiunea virgulei: Ca semn de punctuaţie. De aceea.Bineînţeles! E bine să înveţi în viaţă şi de la tineri şi de la bătrâni. inspiraţie. fie ea şi prin omisiune. nu are ce căuta într-o prietenie. 8. iubito. care-şi priveşte iubita în ochi atât de adânc. După cum se ştie. nu se ştie. 8. idealişti. tăcerea. Trăsături neomoderniste: *Scrierea cu literă mică: este un procedeu prozodic specific modernismului. virgula are rolul de a separa interjecţia „O” de verbul „tinde-ţi” şi are valoare afectivă„O. trebuie făcut cunoscut acest succes. pasiunii şi omul munceşte. de aceea atunci când o persoană reuşeşte să ajungă la performanţe. La metrou au fost amplasate câteva mine explozive şi de aceea călătorii au fost evacuaţi. am rezolvat adesea neînţelegeri sau chiar conflicte.Da. bunicul nu înţelege de ce stau eu ore întregi cu ochii în ecranul calculatorului. te rog. “guri” 6. un fapt.Nemira) * Cuvântul are materialitate. ce părere ai despre alegerea prietenilor? Trebuie să-mi aleg prieteni dintre bătrâni sau dintre cei tineri? . "crenge" = crengi. motivul: cuvântul material 7. trebuie să primească încununarea cu aprecierea binemeritată. Repetiţia exclamaţiei retorice "oh. virgula are rolul de a marca vocativul substantivului “ iubito”. . conchide Alexandru. numit ingambament. 4. tinde-ţi mâna stângă către ei ” 3. Iată ce spunea G. a preocupărilor şi mai ales deschiderea făţişă în comunicare. după o scurtă pauză.Un alt argument ar fi acela că. ci de asemănarea firilor. De altfel. Varianta 27 1.Subiectul al II-lea Continuarea unui dialog pe tema prieteniei [".Alexandre. talent. la finalizarea cu succes a unui fapt de care depind mai mulţi oameni. o nemărginire a iubirii. Vocativul "iubito". 4. forma epistolară a confesiunii accentuează subiectivismul creaţiei şi totodată mărturisirea sentimentului de iubire care însufleţeşte cuplul. "limbi romane". întreg văzduhul este plin de emoţia sentimentului de dragoste.Ai dreptate. numit ingambament. noi intrăm în relaţie mai ales cu tineri de vârsta noastră şi tocmai de aceea am rămas uimit că. cleiul tâmplăresc…” este acordul prin atracţie. care se defineşte prin continuarea ideii din versurile anterioare.arc: Naşii lui Bogdan i-au făcut cadou de ziua lui un arc şi săgeţi de jucărie. . Ultima strofă a poeziei potenţează iubirea eului liric. "dacă tot aştepţi momentul potrivit. fără a se marca fiecare vers prin majusculă ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite". eu de exemplu. 6. lumea sa sufletească evidenţiază extazul iubirii. la progresul societăţii. de aici înainte. care sugerează împlinirea cuplului erotic.sentimente. trăiri. dar când a apărut mama a schimbat imediat tonul. aplicând învăţăturile bunicului. da" amplifică emoţia intensă a iubirii şi proiectează îndrăgostiţii în lumea spirituală a perechilor: "unu cu unu. Vezi. luna . schimbat 2. subţire = fin. afirmaţia lui Camil Petrescu îşi dovedeşte pe deplin valabilitatea. emoţii."Dicţionar de ştiinţe ale limbii". Ei se tem de tot ce-i nou. Ultimele şapte versuri încep cu o confesiune la persoana I plural. efect realizat prin imaginarul poetic. ceea ce duce. motive: ochiul. la sentimentul de inutilitate a strădaniei. fără tragere de inimă În concluzie. şi anume aceea a materialităţii cuvântului. Tema: iubirea. Lui nu i se pare nimic interesant. izbânda trebuie să fie recunoscută întotdeauna. Alexandru! Uită-te la noi. luna se oglindeşte în ochii fetei.

iar bărbatul să se ocupe numai de carieră."De aceea n-ai să mori": -leagă două cuvinte fără pauză. Nu femeia "să stea la cratiţă". care imploră timpul să-i prelungească starea de extaz pe care i-o oferă iubirea. Adică.Da. Antonime: niciodată # întotdeauna. "un an". a lăsa de izbelişte. preluată şi de neomodernişti şi sugerează continuitatea ideilor şi imaginilor poetice exprimate anterior. 8. . cu aceleaşi date de inteligenţă. În concluzie. stare accentuează şi de prezentul gnomic şi persoana I singular a acestor verbe. Femeile. în linie temporală descendentă. De aceea de cele mai multe ori critica de sine este foarte importantă atât în formarea şi evoluţia unei persoane. năluci. pentru a se rosti într-o singură silabă şi marchează absenţa vocalei “u” de la negaţia "nu". vitalitate.Se spune că ne naştem egali. a urma = a însoţi.Bogdane. punctul culminant al creaţiei sale. Ca simbol al sufletului. a scăzut debitul apelor. Funcţii ale comunicării: *funcţia expresivă (emotivă . a-l lăsa puterile. Scrierea cu literă mică la începutul unor versuri din poezie este o caracteristică a poeziei moderne. a obţinut un alt rezultat. o stare de extaz care-i iluminează spiritul. omul are numeroase slăbiciuni şi este supus multor tentaţii. că a suna de intrare! Varianta 29 1. Tu ce părere ai. Sinonime: ţărm = mal. "un minut" sau măcar "o secundă". între care "Odă (în metru antic)" şi "Glossă". poate să-şi facă mult rău. Figura de stil: Prin metafora “spre un punct sclipit de stea”. *Pentru că a scăzut greşit la exerciţiu.” 6. Apoi. iar discriminarea asta are loc şi la locul de muncă.. "o undă"). Mihai Eminescu preia îndemnul "Cunoaşte-te pe tine însuţi" şi-l ilustrează în mai multe creaţii lirice. au scăzut # au crescut.simetric. cum se spune. dacă nu le rezistă. ţinând în mână o balanţă. dar practic este mai greu. . omul este responsabil pentru propriile fapte. treptat # spontan. Subiectul al II-lea Text argumentativ: "Omul nu are prieten mai bun şi duşman mai rău decât pe sine. 7.. Expresivitatea verbelor la prezentul gnomic reflectă continuitatea şi permanentizarea sentimentului de iubire: "(te) privesc". Astfel. Cratima . Ultimul vers accentuează dinamismul sentimentului de iubire. ilustrează dorinţa ferventă a eului liric. întrucât omul este singurul responsabil pentru propriile fapte.Eu consider că între un bărbat şi o femeie trebuie să fie egalitate. *Astăzi valoarea dolarului a scăzut cu un procent. Titlul poeziei "Viaţa mea se iluminează" exprimă impactul pe care sentimentul de iubire îl are asupra eului liric. "(se) şterg". Incapacitatea de a se autocontrola şi de a-şi impune o disciplină în viaţă poate provoca omului neplăceri şi chiar necazuri. *Adolescenţa este anotimpul iubirii. "fantome-ale verii". să-şi controleze reacţiile în diverse situaţii. cu aceeaşi capacitate sentimentală. aşa e. a lăsa ( pe cineva) în pace. stare spirituală care-i aduce iluminare eului liric: "viaţa mea se iluminează".Într-o oarecare măsură sunt de acord cu tine. a lăsa ( pe cineva) cu ochii în soare. pururea. *Epitet cromatic – “ochiul tău verde” 7.Asta poate însemna şi că justiţia este oarbă… . mesajul fiind alcătuit din elemente prozodice sau cuvinte cu sens figurat) 5. a nu se lăsa. procedeu prozodic numit ingambament ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite""Dicţionar de ştiinţe ale limbii". Polisemia verbului “a scădea”: *Din cauza secetei. În susţinerea ideii că omul nu are prieten mai bun decât pe sine. Cratima leagă două cuvinte. Simetria sintactică "mai lasă-mă".Da. să-şi formeze concepţii solide. aş aduce argumentul că orice om ar trebui să aibă încredere în sine. "curg". ci judecă numai faptele. de obicei. . De altfel. tu spui că numai în prietenia adevărată există egalitate şi îţi dau dreptate. dar suntem egali sau cel puţin aşa ar trebui să fim în faţa legii. bazat pe sentimentul recunoştinţei pentru contribuţia pe care fiecare dintre ei o are în educaţia şi evoluţia ta către maturitate. a întovărăşi. a căror semantică (al căror sens) presupune vioiciune. a lăsa ( pe cineva ) la greu. încercând în acelaşi timp să le corecteze. Antiteză: “Morţi târzii şi timpurii. "să striveşti". Ed. exuberanţă. mi este un aspect: atât fiul cât şi elevul trebuie să acorde un respect real.evidenţiază stările afective ale emiţătorului). 4. ideea autocunoaşterii este definită încă din antichitate şi ilustrată de scriitori în operele lor. primesc un salariu mai mic decât bărbaţii şi nu sunt lăsate să urce pe scara ierarhică. Varianta 30 1.se manifestă mai ales în poezie. de simţire. nu în ultimul rând. 5.Dar chiar asta înseamnă! Dacă e oarbă nu se lasă influenţată de înfăţişarea celor aflaţi în conflict.Pot fi egali din punct de vedere teoretic. Subiectul al II-lea Continuarea unui dialog pe tema egalităţii [". dar pentru aceasta. Orice om trebuie să-şi conştientizeze defectele şi calităţile. viziunea despre moarte. Titlul este reluat în primul vers al strofei a treia. "o briză". 2. înserare. având în vedere că această egalitate socială este influenţată de mai mulţi factori. eul liric sugerează apogeul. Bogdane. de unde rezultă că poţi deveni propriul duşman. . să-şi asume greşelile şi eşecurile. Alexandru? . Strofa a patra exprimă intensitatea sentimentului de iubire. Andrei! Pot fi egali. a lăsa mască (pe cineva) 4. amurg. Rugămintea eului liric se extinde asupra componentelor naturii ("o frunză". metafora "ochiul tău verde" şi comparaţia "cenuşiu ca pământul" sugerează amploarea emoţiei atotcuprinzătoare. a lăsa (ceva/pe cineva) în urmă. . prezentă în ultima strofă şi în versul liber din finalul poeziei. "un timp". pentru viitorul sau formarea personalităţii sale. 3. asfinţit. Expresii/locuţiuni: a lăsa totul baltă. 9. prin care eul liric sugerează un scurt portret al iubitei şi o chemare. perceperea realităţii înconjurătoare prin prisma propriilor concepţii şi valori etice dobândite în timp.Hai. Sens conotativ: *În amurgul vieţii pricepe omul preţul fericirii. fantome = fantasme. având în vedere că tatăl şi profesorul au deja o experienţă de viaţă care le oferă un ascendent intelectual şi moral asupra fiului/ elevului. brusc. ca un şarpe dezarmat. pentru păstrarea măsurii şi a ritmului (DOOM-2) 3. Dar despre egalitatea între soţi ce spui? . de exemplu. cărora. Teme: condiţia poetului în lume.Nemira) 6. Verbele la condiţional optativ şi la conjunctiv la persoana a II-a singular exprimă o eventualitate cu care forţa sentimentului ar putea strivi totul în jur: "ai putea". al sentimentului de dragoste. *funcţia poetică (estetică/literară .apus." (John Lubbock) Consider afirmaţia lui John Lubbock perfect valabilă. -Adevărat. Comparaţie: "Ţărmul […] te-a urmat/ ca o umbră. Dar eu nu sunt de acord cu asta. cât şi în integrarea în societate. 2. situaţia financiară etc. oricând. în toate momentele vieţii. În altă ordine de idei. aşa ar trebui să fie….Sigur că nu. o adresare directă în cazul vocativ. atitudine conturată prin interjecţia afectivă "Oho" şi enumeraţia verbelor "alerg". "un fir de nisip". el trebuie să se cunoască bine şi corect. Dar nu cumva restrângi înţelesul cuvântului egalitate? . iar versul liber din final exprimă speranţa dar şi nesiguranţa eului liric privind durata iubirii. cu scopul de a se rosti într-o singură silabă şi a diminua numărul silabelor în vers. 10. "salt". care sugerează consecinţa pe care dragostea o exercită asupra îndrăgostitului. toate fiind determinate de mai mulţi factori. autoanaliza şi. printre care autocunoaşterea. imaginea braţului stâng care întoarce chipul iubitei sugerează locul inimii. idee redată prin opoziţia sintactică "amiază/amurg". care revigorează spiritul îndrăgostitului. tatăl cu fiul sau profesorul cu elevul său? Eşti de acord cu mine?"] . iar destinul depinde în mare măsură de acţiunile sale. fiind introdus prin "şi" narativ. cum ar fi: mediul ambiant în care ne naştem. "(mă) răsfrâng". tocmai de aceea simbolul dreptăţii este zeiţa legată la ochi. epitetul "sclipit" şi determinantul "de . depărtare # apropiere. "ţi-l întorn". Imaginea artistică “regina mea de negru şi de sare” este o metaforă construită prin antiteză. a lăsa corigent.

mulat după sufletul şi după trăirile interioare ale fiecăruia. dacă preaplinul material nu este însoţit de o desăvârşire a sufletului. încât întreaga fire îi conferă statutului de poet veşnicia. are conţinut profund filozofic. mâl. dar ea îi mărturiseşte că nu este mai isteaţă.. . morminte etc. după criteriile lumii obişnuite. 8. eternitatea ei (a naturii). pe-ncetul”. Aşa cum meditează poetul Mihai Eminescu.* Ştefan cel Mare. cu detaşare. Valoarea expresivă a adjectivului din versul "Asemănarea era atât de perfectă": adjectivul "perfect" nu are grade de comparaţie. eul liric o face asupra sinelui artistic: "m-am dat înapoi". că de duşmani mă feresc singur". humă 2. cinstit de cititori.măsura variabilă a versurilor (3-13 silabe). ne fac să ne amintim că omul este alcătuit şi din suflet. atunci când se sfârşesc. lăsând viitorului valori de care ne bucurăm cu toţii. 10. care. virgula se foloseşte în interiorul unei locuţiuni adverbiale 3.rol gramatical: * Pregătirea pentru examenul de bacalaureat înseamnă să citeşti. iar eul liric foloseşte persoana a II-a singular deoarece se adresează în mod direct oricărui poet nemuritor. care explică subiectul. iubirea va dăinui în veci. Mărcile eului liric sunt reprezentate de verbele şi pronumele la persoana I: "ne vom aduce aminte"./ Primului nor care mi-a ieşit în cale/ I-am pus în cap pălăria mea veche. întâlnim oameni care nu şi-au clădit viaţa pe considerente materiale şi au preferat să îşi dezvolte ce se găseşte dincolo de efemeritatea trupului. uneori. asupra creaţiei lirice rămase ca mărturie a existenţei sale terestre: "Apoi m-am dat înapoi/ În moarte/ Să mă privesc. Varianta 31 1. inertă = nemişcată. deoarece ea a fost înscrisă în destinul celor doi îndrăgostiţi. 9. au fost artiştii şi filozofii. sperând că doar. de trecătoarele avuţii. . precum şi de adresarea directă.rima albă 6. veşnicia numelui poetului. "să mă privesc". imobilă. Timpul viitor al verbelor din ultima strofă proiectează sentimentul de iubire în eternitate. doar voi renunţa. Elena îi spune lui Andrei că nu crede că este bine să fii singur în viaţă.strofele inegale.virgula marchează atributul apoziţional "domnul Moldovei". Personificarea "două inimi cânta-vor împreună" sugerează bucuria. afirmaţia lui Eminescu este o idee filozofică general-valabilă. într-o variantă condensată."*Autoportretul poetului este realizat prin imaginea alegorică a naturii. Îndrăgostiţii vor fi legaţi de-a pururi prin trăinicia iubirii. 8. Polisemia cuvântului "vechi": *A venit la teatru purtând o haină veche. dar totdeauna memoria păstrează şi "tina" ce a întinat. sentiment puternic. care nu poate fi stinsă de trecerea vremii sau de moartea fizică. de ziua ei. ca sentiment copleşitor şi durabil. din punct de vedere material. "S-a iscat din morţi poetul". idealul nu derivă din bucurii materiale. Se ştie că adevărata fericire este dată de bucuria inimii şi a minţii. eternizat de creaţia sa: "De aceea n-ai să mori/ Încă-o dată niciodată".stea" ilustrează harul celest al poetului şi strălucirea artei sale. 9. Semnificaţia titlului: Titlul “Inscripţie pe uşa poetului” sugerează un epitaf. intens. eul liric sugerează nemurirea poetului prin operă. dintotdeauna marii săraci ai lumii. ţeapănă. Strofa a treia din poezia “Inscripţie pe uşa poetului” scrisă de Tudor Arghezi debutează cu ideea că odată cu trecerea timpului faptele poetului se pierd “amintirile./ Cu pantalonii am îmbrăcat copacii/ Până la frunze. natura 7. asemănarea fiind "atât de perfectă". 5. 2279) În opinia mea. Semnificaţia cuvântului "piatră": scrierea numelui poetului în piatră sugerează intrarea sa în nemurire prin opera literară pe care oamenii o citesc şi o preţuiesc. Virgula . Idealul fiecăruia dintre noi nu ar trebui să fie în vreun fel legat de lumea materială. chiar dacă uneori ai nevoie de singurătate. ci că ieri a terminat de citit o carte care a impresionat-o. idee exprimată în penultimul vers. care. Doamne. Aceşti oameni pot părea săraci. Andrei este curios să afle dacă se referă la unul dintre romanele ei preferate. Apostroful din expresia: „pân`la urmă” marchează absenţa vocalei "ă". ci este proiectată în eternitate. nu se opreşte. un termen specific gradului superlativ -"atât de". într-un cândva neprecizat. Împlinirea ţine de un plan în care lucrurile mărunte. Strofa a treia reliefează ideea că iubirea reţine în amintire tot ceea ce a fost nobil şi luminos în relaţia celor doi îndrăgostiţi.virgula marchează vocativul substantivului "fetiţo"* Nu mi-a răspuns la telefon. motivul cuplului. perseverează. Tema poeziei ilustrează condiţia poetului în lume. pământ. o inscripţie pe piatra funerară care eternizează poetul şi creaţia sa artistică. trainic. prin transferarea gesturilor umane asupra elementelor din natură: "Am încălţat cu pantofii mei/ Drumul. mocirlă.virgula marchează coordonarea prin juxtapunere subordonatele predicative. pleonastic. "frunze". 4. care rezistă trecerii timpului. Prin comparaţia “s-a iscat din morţi poetul/ ca un cerc dintr-un pătrat”." Viziunea de după moarte sugerează şi certitudinea dăinuirii în timp.: "Inscripţie pe biserică") Subiectul al II-lea Transformarea unui text din vorbire directă în vorbire indirectă: Îngândurată. Teme: condiţia poetului în lume. Laitmotiv: "ne vom aduce aminte" 4. Amintirea este cu atât mai puternică cu cât cuplul păstrează vie dragostea.pentru a accentua contopirea ideală a omului cu natura. tină = lut. el fiind deja la superlativ.ca semn de ortografie. domnul Moldovei. şi-ncet. *Mihaela este cea mai veche prietenă a mea. Elena îl lămureşte că este vorba despre jurnalul unui mare om de cultură din secolul al XIX-lea. substantivul “cerc” sugerând perfecţiunea creaţiei. oricând şi orişiunde". Subiectul al II-lea Text argumentativ: "Am înţeles că un om poate avea totul. Strofa a doua a poeziei. moartă. *S-a intoxicat de la un hamburger vechi. înăbuşit de trecerea timpului sau de moartea celor doi îndrăgostiţi. Cu toate acestea. Câmpul lexical al naturii: "copacii". de prieteni. 9. prin prezenţa adverbelor de timp şi de loc: "Mereu şi pretutindeni. *În hambar. porumbul este vechi de doi ani. în realitate. Dar acest lucru nu înseamnă nimic. poezia "Inscripţiilor" scrise de Tudor Arghezi constituie o lirică inedită în peisajul literaturii române. a autoanalizei pe care. Titlul "Puterea amintirii" sugerează ideea că forţa iubirii păstrează intacte emoţiile profunde ale îndrăgostiţilor. 6.* Fetiţo. din dorinţa de a vedea ce e dincolo de suprafaţă. Sinonime: nu se curmă = nu se sfârşeşte./ au scăzut. cu o uşoară ironie. idealul în viaţă trebuie să aibă un caracter spiritual. În încheiere. motivul amintirii 7. Tema iubirii. . să reţii. redă unul dintre adevărurile vieţii noastre. sugerând şi piatra de mormânt. urmat de materialul pe care poetul îşi "ciopleşte" ideile (ex. bogăţia lor derivă din setea de cunoaştere. De altfel. Verbele aflate la diateza reflexivă amplifică atitudinea de retrospectivă a propriei capacităţi poetice. Prin urmare. stăruieşte = insistă. ca şi Eminescu. prin vocativul "draga mea". Tânărul se arată încântat şi îşi aduce aminte de cartea pe care el o dăruise Elenei. consecinţele elidării acestui sunet fiind păstrarea ritmului şi a măsurii versurilor. Marin Sorescu îi alătură. ms. Poezia este romantică prin tema iubirii. Astfel. 3. Tocmai de aceea. susţinând şi latura romantică a poeziei: "nobil […] lumină"/ "tină". semnificaţia trimite către viaţa după moarte. mai degrabă. treptat. Dihotomia eului liric (diviziunea în două părţi) în trup şi spirit oferă posibilitatea contemplaţiei din moarte asupra operei vii. omul poate avea oricâte bogăţii lumeşti. dar bogăţia spiritului lor a fost nesfârşită. iar simbolistă deoarece sunt menţionate simbolurile degradării fizice: inertă. pentru a sublinia efemeritatea omului în lume. să înţelegi. adică un roman de aventuri. care ţin de concret şi pot fi atinse cu uşurinţă. *Moda veche a crinolinelor a revenit. mai ales la rochiile de mireasă. a poetului şi a creaţiei sale. Varianta 32 1. neavând nimic. "nor" 2. care are valabilitate şi astăzi: "Fereşte-mă. dintr-o trăire interioară intensă. că Elena a devenit mai înţeleaptă. şi nimic având totul" (Mihai Eminescu. moartă. extazul iubirii. 10. "vânt". cotidiene nu mai au nicio putere şi este. Andrei constată. o înălţare spirituală. fiecare creaţie din acest ciclu având ca titlu cuvântul "Inscripţie". a purtat peste treizeci de războaie cu turcii. fiorul lăuntric. Modernitatea prozodică a poeziei:. Caracterul alegoric al poeziei: *Contopirea artistului cu natura este sugerată printr-o serie de metafore şi personificări ale atitudinii poetice. termenii sunt puşi în antiteză. ./ Haina i-am pus-o vântului/ pe umeri. metaforele "argila modelată" şi "urma mânei de care-a fost sculptată" având forţă de sugestie în acest sens. 5. fii atentă la maşini! . Există o vorbă veche. alcătuită doar din trei versuri scurte. ce nu poate fi oprit. nu numai din trup. 8. desăvârşita armonie între fiinţa umană şi elementele lumii înconjurătoare.

fie fizic. am aflat că Mihai Eminescu nu a fost nefericit ca om. căzând pe gânduri. Varianta 33 1. Dar cum de ai ghicit că am ajuns cu lectura jurnalului "Însemnări zilnice" al marelui critic junimist chiar la această confesiune a lui despre unicul Mihai Eminescu? . nicio “ amplifică senzaţia de pustietate. realizată prin pronume şi verbe la persoana a II-a singular: "te". din jurnalul lui Titu Maiorescu.dar am terminat de citit o carte care m-a pus pe gânduri. Adverb: “Liniştea-i deplin stăpân“ 5. Sinonime: nesfârşită = infinită. cu un destin mai fericit sau mai nefericit. 4.Să ştii. Comparaţia "Şi e linişte pe dealuri/ Ca-ntr-o mănăstire arsă" are rolul de a accentua imaginea calmului şi a liniştii care străbate întreaga poezie. îşi exprimă Andrei satisfacţia. tema morţii. da! Acum ştiu despre ce vorbeşti! exclamă încântat băiatul. Sinonime: a scrie = a nota. adecvat sau neadecvat. trebuie să fie o relaţie solidă. Titlul “În miezul verii“este sugestiv pentru o zi toridă de vară. 4. *Profesorul s-a aprins atunci când şi-a dat seama că a fost minţit de elevul său. Ultimul catren al poeziei reprezintă o adresare directă imaginară a iubitei către eul liric. . nemişcarea copleşeşte întreaga fire.intelectualizarea poeziei – ilustrarea în operele literare a unor concepţii metafizice şi viziuni originale despre lume. Rolul cratimei în versul “Dorm şi-arinii de pe maluri” este acela de a lega două cuvinte pentru a se rosti fără pauză. "văd". rişti să fii dezamăgit de atitudinea sau mentalitatea unui autor! constată Elena cu un uşor surâs amar. ci că structura sa interioară era dominată de scepticism. Scriitorul are o viaţă concretă. până la ultima strofă. după ce o vei fi terminat. 9. mărturiseşte Elena. care-l absoarbe total. într-o singură silabă. şi nu se’ngână nicio boare”. . -adresarea directă. Relaţie de opoziţie: "Niciun nor văzduhul n-are/ Foc sub el să mai ascunză. deoarece. 7. deoarece consideră că pereţii au urechi.E unul din (corect este dintre . Prietenia înseamnă generozitate şi sprijin permanent. nu mi s-a întâmplat până acum. excluzând cu desăvârşire interesul. un prieten trebuie să fie alături necondiţionat. iar ultimul de 4 silabe. eul liric se integrează total între elementele Universului. se adânceşte. versificaţie tipică pentru lirica lui George Coşbuc. "-mi". Tema: natura . diferită de aceea a naratorului din operele literare. E jurnalul unui mare om de cultură din secolul al XIX-lea./ să mă vezi aieve în cereasca oglind / şi în părul meu stele să se stingă şi să aprindă”.10. . un spirit. păstrând totodată măsura şi ritmul versurilor. “e pustiu. idee ce domină întreaga poezie. Nimic . "să nu pot". unde identificarea sinelui poetic cu natura este perfectă. dincolo de moarte. un duh.n. răspunde Andrei. . ori a fost doar o inspiraţie de moment? vrea Elena să lămurească gestul băiatului. cinstită şi permanentă. cu o ezitare în glas.prezenţa verbelor la persoana I singular: “(te) văd”. proiectând sentimentul în eternitate. Verbele la modul indicativ .Mi-ai oferită această carte pentru că o citiseşi./ să mă auzi cântând chiar când voi fi murit. viziunea iubirii şi dincolo de moarte. scrierea unor versuri cu literă mică este un procedeu numit ingambament ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite". Comentarea versurilor: “Da.Eu nu mă pot încă desprinde definitiv de creatorul operei şi să mă las "furată" de omul muritor. e posibil. 10.Nu sunt mai înţeleaptă decât ieri . am citit şi eu acest volum. întunecata mea iubită”. Semnificaţia titlului: “Remember” înseamnă “aminteşte-ţi”. . deplin = total. că şi pe mine m-a uimit afirmaţia lui Maiorescu! exclamă Elena. acest lucru fiind cauzat de împrejurările vieţii. Finalul poeziei reiterează încremenirea cauzată de arşiţa verii. Altfel spus. viaţa şi univers. îşi explică Andrei pasiunea. Vers care conţine un adjectiv cu valoare expresivă: “Ce departe eşti.Fie. Un prim argument pentru a susţine această idee ar fi faptul că orice om. Prozodic. indiferent de urcuşurile şi coborâşurile vieţii. 9. Enunţuri cu sensurile conotative ale cuvintelor “perete” şi “a se aprinde”: *Ea este o fire suspicioasă. cu 6-8 replici. Natura este moleşită de căldura sufocantă.Citind astfel de jurnale. odaie = încăpere.Nemira). Elena şi Andrei. pe care chiar tu mi l-ai oferit de ziua mea. ci." 6. . Ed. titlu ce sugerează îndemnul către neuitarea sentimentului de iubire. Semnificaţia unei figuri de stil: “Să mă ridic din pat ca o stafie” este o comparaţie care sugerează starea emoţională ireală a eului liric. al celuilalt. ilustrată în prima strofă prin metafore şi personificări. considerând că astfel pot pătrunde mai adânc în sufletul omului care imaginează alte personaje. iar cântecul sferelor va alina suferinţa celui rămas singur pe pământ. prin care se evidenţiază ideea că cei care se iubesc pot comunica şi dincolo de moarte. Andrei a revenit pe calea cea bună. văzduh = cer 2. ca adept al filozofului romantic Arthur Schopenhauer. strofa are cinci versuri. prin care se evidenţiază eul liric în prima strofă. cameră. . dorinţa neputincioasă a eului liric de a-şi întâlni iubita. "scrii" şi prin vocativul "întunecata mea iubită". . o inovaţie prozodică a moderniştilor Subiectul al II-lea Text argumentativ: “O prietenie adevărată nu se poate epuiza prin uzură şi nici nu poate înceta fiindcă părţile şi-au descoperit la un moment dat alte gusturi şi alte interese” (Alexandru Paleologu)) Cred cu tărie că o prietenie adevărată nu se deteriorează din pricina trecerii timpului şi nici din cauza schimbării caracterului individului ori a intereselor. Tema iubirii. Varianta 34 1. fiind capabilă să depăşească orice limită în numele dragostei. Natura inertă este cuprinsă de un calm şi o linişte surprinzătoare. . În concluzie. verosimilă a eului liric. Atmosfera este apăsătoare. De exemplu.terestru). 3. Arşiţa de pe dealuri este asemănată cu atmosfera tăcută şi relaxantă dintr-o "mănăstire arsă". a auzi = a asculta."eşti". dintr-un jurnal de scriitor afli o mulţime de amănunte despre alte personalităţi contemporane cu el sau opiniile lui despre tot felul de oameni de cultură. iar repetiţia pronumelui “niciun. a momentelor frumoase petrecute împreună. unde domină tăcerea şi nemişcarea. dintre care patru cu măsura de 8 silabe.Da! Nu este uşor! Însă. care se vede ca fiinţă din altă lume. Cuvântul “întunecata” este un adjectiv cu valoare expresivă. aflate la modul conjunctiv. capătă complexitate şi comunicarea este dincolo de cuvinte. fără a fi influenţat de comportamentul. 8.Nu. dimpotrivă.din prima strofă ilustrează trăirea reală. *După câteva mustrări din partea părinţilor. "să zăresc". fie psihic. vom avea despre ce discuta amândoi. enumeraţia ”niciun nor”.prezenţa pronumelor de persoana I singular: “ mea”. să-ţi dea sfaturi şi să te susţină în tot ceea ce faci. Ea îi promite că îi va fi alături pentru vecie. Raportul dintre eul creator şi univers: Întreaga poezie este o alegorie a uniunii desăvârşite dintre simţirea poetică şi natura universală. a dialogului dintre doi colegi. astfel încât pare fără viaţă.n. "-mă". "eşti". Verbele din strofa a doua. 6. conferindu-i statutul nemuririi prin săparea numelui său în piatră. a consemna.Nu cred. aprobă Andrei. chiar dacă uneori ai nevoie de singurătate! zise Elena. chiar dacă aceştia aparţin unor lumi diferite (cosmic . “nicio frunză” accentuează ideea că nimic nu se clinteşte. nu admite motive convenţionale. Trăsături ale modernismului: . pe tema lecturii: . se schimbă într-o oarecare măsură. linişte = tăcere. "scrii" . Subiectul al II-lea Continuarea adecvată. . 2. motivul: vara 7. . sugerează acţiuni posibile. 5."Dicţionar de ştiinţe ale limbii".) romanele de aventuri pe care le iubeşti atât de mult? întrebă Andrei plin de curiozitate. "să aud". 3. "(te)-aud". fără niciun fel de interes sau condiţie. Cele doua mărci lexico-gramaticale. Sens conotativ: *Simţea de departe căldura sufletească a mamei. . sunt de acord cu afirmaţia lui Alexandru Paleologu. Prietenia nu se uzează. "să ridic". sunt: . inevitabil. "aud". întunecatul meu iubit. 8. Stelele vor străluci ca prin minune în părul iubitei. Prietenia nu presupune jumătăţi de măsură. .adăugă fata . pentru că sunt cu adevărat pasionat de genul "jurnal" literar.Am presimţit! Eram sigur că te apuci imediat să citeşti această carte şi mă bucur că.Nu cred că este bine să fii singur în viaţă. Un prieten adevărat este menit să-ţi fie alături şi la bine şi la rău. Epitetul “cereasca oglindă” transfigurează cerul care devine o cale de comunicare între îndrăgostiţi.Ce înţeleaptă ai devenit! surâse uşor ironic Andrei. egoismul sau invidia. voce = glas.”nicio pasăre”.O.

După ce mă sărută. ca modalitate de versificaţie în poezia modernă ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite". este „o copilărie”. concepţiile originale. a investiga. Cornelia este hotărâtă să ne căsătorim imediat ce ne vom întoarce în ţară sau imediat ce voi dori eu. ei se vor purta frumos. "scape-le". însă Cornelia îmi dezvăluie motivul pentru care s-a dus la Paris: pentru a-şi îndupleca fratele. atât în familie cât şi în şcoală funcţionează acest adevăr evident. Dacă mama se poartă urât cu bunica. realizată prin persoana a II-a şi vocativ: "suflete. Enumeraţia metaforică „trenurile.” 6. Încrâncenată. navele şi dorinţele” evidenţiază drumurile incerte ale destinului. este extraordinar modul în care o carte poate schimba mentalitatea şi chiar firea unui om. margine = capăt. Titlul este alcătuit dintr-o repetiţie a substantivului la plural "plecările" precedată de interjecţia afectivă "O" şi urmată de punctele de suspensie. Verbele la imperfect „deveneam”. dorinţă = aspiraţie. "idei absurde" reliefează indirect gândirea abstractă. pentru că ea îmi spusese că pe la începutul lui septembrie va fi la Viena.. peisajul reprezentat de luncă. Egoismul. Un exemplu adus pentru a susţine argumentele de mai sus. când cu gândul n-ai gândi. " toată ziua". atunci copilul. ca îndemn la meditaţie asupra iluziilor. "Dicţionar de ştiinţe ale limbii". Scrierea versurilor cu literă mică marchează ingambamentul. susceptibil. iar copilul respectiv nu are decât de pierdut. văd la capătul celălalt destul de depărtat. 3.cratima leagă două cuvinte. Lirismul prezent în aceastã poezie este subiectiv. greu de mulţumit. 6. în care sunt surprinse elemente ale satului şi dincolo de acestea. pe care îi dispreţuia şi cu care nu . Mă mir când aud această veste. către veşnicie: „suflete. adică o nouă viaţă. „stam” sugerează starea de incertitudine.”(Mihai Eminescu. vale.. Mă opresc. Afirmaţia „A aştepta sã culegi altceva dintr-un pământ decât ce a fost semãnat în el ar fi o copilărie. 4. traiectorie. Titlul poeziei lui Aron Cotruş (1891-1961) „O. extremitate. trebuie să fie Cornelia. dealuri. speranţelor. 2. afirmaţia lui Mihai Eminescu are aplicabilitate în multe situaţii. adică relatarea celor discutate implică persoana I. adresarea directă către propriul suflet."ale mele". 8. a nesocoti 2. dar trăieşte intens speranţa împlinirii dorinţelor arzătoare. 9. Sã-ţi imaginezi cã purtându-te urât cu ceilalţi. „suflete. însă ea se scuză într-un mod tipic feminin: croitoreasa nu-i terminase rochiile comandate şi o tot purta cu vorba.Nemira). simbolizat de metafora "munţii şi-apele". năzuros. iar dacă semeni virtute. Pronumele interogativ ce din versul „ce-mi pasã mie unde mã vor duce trenurile. iar punctele de suspensie sugerează o prelungire a emoţiei. deschide-ţi […] aripele!…" Subiectul al II-lea (20 de puncte) Text argumentativ: „A aştepta sã culegi altceva dintr-un pământ decât ce a fost semãnat în el ar fi o copilãrie. indică un moment trecut şi aduce cititorul în timpul real deschizând o perspectivå dinspre trecut spre viitor. Virgulele din titlul poeziei marchează interjecţia afectivă "O" şi repetiţia "plecările. "dorm".. fratele ei susţinând argumentul că sora lui trebuie să-şi termine studiile mai întâi. Motivul zborului. 10. Câmp semantic: timp – „din noapte”. În enumeraţia "Deveneam un adolescent dificil. „ping –pong” . Poezia lui Coşbuc are un aspect monografic. limitã. gând la gând. Funcţia cratimei: „ce-mi” . a luat şi exemplul acesta negativ. 3. Pornesc iar."Dicţionar de ştiinţe ale limbii". să fie de acord cu această căsătorie. mai adaugi câteva lucruri la cele pe care le-ai învăţat. o iluzie. Caut. unde exista o barieră între el şi ceilalţi colegi. evidenţiind nostalgia eului liric şi prin punctele de suspensie din final. a cerceta. autocunoaşterea 7. a explora = a analiza. nici măcar păsările nu aleargă prin văzduh. a-şi lua gândul (de la ceva). plecãrile” de Aron Cotruş. cratima înlocuieşte vocala "î" care lipseşte pronumelui (îmi). „m-„. Ea este dezamăgită că n-a reuşit. Imperfectul realizeazăå o lărgire a orizontului atât în plan spaţial cât şi temporal. Sinonime: plecare = pornire. nesiguranţa condiţiei poetului în lume. de altfel. a naratorului-personaj. putând revoluţiona gândirea. Cornelia n-a sosit încă. 10. ea era sigură că nici eu nu voi ajunge la Viena decât atunci când vor începe cursurile. Opera politicã). persistenţa atmosferei în care se desfăşoarăå acţiunea. pentru depărtări şi vecinicii. cu "drumurile lumii toate". Eul liric îşi asumă destinul. o domnişoară.”este adevãratã şi are legătură cu educaţia. a ignora = a omite. componente-simbol pentru destinul artistului. rău va ieşi deasupra. drum = cale. plecãrile” sugereazã starea de mâhnire şi melancolie a eului poetic în năzuinţa sa de a se înălţa spiritual. a studia. Întreaga poezie este dominată de moliciunea specifică arşiţei copleşitoare într-o zi din "miezul verii". După mişcări. ceea ce argumentează absenţa directă a eului liric: "nu se'ngână". a mepriza. Timpul imperfect exprimă o acţiune începută şi neterminată. Ultima strofă a poeziei „O. plecările". educaţia primită în familie este ca un bumerang. deoarece prin utilizarea imaginilor artistice şi a cuvintelor cu sens figurat se conturează· imagini plastice în conştiinţa cititorului. Cu fiecare lectură nouă. "e linişte". că dacă semeni răul. nepãsarea provoacă reacţii identice din partea celorlalţi. în care intrarea era interzisă. pentru că arăt foarte rău şi încearcă să mă consoleze. deschide-ţi pentru-nalturi. când va ajunge la maturitate. Ed. "cruţe-şi". de la care. plecãrile. a urmări.”. eul liric se vrea nepăsător în ceea ce priveşte cărările propriului destin. navele?” introduce interogaţia retorică şi are sens emoţional. aripele!. a gândului plin de speranţă şi de incertitudine totodată.cratima se foloseşte pentru cuvântul compus. aripele!. va avea aceeaşi atitudine grosolană cu mama sa. „mi”. comparaţia "zborurile/ ca un stol neobosit de paseri albe" compun o invocaţie cu nuanţă profetică. sugereazã ideea de desprindere spiritualã şi zborul către eliberarea interioară a sufletului. Ĩn concluzie. îl determinã pe acesta sã îi scadã nota la purtare sau sã ia alte măsuri mai drastice. plecãrile. "de foc". 9. (Atenţi! Textul care precedă dialogurile este la persoana I singular. topica şi punctuaţia sunt relevante pentru anumite stări afective ale naratorului ce se transmit pe parcursul operei şi cititorului. Structuri lexicale care conţin imagini artistice ale zborului: „ca un stol neobosit de paseri albe”. Mă enervez. reprezentat de verbe şi pronume la persoana a III-a singular. Inversiunile "ieie-şi". 4. Varianta 36 1. este reprezentat de situaţia în care un elev are o atitudine insolentă şi dã dovadã de proastã creştere faţã de un profesor. pentru pronunţarea într-o singură silabă. În poezia “În miezul verii“ se manifestă lirismul obiectiv. Ĩn al doilea rând. Expresii care sã conţinã substantivul „gând”: cãzut pe gânduri. Subiectul al II-lea Transformarea replicilor dialogului în vorbire indirectă (un fragment din "Hronicul şi cântecul vârstelor" de Lucian Blaga): A doua zi la ora 10 mă duc la Bibliotecă. 5. Teme: adolescenţa. a-şi pune în gând. atitudine susţinută şi de proverbe populare româneşti: „dupã faptã şi răsplată” sau „ce semeni aia culegi”. "se revarsă". de a-şi regăsi sinele prin eliberarea sufletului. "nu se mişcă". motivul visului 7. Fiecare carte citită oferă o nouă perspectivă asupra vieţii. întreaga natură fiind toropită de căldură. vor răsări virtuţi. exigent. atitudinea şi viziunea asupra existenţei. aşadar transpunerea în vorbire indirectă păstrează persoana naratorului. „noaptea”. "zilnic" 5. deschide-ţi pentru-nalturi.nu se mişcă din cauza căldurii dogoritoare. câmp. „serii”. De altfel. adică familia.Nemira) Varianta 35 1. o persoanã care se comportã necivilizat îi provoacã pe cei din jur sã se comporte la fel. 8. în sprijinul cãreia aduc următoarele argumente: Ĩn primul rând. Figurile de stil. iar versurile inegale şi monorima conferă poeziei originalitate. Calitatea stilului: Textul citat se încadrează în stilul beletristic. Ed. dispreţui = a desconsidera. nesimţirea. incertitudinilor. amintindu-mi că în curând ne vom căsători. a neglija. se întoarce cu efect dublu împotriva celor care au ignorat rolul bunei creşteri. cu nuanţă onomatopeică. năzuinţă. a-l bate gândul.. rută. cu bizarerii şi idei absurde". cu totul deosebit de ceilalţi adolescenţi. deoarece sunt prezente mãrcile lexico-gramaticale: verbe şi pronume la persoana I: „îmi pasă”. îşi arată îngrijorarea faţă de mine. Personajul îşi formase o lume a lui. comunicare anevoioasă cu personajul. epitetele au rol caracterizator: "adolescent dificil" numeşte în mod direct trăsătura de mofturos. pentru depãrtãri şi vecinicii. "să ascunză". capricios. Sinonime: dificil = mofturos.

fata se grăbeşte la o întâlnire importantă şi misterioasă în acelaşi timp. ci doar o formă de ataşare. în aceeaşi clipă. Avea mâinile încărcate cu diverse pachete şi Gelu trebui să-i ia câteva. Fetele schimbă un mic semn de complicitate şi Cecilia. Nu este atât de important să fii iubit. plopul “cu a lui frunză argintie” (epitet cromatic).absenţa rimei (rimă albă) Subiectul al II-lea : Text argumentativ despre iubire: Părerea mea despre afirmaţia “Iubirea cheamă iubire şi ea. simţi nevoia să fii. chiar dacă. în pauze. Despre a doua parte a acestei afirmaţii: “Nu este atât de important să fii iubit. auditive ("mii de glasuri sunătoare"). dar refuză să-i dea mai multe detalii. Gelu o întreabă cu cine. . voind parcă să-l evite. Trăsături neomoderniste: . ea este "amară". Sinonime: însoţirea = căsătoria. Întrebarea banală "cum o mai duceţi" este îmbogăţită semantic prin alăturarea emoţională a cuvântului "fericire"./ Abia dacă am timp să pun întrebări". 6. la rândul tău. o categorie filozofică profund umană./ Admirând în umbra caldă florile de prin poiene". Poezia aparţine genului liric deoarece modul de expunere predominant este descrierea. Vizibil încurcată. Gelu o întreabă pe Adriana de ce fuge şi dacă aceasta îl ocoleşte. cât să iubeşti tu – cu toată puterea şi cu toată fiinţa” este că nu reflectă adevărul despre iubire. Adriana îi spune ceva despre un secret. pe care ea i-o întindea grăbită. "m-am născut". ca o mare nevăzută. în care nuanţa uşor ironică se îmbină cu o bonomie plină de delicateţe. În concluzie. în realitatea concretă. 10. florile de prin poiene. motivul luminii 7. o atracţie spre comunicare. Venirea pe pământ a eului liric are un scop declarat. interesul său pentru condiţia omului în lume. cât să iubeşti tu – cu toată puterea şi cu toată fiinţa”./ Şi pâraie cristaline. 3. gândind . motorii ("Vânătorul pleacă grabnic"). pe un ton uşor iritat. intrarea eului liric în lumina ce călăuzeşte către viaţă. sugerează dorinţa de comunicare a eului liric cu lumea înconjurătoare. măsura de 16 silabe 7. nu vor cunoaşte niciodată iubirea adevărată. pe Adriana. lasă = rămâne. dar răspunsul devine inutil. este încântat de iubire. 4.versuri inegale. cu o uşoară ironie bonomă. Semnele de punctuaţie în versul: “Nu. 10. "dragă". pentru altfel nu-ţi vei găsi niciodată sufletul pereche. 2. Atunci când iubeşti cu toată fiinţa şi cu toată puterea. “Vânătorul la tulpina-i cade-n visuri iubitoare”. Promiţând că îi va explica mai târziu totul. a duce la bun sfârşit (ceva). iubit. O recunoscu după mantou. iar în fragment sunt prezente imagini vizuale şi auditive compuse prin intermediul unor figuri de stil (“Valuri limpede de aer. nu te deranja să mă iubeşti. În strofă este prezent şi motivul visului. la începutul versurilor al doilea şi al treilea subliniază fascinaţia pe care natura o revarsă asupra eului liric. în fond. 8. 10. O altă situaţie întâlnită în viaţa reală este atunci când cineva îndrăgostit puternic speră că şi persoana respectivă o să simtă. "Am zărit lumina pe pământ". 9. a duce dorul (cuiva). de lumină şi de frumuseţe. idei regăsite în mai multe creaţii ale lui Marin Sorescu ("Iona"). Titlul “Am zărit lumina” simbolizează. metafore. răspunsurile sunt doar simple automatisme. Descrierea este modul de expunere predominant în acest fragment. El se simte diferit datorită identificării spirituale cu mari poeţi europeni şi autohtoni şi se manifestă diferit. sunt total dezinteresaţi de răspuns: "Sănătoşi? Voinici?/ Cum o mai duceţi cu fericirea?". metafora "se uită la mine cu sufletul" sugerează simpatia spontană a fetei pentru eul liric. prin naraţiunea la persoana I şi focalizare internă ("împreună cu") Subiectul al II-lea (20 de puncte) Transformarea replicilor dialogului în vorbire indirectă (Mihail Sebastian. ilustrând vraja luminilor şi a umbrelor jucăuşe prin iarba şi florile din poiene: "Admirând jocul luminei pe splendoarele verdeţii. 3. fiind plin de frământări. însă trebuie să profiţi de orice ocazie pe care o ai de a te îndrăgosti pentru că altfel. măsură variabilă: de la 3 la 12 silabe . viziune asemănătoare cu filozofia lui Lucian Blaga (la care naşterea este "ieşirea în lumină"). De altfel. aşa că iubirea nu "cheamă" iubire. Frumuseţea naturii este copleşitoare. trecând tocmai strada. falnic oaspe. eu” 6. Tema iubirii. în loc să joace ping-pong. a o duce bine/rău. 5. 9. soarbe = respiră. personificare). lipsite de sinceritate şi conţinut. de exemplu. acelaşi sentiment. a-l duce mintea. de aceea două veveriţe se amuză privind arma care devenise inutilă. Imagini vizuale: “vânătorul pleacă grabnic la a zorilor ivire”. Varianta 38 1. cred că este într-un fel eronată./ Trec alin pe faţa lumii şi în treacăt o sărută”epitete.”. un flux afectiv sincer. Incipitul poeziei exprimă miracolul naşterii.ceea ce mulţi cred – cum că iubirea vine cu timpul şi se instalează între cei ce stau împreună.Verbul la gerunziu “admirând” ce se repeta în strofa a II-a. spre celălalt trotuar. iar fata răspunde afirmativ. întrucât. Curios. dragă. interesul lui pentru condiţia omului în lume. plină de căldură.metafore subtile. *Purtarea lui mi-a lăsat un gust amar. izbucneşte în râs. Părerea mea este că niciun om nu ar accepta să trăiască alături de cineva care nu-i împărtăşeşte sentimentele şi că . Figura de stil din versul "Iar fata aceea. de un umanism înduioşător. care se bazează pe o multitudine de întrebări retorice: "Nu am timp de răspunsuri. Metafora este şi o inedită şi surprinzătoare definiţie a sentimentului de dragoste pură. în relaţie cu textul poeziei. de atracţie falsă. Sens conotativ: *Ea are un suflet cald. deoarece eul liric conturează imagini vizuale ("vultani cu mândre pene"). cel mai bun lucru pe care poţi să îl faci este să iubeşti cu toată fiinţa ta şi să nu îţi fie frică de acest simţământ. adevărul este că nu îţi poţi alege momentul când te îndrăgosteşti şi dacă te copleşeşte acest sentiment. se ridică = se înalţă 2. Perspectiva narativă defineşte punctul de vedere al naratorului-personaj (narator autodiegetic). virgulele marchează apoziţia metaforică "falnic oaspe". iubirea nu cheamă iubire. căci. căci fata îşi ascundea obrazul. Pe de altă parte. eul liric îşi exprimă în mod direct sentimentele." Adresarea directă din interogaţii. iar punctul semnifică terminarea enunţului. este important ca cel de care te-ai îndrăgostit să îţi împărtăşească sentimentele. Insistenţele lui Gelu o determină pe fată să-i reproşeze acestuia. care explică ipostaza soarelui personificat. stereotipii ale comunicării între oamenii care. persistă. Verbe aflate în relaţie de antonimie: "se ridică" # "cade" 4. cât şi reprezentanţi ai lumii animale (veveriţele. "să văd". 5. cele două virgule marchează vocativul şi adresarea directă către fată. având o imaginaţie şi o putere de creaţie ce ating forme maxime. Expresii/locuţiuni cu verbul "a duce": a duce tot greul. preferă să umple tabla cu versuri. oglindindu-se în geamul jumătate îngheţat al vitrinei. Ritm trohaic.voia să aibă nicio legătură. „Oraşul cu salcâmi”) Într-o zi de decembrie. Mărci lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric: verbe şi pronume la persoana I singular: "Am zărit”. în cele din urmă. care râd de arma lucitoare). Cecilia vine spre ei. personificate. că este indiscret. cum se oprise în faţa unei librării. 8. sugerând faptul că-i pasă de oameni: "Şi m-am născut şi eu/ să văd ce mai faceţi". încât vânătorul uită cu desăvârşire scopul pentru care se afla acolo. vânătorul fiind furat de doruri neştiute. În versul: "Şi pe soare. ("se uită la mine cu sufletul") . neafectat. pentru ca să-i poată strânge stânga. Râse. îl salută cu iubire. Tânărul adolescent simte dorinţa de a se retrage în sine. şi vultani cu mândre pene". de aceea eul liric consideră că nimeni nu răspunde cu adevărat: "Mulţumesc. iată/ Se uită la mine cu sufletul…". realizată prin persoana a II-a. lui Gelu i se păru că o recunoaşte. la care cugetă aşezat lângă tulpina plopului. atunci când îţi vei găsi perechea nu vei şti să o preţuieşti şi o vei pierde. Personificarea "Valuri limpede […]/ Trec alin pe faţa lumii şi din treacăt o sărută" sugerează armonia dintre om şi natură. prozaice. acompanierea. Eul liric iubeşte viaţa. Niciodată nu se întâmplă astfel. Şirul de interogaţii retorice sunt banale. mirată de prezenţa lui Gelu. participarea afectivă a naturii în viaţa omului. simţindu-se diferit şi având alte preocupări. Ultima interogaţie “Cum o mai duceţi cu fericirea?” se înscrie în originalitatea limbajului artistic propriu lui Marin Sorescu. realizate prin figuri de stil. nu-mi răspundeţi. Ultima strofă reprezintă o imagine vizuală complexă în care sunt prezente atât elemente ale naturii. uneori. Consider că iubirea nu cheamă iubire. Varianta 37 1. "îmi place aici". Cei ce se căsătoresc din interes. candidă. emană o vrajă atât de puternică.

/ Ca tigrul în pustiuri. şi cer întărâtat" . deoarece devotamentul. Folosirea virgulei: Ca semn de punctuaţie. trebuie să fii de bună credinţă cu toţi din jurul tău. Cea mai mare iubire din lume. casă de piatră.Subiectul al II-lea : Scrisoare despre ce înseamnă să fii onest: Cluj. gândirea-mi se arată. Tu ce părere ai? Aş fi foarte curioasă să-ţi aflu opinia. peste zi. sentimentele capătă valenţe tot mai mari. Ritmul şi măsura versului . Comparaţia “La umbră. întunecate de suferinţa profundă. măsura versurilor este de 13-14 silabe. deoarece niciunul dintre noi nu este capabil să-l convingă pe celălalt că nu are dreptate. Colegii sunt extraordinari şi ne ajutăm reciproc. ce exprimă deznădejdea devoratoare şi adânceşte sufletul în întuneric. Titlul poeziei sugerează tema dominantă şi anume suferinţa provocată de neputinţa împlinirii cuplului erotic. acces. conform tradiţiilor creştineşti. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "zi": zi de zi. alcătuite din elementele naturii dezlănţuite. 6. În concluzie. rima încrucişată şi ritmul iambic. În ceea ce priveşte prozodia. precum şi suferinţele provocate de neputinţa împlinirii iubirii. Două trăsături a ale lirismului subiectiv: Folosirea pronumelor şi verbelor la persoana I: "sunt".vorbiţi”. mânia interioară provocate de imposibilitatea iubirii eului liric este în armonie cu natura dezlănţuită. Agonia. . fin. fiind în acelaşi timp şi prieteni.. Te felicit şi sunt sigură că vei ajunge la olimpiada internaţională. şi viscol.îmi lunecă”. încrederea. La şcoală mă descurc bine. El crede că. “o lungă agonie”. Conjuncţia căci din versul “Căci astfel e acum viaţa-mi osândită” are rolul de a introduce o idee explicativă. 5. Cu drag. întrucât o mamă este dispusă a face orice sacrificiu pentru copilul ei. a învălui. încearcă să facă ceea ce este mai bun pentru ei.-n întuneric. iubirea faţă de o persoană dragă.”. Suferinţa sfâşietoare este cauzată de neîmplinirea idealului de iubire şi de permanentele dezamăgiri din viaţă: “Încerce acum soarta să-mi crească suferirea. inclusiv onestitatea.o să rămân”. Titlul reprezintă un substantiv articulat. Ibrăileanu: “Iubim mai mult pentru ceea ce dăm decât pentru ceea ce ni se dă – şi mai ales pe aceia pentru care ne jertfim.Virgulele au rolul de a separa termenii unei enumeraţii. Acum ceva timp.mele”. * Mama m-a crescut în spiritul adevărului. pe care o pot ajuta. pentru a fi onest cu tine. elevii de la Colegiul "George Coşbuc".. îşi dedică viaţa acestei cauze şi acestei făpturi. a fi înalt cât casa. dacă sunt dispusă a face anumite sacrificii pentru respectivele persoane. de a fi alături de persoana iubită. îl sprijină pe Gheorghiţă în formarea personalităţii de la adolescenţă la maturitate. durerea. şi viscol.. Eu îţi ţin pumnii şi-ţi doresc putere de …exerciţii. Pare că şi bestiile iadului vor să-i provoace frământări din ce în ce mai chinuitoare: “Adaoge chiar iadul şerpi. ce e în armonie/ Cu focul care arde în pieptu-mi sfâşiat. gândirea-mi se arată. devotamentul pentru o cauză sau faţă de o persoană are o semnificaţie specială.. 4.. 3. Neputinţa comunicării îi provoacă o stare de moliciune sugerată de comparaţia "sunt neputincios ca mătasea".îmi’’. Agonia. a munci cu ziua 4. 2. idee susţinută şi de autorul G. (Mariana Claudia Drăguţ) Varianta 40 1. În al doilea rând. nu are altă cauză”.să surâd’’. În ceea ce priveşte iubirea mamei pentru copil.2007 Dragă George. Valoarea expresivă a conjuncţiei "căci" (din structura:"Căci va pleca"): Conjuncţia "căci" are valoare concluzivă.. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre devotament: "Iubim mai mult pentru ceea ce dăm decât pentru ceea ce ni se dă . zi şi noapte. Varianta 39 1. Ceilalţi colegi s-au împărţit în grupe. sau poate chiar în şoaptă"./ Ca tigrul în pustiuri. . cuvinte înscrise în câmpul semantic al "suferinţei". Fenomenele ce pot distruge totul în calea lor . la Ploieşti şi vom putea discuta mai pe larg despre toate lucrurile. intrare = pătrundere. şi cer întărâtat"-. zile fripte. sau poate chiar în şoaptă”. Loialitatea face parte din categoria valorilor morale care ar trebui respectate de fiecare individ în parte. în plină zi. a mamei pentru copil. Polisemia verbului "a creşte": *Copilul ei are o condiţie fizică şi psihică foarte bună şi creşte într-un an cât alţii în doi. onestitatea înseamnă să fii sincer cu tine. precum şi prezenţa imperativului ..îmi". "sunt". Cea mai mare iubire din lume. adresare directă prin folosirea persoanei a II-a: "te" 6. de Mihail Sadoveanu. sintagma poate fi considerată o sugestivă definiţie a poetului. Trăirea interioară este intensă. Comparaţia “Durerea mea e mută ca deznădăjduirea” şi personificarea “durerea […] mută” evidenţiază o imagine dezolantă a durerii eului liric şi a pierderii speranţei de împlinire a iubirii. se află în căutarea unui mijloc prin care să-şi îndeplinească idealul de iubire şi să facă lunga agonie să dispară. “ întâlnesc”. trebuie lăsat să crească aproximativ o oră. zi liberă. Ca să-ţi dai seama de relaţiile dintre noi. sentiment sugerat de metafora "valea chinuirii" ce sângerează de durere. Poate dau eu o fugă la tine. Sinonime: vis = reverie. *După ce aluatul pentru cozonac este preparat. are o importanţă deosebită. în funcţie de propria opinie despre importanţa corectitudinii în comportamentul fiecărui cetăţean. . 29. virgulele din primul vers marchează o explicaţie cu nuanţă apoziţională: "Vorbiţi încet. În strofa a treia a poeziei este exprimată durerea profundă a eului pentru că iubirea este departe.“Îmi place a naturii sălbatică mânie. 3. a mamei pentru copil. M-am bucurat că ai câştigat olimpiada la matematică. Sper să ne vedem curând. de la o zi la alta. credinţa. ca şi aşteptarea obositoare de revigorare a relaţiei cu lumea înconjurătoare. dacă îmi ajut prietenii apropiaţi sau pe cineva la care într-adevăr ţin. Eu consider că. Îţi mulţumesc pentru scrisoarea ta. Reacţia poetică este asemenea unui tigru care îşi caută prada: “La umbră. o jertfă aşteptând”. care se manifestă în pustiu. în viaţă. 10.Vorbiţi încet.06. învăţa sau care încearcă să-mi ofere mie ceea ce este mai bun. 8. îşi creşte copiii. Teme: natura şi iubirea 7. “mea”. Prima strofă a poeziei exprimă starea de oboseală intensă a eului liric:.. personajul Vitoria Lipan din romanul “Baltagul”. Epitetul în inversiune "lirica fiinţă" ilustrează sensibilitatea excesivă a sufletului poetic. precum şi prin imperativul "vorbiţi". amărăciunea eului liric se amplifică.şi mai ales pe aceia pentru care ne jertfim.. L-am întrebat şi pe profesorul de filozofie şi el a spus că onestitatea este un concept filozofic complex iar acesta poate fi privit din mai multe perspective. . . odată cu trecerea timpului. . Deşi este o mamă foarte severă. o jertfă aşteptând” exprimă puterea agresivă a gândurilor poetice. însă nu neapărat şi cu ceilalţi din jurul tău. ritmul iambic 7. căreia îi pot deschide un drum în viaţă. 8.”. fraged = delicat. 5. Poetul foloseşte elementele din natură pentru a contura mai sugestiv profunzimea şi intensitatea sentimentelor erotice. se află în concordanţă deplină cu starea interioară devastatoare a eului liric: "Şi tot ce e de groază. Versul “Încerce acum soarta să-mi crească suferirea” sugerează ideea că destinul îi este potrivnic şi./ Ca valea chinuirii se vede sângerând”. Intrarea lui în vis e-ngăduită”: măsura 12 silabe. sintetizând ideile poetice exprimate în strofele anterioare. împlinirea şi bucuria sufletească sunt mult mai mari decât în cazul în care mie mi se oferă un sprijin./ Şi negură. a înfăşura = a acoperi. furii ce muncesc. a se crăpa de ziuă. Mărcile lexico-gramaticale atestă lirismul subiectiv prin pronumele şi verbele de persoana I: . Jertfa sângerândă intră în concordanţă cu durerea şi convulsiile din sufletul eului liric: “Şi prada îi e gata…De fulger luminată.-n întuneric. Versul "Şi negură.” Gândurile eului liric. Această dispută ţine de vreo săptămână. a face casă bună cu cineva. contemplaţie. am avut o dispută cu Andrei. nu există devotament mai puternic. Mie mi s-a părut că aceasta este o viziune destul de limitată asupra onestităţii şi a respectului faţă de tine şi de ceilalţi. Expresii/locuţiuni: a fi casa casă şi masa masă. 2. 9. am să-ţi relatez o situaţie petrecută de curând. lucru reliefat prin comparaţia “Durerea mea […]/ E neagră ca şi ziua când nu te întâlnesc”. Florina. a fi om de casă. colegul meu. nu are altă cauză" (Garabet Ibrăileanu) Sunt de acord cu ceea ce afirmă G. "Doar sufletul îmi lunecă prin casă". Ibrăileanu. pe Gheorghiţă şi pe Minodora. Prezenţa eului liric: pronume şi verbe la persoana I: “–mi”. o concluzie a simţămintelor poetice exprimate anterior.Napoca.

Antonime: desculţe # încălţate: *Cizmele încălţate de ea erau primite cadou. Apoi am notat câteva idei pentru lucrarea noastră de grup. că este sentimentul cel mai înălţător pe care-l poate simţi omul. până şi întrebarea care aştepta răspunsul s-a stins: "Şi întrebarea care-l aştepta/ A murit. dar rămăsesem amândoi cu un fior lăuntric greu de explicat.ce ilustrează continuitatea stării de oboseală. înzăpezit. Răspunsurile la întrebări abstracte despre harul poetic şi creaţia lirică. dar şi curiozitate. "nu înţeleg". nu poate să lase dovezi concrete pe pământ. nu poate să nască urmaşi: „Trupul meu poate să nască urmaşi. stătea retras şi circumspect.. poeta exprimă o idee îmbogăţită cu idei filozofice profunde privind unicitatea sufletului omenesc. a deszăpezi. a înzăpezi. la şcoală.sunt neputincios”. *Fineţea stilului se realizează prin întrebuinţarea acelor cuvinte ce exprimă în mod subtil ideea. motivul cărţii 6. dimpotrivă. să se bucure de o floare. temă aleasă de noi. În altă ordine de idei. acolo unde privirea nu poate ajunge. Varianta 42 1. În primul rând. o pasăre. Tema naturii. s-a comportat manierat şi a ştiut să se facă plăcut şi ascultat. Consider că iubirea este cel mai emoţionant şi pur sentiment existent în viaţa oricărui om şi poate apărea oricând şi la oricine. Prin titlul „De ce nu m-aş întoarce printre pomi?”. capătă un înţeles benefic. Familia lexicală a cuvântului "zăpadă": zăpadă. nici un: *Nu am nici un prieten. textul liric reflectă un trecut plin de confuzii ("Mă uit în trecut şi nu înţeleg"). dar mai ales să-ţi relatez ce am vorbit cu el. simptome sigure ale unei "astenii" accentuate. dar numai cu inima. deoarece orice dragoste oarbă. a lăsa rece. Figură de stil: „Durerea mersului” este o metaforă personificatoare şi semnifică." 10. Cu toate acestea. *Şi-a întors cămaşa pe dos. Titlul sugerează starea de oboseală intensă şi prelungită. eul liric se simte lipsit de energie. 29. Cuvinte bisilabice: „Vântul”. însoţită de slăbiciune fizică. Calităţi particulare ale stilului: *Armonia (muzicalitatea) este dată de sonoritatea caldă. a lăsa în voie. În ultimele trei versuri ale poeziei. un fir de iarbă… În concluzie. la început nu mi se păruse prietenos. Poeta vede natura ca pe un loc unde poate să se descarce de sentimentele apăsătoare. perioadă din care îşi aminteşte doar rănile sufleteşti. Titlul este reprezentativ pentru întreaga poezie. motivul frunzelor 7. dar pe parcurs impresia mea despre el s-a schimbat. Sensul cu nuanţă negativă din prima strofă. Subiectul al II-lea Scrisoare despre iubire: Timişoara. gingăşie. predându-se deplin . Versul "Azi sunt neputincios ca o mătasă" este reluat şi modificat în finalul poeziei: "Azi sunt ca o mătasă". de a se bucura de frumuseţile naturii.sufletul aşteaptă’’. ce nu se poate multiplica.” 9. iar foşnetul acestora sunt asemănătoare ciripitului păsărelelor. Intuiţia omului este o trăsătură foarte importantă şi cred că. 3.Pronume şi verbe la persoana I singular: "mă uit".doar sufletul îmi lunecă prin casă”. Formele niciun şi nici un: niciun: *Niciun copil nu are media zece la matematică. Figură de stil: Prin folosirea comparaţiei personificatoare „ţipă ca păsările” poeta compară frunzele cu nişte stoluri de păsări. Uimit de patetismul meu. „frunze”. obeze # slabe: *Majoritatea fetelor şi-ar dori să fie slabe. durerea profundă cauzată de trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului. a lăsa în pace. ca să se facă manechine. peştilor” virgula marchează o enumeraţie 3.. *Toţi cei aflaţi în curtea liceului au întors capul după Mihaela. atunci când dezamăgirea a pus deja stăpânire pe artist şi interesul s-a diminuat vlăguit de aşteptare: "Niciun răspuns nu se naşte/ Decât când nimeni nu mai are/ Nevoie de el". poţi să "vezi" şi dincolo de aparenţe. unde frunzele personificate sunt asemenea unor stoluri şi „ţipă ca păsările”. „stolurile de frunze” 6. deci nemotivată. Ana Blandiana exprimă dorinţa puternică de a se întoarce la origini. în viziunea poetei. ceea ce este esenţial este invizibil pentru ochi" (Antoine de Saint-Exupéry Afirmaţia "Numai cu inima poţi vedea lucrurile corect. 9. firească. „mei” . începi să simţi un flux care poate fi seducător sau. . nici mai mulţi. când suntem atraşi de o persoană.. Mărci ale eului liric . Prin interjecţia afectivă „O” se sugerează miracolul pe care-l trăieşte poeta. să-ţi dezvălui care a fost prima impresie . întrucât ni sa părut interesantă. ce încântă auzul. starea lirică sugerând delicateţe. Tema condiţiei poetului.06. de miracolele fascinante care aduc relaxare şi emoţie estetică în sufletul oricui. Foarte târziu. cred că mai întâi observăm îmbrăcămintea. După câteva zile. "să spun" 7. oamenii s-au îndepărtat de natură. când poetul-actant este incapabil de comunicare ("neputincios"). 9. a fost iubirea. El s-a uitat lung la mine şi apoi mi-a destăinuit că şi pentru el sentimentul de iubire este unic. Cu drag. a fost primit cu multă căldură. deoarece nu cunoştea pe nimeni. Crezi că sunt în pericol să mă îndrăgostesc? Dar el? De-abia aştept să vin la Piteşti ca să vorbim şi să-ţi povestesc ce-a mai fost. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre iubire: "Numai cu inima poţi vedea lucrurile corect. 8.06 Dragă Horaţiu. Amândoi voiam să ne cunoaştem mai bine şi eu am început discuţia prin a-i explica ce reprezintă pentru mine iubirea.. Imagini artistice: „arborii chirciţi de vântul fierbinte”. creând un cadru rustic. cu un simţ aparte. fiind ilustrată în poezie prin versurile inegale şi absenţa rimei. Din perspectivă temporală. şi un prezent sumbru care exprimă eşecul definitiv în cunoaştere: răspunsul nu mai vine şi chiar întrebarea care-l aştepta a murit. de cele mai multe ori. ceea ce este esenţial este invizibil pentru ochi" este cât se poate de adevărată din punctul meu de vedere. Polisemia cuvântului "a întoarce": *Mâine se va întoarce de la Călăraşi. spre deosebire de trup. Sincer.Expresivitatea versurilor este ilustrată de verbele la prezentul gnomic (etern). 5. Varianta 41 1. "voi citi". "voiam". deszăpezit.. atunci când conştientizează că sufletul. clipele sunt obeze şi par "ani şi anii epoci".. sensul. atitudinea şi chiar capacitatea de comunicare. „îmi”. numai cu inima poţi pătrunde esenţa lucrurilor. În versul: „Frunzelor. Prima lui zi de şcoală în oraşul nostru a fost foarte agitată din cauza mutării lui la bunici şi asta l-a făcut să se simtă puţin dezamăgit. Ştefan. nu durează prea mult. ţinuta. Expresii/ locuţiuni cu verbul "a lăsa": a lăsa baltă. deoarece poeta construieşte discursul liric pe două valenţe ale cunoaşterii. nefast. am simţit că mi-au luat obrajii foc şi probabil că m-am înroşit foarte tare atunci când am negat cu vehemenţă. dar trebuie dublat de raţiune. ceea ce amplifică eufonia lirică. pe lângă un pom cu mugurii gata să plesnească şi ochii nu remarcă nimic?… Numai sensibilitatea inimii poate face omul să vibreze la misterele firii. Horaţiu. 5. Scepticismul poetei este accentuat în finalul poeziei de o tristeţe sfâşietoare. după trecerea unei anumite perioade. fie că se referă la o persoană. ghidarea după instincte nu dă greş. „unde mă pot rostogoli plângând”. 2./ Sufletul meu niciodată. "semne" 4.sufletul îmi lunecă”. urmând ca cititorul sau interlocutorul să descopere esenţa comunicării. despre trecerea timpului vin adesea prea târziu. 2. deszăpezire. "doar sufletul îmi lunecă prin casă". Câmpul semantic al cărţii: "alfabetul". „pradă”. . De câte ori nu trecem nepăsători pe lângă un peisaj încântător. "unei limbi". 8. însoţită de slăbiciune fizică . apelându-se la aluzie. întrucât ochii percep numai ceea ce este la suprafaţa lucrurilor sau fiinţelor. pe lângă prietenie şi relaţiile umane. -. înzăpezire. păsărilor. "Neputincios ca o mătasă". pentru că nu are limită de vârstă. Ştefan m-a întrebat dacă sunt îndrăgostită şi vorbesc din experienţă proprie. Am fost plăcut impresionată de ultima ta scrisoare şi iată că m-am hotărât şi eu să–ţi scriu pentru a-ţi povesti despre noul meu coleg de clasă. la ora de română am fost în aceeaşi grupă de lucru şi tema lucrării noastre. Ioana. „icre” 4. fie că se referă la o decizie. ultimele versuri conţinând un verdict amar. 10. Ei bine. susţinea el. Timpul capătă proporţii hiperbolizate. Însă. s-a simţit bine alături de noii colegi. de scădere a capacităţii de receptare a lumii înconjurătoare. împăcare cu sine. aflate în contratimp: întrebarea şi răspunsul. Am vorbit cu el despre hobby-urile lui.

îmbinând planul terestru cu cel cosmic: nourii au "chip de păsări" şi plutesc deasupra înalţilor plopi. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre educaţie: "Copilul nu datoreşte părintelui viaţa. politeţea. cumpătarea. dar fãrã acest devotament relaţia de iubire nu poate rezista în timp. păsărilor. Încrederea în partener este o altă condiţie necesară în menţinerea cuplului. apelându-se la aluzie. În concluzie. consider că.„Familia este temelia vieţii sociale” . a trece la fapte. argumentele aduse pledează pentru susţinerea concepţiei că familia este unul dintre factorii principali care se preocupă de educaţia omului. *De îndatã ce s-a angajat. 5. atât în plan profesional cât şi sentimental. 3. ce încântă auzul. tristeţe. răbdarea şi înţelegerea se manifestă cu pricepere. a fi în putere. În structura “se sparge-n ceafa zării” cratima este utilizată pentru a ţine locul vocalei “î” şi pentru a se pronunţa într-o singură silabă. *Pentru tema la română nu ajunge nici un caiet. în cele din urmă. cerul stă "vertical". priveliştea e strâmbă. Un prim argument în susţinerea acestei concepţii este că. fiind ilustrată în poezie prin versurile inegale şi absenţa rimei. sinceritatea. în cele din urmă. “iluzii îngereşti”. purtătoare a valorilor etice şi spirituale ale societăţii. soarele "se sparge-n ceafa zării. dar a creşte un copil este un proces complex şi de durată. întregul peisaj fiind realizat ca o pictură naivă. contribuind la succesele acestuia. conturând un peisaj feeric. Expresii/ locuţiuni cu verbul "a trece": a trece clasa. 8. el este esenţial în menţinerea neştirbitã a acesteia. chiar dacă i-a fost teribil de greu. .motivul visului 9. care s-a preocupat de formarea personalităţii sale şi de asigurarea unui viitor în societate. "mucava") cu neologismele ("perspectivă". metafore ("misterul de amor". Sinonime: plãcut = agreabil. Comparaţia “Priveliştea-i ciudată şi naivă/ Ca hărţile cu case şi copaci” sugerează imaginea copilăroasă pe care o are peisajul admirat de eul liric. ceea ce amplifică eufonia lirică. firească. alcătuit din îmbinarea arhaismelor ("burg". 9.] nebune”. 3. pentru păstrarea armoniei în familie. idee ilustrată şi de George Călinescu în romanul "Enigma Otiliei". nici două. 5. "se târâie"). În concluzie. o comunicare sinceră şi mai ales o atentă şi constantă preocupare pentru educaţia lui. epitete personificatoare „frunzele[. prin utilizarea figurilor de stil. iar orice abatere de la aceste principii este grav sancţionată de autor. Figură de stil: "al undei murmur melodios" inversiune şi personificare. Tot ceea ce se poate zări împrejur seamănă cu nişte case înconjurate de copaci. 4. decenţa în vorbire şi atitudini. văzută ca miracol: "misteruri de amor" . faţă de care dovedeşti credinţă şi fidelitate.natura umanizată reuneşte cele douã planuri. desenate parcă de un pictor naiv. în această "mare" minunată. "Dar lumea nimic n-are ca tine de frumos" // "Dar nu e nimic dulce ca dulcea ta zâmbire". Preceptele. copilul nu este cel care decide venirea sa pe lume. Imaginea asfinţitului din finalul poeziei este realizată printr-o metaforă personificatoare cu totul originală. în cele din urmã. o personalitate puternică. bizară.imagine auditivă 6.intensitatea sentimentului de iubire. iar vântul tăios "se târâie prin văi". Conjuncţia adversativã “dar” din primele douã strofe are rolul de a sublinia sentimentul îndrãgostitului şi trãsãturile persoanei iubite. te dăruieşti în totalitate persoanei dragi. sfaturile pe care părinţii le dau copiilor sădesc principii solide care formează. plesnite = fisurat. Sugestia textului liric este ilustrată prin multitudinea figurilor de stil şi a procedeelor artistice: personificări ("al undei murmur". Scriitorul francez Balzac susţinea că dacă între membrii unei familii relaţiile sunt degradate. iar soarele are "chip de bubă rea". cinstea. motivul visului 6. În absenţa devotamentului. În altă ordine de idei. Imagini artistice: “Spinii pe deal sunt mari ca nişte plopi”. devotamentul faţă de persoana iubită este o dovadă certă a dragostei pe care i-o porţi şi poate salva oricând relaţia. care este mai presus de orice frumuseţe a lumii. gelozia şi suspiciunea sunt duşmani siguri care ucid iubirea. "au trecut leproşi cu zurgălăi". norii au chip de păsări. a trece cu vederea. ce exercită asupra oricărui membru o stare de bine. stranie. În altă ordine de idei. adică folosirea cuvintelor cu sens conotativ. Calităţi particulare ale stilului: *Armonia (muzicalitatea) este dată de sonoritatea caldă. a cărui relaţie s-a degradat din cauza comportamentului deplasat al bărbatului şi care este salvată prin dragostea plină de îngăduinţă şi înţelepciune cu care femeia l-a înconjurat..” (Antonesei) Afirmaţia lui Liviu Antonesei este plinã de înţelepciune. „soarele aspru” Subiectul al II-lea Text argumentativ despre familie: "Familia e temelia vieţii sociale" (Ioan Slavici) Întreaga creaţie a lui Ioan Slavici este o pledoarie pentru echilibru moral. a-i sta cuiva în putere. păstrând astfel măsura şi ritmul versurilor. "zurgălăi". peste deal". atunci întreaga societate este viciată.ar fi faptul că familia a constituit întotdeauna un spaţiu de viaţă al împlinirii celor mai profunde aspiraţii omeneşti de fericire şi de armonie.imagine vizuală. şi-a luat zborul din casa părintească. al bucuriei de a aduce pe lume urmaşi. care presupune efort şi dragoste. *Fineţea stilului se realizează prin întrebuinţarea acelor cuvinte ce exprimă în mod subtil ideea. "vântul îţi şopteşte"). Registrul stilistic este bogat şi variat. De aceea este o legătură intrinsecă între familie şi societate. Creşterea unui copil nu înseamnă numai hrană şi îmbrăcăminte. ciudată = neobişnuită. atunci când iubeşti. şi floarea şi verdeaţa". dispariţiei. ci creşterea" (Nicolae Iorga) Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicola Iorga şi consider că a da naştere unui copil este un miracol. neîmblânzită = neîndurãtoare. Varianta 44 1. întreaga societate este organizată pe familii oriunde în lume şi în orice epocă. Un exemplu grăitor este cuplul Persida-Naţl. Ultimele şase versuri ale poeziei constituie o descriere stranie a naturii. 10. Trăsături romantice: . grija faţa de lucrurile încredinţate. dacă tactul. se stinge. sugerând natura participativă care se emoţionează alături de eul liric la trăirea intensă a sentimentului de iubire. ci părinţii lui. urmând ca cititorul sau interlocutorul să descopere esenţa comunicării. durere = chin. a trece hopul 4. Titlul sugerează un "exerciţiu" poetic. sau un desen făcut de copil. a fi la putere. iar soarele este ca o bubă rea. taine 2. "vertical") şi cu cel popular ("bubă rea". Sinonime: privelişte = peisaj. putere de convingere. . sensul. crăpat. În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament. ci presupune o relaţie spirituală profundă. în consecinţă acesta nu trebuie. uman-terestru cu cel universalcosmic: "Şi roua şi zefirul. “nu cer”-verb 7. încântător . peştilor”. familia deţine un rol important în educarea şi dezvoltarea unui copil. suferinţă. fiind mai degrabã un efect. neapărat. În poezie se manifestă prezentul gnomic (etern) pentru a sugera permanentizarea sentimentului de admiraţie a eului liric pentru veşnicia şi încremenirea naturii. misteruri = enigme. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "putere" : putere de înţelegere. Un alt argument în favoarea afirmaţiei este acela că un copil abandonat de părinţii naturali şi crescut într-o familie care l-a adoptat trebuie să fie recunoscător acesteia din urmă. principii prezente şi în concepţia lui Slavici. N-a dat niciun telefon astăzi. *Nu a cumpãrat de la magazin nici un creion. altfel. frecvenţa epitetului "dulci" ("sunt dulci ale doritei suvenire". reper etic esenţial. putere de cumpãrare. Varianta 43 1. Mai întâi. devotamentul este esenţial în menţinerea neştirbită a sentimentului de iubire. care este o metaforă pentru viaţă. al clipelor fascinante petrecute alături de cei dragi. inocentă. Consider cã dragostea nu apare din dorinţa de a fi devotat unei anumite persoane. Un prim argument în susţinerea afirmaţiei lui Ioan Slavici . crudă. "suflet pe pasurile-ţi zbor") Subiectul al II-lea Text argumentativ : “Deşi nu devotamentul provoacã iubirea. Teme: natura şi timpul 7. nici două.„frunzelor. 10. Formele niciun/nici un: *Nu a venit niciun elev la şcoalã. De asemenea. un caracter viguros. Sens conotativ: *Trăim abia dimineaţa iubirii noastre şi de aceea suntem atât de înflăcăraţi. Priveliştea bizară este "strâmbă". de împlinirea acestuia pe plan spiritual. cum ar fi: metafora „stolurile de frunze”. Mărci ale eului liric: “nu-mi place” –pronume. ciobit 2. cum ar fi respectul. ea se degradează şi. Tema iubirii şi a naturii. va trebuie să cumpăr vreo cinci caiete. o activitate constantă desfăşurată în scopul de a-şi forma deprinderea scrisului. iubirea este expusă riscului degradãrii şi. "nu e nimic dulce ca dulcea ta zâmbire"). una determinând-o pe cealaltă în egală măsură. să le fie recunoscător pentru viaţa pe care a primit-o. 10. de aceea imaginile par stângace. naivă = copilăroasă. pentru fericire prin iubirea de oameni. 8.

personificarea frunzelor semnificând participarea întregii naturi la suferinţa eului liric: "plânsul frunzelor". semnifică moartea unei iubiri care aduce mâhnire în sufletul eului liric. afară de nevoia noastră de copilărie” (Mihai Ralea) Sunt întru totul de acord cu această afirmaţie. să ne entuziasmăm şi să credem cu toată inima în visurile noastre. un plan interior al trăirilor eului liric. odată cu ea. Vânătul amurg de toamnă este sfârşitul unei perioade. odată cu trecerea timpului ne schimbăm obiceiurile. „Apus”. Epitetul dublu antepus substantivului apus. Sper să-mi scrii şi tu cât mai repede. „să le culeagă”. Tonul este încărcat de dorinţe. dar mie mi se pare că a trecut mult mai mult. a curge = a cădea. luminează „umbra zilei ce s-a dus”. torturi. Acţiunea e plasată la sfârşitul civilizaţiei Maya descrie experienţele traumatizante prin care trece un om luat prizonier şi care încearcă să se întoarcă la familia sa. A luat el bilete şi am fost la "Apocalypto". metaforizat prin expresiile: "trist apus". dar este şi un sugestiv tablou al sufletului. "o rază care moare". este. „târziu şi trist”. amintirea iubirii rămânând definitiv în trecut.În concluzie. nu mereu reuşim să găsim în noi sursa bucuriei pure de altădată şi. Măsura în primul vers este de 9 silabe iar rima este încrucişată. Trecuta poveste de iubire umple de tristeţe sufletul îndrăgostitului. Suferinţa din inima îndrăgostitului. copilăria este o sursă de veselie. cu speranţă şi entuziasm.Verbe sinonime: „priveşte” = ”te uit”. cu sacrificii umane. „să oprim căderea lor”. care ar dori cu patimă regăsirea fericirii de altă dată: "E povestea noastră-ntreagă / Scrisă-n veştedele foi…". „durerată”. Mihaela şi-a deschis o fereastră spre suflet.6. plânsul 7. În poezia „Apus” de Octavian Goga. Subiectul al II-lea Text argumentativ: „Totul se schimbă. în care verbele proiectează sentimentul într-un viitor nedefinit. / Mi s-a mai fărmat un vis". Dezamăgirea căderii frunzelor. care se află la răscruce. Din punctul meu de vedere. "Amurg". natura. "să oprim". motive: visul. "umbra zilei ce s-a dus…". Metafora personificatoare din finalul poeziei. Abia aştept să te întorci ca să vorbim despre multe nimicuri şi să ne plimbăm prin parc. În concluzie. ca să-mi povesteşti cum e pe-acolo. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "umbră": *a rămâne în umbră. gustul amar al destrămării unor visuri ale sinelui poetic. copilărie/ Cu pădurea ta. "cade noaptea" ilustrează tristeţea eului liric pentru pierderea sentimentului erotic. În primele trei strofe predomină elementele de pastel. ca simboluri ale adoraţiei şi pierderii iubirii. „a cădea cerul pe cineva”. „să le-mpartă”. emoţionale: "Şi cu braţele-amândouă/ Să oprim căderea lor?". "s-a mai dezlipit o foaie. dar bineînţeles că Marian era foarte încântat de lumea aceea misterioasă a trecutului antic. Îmbinarea planului interior al trăirilor şi stărilor de spirit ale eului liric cu planul exterior al naturii cu imaginea toamnei se manifestă în versuri sugestive: "Zgriburind din trup se-ndoaie". ne înseninează. cu tot?". iubirea se pierde în umbra trecutului. cu care să trecem mai uşor peste obstacolele ivite în viaţă. De altfel. cratima desparte cuvintele în silabe/ leagă două cuvinte pronunţate fără pauză/ 3. Planul interior/ planul exterior: "Amurg" poate fi considerată atât o poezie dedicată anotimpului toamna. a se fărâma = a se distruge. ci ea apune "o mie de poveşti". 8. Ca semn de ortografie. cel care a cunoscut atât de bine tulburările sufletului omenesc. de aceea. Incipitul poeziei este o metaforă personificatoare – „Iubirea mea-i o blândă rază”-. pe care este nevoit să le părăsească în vara vieţii. Strofa a patra reprezintă o adresare directă a eului liric către iubita misterioasă. motivul nopţii 7. însă simţim mereu nevoia de a ne întoarce la copilărie. care sugerează aspiraţia eului liric de a-şi recăpăta iubirea. Nu a trecut decât o săptămână de când ai plecat la bunici. măsura de 7-8 silabe6. o anumită candoare şi un optimism uneori inocent. format dintr-un substantiv cu sens conotativ. ne înconjurăm de copii veseli. Sunt prea multe scene sângeroase. în sfârşit. Titlul poeziei. tot ceea ce un copil poate şi trebuie să facă este reprezentat de mulţumirea acestuia faţă de părinţii care s-au străduit pentru creşterea şi educaţia lui. Prezenţa eului liric este motivată de adresarea directă şi de mărcile lexico-gramaticale. lupte. de fapt. Rima încrucişată. „cade” = „se cufundă”4. sinele poetic recurge la tentaţii patetice. este o metaforă care sugerează tristeţea şi melancolia poetului şi care are o varietate de conotaţii: "trist apus". 4. „a-i cădea cu tronc”. La primit cu braţele deschise. Sinonime: foaie = frunză. care. Subiectul al II-lea Scrisoare despre relatarea unui film: Bacău. peste care apusul aşterne uitarea. Culoarea deschisă a pereţilor înveselesc încăperea. copilăria este o stare spirituală de care avem nevoie la orice vârstă. care dezvăluie sugerarea amurgului naturii şi al omului. noroc = şansă. într-un cândva nesigur: "să ne plouă". care construieşte un portret romantic şi idilic al sentimentului. tânjea după vârsta spirituală a inocenţei într-o interogaţie retorică: "Unde eşti. a fi umbra cuiva. jucăuşi. Verbele la conjunctiv exprimă dorinţa eului liric de a-şi împlini iubirea. Sens conotativ: În amurgul vieţii oamenii devin mai înţelepţi şi mai răbdători. exprimă şi tema poeziei. pierdută.5. deoarece efectul razei nu este de a lumina. reprezentate de pronume şi verbe la persoana I şi a II-a: „tu” . săracul. Tânjind după iubita pierdută. izbândă. lumina razei fiind efemeră şi condiţionată de apusul soarelui. prin cadrul exterior al naturii. "cade noaptea". cuplul fiind despărţit de multă vreme. Figură de stil: Epitetul în inversiune „vânătul amurg” sugerează un asfinţit al naturii şi al vieţii la fel de trist. Titlul. Trebuie să-l vezi şi tu ca să-mi spui ce părere ai şi să comentăm împreună scenele din film. Tema iubirii şi a naturii. 3. gusturile. sfârşitul unei poveşti de dragoste asemănată cu un apus. lumina provine de la „o blândă rază”. filmul este mult prea brutal şi violent. Prima strofă. „ne” . „a cădea la pat”. Sfârşitul dragostei este implacabil. a face umbră pământului. Raza efemeră se stinge în întunericul nopţii şi. „să culeagă”). aspiraţia către posibila fericire fiind ilustrată printr-o interogaţie retorică. nu oferă îndrăgostitului nicio speranţă de revenire a iubirii. "asfinţit". 29 iunie 2007 Dragă Alina. Sens conotativ: *Confesându-se. 10. Mihai şi-a deschis. care semnifică sfârşitul unui vis de iubire.9. „să ne plouă”. între două etape ale vieţii. motiv pentru care Marian a considerat că trebuie să mergem să vedem un film. Varianta 45 1. "Plânsul frunzelor ce mor". "biata rază solitară". Sunt sigură că ai auzit de el. . reprezentând totodată şi ideea poetică. Întunericul este adus de apus. Adverbul "unde" care introduce interogaţia retorică sugerează faptul că cei doi îndrăgostiţi se despărţiseră demult.5. În primul rând. este semnificativ pentru tema întregii poezii. Figura de stil „apune-o mie de poveşti” este o metaforă care sugerează frumoasele poveşti de iubire ale îndrăgostiţilor. pentru că în aceea perioadă reuşeam să ne bucurăm de lucruri simple. cu privirile lor inocente şi curioase. / Un noroc de două veri”) îl fac să îşi identifice destinul cu cel al mesteacănului: „ E povestea noastră-ntreagă/ Scrisă-n veştedele foi” 8.10.9. "să oprim". a manevra din umbră. Mihai Eminescu. 2. a se zdrobi 2. Eu m-am cam plictisit fără tine şi am stat în general în casă. ajutându-ne să privim mai încrezători către viitor. Pe de altă parte. După multe ezitări. sufletul. este nevoit să ducă una dintre cele mai disperate lupte pentru supravieţuire. Ce mai face fratele tău? Să-i saluţi şi pe bunicii tăi şi să le transmiţi din partea mea multă sănătate! Cu drag. metaforă personificatoare sugerând extazul iubirii. Prin incredibile răsturnări de situaţie şi energizat de dragostea pentru soţia şi copiii lui. Tema iubirea. iar amintirea zilelor petrecute sub ocrotirea copacului („El mi-a adumbrit. cu discrete sugestii pentru planul interior al trăirilor: "Frate bun mi-a fost copacul". filmul regizat de Mel Gibson. provocat de fericire şi suferinţă totodată. Varianta 46 1. Din punct de vedere stilistic. vizionarea filmului fiind interzisă minorilor sub 18 ani. încărcat de regrete şi dorinţe nerealizate. deoarece. candoare şi ingenuitate de care avem nevoie la orice vârstă ca să trăim frumos. Expresii/ locuţiuni cu verbul "a cădea": „a cădea la examen”. iar întunericul. strălucirea transformându-se în obscuritate. Opoziţia dintre lumină şi întuneric sugerează zbuciumul interior al eului liric. Expresivitatea versurilor este dată de verbele la conjunctiv (" să ne plouă".

a număra pe degete. a da un deget şi a lua toată mâna. ştii cât de nerăbdătoare sunt! Te sărut cu drag şi te îmbrăţişez.9. Traian. personificată subtil în ipostaza unei femei. Filmul construieşte o viziune foarte interesantă despre utilitatea unui telefon celular. Poezia desfăta zeii.. ci este dezvoltată şi exersată odată cu trecerea timpului. Pe vremea bunicilor nu existau filme horor. În concluzie. Măsura – 14 silabe . pasionaţi de celulare. acasă la Georgeta. manifestată din cele mai vechi timpuri. metafora “aleasa frumuseţe” sugerează poezia. Întreaga poezie pledează pentru sensibilitatea artistului."10. întrucât arta este rodul talentului şi al trudei. veacurile răsună. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "deget": a nu mişca un deget. Figură·de stil: metafora “cununi nepieritoare” exprimă gloria veşnică şi nemuritoare a poeziei. Omul s-a îndepărtat de natură. cred că este nevoie de foarte mult talent. “diadem”. colegul respectiv. s-aude. inversiunilor („aleasă frumuseţe”) şi metaforelor hiperbolice („veacurile răsună”). întrucât Heliade Rădulescu transfigurează viziunea sa despre menirea artistului. Rima este îmbrăţişat·. mijloacele lingvistice de realizare a subiectivităţii sunt adresarea directă prin folosirea vocativului "Poezie". Am văzut filmul împreună. urgisită" aflate tot în vocativ. exagerări specifice romantismului. Un grup de tineri. din cauza acestui hobby. deşi nu sunt talentate. O fată îşi consuma iubirea numai la celular. excelează printr-o voinţă puternică. "sară". trebuie şi multă sârguinţă. 10. se află în antiteză cu prezentul decăzut. “ghitară”. Părerea mea a fost că nu este normal ca un aparat să înlocuiască atitudinile şi sentimentele umane şi că orice exagerare atrage după sine necazuri. când superficialitatea contemporanilor este sugerată de metafora "uşi de cafenele". drept căpătâi – ghitara” are rolul de a marca atributul apoziţional "ghitara" care explică substantivul "căpătâi". Opoziţie: „loc osândit” / „raiul”8. Eu m-am aprins. moral. în societatea actuală arta este ignorată. misiunea operei. În artă. a cărui operă trebuie să transmită mesaje oamenilor şi peste veacuri să aibă forţă de pătrundere în lume: "Când cântă el. De asemenea. Cinstirea. orice situaţie era rezolvată la celular. opera sa fiind "slăvită" pentru valoarea incontestabilă. nu totdeauna reuşeşti să ai succes în orice domeniu. oraşul nebun al americanilor. financiar etc. iar măsura este de 11 silabe. Astăzi vremea va fi însoritặ şi cu temperaturi destul de ridicate. În acelaşi timp. M-am gândit să îţi scriu câteva rânduri pentru a–ţi povesti şi ţie discuţia pe care am avut-o cu un coleg din clasa vecină. te-nfiorează“5.711 dolari americani. Abateri de la norma limbii literare actuale: “ruini”. altfel spus. mai nou. poezia. după ce timp de patru ani am fost ca o familie. *Prietenia lor a durat vreme de doi ani. în anumite cazuri cea din urmă poate fi considerată o calitate primordială şi un motiv de mândrie bine întemeiat. toate experienţele sofisticate care se fac au dus la degradarea mediului ambiant şi. ura "detună". prin aceasta. în care celularul a fost personajul principal.06. de har ca să poţi crea un tablou. liră. a cărui menire este să răsune peste veacuri. că producătorii au vrut să şocheze cu un astfel de subiect. voinţa poate rezolva prestigiul profesional. o altă trăsătură a artei poetice prezentă în text se referă la misiunea creaţiei sale. Ne-a dat numeroase exemple din viaţa reală. comunicare între ei de asemenea. Linia de pauza din versul “Dormi prin ruini. * Cântând la liră a vrăjit-o pentru totdeauna. acestea constituind un alt argument prin care poezia "Destăinuirea" se poate defini ca artă poetică romantică. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre voinţă: "Voinţa poate fi. nici straie orbitoare…”. urgisită Poezie!…". În perioada de glorie. sugerând decăderea umanităţii. oricât de mare ar fi dorinţa reputaţiei. imaginea despre trecut. aflate în antiteză şi într-o sugestivă viziune romantică. În al doilea rând. aşa cum exprimă Nichita Stănescu ("Către Galateea"). voinţa este o trăsătură pozitivă superioară talentului. este în antiteză cu statutul recent de cerşetoare. Vocativ: “Subt degete-mi răsună. al omului. "ci". numai talentul nu ajunge. Pe de altă parte. a-şi muşca degetele. astfel încât ele să devină notorii şi să "nască" artistul. i se conferă unicitate. Tema: condiţia poetului în lume.4. reuşind să aibă succese de invidiat în domeniul respectiv. idealizată prin preţuirea de către umanitate a valorilor spirituale. Tonul afectiv sugerează exprimarea directă a compasiunii de care eul liric este puternic impresionat privind soarta poetului şi a poeziei. Astfel. precedată de enumeraţia adjectivelor "sărmană.9.lea Scrisoare priind relatarea unei discuţii purtate cu un coleg despre un film vizionat împreună Bacău.5. şi i-am argumentat cu evidenţa că toate descoperirile au avut un procent nociv împotriva omului. social. a se ascunde după deget. a fi cu degetu-n gură. astfel compensând această lipsă. care „a-nvrednicit” o „aleasă frumuseţe” prin harul său. un motiv de mândrie" (Honoré de Balzac) Honoré de Balzac exprimă ideea conform căreia atât talentul cât şi voinţa reprezintă trăsături pozitive ale caracterului nostru. de pe vremea marilor războinici şi până astăzi. „ast” 3. pe tehnologie… Tu ce părere ai? Scrie-mi de urgenţă. Conjuncţiile adversative "dar". / nici diadem. Metafora "Averea ta întreagă e-o ghitară" semnifică ideea că Poezia nu a încetat să "cânte". 2. care nu mai este interesată de valorile spirituale. altuia îi fusese furat celularul şi folosit într-un jaf armat. mai mult decât talentul. În general. În versul "Sărmană. Prima strofă începe cu un verb la prezentul etern (gnomic) “te văd”. după cum ilustrează şi Tudor Arghezi în poezia "Testament". definită prin podoabele de preţ pe care le etalează. deoarece. pentru a-i face viaţa mai comodă. Ion/Ioana . De pildă. iubirea este "flăcări". menirea ei de a transmite oamenilor emoţia ideilor lirice rămânând singura dar adevărata avere spirituală. O altă motivaţie este aceea că linia de pauză ţine locul predicatului "ai pus". Subiectul al II. Trăsăturile poetului sunt de natură romantică. o operă literară sau muzicală. au de suferit. susţinea că acestea sunt ficţiuni proprii oricărui film. fiind capabil ca într-un „loc osândit” să înfiinţeze „raiul”. Polisemia cuvântului vreme : *A venit vremea sặ ne luăm “la revedere”. dar şi consecinţele pe care le are exagerarea folosirii lui. fiecare în alt fel. eul liric compune portretul spiritual al poetului. ca o creaţie ce îi conferă poetului aură divină. în legătură cu un film american difuzat de HBO şi intitulat "Celularul". omagierea Poeziei. Substantivul “Poezie” este scris cu majusculă deoarece este o personificare şi. iar sufletul "seninul […] luminos".7.2007 Dragă Alina. la pericolul încălzirii globale. "ghitara" este aşezată "drept căpătâi". urmat de o enumeraţie de substantive ce personifică Poezia care nu mai este apreciată şi preţuită de contemporani. Abateri de la norma literară: „subt” . ştii că sunt uşor colerică. a avea pe cineva la degetul mic. nu este o însuşire cu care ne naştem. de preocupări spirituale şi îşi duce existenţa bazându-se din ce în ce mai mult pe aparate. întâlnirile reale cu iubitul fiind întâmplătoare. Un prim argument este susţinut de situaţia persoanelor care.2.6. dar numai talentul poate naşte artişti. ci doar "simţiri rebele". În cel de-al patrulea vers al ultimei strofe. iar Poezia nu mai stârneşte emoţie estetică. în funcţie de caracterul şi mentalitatea fiecărui individ. 29. ca oricărui substantiv propriu. 3. exclamaţia retorică "Sărmană.4. crezul artistic7. Stilul retoric: interogaţia retorică "În veacul nostru cine-ţi smulge-o floare?". într-o sâmbătă după-amiază. Acţiunea se petrece la New York. spre deosebire de acesta. Eu sunt de părere că afirmaţia mai sus enunţată este întemeiată şi regăsită în viaţa reală a oricărui om. cu ajutorul căreia. comparaţiilor („Dragostea lui e flăcări şi ura lui detună”). Poezia „Destăinuirea” este o artă poetică. Creaţie artistică. Relaţia dintre poezie şi timp: Întreaga poezie este construită pe strânsa legătură între poezie şi timp. 8. se particularizează printr-un limbaj propriu. cu ajutorul epitetelor („loc osândit”). precum şi repetiţia adverbului "nici" accentuează scepticismul eului liric privind gloria Poeziei.Ioana Varianta 47 1. Varianta 48 1. rima – încrucişată6. întrucât "epigonii" nu sunt capabili să aprecieze arta adevărată. hiperbolizate prin forţa excepţională a spiritului liric: când se închină. În a doua strofă a poeziei. opera transmiţând mesajul poetic generaţiilor viitoare şi înscriindu-se astfel în posteritate şi nemurire. "nu mai porţi brăţară·. Omonimia cuvântului "liră": * O liră turcească valorează 0. cerul coboară la el. poate face „cerul să coboare jos” iar „veacurile să răsune”. asfaltul care a înlocuit iarba. Un tânăr are o afecţiune la ureche. urgisită Poezie!…". condiţia ei actuală fiind de cerşetoare a culturii: “Şalul vechi de cerşetoare”. Argumentul lui era că orice invenţie tehnologică modernă este în sprijinul omului.

şi o grămadă de oportunităţi. sofisticat2. iar la noi se va importa forţă de muncă asiatică şi vom ajunge o ţară mixtă. iubirea a fost lipsită de vlagă. Ultima strofă se constituie într-o concluzie a discursului liric. O mulţime de manifestări au apărut aşa. nici bagaje). Ultima strofă o poeziei reprezintă momentul întâlnirii eului liric cu iubirea. curajul reprezintă abandonarea de sine în situaţii limită. Subiectul al II.4. Iubirea s-a sfârşit înainte să înceapă. am desfăşurat nişte activităţi la liceu şi la Casa de Cultură din Adjud. “bagaj”. Nu ţi-am mai scris de mult. suferinţă asemănătoare cu o înjunghiere. "Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit…"." (Nicolae Iorga) Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga: “Curajul e vederea peste propria fiinţă şi peste orice primejdie a unui scop”. Familia lexicală a cuvântului "fată": fetiţă. cândva 2. a cânta. fiind o construcţie incidentă: "Dar într-o zi o fată .muzicalitatea poeziei prin repetiţia verbului "a fi". atâtea dezavantaje… Sunt curioasă să ştiu tu ce ai mai făcut? Cred că ai fost tot atât de ocupat. fără viaţă. 29. "Şi-atâta tot". accentuează ideea că. nu te-am văzut de mult! *Ei sunt cei mai buni prieteni ai mei. o creaţie sentimentală cu nuanţă elegiacă. ce nu se ştie/ În care timp şi-n care loc s-a petrecut!…". de afirmaţie şi negaţie. viziunea asupra iubirii trecătoare făcând parte din experienţa de viaţă a oricărui om. Repetarea verbului "a fi" este o exprimare stilistică ludică. *Florin Piersic este o stea în lumea filmului românesc. bătătorite" sugerează căile dificile străbătute de orice om. Antonime: lucioasă # mată. "am colindat" etc. prezentă în multe poezii erotice ale lui Minulescu.. iubita fiind alintată prin sintagma "bat-o focul". este şi aici o viziune specifică a sentimentului. 4. tind să plece din ţară pentru un trai mai bun şi aşa se pierd toate şansele de a mai putea evolua România… tot ce e bun pleacă. Omonime: *I-am luat în dar un inel. încât a impresionat toată adunarea. dulceagă. Figură de stil: metafora "Lama. *Tusea ei este alarmantă.călătoria ca simbol al iubirii: cei doi îndrăgostiţi au călătorit împreună cu sentimentul iubirii. iar diplomele sunt recunoscute în străinătate. peste noapte. În finalul poeziei.organizarea poeziei în catrene (strofe de patru versuri). lucioasă. Liniile de pauză separă structura de restul poeziei. Titlul “Cântec de drum” este specific simbolismului. superficială. Sinonime: minciună = neadevăr. pentru un scop primordial: iubirea pentru copilul ei. ca simbol al nestatorniciei şi incertitudinii iubirii.06.rima:îmbrăţişată. constituie un avantaj extraordinar să poţi avea o slujbă mai bine plătită în afară. Dar pusă în situaţia de a călători peste ocean pentru a-mi vizita o rudă bolnavă.verbe şi pronume la persoana I : ”am pornit”.6. În concluzie. eul liric întrebându-se. fetişcană 5. cu prilejul integrării României în Uniunea Europeană. motivul suferinţei pentru iubire7. altădată = demult. Oare o să ne pierdem definitiv specificul naţional. Ştefana Varianta 51 1. lăsând o rană care a sângerat o vreme în inima celor doi îndrăgostiţi.Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit/ Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?…" 10. *Am de făcut un drum la Călăraşi.. în care emoţia se transmite cu uşurinţă cititorului. a-şi da viaţa pentru cineva. "o scurtă nebunie". În al doilea rând. care sugerează apariţia iubirii în viaţa omului. dar niciunul n-a fost pregătit pentru această relaţie( n-au avut tichete. tineri şi mai puţin tineri. Elemente de prozodie:. Formula ludică a iubirii. Tema iubirii.Ghilimele puse la sintagma "fapt divers" marchează ironia amară şi sensul conotativ al expresiei3. complex. dar au avut la-ndemână "semnalul de alarmă"./ N-a fost decât un searbăd început". neînsemnată. “tichete”. Totuşi. i se părea obositoare.4. * Dacă nu-ţi ţii . plin de viaţă. a coborî # a urca. Cu drag. iluzie. ” am colindat”. Câmpul semantic al termenului "călătorie": “călători”. mi-am luat inima în dinţi şi am reuşit să îmi stăpânesc anxietatea. ca orice om. se recunoaşte cu uşurinţă atitudinea de persiflarea fermecătoare ca particularitate a poeziilor erotice simboliste scrise de Ion Minulescu. Varianta 50 1.bat-o focul -"3. insipidă. roză = trandafir. deoarece a renunţat la propria traiectorie în viaţa de până atunci. de la început. mă gândesc ce o să se întâmple cu ţara noastră? Toţi. "voiam". *Ei. fătucă. numai că ceea ce ne împiedică să o eliberăm este frica de eşec. Curajul acestei femei este un exemplu de voinţă supraomenească într-o situaţie primejdioasă. un joc de timpuri verbale. a răsuna = a vibra. care. motivul nopţii. din proprie experienţă. sugerând ideea aluzivă că tot norocul vieţii lui s-a consumat atunci când a întâlnit "o fată" de care s-a îndrăgostit: ".2007 Dragă Marian. . “a călători”. "semnal de alarmă"5. Polisemia cuvântului „strună”: *A luat vioara şi a început a zice din strună cu atâta foc. motivul drumului8. simplu # complicat.E.Varianta 49 1. din orice epocă în căutarea iubirii. Expresii/ locuţiuni care să conţină cuvântul „viaţă”: a da viaţă. asemenea unui "fapt divers". pentru a se rosti fără pauză şi păstrează măsura şi ritmul versurilor3. sinele poetic având un sentiment de regret. care ar fi fost soarta lui şi ce-ar fi ajuns dacă nu se îndrăgostea? Semnificaţia subtilă a iubirii este ilustrată în ultimul vers. care te face să te întorci din drum şi te abate de la traiectoria ta. Accentul ideatic din finalul poeziei accentuează uşoara persiflare cu care este privită o dragoste care "n-a fost" şi de aceea amintirea nu mai păstrează nici detaliile de timp şi loc ale manifestării ei: "simplu «fapt divers». există şi o zicală populară despre chinurile iubirii: "am simţit un cuţit în inimă". Simbolul "cântec" exprimă bucuria şi muzica inimii îndrăgostite. Epitetul antepus. prin semantica muzicală a cuvântului "Cântec" şi determinantul "de drum". iubirea "celor doi călători" a fost fără substanţă.măsura de 10-11 silabe 7. De altfel.autoadresare prin interogaţie retorică: "-Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit / Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?…" 6. pe care presa o menţionează printr-o ştire sau un scurt articol. “tren”. ridicând pur şi simplu vehiculul. reiterând (reluând) primele versuri şi asigurând astfel o simetrie lirică întregii poezii: "Din ce-a putut să fie. Aceleaşi dificultăţi ale vieţii cu care s-au luptat oamenii dintotdeauna le trăieşte şi eul liric. expresie plină de gingăşie şi haz. de cuţit" sugerează durerea provocată de pierderea fulgerătoare a iubirii.lea Scrisoare despre integrarea României în Uniunea Europeană Adjud. Trăsături simboliste:. Sensul denotativ al sintagmei "fapt divers" este de întâmplare minoră. precum şi noutăţi despre… cum mai stai cu dragostea?. Polisemia cuvântului "drum": *Femeia şi-a ales drumul ei în viaţă. obiceiurile. totul a fost un iureş năucitor.8. Pe lângă pregătirile pentru bacalaureat. Un exemplu ar fi cel în care o mamă româncă şi-a salvat fetiţa de sub roţile unei maşini. Rolul cratimei în structura “mă-mbată”: Cratima înlocuieşte prima vocală a cuvântului „îmbată”. Subiectul al II. o energie de luptă enormă. Credeam că nu voi putea niciodată să îmi înving frica de zbor cu avionul. fără importanţă. opacă. pot spune că fiecare dintre noi are ascunsă în sine o putere de muncă. *Drumul către Constanţa se parcurge în cel puţin trei ore.9. totuşi. Toate acestea. A fost “o chestiune” de curaj şi de voinţă. Derivate ale cuvintelor "noapte" şi "alarmă": La ora opt se înnoptează. mai cu viaţă. împreună # separat. De altfel. În sens conotativ. În primul rând. "searbăd". oricum.lea Text argumentativ: "Curajul e vederea peste propria fiinţă şi peste orice primejdie a unui scop. sunt atâtea avantaje şi. autoadresarea sub forma interogaţiei retorice are nuanţă meditativă şi persiflantă totodată. prin bursele oferite cât şi dezvoltarea profesională pentru care se organizează cursuri. Mărci lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric: . propria spiritualitate?… Nu ştiu ce să mai zic. 9. pentru că am fost extrem de ocupată în ultima parte a anului. tradiţiile. Aştept să-mi scrii şi să-mi împărtăşeşti opiniile tale despre intrarea ţării noastre în U. Nu a trecut decât jumătate de an de la momentul în care am devenit un stat european şi deja se se simt multe schimbări în învăţământul universitar. pe care îndrăgostiţii nu o pot controla: "n-a fost nimic"/ "ar fi putut să fie". ”mea”. *Aparatul emană unde electromagnetice. Figură de stil: epitetul triplu "drumuri lungi şi vechi. 10. ţinând cont că anul acesta Sibiul este Capitala Culturală a Europei. Tema iubirii.2. atunci când ai cu adevărat un scop important. sunt cunoscute cazuri în care mamele îşi salvează copiii din situaţii neobişnuit de periculoase. Titlul "Romanţă negativă" defineşte întreaga poezie. iar simbolul "drum" semnifică existenţa umană pe pământ.

8. Metafora “Din al oglindei luciu rece”. singurătate. personificare. deoarece menirea omului este de a se lupta cu viaţa. sesizează. visul 7. motive: oglinda. nu într-atât încât să devenim slugarnici. Prezentul etern (gnomic) al verbelor „mă-ncunună”. de aceea el face o ultimă încercare de a evada prin vis “Un fel de vis de opium trece”. moartea spirituală a poetului. care precizează specia literară cu formă fixă. Antiteza: “de-altădată”/ “azi”. .n. a avea ceva pe suflet. Refrenul. „luna”. năzuinţă. oamenii nu se cunosc şi îşi transmit informaţii sau păreri fără să cunoască adevărata personalitate sau fire a interlocutorului. “Dar unde e cea de-altădată?”.Macedonski prin volumul “Poema rondelurilor”. dezolare sugerată de izvorul ce este gata să sece. a-şi trage sufletul. Lirismul subiectiv: Prezenţa eului liric în poezie este evidentă prin mărcile lexico-gramaticale ale acestuia: pronume la persoana I „mă”. are rolul de a accentua apăsarea sufletească. trecerea ireversibilă a timpului. Sper că tu ţi-ai păstrat personalitatea şi ai rămas acelaşi băiat inteligent. deci te luptă/ Cu dragoste de ea. a lua de suflet un copil. comunicarea pe Internet este ca între roboţi. Tema: reflectarea lumii în sufletul artistului.muzicalitatea versurilor realizată prin monorimă (silaba “ce” închide fiecare vers: “rece”. ci doar să fim mai atenţi la detalii şi să renunţăm la orgolii prosteşti. 9. 10. Sinonime: pace = linişte. obida = ciudă. dar nu de tot să te smereşti” Viaţa tuturor este presărată cu greutăţi şi bucurii.9. a-i scoate sufletul (cuiva). dorinţă 2. impresionat. atunci problemele noastre vor fi mult mai uşor de rezolvat. apă 4. înscrisă în lirica lui Al. suferă. claustrarea într-un spaţiu fără soluţii de evadare şi în cele din urmă. Tema: condiţia omului în lume. Cratima în versul “De apă-adâncă” leagă două cuvinte pentru a se pronunţa fără pauză şi pentru a păstra. care constituie şi cuvântul-cheie al discursului liric. în ziua de azi. oricât de imposibil de depăşit ar fi acestea. zace = stă. este destul de serios. ce îi provoacă sentimentele apăsătoare de tristeţe. Expresii/locuţiuni cu substantivul “suflet”: a pune suflet. care-i amplifică tristeţea şi melancolia pentru condiţia sa efemeră. În primul rând. comparaţia “izvor ce gata e să sece”. amărăciune. “sece”. motivul rozei. versul-refren “Din al oglindei luciu rece” asigură muzicalitatea versurilor şi amplifică eufonia în notă simbolistă a întregii poezii. Nu multă lume observă acest aspect.5. sufocat în acest spaţiu al lumii înconjurătoare. spre meditaţie asupra lumii. pentru că nu vom accepta ajutorul celorlalţi. Subiectul al II. alcătuită din 13 versuri distribuite în 3 catrene şi un vers liber. Deşi luna pare să aibă aceeaşi lumină “argintată”. Titlul este format din două substantive :”rondel”. însă realitatea este mult mai puternică. măsura şi ritmul versurilo 3. Te îmbrăţişez cu drag. 29 iunie 2007 Dragă Cristi. cărora fiecare om le face faţă cum ştie mai bine. Ştiam cât de mult îţi plac calculatoarele şi că eşti pasionat de Internet. structurate în 3 catrene şi un vers liber. Concluzia nu poate fi decât una singură şi anume că. “schimbată”/ “aceeaşi”. cu trup şi suflet. sufocantă. în timpuri de restrişte.calul în strună. moartea. Cromatica acestei strofe este redată prin sugestia cuvântului “umbră”. cu certitudine vom eşua în viaţă. bineînţeles. pace spirituală. Desigur că Internetul reprezintă.lea Eseu argumentativ despre demnitate: “La întâmplări grele să te pleci.n. periculos. Aşadar. conducând la moartea lentă a sufletului său. “pace”. însă pentru tineri a început să devină un viciu şi. Nu am mai vorbit de când ai devenit student şi m-am gândit să-ţi scriu. Subiectul al II. deoarece are drept caracteristică reluarea unuia sau a două versuri sub forma de refren. de curând. Ioana . Iaşi. un important furnizor de informaţii. aşadar.(În cerinţă. epitet cromatic şi “cântă tot pe vechea strună”. Câmpul semantic al “oglinzii”: luciu. surprinzător prin ideile tale şi. Eul liric. permanentizarea sentimentului de linişte. De asemenea. a-i merge la suflet 5. sugerând eternitatea Universului în antiteză cu efemeritatea omului. aşa cum exprima şi George Coşbuc în poezia “Lupa vieţii”: “O luptă-i viaţa. şi mai mult de jumătate dintre elevi au folosit Internetul. Ultima strofă a poeziei are nuanţă ultimativă. cu sufletul la gură. iar comparaţia ilustrează absenţa oricăror emoţii interioare. „e schimbată”. aşa cum se subînţelege şi din afirmaţia: „La întâmplări grele să te pleci. nu este marcat versul liber! . Finalul poeziei simbolizează. dorul de viaţă. “tace”. fără a se interesa măcar asupra a ceea ce era scris. neputinţa de a mai trăi într-o lume sufocantă. dar eu nu prea îţi împărtăşesc părerea. deoarece. aşezat ca incipit şi final. izolarea. de unde au luat referatul cu tema respectivă. însă totdeauna trebuie să funcţioneze raţiunea. Mai mult decât atât. Trăsături simboliste: . Consider că mulţi copii. Numele “rondel” vine de la adjectivul „rond” (rotund). izolare. totodată. ci să te înclini în faţa celor care-ţi pot fi de folos atunci când te afli într-o situaţie-limită. dacă ne încăpăţânăm să ne păstrăm trufia şi să facem totul de unul singur. pentru că sunt foarte curioasă să ştiu cum te simţi în urma unui succes atât de mare. eul liric percepe o schimbare esenţială.simbolul oglinzii. care sugerează înclinaţia eului lirice spre reflectare. ce ilustrează greutatea sufletească. “petrece”. “trece”) şi prin refrenul “Din al oglindei luciu rece”. metafora “al oglindei luciu rece”. “zace”.6. neputinţa eului poetic de a mai trăi în această lume sufocantă. Al doilea argument ar fi faptul că. care este şi laitmotivul poeziei. sufletul satului. din punctual meu de vedere. Îţi pot argumenta această afirmaţie prin faptul că. Figură de stil din strofa a doua: personificarea „zâmbeşte aceeaşi lună” sugerează superioritatea astrului care contemplă amuzat trecerea implacabilă a timpului numai pentru om. ca orice viciu. Dacă reuşim să plecăm puţin capul. nu se mai manifestă. “preface”. pe când ea este eternă ca şi Universul. poţi avea un accident grav. Poezia „Rondelul lunei” păstrează aceeaşi formă fixă de 13 versuri. determinată de timpul trecător. sugerând veşnicia Universului. ducând la o izolare periculoasă pentru societate. acelaşi prieten de nădejde. Figură de stil: Epitetul “luciu rece” exprimă detaşarea poetului de lumea reală. de a trăi. Varianta 52 1. de întâmplările fericite trebuie să profităm la maxim. însă. ideal pe care ţi l-ai împlinit cu mult efort şi seriozitate. din care nu am reţinut mai nimic. “înece”. comunicării în eter cu alte persoane şi nu mai dau importanţă studiului. care constituie şi refrenul poeziei. „e-aceeaşi” sugerează permanentizarea sentimentului de deziluzie. suflet curat. „mine” şi interogaţia retorică. Simetria poeziei este ilustrată de reiterarea versului “Deşi pe cer e-aceeaşi lună”. nu trebuie să ne dăm bătuţi în faţa greutăţilor. pentru că nu trebuie să te umileşti. în ipostaza artistului. reflectate în structura interioară a eului liric: “se desface”. vis = reverie. este motivul literar al poeziei care se manifestă ca refren. motivul lunii. care simbolizează negrul. Consecinţa firească a fost că toţi aveam cam acelaşi referat. Ultima strofă. “petrece” 6. Ultima strofă sintetizează tema poeziei. acordă prea mult timp jocurilor. trebuie să fim raţionali şi să acceptam ajutorul când ne este oferit. eternitate-efemeritate. cu dor”. starea de oboseală spirituală fiind reliefată prin personificarea “dorul vieţii-n mine tace”. 10. constituind şi laitmotivul discursului liric. vom pierde nişte prietenii sau posibile prietenii. dar nu de tot să te smereşti”. pe care sinele poetic şi-o adresează ca meditaţie reflexivă asupra lumii.lea Scrisoare despre impactul Internetului asupra vieţii unui tânăr din ziua de azi. deoarece Internetul fură personalitatea tinerilor. de vârsta mea sau mai mici.7. aceştia nemaiavând propria părere despre atâtea aspecte ale vieţii. Timpul prezent al verbelor din prima strofă are valenţă gnomică (eternă) şi exprimă continuarea. fără să se întrevadă vreo finalitate a acestei stări interioare a sinelui poetic. Am aflat că eşti la Facultatea de Automatică şi Calculatoare din Bucureşti. “desface”. element prozodic specific liricii simboliste.8. Al doilea substantiv din titlu. în care eul liric se simte claustrat. Personificarea exprimă sentimentul de tristeţe al eului liric. pe parcursul întregii poezii. exprimă apăsarea sufletească. accentuând antiteza trecut-prezent.). profesoara de istorie ne-a dat o temă pentru un referat pe care noi trebuia să o dezvoltăm.

„Numai toamna mi-a rămas şi amintirea”. deoarece cheia trecutului este ruginită şi nu poate întoarce timpul înapoi. Sinonime: singur = solitar. 9. care rămâne peste timp în amintirea eului liric. Varianta 54 1. considerând şi ele că trebuie introduse mai multe ştiri şi articole despre evenimente culturale. frunzele rărite ale copacilor. dar timpul nu se mai poate întoarce. “Pădurea spânzuraţilor”. Nu poate fi impusă sau poruncită. “părul tău de frunze moarte”. Similitudinea dintre anotimpul care dezgoleşte natura şi anotimpul vieţii eului liric. “frunzarele rărite”6. de melancolie ale eului liric. În concluzie. “amintirea cheamă viaţa”.8. care tind spre binele absolut şi sunt gata să sacrifice totul pentru o cauză ori un ideal.Varianta 53 1. putred parc”. de deprimare totală. care amplifică suferinţa eului liric pentru trecerea rapidă şi dureroasă a timpului. 2. sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga şi anume că eroismul nu se poate poruncişi că nu poate fi răsplătit pe măsură. un act de eroism. iată-ne-mpreună. această pasăre fiind prevestitorul morţii. putred parc”. motivul toamnei 7. de înaltă ţinută morală. Expresivitatea strofei este dată de prezentul etern şi gerunziul verbelor care exprimă continuitatea stărilor de tristeţe. care amplifică procesul de stingere a vieţii. ca o frunză” sugerează ideea că anotimpul toamna. Singura fiinţă ce mai „animă” castanii este o „cucuvaie într-un pom”.lea Scrisoare despre impactul mass-media asupra vieţii tinerilor de vârsta ta: Braşov. creându-i o stare de melancolie. Aşa cum sunetul vecerniei cheamă oamenii la slujbă. Titlul poeziei „Elegie” scrisă de Ion Pillat.lea Text argumentativ despre eroism: „Nu numai că eroismul nu se poate porunci. neagră frunză. gerunziul compune o imagine auditivă: “În berlina foşnind surd pe frunza moartă”. Această disponibilitate nativă este caracteristică persoanelor morale. De pildă. Gerunziul „foşnind” utilizat în cadrul celei de-a doua strofe a poeziei sugerează permanentizarea sunetului. sugerând amurgul vieţii. de solitudinea şi neputinţa poetului de a întoarce timpul. „Toamnă. zile negre”.şi a imaginilor auditive -”auzi sunând vecernii”. 10. stare simbolizată de determinantul cu nuanţă cromatică „de cărbune”.peisajul rustic descris prin elemente proprii unei naturi feerice: păsările migratoare.9. a lua viaţa cuiva. care-i întristează sufletul şi-l goleşte de bucurii este sugerată de amintirea casei părinteşti. întrucât nu mai e „nicio frunză” pe crengile acestora. De aceea. fiecare persoană alege dacă să facă. Prezenţa eului liric se face simţită prin formele verbale la persoana I: „simt” şi pronominale: „mi-”. a-şi pierde minţile. Imagini artistice ale toamnei: “Nucilor ce ancorează pentru iarnă-n al tău port”. este cu siguranţă un act de mare curaj. sentimentele elegiace sunt exprimate prin interogaţiile retorice. “Vii de unde? din ce veac? din ce mormânt?” // “Nimănuia ori a mea? pe vecie ori nicicând?”. la persoana a II-a singular: „Vii de unde?”.5. “clopot în declin” accentuează contopirea simţirii poetice cu natura înconjurătoare. al simţirii cu cel exterior al naturii. la fel ca pe orice alt gest sau atitudine care impresionează. În structura „aleea-naltă”. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a pierde”: a pierde vremea/timpul. dar e cu neputinţă să-l răsplăteşti” (N. accentuând tristeţea eului liric faţă de trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului. Au fost destule persoane care mi-au susţinut punctul de vedere. Adverbul „ce” în fragmentul „…ce străine. în care natura încheie un ciclu din viaţa sa: „Roata timpului îşi pierde uruirea”. ce pare a fi moartă. nicicând. Expresii/ locuţiuni cu substantivul “viaţă”: a da viaţă. capătă sens conotativ. iar răsplata nu poate fi decât în sufletul generos al eroului. „Unde ţi-e râsul?”.6. poezia este o elegie pentru sentimentul de nostalgie pentru „vechii ani”. năzuinţă 2. Decizia protagonistului de a se sacrifica pentru poporul său. trecutul. prin câteva motive specifice tradiţionalismului: casa părintească. se difuzează prea multe ştiri despre crime. evoluţia economică şi politică a ţării noastre. plin de viaţă. însoţite de epitete în inversiune: „Albă casă. bătăi şi astfel de situaţii în care protagoniştii sunt oameni viciaţi. cratima marchează pronunţarea celor două cuvinte fără pauză. dar în ultimul timp am avut atâtea de făcut. “toamnă”. Eului liric nu i-a mai rămas decât trecutul. o înălţare spirituală şi o purificare pe care puţini au şansa să o simtă. Aş exemplifica o atitudine de eroism cu totul aparte gestul lui Apostol Bologa din romanul lui Liviu Rebreanu. iar ziarele şi revistele aduc în prim-plan scandaluri între persoane publice. a pierde din vedere. degradaţi. Câmpul semantic al cuvântului “timp”: veac. Dar acestea sunt recunoaşteri materiale. “mă”. gospodină ce porţi cheia” marchează substantivul în cazul vocativ “toamnă”. „m-”.8. pe viaţă şi pe moarte. Ultima strofă a poeziei „Elegie” de Ion Pillat începe printr-o enumeraţie a unor elemente din cadrul natural. eroismul este o caracteristică a fiecărui om în parte. care aduce publicitate şi. Venirea toamnei influenţează existenţa eului liric. Iorga) În principiu. vecie. prin metafora “doar trecutul: cucuvaie într-un pom”. Tema naturii. eroismul nu poate fi impus. care nu folosesc în nici un fel eroilor şi cred că la acest fel de “recompensă” se referă Nicolae Iorga. pe câmpie când fâşii se prinde ceaţa”. nostalgia sfâşietoare după timpul ce s-a scurs ireversibil şi viaţa ce a trecut prea repede: “zile albe. precum şi informaţii despre alte state. prin metaforele “vecernii” şi “clopot”.sugerarea credinţei religioase ortodoxe. odaia copilăriei. vis = reverie. 3. separă propoziţia incidentă “iată-ne-mpreună” şi izolează apoziţia “gospodină ce porţi cheia” de substantivul pe care îl explică. bani. 5. în sens denotativ. frunzele moarte şi coloristica ruginie a toamnei Subiectul al II.întoarcerea nostalgică la vârsta copilăriei. faţă de trecerea ireversibilă a timpului. nucii. pentru ţara sau poporul său. 29 iunie 2007 Dragă Adrian. a-şi pierde gândurile4. singura ce îl poate mângâia în prezentul sumbru. că publicul este interesat mai ales de acest fel de fapte vulgare. ce departe” are valoare afectivă şi sugerează emoţia excesivă a eului liric. 10. Tema: timpul. iar măsura versurilor este de 15 silabe. iar pentru ei contează ratingul. Strofa a treia a poeziei “Toamnă” de Ion Pillat este construită printr-un şir de comparaţii sugestive pentru ilustrarea antitetică trecut-prezent. pentru toamna ce se poate manifesta şi în sufletul poetului. neputinţa eului liric de a scăpa din această ipostază. de regulă. odaie = cameră. Rima este încrucişată. înlocuieşte vocala iniţială “î” şi are rol prozodic de a păstra măsura şi ritmul versurilor 3. picanterii din viaţa lor privată. În opinia mea. Imagini artistice: “aleea-naltă de castani”. deci. “părul tău de aur roşu”. lucruri ce cred că sunt de prost gust şi nu fac altceva decât să creeze tinerilor o imagine negativă asupra României. axa fundamentală a spiritualităţii românului. Subiectul al II. motivul toamnei 7. Titlul „Toamnă” de Ion Pillat îmbină sensul denotativ cu cel conotativ al termenului. “mână”/ “a rămas”. Prozodia se defineşte prin rima încrucişată. de melancolie. vuietul vântului. Îmi cer scuze că nu ţi-am scris mai devreme. Figură de stil: Structura „castanii de cărbune” reprezintă o metaforă pentru întreaga natură. De altfel. Iată de ce îţi scriu: acum două zile am participat la o dezbatere privind influenţa mass-media asupra tinerilor. de jale. sau nu. Prin urmare. “frunzarele rărite”. precum şi prin formulele de adresare directă. conturând astfel o imagine rece. a planului interior. soluţia salvării spirituale fiind doar amintirea: „Numai toamna mi-a rămas şi amintirea”. a foşnetului pe care îl face trăsura. Virgulele din versul. pentru un ideal. În primul rând. ritmul trohaic şi măsura versurilor de 11-12 silabe. 4. a pierde şirul. refuzând să trădeze neamul căruia îi aparţine. “Albă casă. neagră frunză. Figura de stil: comparaţia „cheia ruginită. vremii. . pentru conştientizarea trecerii ireversibile a timpului. a pierde postul. Prezenţa imaginilor vizuale -”Precum seara. răsplata eroismului fiind strict sufletească. iluzie. a-şi pierde capul. . anii. Expresivitatea strofei este construită prin alternanţa prezent/ trecut a verbelor “pierde”. răsplătite prin monumente ridicate în memoria celor ce s-au sacrificat pentru o idee nobilă. nu sunt întru totul de acord cu cea de a doua parte a citatului. Actele de eroism sunt. aspiraţie. acesta este şi argumentul posturilor de televiziune şi al revistelor de scandal. încât abia am mai găsit câteva clipe să mă ocup şi de mine. reprezintă specia lirică în care sunt exprimate sentimente de tristeţe. dor = alean. „a mea”. . Trăsături ale tradiţionalismului: .

Totul depinde însă de mentalitatea fiecăruia şi de prisma prin care te uiţi la viaţă. Expresii/locuţiuni: vorbă de duh. 4. . a-şi face un drum în viaţă. Pot spune că sunt de acord cu afirmaţia “Altă pâine banul muncit şi altă pâine fură banul şiret”. puritatea şi epitetul “murdar”. *Pentru a termina definitiv repararea casei.10.5. Titlul poeziei ilustrează sensul conotativ al termenului şi semnifică stilul personal al eului liric de a compune un cadru natural exterior şi unul interior.conturarea unui peisaj de toamnă. Îndrăgostitul îi restituie iubitei amintirile „îţi dau înapoi gândul din marginea pădurii” şi iubirea ce i-a purtat-o „şi sufletul pe care. a nu sufla o vorbă4. mohorât = trist. Este adevărat că pare mai simplu să furi şi să te bucuri de confortul oferit de bani. se ilustrează absenţa oricărei speranţe. Trăsături ale descrierii:. metafora personificatoare “Cerul cu mâini crăpate de vânt” Subiectul al II. metafore (”giulgi de scrum”) . Nu înţeleg cum ne vom descurca pe viitor. dens. vorbe în vânt. Imagini artistice: „De-aici pădurea-ncepe cu scorburi şi cu cerbi” . 22 mai 2007 Dragă George. Cele două adjective pronominale nehotărâte sunt mărci ale superlativului absolut şi sugerează distanţa enormă dintre cei doi îndrăgostiţi. Titlul poeziei. fiind asemuită cu o “sprânceană” ce se încruntă. deoarece este important să ai conştiinţa împăcată. despre fata de la pagina 5 şi mai ştiu eu ce astfel de rubrici. iar rima este încrucişată. fiind şi singurele elemente ce au rămas neschimbate şi eterne „Castelul e istoric şi lacul e pătrat”. Valoarea expresivă “cât” şi “câtă”. a sta de vorbă. “Amintirea-i cu miros de colb şi de gunoi” .lea Text argumentativ: “Altă pâine cumpără banul muncit şi altă pâine fură banul şiret. mlădios şi graţios este prezentat de Al. solitudinea 7. “Iar seara-n câmp se deapănă mărunt. dezolant: “Un biet copac se clatină răzleţ/ Cu trupul frânt şi crengile vâlvoi” cu trimiteri către sentimentele de tristeţe. Cuvântul stil înseamnă un mod de exprimare. “Amintirea cu miros de colb pătrunde-n nări” .prezenţa figurilor de stil: epitete cromatice „stâlpi rumeni”. veşnicie = eternitate 2. în versul “Cât pământ ne desparte acum şi câte gări”. melancolie ale eului liric. Ultima strofă descrie o imagine dezolantă a naturii. element întâlnit deseori în creaţia lui Eminescu. de culoare maro. Copacul. căreia eul liric îi transmite “nepregătite vorbe” prin care îi restituie “gândul” pe care aceasta ar mai putea să-l păstreze pentru el. pentru înlocuirea vocalei iniţiale „î”. ţi l-am păstrat”. a apuca pe alt drum.3. personificări (”cerul des/ Îngenunchează”). 2. stare ilustrată şi prin prezenţa semnului exclamării din finalul poeziei. Aştept veşti de la tine! Cu drag. prezentând astfel urâţenia şi ura naturii. prin alăturarea termenilor: substantivul “desen” ce poate reprezenta creaţia. În ultimul catren al poeziei. Este destul de greu să îţi menţii această convingere. Cratima în structura “Şi-mprăştie” leagă două cuvinte pentru a se pronunţa fără pauză.imagine auditivă 6. vorbă lungă. sugerând starea de tristeţe. Titlul este o metaforă.prezenţa imaginilor artistice: imagini vizuale (”Iar seara-n câmp se deapănă mărunt. . 3. Imaginea este aceea a “cerului mohorât”./ Ţesând cu fulgii vânăt giulgi de scrum”). continui să cred că adevărata valoare umană nu este cea pe care banul o oferă. eternităţii. contribuind şi la conturarea imaginii vizuale. Tema iubirii. Imagini artistice: “Un croncănit răzleţ răsună crunt” . des = înnorat. sumbru. 10. care exprimă ideea că despărţirea este plasată în acelaşi loc unde îndrăgostiţii s-au întâlnit prima oară. *Şi-a cumpărat geacă şi geantă de lac. imagini auditive (”Un croncănit răzleţ răsună crunt”). măsura versurilor este de 10-11 silabe. însă. Ultimele patru versuri constituie o adresare directă iubitei imaginare. toată gama de stări dureroase ce se manifestă în consecinţă. Reiterarea ultimului vers este un laitmotiv. o atitudine care particularizează o persoană. ceea ce denotă o umanizare dureroasă a timpului personificat. apăsător. uneori galopant. De aceea cred că nu merită “să furi” banul. care sugerează un tablou ambiguu. al sentimentelor. care cade parcă pe pământ.prezenţa figurilor de stil: epitet în inversiune (”vânăt giulgi”). lipsită de reguli. dacă noi ne „ridicăm” la nivelul unor astfel de ştiri superficiale. pe parcursul timpului. ) Încă din cele mai vechi timpuri banul a dat naştere la multe conflicte. sper să-mi poţi spune şi tu punctul de vedere referitor la aceasta temă – poate reuşim să influenţăm mass-media. Trăsături ale descrierii: . Tema naturii. având în vedere societatea nedreaptă.imagine vizuală 6. 8. Totuşi. Sinonime: nelinişte = îngrijorare. Astfel. o lume în care puterea banului are ultimul cuvânt. Văzduhului i se atribuie metafora “zdrenţe-atârnă”. a ieşi în drum. Imaginea dezolantă a trecerii timpului este realizată prin scrierea cuvântului cu literă mare. a găsirii unei soluţii de supravieţuire spirituală a eului liric. arta. “De-aici pădurea-ncepe cu scorburi şi cu cerbi” . Daniela Varianta 55 1. indiferent de situaţie. Destrămarea cuplului este evidentă şi reliefată prin înapoierea sentimentelor ce le-au simţit cândva.8. tristeţea lui sfâşietoare. ci dimpotrivă. a avea drum de făcut. melancolie şi solitudine a eului liric.” (Tudor Arghezi.imagine vizuală. peste drum. motive: seara. Varianta 56 1. drum de fier. iar colina e personificată. simbol al iubirii. precum şi pentru păstrarea măsurii şi ritmului versurilor. a pune o vorbă bună. semnificând “noroi”. motivul amintirii7. drum lung.9. Cratima este folosită în structura „mă-ndemni” pentru a pronunţa cele două cuvinte fără pauză.cadrul natural realizat prin imagini artistice: “Pe apă vântul trece cu foşnet de mătăsuri” imagine auditivă. divergenţe şi au constituit un mod de diferenţiere atât a lucrurilor materiale cât şi a oamenilor. trebuie să ai personalitate şi să nu te laşi influenţat ori tentat de tot felul de atracţii. 8.Pe de alta parte. “strivit în pumni de nouri”. cel puţin din punctul meu de vedere. “zdrenţe”. deoarece fac parte dintre cei care pun preţ pe valoarea morală şi nu pe cea oferită de bani. Philippide ca un “biet copac” cu “trupul frânt şi crengile vâlvoi”. 5. pe lângă faptul că este un act imoral. dacă le pot numi aşa… Oricum. înlocuieşte vocala iniţială “î” şi păstrează măsura şi ritmul versurilor. a duce cu vorba (pe cineva). mai trebuie doar să dea cu lac parchetul. “Pe apă vântul trece cu foşnet de mătăsuri” . Personificarea dâmbului care-şi încruntă sprânceana uneşte planul exterior al naturii cu cel interior al simţirii poetice. Subiectul al II. zălog. teamă. a rămâne pe drumuri. Adverbul “mărunt” este un epitet care descrie căderea ninsorii în fapt de seară. fiecare om având propriile criterii de clasificare a valorilor. iar timpul nu-şi urmează drumul său firesc. sunt de acord cu afirmaţia lui Arghezi: “Altă pâine banul muncit şi altă pâine fură banul şiret”. scrum”. gradul de satisfacţie oferit de banul muncit este mai mare. metafora “văzduhu-n zdrenţe atârnă pe câmpie” ilustrând starea deprimată a eului liric. “vântul suflă veşnicie”.lea Scrisoare despre impactul telefoniei mobile asupra vieţii de zi cu zi: Timişoara./ Ţesând cu fulgii vânăt giulgi de scrum”. „cât pământ ne desparte acum şi câte gări”. *Mi-am cumpărat un lac de unghii incolor. nu vei obţine o satisfacţie sufletească. sugerând percepţia cu totul particulară a pierderii iubirii. într-o oare care măsură chiar grotesc. păşind strâmb prin noroiul care-l încetineşte.imagine olfactivă . Figură de stil: epitetul şi personificarea “cerul des îngenuncheat” descrie un cer de iarnă înnorat. pentru că. care “păşeşte strâmb” prin noroiul existenţei. a da drumul cuiva.imagine auditivă. frumuseţea.imagine vizuală. Omonimia cuvântului „lac”: *În fiecare seară se adunau pe malul lacului la poveşti. peste care “vântul suflă veşnicie”. În acest cadru. Oricare ar fi comportamentul celor din jur. Figură de stil: metafora personificatoare „Nemărginirea gâtu-şi întinde între noi” sugerează îndepărtarea spirituală şi de comunicare tot mai mare şi iremediabilă între cei doi îndrăgostiţi. Expresii/ locuţiuni cu termenul “drum”: a ieşi în drum. a purta vorba. din simplul motiv că banul în sine s-a devalorizat.imagine olfactivă. la dezbatere au participat şi tineri dezinteresaţi de informaţii mai valoroase decât cearta dintre X şi Y. În concluzie. decide valori şi competenţe.

adevărul nu a dispărut. fiind format prin asocierea a două figuri de stil. deoarece simţămintele deprimante sunt sugerate de “pacea violetă”.adresarea directă prin :. dezolare. mei. Verbul la gerunziu. “neagră”. îi dă strălucire.. poţi să mă întrebi de ce îţi scriu şi nu-ţi trimit SMS-uri. Semnul întrebării din ultimul vers marchează o interogaţie retorică „ Ce rugi […] se desinau în atmosferă pe cerul dur de ametist?” şi este semn de punctuaţie pentru propoziţia interogativă. închise. Suava imagine auditivă a simfoniei pure linişteşte. compoziţii şi ansambluri muzicale: “vesperala simfonie”. morbid. Însă. eu. Ultima strofă a poeziei schimbă registrul liric. Trăsături simboliste. *Acest instrument de percuţie scoate note acute. Refuzând adevărul. ridic. puterea de a rodi. a găsi adevărul presupune o atitudine asumată în cele mai multe circumstanţe. *Când i-a zâmbit. Ieri am primit cadou un nou telefon mobil. deoarece ne-a uşurat foarte mult viaţa. Catrenul are măsura de 10-11 silabe şi rima încrucişată. Sens conotativ al cuvintelor “noapte” şi “raze”: *În ziua secerişului. Rolul cratimei în sructurile “mă-nvârt” şi “floarea-soarelui”: în prima structură. Atmosfera devine magică. devenind fad. Ultimele două strofe sugerează revenirea speranţei pentru a trăi o nouă iubire. soare. imi.cromatica este exprimată direct sau sugerată. moarte spirituală sugerate de simboluri cromatice. Măsura versurilor este de 10-11 silabe . deşi sunt multe situaţii în care minciuna e preferabilă adevărului. Omonime cu “cer” şi “note”. dar dorinţa de a-l găsi este o atitudine umană greu de dobândit. exprimând certitudinea fericirii viitoare: “simt”.9. Folosirea a două semne de punctuaţie din strofa a treia. nestăpânită. Sufletul poetului.2. Abateri de la normele actuale: crisanteme-crizanteme. Catrenul are rimă încrucişată. Rolului stilistic al gerunziului în versul: “Orisontând în ritmul mistic albumul stinselor poeme…”.pronumele la persoana I singular: mă. Finalul emană o “linişte regală”.verbe la persoana I: -nvârt. aşa că de acum încolo ne va fi mult mai uşor să comunicăm. Există MMS-ul şi astfel vom putea vedea mai repede pozele făcute în diferite situaţii şi locuri în care am fost. “amurgul trist” etc . iar pentru a-l redescoperi. Subiectul al II. Este din ultima generaţie 3G.5. adevărul.lea Text argumentativ: “Nu e greu să găseşti adevărul. Consider că este mult mai rapid şi mai ieftin să îţi trimit un SMS ca să aflu ce mai faci. *La grădina botanică au adus o nouă specie de cer. raze. aplec. în acelaşi timp. motivul solitudinii. Mărci lexicogramaticale ale eului liric:. cratima leagă două cuvinte pentru a le pronunţa fără pauză. Iorga) Pentru societate. ilustrată prin metafora ”florile fiinţei mele”. stau.4. ci parcursul străbătut.5.verbe la persoana a II-a: trimiţi. culori reci. mele.*în structura a doua. consider că ceea ce contează mai mult în viaţă nu este capătul drumului. o imagine auditivă (armonii) şi o imagine vizuală (vesperale = de seară.pronume de persoana a II-a : ta. Pentru început. iar când o găseşte realizează că acesta trecător. la fel ca majoritatea valorilor morale. făcând comunicarea mult mai rapidă şi. Şi atunci. Semnul exclamării din versul al doilea evidenţiază o exclamaţie retorică şi este semn de punctuaţie pentru propoziţia exclamativă. pot primi mai repede şi răspunsul tău. epitetele cromatice compun o imagine şocantă a simţirii poetice. Tema iubirii. caracteristice poeţilor simbolişti. În fond.Vreau să îţi spun că sunt foarte fericită.personificare ce exprimă nădejdea că va regăsi fericirea pierdută. (arbore înalt. exprimă o acţiune în desfăşurare şi de durată. întrucât o floare fără lumină şi fără soare nu poate rodi. cu efecte nocive pentru om: “parcul rozelor senzaţii cundoliate crisanteme”. ladeprimarea “cu-ndoliate crisanteme” . Alte sugestii cromatice sunt conţinute în referirile la pietre preţioase: violetul ametistului şi albastrul safirului. “calmul pur al simfoniei”. simt. Eugen Simion a făcut nişte note critice privind opera politică a lui Mihai Eminescu. Cu drag.7.3. Tema naturii. (se) desinau-(se) desenau 3. iar eul liric se simte trist şi dezamăgit până când sentimentul înălţător apare din nou. aceştia ar trebui să caute adânc în sufletele lor. fiind dublată de apariţia neaşteptată a unei negre siluete. imagine vizuală ce ar putea simboliza ivirea iubitei.muzicalitatea este exprimată direct sau sugerată prin enumerarea diferitelor sunete. Titlul poeziei ilustrează dependenţa eului liric de iubire. Titlul poeziei. „orisontând”. “safire”. revigorându-i întregul trup. Iubirea îi dă poetului forţa creatoare. ne ajută să economisim timp şi bani. acea “frenetică substanţă” ce constituie esenţa vieţii. întrucât “a refuza” este mai uşor decât“ a înţelege”.? Pentru că abia aştept activarea cartelei pentru a putea vorbi cu tine. ci se veştejeşte şi moare. iar negrul este reiterat în cele mai surprinzătoare asociaţii: “negre sfere siderale”. simbolizată de albastrul safirelor şi pacea violetă. mai presus de toate. “cântări funebre”. Virgula din primul vers al strofei a treia desparte interjecţia „O” de restul propoziţiei. prin sensul conotativ pe care-l are substantivul compus “floarea-soarelui”. pentru înlocuirea vocalei iniţiale “î” şi pentru păstrarea măsurii şi ritmului versurilor. Asocierea culorilor pastelate cu cele tari creează un impact vizual puternic asupra cititorului. întrucât dispare precum “zarea călătoare”. Câmpul semantic al “luminii”: strălucitoare. de bulversare. e greu să ai dorinţa de a-l găsi. Nici cu pozele nu va mai fi o problemă. viaţă şi. “tăcuta orchestrare”. “nostalgii”. este reprezentativ pentru simbolism. Varianta 58 1. ilustrând continuitatea stării de contemplare a orizontului. *Pe cer stelele străluceau misterios. oamenii s-au afundat treptat în propria plasă ţesută din ipoteze şi minciuni. muzicale. motivul înserării6. tine. senzaţie care se prelungeşte la nesfârşit prin punctele de suspensie. calmează starea interioară a eului liric. Finalul poeziei este funebru. cu predilecţie lui Topîrceanu.transmit o stare de confuzie. note. -mi. Subiectul al II. „cântări funebre”-imagine auditivă 8. “-ndoliate”. înrudit cu stejarul) *Cer numai să i se facă dreptate. el le-a fost dăruit oamenilor de către Creator.. metafora soarelui sugerând lumina şi strălucirea acestui sentiment. Figură de stil: Personificarea “zarea călătoare” ilustrează efemeritatea sentimentului de iubire. ne va face comunicarea şi schimbul de informaţii mult mai uşor. care începe să pulseze sub acţiunea sentimentului ce-i “urcă prin arterele rebele”.de la speranţa cu “rozele senzaţii”. Iorga şi cred că adevărul poate fi identificat adesea. ca element citadin simbolist. dificultatea cea mai mare este aceea de a te hotărî asupra căii pe care vrei să o urmezi în viaţă. Astfel. “Câmpul plin” este metafora pentru sufletul poetului în care se iveşte o “harnică speranţă”. de a-şi desăvârşi opera sub razele binefăcătoare ce-i mângâie sufletul. 2. prin asocierea culorilor cu diferite pietre preţioase „cerul dur de ametist”. Adevărul poate fi un principiu de viaţă ce trebuie urmărit.8. BIP-uri etc. “la bemol” . *La examen a obţinut note mari. “o neagră siluetă”7.10. entuziastă. stări dezolante: “-ndoliate”. sătenii s-au trezit cu noaptea în cap. tu. Rima în prima strofă este îmbrăţişată iar în următoarele trei strofe este încrucişată. “funerare”. Eul liric este sortit să caute şi să descopere acest sentiment fără de care nu ar putea crea. sunt întru totul de acord cu afirmaţia lui N. În concluzie.9. obosiţi. de la nuanţele luminoase la cele întunecate. frenetică = exaltată.10. “note vagi”. cratima se foloseşte pentru scrierea corectă a unui cuvânt compus. după cum afirmă şi Nicolae Iorga. “violetă”. lipsit de substanţă şi a căpătat un înţeles abstract.stările de tristeţe. este în continuă căutare a iubirii care îl încălzeşte. spleen. asemenea plantei care se roteşte după soare. motivul parcului. deoarece. Cred că trebuie să îi mulţumim celui care a inventat telefonia mobilă. de la agitaţia sumbră la o “linişte regală”.Cromatica poeziei este variată. serale).4. răsari. Culorile aşezate în antiteză . Sinonime: făptură = fiinţă. decât să îţi scriu în fiecare zi câte o scrisoare. Cele două cuvinte sunt neologisme. Iubita este fiinţa care readuce în inima eului liric dragostea. depresive. Dorin/Dorina Teodorescu Varianta 57 1. a depărtărilor. în nota tristeţii simboliste. apui.” (N. Imagini artistice: „cerul dur de ametist”-imagine vizuală. ca simboluri ale stării de nevroză şi halucinaţie. marcând o pauză de rostire şi având nuanţă emoţională. descătuşând = eliberând. Această invenţie va micşora distanţa dintre Timişoara şi Brăila. trudiţi = muciţi.prezenţa parcului funebru. versuri lungi cu măsura de 18 silabe. În al doilea rând. *Despre evenimentul de la Ateneu a apărut doar o singură notă întrun ziar. Poetul caută iubirea. a pălit de-a lungul timpului. “muribundă”. “Nu e greu să găseşti adevărul. “floarea-soarelui”. mi-. “ore funerare”. o rază de speranţă s-a ivit în sufletul tinerei fete. e greu să ai dorinţa de a-l găsi”. “funerare”. răsai6.lea Întocmirea unei cereri: .

– “nostru”. şi imagini vizuale. reverberaţiile comuniunii om-natură. versurile sunt lungi. Contrastul alb-negru evidenţiază zăpada abundentă care acoperă apocaliptic întreaga fire şi simbolul morţii sugerat prin “ciorile”. a (se) stinge = a (se) păli. ci să devii bogat”. “luna” 3. ninge” sugerează cititorului imaginea vizuală de ninsoare abundentă. este într-adevăr nevoie de bani. dau peste-ntinderi roată”. “ne”. Eul liric foloseşte persoana a II-a în adresarea directă către orice om.” Primul argument s-ar referi la satisfacţia simţită atunci când ai reuşit într-o afacere a cărei idee îţi aparţine. Cuplul se împlineşte. “atâta alb”. deoarece soarta i-a legat unul de altul “cu lanţurile-i prinse de soartă”. afirmaţie care şi-a dovedit valabilitatea în toate epocile. ci să devii bogat”(Stendhal). o legătură trainică asemănătoare cu aceea a doinei care alină veghea în stâne. Subiectul al II. Silvia Leonte.. domiciliată în Sibiu. Motivul visului (oniric). prin care compară ochii iubitei cu doinele ce se aud în stâne. cuplul de îndrăgostiţi este sudat. agitaţie sentimentală sugerată de substantivul „insomnii”. Solicit această audienţă. care-i goneşte somnul şi liniştea.Domnule Director. iar primul vers al strofei a doua sugerează comuniunea dintre sufletele celor doi îndrăgostiţi. Gândurile sumbre sunt comparate cu ciorile “şi gândurile pleacă în stol funinginit/ ca ciorile ce. care se simte claustrat în propriul spaţiu. prin care se sugerează efectele naturii dezlănţuite şi în fiinţa umană. strada Nicolae Bălcescu. comparaţii: “gândurile pleacă în stol funinginit. 18. Repetiţia “ninge.2. aportul pe care îl ai nuţi aduce satisfacţii prea mari şi de multe ori se întâmplă să nu te potriveşti cu cele gândite şi organizate de altcineva. după cum spunea Stendhal.4. În această strofă sunt prezente imagini vizuale precum “prin hogeaguri fumul se-ncercuieşte roată”. nu-i poţi risipi cu inconştienţă şi-ţi poţi face bucurii fără să ai sentimentul vinovăţiei că iroseşti banii altcuiva. motivul lunii 7. nu poţi cunoaşte viaţa în toate aspectele ei. Domnului Director al Companiei de Asigurări „Viitorul”. lacul. nu poţi fi fericit cu adevărat. vă rog să aveţi bunăvoinţa de a mă primi în audienţă. *A pescuit în Dunăre un somn uriaş. Titlul este sugestiv pentru starea emoţională puternică în care se află eul liric. Trecerea pronumelor de pers a II a sg. pe care o conduceţi şi aş dori să-mi oferiţi prilejul de a vă convinge despre seriozitatea şi capacitatea mea pentru a face faţă cu succes într-un post de agent de asigurări. idee sugerată de metafora cu nuanţă antitetică “atâta somn şi moarte şi-atâta alb e-n suflet”. nr. cu măsura de 13-14 silabe. Sens conotativ “inima”. “ciori ca de funingeni”. fiind îmbiaţi de iedera boltită să-şi petreacă „visul nostru de viaţă şi moarte[…] sub umbrarul ei de vecie”.9. lipsiţi de grija zilei de mâine. ori către sine însuşi. Ultima strofă evocă împlinirea sublimă a iubirii. În structura “pare-odaia” cratima este folosită pentru pronunţarea celor două cuvinte fără pauză şi pentru păstrarea măsurii şi a ritmului strofei3. reflectată în apa fântânii.lea Text argumentativ: „ Nu să fii bogat te face fericit. El îşi cheamă cu gândul iubita în fiecare noapte. în măsura timpului de care dispuneţi. “mine”. sugerând apropierea morţii. În structura “lanţurile-i”. “stelele”: *Din cauza întunericului. ninge. “ca doinele în veghile stâne”.personificare. Sugestia textului liric este ilustrată prin figuri de stil. în general. fără drept de tăgadă. Planul exterior al naturii se îmbină cu planul interior al simţirii.adresarea directă: “Inima mea te cheamă din noapte”6. răspunsul cel mai frecvent ar fi „bani”. fântâna) şi cosmice (luna).8. În ultima strofă. a apune. a dispărea. Varianta 60 1. ca o dedublare a sinelui: “De frig te-nghemi. negre). Câmpul semantic al cuvântului “noapte”: “stelele”. …. “ninge”. deoarece iubirea s-a împlinit. imagini artistice realizate printr-un şir de comparaţii. 29 iulie 2007 Vă mulţumesc. pronumele la persoana a II a singular exprimă nerăbdarea eului liric de a fi alături de iubita sa. ei au devenit “nostru” şi au aceleaşi aspiraţii. implicarea nu este totală. . Subsemnata. veghe = pază. cele două inimi se contopesc într-un destin comun. că „Nu să fii bogat te face fericit. singurul reper de protecţie şi mângâiere în viforoasa iarnă. cu puritatea nuferilor care plutesc pe luciul lacului şi cu lumina misterioasă a lunii. *Nu se cunoaşte natura virusului gripal care s-a răspândit în tot oraşul. Ultimul vers sugerează ideea că cele două suflete erau predestinate să se întâlnească. pronumele apare la persoana I plural.Mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric:.”. boltit = arcuit 5. Omonime “somn”: *Este târziu şi mi s-a făcut somn. al iubirii. deoarece doresc să mă angajez pentru perioada vacanţei de vară la Compania de Asigurări „Viitorul”. deoarece “o raclă îţi pare-odaia toată”.2./ca ciorile ce. a II a singular – “te”. prin rostirea fără pauză a substantivului “lanţurile” şi a pronumelui personal “i”. În ultimă instanţă. nu-ţi poţi fixa şi conştientiza limitele. Dacă afacerea este preluată de la părinţi. cuplul s-a desăvârşit erotic şi se visează deja împreună “sub umbrarul (iederei) de vecie”. ilustrate prin pronumele “ne”. şi-o raclă îţi pare-odaia toată.10. În societatea contemporană. sugerând împlinirea extatică a iubirii în sufletul eului liric. pus la numărul plural. se cufundă în inima lui: “Ochii tăi se deschid în mine”. la pers I plural în ultima strofă: În incipitul poeziei. unde predomină culoarea neagră sugerând starea depresivă în care este cufundat eul liric. Ultimele două strofe ale poeziei: În penultima strofă. deoarece nu poţi fi cu adevărat fericit decât dacă tu eşti în stare “să devii bogat.8. provocând emoţii puternice cititorului. asemănând sufletul iubitei cu cu nuferii şi luna: “ca nuferii în iezere line. În al doilea rând. “nostru”. Figuri de stil: * “foc sărac” – epitetul compune imaginea vizuală a focului din vatră./ ca luna pe fundul fântânii”.6. când munceşti pentru banii proprii. Concluzia este. stelele şoptesc. ca urmare a inventivităţii. “ciori ca de funingeni aştept-un hoit trântit”. Câmpul semantic al iernii: “crivăţ”.* “urlă crivăţ” . “tăi”. numai că aceştia aduc mulţumire doar dacă sunt munciţi de noi. “iarnă”. Repetarea comparaţiei în a doua strofă: Poetul Ion Vinea foloseşte această repetiţie de comparaţii pentru a accentua comuniunea erotică dintre cele două inimi. “Inima mea te cheamă”.”7. Sibiu Varianta 59 1.10.pronume la pers. motivul iernii. Ultima strofă amplifică starea de tristeţe şi suferinţă a eului liric. când natura doarme. de parcă este sfârşitul lumii. Sinonime : orologiu = ceas. *Am cumpărat un tablou cu natură moartă.pronume la persoana I singular – “mea”.4. “ne”.“natură” *Primăvara natura se trezeşte la viaţă. altfel îi iubeşti. iar ochii ei. i-a sărit inima din piept. eul liric foloseşte imaginea auditivă. 9. Subiectul II Scrisoare de intenţie: Stimate Domnule Director. ca oglindă a sufletului. Pentru a putea trăi liniştiţi. “ca-ntr-un sfârşit de veac”5. negre. “negre”. La Premiile “Oscar” au fost prezente toate stelele cinematografiei americane. cromatice (ciorile ce. absolventă a Liceului Teoretic „Octavian Goga” din localitate.pronume la pers I plural. “Ochii tăi se deschid în mine” (se spune că ochii sunt oglinda sufletului). pentru că totul îţi vine de la sine şi bogăţia nu-ţi poate aduce bucurii reale ori satisfacţii profunde. Tema naturii. dacă ai fi bogat de mic copil. în chibzuieşti. atunci când vezi înflorind câştigurile. epitete “negre”) care compun un peisaj unic prin îmbinarea imaginilor vizuale (“în vatră-i foc sărac”. Strofa este o cvinarie (strofă de cinci versuri). eforturilor şi propriei seriozităţi. “ninge-ntr-însul necontenit de-un veac”) cu cele auditive (“urlă crivăţ”). dacă ar fi să întrebi fiecare om ce îşi (mai) doreşte în viaţă. Forţa iubirii reuneşte într-o armonie desăvârşită emoţia spirituală a doinelor cu elementele telurice (nuferii. cratima are rolul fonetic de a păstra măsura versurilor de la 11 la 10 silabe.

întrucât ilustrează un aspect al vieţii reale: şcoala moldovenească de la jumătatea secolului al 19 lea (1952).de o boală necruţătoare. după care copilul “am adormit mort”. Autoironia specifică lui Creangă despre firea sa neastâmpărată se manifestă şi aici printr-un proverb popular. impresii. belea = necaz. se remarcă registrul popular -”bun de hârjoană”. plină de umor. autorul este Ion Creangă. Autorul-narator şi protagonistul totodată. supărat că stareţul Nionil îi reţinuse salariul pe nedrept. 10. precum şi materiile predate. Expresii/ locuţiuni: “am tras o raită”. profesorii erau de cele mai multe ori slujitori ai Bisericii. forma populară a inversiunilor verbale (”cumpăra-ni”. În continuare. Galaţi Varianta 61 1. 26. liniştesc 4. “blând cum era”. “pe la toacă”. aplicând regula de trei simple. Relaţia naratoruluipersonaj cu cititorul este apropiată. a distruge. care erau la bunul plac al profesorilor.6. aspru. “după câtă minte avea”-. Ştefan a Petrei. “fost-a” . de spunere către cititor. personajele prezente în text sunt: Nică. eliberat de liceul susmenţionat. “Lucrul rău nu piere cu una cu două”. zâmbitor şi amabil cu clienţii dar.“slăvit de leneş”. Alin Stoian Giurgiu.. 10.9. artistic. îl fricţionează cu oţet de leuştean. prezintă cu discontinuitate anumite momente din viaţa sa.auxiliarul a avea este. Aceste trăsături îl pun în antiteză cu ceilalţi copii veniţi la şcoală din dorinţa sinceră de învăţa. Mărci ale oralităţii: . sunt absolvent al Liceului Economic din Galaţi. în speranţa unui răspuns favorabil. părintele Duhu. unde fusese trimis de părinţi tocmai ca să-l ferească de maladie. A reuşit în afaceri pentru că a făcut toate lucrurile cu cap. cu două”. “amânar”.precizarea timpului real... întrucât povestirea la persoana I şi oralitatea stilului dau impresia de confesiune. “hoştinele”7. trăsături care susţin arta naraţiunii specifică lui Ion Creangă. În acest text. cozonacii sunt pufoşi.veridicitatea faptelor: izbucnirea holerei. Varianta 62 1. înconjurat de o mulţime de lume. în care autorul descrie fapte din propria viaţă.prezenţa interjecţiilor: “iată”. de s-a dus în Humuleşti”. din opera literară “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă: În 1852. în care îşi evidenţiază defectele şi comoditatea la învăţătură: „bun de hârjoană şi slăvit de leneş. “ia”. combinaţii neaşteptate de cuvinte . transformă situaţia personală într-o problemă de matematică. tulbură # limpezesc. geografia. Printre elevii participanţi la deschidere. Nică. prin forma inversată a verbelor: “cumpăra-ni” . “m-a lăsat în voia mea”. Amintirile sunt o specie literară epică în proză.Mă numesc Alin Stoian. “pe la august […] de la 48″ şi a localităţilor: “Humuleşti”. Protagonistului-narator nu-i ardea de şcoală. Vă adresez rugămintea de a mă angaja în postul vacant de vânzător pentru perioada vacanţei de vară. s-a trezit “sănătos. Anexez un curriculum vitae şi. pus în situaţii şi împrejurări verosimile: vizita domnitorului şi atitudinea oamenilor. V-aş rămâne recunoscător dacă mi-aţi fixa o zi în această săptămână pentru un interviu sau pentru o discuţie în care v-aş putea convinge despre calităţile mele. gramatica. amărăsc # înveselesc. vă transmit întreaga mea consideraţie. studiul mai mult sau mai puţin aprofundat al disciplinelor ştiinţifice ca aritmetica. precedat de formula tipică “vorba ceea”: “Lucrul rău nu piere cu una. “cofă”). Adus acasă. “stâna în dumbrava Agapia”. în detrimentul disciplinelor laice: aritmetica. Alt sens al cuvintelor “a petrece”.cuvinte şi expresii populare: “frecătură”. deoarece sunt îndemânatic. Comentariu citat: Naratorul-personaj se îmbolnăveşte de holeră la stâna de la Agapia. “a frământa”: *Vom petrece minunat în această excursie. Părintele Duhu. impresionat de cuvintele domnitorului.regionalisme: „isonari”. cu oamenii lui “gospodari tot unul şi unul”. cu accent pe învăţăturile religioase. „puricale”. leneş fără păreche””. Trăsături ale domnitorului Ghica-Vodă exprimate în mod direct de către narator: „frumos la chip”. Ambele structuri ilustrează registrul popular şi oralitatea textului. autobiografice. specialitatea “lucrător în comerţ”. era prezent.regionalisme: “mere turture”. are loc la Târgul-Neamţului inaugurarea Şcolii Domneşti la care participă domnitorul Moldovei. Realismul este ilustrat prin: . Stilistic. pentru că era prea leneş şi delăsător.formule specifice oralităţii: “vorba ceea”. Examenele şi testările se dădeau înaintea unui stareţ ale cărui principale îndemnuri erau acelea de a neglija materiile laice care „amărăsc inima şi tulbură sufletul” şi de a se dedica studiului „ceaslovului şi psaltirii”. la restaurantul Mc Donald’s. întâmplări trăite.8. Opera “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă are ca temă evocarea vieţii satului românesc din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi anume a satului Humuleşti. care susţin umorul şi oralitatea stilului. 9. lecţiile din clasă etc. În structurile: “cumpăra-ni” şi “fost-a” cratima indică inversiuni şi marchează pronunţarea fără pauză a cuvintelor pe care le leagă. “leneş fără pereche”. mai ales. gramatica. am o mare putere de muncă. geografie. 2. „iţari”. părintele Duhu şi stareţul Nionil.registrul popular al limbajului: cuvinte şi expresii populare („era faţă” „de-a rândul”. Sensul expresiilor: “era faţă” = era de faţă. se găsea şi naratorul-personaj. este îngăduitor cu băiatul care abia scăpase cu viaţă din ghearele holerei şi-l lasă pentru o vreme în voia lui. Mărci ale oralităţii:. numiţi popular “doftorii satului”. metaforă pentru starea gravă în care se afla. ci sunt selectate fapte ce devin momente de referinţă în . în Târgul-Neamţului. rând pe rând5. Menţionez că am înclinaţii certe pentru acest fel de ocupaţie. aparţinând literaturii memorialistice. prin leacuri tradiţionale. postpus verbului. Polisemia cuvântului cap: Capul mafiei locale a fost prins de poliţie azi dimineaţă. influenţat foarte mult de Biserică. A lucrat atât de mult la matematică încât îl doare capul. exerciţii de matematică. sentiment la fel de puternic ca şi spaima cumplită pe care o trăsese atunci când acesta se îmbolnăvise. pe care îl conduceţi. materiile studiate erau predominant religioase. Întâmplările şi evenimentele nu sunt relatate într-o ordine cronologică. dativul etic (”cât mi ţi-i melianul”). se petrec lucruri ciudate. care explică cine era Vasile Bordeianu: “Abia spre ziuă s-a îndurat Vasile Bordeianu. Rememorarea întâmplării îl determină pe naratorul-personaj să se roage pentru odihna lui moş Ţandură şi a tovarăşului său.7. Aş vrea să adaug că sunt pasionat de acest gen de activitate. lucru despre care mi-am dat seama atunci când lucrat în vara precedentă. care-l vindecaseră. fără a urmări cuprinderea întregii vieţi. Fragmentul este o autocaracterizare a naratorului. leneş # harnic. “îmi ardea sufletul în mine”4. Exerciţiile şi exemplele date elevilor erau preluate din viaţa cotidiană. este descris sistemul de învăţământ de la acea perioadă. Sinonime: a secera = a ucide. „helgea”. “cofăiel”. *De la o vreme. 3. “după câtă minte avea”. Autocaracterizare6. Ghica-Vodă şi Nică Oşlobanu. sistemul de învăţământ de atunci. În relatarea amintirilor. sever. *Dacă se frământă bine aluatul. năpastă. cu subiectivitate. Ca podăriţă. stare fiziologică bună. vracii. tatăl lui Nică. Şcoala de odinioară apare ca o anexă a Bisericii. mediu social în care Nică evoluează de la copilărie la adolescenţă. Conţinutul lecţiilor era la aprecierea subiectivă a dascălului şi. Antonime: blând # fioros.exclamaţii: „Dumnezeu săl ierte!”. fiind relatate întâmplările unui tânăr elev. Ghica-Vodă. iar clădirea şcolii se afla pe lângă un aşezământ bisericesc. Orbită de dorinţa de a-şi vedea fiul popă. unde vânzarea era bună. naratorul este şi personajul principal. nenorocire5. Menţionez că am luat cunoştinţă despre existenţa postului de vânzător din anunţul pe care dumneavoastră l-aţi publicat în ziarul “Adevărul” şi vă informez că am atestat în această profesie. expunerea se face la persoana I. doar-doar acesta va învăţa carte. atât ca urmare a predispoziţiei sale cât şi ca rezultat al educaţiei greşite primite de la mama sa. cu dascălii lui. *Toată săptămâna m-am frământat din cauza examenului. “fost-a”). definind astfel arta naraţiunii lui Ion Creangă.formule specifice oralităţii: „zicea el”. “podul Cărăgiţei”. strungarul nostru. “de-a rândul” = pe rând. A doua zi. Textul aparţine realismului. “a dat holera peste mine”. în funcţie de acesta. „droaga”. Virgulele izolează atributul apoziţional de restul propoziţiei. exprimată printr-o comparaţie. . examene. Atitudinea tatălui exprimă bucuria imensă că băiatul era acum sănătos tun.06. la Humuleşti.3. Subiectul II Rezumatul textului citat la Subiectul I. “crida”. expresie populară care numeşte dimineaţa. care “a secerat” o mulţime de oameni 8.. “n-am închis ochii”. deoarece pe acolo trecea toată lumea. îl împachetează în fierturi de plante. ca toţi sănătoşii”. mama îl răsfaţă pe băiat.2007 Domnului Director al restaurantului “Mc Donald’s. Mara are avantajul de a-şi aşeza coşurile cu marfă la capul podului. de asemenea.pronumele este postpus verbului. de aceea perspectiva narativă defineşte naraţiunea la persoana I. care ţine un discurs emoţionant şi pilduitor. frumos îmbrăcaţi şi aranjaţi.

urmat de punctele de suspensie. epitetul “dimineaţa caldă” accentuează ideea că astrul nu străluceşte cu mare putere. 9. reies chibzuinţa dar şi dorinţa de a petrece. Naratorul omniscient apreciază că statutul social al călătorului este acela de negustor şi. Semnul exclamării. agale. a “copilăriei copilului universal” (G. Sensurile conotative ale cuvintelor “aer” şi “soare”: *Când a venit de la Paris avea un aer occidental. să soliciţi sprijinul unui membru al Uniunii Scriitorilor pentru a-ţi confirma talentul poetic. Expresii/locuţiuni din textul dat: “să-şi ducă viaţa “. este un tânăr care moşteneşte o avere însemnată după moartea tatălui său.”:. Semnele de punctuaţie în enunţul “. Fragmentul dat rememorează o întâmplare miraculoasă din viaţa copilului în vârstă de 9 ani (anul de naştere al scriitorului este 1939). atitudinea şi relaţiile cu alte personaje. înainte de nămiez”. cu firea ta visătoare. bogăţie sinonimică. Mă uimeşti din ce în ce mai mult. Subiectul al II-lea Scrisoare cu început dat. Abu-Hassan fusese fericit când avusese prieteni alături de el. La vale. Singurul defect. decât îl încântase mai înainte semnele lor de dragoste. Sinonime: domol = încet. Volumul cuprinde şi poezii scrise în liceu? Mi-aduc aminte că unele mi-au plăcut şi mie foarte mult. cu un fel de durere la apropietura sprâncenelor”. a pieri = a dispărea. Prietenos şi generos. Nu pot să cred că ai reuşit să-ţi publici poeziile şi că ţi-ai împlinit atât de repede visul. l-au părăsit şi prietenii. Mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului:*treizeci – compunere (trei+zeci)*Abu–Hassan –compunere prin alăturarea cu cratimă *costisitoare – derivare cu sufixe*nemăsurat . Sensul expresiilor “nu a luat seama” = nu a sesizat. Când a rămas fără bani. Ceru-i fără pată cât de slabă în tot largu-i de jur împrejur. intitulată atât de sugestiv “Suflet de poet”. este adevărat că la Litere. însă sentimentul de mâhnire de acum este foarte puternic.6. Caracterizarea personajului: Abu-Hassan.conturarea eroului. Comentarea fragmentului:“E a doua zi de Sfântul Gheorghe. a răsărit = a apărut. întrucât fusese ţinut “sub străşnicie” de tatăl său. este utilizat pentru a evidenţia uimirea personajului. 10. “da piept în piept”5. conturează un tânăr cu părul roşcat. Într-o dimineaţă de primăvară. Instanţa narativă: Perspectiva narativă este auctorială. intitulată “Suflet de poet” Bucureşti. Ştiu că tipărirea unei cărţi este costisitoare şi nu te credeam în stare. Din text reies. fără urmă de nori. “să se pună pe petreceri”.cu prezentarea personajelor “un călăreţ” . Aş fi curios să văd şi coperta şi mai ales numele tău pe ea. Întotdeauna dezamăgirile marchează oamenii mult mai profund decât cele pozitive.linia de dialog semnifică vorbirea directă (cuvintele mamei lui Abu-Hassan. “s-au făcut nevăzuţi”. Momentul subiectului: Textul a fost extras din expoziţiune. deşi abia în primul an de facultate. Valoarea expresivă a semnelor de punctuaţie din fragmentul “Mare minune!… Unde a putut pieri? A intrat în pământ?”. Pe drum întâlneşte un alt călăreţ şi se miră că nu-l observase mai devreme.2008 Dragă Adrian. trăsăturile caracteriale ale lui Abu-Hassan. el adună “o ceată de vârsta şi de teapa lui”. un “om plăcut la înfăţişare şi tovarăş glumeţ”. o parte care să-i asigure traiul şi cealaltă pe care s-o risipească pe distracţii. naraţiunea la persoana a treia.” După ce a rămas fără avere. până departe. nu a fost atent. Sinonime: neguţător = negustor. Opinia : Tovarăşul de drum al tânărului este un personaj bizar cu sugestii către diabolic.8. iar în păduriştea de mesteacăni de pe poala din bătaia soarelui. Din decizia de a-şi împărţi averea în două. Cei doi decid să străbată drumul împreună.“cu faţa vioaie”. O calitate generală/particulară a stilului: stilul este beletristic (artistic) şi se defineşte prin folosirea cuvintelor cu sens conotativ.punctul marchează finalul enunţului 3. vreme = timp 2. La un moment dat. sub umbrarul de la han.semnul întrebării indică sfârşitul propoziţiei interogative. tu ai întrecut orice aşteptări. “nu prind de veste” = nu a observat. prin imagini artistice. îi face aşa ca o ameţeală. Se pare că totuşi. 10. iar amintirile plăcute se uită mai uşor decât cele dezagreabile.şi vesel.7. Momentul subiectului din care textul a fost extras este expoziţiunea.Ce ai. “a doua zi de Sfântul Gheorghe”. adresată fostului coleg . Cerul este limpede. Tovarăşul său de drum începe să râdă grozav. Am aflat cu surprindere şi bucurie. procedeu care compune şi o imagine auditivă. deoarece vreau neapărat să am un exemplar cu autograf.5. decid să se oprească la conac pentru o gustare. organizează petreceri atât de costisitoare. deoarece a . fiule? a-ntrebat bătrâna. 6. sugerând faptul că.06. Ajunşi în Sălcuţa cotesc la stânga. focalizarea dindărăt. textul fiind un monolog interior. Peisajul este animat doar de ciripitul vesel al păsărilor umanizate prin personificarea “se-ntrec în feluri de glasuri”. topică şi punctuaţie şi se adresează mai ales imaginaţiei şi sensibilităţii cititorului. Varianta 64 1.L. prin polisemie. în zare adâncă. prin adresare directă fiului). mai ales că cei patru ani de liceu petrecuţi împreună au fost suficienţi pentru a ne cunoaşte bine unul pe celălalt. să faci rost de sponsori. Succesiunea construcţiilor exclamative şi interogative sugerează perspectiva auctorială omniscientă. imagine vizuală susţinută de epitetul “zare adâncă”. deoarece autorul începe cu fixarea locului şi a timpului -“din poeniţa vine domol”. Instanţa narativă este reprezentată de naratorul omniscient şi naraţiunea la persoana a treia. iar mâhnirea şi dezamăgire profundă reies indirect din atitudinea şi gândurile lui. Explicarea afirmaţiei: “Pe Abu-Hasan mai mult l-a mâhnit părăsirea din partea prietenilor. în ziua de 24 aprilie. prin care naratorul ştie ce simte şi ce gândeşte personajul. Modurile de expunere prezente în text sunt : naraţiunea şi dialogul. privind apariţia primei cărţi de poezie a acestuia. 29. timpul “soarele nu s-a ridicat nici de doua suliţe. Abu-Hassan este protagonistul eponim al operei. apoi dispare brusc. prin portretizare directă. un tânăr călăreţ vine din Poeniţa şi se îndreaptă către conacul de la Sălcuţa. 2. şi când se uită drept în ochii tânărului.derivare cu prefixul “ne” 4. care amplifică starea uluire a personajului. deoarece le-ar prinde bine puţină companie. că tocmai ţi-a apărut prima carte de poezie. El merge agale neavând motiv să se grăbească. iar naratorul omniscient şi obiectiv. în mod indirect. care îl zăreşte în depărtare. încât banii nu-i ajung decât un an. Consider că este o adevărată izbândă faptul că. deşi nu sunt un iubitor de poezie şi nici nu mă pricep. personajul eponim al creaţiei lui I. Te îmbrăţişez cu admiraţie.L.virgula delimitează vocativul substantivului “fiule” de restul propoziţiei. ai deja o notorietate de invidiat. păsările primăverii se-ngână şi care de care se-ntrec în feluri de glasuri. sclipeşte undoind aerul dimineţii calde. Felicitări! Să ştii că o să mă laud la toată lumea că am fost colegi. când a scăpat ca prin minune de holera necruţătoare. Te rog să nu uiţi să mă inviţi atunci când vei lansa cartea. ceată = grup. după tufişul movilei pe care era construită biserica. spre nedumerirea tânărului.Călinescu).”Fragmentul ilustrează descrierea unei păduri de mesteceni la începutul primăverii. zăresc acoperişul nou al turnului şi tânărul se închină. Soarele încălzeşte uşor atmosfera. iar semnul întrebării este folosit pentru formularea interogaţiilor retorice.Caragiale. Abu-Hassan a rămas şi fără prieteni. din fapte. alene.Caragiale. Titlul reprezintă numele de natură orientală al personajului din text. vioaie = veselă. “boierul”. totul este liniştit şi senin. sprinten . “La conac” de I. Aceştia fugeau de el şi îl evitau deoarece acum nu mai putea să îi îndoape cu bunătăţi. 7. Ioana Popescu Varianta 63 1. care sugerează şi structura satanică a personajului. (bucurie) 4. 3. 9. în stil indirect liber. 8. (atitudine) *Un copil reprezintă soarele în viaţa unei mame. avuţie = avere. nu a băgat de seamă. s-a ivit. Subiectul al II-lea Rezumatul textului de la Subiectul I. este faptul “că e saşiu.

zdrenţuit. sunt o serie de obiective turistice interesante în zonă: Castelul Cantacuzino. întrucât aceştia nu erau în stare să despartă opera de viaţa omului.caracterizare directă de către narator: „era de o vigoare trupeascã extraordinarã”. Chiar îmi lipsesc discuţiile noastre despre marile personalităţi ale culturii române. fără a fi egoist sau vanitos. Florina Varianta 66 1.9. iertãtoare cu ceilalţi şi intransigentă cu sine m-a impresionat cel mai mult. *Vlad face Facultatea de Limbi străine pentru că vrea să lucreze în diplomaţie. întrucât nu poate face compromisuri. a jigni.”. Andreea Varianta 65 1. Particularităţi ale . sã ştii puţine. Subiectul al II lea Scrisoare despre portretul lui Mihai Eminescu realizat de Ioan Slavici: Pucioasa. astfel că am putut urca până la Cascadă. Staţiunea este liniştită. Sinonime: prefacere = evoluţie. a leza. din fragmentul dat reiese faptul cã Slavici îl cunoştea pe Eminescu foarte bine. sincer. pentru că vrea să intre în show-biz. unde peisajul este copleşitor. transformare. precum şi Casa memorială Cezar Petrescu. „ce-l atingeau pe el erau trebuinţele. însã. Eminescu nu a fost înţeles de contemporani. direct şi deschis în orice situaţie: „în gândul lui cea mai învederată dovadã de iubire şi de stimã era sã-i spui omului şi-n bine şi-n rãu. „sã-i pãtrundă firea”. Acesta îşi aminteşte cã Mihai Eminescu era o fire veselã. un geniu ignorat când era în viaţã şi adulat abia dupã ce s-a stins. se fundamentează pe o sinceră şi solidă prietenie. Poetul considerã ca fiind aspecte negative în lumea sa: „sã fii mărginit.3. Ioan Slavici şi Mihai Eminescu. Petrec. a fi mãrginit = a fi limitat. Imaginea este mirifică. ci numai tovarăşi de chefuri. a cetit-o şi s-a întors. a atinge = a afecta.*„grădinã de frumuseţe” – metaforã. Eminescu este conştient de genialitatea cu care a fost înzestrat şi considera că nu avea voie sã greşeascã. Mihai Eminescu. suferinţele. şi să-mi scrii imediat impresiile tale. Mihai Eminescu sugereazã ideea cã pentru el nimic nu era mai important decât amorul propriu. schimbare.10. *Pentru examen. *La Şcoala de Artă Populară face muzică. evlavioasă2. În enunţul “Iar Huţu a primit scrisoarea. Mă aflu în oraşul Buşteni. aduc urmãtoarele argumente: Ĩn primul rând. “episcop”.5. Era „senin şi vecinic voios” indiferent de situaţie. am făcut abia cinci variante la română şi mai am de făcut nouăzeci. Abia aştept sã-ţi aflu părerile… Cu drag. Polisemia cuvântului “a face”: *Şi-a făcut o vilă la Snagov. Figurile de stil din cele douã structuri lexicale: „munte de om” şi „grădinã de frumuseţe”:* „munte de om” – hiperbolă. el având o construcţie spiritualã cu totul aparte şi fiind preocupat mai mult de soarta celorlalţi decât de a sa. lipsit de adãpost şi rãbdând la ger”. De asemenea. Îţi scriu tocmai pentru că am gãsit de curând o carte în care Ioan Slavici îi face un portret prietenului său. sã nu vezi cu ochii tãi. zdrenţuit.6. Subiectul al II-lea Scrisoare Buşteni. cuvioasă = credincioasă. Conjuncţia adversativă „însã” are rolul de a sublinia generozitatea şi nobleţea sufletească faţă de alţi oameni. Ĩn susţinerea acestei afirmaţii. Slavici îl admiră pe Eminescu pentru „vigoare trupeascã extraordinarã”. el era acelaşi om senin şi vecinic voios”. Modul de expunere utilizat în fragmentul dat este naraţiunea. Eu cred cã Slavici a reuşit sã realizeze un portret destul de realist. Linia de pauză în enunţul „Nenorocirea cea mare a vieţii e – zicea el – sã fii mărginit. lipsit de adãpost şi rãbdând la ger. A trecut mult timp de când nu am mai luat legătura cu tine şi. întrucât era mereu flãmând. considerându-l o „grădinã de frumuseţe”. Firea lui miloasã. deşi a avut o viaţã tristã. „nu era în stare sã mintã”. îi ştia firea excesivă şi viaţa mizerã pe care a dus-o: „flãmând. ambiţie. sã ştii puţine.6. Ĩn al doilea rând. punând în evidenţã trãsãturi importante ale lui Eminescu: genialitatea. sã nu vezi cu ochii tãi. firea sincerã a acestuia. Câmpul semantic al “teologiei”: “cuvioasă”. sã umbli orbecãind prin o lume pentru tine pustie”. şi era sincer. Şi vremea ţine cu noi. îmi pare rãu. lipsit de adãpost. sã înţelegi rãu. cu adevărat. precum şi deosebirile flagrante dintre el şi ceilalţi oameni. Afirmaţia sugereazã autocritica asprã pe care Eminescu o dovedea faţã de sine. era plin de compasiune. „zice el”. arhivar = funcţionar. în opoziţie cu nepăsarea faţă de propriile suferinţe şi dureri. adevãrul verde-n faţã”. Aerul curat de aici îmi dă o poftă nemaipomenită de viaţă şi abia aştept să fac ascensiuni şi să urc la Babele cu telefericul .4. Casa de Cultură din Buşteni. el putând înţelege defectele şi greşelile altora. durerile …altora”. dar nu ai cum să te plictiseşti. turiştii.. dar. fiind cel mai aspru critic al sãu 8. “consistorial”5. În opinia lui Slavici. Rolul stilistic al conjuncţiei „însã” din enunţul: „El însã era lipsit cu desãvârşire de ceea ce în viaţa de toate zilele se numeşte egoism…. Modul în care descrie existenţa precară a lui Eminescu este şocantă. iubea adevărul. zdrenţuit. “clerical”. pe care. “episcopie”.conştientizat că relaţiile cu tinerii se bazaseră doar pe interese materiale şi că un an întreg nu avusese niciun prieten. *Are talentul de a face bani din orice. Mihai Eminescu „era de o vigoare trupeascã extraordinarã”. Relaţia dintre cei doi scriitori. Îţi recomand sã citeşti şi tu cartea lui Ioan Slavici. exemplar = volum. vanitate = orgoliu. sã înţelegi rãu. accentuând tendinţa acestuia spre excese şi autocriticã necruţătoare. el nu şi le-ar permite. dăruirea de sine. încât ai impresia că tot ceea ce vezi nu este real: munţii Bucegi apar ca o cetate străjuind oraşul. Tu ce mai faci ? Cum ai terminat anul şcolar? Închei această scrisoare.zicea el . el era „acelaşi om senin şi vecinic voios”. o vacanţă reuşită. virgula are rolul de a coordona prin juxtapunere propoziţiile de acelaşi fel. 2. Comentarea afirmaţiei lui Eminescu: „Ceea ce li se poate ierta altora nu pot sã-mi permit eu”. 3. „Eminescu – Omul”. nu era egoist „era lipsit cu desãvârşire de ceea ce în viaţa de toate zilele se numeşte egoism”. 29 iunie 2007 Dragã Vlad. 29 iunie 2008 Dragă Radu. apoi s-a dus să sărute mâna episcopului…”.sã fii mărginit. în ciuda acestor lipsuri.” este folositã pentru delimitarea unei incidente. prezente în textul dat:. încã de la începutul fragmentului.indirectã. Am să îţi aduc multe fotografii făcute cu panorama munţilor care parcă îţi zâmbesc călduros. în speranţa că am reuşit să te atrag într-un univers al liniştii şi al măreţiei pe care numai natura îl poate crea. Peisajul este magnific. prin mentalitate/cuvintele personajului: “Nenorocirea cea mare a vieţii e . Douã modalitãţi de caracterizare. Sunt împreună cu un grup de colegi şi ne distrăm de minune.4. sã judeci strâmb. Trãsãturi ale lui Eminescu – omul. Te îmbrăţişez cu drag. unde îmi petrec două săptămâni din vacanţă. „flãmând. sã umbli orbecãind prin o lume pentru tine pustie” şi „sã fii nevoit a căuta afarã din tine compensaţiuni pentru munca grea a vieţuirii.”7. sã judeci strâmb. Sinonime: vigoare = forţă. vitalitate.

Tocmai se duceau la primărie.“cârlionţi zburdalnici” . O calitate particulară a stilului este oralitatea reprezentată de numeroase locuţiuni. vorbele bărbatului. Subiectul al II lea Întocmirea unei scrisori cu început dat: Predeal. năruire = prăbuşire.oralitatea este definită prin cuvinte şi expresii populare: “şerpar”. nu te supăra aşa de repede. liceul nostru este cel mai cunoscut din Ploieşti. Huţu are şi simţul umorului “nimeni nu râdea mai din toată inima decât dânsul”. Prima dată când se întâlnise cu soţul său. Varianta 68 1. Anişoara. ce compun imaginea vizuală a casei. trăsături indirecte reieşite din atitudinea podarului („De-acu ţi se rupe moşia în două! urmă bătrânul cu râsu-i răutăcios”). Am trecut pe lângă râul în care ai căzut în excursia trecută. bogăţie sinonimică. Portretul eroinei este realizat în mod subiectiv. sub forţa învolburată a râului. Rolul stilistic al acestora sugerează nesiguranţa naratorului şi rememorarea unor acţiuni ce-i provoacă sentimente de nostalgie. “ş-o poruncit”. că ajunsese să cunoască lumea. Părea o fire veselă. Andrei Varianta 67 1.10. Sinonime: stranie = ciudată. În cele din urmă. “îşi caută de treabă”.3. “priveam”. dărâmare2. povesteşte la persoana I despre iubita sa. se clătinau. moş Pahomie îşi exprimă convingerea că forţele naturii nu pot fi controlate de oameni.8. să stea o vreme la Viena şi să ajungă funcţionar la episcopie. “Cum se poate!”. omniprezent şi obiectiv. aceştia fiind neputincioşi în faţa apelor dezlănţuite ale Siretului. a-şi da ochii peste cap. O calitate generală/particulară a stilului: stilul este beletristic (artistic) şi se defineşte prin folosirea cuvintelor cu sens conotativ. mai aveai simţul umorului. pentru că eu mă bucur să am un amic cum eşti tu. da! Sigur că m-am gândit la tine când am trecut prin localitatea natală. Podarul este ironic şi batjocoritor cu Iordache Nastratin. se cumpăneau = se legănau. Oralitatea stilului se defineşte prin registrele stilistice care se manifestă în acest fragment. cititorul receptând realismul faptelor şi sentimentelor7. prin evidenţierea trăsăturilor fizice.verbe “dicendi”. Ce să-ţi fac dacă tu eşti tocilarul clasei? Hai. “mă simţeam”. prin propriile vorbe. Subiectul al II lea Rezumatul textului reprodus la Subiectul I. totuşi.2007 Salut amice. podul se prăbuşeşte. Parcă te aud spunând: “ Eşti iar la munte norocosule!” Ei. care ştie că puterile devastatoare ale naturii nu pot fi stăvilite de oameni: „Nu-i cum vrem noi. Verbele la imperfect. ci cum vrea el. “să fi umblat prin ţări străine”. ascultător şi recunoscător faţă de dascălul său. de lemne. sugerează stările nostalgice ale naratorului. Ai fost tare caraghios atunci şi. care relatează faptele prin naraţiunea la persoana a treia. Etape ale desprinderii podului: “Odgonul slăbea”.“într-o căsuţă albă. domol. şi a celor morale. el observă imediat slăbiciunea stâlpului de care era legat capătul odgonului şi-i anunţă pe ceilalţi că nu se poate face nimic. intercalări. “micuţă şi albă”. Nu am putut să mă abţin şi am râs cu lacrimi. plăpândă = delicată. naratorul. Anişoara este caracterizată direct de narator. este chemat de oamenii strânşi pe malul Siretului pentru a repara un pod aproape distrus de apele umflate ale râului Siret. Tare m-aş bucura să-ţi văd faţa când citeşti rândurile acestei scrisori. chiar dacă luaseşi o căzătură groaznică. să-ţi povestesc în amănunt tot ce am făcut în excursie. prietenos. aprig. a face ochi dulci cuiva. Figuri de stil din penultimul alineat:. Ştii că tu eşti mândria clasei şi a şcolii noastre! Datorită ţie. aşa cum îl ai tu. Le-am spus că o să-i vizitezi cât de curând. 29. ascultând cu ochii mari. Vorbire directă: “― E bine!”8. sub privirile neputincioase ale oamenilor care sunt convinşi acum că s-a sfârşit. adresându-se imaginaţiei şi sensibilităţii acestuia. În aceeaşi modalitate de expresie a oralităţii se înscrie topica şi punctuaţia textului beletristic. liniştit. Sinonime: năvalnic = furtunos. pentru că am dat nas în nas cu bunicii tăi. 10. Moş Pahomie. expresii populare şi regionalisme. Moşierul îl trimisese pe Nastratin cu oameni ca să ajute la salvarea podului. Autorul este Liviu Rebreanu. Ce să-ţi mai spun. 2.” 9. de scânduri”6. Sensul afirmaţiei: “Nu-i cum vrem noi. “stâlpul de dincolo se pleca încet-încet”. spunându-i că Siretul nu face cum vor oamenii. 7. Figuri de stil:. specifice stilului indirect: “a râs”. privind calm la prăbuşirea podului şi fiind conştient că niciun om nu poate opune rezistenţă naturii: „Iaca. topică şi punctuaţie şi se adresează mai ales imaginaţiei şi sensibilităţii cititorului. El este caracterizat direct de către narator ca un bătrân înţelept. “gingaşă şi blândă”. în relaţie directă cu firea locatarilor. “căutau”. deoarece surâsul era “adumbrit de o melancolie stranie”.06. să umble prin ţări străine.epitet personificator ce sugerează farmecul tineresc al fetei 6. iar dărâmăturile au pornit-o vijelios spre Galaţi. realizate prin interjecţia “Iaca”. Nu mai are nimeni simţul umorului. de Mihail Sadoveanu: Podarul. Atitudinea dascălului sugerează faptul că şi dintr-o şcoală de ţară se poate ridica un învăţat. miraţi. decât baftă la învăţat şi ne vedem luni la şcoală. De asemenea. o personalitate demnă de respect. Dascălul Clăiţă se mândrea cu Huţu. pe care nu-l înduioşează disperarea inutilă a tânărului.5. Expresiile populare “căzu pe gânduri”. din “Venea o moară pe Siret”. fragilă. prin polisemie. 8. a da ochii cu cineva. precum şi limbajul moldovenesc şi ţărănesc al personajelor dau textului expresia de spunere. regionalismele numeroase. exprimă o acţiune începută în trecut care nu s-a finalizat. oricum. de auditiv. Calităţi ale lui Huţu: este respectuos cu oficialităţile bisericeşti. a pizmui = a invidia4. drept un om cu frică de Dumnezeu. cel care a scris opera “Cântecul lebedei”. “cearcă”. Dar. care să facă cinste tuturor sătenilor.stilului:. îi cum vrea el. domol = calm.9. zglobiu = vesel. pentru că îţi ducem dorul. care-i fusese elev în Cocorăşti. trăieşte în aceste locuri de o viaţă şi le cunoaşte foarte bine. tu trebuie să te pregăteşti foarte bine pentru olimpiada de săptămâna viitoare. acolo-i slăbăciunea… zise el cu linişte”.” marchează o pauză mai lungă în vorbire prelungind starea afectivă provocată de forţa apei. Prin aceste vorbe. resemnarea “De-acu s-o sfârşit!” ori deprimarea neputinţei umane: “Mare huiet. care-şi poate stăpâni reacţiile. Perspectiva narativă este definită prin naratorul omniscient. Uluirea şi nepriceperea îi dădeau o naivitatea feciorelnică. eu tot iţi simt lipsa. dar Moş Pahomie îl ironizează. Protagonistul fragmentului este caracterizat indirect. *O timidă rază de speranţă îi lumina ochii. sensibilă. veselă. doar unul este Mihai Florian!… Gata! Te laud prea mult şi nu e bine! Deja am vorbit cu doamna dirigintă şi ne-a promis că o să mai facem o excursie în care să poţi şi tu să vii cu noi. prin percepţia pasionată a naratorului-personaj. impetuos. “a zis”. Om al locului. ştii doar că am glumit. iar ochii albaştri îi lăcrimau gânditori. prin numeroasele intercalări . “ascultam”. ca efect stilistic. Caracterizarea lui moş Pahomie: Protagonistul fragmentului. Protagonistul-narator o descrie în mod direct ca fiind tăcută şi plăpândă. podarul Moş Pahomie. “buzele ei zâmbeau mereu”. Sensul conotativ al cuvântului “rază”: * Razele sufletului său îi încălzeau pe cei din preajma lui. “şăicile”. Chiar dacă mă simt foarte bine în excursie alături de ceilalţi colegi. şovăielile privind propriile sentimente3. Te salută amicul tău. purta o rochiţă albastră presărată cu . îi cum vrea el”. Câmpul lexical al apei: “pod” “mal” “râului” “bălţii” 5. Punctele de suspensie în fragmentul “Şi şerpele acesta de odgon iar îl legam de stâlp… Mare vuiet. “zicea”7. prin propoziţii exclamative care sugerează teama. cumplit lucru-i apa!”. dar transmitea o tristeţe bizară şi misterioasă. prin imagini artistice. “Odgonul scăpătă din partea cealaltă”: “Urmă o năruire pripită de grinzi. aşa cum îşi cunoaşte baba. Punctele de suspensie aflate la sfârşitul propoziţiilor marchează pauzele din firul narativ şi. modestă” .personificare: “Undele tulburi se frământau cu mânie”metaforă: “…săpau goluri care alergau rotitoare”4.enumeraţie de epitete cu nuanţă personificatoare. tulburau”. prin care se transmite cititorului o puternică emoţie. care este şi personaj. Expresii/locuţiuni cu substantivul “ochi”: ochi pentru ochi.

“fiinţă gingaşă” – epitet caracterizator. Avem de gând să pescuim. Registrele stilistice: cuvinte şi expresii populare -“adumbrit” “pripăşită” “pizmuiam”. frumoasă. “copil”. Din când în când. farmecul şi puritatea Anişoarei. Focul din vatră pâlpâie în jurul ceaunului. Aşa era lumea. Tipurile de narator: . prin naraţiunea la persoana a III-a. în fine. drăgăstos. escapadă = aventură 2. Eu şi colegii mei am hotărât ca după absolvirea examenului de bacalaureat să facem o excursie în Deltă. Fata. se naşte Puiu. Expresia din fraza: “Poate-mi furase şi mie inima”. bună şi cu avere.prin naraţiune.narator omniscient (vocea auctorială). moş Costin şi Ileana. avea atâta farmec.06. încât reuşise să cucerească inimile multora. tulburându-le sufletul până în profunzimi nebănuite.se îmbină armonios cu limbajul cult metaforic: “O priveam doar pe furiş. ataşamentul fiicei faţă de tatăl ei. îţi voi face totuşi o propunere. care-i dezvăluie sensibilitatea interioară: “Spune. tăticule… mai spune!” 9. care se confesează prin naraţiunea la persoana I. şi pizmuiam grozav razele care o mângâiau în dragă voie şi a căror mângâiere ea o sorbea ca o alintare de dragoste. voievod = domnitor. pe care o priveşte “galeş”. duios şi îi îndeplineşte dorinţa. sugerând rememorarea unor fapte petrecute cândva: “Eram pe-atunci ostaş tânăr şi slujeam în Italia…”. 9. neţărmurită. vreme= perioadă.caracterizare directă de către narator. şcoala s-a terminat de aproape două saptamâni. prin propriile vorbe. concretizat prin forma de imperfect a verbelor identificate în ultimele alineate. 10. cu privirile pribege…”. “lumina ruginie”. . pentru nimic în lume. pe care o descrie cu mult drag. în care se află apa pentru mămăligă. Expresii/ locuţiuni cu substantivul “lume”: a pleca în lume. frumoasă. 7. cârlionţat.Spune. că femeia iubită devenise pentru el o necunoscută. sugerând indirect tinereţea. a ieşi în lume. însă după alţi patru ani femeia moare. dintr-o dată.timpul povestit este trecutul. pe care o cunoscuse în tinereţe şi care era îndrăgită de multă lume. Închidea ochii la numeroasele escapade pe care Poly le-a continuat şi după căsătorie”. Consider că relaţia dintre cele două personaje. cu ochii închişi. a termina şi este folosită pentru a exprima ideea că Policarp a încetat să mai aibă o viaţă uşoară după moartea soţiei. a căpăta viaţă. Olga îi trece cu vederea soţului escapadele amoroase la care el nu renunţase nici după căsătorie. ar fi o adevărată aventură. Câmpul semantic al “familiei”: “frate”. Naratorul omniscient povesteşte la persoana a III-a despre viaţa .din faptele şi relaţia sa cu alt personaj. să facem un foc de tabără. 8. a fost o soţie ideală. recunoscând că îi furase şi lui inima. încât nu observase că sentimentele ar putea să nu fie reciproce. pe care el nu o poate înţelege. Cu prietenie. indulgentă. Mulţi plecaseră de tineri de acasă şi s-au întors după foarte mult timp. a veni pe lume. farmecul şi zâmbetul răpitor al fetei. “umbre” 4. ajungând să ocupe portofoliul ministerial. începe”. el se căsătorise cu o femeie frumoasă. După patru ani. întrucât şi el fusese unul dintre cei care au iubit-o. Caracteristici ale descrierii portretistice în conturarea personajului Policarp Faranga: descriere directă de către narator prin epitete caracterizatoare: “omul serios şi grav”. 8. pildă = învăţătură. Şi tu ai nevoie de relaxare şi de o schimbare de decor.floricele vinete-închise. te anunţ că nu vei găsi nicăieri un ţinut mai misterios decaât aici. devine responsabil pentru copil şi face carieră în politică şi ca jurist. învăluie= acoperă. Pierderea soţiei îl trezeşte brusc la realitate. După cum bine ştii. bătrânul începe să-i descrie o fetişcană. că iubirea pentru soţia sa îl orbise în aşa măsură. relevă faptul că “fetişcana” din tinereţea lui moş Costin. Naratorul se găseşte într-o criză a iubirii. Subiectul al II lea Rezumatul textului reprodus la Subiectul I. Câmpul semantic al cuvântului “amurg”: “înserare”. 29. Îşi urmărea ascendenţa până la Vlad Ţepeş. de zâmbetul ei. Fetei îi face mare plăcere să-şi asculte tatăl povestind întâmplări din tinereţe. tânăr= june. spre a avea o meserie”. Caracterizarea lui Policarp Faranga:. 6. semnificând sensibilitatea şi delicateţea sufletească: “. cu glas emoţionat. flăcău. “soţie”. Deşi trecuse vreme lungă de atunci. 2. bună. “o guriţă cât o cireaşă coaptă şi doi ochi albaştri cum e cerul când e mai limpede”. Titlul operei “Cântecul iubirii” este o metaforă care sugerează frumuseţea poveştii de iubire trăite în tinereţe şi evocate de către personajul moş Costin.caracterizare indirectă. infidelitatea şi comportarea fluşturatică faţă de soţie. să ne distrăm pe cinste.timpul povestirii este prezentul folosit în prima parte a textului: “…moş Costin şade pipernicit şi tăcut. Prin diminutivul “tăticule” este sugerată iubirea puternică. reiese direct mândria despre obârşia sa străveche boierească: “Cu nimica nu se mândrea mai mult bătrânul decât cu neamul său. indulgentă. fiind greu de recunoscut chiar şi de către cei din satul natal. şovăiala chinuitoare şi suferinţa declanşată de această descoperire dureroasă. Bătrânul are o imagine clară a tinerei. aşa cum sugerează naratorul omniscient: “Olga Dobrescu […] a fost o soţie ideală. pe viaţă. 9. întâmplări ce înainte păreau nesemnificative macină sufletul naratorului şi îl fac să se întrebe şi mai mult dacă iubirea lor este adevărată. parc-ar citi în carte vremile trecute. Sinonime: amurg= înserare. Figuri de stil prezente în enunţul: “Olga Dobrescu. înfricoşat parcă de frumuseţea ei. “vlăstar”4. El remarcă. se distinge. “poate”. iar pe nboi ne aşteaptă o bine meritatată vacnţă. ca ea. Tipuri de timp: . care sugerează tinereţea şi gingăşia fetei: “fetişcană ca un bobocel înrourat” . 10. sau n-am putut?”). Tudor.descriere a trăsăturilor fizice. indirect. . “cernită”. Expresia ”a pune cruce” înseamnă a sfârşi. cuvintele aparţinând altui personaj3.10.5.personaj-narator (moş Costin). să-i facă să se îndrăgostească de ea sau pur şi simplu să o îndrăgească. cu preţul vieţii. Adverbul dubitativ. Dragostea celor doi tineri fusese plină de pasiune şi entuziasm. este foarte apropiată şi firească între tată şi fiică. “hodorogită”. Indulgentă şi înţelegătoare. tăticule…mai spune!”. fiinţă gingaşă. Expresii/locuţiuni cu substantivul “viaţă”: a-şi vedea de viaţă. exemplu. deoarece a intrat în politică: “Tot atunci a pus cruce vieţii uşoare. iar Ileana răsuceşte firul de in. el îşi aminteşte clar de tânără. Moş Costin stă pe prichiciul cuptorului. a da viaţă. Detalii. cu avere” – enumeraţie de epitete caracterizatoare7. După ce gustase din toate plăcerile vieţii uşoare. Sinonime: nădejde = speranţă. timp. Ghilimelele folosite în sintagma “omul justiţiei” marchează un citat. trăsătură care-i adusese notorietate şi prestigiu6. Caracterizarea personajului Ileana: .” Subiectul al II-lea Tulcea. povestindu-i despre iubirea lui din trecut: “…apoi cu vocea lină. “neam”. 5. 3. pe viaţă şi pe moarte. prin imagine vizuală: “o barbă superbă […] cea mai frumoasă şi mai îngrijită barbă din România”. . punctele de suspensie (”Am iubit-o… […] Nu ştiu…”) amplifică starea de panică şi agitaţie interioară. Mi-ar placea să ne însoţeşti şi tu. bună. Avea un trandafir alb în piept şi altul în părul blond. După ce îşi priveşte fiica. Moş Costin îi spune fiicei sale că în acea vreme el era ostaş în Italia. Varianta 70 1. îşi roagă tatăl să-şi continue povestirea. Relaţia dintre Policarp Faranga şi Olga Dobrescu este construită de narator prin viziunea personajului masculin. din nuvela “Cântecul iubirii” de Liviu Rebreanu: Se lasă amurgul şi lumina pătrunde în casă tot mai puţin.“ soţie ideală. să calaaaaaaaaătorim cu vaporul. Punctele de suspensie folosite în mod repetat în text sunt pauze afective în fluxul narativ şi sugerează reflecţiile rememorării unor întâmplări din trecut. cu avere”:. a căror inimă a fost furată de frumuseţea. intrând în politică. Deşi te cunosc şi ştiu cât de greu părăseşti paradisul montan din Sinaia ta natală. că femeia iubită ascundea în inima ei o tristeţe bizară.”. fără pic de viaţă. mai pătrunde în casă câte o adiere rece. exclamaţiile şi interogaţiile retorice (”Şapte ani n-am observat tristeţea sufletului ei! N-am vrut. Deşi nu cred ca sunt omul cel mai potrivit să te determine să ne însoţeşti. Gândeşte-te serios la propunerea mea. Varianta 69 1.2008 Dragă Emil. pentru că pe atunci tinerii din oaste erau trimişi în ţări străine şi stăteau acolo zeci de ani. Şi lui moş Costin îi este tare dragă Ileana.

“zeci de apartamente. În mod indirect.. franceză. din opera “Contesa bolnavă” de Camil Petrescu: Naratorul-personaj. Sentimentele contradictorii ale naratorului faţă de Baroneasă: „nici nu cred că eram îndrăgostit de ea…”/ „Dar eram totdeauna cuprins de o cuminte fericire …” 7. ce simt şi ce intenţionează să facă ele: Olga “închidea ochii la numeroasele escapade pe care Poly le-a continuat şi după căsătorie”. mozaic şi lemn tare vopsit în alb”. promoţia 2002 * Cursurile de Jurnalism organizate de Asociaţia “Jurnalişti fără frontiere” * Cursurile organizate de ECDL România Abilităţi: . întâmplări şi evenimente. “vorbeam”. “case”. profilul Jurnalism. o unguroaică refugiată la Timişoara. având rol afectiv şi stimulativ pentru ritmul alert al acţiunii: “Pitarul Barbu Petrescu se pomeni că vine spre conac”. la plimbare şi la teatru. căci nu făceam decât să-i repet cele ce scriau gazetele)”. viscolul. El o vizitează frecvent pe Baroneasa R. organismul ei este foarte slăbit. care stimulează toate funcţiile vieţii vegetative. următoarele documente doveditoare: * Diploma de bacalaureat. în copie. Repetarea cuvântului “împreună” accentuează preocupările comune ale celor cinci-şase prieteni. urmând ca cititorul sau interlocutorul să descopere esenţa comunicării. strada Nicolae Milescu.5. finalizată de curând. de a indica cititorilor locurile pe unde personajele trebuie să treacă şi itinerarul pe care să-l urmeze pentru a ajunge la destinaţie: Sălătruc.Operator PC Experienţă: . *Atestatul de cunoaştere a limbilor străine: engleză. se întorsese în oraşul natal.48 Studii absolvite: * Colegiul Naţional “Mihai Viteazul. care era originară din „Temişoara”.6. considerând că trebuie să părăsească ţara. “eram”. nemaiavând pe nimeni. dacă nu patru.5. deşi subiectele discutate se rezumau doar la ceea ce scriau gazetele.. îmi vindeca oboseala prin bucuria de a privi ca o filtrare a sângelui obosit de munca otrăvită a tipografiei. Constanţa. fulgii4. 8.3. “cubistă” 4.2.. Naratorul este omniscient şi obiectiv. *Copilul este cuminte numai dacă i se promite o jucărie. la care am obţinut premii în toţi anii în care am luat parte.. prin confesiunea trăirilor naratorului. “apartament”. căci în spate erau grădini. de unde. prietenia cu frumoasa femeie era flatantă pentru narator. *Diplomele obţinute la concursul “Micii jurnalişti”. de unde reiese statutul de intelectual al personajuluinarator. Câmpul semantic al “arhitecturii”: “palat”. Rolul indicilor spaţiali este de a reflecta un spaţiu real. în ipostaza unui gazetar. “faţadă”. casă de raport armonioasă. Prin caracterizare directă. aglomerat.3.6. 9. De asemenea. împărţit în câteva zeci de apartamente. care formează un grup omogen.participarea la acţiuni de voluntariat ale Asociaţiei “Jurnalişti fără frontiere” . Particularităţi ale vorbirii directe /ale stilului direct:. O altă trăsătură a descrierii este tehnica detaliului utilizată cu măiestrie de Camil Petrescu: blocul avea faţada “pe trei străzi. *Din cauza efortului. căruia i se adresează prin sintagma “dacă vreţi”: “N-aş putea spune ce vorbeam cu Baroana […].adresarea directă prin vocativul substantivelor şi imperativul verbelor: „Boierule[. într-un oraş cu o arhitectură deosebită.] îi strigă omul de pe cal”. O trăsătură generală/particulară a stilului este fineţea. Subiectul al II-lea Redactează un curriculum vitae (CV) valorificând datele dintr-o cerere: CURRICULUM VITAE Obiectivul interviului: angajarea pentru postul de operator PC Numele şi prenumele: Manolescu Andrei Domiciliul: Râşnov. Câmpul semantic al cuvântului “zăpadă”: viforniţă. spaniolă . cât dura vizita.Cunoaştere a limbilor engleză. Subiectul al II-lea Redactează un curriculum vitae (CV) valorificând datele dintr-o cerere CURRICULUM VITAE Obiectivul interviului: angajarea pentru postul de corespondent de presă al ziarului “Bună Dimineaţa. Tomis!” din Constanţa Numele şi prenumele: Petrescu Mihai Domiciliul: Constanţa. “Pitarul îngălbeni”. fior 2. care se realizează prin întrebuinţarea acelor cuvinte ce exprimă în mod subtil ideea.prezenţa verbelor de declaraţie: “strigă”. la cafenea. mozaic şi lemn tare vopsit în alb”. “Bâscoveanu trecu în goană”. cafenea = bar. “petreceam”. “mă”. apelându-se la aluzie. jurnal. sensul.”. Numele şi funcţia personajelor implicate în dialog: Barbu Petrescu. troienind. 10.participarea la concursul “Micii jurnalişti”. “bloc”. se compune un succint portret fizic prin epitete: Baroneasa era o “brună ca o creolă” şi “cea mai frumoasă femeie din oraş”. cum puţine erau pe vremea aceea în Europa întreagă.prezenţa dialogului. Anca a slăbit 10 kilograme. îşi petrece timpul liber cu un cerc de prieteni. la o mătuşă. Prin folosirea registrului arhaic se compune atmosfera epocii istorice din preajma revoluţiei de la 1848. care îl fascinează pe narator cu frumuseţea şi cu franceza ei senzuală. toate bronz auriu. acela al conacului unde locuia pitarul Barbu Petrescu. 8. organizat la Palatul Copiilor din Constanţa. local.personajelor. reconfortându-l prin atenţia şi prin întrebările ei serioase Varianta 72 1. eliberat de ECDL România 25 iunie 2007. Constanţa Mihai Petrescu Varianta 71 1.” 10. Grebleşti. Subiectul al II-lea Rezumatul textului de la Subiectul I. nămeţii. 1998-2000 Anexez. ştie tot ceea ce gândesc. strada Nicolae Jiga. prin povestirea la persoana a III-a. se refugiase la Arad. franceză. Acţiunea se bazează pe fapte. Polisemia cuvântului “a slăbi”: *Datorită regimului. *Permisul European de Conducere a Computerului. toate bronz auriu. ninsoare. spaniolă. nr. (sau dacă aş spune ar părea neverosimil. Naratorul-personaj oferă câteva detalii biografice despre Baroneasa R. mergând împreună la masă. Turnu Roşu etc. Veştile despre fuga stolnicului Matei Lăcusteanu îl sperie pe pitar şi-l determină să plece cât mai repede „într-un ceas suntem gata şi noi”. dacă vreţi comic. descrierea arhitecturii oraşului este realizată prin imagini vizuale: partea cealaltă a bulevardului era “ocupată jumătate de un imens palat. “să repet” etc. mănăstirea Cotmeana. cu acelaşi tip de preferinţe. Conversaţiile cu Baroneasa aveau un farmec aparte şi-l relaxau după munca nocivă de la tipografie. emoţie = înduioşare. “Nu întârzia!”. În al doilea alineat. la care participă un număr mare de personaje. Caracteristicile naratorului subiectiv sunt evidenţiate prin folosirea verbelor şi pronumelor la persoana I. “întrebă”9. iar cele două ore. prin naraţiunea subiectivă şi prin implicarea acestuia în evenimente până la substituirea lui de către personaj: “mi-”. măreţia palatului fiind unică în Europa. Parantezele evidenţiază explicaţia suplimentară pe care naratorul simte nevoia să o ofere cititorului. fiind nedespărţiţi la masă.nivel avansat . Cuvintele “faianţă” şi “cuminte” să aibă alt sens decât în text: *Faianţa are culoarea cerului senin. numărul 48 . Sinonime: gazetă = ziar. îl revigorau în totalitate. “Cu nimic nu se mândrea mai mult bătrânul decât cu neamul său”. Erau aceste două ore ca o muzică diafană de lumină. Gheorghe Bâscoveanu. reies farmecul şi atracţia pe care eroina o exercită asupra bărbatului: “prietenia ei mă flata. la plimbare sau la teatrul de varietăţi . la cafenea. Textul narativ se defineşte prin naraţiune şi dialog ca moduri de expunere specifice genului epic. înţesat = împânzit. Utilizarea punctelor de suspensie în replica stolnicului Bâscoveanu marchează pauze în fluxul ideilor şi evidenţiază starea de agitaţie interioară atunci când îi explică pitarului motivul pentru care trebuia să se grăbească.pitar.stolnic7. Verbele la perfect simplu se folosesc pentru a sugera o acţiune sau stare de dată recentă.

7. la Computer Serv SA Braşov. snoabă şi rece. infatuată. spaniolă . Registrul cult al limbii. el critică relaţiile interumane şi prezintã realitatea contemporanã într-un mod obiectiv. Totuşi. căruia îi reproşează că se oboseşte prea mult ca să construiască încă o casă. promoţia 2002 * Cursurile organizate de ECDL România Abilităţi: . avarul. Fraza redã vorbirea directã. *Calificativul obţinut în urma celor doi ani de muncă la Computer Serv SA Braşov *Scrisoarea de recomandare. replica unui personaj. parcă mileniul trei a adus cu sine o diminuare a gradului de politeţe. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a pierde”: a pierde vremea. George Cãlinescu prezintã în “Scrinul negru” relaţia dintre om şi mediu. Am observat că majoritatea scaunelor din metrou sunt ocupate de tineri şi de bărbaţi. a cere mâna cuiva. semnată de domnul director al firmei Computer Serv SA Braşov 25 iunie 2007. trăsătura de caracter a Aglaei. cu privirea lipită de vitrina magazinului.Cunoaştere a limbilor engleză.Dar voi ce faceţi?”:.utilizarea detaliului în descrierea îmbrăcămintei personajului. nu pot decât să trag un semnal de alarmă pentru degradarea rasei umane. 10. fiecare veac şi-a pus amprenta asupra ideii de politeţe. *Stătea nemişcată. ca tip de personaj. îmbãtrânit . “îngrijorat”. deşi.. . “surtuc”. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul obiectiv şi omniscient şi prin naraţiunea la persoana a III-a 6. *Atestatul de cunoaştere a limbilor străine: engleză. în relaţie directă cu scăderea bunului-gust şi al bunului-simţ totodată. a pierde ocazia.Ed. că indecenţa este la loc de frunte şi uneori de laudă. până la brâu. salvat din naufragiul vieţii”. “o mică comodă Louis-Philippe”. “bãnci ordinare de lemn”. mână spartă.“fizionomia aspră a unui căpitan de vapor care comandă în timp de naufragiu”.alcătuirea complexă şi intelectualizată a frazelor7. deşi bolnav. intervenţia naratorului în replica unui personaj: “. deşi politeţea este un concept moral cunoscut tuturor. Textul este o descriere prin:. ca un adevărat căpitan în timp de naufragiu. el este adânc înrãdãcinat în personalitatea fiecãrui om. Calicia personajului este relevată indirect şi de efortul imprudent de a căuta şi cere cheile (”Che…. că. Varianta 74 1. oricât de mult ar încerca familia. a pierde concursul. a se lua de mânã cu cineva. Expresii/locuţiuni cu substantivul “mânã”: a pune mână de la mânã. franceză. Mai întâi.angajat. . relaţiile între oameni. care. Calităţi generale/ particulare ale stilului: Corectitudinea utilizării limbii literare şi cursivitatea ideilor (înşiruirea clară a ideilor/ aspectelor/ întâmplărilor) 8. se agită şi dă comenzi ca “să salveze” pentru sine averea lui Moş Costache de eventuali atentatori. *Permisul European de Conducere a Computerului. copilul părea din ce în ce mai uimit de multitudinea culorilor mişcătoare. che-i-le!”). găsindu-şi refugiul într-un fotoliu vechi “în fotoliul ei. mi s-a spus că ai fi botezat catolic de mama lui Filip al nostru”. în finalul căruia Moş Costache. el e în inimă” (Ion Heliade-Rădulescu. III) Afirmaţia lui Ion Heliade-Rădulescu despre politeţe se poate aplica oricãrei perioade istorice şi consider că îşi dovedeşte perfect valabilitatea. “nădragi”. a se pierde în faţa cuiva (a se emoţiona). prin naraţiunea la persoana a III-a8. aflat.5. Structuri/ sintagme obiecte de mobilier: “divan slujind şi de pat”. *Diplomele obţinute la Olimpiadele şcolare de informatică în toţi cei patru ani de liceu. şireturile rupte şi înlocuite cu bucăţi de sfoară. Îmbrăcămintea sărăcăcioasă. intrând în magazin. Trăsături ale Prinţesei Hangerliu: exigentã şi autoritară. se considerã superioarã celorlalţi oameni. “ladã mare de nuc sculptat”. “lamentabil” şi prin folosirea cuvintelor împrumutate din alte limbi “secrétaire”. “înconjurată”.3. “ţărănească”. Cele douã virgule marchează propoziţia incidentă.Operator PC Experienţă: . Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Politeţea este adunarea la un loc a gustului celui bun a fiecărui veac. a-şi pierde şirul (gândurilor). Cuvinte derivate: prefãcut . Să fie acesta “bunul-gust” al veacului nostru?! În concluzie. conceptul nu s-a schimbat foarte mult.nivel avansat . neîngrijită şi veche îi stârneşte Aglaei alte reproşuri aluzive la adresa Otiliei. fumuriu 2. fiecare este influenţat de mediul în care trăieşte. Braşov Andrei Manolescu Varianta 73 1.“ca şi când n-ar fi fost niciodată vreun conflict între ea şi ei” 9. “cămaşa de noapte”.C. prin două citate: . cred. Politeţea nu se poate învăţa.semnul întrebării marchează sensul interogativ al propoziţiei 3. care are rol caracterizator . “vechime”. 5. sunt îmbrâncit şi dat la o parte din uşa ce pare prea îngustă. pe sub mână. dintre individ şi societate. Naratorul este omniscient şi obiectiv (narator heterodiegetic). “lipit”: *În situaţia dată. în esenţă. Avariţia bătrânului este sugerată destul de transparent în tot textul. cere cu insistenţă şi efort cheile. De asemenea.Studii absolvite: * Colegiul Naţional „Ion Barbu”. el ţine.numeroasele imagini vizuale. Sens conotativ al cuvintelor “legat”. Limbajul cult:. indirect. “iminei”. a da o mână de ajutor. Aglae hotărăşte că bolnavul trebuie imediat dezbrăcat şi trece la fapte fără să mai aştepte consimţământul cuiva. spaniolă. Cuvinte derivate: “repezeală”. . Varianta 75 1. Interpretarea textului: “fizionomia aspră […] a unui căpitan de vapor care comandă în timp de naufragiu”. cu vechime de doi ani. *Ploaia curgea pe streşini cu un zgomot ciudat. 10. de familie. “Opere”. de civilizaţia anturajului. următoarele documente doveditoare: * Diploma de bacalaureat. În altă ordine de idei. ea-şi îndreaptă toată energia asupra fratelui său. Caracteristici ale prozei realiste: .naratorul obiectiv şi omniscient şi focalizarea zero (”dindărăt”) Subiectul al II-lea Rezumatul textului reprodus la Subiectul I. trăsătură ce reiese indirect din vestimentaţia lui veche şi neîngrijită: ciorapii rupţi de unghiile de la picioare. de respectarea anumitor reguli. Reprezentant al curentului literar realism. Moş Costache ilustrează.folosirea neologismelor: “domiciliu”. deşi suferise un accident cerebral şi trebuia să stea nemişcat. *Părul bălai îi curgea pe spate. începu prinţesa sever. franceză.Monseniore. a da mâna. din romanul “Enigma Otiliei” de George Călinescu: Accidentul cerebral al lui Moş Costache declanşează o adevărată strategie de ocupaţie a casei bolnavului de către Aglae care. a avea la mână pe cineva.linia de dialog introduce vorbirea directă. Comparaţia sugerează. dar. Iritată de prezenţa lui Felix şi a Otiliei. Anexez. “ începu prinţesa sever”. de educaţia primită în copilărie şi adolescenţă. “un secrétaire Louis XVI de lemn de trandafir”6. . că limbajul este din ce în ce mai vulgar. însă acesta nu se poate învăţa. peste mânã. Gustul cel bun nu se învaţă. nădragii de stambă. sunt legat de mâini şi de picioare şi nu pot zice nimic. repartizează membrii familiei cu scopul de a păzi cu străşnicie averea bătrânului.prin utilizarea detaliului în prezentarea mobilierului din încăpere9. a-şi pierde controlul 4. a face cu mâna. eliberat de ECDL România şi recunoscut de M. “pantaloni”. totuşi. în copie. Semnele de punctuaţie din structura “. alocuri .participarea la Olimpiadele şcolare de informatică în toţi cei patru ani de liceu. cu o privirea autoritară asemănătoare cu aceea a unui căpitan de vapor în timp de naufragiu. mânã-n mânã. comportamentul decent vine din bunul-gust al fiecãrui om. politeţea ţine de bunul-gust al fiecãrui om. în mare parte. “grosime” 2. Câmpul semantic al “vestimentaţiei”: “ciorapi de lână”. De aceea. Polisemia cuvântului “a curge”: *Pe măsură ce imaginile curgeau pe ecranul televizorului.4.

„a sta de vorbă”. starea de solitudine accentuată de apusul soarelui. Moromete ii spune să bea apă şi mărturiseşte. Enunţuri cu semnul întrebării:. Tema monologului interior al lui Moromete se referă la nesiguranţa vieţii asupra căreia cugetă. Ilie Moromete este tipul ţăranului mucalit. trăsătură evidenţiată prin caracterizarea directă făcută de autor „ el se stăpâni”. Oralitatea stilului este dată în acest text prin folosirea numeroaselor regionalisme. dar este posibil să piardă pământul şi atunci n-ar mai avea cu ce să-şi hrănească familia.prezenţa cuvintelor şi expresiilor populare. din romanul “Moromeţii” de Marin Preda: Membrii familiei Moromete se află la seceriş. „Asta ce-o mai fi?”). Naratorul este obiectiv. respectuos.construcţii interogative – „Dar ce-i faci firei?“. Mama îl ceartă pe Niculae pentru că nu o lasă în pace şi îi spune să stea cuminte. a doua virgulă delimitează adverbul afirmativ “da”. fiind prea fericit să-şi vadă fratele atât de furios. „mămăligă”. apanaj al oamenilor educaţi. acesta conturează atât cadrul natural în care se desfăşoară vânătoarea. politeţea poate fi privită atât ca un comportament ales. la persoana a II-a. descrie penele prădătorilor. o purtare manierată. 10. Disimularea este o trăsătură definitorie a protagonistului. separându-l de restul propoziţiei exclamative. care reliefează lăcomia şi lipsa prezenţei de spirit a lui Paraschiv. Reacţia descrisă de narator este comică şi stârneşte râsul: „ochii i se beliră” şi „scoase un răcnet”. 5. Naratorul relatează întâmplarea la persoana I. creând ea o atmosferă melancolică. tu ce faci acolo?!”:. sau cu care nu avem o relaţie apropiată. încât îi dau lacrimile. “a râni”. lichid. picături. Derivate: “îngrijorarea”. pentru că presupune o anumită cuviinţă. mamă. faptul că întotdeauna se lăsa purtat de gândurile sale. care sugerează eşecul vânătorilor. ”slaba suspinare ieşită din sânul obosit al naturii”). de asemenea.Când a plecat Marius? . O altă sursă este comicul de situaţie. Semne de punctuaţie în fragmentul: “Ce ziseşi tu. “vânătoare”. dar imediat ţipă şi se enervează. cu fruntea lui bombată şi cu ochii feriţi sub arcade puternice şi drepte. „dumicatul”.”. în principiu trebuie să aibi dreptate. „boabele”. cuvinte populare sau îmbinări de cuvinte specifice adresării directe. aşa e!”. că el credea că e rece. dar totul a fost rostit încet. începe să dea din picioare. Vânătorul nu iubeşte numai vânătoarea în sine. din care cauză se arde cu fasolea fierbinte. reuşind să aducă situaţiile în favoarea lui. nu e bine de trăit?”.La masa!”). arătându-l pe Paraschiv cu degetul. „cu o înfăţişare de nepătruns”. ”susur noptatic”. venind cu o tigaie de fasole care părea rece şi închegată. care găseşte în vânătoare relaxare. „grumaz”. Varianta 76 1. fiindcă poate fi percepută ca un comportament sobru.Hai. da. 10. relevată indirect prin atitudinea sa contemplativă. 6. “vânatul”. a exclamaţiilor ( „. a lua parte. trebuindu-i „cel puţin o secundă în plus ca să vie aproape şi să înţeleagă ce-i spuneai”. specifice: “să şedem strâmb şi să judicăm drept” 7. 8. Vânătorul stă la pândă cât mai nemişcat. dar după aceea le spune că de abia a luat tigaia de pe foc. Comparaţia din ultima frază.7. care reiese indirect din atitudinea lui. Gheorghe? A. El nu bea apă şi. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre politeţe: „Politeţea este o pudoare şi o necesitate de distanţă. Varianta 77 1. care nu simte însă durerea. orale: „amesticătură”. Privirea sa îndreptată „mereu în zarea câmpiei” evidenţiază detaşarea faţă de cei din jur. cu toată forţa. „sâcâită”. “nestatornică” 2. care face haz de necaz. El este un om obişnuit. bea apă”). precum şi cei suri al căror cioc ascuţit şi aprig la pradă”: adjectivul „vulturii cei falnici“ sugerează măreţia acestor păsări maiestuoase şi impunătoare. Modul de expunere folosit de autor este descrierea. replica unui personaj. „Uită-te la mine”. Astfel. O trăsătură a sensibilităţii vânătorului este iubirea de natură. În fragmentul: “Nu tăgăduiesc. aşa e!” Prima virgulă marchează vocativul substantivului Gheorghe în propoziţia interogativă. “vânătorul”. 10. figuri de stil. o necesitate de distanţă. Oralitatea stilului: . 9. Câmp semantic al “ploii”: apa. gândindu-se că vârsta n-ar fi o problemă. astfel încât să nu-l audă Catrina. un bărbat de „peste şaizeci de ani” (autocaracterizare-monolog interior) este descris în mod direct din punct de vedere fizic: ”[…] chipul osos.”când soarele se pleacă spre apus” este o metaforă personificatoare. 8.De ce nu ai scris tema la matematică?(ambele enunţuri interogative presupun un răspuns. „Ce. Pentru a accentua această comuniune a naturii cu solitudinea umană.” (Tudor Arghezi – Scrieri) Afirmaţia lui Tudor Arghezi este. În ultimul alineat al textului. ci şi toate celelalte întâmplări prin care trece pe parcursul acestei experienţe.. monolog interior. În textul de mai sus. Îl minte pe Paraschiv („Eu credeam că e rece”) cu un aer „naiv”.6. rece faţă de cei cu care intrăm în contact. „a sta degeaba”. naiv. dar şi ca un mijloc de a menţine distanţa faţă de cei care nu ne sunt agreabili. că ar putea trăi şi o sută de ani. cât şi portretul vânătorului. detaşare de problemele vieţii cotidiene.semnul întrebării şi semnul exclamării au valoare stilistică. Câmpul semantic al “mâncării”: “fasolea”. iar prin “late”. adjectivul cu valoare stilistică de epitet antepus. „a sta să cadă”. În concluzie.”ţârâitul greierilor”. “bumben”. “vulturi” 4.” se manifestă atât persoana I cât şi persoana a II-a singular.imaginile auditive: “susur noptatic”. fiind narator-personaj în textul dat şi se adresează. Moduri de expunere: naraţiunea. Registrul oral/colocvial: „Ce ziseşi tu. Valoarea expresivă a două adjective din fragmentul: “vulturii cei falnici cu late pene negre. adică i-a dat o palmă. lacom şi absent. Comicul de caracter se distinge din disimularea şi jocul teatral ale lui Moromete care-l păcăleşte pe Paraschiv şi-l ridiculizează în faţa fraţilor lui. omniscient (heterodiegetic) şi omniprezent. apelând la o imagine vizuală – „late pene negre“. 3. Moromete rupe o bucată de mămăligă şi întinde în fasole. care să exprime consideraţia şi preţuirea pe care o avem faţă de o persoană pe care nu o cunoaştem foarte bine.5. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a sta”: „ a sta de veghe”. Este stăpân pe sine şi ştie să-şi controleze reacţiile. 9. Semnul întrebării indică propoziţia interogativă şi semnul exclamării finalizează propoziţia exclamativă. Odobescu foloseşte o varietate de procedee artistice . nu e bine de trăit?” 8. Două particularităţi ale oralităţii: . a se lua cu vorba. Registrul stilistic popular se defineşte prin fraze cu sintaxa simplă („Mama nu inţelegea.epitet personificator. ”sunete uşoare şi nedesluşite”). Acesta îl plesneşte pe Niculae. După cum spune Odobescu. „îşi pironi privirea”.linia de dialog introduce vorbirea directă. “ceapă”. îl imită pe tatăl său şi ia fasole din tigaie. „aşa de bun”.Na.[…] se trăseseră mult în orbite”. 2. politeţea înseamnă pudoare. pentru a nu fi simţit de pradă: “…mâinile şi picioarele au mai puţin de lucrat”.cele două virgule marchează vocativul substantivului “mamă”. 4. Subiectul al II . Alexandru Odobescu realizează o descriere a naturii prezentată aşa cum apare ea la apusul soarelui.folosirea dialogului („. ironic al personajului.lea Rezumatul textului de la Subiectul I. iar Catrina îi cheamă la masă. Paraschive. exprimând nedumerirea şi uimirea personajului faţă de atitudinea mamei. Totodată. Paraschiv. a regionalismelor : „hulpav” „dumicat”.2. 5. „îl cârpi” ). „ A. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul obiectiv şi omniscient (heterodiegetic) şi naraţiunea la persoana a III-a 7. Cele două notaţii „cu o înfăţişare de nepătruns şi nu prea tare” şi „mărturisi el naiv” conturează cu mai mare acurateţe portretul lui Ilie Moromete. naratorul omniscient observând cu obiectivitate şi descriind cu precizie reacţiile şi comportamentul batjocoritor. le întreabă calm pe fete de ce nu au spus că nu au încălzit fasolea. expresia “cu atâta sete” redă nesaţul cu care l-a lovit. pe când exemplul din text era o interogaţie retorică) 3. epitete (“farmecul tainic”. a interogaţiilor („-Ce să fie rece?” ). 3. Gheorghe?”. dar se arde atât de rău. care sugerează amurgul în relaţie directă cu sufletul călătorului.”murgul-serei începe a se destinde”. a-şi lua zborul. Mai întâi. nori. Figuri de stil: .4. în opinia mea corectă. „ici”. unui alter-ego sau altui personaj imaginar. La început mama nu înţelege ce se întâmplă. locuţiuni şi expresii populare ( „se făcu roşu la faţă”. “susur noptatic se înalţă […] ca o slabă suspinare…” relevă. Semnele de punctuaţie din construcţia “. Politeţea este.. dar şi dorinţa de a menţine o anumită distanţă sufletească faţă de respectiva persoană. prin prezenţa cuvintelor “noptatic” şi “suspinare”. da. Expresia “îl cârpi pe Niculae” înseamnă lovitură.“pasărea vicleană” . autorul asociază acestei atmosfere farmecul tainic al singurătăţii care creşte şi mai mult în sufletul călătorului impresionat de acest decor. păstrându-şi cumpătul. Câmpul semantic al “vânătorii”: “vânătorească”. realizând ce a făcut tatăl său. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a lua”: a lua ochii. Modul de expunere: descrierea 6. “Ce. Fetele încep să râdă în hohote şi Niculae. “nedesluşite”. deoarece politeţea denotă atât o decenţă comportamentală izvorâtă din respectul pentru persoana cu care relaţionăm. “reîncepe”. imagini vizuale: “soarele se pleacă”. Ilie Moromete. care îşi reprimă cu efort durerea pentru ca şi Paraschiv să se ardă cu fasolea fierbinte. vânătorul este fermecat de . atitudinea politicoasă poate deveni un scut în relaţiile cu persoanele pe care nu le vrem foarte aproape de noi. cu care are un schimb de păreri asupra principiilor vânătoreşti 9.formule populare. precum metafore personificatoare (“când soarele se pleacă”.

deoarece. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul-personaj şi naraţiunea la persoana I. dar nu toţi ştiu să profit de cele învăţate.» În primul rând. construit prin: . de nesiguranţă·. Textul citat se încadrează în stilul beletristic. 10. El menţionează până şi programul său de somn şi vestimentaţia sa de iarnă şi nu numai. iar personalitatea să se formeze pornind de la principii solide. fie ca banalitate a vieţii. aceea că «Învăţătura îţi dă lumină. domiciliul. impresia este dublată de părtinire. Perspectiva narativă este subiectivă. caracterul slab. Varianta 80 1. În general. a descoperit “o reţetă” de a tempera curiozitatea locuitorilor din târgul de provincie şi. semnătura 6. “încungiură” 2. De exemplu. ci să rămână în satul natal. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre învăţătură: “Învăţătura îţi dă lumină. În structura “Amurgul începuse a se ridica din adâncuri…”. metafore. mai ales aceia care confundă libertatea cu lipsa de civilizaţie: “Libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea celorlalţi”. Comicul de situaţie şi comicul de limbaj. “departe. nu îi place nici să facă. după ce s-a mânca şi s-a băut. dar este atât de complexă. nu a lipsit nimeni şi. care evidenţiază sentimentele de admiraţie şi încântare a naratorului-personaj pentru tabloul naturii în amurg. Descrierea este principalul mod de expunere. la care invită toată suflarea târgului pentru a le spune nişte banalităţi despre sine. Nu este religios. zgomotos sau gesturile sunt indecente. femei. Ideal ar fi ca baza comportamentului uman să fie învăţătura. Monologul adresat este modul de expunere dominant (pentru că întreaga scrisoare relatează discursul personajului B. “filigranat”. În concluzie. toate faptele trebuie să aibă o logică şi nimic ar trebuie să fie la voia întâmplării: subconştientul lucrează permanent. «frace». întrucât numai astfel omul ar putea străluci cu adevărat prin forţa caracterului său. ca să nu fie pus în situaţia de a auzi despre sine tot felul de scorneli.imagini artistice: vizuale. În concluzie. Cuvinte derivate: “nerăbdare”. iar analiza în profunzime a personalităţii este pasibilă de erori mai mari sau mai mici.B. întrucât poţi deranja multă lume din jur. fete ş. încât se subiectul este inepuizabil. libertate nu înseamnă să faci orice. Câmpul semantic al “vestimentaţiei”: «peptar de flanelă». în momentul în care renunţi voit sau obligat la cineva.imagine vizualặ.pe înserat. În altă ordine de idei. “pârâu”.momentele de singurătate pe care i le rezervă. cum ar fi. se desprinde cu siguranţă lipsa unei educaţii solide ori.. detalii despre rude. 3. lipsa voinţei şi a ambiţiei l-au determinat să nu urmeze un liceu. certitudinea valorii sale umane putând fi stabilită doar când percepţia subiectivă (a iubirii) s-a consumat şi rămâne exclusiv privirea obiectivă asupra insului ca atare. Sens conotativ: *S-a ales praful şi pulberea de lucrarea ta. atunci când comportamentul cuiva este strident. comunică personal auditoriului principalele date personale. punctele de suspensie au rolul de marca o întrerupere în fluxul lecturii. ghilimelele marchează gândurile trecătorului. le-a dezvăluit amănunte din viaţa sa personală. Valoare expresivă a două adjective din enunţul: “Un sunet prelung şi jalnic de aramă sunătoare”. Folosirea frecventặ a imperfectului denotặ o acţiune începutặ şi neterminatặ.B. mai rău. îi poţi aprecia calităţile şi defectele cu obiectivitate şi să constaţi în mod raţional că sentimentul ce rămâne după despărţire poate fi: prietenie sau dispreţ. înainte de plecare.metaforă· ce sugerează farmecul amurgului.B. Convenienţe specifice scrisorii care lipsesc din text: localitatea. În primul rând. Arhaisme: “pre postilion”. atitudine. “amurgul începuse a se ridica din adâncuri”. B. «Mă bărbieresc de trei ori pe săptămână». dar nu te înalţi decât prin caracter. sugerând totodată autoironia femeii.” (Titu Maiorescu. «brânză bună în burduf de câine». “împrospătat”. “Opere I”) Sunt de acord cu afirmaţia lui Ovid Densuşianu. «surtuce» 4. motorii. Un alt argument ar fi un exemplu din viaţa reală. cum atât de convingător afirma Tudor Vianu. stă cu chirie şi trăieşte din venitul unei moşii. mic. există o maximă de care fiecare ar trebui să ţină seama. pe parcursul unei relaţii sentimentale. care se percepe astfel în ochii şi gândurile unui trecător. dar nu te înalţi decât prin caracter” (Ovid Densuşianu. “valţ”. orice îndrăgostit având tendinţa de a exagera însuşirile celuilalt. De altfel. cât şi cele desprinse din experienţele vieţii concrete. dar şi o stare incertặ. B. fără să ai control şi conştienţă. respectarea normelor literare ale limbii. Antonime: “cotigită” # dreaptă. “gloata curioşilor” 5. incapacitatea acelei persoane de a ţine cont de normele etice impuse de societate. toţi membrii unei comunităţi au şansa de a studia. afirmaţia lui Titu Maiorescu nu numai că-şi dovedeşte valabilitatea. de a gândi.B. Consider că afirmaţia criticului are fundament real şi corect. sugerează emoţia puternică în faţa măreţului tablou al înserării. Comicul de situaţie este ospăţul organizat de B. «galoşi blăniţi». nu îl pasionează politica şi nici dansul sau jocul de cărţi. 9. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre om şi caracter: “O măsură sigură a caracterelor este sentimentul ce-ţi rămâne pentru un om după ce l-ai iubit: amiciţie sau dispreţ. specifică stilului epistolar 8. se bărbiereşte de trei ori pe săptămână şi nu are o garderobă vastă. cred că se pot descoperi. Personajul B. în scurt timp nu mai rămâne nimic? Un al doilea argument ar fi faptul că. În susţinerea aceleaşi concepţii. Adjectivele “prelung” şi “jalnic” au valoare artistică de epitet dublu şi compun o imagine auditivă ce creează o stare de tânguire. “mazurcă”. “briliante”. Acesta este un exemplu de lipsă de caracter sau. Comicul de limbaj este prezent în text prin folosirea unor expresii şi atitudini ironice. Câmp semantic al “bijuteriilor”: “pendantivă”. Astfel. cucoane şi cuconiţe». unde să continue munca pământului. Varianta 78 1. Una fără cealaltă este inutilă.”. noi toţi “suntem ceea ce faptele noastre sunt”.expresii populare specifice vorbirii: “vreo nevoie îl sileşte a ieşi în ţinut”. popular. Varianta 79 1.prezenţa figurilor de stil: epitete. «Mă-nchin cu plecăciune» . cauzele fiind multiple. Deşi s-au mirat de această poftire. B. Structuri lexicale specifice exprimării orale: . Astfel se explică numeroase divorţuri care au loc în societatea contemporană şi te întrebi cum. În concluzie. la care a invitat pe toţi “magnaţii” târgului: “bărbaţi. imaginea vizuală a soarelui la apus emană vrajă şi încântare. imens # limitat. dintr-o mare iubire care uneşte “pe viaţă” doi oameni. prin utilizarea imaginilor artistice şi a cuvintelor cu sens figurat se conturează· imagini plastice în sufletul şi conştiinţa cititorului. “răsfirat” # îngrămădit 2. Este necăsătorit. 5. pasiunile şi lipsa de interes faţă de politică. 3. starea civilă. Faptele spun multe despre noi. mod de a ne purta se supun analizei şi comentariului celor din jur. “moale” # tare. Puţini sunt cei care reuşesc să îşi folosească atât cunoştinţele acumulate în şcoală. Vianu – “Jurnal”) În ceea ce priveşte citatul din “Jurnalul” lui Tudor Vianu referitor la conştiinţa de sine. Câmpul semantic al naturii: “munţi”.B. “îngheţată”. iar ca efect stilistic. “lanţ”. foarte departe” repetiţia adverbului de loc compune o imagine amplă a peisajului. “diamante” . “nenumărate”. învăţătura fără caracter este ca pâinea fără cuţit.a. 7. “regăsi” 2. pot spune că sunt întru totul de acord. ca marcă a adresării directe: «Boieri. Figuri de stil: “pulberea de lumină roşietică” .B. Am cunoscut de curând un agricultor care. persiflante: «sunt holtei şi n-am de gând să mă-nsor/ Nu-mi bat capul de politică şi n-am nicio opinie».. această pasiune a sa. nici să primească vizite. dans şi jocurile de cărţi. 8. el îşi face o succintă autobiografie: este din Iaşi. ”surtuce”. “Opere” I) Titu Maiorescu opina că un om poate fi evaluat din punct de vedere al caracterului numai prin prisma iubirii. deşi în copilărie a excelat la şcoală. Sunt de părere că orice reacţie. auditive. “mesteacăni” 4. În structura “Regalitatea solitară a femeii în faţa oglinzei”.substantive în vocativ. Subiectul al II -lea Text argumentativ despre conştiinţa de sine: “Noi suntem ceea ce faptele noastre sunt” (T. repetiţii 10. despre modul nostru de a fi. trăsăturile de caracter ale unui om. 9. satisface curiozitatea ieşenilor prin organizarea unei petreceri la prânz. deoarece în mod frecvent faptele vorbesc despre noi ş reprezintă totodată şi trăirile noastre exteriorizate. formula de adresare. “abia apucă a se coborî”. *Cine trece acest examen este boier! 3. fie dintr-un interes pentru persoana ta.) 7. “un sunet prelung şi jalnic de o aramặ sunătoare” -imagine auditivặ 6. O altă calitate generală a stilului este corectitudinea. având ca argument comportamentul şi atitudinea acestuia. “sălcii”. babe.

“lacul.” (Nicolae Iorga) Părerea mea este că. nepieritoare 4. În strofa a patra predomină personificarea naturii: “Lin prin iarbă scotoceşte/ Apa-n prund şi-n pietricele”. aceasta este cât se poate de corectă: un atlet.” 6. “invizibil”.Verbele la imperfect -”se legăna”. un omagiu” sugerează reacţia unui trecător la vederea femeii frumoase şi elegante. spre deosebire de iubire. dar nu poţi iubi decât ce ai înţeles bine” Varianta 81 1. 4. Expresii/ locuţiuni care să conţină cuvântul „soare”: a fi soarele cuiva. idee ilustrată de epitetul “copacii seculari” şi metafora “coroane-n veci nepieritoare”. Atât iubirea cât şi admiraţia sunt sentimente umane pozitive. apus = asfinţit. În strofa a cincea. Atât în titlu cât şi în textul poetic sunt îmbinate cele două planuri: planul uman-terestru reprezentat de “codri” şi planul universal – cosmic reprezentat de “lună”. nu mai devreme. dar se poate pierde tot atât de uşor. În cele două strofe sunt prezente imagini vizuale şi motorii: “Lin prin iarbă scotoceşte / Apa-n prund şi-n pietricele”. îmbinând planul terestru cu cel cosmic. atletul întârziat nu va ajunge în faţa plutonului. “orgoliu” . 10. Când ne stabilim adevăratul ideal. Sosirea nopţii exprimată în titlul poeziei îi provoacă eului liric starea de nelinişte. nu ar reuşi să recupereze un avans al concurenţilor dacă nu ar porni odată cu ei. În primul rând. “parada”.pronume la persona I: „mi”(mie). trebuie să fie realist. 8. sunt umanizate “şi-s cu neguri îmbrăcate/ Lac. care alcătuiesc natura terestră. Ultima strofă a poeziei macedonskiene. deoarece contemplarea naturii se concretizează prin descrierea peisajelor: . Pe de altă parte. trebuie să porneşti la timp” este întru totul adevărată. a rămâne cu ochii în soare. “surâd”. 9. Spaţiul cosmic este conturat prin cadrul nocturn. Tema naturii. 3. În strofele a patra şi a cincea se îmbină armonios natura terestră -“apă. sugerând totodată şi lumina ei misterioasă care proiectează difuz contururile lucrurilor. simt = observ.“linţolii de zăpada” – metaforă . dumbrava şi pădurea”. Manuela. a căuta pete-n soare 5. trebuie să se apuce de studiat şi să repete zilnic. Prezentul etern (gnomic) al verbului sugerează veşnicia naturii. cea care dezvoltă sentimentul. soare cu dinţi. sensul conotativ al afirmaţiei este la fel de adevărat. aşa cum îl numeşte Manuela. 10.”. Iubirea implică admiraţie şi presupune cunoaştere totală. “rouă”. Mărci lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric:. precum şi verbele la prezent “scotoceşte”. “prund” 5. “aşteptau”. susţin cu toată convingerea afirmaţia istoricului Nicolae Iorga:”Poţi admira ce nu ai înţeles cu totul. Figuri de stil în versurile “Zugrăveşte umbre negre/ Pe linţolii de zăpadă”: . care necesită timp şi multă dăruire. trebuie să profităm de orice şansă ivită la timpul potrivit. faţă de masă. Semnificaţia unei figuri de stil în strofa a II a: epitetul „paşii solitari” sugerează sentimentul de solitudine care domină eul liric şi îl face să se simtă nefericit într-o lume superficială. Când încercăm să obţinem ceva.cu spaţiul cosmic -“stelele”-. cu gestul lui aiurit. Se remarcă muzicalitatea interioară a versurilor. oricât de bun ar fi. compunându-i o imagine de “regină scoborâtă din landaurile ei superbe” şi admirată de trecători. Iată de ce voi aduce argumente în favoarea afirmaţiei lui La Fontaine: “Nu serveşte la nimic alergatul. care se deosebesc prin modalitatea de manifestare: admiraţia presupune o percepţie detaşată şi exterioară. În concluzie. în care totul este artificial şi toţi îşi orientează viaţa în funcţie de posibilităţile materiale. care permanentizează admiraţia emoţională a poetului. centenari 2. faţă-n faţă. faţă acră. a-i lua faţa. a cărui prezenţă este semnalată de interogaţia retorică: “Oare ce-or surâde ele?”. seculari = străvechi.fraza amplă. Antonime: se îmbină ≠ se dezbină. prin detaliul îmbrăcămintei şi a bijuteriilor 8.tristeţea şi solitudinea. firească. O funcţie a descrierii este realizarea portretului personajului principal. motivul lunii 7. Sinonime: solitari = singuratici. iubirea este un sentiment mult mai complex care necesită mai mult timp pentru a se dezvolta. O particularitate a stilului este armonia (muzicalitatea) dată de sonoritatea caldă. ce încântă auzul şi este proprie poeziei. cântătoare. În concluzie. Răsfrângerea amurgului în sinele poetic sugerează veşnicia naturii. care compun cadrul natural. luând afirmaţia ad literam. în spate. permanentizarea comuniunii om-natură 6. dacă cineva doreşte să devină un pianist profesionist. teamă. Derivate cu sufixe: frunziş. pentru că ei îl vor şti acolo. de la o vârstă fragedă. entuziasmul este un sentiment care se poate dobândi destul de uşor. presupune profunzimi nebănuite şi se manifestă după legi numai de ea ştiute. “Înfăşat în întuneric/ Eu nu văd. Cadrul nocturn intensifică aceste sentimente: “Stelele palid tremurânde/ Ard prin negurile sure”. trebuie să sesizăm timpul potrivit pentru a reuşi şi pentru a nu pierde timpul preţios pe care nu îl căpătăm înapoi. pe când iubirea este un sentiment mult mai profund . Verbul la gerunziu “suind” din strofa a doua a poeziei exprimă mişcarea continuă a astrului tutelar al Universului. .”. trebuie să porneşti la timp. 2.4. cratima leagă două cuvinte pronunţate fără pauză. este responsabilul pentru “stofele mlădioase” şi “nenumărate giuvaeruri” pe care le poartă. ambele fiind motive romantice tipic eminesciene. Semnificaţia enunţului “Îi aduse. cu sugestie către tristeţea eului liric. Admiraţia este un sentiment care se poate dobândi în urma unei fapte bune sau în urma unei reuşite care a surprins sau a bucurat persoana respectivă. dată de versul-refren care accentuează şi tema poeziei şi care este specific poeziei cu formă fixă numită rondel. mă simt atât de singur!”. în funcţie de context 5. 3. cu puternice rezonanţe metaforice: “Cercei din pietre alese cu ape minunate. ceea ce ilustrează participarea afectivă a naturii în concordanţă cu singurătatea. percep. după cum spune şi Nicolae Iorga. nu mai târziu. dumbravă şi pădure”. trebuie sa porneşti la timp”. Particularităţi ale limbajului cult: . Tema naturii. dar nu poţi iubi decât ce ai înţeles bine. Structura “ Maiestatea –Sa banul” se referă la conceptul care guvernează lumea :banul. să ne gândim dacă într-adevăr avem şanse să ajungem unde ne dorim sau nu. Varianta 82 1. ore întregi. şi vor sprinta mai mult ca să nu fie ajunşi. Poezia “ Luna iese dintre codri” aparţine romantismului. a sta cu burta la soare. “Ah. faţă bisericească. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Poţi admira ce nu ai înţeles cu totul. 9. “Stele palid tremurânde/ Ard prin negurile sure”. în care motivul romantic al stelelor participă direct la trăirile eului liric. 6. dumbravă şi pădure”. Banul guvernează o lume rece şi dură. Imagini vizuale:”Înapoi. Sens conotativ “lumina”: Lumina razelor unei noi iubiri îmi încălzeşte sufletul. “se ducea”.prezenţa neologismelor: “cinematograf”. 7. acţiunea. Manuela 9. compune tabloul pădurii în amurg. scurgându-şi lumina uneia în alta într-o singură lacrimă orbitoare e străluciri. „Rondelul coroanelor nepieritoare”. 8. cromatica roşietică a apusului fiind imaginată ca “flăcări tot mai tari”.neliniştea. 10. „mi”(mei).exprimă o acţiune începută în trecut şi neterminată. ţinând cont de cele precizate mai sus. Imaginea vizuală ”Aleea e-n apus de soare” capătă valenţe hiperbolice. “Luna” este un motiv romantic tipic eminescian.verb la persoana I:”simt”. tristeţe.”(La Fontaine) Orice ne-am propune în viaţă. În al doilea rând.teama. amurg. Oricât se va strădui. În structura „e-n”. Perspectiva din care este făcută descrierea este obiectivă şi aparţine autorului. nu aud şoapte. scăpărau două scântei uriaşe în urechile ei”. se dezbină”. afirmaţia „Nu foloseşte la nimic alergatul . iubirea şi admiraţia se pot dobândi diferit. înlocuieşte vocala „î” din cuvântul „în” şi menţine măsura versurilor de 8-9 silabe. “lungind” umbrele lor negre. prelungindu-se la nesfârşit starea. a fi de faţă. Câmpul semantic al “apei”: “lac”. Spre exemplu. scânteietoare. 7.”Un galonat”. Mi-era drag ca lumina ochilor. “tăia” “strivea”. “Florile surâd în taină”. incapabilă să-l înţeleagă. luminile mari păreau abia cât nişte briliante. deoarece performanţa presupune “să porneşti la timp” în cursa artei. tristeţea eului poetic. fiind astrul tutelar şi martor al sentimentelor poetului. Titlul poeziei “Luna iese dintre codri” este o imagine vizuală şi motorie care ilustrează un fenomen al naturii şi momentul înserării. “Un surâs dispreţuitor strivea gura fără a-i strica arcul subt voaleta scurtă care abia apuca buzele. Totodată. sentimente redate de natura armonizată cu trăirile interioare ale poetului: “norii/ Lin se-mbină. Valoare expresivă a timpului prezent în versul: ”Mi-aşterne umbra sub picioare”. care creează un personaj principal feminin.“ umbre negre” – epitet cromatic. motivul pădurii. atitudinea personajului sau naratorului. Expresii/locuţiuni cu substantivul “faţă”: a face faţă cuiva. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre punctualitate: „Nu foloseşte la nimic alergatul.

iar prin urmaşi în viitor. mai întâi de toate. un amestec fascinant de candoare şi siguranţă de sine. 5. un alt înţeles. Rolul virgulelor în prima strofă:. adică păsărea fără aripi. cu vremea. dar şi al efortului depus. pentru nimic în lume.” (Paul Doumer. cuvântul “familie” şi-a pierdut adevăratul simbol pentru omenire. bărbatul acela este totuşi verde. între sentiment şi raţiune. Figuri de stil: „sumbre vâltori” – epitet în inversiune.” ( Kant) Sunt de acord cu afirmaţia marelui filozof.marchează o enumeraţie de propoziţii eliptice de predicat. dar şi tuturor celor care au experimentat profunzimea acestui sentiment.“eu” ilustrează relaţiile de opoziţie între condiţia umană în general şi identificare sinelui poetic. de neprevăzut. altă percepţie. prezentul şi viitorul. “participăm”. iar dacă ne gândim la viitor. concentrează întreaga concepţie a poetului despre acest sentiment. motivul timpului. iubeşti când întreaga ta fiinţă realizează faptul că în viaţă eşti dominat de acest sentiment nobil. 10. fie în pictură. „surâs al comorii” – personificare. Iarna pictează flori de gheaţă la ferestre. iar respectiva creaţie este doar reprezentarea frumoasă a acelei realităţi. fiecare catren reprezentând o definiţie a iubirii: iubeşti când eşti învăluit de bucurie sau de tristeţe.” (Camil Petrescu) Sunt de acord cu afirmaţia lui Camil Petrescu. acordă o importanţă deosebită sentimentelor. Anacolut: “Numai eu. „ţii”. . motivul străinului/ călătorului. 8. În concluzie. iubirea este revelatoare. 9. Sinonime: suavă = gingaşă. se adresează receptorului operei lirice. Precum se cufundă în trecut prin strămoşii săi. destinele personajelor. evidenţiind înclinaţia sa către căutare. a se avânta = a se repezi. *Deşi are părul grizonant. ce semnifică faptul că urmează o explicaţie: „Iubeşti – când simţiri se deşteaptă/ că-n lume doar inima este”. Versurile sugerează o autoportretizare spirituală a eului liric. aceea că reprezintă principalul nucleu fără de care o societate nu ar putea exista. ci. cu verbul la persoana a II-a. după părerea mea. *M-am enervat şi i-am spus totul verde-n faţă despre caracterul lui. de râsul lumii. prin particularizarea propriilor aspiraţii şi prin autocunoaştere: “Numai eu. coordonate copulativ prin juxtapunere. De exemplu. care explică cine sunt “eu”. ea reprezintă atât trecutul. a-şi lua lumea în cap. sugerând o exaltare a spiritului. *A început să plouă cu bani peste el. Eroina este întocmai tipul feminităţii. 3. astfel că moartea nu reprezintă un capăt. adică prin virgulă.”. “noi”. Prin urmare. ca şi celelalte catrene. Caracteristici ale neomodernismului: – ambiguizarea limbajului artistic. când lupţi pentru a învinge greutăţile.pronumele la persoana I: “eu”. o femeie este foarte sensibilă şi emotivă. “îţi”. Subiectul al II-lea Text argumentativ “Nu există în largul lumii un drum mai plin de emoţii. Nu consider că o familie trebuie să fie alcătuită numai din persoane care sunt rude. De aici pot deduce că şi viaţa mea se eternizează prin strămoşi în trecut. . 8. către călătorie în cunoaştere: Columb. când ţi-e lumea mai dragă 4. 6. străinul”. şi un popor poate fi considerat o familie. dacă ne gândim la trecut ne dăm seama că acesta este reprezentat de strămoşii noştri. “mea”. de când e lumea şi pământul. În primul rând. Polisemia cuvântului “floare”: De ziua mea am primit o floare în ghiveci. fiind rodul talentului. în care un rol determinant îl au metaforele vizuale. Camil Petrescu a făcut o afirmaţie general-valabilă în orice epocă sau societate. noi şi urmaşii noştri. virgulele delimitează atributul apoziţional “străinul”. Alternanţa “noi” . „avânţi”. Magelan şi Nansen. 6.pronume la persoana a II-a: “-ţi”.lea Text argumentativ despre familie: “Prin familie viaţa individului se eternizează. Ultima strofă ilustrează această trăsătură pentru că poetul se simte singur. Familia a căpătat.. o operă estetică izvorăşte din sensibilitatea artistică a creatorului său. artistică despre voievodul moldovean. natura fiind în armonie deplină cu acest sentiment tocmai prin faptul că este noapte. Tema vieţii şi a morţii. Ea reacţionează în toate situaţiile sentimental. “Şi-s cu neguri îmbrăcate/ Lac. “aş fi mort”. Subiectul al II. În concluzie. de a transmite sentimente receptorului. prezentul cât şi viitorul oricărui individ. în care cuvântul-material specific liricii stănesciene defineşte sinele poetic. „bălaiul surâs” – epitet în inversiune. Varianta 83 1. “Lin prin iarbă scotoceşte/ Apa-n prund şi-n pietricele”. însă cred că. arta are rolul de a impresiona. tânărul simţea că-i luase inima foc. diafană. ceea ce poate semnifica o generalizare asupra întregii lumi. Cel mai concret exemplu prin care se poate demonstra acest lucru este fiecare dintre noi. 7. îmi păstrez opinia că. Totodată. Mărci lingvistice al prezenţei eului liric: . procedeu prozodic numit ingambament. de a captiva. metaforizat. însemnând că realitatea este transpusă imaginativ. sunt de acord cu afirmaţia lui Doumer. făptură = fiinţă 2. Elementele de prozodie sunt reprezentate de rima încrucişată şi măsura versurilor de 9-10 silabe. 10. familia înseamnă strămoşii. fie în literatură. în care eul liric se integrează până la identificare: “cer cu doi sori/ şi nor care plouă pe mare…”. fie în cinematografie. De aceea. Expresii/locuţiuni cu substantivul “lume”: om de lume. unghiurile din care sunt evidenţiate . de lucruri uimitoare decât sufletul unei femei. Dacă ne privim în acest moment. când eşti împlinit sau dezolat. e o treaptă către o altă viaţă. astfel cred că poporul român este o familie. evident descendenţii sunt aceia care îl formează. Sens conotativ al cuvintelor “foc” şi “verde”: *În aşteptarea iubitei. Titlul poeziei „Iubire” de Lucian Blaga sintetizează. dumbravă şi pădure”. “mi” . “Enigma Otiliei”. o stare de beatitudine şi împlinire.manifestarea reflecţiei filozofice. Substantivul „iubire” este nearticulat. Frumuseţea spirituală este eternă şi aparţine Cosmosului. Desigur nu pot afirma că este greşită şi nu o pot contesta. e marea trecere către o „altă poveste”: „că-n drumuri la capăt te-aşteaptă/ nu moartea. De altfel. a se deştepta = a se trezi. Mărcile lexico-gramaticale ale eului liric prin formele de adresare directă: . “te”. aş gândi la un loc trecutul. „Iubeşti”. străinul. Strofa a patra a poeziei „Iubire” de Lucian Blaga începe. Asemănarea cu elementele-simbol ale Universului este sugestivă prin ignorarea însuşirilor definitorii ale acestora. pur. de-a lungul timpului.-/[…]/ amintirea lor mi se dăruie pentru totdeauna” (ar fi trebuit: Numai mie amintirea lor mi se dăruie). Niciodată nu ştii ce-i în sufletul unei femei şi de aceea ea este mereu surprinzătoare. Tema iubirii. fără să facă distincţie între fapte mai mult sau mai puţin semnificative. ci reprezentarea frumoasă a unui lucru. Varianta 84 1. “să nu mă suprim”. femeia rămânând o enigmă. Prin frumuseţea ei. „faci”. a realiza. “Cartea copiilor mei”) Dacă ar fi să găsesc o definiţie pentru cuvântul “eternitate”. mai ales prin faptul că artistul nu face referire la propriile trăiri. . un film istoric despre Ştefan cel Mare se bazează pe adevărul istoric. Titlul se regăseşte pe parcursul întregii poezii. de neprevăzut. Repetiţia verbului „iubeşti” la începutul fiecărei strofe este un procedeu artistic numit simetrie sintactică (anaforă) şi are rolul de a evidenţia intensitatea şi profunzimea acestui sentiment înălţător.verbe la persoana a II-a: „Iubeşti”.” În primul rând. aşa ia în stăpânire viitorul prin descendenţii săi. 7.în versul “Numai eu. 4. aceea că “nu există în largul lumii un drum mai plin de emoţii. realizăm că marcăm prezentul. Polisemia verbului “a ploua”: *Plouă continuu de trei zile. S-a îndrăgostit imediat de ea. Locuţiunea conjuncţională “ca şi cum” are rol comparativ şi sugerează contopirea eului liric cu natura universală 5. ci un început. cămila fără cocoaşă. 2. Dacă laşi borcanul desfăcut. Eul liric face referire la cei trei navigatori şi exploratori ca simboluri ale strălucirii existenţe umane (”cer cu doi sori”). sugerând unicitatea eului liric în condiţia generală a umanităţii (”singura viaţă mare/ la care noi participăm”). pentru că era frumoasă foc. ci. urmat de linia de pauză. cu predilecţie trăirilor interioare intense care sunt în perfectă armonie cu peisajul naturii. înălţător: „doar inima este”. de lucruri uimitoare decât sufletul unei femei. 9. 3. dar creaţia imagistică este o reprezentare “frumoasă”.verbele la persoana I “sunt”. deschide drumuri. Subiectul al II-leaText argumentativ: ”Arta nu doreşte reprezentarea unui lucru frumos. străinul. printr-un şir de metafore transparente. „comorii” – metaforă revelatorie pentru iubire. Un exemplu edificator ar fi Otilia din romanului lui George Călinescu. Tudor Arghezi susţine aceeaşi idee a rădăcinilor strămoşeşti şi a viitorimii în poezia “Testament”. mierea face floare. un mister al sufletului omenesc. ci altă poveste”.scrierea cu literă mică la începutul unor versuri din poezie sugerează continuitatea ideilor exprimate anterior. Imaginarul artistic este modul de percepţie a lumii înconjurătoare de către orice artist.“luna iese dintre codri”.

cu închipuirea. “-mi”. Oglinzile au fost. dar mereu în relaţie spirituală cu simţirea poetică: “Floare albastră”. Sinonime: străin = absent. “nobile flori”). 10. se bucură de fiecare dată când le aude cântate. Negustorul. încât să ţi se facă sete. “să trec”. Sens conotativ: “oglindă” şi “piatră”: *Se spune că ochii sunt oglinda sufletului.imagini artistice: imagine vizuală: “vântul toamnei spulberă troiene ruginii de frunze”. obişnuit = firesc. În concluzie. în care este cuprins de vraja vedeniilor.” Fragmentul ilustrează în principal harul povestitorului de a crea imagini vizuale puternic. motivul creaţiei artistice 7. arta trebuie să impresioneze receptorul. cuvânt format prin compunere: “bele-arte”. “strigă” şi fixează cadrul acţiunii. graţie căreia a creat numeroase poezii în care natura capătă diferite ipostaze. dar.diverse aspecte sociale. Comentarea fragmentului: “Ca în puterea unei vrăji. a creiona. Însuşiri ale povestitorului: . încât să fie dominat de pasiunea respectivă. domnule Marteş. Tocmai de aceea el face acum “mai mult combinaţii de jocuri cu oglinzile decât negoţ”. să dea senzaţia că faci o călătorie împreună cu el.punctul atestă finalul enunţului. metafore (”beteala lunii pline”. Mai întâi. sugerând faptul că nu poate excela în meseria de negustor. *De când am minţit-o pe mama. de care profesorul şi discipolul se arată foarte interesaţi. în funcţie de opera respectivă. comparaţii (”un freamăt […] ca o rugăciune”) . aceea că “Orice dragoste care duce la creaţie îşi dobândeşte legimitatea. “plecam”. imaginaţia negustorului a creat “mai mult combinaţii de jocuri cu oglinzile decât negoţ”. auditive. Imaginile artistice . Caracteristici ale descrierii: . “să cunoaştem” 4. “îşi prinde”. “m-am născut”. creează imagini atractive pe trotuar în locul vânzării. aduc următoarele argumente: În primul rând. 3.narator-personaj. cufundându-se într-o visare. distras. reuşeşte să creeze un produs artistic şi să dobândească astfel “legimitatea” în acel domeniu. 2. “să visez”. natură. cât prin ceea ce fac” (Mihai Eminescu) Sunt întru totul de acord că oamenii se diferenţiază nu atât prin ceea ce spun.înzestrat cu o mare forţă de sugestie prin cuvinte: “găsea cu uşurinţă mijlocul de a însemna şi încă într-un grai a cărui deprindere o pierduse […]. îi învaţă poeziile. dar care a avut parte de multe eşecuri. Caius discută despre “Masa cu oglinzi”. introduce replica adolescentului: “. Un exemplu grăitor îl constituie Mihai Eminescu. cu timpul.verbe la persoana I: “plecăm”. o creaţie trebuie să atingă sensibilitatea celui ce o vizualizează. 8.” . “Sara pe deal”. aşa cum dragostea pentru natură l-a inspirat pe Mihai Eminescu şi l-a legitimat ca poet original şi genial. prin naraţiunea la persoana I: “eram”.. . Astfel.figurile de stil predomină în text şi compun o imagine feerică a unui tablou din natură: epitete (”bogata ghirlandă”. Plăcinta cu mere nu este atât de dulce. “Dorinţă”. idee ilustrată cu o confesiune la persoana I. Imagini artistice în enunţul: “Alte oglinzi stau uşor înclinate. cotropit = invadat. Comparaţia “localnicii trec pe lângă masa lui fără să cumpere. motivul oglinzii 7. contemplarea faţă de întâmplarea ce-i stârnise interesul. prin naraţiunea la persoana a III-a: “se ridică”. “privi”. . “înşiruite” . preocupare = ocupaţie. “am crescut” 10. Subiectul al II-lea Text argumentativ : “Orice dragoste care duce la creaţie îşi dobândeşte legimitatea. În concluzie. năpădit 2. creându-i o înălţare. ceea ce face ca opera să aparţină esteticii şi nu documentului istoric arid. punctele de suspensie sugerează reflecţia. “puhoiul de lumini poleia noroiul”). Tipuri de narator: . masa a devenit suportul pe care vânzătorul aşază oglinzile. necunoscut. care. călătorii cum nu-mi fusese dat nici să visez… omul vorbea”. 8. profesor de modelaj la Şcoala de arte frumoase. Înaintea ochilor mei. 9. Varianta 85 1.narator omniscient şi obiectiv. culori etc. Sinonime: agale = încet. Imagine vizuală: “vântul toamnei spulberă troiene ruginii de frunze”. Numele lui se înscrie în banalitate. care se arătau foarte încântaţi de imaginea estetică pe care o compuneau acestea.pronume la persoana I: ” noastră”. a zugrăvi = a contura. mai ales că se îndeletniceau cu arta plastică. 5. Polisemia cuvântului “dulce”: *Fetiţa de atunci avea un zâmbet dulce. cu dânsul am făcut în închipuire lungi călătorii. “deodată” 4. atunci când cineva are o înclinaţie atât de puternică pentru muzică. 3. . .linia de dialog: marchează vorbirea directă. imagine auditivă: “un lung freamăt se înălţa ca o rugăciune. îndeletnicire. emoţia contemplării naturii. există foarte mulţi oameni care perorează norme morale şi par intransigenţi în aplicarea lor. Ca în puterea unei vrăji. banal. de a îmbogăţi spiritual şi nu de a reda efectiv un obiect ce nu reuşeşte să transmită nimic sau să emoţioneze. lent.epitet antepus: “lung freamăt”. Cele două personaje.Este. Semnificaţia figurilor de stil din enunţul: “Un lung freamăt se înălţa ca o rugăciune”:. rolul artei este de a sensibiliza sufletele oamenilor prin reprezentarea artistică a unui lucru. Ion Popescu. emoţionându-l. să-i transmită o stare. o reflecţie. dar aceasta “nu-i aduce aproape nimic” pentru că localnicii nu cumpără. a număra = a considera.virgula indică vocativul “domnule Marteş” .povestitor talentat: “stăpân pe meşteşugul de a zugrăvi cu vorba. este un “om întreprinzător”. am o piatră pe inimă. Fascinaţia jocului de lumini emanat de oglinzile negustorului constituie un farmec aparte. tot aşa oricine creează din dragoste un produs artistic are parte de recunoaştere legitimă. ca să arunce lumina în evantaie pe trotuar […]”: . ca şi cum ar trece pe lângă un copac de mult ştiut şi nemişcat de la locul lui” sugerează faptul că obiectul de negoţ devenise o parte din priveliştea oraşului. veşnic îndrăgostit de frumuseţile naturii.personificarea:”Alte oglinzi […] să arunce lumina. de mai bine de un secol. care-ţi crea o stare de relaxare. zare = orizont. Tema: obiect de negoţ (masa cu oglinzi). Activitatea sa reprezintă comerţul cu oglinzi. aievea. olfactive compun tabloul naturii “fermecătoare” pe care naratorul le percepe aievea. marfa negustorului Ion Popescu. multe dintre ele fiind memorate şi recitate. De asemenea. *În post nu ai voie să mănânci nimic de dulce. se desfăşura fermecătoare trâmba de vedenii. imagine olfactivă: “mireasmă florilor de oleandru se aşternea amară”.”(Lucian Blaga) Sunt de acord cu afirmaţia exprimată de Lucian Blaga. Tema naturii şi a iubirii este predominantă în lirica eminesciană şi creează emoţii unice în sufletul cititorului. Varianta 86 1. Semnele de punctuaţie în enunţul: “Dar încântarea începuse: omul vorbea…”: două puncte marchează explicarea cauzei care declanşează încântarea naratorului pentru povestirea personajului. grijă. asemenea copacilor pe care oamenii se obişnuiseră să-i vadă zilnic în acelaşi loc. prin consecvenţa cu care aplică în practică propriile principii. imagine olfactivă: “mireasmă florilor de oleandru se aşternea amară” 6. o emoţie. Mijloace lingvistice pentru subiectivitatea textului: . 5. călătorii cum nu-mi fusese dat nici să visez… omul vorbea. fiorul. printr-o comparaţie despre vraja de care se simţea cuprins: “nu-mi fusese dat nici să visez”. cu dânsul am făcut în închipuire lungi călătorii. ci mai ales prin faptele lor. dar dacă îi urmăreşti o vreme constaţi că le . dans. şi studentul său. Semne de punctuaţie: . domnul Marteş.comparaţia “un lung freamăt ca o rugăciune” compune o imagine auditivă care exprimă ideea că splendorile naturii se înalţă până la valenţe divine. Astfel. la început. astfel încât ele să reflecte lumina pe trotuar şi să atragă astfel privirile oamenilor. o bogăţie spirituală. Tema naturii. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre consecvenţă: “Oamenii nu se deosebesc atât prin ceea ce zic.” În susţinerea opiniei.vizuale. Cuvânt format prin derivare: ”nedumeriri”.imagine vizuală: “lumina în evantaie pe trotuar” (metaforă) 6. . 9.

devenind atemporale 9. teamă. Registre stilistice: limbaj colocvial şi limbaj popular 9. a nara. verosimil. Bătrânul susţine că povestirea unor întâmplări trecute este un mod prin care se pierde autenticitatea informaţiilor. fără să dea naştere la confuzii sau la interpretări echivoce. întrucât limbajul se compune din cuvinte şi expresii populare precum:“Apăi“. prin focalizarea zero sau “dindărăt” şi prin naraţiunea la persoana a treia. semnul întrebării marchează sfârşitul unei propoziţiei interogative. Când ele revin în curte. totodată. o parte din viaţa sa şi atunci e copleşit de melancolie. cred că autorul “Adolescentului miop” este perfect îndreptăţit să facă această afirmaţie. că nu le recunoaşte şi ascultă curios dialogul lor. Subiectul al II-lea: “[…] un adolescent. amintirea este complet denaturată. e nerăbdător să se vadă cât mai repede eliberat de ea ca să-şi poată începe adevărata viaţă“. 3. înlocuit de amintirile pe care naratorul le păstrează în minte imediat după ce le-a povestit. În enunţul “[…] dar şi dacă ţi le-ai aminti. un fel de album de fotografii cu baterii. melancolie. totodată. De asemenea. sunt şi cei care mint cel mai mult. a i se părea. Cele două femei care se foiau prin curte nu-l surprind. trebuie să fii vigilent. Ana şi Maria. iar cuvântul “nemaiînţelegând” este format prin compunere 2. În pădure am ascultat glasul frunzelor uscate. vrea să-şi vadă visurile copilăriei realizate şi atunci este necesar să depăşească momentul melancoliei pentru că viaţa este scurtă şi plină de imprevizibil. e sfâşiat de melancolie […] şi. treptat. nu vorbe”. Cuvântul “nemişcat” este format prin derivare. un om şi jumătate. iar exprimarea bătrânului este spontană. Atmosfera stranie din odaia în care zăcea muribundul Ion este sugerată de liniştea care se aşterne prevestitoare de moarte. a bănui. “de ţi-e dat“. în viaţă trebuie să te conduce după deviza “fapte. Varianta 88 1. iar după mai multe povestiri repetate. 10. “să te sumeţeşti“.Perspectiva narativă este reprezentată de naratorul omniscient şi obiectiv.adjectiv: *Am primit un cadou ciudat. Registrul stilistic în care se înscrie textul este oralitatea. om de nimic. precum şi monologul interior al lui Mitru 3. pentru că se gândeşte că Ion este pe moarte. doreşte aprig să se debaraseze de acest sentiment negativ pentru a se putea afirma faţă de ceilalţi adulţi. lumina în odaia în care zăcea Ion era aprinsă şi arunca în întunericul răsfirat de-afară o fâşie palidă. redând acţiunea aşa cum o vede el. a-i prinde bine. e sfâşiat de melancolie şi totodată. Dar mai presus de toate. fluentă şi uşor de înţeles pentru diverse categorii de cititori. focalizarea zero. demnitatea şi concizia. În concluzie. prin propriul filtru de gândire. om de paie. tema timpului. care se gândesc cu teamă că au ieşit de sub aripa ocrotitoare a tutorilor lor.încalcă fără să-şi dea seama şi acest lucru se întâmplă pentru că. Locuţiuni cu substantivul “om”: om ca toţi oamenii. este confuz. simte că lasă în urmă o parte din sine. de un galben murdar”. pentru că în cele mai dese situaţii. 8. “ciudat” . 6. Expresii/locuţiuni cu verbul “a prinde”: a-l prinde pe Dumnezeu de picior. Calitatea stilului: claritatea exprimării artistice în ilustrarea gândurilor şi sentimentelor personajelor. povestitorul subiectiv îşi pune amprenta asupra oamenilor şi faptelor. *Cartea a văzut lumina tiparului la doi ani de la plecarea lui din ţară. care simte cum depăşise adolescenţa.din contră“. Păşirea în viaţa de adult îi marchează adânc pe majoritatea adolescenţilor. De fiecare dată când relatează o întâmplare. lumina creează o imagine plăsmuită prin efectul cromatic definit de repetarea aceleaşi culori prin epitete diferite: “fâşie palidă” şi “galben murdar”. Una dintre calităţile stilului prezentă în textul dat este simplitatea sau capacitatea de a folosi cuvinte accesibile care să exprime cel mai elocvent ideea susţinută. prin interogaţia retorică se sugerează îndoiala bătrânului că amintirile sale ar transmite întocmai adevărul pe care-l trăise pe front. păşind spre maturitate. Având în vedere cele spuse mai sus sunt întru totul de acord cu afirmaţia lui Mircea Eliade:“Un adolescent care simte cum depăşeşte adolescenţa. poate. precum fericire.” (Mircea Eliade) Fiecare trecere într-o nouă etapă a vieţii imprimă asupra oamenilor stări dintre cele mai variate. aceştia se dovedesc a fi diletanţi sau amorali şi. iar stilistic. adolescentul intrat în starea de melancolie. în fond. Schimbarea categoriei gramaticale: “zece”. e nerăbdător să se vadă cât mai repede eliberat de ea. deoarece adevărul este. a prinde drag de cineva. Sinonime: adevărat = veridic. 7. să vadă dacă va mai continua să plouă. motivul amintirii. 10.substantiv: *A luat un zece la română! . 4. dar totodată îşi doresc cu ardoare să-şi construiască propriul drum în viaţă pentru a se putea afirma aşa cum de multe ori au visat s-o facă în copilărie. . a povesti = a relata. De asemenea. Aşadar. În al doilea rând. ca să-şi poată începe «adevărata viaţă». deoarece romanul său s-a dovedit a fi o oglindă pentru tinerii ce lasă în urmă dulcea lume a adolescenţei. refuz = împotrivire. Îl iubeşte ca pe lumina ochilor. însă. . ei nu cred în principiile respective. există şi persoane care nu fac atâta paradă de capacităţile lor profesionale sau de moralitatea lor. după cum se ştie. având în vedere argumentele menţionate mai sus. e sfâşiat de melancolie şi. afirmaţia lui Eminescu este indubitabil adevărată. 7. în rândul cărora este proaspăt intrat. deoarece de fiecare dată reţii numai ceea ce ai spus anterior şi treptat te îndepărtezi de adevăr. De pildă. Sens conotativ cu “glas” şi “lumină”: *Când a aflat că n-am fost la şcoală. mirosul acela de iarbă crudă venind dinspre pădure” 6. Tema războiului. Se înţelesese din vorbele lor că era primăvară. pentru că nu putea dormi şi urmărea ploaia. Bineînţeles că acestea sunt stări trecătoare pe care oricine le poate depăşi cu puţin ajutor din partea familiei şi a prietenilor care-i sunt alături. nu trebuie să le povesteşti altora. am observat că oamenii care susţin cu ostentaţie că urăsc minciuna. a face om (pe cineva). 4. mai rămâne o vreme la gura podului. Verbele la indicativ prezent din replicile bătrânului exprimă ideea de permanentizare a amintirilor din război. înainte de postul Paştelui. Pentru a păstra vii în memorie întâmplările. modul de expunere utilizat este dialogul împletit cu naraţiunea la persoana a treia. a presupune = a crede. om de suflet. sunt de părere că fiecare adolescent. faptul că ele sunt pe vecie întipărite în mintea şi sufletul personajului.substantiv: *Astăzi am avut ocazia să întâlnesc un ciudat în adevăratul sens al cuvântului. Ghilimele marchează replicile celor două femei. Mitru o recunoaşte pe cea mai tânără. Părerea mea este că atunci când vezi că cineva se laudă ostentativ. respingere. Subiectul al II-lea Rezumatul textului citat la Subiectul I. 8. 5. . însă faptele lor demonstrează profesionalism şi integritate etică. Femeile fac focul şi aşteaptă să se încălzească apa. Ploaia se înteţeşte şi ele se duc în bucătăria de vară. clară. a prinde de veste. din “Pasărea şi umbra” de Sorin Titel: După ce Mitru îşi termină ţigara şi sfârşeşte de cântat. “ba. cine ar înţelege ce vrei să spui?”. deci “Un adolescent care simte cum depăşeşte adolescenţa. regret şi. Se miră. în timp ce privesc cerul curioase. Motivul ploii. Varianta 87 1. real. Secvenţa descriptivă: “Se aşternu liniştea. Sinestezie: “mirosul sărat al ploii. Alte calităţi ale acestui text sunt oralitatea. aduc următoarele argumente: În primul rând. îţi creează probleme sau dezamăgiri. dezorientat şi. 5. puţin speriat de necunoscut.numeral: *Am rezolvat doar zece variante la matematică. În sprijinul acestei afirmaţii. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul omniscient şi obiectiv. nu de puţine ori. naraţiunea la persoana a III-a. a prinde pasărea din zbor. sperând să-şi dea seama cine erau. tata a ridicat glasul la mine. a istorisi 2. om de ştiinţă. a prinde (pe cineva) cu minciuna. e nerăbdător să se vadă cât mai repede eliberat de ea ca să-şi poată începe adevărata viaţă“. motivul luminii.

Comparaţia “schimbând culorile ca marea cea aşa de apropiată” sugerează viteza cu care automobilul traversează împrejurimile. “ a se deştepta”. Inteligent şi ambiţios. * A lăsat caietul pe marginea biroului. menite să-l ajute în îmbogăţirea şi ascensiunea pe scara socială. machiavelismul şi făţărnicia personajului: „îl făcea pe fanariot să-l creadă cel mai credincios şi devotat dintre servitorii săi”. Este evidentă afecţiunea Ioanei pentru narator. Afirmaţia: “făcu tot ce putu spre a deveni perfect în arta ipocriziei şi a perfidiei” ilustrează faptul că toate eforturile lui Dinu Păturică şi întreaga sa energie sunt direcţionate în desăvârşirea ipocriziei şi perfidiei. atitudinile sale se desprind şi alte trăsături. Scriitorul foloseşte persoana a II-a în al patrulea alineat deoarece simte nevoia unei confesiuni către cititor.” (Nicolae Iorga) Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga conform căreia înţelepciunea. 8. cu toată carnea…. cu siguranţă vei lua aminte data viitoare devenind astfel mult mai atent în luarea unor decizii. Faptele sale scot în evidenţă. La poarta casei. oaspeţii sunt întâmpinaţi de Ioana. precum şi de peisaj. Chiar dacă împrumuţi sau îţi însuşeşti ideile unor filozofi sau ale unor oameni de cultură. fapt datorat chibzuinţei dobândite de-a lungul anilor. . accentuând totodată atitudinea dilematică a bărbatului. Rolul proverbelor rostite de Păturică este unul mobilizator pentru sine însuşi. Polisemia cuvântului “a lăsa”: *Mama şi-a lăsat copilul să iasă afară. rustic = ţărănesc. izbânzile şi eşecurile. prima jumătate a secolului al XIX-lea. Apartenenţa fragmentului la categoria prozei realiste: . autorul se simte intimidat de numărul mare de oameni care îi urează bun venit. pe frunte cu câţiva pistrui…. capătă o concepţie mai amplă şi mai profundă asupra lucrurilor. se ducea la vătaf “şi-i făcea o mulţime de linguşiri”. iar după ce pleca boierul. acesta dezvăluind că era îndreptată spre el “cu ochii. statornic. din care cauză nu conştientizează dimensiunea şi consecinţele faptei sale. a se face = a se preface. însuşiri neapărat necesare unui personaj care doreşte să parvină. zel 5. împărtăşindu-i gândurile în mod direct şi conferind caracter de generalizare a stărilor emoţionale. omniscientă şi naraţiunea la persoana a III-a.”. acesta fiind confuz. ici e plin”. el fiind hotărât ca. Sinonime: chinuite = suferinde. De altfel. 4.. învingător. vreme = timp. (a conduce). 3. el „căta să înveţe carte multă”. 6. 9. nu propria ta experienţă. Încă de la apariţia personajului feminin. “ambiţios”. cea mai spontană posibilă. 4.utilizarea detaliilor în firul narativ 10. a omorî = a ucide. Păturică este caracterizat în mod direct de carte narator. “câteva zorzoane”. zel = hărnicie. “am întors în minte”. triumfător = victorios. deoarece autorul povesteşte o întâmplare din viaţa sa. pe măsură ce omul înaintează în vârstă. 10. perseverenţă. . chinuieşte şi-ai s-auzi iarba cum creşte”. 5. “picătura găureşte piatra” 8. cu toate că intenţia ei fusese să o facă pretenţioasă. Structura de parvenit este evidentă. personajul-narator împărtăşeşte faptul că are simţul responsabilităţii. invariabilă. o priveşte cu dragoste. bunăvoinţă. întregul fragment reprezintă o autointrospecţie a naratoruluipersonaj. tăinuit. . “ciocoi”. era amabil cu servitorii. în care atitudinea şi mentalitatea ciocoilor este tipică pentru această categorie umană. dar constată că poartă o rochie urâtă. Sinonime: căutătură = privire. Numai experienţa proprie de viaţă. Varianta 90 1. Punctele de suspensie sunt folosite pentru a marca ezitarea şi dezorientarea lui Dragomir după comiterea crimei. ascuns = pitit. Perspectiva narativă: se defineşte prin naratorul obiectiv şi omniscient. acest lucru nu înseamnă că ai devenit brusc un înţelept. Câmpul semantic al cuvântului “ambiţie”: voinţă. îi ajuta la lucrările lor şi le împlinea dorinţele”. “în casa . înclinare. reflecţii. Încântat de primire. poate fi considerată o marfă. Registru stilistic. Monologul se foloseşte deoarece textul este o confesiune scrisă la persoana I. gânduri = cugetări. De aceea. focalizarea zero şi naraţiunea la persoana a III-a. însuşire sugerată indirect de faptul că ea vine în întâmpinarea naratorului fără gesturi din cauză că “se apropiau şi alţii…”. “ ciubuc”. 7. în mod indirect. hotărâre. anevoioase. ciocoi. Un alt mod de expunere evident este descrierea. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre înţelepciune:“Înţelepciunea este o marfă pe care cine o vinde a cumpărat-o. fără gust şi cu picioarele goale în pantofi. naratorul reliefează duplicitatea şi viclenia personajului. *L-am lăsat la şcoală înainte de a pleca la serviciu. Varianta 91 1. După ce naratorul-personaj observă îmbrăcămintea Ioanei. raportată la un moment din viaţa sa. cu toate că pe unii nici nu îi cunoştea. registru arhaic: “feligenele”. (a uimi). lucrată de ea. care „făcu tot ce putu spre a deveni perfect în arta ipocriziei şi a perfidiei”. “automobilul”. Două cuvinte/ structuri care aparţin registrului stilistic popular: . reflex. . “în curte”.“căutătura”. din faptele. simţind nevoia de a se autoanaliza pentru orice iniţiativă. Ioana fiind “arsă de soare. să reţină numai ceea ce îi poate folosi în setea de îmbogăţire. Atunci când simţi pe pielea ta urmările greşelilor. biruitor. Un alt argument pentru care înţelepciunea nu este şi nu trebuie să fie o marfă care se poate vinde ar fi faptul că înţelepciunea se câştigă numai învăţând din propriile greşeli sau din ceea ce observăm în jur şi ne însuşim din atitudinile celorlalţi.”. surprind şi instinctul de a mă analiza”. diferitele peisaje având alte nuanţe cromatice. sârguinţă. coboară pe uliţe şi se îndreptă spre Cavarna. deoarece “să zicem numai că Păturică ar fi fost în stare să dea contemporanilor săi o dovadă strălucită că ea se realizează câteodată”. fermă. Modul de expunere predominant este naraţiunea. În concluzie. aflăm că Ioana este timidă. 2. înţelepciunea este un apanaj personal. Sinonime: statornică = stabilă. Andreea a luat notă maximă. cu gura. În mod direct. Într-o autoanaliză personajul-narator se îndoieşte de capacitatea sa de a fi în stare de aceeaşi dăruire totală atât de vizibilă la Ioana. Indici de spaţiu: “în sat”. “turburate”.Varianta 89 1. Figuri de stil. momentele de tristeţe şi de bucurie. Câmp semantic al “călătoriei”: “pasageri”. cu mâinile. ca fiind “un om extraordinar”. Prin afirmaţia “Întotdeauna.prezintă fapte verosimile ale epocii. osebit. Cu alte cuvinte el încearcă acum să observe dacă a procedat corect în anumite situaţii. (a se descărca).“nu vreau să cază vina pe mine”. definitivă. *Aflarea rezultatelor bune de la olimpiada l-a lăsat fără cuvinte. Registrul arhaic al limbii: ciubuc. nu înţelege de ce e necesară plecarea din sat (”De plecare…”) 3. formulă artistică modernă specifică introspecţiei.“uite. ca să-i câştige de partea lui şi să adoarmă bănuielile: „el se purta cu mare amabilitate către toţi servitorii casei. “praful a bătut stofa” 5. Metafora “urme de sânge” face trimitere la imaginea vizuală a lanurilor de grâu în care macii roşii fascinează privirea. “Ioana” de Anton Holban: Automobilul părăseşte centrul Bazargicului. În acelaşi timp. Punctele de suspensie din ultima frază a textului simbolizează o pauză făcută de autor pentru a medita asupra fetei care-l “primea cu tot sufletul…”. postelnic. un lucru pe care îl dobândeşti în timp şi pe care nu-l poţi cumpăra sau vinde. înghesuite. prin orice mijloace. vătaf. ezitările şi cutezanţele te pot face să devii o persoană înţeleaptă. Mihai Eminescu are aceeaşi concepţie despre înţelepciunea ca rezultat direct al trăirilor proprii. 2. fără gust. Oralitatea: cuvinte şi expresii populare: ”a se crăpa de ziuă”. Subiectul II Rezumatul textului dat la Subiectul I. rupt de realitate. care se bucură la vederea automobilului. De altfel. felegean. sugerând tenacitatea în ambiţia de a parveni: “voinţa tare şi statornică învinge toate obstacolele”. imaginaţie. cu duioşie. când în Ţara Românească se dezvoltă o nouă clasă socială: ciocoimea. 2. propriile tale cugetări. sub orice iniţiativă de a mea. Textul începe prin a prezenta împrejurimile traversate în timpul călătoriei cu automobilul şi în portretizarea Ioanei 6. idei. 3. . în cazul în care ajunge să fie vândută şi cumpărată. idee exprimată în poezia “În zadar în colbul şcolii”: “Ci trăieşte. îmbrăcată foarte dezordonat. “trenul”. înţelepciunea pe care o vinzi nu este în fapt nimic altceva decât înţelepciunea cumpărată.ilustrează o anumită perioadă istorică. fără excepţiune. să ajungă “om mare şi niciun obstacol nu putea să-l abată de la această idee fixă”. În primul rând. Portretul fizic al personajului este dezvăluit în penultimul paragraf.“să te găteşti de plecare”. “valiză”. instinct = simţ. scărei. (a da permisiunea).viziunea este obiectivă. Registrul stilistic colocvial: “uliţe chinuite”. *Pentru a se împlini din punct de vedere profesional. 4. *Nu şi-a dat seama că a vorbit mult la telefon şi fără să vrea l-a lăsat bateria. ” se zice că”. Sensuri diferite ale cuvintelor “maximă” şi “a împlini”: *La examenul de limba română. va trebui să fie promovat în funcţia de director. Indirect. 7. 9.

Autorul nu este prezent în text. dar trebuie trezită. ţel. În timp ce Robespierre susţine folosirea unor metode teribile. a pune ţara la cale. “încai să mă fac martir”. “Ce-mi ziceam eu?” şi a exclamaţiilor „Nu plânge: eşti volintir!” 9. . în fond. Anca încearcă să afle motivul crimei. a pune de mămăligă. realizată tot prin didascalii “Plânge”. Este caracterizat indirect prin limbajul folosit.L. ci numai frânturi de fraze. e ceva ce se trezeşte. dar Dragomir este incapabil să rostească o propoziţie completă. Sinonime: nediscutat = nedisputat. unui voluntar nu îi stă bine să fie deznădăjduit şi-i propune să-şi pună masca şi să-l însoţească. de bună-voie în garda naţională pentru a uita de supărare. numele lor fiind scrise la începutul fiecărei replici. frica şi reacţiile necontrolate. nu de multe ori. “cu buze nervoase”. Oralitatea stilului lui I. de a realiza. 3. e ceva ce se trezeşte. ca şi îmbrăcămintea lor”. asta depinde foarte mult de mediul în care ne formăm şi de oamenii cărora le luăm în considerare sfaturile. la fel ca şi în citatul. dar şi pentru îndrumarea actorilor care prezintă această operă pe scena unui teatru.Caragiale este susţinută prin comicul de limbaj: . este rupt de realitate şi conectat în lumea visurilor. a ţine seamă. piedici = obstacole. deoarece ei ne pot trezi dorinţa de a cunoaşte. Doamna de matematică este un bun profesor (bine pregătit). deosebindu-se de Robespierre. “aide” . Înţelepciunea este o calitate cu care toţi ne naştem. Subiectul al II-lea Rezumatul fragmentului citat la Subiectul I. nu dă mâna”. “cald”. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Înţelepciunea nu e ceva ce se învaţă. ci îşi mişcă personajele cu ajutorul didascaliilor care contribuie la conturarea personajului masculin. “acum”. Danton este sincer şi prietenos. dar. Atitudini ale lui Robespierre. Interogaţie retorică:“Ce-mi ziceam eu?”.prezenţa interogaţiilor retorice . toate acestea şi multe alte calităţi care pot forma înţelepciunea. care reproduce o întrebare pusă în trecut şi reluată în prezent prin povestire. din comedia “D-ale carnavalului”. întrucât fragmentul citat este extras dintr-o comedie. “amor”. În sufletul lui Crăcănel reînvie încă o speranţă şi. „râde febril”. O trăsătură a lui Robespierre care poate fi dedusă din prezenţa repetată a interogaţiilor în replicile sale. cum ar fi: “Vorba d-tale: femeie! Ochi alunecoşi…”. afirmă că o iartă pe Miţa pentru ultima dată şi în cazul în care va fi iar înşelat. de a ne dezvolta. spre nefericirea personajului. Varianta 92 1. se va însura cu ea. Este adevărat şi faptul că prin muncă asiduă obţii ceea ce îţi doreşti. Folosirea virgulei din fragmentul: „Ai dreptate. ţelurile revoluţiei nu sunt atinse…”: virgula are rolul de a marca vocativul substantivului propriu -„Maximilien”-. 8. 5. încheiată. cum ar fi: “Aide. 5. Polisemia cuvântului “bun”: Profesorul este bun la suflet (binevoitor). De aceea o şcoală de înţelepciune e posibilă” Înţelepciunea este o calitate pe care o avem. Registrul stilistic neologic: “independenţii”. 4.de unde reiese sensibilitatea personajului. necaz. dar cam des…” 7. Exemplificarea unei metafore şi a unei inversiuni: . nedezbătut. prietenului său. oferă indicaţii importante cu privire la gestica şi mimica lui. 8. Având în vedere argumentele aduse mai sus. sau mai puţin.ta”. insă unii o dezvoltă mai mult. “ martir”. în antiteză cu Robespierre. Interogaţiile retorice au o importanţă deosebită în acest text. Covorul acesta este bun (potrivit) pentru camera mea. Motivul dezacordului referitor la măsurile teribile este acela că cele două personaje au păreri contradictorii asupra revoluţiei şi a măsurilor ce asigură succesul ei. a idealurilor abstracte. a afla. 3. Anca şi Dragomir.cuvinte pronunţate greşit sau aparţinând limbajului colocvial: „volintir”. “Îşi încheie repede minteanul la piept”. a produce). Un prim argument pentru a susţine această idee este acela că în multe cazuri un elev poate ajunge la performanţe cu ajutorul îndrumărilor şi sfaturilor. Totul se obţine prin dorinţă şi voinţă. este starea afectivă puternică de nelinişte. însă nu totdeauna. Maximilien. căci eu ţin mult la amor. Într-o seară. sfârşită = terminată. impedimente. autocaracterizare: “dacă nu pot să mă stăpânesc! Mi-e naturelul simţitor”. comicul este conturat prin repetarea unor sintagme (paralelism sintactic) şi relatarea unor întâmplări care exprimă propriile defecte de caracter. Crăcănel găseşte pe masă un bilet. cum plâng şi-acum. reieşite din didascalii: “rămâne rece”. foc = amar. 2. îndeamnă cititorul la intuirea întâmplărilor şi acţiunile personajelor. Modalităţi de caracterizare: Caracterizare directă făcută de dramaturg prin didascalii-“hotărât”. care exprimă incultura personajelor şi frivolitatea acestora. care ajută la descrierea personajelor. din care reiese echilibrul şi prietenia pe care i-o poartă lui Robespierre. a-şi da seama. nu plânge: eşti volintir!”. sugerând agitaţia. 8.“Om eşti tu?…?” – inversiune. Textul dat aparţine genului dramatic deoarece dialogul este principalul mod de . suferinţă. dar şi fermitate opiniilor. socotind că oamenii nu au devenit mai buni şi nici mai bogaţi. 10. faţă de care are gesturi familiare şi i se adresează cu afecţiune. nu de multe ori. “înrolat”. de-o seamă (cu cineva). ce-am zis eu?” Paralelism sintactic:-„Am plâns. se subliniază suferinţa la care va fi supus Dragomir pentru crima comisă. Rolul indicaţiilor scenice în conturarea personajului masculin: Didascaliile reliefează stările interioare ale lui Dragomir “Dragomir face nişte ochi foarte miraţi” şi atitudinea personajului faţa de fapta sa “Râde febril”. şi iar am plâns şi iar am iertat-o. de I. De asemenea. Cu ajutorul indicaţiilor scenice autorul îşi mişcă personajele şi le conturează simţămintele ori gesturile: “ El se uită la ea lung”. Fata încearcă să-l convingă pe Dragomir să părăsească satul pentru a nu fi şi ea învinuită de crima comisă. Comentarea particularităţilor construcţiei dialogului dramatic: Dialogul este purtat de două personaje. Metafora „adâncimi de omenie şi vis” semnifică faptul că Robespierre se ascunde sub o mască. sunt semne de punctuaţie întrebuinţate atunci când se reproduce întocmai un text scris sau spus. deoarece. Părerea mea este că rolul indicaţiilor scenice din acest fragment este atât unul caracterizator. Prin didascalii. a pune bază pe cineva (a te baza). dar cam des…aşa cam de vreo cinci-şase ori…”. iar metafora “între pereţi de sare umezi”. -“ … până o socoti Dumnezeu c-a venit ceasul să te cheme să te judece el mai bine”. “care va să zică”. “am plâns şi-am iertat-o… pe urmă am prins-o iar. menire = scop. Expresii/locuţiuni cu verbul “a pune”: a pune masa. 6. fireşte = desigur. Sinonime: iatac = dormitor. cât a suferit. aşa cum s-ar fi cuvenit dacă revoluţia şi-ar fi atins ţelurile. hotărât.Caragiale Crăcănel îi povesteşte. a găsi = a descoperi. Două sintagme care indică raportarea la divinitate: -“Nu ţi-a fost milă şi păcat de Dumnezeu! … ” . nemulţumire între idealurile sale şi modul în care s-au concretizat ţelurile revoluţiei. “cu căldură şi sinceritate. pe care o iubea mult. Indici de timp: “seară”. Punctele de suspensie sunt utilizate pentru a marca ezitarea şi nesiguranţa personajelor sau pentru a mări tensiunea dramatică. durere.expresii specifice vorbirii orale. şi iar am plâns şi iar am iertat-o. . aceea a intransigenţei. plângând. Varianta 93 1.“Ce te faci Mache?…De desperare. a lua seamă. totul depinde de dorinţa noastra de a-l trezi şi de poveţele celor din jur care ne călăuzesc. de a descoperi. sosind acasă. ele sporesc tensiunea şi conflictul dramatic. 6. Profesorii au un rol foarte important în această formare. 10. „Te-ai culcat?”. care are rolul de a fi interpretată pe scenă. Comicul de limbaj din fragmentul citat este ilustrat prin greşeli de exprimare şi cuvinte pronunţate greşit de personaje. a-i pune cătuşele. De aceea o şcoală de înţelepciune e posibilă” deoarece în fiecare dintre noi poate exista un mic geniu. 7. am plâns şi am iertat-o… pe urmă am prins-o iar. din care află că a fost părăsit pentru că era plictisitor şi lipsit de importanţă. dramaturgul îl caracterizează direct şi în antiteză cu Robespierre: “cordial”. Pampon încearcă să îl încurajeze.L. 6. libertatea de exprimare şi legalitatea constituţiei. 9. instituţie care însă se desfiinţează. “dezolat”. cu inima deschisă. despărţit astfel de restul propoziţiei. dezorientarea ”face nişte ochi foarte miraţi”. Expresii/ locuţiuni cu “seamă”: a băga în seamă. acest lucru îl determină să se înroleze. Pampon. caracterizare indirectă realizată prin limbaj şi nume. 10. Ghilimelele sau semnele citării. Miţa. odaie. pot spune că sunt de acord cu citatul “Înţelepciunea nu e ceva ce se învaţă. Prin folosirea interogaţiilor retorice se amplifică suspansul. Danton gândeşte exact contrariul şi consideră că revoluţia era aproape încheiată şi că Robespierre încalcă drepturile omului. “răvăşel”. a pune la zid. dispus să treacă peste orice pentru a se concilia cu Robespierre. bineînţeles. 2. a pune bazele a ceva (a realiza. “să-mi mai uit focul” . Din textul de mai sus reiese că Danton este cordial. a pune pe gânduri. 9. a pune coarne. 7. deoarece a fost înşelat de amanta sa.“ … între pereţii de sare umezi … ” – metaforă . *Cornul cu ciocolată pe care l-am mâncat azi a fost foarte bun (gustos). 4. dar şi caracterizare indirectă.

deoarece sunt utilizate cu sens metaforic. ci sugerează două civilizaţii corespunzătoare zonelor geografice: Occidentul şi Orientul 3. Astfel de atitudini nu fac decât să-l ţină pe “vinovat la distanţă”. Bazil”. pauze afective. de caşcaval. Metafora “neadormiţii.numele personajelor este specificat în dreptul fiecărei replici. 10. sălbăticie. totodată. de aceea. Fragmentul dat aparţine genului dramatic deoarece: . dându-le noi înţelesuri. neomenia înseamnă cruzime. plumburiu 2. indignat de atitudinea lui Bălcescu. Considerându-se un neînţeles. Modurile de expunere prezente în textul dat sunt naraţiunea şi descrierea 6. . Varianta 95 1. Bălcescu realizează că nici ceilalţi oameni nu-i înţeleg idealismul incurabil. *Dacă de mic a fost crescut în mătase. mărturisindu-i moaşei că ea însăşi nu-i vrednică de vizita mamei sale. copleşită de durere şi emoţie. deşi plouase şi dormise pe iarba de sub car. 9. mâhnit = îngândurat. Anton Pann!”. atitudini şi idei. fiecare absolvent apucă pe alt drum. care nu cunosc odihna intelectuală şi care îşi menţin întotdeauna simţurile treze pentru a putea recepta informaţii pe care să le şlefuiască prin propria sensibilitate. a sta de vorbă. Prin cele două interogaţii retorice. Sinonime: a îngădui = a permite. 9. în viaţa reală. Vocea ei de mătase îmi mângâia auzul şi-mi aducea alinarea. evocând natura dezlănţuită şi crudă şi. preocupată fiind numai de interese materiale. 3.principalul mod de expunere este dialogul. chinuiţii. în sensul efectelor curative pe care soarele. însă fata îi spune că nu are rost să-şi mâhnească mama destăinuindu-i secretul în aceste împrejurări şi că preferă să i-l spună după ce problemele ei se vor rezolva.expresii onomatopeice (”ah”). Pentru a putea fi înţeleasă şi de către cititorul mai puţin avizat. a vieţui. ce se leagă între ele. *L-a măsurat curios din creştet până-n tălpi. Pe de altă parte. deoarece teoria lui George Călinescu se reflectă şi astăzi. Patriot înflăcărat.dialogul . înţelegătoare. mai greu este să faci bine. Sens conotativ cu “talpă” şi “drum”: *În familia noastră. atunci când cineva greşeşte faţă de noi. “şatră” 6. . întrucât “înţelepciunea se toarce singură ca poveştile din “O mie şi una de nopţi”.principalul mod de expunere prezent în text este dialogul. . personajul eponim devine convingător atunci când argumentează că nici medicul ’’nu mai pricepe nimic’’ din faptul că. “Uite. Atitudinea sceptică a Ioanei: ”Uite eu nu mai cred”. cenuşiu = gri. trist. comunitate. vrea să-i simtă ’’pământul sub tălpi’ şi să-i audă glasul: ’’am ascultat până am adormit orăcăitul broaştelor’’. Sinonime: societate = lume. răutate şi lipsă de onestitate. eu nu pot fi decât parţial de acord cu următoarea afirmaţie a lui Iordache Golescu: “Cu iertarea dobândeşti şi pe duşman prieten”. vânzător = negustor.dialogul şi adresarea directă: “Vino acasă. a trimite vorbă. sunt de acord cu afirmaţia „Nu sunt decât doua căi pe lume: omenia şi neomenia”. din gândurile şi vorbele personajului. Prin munca lor istovitoare. cu tot soarele Mediteranei. pornind de la afirmaţia: „Nu sunt decât două căi pe lume: omenia şi neomenia” ( Călinescu) Antonimele „omenie şi neomenie” sunt derivate din cuvântul „om” şi de aceea sunt definitorii pentru fiinţa umană. societatea rămâne indiferentă în privinţa artei. purtare blândă. 4. În opinia mea.Ascultă. Depinde de fiecare persoană. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre iertare: “Cu iertarea dobândeşti şi pe duşman prieten“ (Iordache Golescu) De cele mai multe ori. dragostea şi iubirea. “o lună”. Este uşor să faci rău. a duce cu vorba (pe cineva) 4. *Mai bine ţi-ai toarce pe limbă vorbele înainte de a le rosti. nerăsplătiţii luminii” sugerează condiţia nefericită a creatorului de artă şi incapacitatea societăţii de a-i înţelege şi de a-i răsplăti meritele. a se afla.structura textului este alcătuită din replici . îşi ascunde capul între perne . . care se manifestă prin respectul faţă de semenii de lângă tine şi prin ajutorul pe care-l acorzi în toate situaţiile. “niciodată”.interogaţii retorice(’’Ce ştii tu? Ce ştiţi voi?’’). Alecsandri este revoltat.regionalisme: “iarmaroc“. sub car’’).numele fiecărui personaj este menţionat înaintea replicii. moaşa o anunţă că mama ei a sosit. Moaşa îi destăinuie Persidei că mama sa cunoaşte secretul şi că ar dori să-şi viziteze fiica. chiar să ne răzbunăm pentru răul pricinuit. mai mult decât orice. Lucian Blaga face trimitere la cartea orientală în care înţeleapta Şeherezada începe să povestească întâmplări pline de tâlc. dezamăgit 2. *Drumul vieţii are căi nebănuite şi pline de surprize. 5.există un conflict între cele două personaje ale operei bazat pe scepticism. . lupta dintre personaje. “Cum poţi să vorbeşti aşa?” 7. Cartea “Povestea vorbei” va fi. care reprezintă exact contrariul omeniei. dragostea sfâşietoare de ţară.. deşi era bolnav de ftizie. Subiectul al II-lea Transformarea unui dialog (din romanul “Mara” de Ioan Slavici) în vorbire indirectă: Moaşa Persidei îi sugerează acesteia că ar fi mai bine să trimită pe cineva ca să o cheme pe mama sa. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre omenie. de învăţături şi de sfaturi înţelepte. . Două caracteristici ale condiţiei artistului sunt: nefericirea (”sunt mâhnit”. avem tendinţa să-l judecăm. “Neadormiţii” sugerează starea de continuă căutare a artiştilor. neomenoase. cu adieri de verdeţuri şi peşte. ”De ani de zile tot te lauzi” 7. Varianta 94 1. Textul dat aparţine genului dramatic deoarece: . de la minciună la furt şi mai grav la crimă. eu nu mai cred!” . . “trei săptămâni”. Şi în România sunt destule persoane care au aceste porniri rele. care ’’mi-ar face de zece ori mai bine decât soarele leşinat al Mediteranei’’. Reversul este omenia.adresarea directă. Punctele de suspensie din replicile lui Bălcescu sugerează o stare emoţională excesivă a personajului şi creează. iar fata. *După bacalaureat. Neomenia îmbracă diferite forme. Atunci. sentimentale în vorbire. nămol = mâl. Expresii sau locuţiuni cu substantivul “vorbă”: a intra în vorbă cu cineva.’’am să mor cu tot ajutorul lor’’. 10. reproşându-i prietenului său că nu-i cunoaşte firea şi nu-i înţelege sentimentele profund patriotice:”Ce ştii tu?”. noroi. a sălăşui = a trăi. Aceste cuvinte nu desemnează cele două momente ale zilei. “Apus” şi “Răsărit” sunt scrise cu majusculă. însă există şi situaţii când este zadarnică. ‘Povestea vorbei’. Bălcescu este sigur că. comerciant.expunere. 8. ei sunt “chinuiţi” şi frământaţi de noiane de întrebări şi incertitudini. el dă numai indicaţii scenice prin intermediul didascaliilor (”merge la balustrada vaporului”). de garoafe şi mătăsuri”. conflictul dramatic ilustrează opoziţia. nu tuşise niciodată în cele trei săptămâni cât a durat călătoria. Câmp semantic al cuvântului “timp”:”ieri”. Fata neagă imediat cele auzite. uneori. supărat. Portretul psihic al lui Bălcescu reiese în mod indirect din textul dat. .expresii populare: “se ţine de posne“. atitudine cuviincioasă şi respectuoasă. a ţine de vorbă. unde se simte totdeauna mult mai bine cu sănătatea decât sub “soarele leşinat al Mediteranei”. după cum însuşi autorul ei sugerează. Aşadar. aşa cum reiese din finalul textului: “Ah. înrăutăţind şi mai mult conflictul deja existent. prin formule specifice oralităţii: “. “uliţi”. precum şi scrierea numelor personajelor înaintea replicilor. 5. 8. sensibil şi iubitor. iar faţă de efortul depus pentru creaţia “luminii”. În concluzie. Alecsandri se dovedeşte un prieten adevărat. “apa nu vine la moară” . încât să-i ajungă pentru două vieţi. a da voie. “sunt amărât”) şi chinurile creaţiei provocate de îndoieli artistice: “Câteodată mă mângâi cu gândul că poate n-am noroc ca să vorbească în mine şi mai tare darurile”. nu pot îndura ca prietenul meu cel mai bun să vorbească despre moartea lui… Ar fi îngrozitor…”. Modalităţi de realizare a oralităţii: . “va mirosi cartea îmbelşugat şi pestriţ. în realitatea vieţii sociale se întâlnesc destul de des aceste forme. nu va putea îndura viaţa aspră. ca piaţa de lângă turnul Sfatului. straie = veşminte. nereuşind să înţeleagă cum acestuia nu-i plac “porturile însorite şi parfumate ale Mediteranei”. să-l acuzăm şi. scopul fiind să-şi prelungească viaţa şi să încerce să sădească în sufletul sultanului crud sentimente de mult uitate precum mila. dar se teme să vină ca să nu o supere. Uneori. “o oră”. Sens conotativ al cuvintelor “a toarce” şi “mătase”: *De când şi-a pierdut slujba s-a închis în el şi a tors atâta amărăciune. departe de ţară. Bălcescu îşi exprimă neputinţa de a fi înţeles de către Alecsandri şi de societate. o înlănţuire de poveţe. Omenia reprezintă un complex de calităţi. prezenţa indicaţiilor scenice sau a didascaliilor. proprii unei persoane. “zece ani”. Oralitatea textului: . care este alegerea vieţii: om sau neom. indiferent de pregătirea pe care aceştia o au. Depinde de personalitatea şi conştiinţa fiecăruia. va încerca să satisfacă intelectul tuturor celor ce doresc să-i înţeleagă tainele. Bălcescu iubeşte cu patimă România. iertarea poate ameliora relaţiile interumane.autorul lipseşte din textul dramatic. (’’ce ştii tu?’’). încearcă să-l facă pe Alecsandri să priceapă (’’Ascultă … şi înţelege’’) că natura ţării este ca un cămin pentru el (’’ploua şi dormeam pe iarbă. tata este talpa casei.adresarea directă la persoana a II-a. căldura le-ar avea asupra bolii sale.

“Îl prefaci în soare şi-l aduni cu ochii”. “Atâta n-are… Dar pe jumătate şi poate şi mai bine. viguroasă. parabola cu Orbul. Miza face o aluzie subtilă la eventualitatea unei catastrofe asemănătoare şi în cazul unchiului Tache.un personaj din Biblie./ când astfel le vorbisem despre tine/ în dimineaţa ceea?”.”dimineaţa”.În primul rând. 5. moţăie = picoteşte. Faptul că se menţine foarte bine la vârsta lui şi nu se îmbolnăveşte devine “enervant”. Tache…[…]” ). după care continuă să săvârşească aceleaşi greşeli. întrucât ea spera ca el să moară mai repede şi ca familia să-i moştenească averea colosală. trăsătură ce reiese în . Sensul structurii “ Splendidă catastrofă”. “naufragiu”. “o vreme”. Chiriachiţa este caracterizată în mod indirect prin vorbele şi prin modul de gândire. “SPIRACHE (îi taie vorba)”. Indici de spaţiu: “munţii”. *Ţipa ca din gură de şarpe. dimpotrivă. Scrierea cu majusculă a cuvântului “Orbul” se motivează prin faptul că defineşte un substantiv propriu. cei trei ţărani se reped spre locomotivă când aud glasul conductorului. În viziunea lui Zamolxe. ne-nţelegând-mi rostul. Ajunşi pe peron. un dezastru. Transformare în vorbire indirectă: Chiriachiţa spune că singura nădejde este tot Tache. Chiriachiţa este superstiţioasă. ca trăsătură definitorie a Chiriachiţei este ilustrată în mod indirect. Tache…”. Şeful le porunceşte să plece. Înţelepciunea domoleşte “veninul” lui Zamolxe. Un cuvânt/ structură reprezentativ(ă) pentru fiecare dintre următoarele registre stilistice ale limbii: colocvial. “sat”. a ridica 2. 3. Caracteristici ale monologului dramatic: o caracteristică a monologului dramatic este didascalia din incipitul textului (”singur”) care evidenţiază faptul că în scenă nu mai există alt personaj decât Zamolxe şi. este sincer cu sine însuşi şi are demnitatea de a recunoaşte că într-adevăr a greşit.”prund de înţelepciune”-. prin comunicarea cu Dumnezeu. întrucât adjectivul “splendidă” se referă la ceva măreţ. Sens conotativ cu “gură” şi “gheţar”: *Ca de obicei. trebuie să se fi îmbarcat la Constanţa pentru Constantinopole”. mai ales. când i-am spus că nu eşti la şcoală. “ceruri”. Mihai şi-a luxat piciorul. ori cu bani. Alte trăsături ale monologului dramatic sunt interogaţia retorică din final “De ce mi-au sfârticat cu pietre gura. iertare. 9. În enunţul “E mult de-atunci. apoi îşi dau seama că apucaseră într-o direcţie greşită şi se întorc. trebuie să menţionez că există persoane care cer iertarea ca o formalitate. neologic: “favoarea”. “ăsta”. Sinonime: amurg = asfinţit. Bineînţeles. accident ce i-ar putea îmbogăţi imediat. fapt ilustrat de exclamaţia de la început: “Ţi-ai găsit!”. a revolta. incerte: “are exact şaptezeci şi ceva de ani în cap… Cam p-aci”. de asemenea. În concluzie. parol…”-reflectă exasperarea Daciei faţă de cumnatul Tache şi de starea lui de sănătate. sugerând timpuri ancestrale. *Are casa aşezată la piciorul dealului. rost = chemare. dorinţă = năzuinţă. fiind iritată pentru că bărbatul avea o grijă excesivă pentru viaţa lui. sau. se răsteşte la unul dintre călători. “livadă”. a-şi lua inima în dinţi. Invidia. “un orb bătrân”. Prin această replică. 8. viţă. a fi cu inima împăcată. Spirache îi cunoaşte fratelui său năzuinţele sale vechi. Dumnezeu este în tot şi în toate. Se identifică. “munţii”.Singura nădejde e tot frate-tău. Relaţia dintre Tache şi Spirache. 9. În ceea ce priveşte moştenirea. proşti. ceea ce denotă că odată relaţia dintre ei fusese mai apropiată: “Vrea să se facă hagiu…era o veche dorinţă a lui”. fratele acestuia. repetarea adverbului “mult” ilustrează o perioadă îndelungată ce s-a scurs de la încercarea lui Zamolxe de a-i creştina pe daci. “gentilă”. avidă de îmbogăţire. doar ca să păstreze aparenţele. ca urmare. Conflictul dintre Zamolxe şi poporul său este cauzat de incapacitatea dacilor de a înţelege menirea profetului lor (”dar tu. ori fără bani…tot gazeta aia o s-o citesc…”. amintindu-şi învăţăturile Divine. “apele”. înserare. râvnă. Varianta 96 1. sunt de acord cu citatul menţionat mai sus deoarece cred că iertând o persoană care a greşit faţă de noi. doleanţă. 10. Subiectul al II-lea Transformarea dialogului în vorbire indirectă: Nicolae Tabără. consider că iertarea este un drept ce nu trebuie acordat gratuit. parantezele de autor/ indicaţiile scenice: “SPIRACHE (modest)”. Oximoronul “Splendidă catastrofă” alătură doi termeni aflaţi în antiteză. *Bolnavul se făcuse gheţar. Totuşi. mi-ai lovit/ cu pietre vorbele”). Replica -“Ţi-ai găsit! Cumnatul Tache să răcească… Se păzeşte de răceală de e şi enervant. El este gândul tăinuit în suflet. deoarece textul este corect din punct de vedere gramatical. vânjoasă = puternică. considerând moştenirea pe care Tache ar putea să le-o lase ca fiind unica speranţă: “Singura nădejde e tot frate-tău. Două particularităţi ale construcţiei dialogului dramatic: existenţa replicilor şi precizarea numelui personajelor înaintea fiecărei replici (“CHIRIACHIŢA: Ţi-am mai spus eu…. iar substantivul “catastrofă” ilustrează un eveniment tragic. reprezentate de pronumele şi verbele la persoana I. îi oferim posibilitatea de aşi corija comportamentul şi atitudinea şi de a nu mai repeta în viitor aceeaşi greşeală. regional: “fistichiu”. Conductorul strigă să se urce în tren şi. aşa cum reiese din text: Din cauza diferenţei de vârstă (“el e mai mare cu douăzeci şi vreo câţiva decât mine”) între Tache şi fratele lui nu există o relaţie foarte apropiată. (membrul inferior al corpului omenesc) *Mihaela are o veioză cu picior. este un merit de care trebuie să beneficieze doar cei care dovedesc dorinţa şi forţa de a-şi schimba comportamentul pentru că. aspiraţie. dar. înţelegerea şi compasiunea pentru semenii tăi. a răzvrăti = a răscula. 3.(suport) *Şi-a cumpărat scaune cu picioare de metal. Expresii/locuţiuni cu substantivul “inimă”: de la inimă la inimă. feciorul şi baba privesc rugător la şeful care ţăcănea biletele şi care îi privea cu dispreţ. de adresarea directă la persoana a II-a. Dacia rosteşte aceste cuvinte şi cu o uşoară ironie. va pieri pe vapor în călătoria spre Ierusalim: “O avea Dumnezeu milă şi de voi şi l-o lua vreun curent pe vapor”. El se scuză spunând că aşa i-a lăsat Dumnezeu. După părerea mea. opinia lui Zamolxe este în concordanţă cu adevărurile din Biblie şi asemănarea lui Dumnezeu cu un orb bătrân mi se pare cea mai potrivită pentru ca poporul neînţelegător să priceapă că nu e bine să arunci cu pietre. variaţia stilistică. consider că acest lucru este posibil doar dacă vinovatul nu este dominat de orgolii. din inimă. menire. deşi este sigur că el va fi moştenitorul (“Păi n-are cui s-o lase… Singurul lui moştenitor sunt eu […]” ). Rolul expresiv al punctelor de suspensie: Punctele de suspensie din prima replică a Chiriachiţei au rolul de a atrage atenţia asupra spuselor sale şi reprezintă o pauză de gândire a personajului privind mult aşteptata moştenire. 4. Meschină şi lipsită de scrupule. “păi”. a avea inima deschisă. prin prefaceri în elemente ale naturii ce se insinuează apoi în componente ale spiritul uman: “îl întrupezi în floare şi-l ridici în palme”. umil. dacă acesta nu va avea de gând să trăiască o sută de ani. el face gură din orice. atitudine care-l determină pe bătrânul Nicolae să-şi ceară. 7. “e mult de-atunci” 6. Orice om este fiul lui Dumnezeu. 5. că doar e om învăţat. tot prin intermediul replicilor sale: când Spirache ajunge la concluzia că fratele său are “exact şaptezeci şi ceva de ani în cap”. la felul în care a pornit-o. sugerând astfel şi o stare emoţională. De asemenea. În acest caz nu cred că afirmaţia lui Iordache Golescu mai este valabilă. 2. a jura cu mâna pe inimă 4. Nicolae cumpără două bilete până la Salva. Şeful îi aruncă biletele şi-l admonestează jignindu-l. a avea inima de gheaţă. în Universul întreg. cu glas aspru. plecat pe mare cu vaporul. acesta nu poate discuta decât cu sine însuşi. îl blestemă şi îl jigneşte. Spirache nu se arată foarte interesat de banii lui Tache: “[…] eu. “catastrofă”. *M-a înspăimântat gheţarul din ochii tatălui tău. 8. nădejde = speranţă. 10. *Din îmbinarea silabelor accentuate şi neaccentuate dintr-un vers rezultă piciorul metric sau măsura versului. poate. Varianta 97 1. Miza consideră că. poftă. trebuie să înveţi ce este iubirea. epitete -”religie nouă şi vânjoasă”. Indici de timp: “zilele”. îl poţi transforma în cel mai devotat prieten. 6. mult”. iertând un astfel de duşman. necăjiţi şi nepricepuţi să se poarte şi-l roagă pe şef să fie mai înţelegător cu ei. ci. deoarece duşmanul continuă să joace rolul lupului în haină de oaie şi să-şi urmărească în continuare interesele meschine fără să ţină cont de principii morale. Polisemia cuvântului “picior”: *La meciul de fotbal. va trece suta. izvorul pe care-l laşi “să-ţi curgă pe picioare”. unele mai grave. mărcile subiectivităţii. ca pe ceva protocolar. ea nu se poate abţine să nu afirme cu o uşoară răutate şi invidie în glas că are “Şi milioane tot cam pe-atâtea… Se vede că de când era în faşă a strâns în fiecare an câte unul”. Una dintre calităţile generale ale stilului este corectitudinea. pe care fiecare dintre noi “îl purtăm de mână”. trânteşte geamul ghişeului. Ea este interesată numai de partea materială a vieţii. numărându-şi banii unsuroşi pe marmora albă a ghişeului. Spirache nu este capabil să vorbească despre fratele lui mai mare decât cu date aproximative. pentru că îi este scârbă când îi vede şi. În al doilea rând. jargon: “parol”. “orb bătrân” şi personificarea “…Voiam să răzvrătesc/şi munţii…”. deoarece în text există figuri de stil: metafore -”neam de urşi”. ea îşi exprimă de faţă cu ginerele său speranţa că Tache. […]”. naţiune. “Azi-noapte. 7. minunat. “de când era în faşă”. rol. “Pe cum a pornit-o”. apus.“ăla”. Sinonime: neam = popor. strâmbând din nas. fapt ce-i stârneşte acestuia mânia şi revolta: “Voiam să răzvrătesc/ şi munţii împotriva ta”.

7. În altă ordine de idei. “Interiorul i se păru lui Felix cu mult mai rafinat”. În text nu este prezentă exprimarea vulgară. ceea ce denotă o solidă educaţie şi o eleganţă desăvârşită: “el însuşi conducea pe tinerii oaspeţi în apartamentul lui”. De aceea.”. era de preferat ca un fecior să-şi aleagă nevastă o fată din satul lui.30. Calităţi ale stilului: *Claritatea . surprins. de o nobleţe desăvârşită. “Un mare chilim vechi. greoi. “neamul” etc. dar de factură îngrijită”. în uniformă de asociaţie goliardică. despre care nu ştiau prea multe. cu trăsături fine şi ascuţite”. el este liber să-şi aleagă meseria. o acoperea”. În primul rând. Sinonime: neam = familie. ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc” şi consider că este definiţia ideală pentru ceea ce înseamnă libertate. căsătoria. De exemplu. a fi liber în alegerile tale şi în acţiunile tale. ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc”. cam convenţionale şi reci. Vocea este singurul reper al acelei persoane care l-a marcat. proverbe: “să dibuieşti”. Câmpul semantic al cuvântului “armă”: “iatagane”. gusturile rafinate. să aleagă dacă vrea să înveţe sau nu. o calitate generală a stilului. în replica rostită de doctorul Micu. aşa de rezervat şi convenţional”. în târgul acesta. trăsături ce reies în mod indirect din faptul că “Pascalopol însuşi deschise uşa”. exprimarea este logică. Aşa cum reiese şi din proverb. nu există neclarităţi în exprimare şi în transmiterea mesajului: “Otilia sună apăsat soneria electrică. precum şi marcarea stărilor afective. este liber să se stabilească unde vrea. a cunoaşte = a şti. senină. ştie cum să-şi primească prietenii. însă societatea îi oferă libertatea de a-şi controla propria viaţă. prin relatare la persoana a IIIa. libertatea nu trebuie înţeleasă ca un abuz de drepturi şi de putere. 7. în târgul acesta. Orlando. Gazda. a fi liber nu înseamnă a fi stăpânul absolut al lumii. Polisemia cuvântului “vreme”: *Am stat multă vreme pe gânduri fiindcă nu ştiam ce alegere să fac. “pistoale cu mânere sidefate”. nu găseai doi oameni să nu fie neamuri…doar venetici”. locuitorii acelui sat nu erau dispuşi să-şi asume riscul de a găsi “un noroc străin. 8. dar totuşi gravă. conferind exprimării delicateţe. eleganţă: “se vedeau chiar picturi murale alegorice. “pe pereţi se vedeau tablouri alese cu gust”. Adjectivul fumurii sugerează vechimea acesteia. Orlando vrea să afle de unde ştia Adrian de 4. Subiectul al II-lea Transformarea dialogului în vorbire indirectă (un fragment din opera “În curte la Dionis” de Mircea Eliade) Orlando îi spune lui Adrian să-l însoţească. 9. “anticamera”. Acţiunea. 4. vină = culpă. emoţionale ale personajelor. *Era vremea să îi ajute pe ceilalţi. noroc = soartă. Ataşamentul doctorului Micu faţă de locurile natale: “am fost legaţi de pământul ăsta” . 3. făcându-i cunoştinţă acestuia cu personajele şi întâmplările acţiunii. întrucât toţi oamenii care aparţineau acelor meleaguri şi-au iubit pământul. relaţiile dintre personaje sunt încărcate de tensiune. “n-a dat vrabia din mână pe cea de pe gard” 5. Moduri de expunere: dialogul. este mediatorul între naratorul obiectiv al romanului şi cititorul fictiv. Perspectiva narativă modernă defineşte punctul de vedere al naratorului omniscient (heterodiegetic) şi omniprezent asupra evenimentelor relatate la persoana a III-a. este exprimată. Sens conotativ al cuvintelor “a acoperi” şi “a apăsa”: *Gloria şi faima l-au acoperit pe tânărul care a ţinut piept duşmanilor. se opreşte din mers. Adjectivele fumurii şi înalte exprimă ideea că respectiva clădire aparţine Bucureştiului vechi. este un personaj distins. În concluzie. “uliţele”. Există şi un al doilea narator homodiegetic. Numele personajelor se menţionează înaintea fiecărei replici. Registrul stilistic cult: “picturi murale alegorice. “Interiorul i se păru lui Felix cu mult mai rafinat decât şi-ar fi putut închipui. o voce clară. *Georgescu a apăsat cuvântul “nobil” atunci când s-a referit la tatăl lui. de prost-gust. “casele bătrâneşti”. fără a-i priva pe ceilalţi de libertatea lor.“Ne-am iubit târgul în care ne-am deschis ochii. Adjectivul înalte reliefează masivitatea clădirii. Scriitorul este prezent numai în didascalii: “Octav (mişcat)…”.mod indirect din acţiunile sale. reies indirect din prezentarea casei mobilate cu distincţie a lui Pascalopol: “La capetele scării vegheau doi copii din marmură”. “stucuri”. în ce ţară vrea şi chiar liber să-şi schimbe naţionalitatea. aceştia având o puternică legătură spirituală cu ţinutul natal: “ am fost legaţi de pământul ăsta”. cam convenţionale şi reci. Adrian îşi doreşte din răsputeri să-şi amintească numele respectivei persoane. astfel încât să se simtă bineveniţi în casa lui. conflictuale. Stilul nu este confuz. supărătoare. nu găseai doi oameni să nu fie neamuri”. “vlagă”. a unei ordini sociale. monologul şi descrierea. personajul martor. în ipostază de martor al evenimentelor. un nume simplu. de unde reiese că este un domn cu o cultură solidă. Textul aparţine genului dramatic întrucât modul de expunere dominant este dialogul: “Octav (mişcat): Unchiule…/ Maria: Nelegiuiţilor…Adică…ce mai vorbesc eu de clacă”. 2. Adrian se scuză politicos. dar de factură îngrijită”. “săgeţi exotice”. zicând că se află în căutarea sălii catalane. astfel fiind creată o imagine vizuală deosebită a Capitalei din acea epocă. pe câtă vreme aveai norocul aici”. Întrerupându-l din ceea ce intenţiona să facă. “arhitectură”. Prin faptul că “Pascalopol însuşi deschise uşa” este sugerată politeţea şi distincţia unui moşier şi burghez rafinat. notate de autor în indicaţiile scenice: “Chiriachiţa dă o pasenţă”. prin cuvinte cu sensurile lor de bază bine cunoscute: “pământul”. Un efect stilistic obţinut prin folosirea punctelor de suspensie în textul dat îl constituie crearea unor pauze meditative. care. “omul. Eleganţa. 6. în schimbul unor lucruri străine. nu este obligat să acţioneze împotriva dorinţei sale. “ai zvântat-o”. Leonida Pascalopol este caracterizat şi în mod direct prin ochii lui Felix. Varianta 98 1. omul face parte dintr-o societate în cadrul căreia el interacţionează cu alţii şi în cadrul căreia se supune anumitor legi înfiinţate tocmai în scopul menţinerii unui echilibru. . în textul dat. care ştie cum să-i trateze pe cei din jur.cuvintele din text sunt folosite cu sensurile lor de bază bine cunoscute. decât una de pe alte meleaguri. pe care nu o ştia: “Aveam destule fete frumoase aici […] De ce era să alergi în alte părţi?”. greşeală. “sonerie”. 6. dacă vrea să-şi întemeieze o familie sau nu. În ceea ce priveşte iubirea. 10. măsliniu la faţă. religia după propria dorinţă. 2. fericire. aşa de rezervat şi convenţional”. unei epoci clasice. are sens: “Într-o vreme. adică să nu dea vrabia din mână pe cea de pe gard”. de bună calitate. 4. 3. fără a influenţa libertatea celorlalţi din jur. de a alege şi de a decide în legătură cu propria persoană. Este utilizată forma de plural a pronumelor personale la persoana I. Leonida Pascalopol. “frontoane”. o persoană de o nobleţe deosebită din înalta societate. în care cititorii îşi pot contura propria imagine asupra întâmplărilor şi descrierilor prezentate. “el însuşi conducea pe tinerii oaspeţi în apartamentul lui”. a identifica. “uniformă de asociaţie goliardică”. (Jean Jacques Rousseau) Sunt de acord cu afirmaţia lui Jean Jacques Rousseau şi anume că “ Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc. Adrian spune pur şi simplu că asta e ora pe care i-a fixat-o. unde vrea să examineze vitrina. vrând să afle cine a stabilit ora asta. Sentimentele de dragoste profundă şi ataşament faţă de “uliţele şi casele bătrâneşti” sunt comune tuturor locuitorilor respectivei localităţi. fineţe. “rafinat”. Libertatea de conştiinţă este dreptul oricărui cetăţean de a avea o opinie proprie în orice domeniu de activitate. aşa de rezervat şi convenţional”. Mărci ale oralităţii: . astfel încât aceştia să se simtă respectaţi. nu au renunţat la ceea ce aveau şi cunoşteau deja. un veritabil reprezentant al clasei burgheze. omul nu poate face tot ceea ce îşi doreşte. El nu este silit să facă lucruri pe care nu le doreşte. baftă. dar care i-a scăpat din minte. *Demnitatea stilului este dată de folosirea cuvintelor cuviincioase. cunoscând numai omul. Proverbul “ n-a dat vrabia din mână pe cea de pe gard…” sugerează ideea că locuitorii din satul în care a crescut şi doctorul Micu. Neologisme: “forjat”. Variaţia stilistică se defineşte prin limbajul solemn care alternează cu cel familiar (colocvial) şi cu cel popular. fiind presărat şi cu elemente de umor: “Într-o vreme. 9.dialogul: “Maria: Nelegiuiţilor…Adică…ce mai vorbesc eu de clacă…” . în culori dulci de otavă. Claritatea. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre libertate: “ Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc. politicos. rude. ci înseamnă a te bucura de drepturile tale atâta timp cât nu îngrădeşti drepturile celorlalţi.cuvinte şi expresii populare. pe care o “ştiau părinţii”. 5. extrem de rafinat: “cunoscând numai omul. Varianta 99 1. “biroul avea o masă simplă de stejar”. Libertatea este o acţiune conştientă a oamenilor. faptul că scurgerea implacabilă a timpului şi-a lăsat o amprentă vizibilă asupra clădirii. oaspeţii. aceştia având posibilitatea de a acţiona după propria voinţă. ne-am iubit uliţele şi casele bătrâneşti”. “tânăr student de universitate germană. ci trebuie înţeleasă ca o posibilitate de a alege după propria voinţă şi în legătură cu propria persoană. 8. şansă. Felix.

nu reuşeşte să înţeleagă cum putea. tavanurile decorate cu stucuri”. să îl părăsească. uşile erau largi şi cu frontoane de lemn bogat ornamentate. După ce conştientizează că l-a părăsit iubita. 2. adăposturi. Aşadar. naraţiunea la persoana a III-a şi focalizarea zero (”dindărăt”). Caracteristici ale prozei realiste: Utilizarea tehnicii detaliului în descrierea arhitecturală a casei lui Leonida Pascalopol reprezintă o caracteristică a prozei realiste: “Ferestrele şi încăperile erau înalte. o mulţime de sentimente îi invadează sufletul. Patru expresii/ locuţiuni care conţin cuvântul “braţ”: “a lua la braţ (pe cineva)”. 7. refugii = ascunzători. prin faptul că fiecare personaj este dominat de o trăsătură definitorie. care a fost a lui în întregime. dar iese fără să observe că filmul nu se terminase. există personaje (Gelu. însă îşi exprimă această dorinţa cu o oarecare teamă. 8. vanităţi. În opinia mea. deoarece ea trebuie să se încadreze întotdeauna în nişte parametrii ai decenţei. Prin punctele de suspensie din text.” 9. “orgoliu”. pe străzi pe care nu le cunoştea”. Fragmentul prezentat este un text narativ deoarece are acţiune. În caz contrar ea riscă să devină o libertate negativă. Astfel. Iese din casă fără să poată gândi. “(a primi) cu braţele deschise”. Pereche de antonime: surâdea ≠ plângea 4. intră la cinematograf. 10. Comentariu: Gelu trece printr-o serie de stări sufleteşti după ce citeşte biletul din care află că iubita sa. “Pe pereţi se vedeau tablouri alese cu gust”. “surâdea”. “neliniştit”. Calitate generală/ particulară a stilului prezent în text: Claritatea . avea să-l părăsească. agresiv. Perspectiva narativă utilizată în text este omniscientă. Câmp semantic al “sentimentelor”: “mânie”. Lică îi răspunde că va lua banii cu el pentru că ce-i în mână nu-i minciună. tot ceea ce se află în jurul lui îl leagă şi îi aduc aminte de Adriana. Subiectul al II-lea Transformarea unui dialog în vorbire indirectă ( fragment din “Moara cu noroc”. sunt de accord cu afirmaţia lui Aristotel conform căreia la baza oricărei societăţi democratice stă libertatea. Ghiţă îi dă replica şi îl asigură că banii nu îl vor ţine legat de Lică. însă consider că aceasta presupune şi respectarea unor legi morale ori civice. Gelu este confuz. Spaţiul unde se desfăşoară acţiunea aparţine perspectivei realiste şi anume străzi şi repere de clădiri din oraşul Bucureşti: “străbăteau Calea Victoriei de la capătul dinspre Dâmboviţa până în apropiere de Biserica Albă”. “cu trăsături fine şi ascuţite”. femeia care nu avea secrete faţă de el. încât face tot posibilul să se îndepărteze de locurile ce îl legau de femeia pe care a iubit-o. “revolta”. “copleşit” 6. prin monolog. acesta încearcă să-l liniştească spunându-i că poate este mai bine aşa. “Interiorul i se păru lui Felix cu mult mai rafinat”. spunându-i ca să-i lase lui banii. paradoxal. violent. “Pascalopol însuşi deschise uşa”. Rămas singur cu tovarăşii săi. Slavici) Ghiţă i se adresează lui Lică. 5. l-a părăsit. Varianta 100 1. Primul sentiment a fost de mânie. Adriana) şi este prezent şi naratorul. ale cărei întâmplări sunt povestite la persoana a III-a. nu avea orgolii sau momente în care se închidea în sine. care a fost a lui totdeauna şi care avea un rol foarte important pentru echilibrul său emoţional. În concluzie. însă un alt tovarăş care îi însoţea intervine şi mărturiseşte că el se teme de faptul că Ghiţă s-ar putea să-i mint . Dar obsesia femeii iubite este atât de puternică.cuvintele din text sunt folosite cu sensurile lor de bază bine cunoscute. încât merge fără ţintă pe străzile pe care nu le mai recunoaşte. Leonida Pascalopol reprezintă tipul burghezului rafinat. adevăr-minciună etc. “plângea”. sfârşind acele rânduri. nu există neclarităţi în exprimare şi în transmiterea mesajului: “Primul gând al lui Gelu. Lică îşi dă seama că ar fi fost mai bine să fi ascultat de Răuţ şi să fi lăsat o slugă la cârciumă. o caracteristică a oricărei societăţi democratice constă în exercitarea libertăţii atâta timp cât aceasta nu încalcă libertatea celor din jur. fu unul de mânie.10. fără să lase urme sau cicatrice. ştearsă. sperând că va găsi mângâiere într-o plimbare prin oraş ori prin vizionarea unui film. Dorinţa de alinare este aşa mare. Sinonime: brutal = dur. de o nobleţe desăvârşită:”rezervat şi convenţional”. limitată şi condiţionată de lege. o femeie. sperând ca aceasta imensă durere ar putea fi uitată. Adriana. apoi se duce în pivniţă să aducă vin rece. “descumpănea”. neînţelegând faptul că Adriana. mânie = furie. Nu-şi poate stăpâni emoţia. urmat de confuzie. “Politica”) Toate categoriile fundamentale după care omul interpretează lumea se grupează într-un lung şir de binarităţi: bine-rău. Realizarea de tipologii atestă realismul operei. cu o anumită dimensiune socială şi psihologică. “Umblă fără ţintă. “a ţine în braţe”. orgolii = trufii. nici libertatea nu ar exista daca nu s-ar manifesta opusul ei: constrângerea. se sugerează tensiunea şi implicarea emoţională a personajului-narator 3. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre libertate: “Principiul guvernământului democratic e libertatea” (Aristotel. “a da braţul (cuiva)”. nu putea să-şi imagineze femeia iubită la braţ cu alt bărbat. “emoţie”. se poate spune că libertatea este. de I.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful