P. 1
Rezolvari Variante Bac Romana 2007

Rezolvari Variante Bac Romana 2007

|Views: 3,995|Likes:
Published by Mihai Lordu

More info:

Published by: Mihai Lordu on May 17, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/05/2013

pdf

text

original

Rezolvare varianta 1 I. 1.

Expresii/locuţiuni: a şti ca pe apă; a bate apa-n piuă; a da apă la moară; a fi o apă şi-un pământ; apă de ploaie; apă chioară; apă la plămâni; a căra apă cu ciurul; a trece ca gâsca prin apă; a-i lăsa gura apă; 2. Sinonime: treieră = trec, vântură, calcă; văpaie = flacără, lumină; muche = creastă, margine, pisc; brazde = unde, valuri; 3. Sens conotativ: Un val de bucurie l-a cuprins pe neaşteptate. Îşi alungă din minte umbra amintirilor urâte. Am simţit deodată un val de emoţie care m-a copleşit. Nu am nicio umbră de îndoială că va promova examenul. 4. Expresivitatea verbelor la imperfect (“păreau”, “păzeau”) denotă o acţiune incertă, de provizorat a imaginii naturii în momentul înserării, când “văpaia” lunii zugrăveşte imagini feerice; verbele la prezentul gnomic (care exprimă acţiunea fără a o raporta la un anumit timp, prezent atemporal-n.n.), predominante în poezie, transmit ideea eternizării naturii, a elementelor care compun tabloul fascinant al înserării, în antiteză cu efemeritatea omului, cu statutul său de muritor. 5. Tema naturii, motivul lacului/ motivul lunii/ motivul nopţii; 6. Ca figură sintactică de construcţie, inversiunea este o formă de dislocare bazată pe schimbarea ordinii normale a cuvintelor, o topică inversată: “molatece valuri”, “vechea zidire”, “ a lunei văpaie”. Inversiunea eminesciană are şi rol prozodic în măsura versurilor, precum şi valoare artistică în muzicalitatea poeziei. Antepunerea epitetului are funcţie stilistică, desăvârşind ambiguizarea sintactică a textului: “în vechea zidire”; “măreaţă comoară de aur”; “negrele trestii”. (Imaginarul poetic transpune artistic peisajul natural prin inversiuni repetate, în variante diverse, atât în grupul nominal cât şi în grupul verbal: “A ierbii/ Molatece valuri”; “a stâncelor muche pe cer zugrăveşte”; “domnitorii ai apei acestei”. etc.); 7. Imaginarul poetic: “În lac se oglindă castelul. A ierbii/ Molatece valuri le treieră cerbii.”; “Iar lebede albe din negrele trestii/ Apar domnitorii ai apei acestei”. 8. Epitetul cromatic în inversiune “negrele trestii” aşezat în antiteză cu epitetul cromatic “lebede albe” conturează o imagine vizuală a lacului (motiv romantic eminescian). O altă figură de stil este metafora lunii - “comoară aprinsă”-, exprimă fascinaţia poetului faţă de astrul tutelar, ca simbol al vrăjii pe care o exercită asupra lumii. “Perdelele-n geamuri scânteie ca bruma” - comparaţie, sugerează imaginea ferestrelor luminate care strălucesc aidoma brumei; “Iar lebede albe din negrele trestii” - antiteză la nivelul versului, realizată prin două epitete cromatice antitetice (alb/negru) compun o imagine impresionantă a lacului luminat misterios de razele lunii. 9. Caracteristici romantice: Poezia face parte din lirica romantică întrucât este descris un tablou nocturn al naturii, cu motive romantice specific eminesciene: luna, cerul, lacul. Imaginile vizuale se îmbină cu cele auditive şi motorii. Natura reuneşte două planuri - uman-terestru şi universal-cosmic -, creând astfel un peisaj nocturn mirific. 10. Prima strofă ilustrează imaginea feerică a castelului care se răsfrânge în lac, forma arhaică a verbului “se oglindă” accentuând plăsmuirea de basm conturată în incipit. Imaginarul poetic profilează un peisaj încântător, în care iarba înaltă de pe malul lacului, pe care o “treieră” cerbii (personificare), pare o prelungire fascinantă a apei, prin epitetul în inversiune “molatece valuri”. Inversiunea “vechea zidire” amplifică ancestralitatea naturii în armonie desăvârşită cu omul, prin comparaţia metaforică “Perdelele-n geamuri scânteie ca bruma”. Expresivitatea verbelor aflate la prezentul gnomic (care exprimă acţiunea fără a o raporta la un anumit timp, prezent atemporal-n.n.) -“se oglindă”, “treieră”, “scânteie” - permanentizează starea emoţională a eului liric, contemplarea extatică a naturii eterne. Subiectul II Text argumentativ: “Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.” (Octavian Goga, “Precursorii”) Consider că această idee filozofică enunţată de Octavian Goga exprimă adevărul artistic ce se ascunde în fiecare creaţie lirică de mare valoare. Este evident faptul că o poezie, dincolo de frumuseţea exterioară reprezentată prin figuri de stil sugestive, imagini poetice bine alese, transmite subtil diverse concepţii, sentimente, idei, stări, viziuni ale poetului. Rolul creaţiilor lirice nu este pur estetic, ci trebuie să emoţioneze, să impresioneze pe cel ce le citeşte, având o încărcătură emoţională, spirituală. De altfel, Titu Maiorescu afirma că poezia trebuie să îndeplinească două “condiţiuni”, una materială şi alta ideală, având rolul să “deştepte” imagini sensibile în fantezia cititorului. În altă ordine de idei, poeziile devin creaţii artistice în adevăratul sens al cuvântului când, după ce au fost citite, stăruiesc în mintea cititorului prin profunzimea, delicateţea, sensibilitatea, subtilitatea mesajului transmis. Astfel, aşa cum susţine şi Octavian Goga, adevărata poezie există, în sensul spiritual, abia în momentul în care îi sunt pătrunse tainele şi înţelesurile, reuşind să impresioneze mai mult decât nişte versuri iscusit alese. În concluzie, susţin că însemnătatea unei creaţii lirice este dată de “puterea” pe care o are asupra cititorului, de timpul – mai scurt sau mai lung – de dăinuire în gândurile sale.

Rezolvare varianta 2 1. Expresii/locuţiuni: a trece drumul; a trece de partea cuiva; a trece peste ceva; a trece la dezbateri; a trece sub tăcere; a trece în revistă; a trece peste greutăţi; a trece clasa; 2. Punctele de suspensie îndeamnă la meditaţie, sugerând totodată o puternică încărcătură emoţională a eului liric. 3. Sens conotativ: * Când s-a uitat la mine, avea fulger în priviri. * În ochii ei înlăcrimaţi sclipeau stele multicolore. 4. Expresivitatea verbelor la modul conjunctiv evidenţiază năzuinţa eului liric de a-şi împlini idealul poetic, stare care se perpetuează la nesfârşit, fără să se întrevadă înfăptuirea dorinţei: “săngăduie”, “s-audă”, “s-asculte”, “să moară”. 5. Tema condiţiei poetului în lume; motivul solitudinii; 6. Prezenţa eului liric: pronumele de persoana I singular:“m-”, “-mi”, “mele”, “mea”; verbe la persoana I singular: “am închinat”, “să trec”; 7. Sentimentul dominant: tristeţe, pesimism, suferinţă, scepticism, deprimare; 8. Primele patru versuri sunt străbătute de o tristeţe sfâşietoare, de o stare pesimistă a eului liric, exprimată prin lirism subiectiv şi evidenţiată chiar din incipit: “Pierdut în suferinţa nimicniciei mele”. Seria comparaţiilor din următoarele două versuri reliefează concepţia filozofică potrivit căreia în lume predomină răul, eul liric simţindu-se neînsemnat, confuz şi nesigur, lipsit de apărare şi stabilitate: “Ca frunza de pe apă, ca fulgerul în chaos”. Eul liric s-a închinat cu evlavie “ca magul la soare şi la stele” pentru a i se îngădui pătrunderea în “vecinicul repaos”. Epitetul în inversiune “vecinicul repaos” are valenţe metaforice, sugerând moartea, ca singură cale spre eternitate. 9. Figură de stil: epitetul “glasu-i singuratec” sugerează starea de solitudine a poetului într-o societate meschină, care nu-i înţelege aspiraţiile spirituale; metafora “o boabă e de spumă” sugerează efemeritatea poetului în lume; 10. Titlul “Pierdut în suferinţă” sugerează chinul lăuntric, starea de deznădejde profundă a eului liric, provocate de sentimentul izolării şi solitudinii în lume, tristeţea sfâşietoare pentru condiţia de muritor, pentru că se simte condamnat la anonimat. Alcătuit dintr-un adjectiv metaforic -”pierdut”- semnifică faptul că sinele poetic este copleşit de frământări lăuntrice, de “suferinţă”, punctele de suspensie prelungind starea de tristeţe şi de meditaţie asupra condiţiei artistului în lume. Subiectul II Dragă Mihai, Încă o dată regret că nu ai înclinaţii pentru cel mai inteligent sport din câte există, şahul, pentru că ai fi avut astfel prilejul să te bucuri împreună cu mine de excursia oferită de organizatori pentru toţi participanţii la concursul internaţional de şah de la Constanţa. Nici nu bănuiam că Delta Dunării este un adevărat paradis, unde strălucirea sălciilor aurii ce cresc pe grinduri m-a emoţionat nespus. Peisajul rezervaţiei naturale este unic, mai ales în amurg, atunci când lumina difuză plăsmuieşte o atmosferă misterioasă prin imaginile feerice de basm, care-ţi dau impresia de “altă lume”, de ceva ireal. Tot acum am văzut pentru prima oară egrete, iar silueta lor elegantă mi-a produs o emoţie cu totul aparte. 29.06.2007, Constanţa

Ceea ce m-a făcut să fiu mândru că trăiesc pe aceste meleaguri a fost faptul că toţi concurenţii veniţi din alte ţări au fost de-a dreptul încântaţi de sălbăticia naturii, iar uimirea lor s-a manifestat prin reacţii pline de entuziasm. Am făcut numeroase fotografii şi de-abia aştept să le comentăm împreună săptămâna viitoare, când ne vom revedea. De altfel, m-am împrietenit cu un japonez şi cu un francez, ceea ce-mi dă prilejul să exersez nu numai limba engleză ci şi limba franceză. Până când ne vom întâlni, te rog să transmiţi prietenilor noştri urările mele de bine, iar ţie îţi doresc distracţie plăcută la concert. Cu prietenie, Sorin/Sorina Mardare Rezolvare varianta 3 1. Polisemia cuvântului “pasc”: Ciobanii pasc oile pe câmp. (a păstori, a păzi) Oile pasc pe izlazul de la marginea satului. (a se hrăni, rupând cu gura iarba, plantele). [Sens figurat: În viaţă necazurile te pasc de pretutindeni.] 2 . Cratima: leagă două cuvinte pronunţate fără pauză (DOOM-2): “Una-i”; marchează absenţa vocalei “î”: “lumea-nchipuirii”; are rol prozodic, acela de a păstra măsura versurilor; 3. Lipsa acordului articolului posesiv la atributul substantival genitival contribuie la păstrarea ritmului (piciorul metric) şi a măsurii în versificaţie; poate fi şi o licenţă poetică motivată de acordul prin atracţie, adică articolul posesiv se acordă cu substantivul cel mai apropiat, “visării”. 4. Efect expresiv: Repetiţia adverbului “unde” construieşte enumerarea simbolică a locurilor care compun spaţiul terestru al naturii (”unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri”; “Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină”). Efectul expresiv al repetiţiei este susţinut, de asemenea, de valenţa divină a revelaţiei eului liric (”sfinţii”) privind iminenţa morţii/ condiţia sa de muritor. 5. Cele patru structuri care evidenţiază reveria eminesciana în text: ‘’Turma visurilor mele”,“pe-a visării lucii valuri” ,“lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite” “lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur” 6. Elemente de prozodie:- strofe de şase versuri (sextine); - rima împerecheată alternează cu cea îmbrăţişată; - măsura versurilor este de 15-16 silabe; 7. Prezenţa eului liric este argumentată de următoarele mărci lexico-gramaticale: - prezenţa pronumelui de persoana I singular “mele”; “eu”; - prezenţa verbelor la persoana I singular “(le) pasc” - adresarea directă prin:utilizarea pronumelui de persoana a II-a singular: “tu” (vocativ), “te”;- adresarea directă prin prezenţa verbelor la persoana a II-a singular: “Mergi” (imperativ); 8. Imaginarul poetic transfigurează realitatea concretă, a cărei interpretare specific eminesciană implică reflectarea sensibilă a iubirii şi a morţii, prin funcţia expresivă şi estetică a imaginilor vizual-cromatice: strălucirea aurului (”oi de aur”, “flori de aur”) sugerează extazul spiritual al eului liric şi perfecţiunea naturii interioare/exterioare; argintiul lunii armonizează motivele cosmice (soarele şi stelele) sugerând feeria şi candoarea emoţiei lirice (”luna argintie […] basmele copile cresc”); “laur verde” ilustrează victoria speranţei pusă în antiteză cu structurile “ramurile negre” şi “moartea cu-aripi negre” care trimite către prăbuşire spirituală, către moarte. 9. Versurile sugerează ideea unui univers magic, în care se păstrează candoarea şi strălucirea spirituală a basmelor. Astru tutelar în lirica eminesciană, “luna argintie” (epitet cromatic) are puteri supranaturale asupra lumii, iar prin comparaţia cu soarele “palid dulce” îşi extinde vraja şi în timpul zilei, prin inversiunea “a stelelor ninsoare”. Luna, noaptea, stelele sunt motive recurente în poezia eminesciană, evidenţiind apartenenţa la romantism. Astfel, tabloul naturii este unul nocturn, învăluit în mister, luminat doar de aştrii cereşti ale căror “straturi luminoase” creează cadrul propice pentru starea extatică de visare. 10. Antiteza din ultima strofă aşază în opoziţie (contrast) lumea imaginară a fericirii, “lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite”, cu lumea reală “lumea cea aievea, unde cu sudori muncit”, sugerând contradicţia extaz-nefericire. Subiectul II Text argumentativ: “Prea multă indulgenţă şcolară e un fel de inflaţie de valori” (G. Călinescu, Aforisme şi reflecţii). Sunt de acord cu afirmaţia lui George Călinescu privind indulgenţa şcolară care, dacă este prea multă, duce la scăderea valorilor umane. Formarea personalităţii şi a culturii individului se pregăteşte încă din perioada şcolii. Un prim argument este imprimarea ideii că, în lipsa unei educaţii corespunzătoare, omul nu se poate afirma în totalitate, ceea ce duce la diminuarea valorilor sale spirituale. Cu alte cuvinte, la vârsta adolescenţei, se poate imprima cu uşurinţă o întreagă paletă de trăsături caracteriale şi de comportament, iar prin pregătirea continuă şi serioasă se poate forma şi o cultură generală solidă. De aceea, exigenţa profesorilor este esenţială pentru fiecare dintre noi, corectitudinea notării şi conştientizarea permanentă a elevului privind nivelul de pregătire la care se află constituie principalele pârghii pentru formarea acestuia atât caracterial cât şi spiritual. Elevul trebuie să fie mereu impulsionat de către cadrele didactice, dar totdeauna să existe stimuli diversificaţi dar cu acelaşi scop: educarea în mod eficient şi reliefarea eventualelor talente sau valori. De pildă, atunci când un profesor acordă note mari, fără acoperire în cunoştinţele elevului, se produce o adevărată “inflaţie de valori”, întrucât se uniformizează, prin diminuare, competenţele fiecăruia. Prin urmare, afirmaţia “Prea multă indulgenţă şcolară e un fel de inflaţie de valori” conform căreia severitatea şcolară, în scop instructiveducativ este necesară în stabilirea unei direcţii către găsirea identităţii de sine şi formarea personalităţii în plan spiritual şi cultural, are o baza bine întemeiată, reprezentând un adevăr universal-valabil. Rezolvare varianta 4 1. Sintagma “deolaltă amândoi” pare a fi un pleonasm, întrucât cele două cuvinte sunt apropiate ca sens. Eul liric foloseşte această alăturare a cuvintelor pentru a accentua distanţa dintre cei doi îndrăgostiţi, imposibilitatea împlinirii cuplului erotic: “tot mai departe, deolaltă amândoi”. 2. În versul “Departe doară luna cea galbenă - o pată”, linia de pauză se foloseşte în interiorul enunţului pentru a delimita apoziţia explicativă “o pată”, referitoare la “luna cea galbenă”. Linia de pauză are rol stilistic, deoarece atrage atenţia şi asupra atitudinii afective a eului liric, marcând totodată intonaţia deosebită ce exprimă admiraţia. 3. Sinonime: tot = întreg; un pâlc = un stol; pierzându-se = depărtându-se; suferitoare = triste; 4. Sens denotativ: Îmi place să mă dau pe gheaţă iarna. Sens conotativ: El are o inimă de gheaţă. 5. Figuri de stil: “Oceanul cel de gheaţă” – metaforă ce simbolizează imposibilitatea împlinirii sentimentului de iubire. “luna cea galbenă” – epitet cromatic, ce ilustrează tristeţea astrului tutelar, ca martor tăcut al iubirii pierdute. 6. Mărci lexico-gramaticale: - verbe şi pronume la persoana întâi: “noi”, “mi-aduc aminte”, “mi-apare”, “mă –ntunec”, “îngheţ”; vocativul “iubito”; - adresarea directă - prezenţa persoanei a II-a singular: “tu”, “te pierzi”. 7. Versurile sunt lungi, având măsura de 13-14 silabe şi rima împerecheată. 8. Caracteristici ale poeziei romantice:- tema iubirii;- sentimente romantice ale eului liric: nefericire, tristeţe, melancolie provocate de imposibilitatea iubirii; - spaţiul cosmic este simbolizat prin cadrul nocturn, în care luna şi stelele sunt motive romantice 9. Titlul “De câte ori, iubito…” este reluat în incipitul poeziei pentru a accentua suferinţa provocată de rememorarea clipelor de fericire pierdută. Vocativul “iubito” constituie tânjirea disperată a eului liric, iar punctele de suspensie prelungesc, parcă, într-un timp nedefinit, sentimentul de melancolie. 10. Incipitul poeziei reia titlul, “De câte ori iubito…”, exprimând suferinţa eului liric la amintirea iubirii trecute, care are efect dezolant asupra sensibilităţii poetice, simbolizat prin metafora “oceanul cel de gheaţă” care-i chinuie sufletul. Revenirea iubirii, sugerată prin epitetul metaforic şi cromatic “bolta aurie”, este imposibilă, întrucât la orizont nu se arată nicio stea, ca simbol al deznădejdii. Subicetul II Pârâul Rece, 29.06. 2007

Dragă Carmina, Mă aflu în tabăra de la Pârâul Rece, unde îmi petrec o săptămână din vacanţa de vară, împreună cu un grup de colegi. Totul aici este minunat, vremea este superbă şi am parte de relaxarea mult dorită. Programul nostru îmbină divertismentul cu normele riguroase pe care trebuie să le respectăm. Profesorii sunt toleranţi şi ne implică în activităţi ludice plăcute şi interesante. Ieri am organizat un picnic la poalele muntelui. şi a fost cu adevărat încântător. Mi-am făcut mai mulţi prieteni din

oraşe diferite şi mi-aş dori foarte mult să păstrez legătura cu ei şi să-i invit la noi la Bucureşti, ca să-i cunoşti şi tu. Pe lângă atâtea lucruri frumoase, să ştii că există şi dificultăţi. Cel mai greu îmi este cu trezitul matinal, dar sper că mă voi obişnui şi cu acest impediment. Ţi-aduci aminte că atunci când eram mici ne trezeam cu noaptea în cap, ca să ne ducem la grădiniţă şi să ne jucăm împreună? Tu ce mai faci? Ce noutăţi s-au petrecut în grupul nostru? Abia aştept să ne vedem şi să-ţi povestesc în amănunt programul taberei şi câteva mici secrete. Te îmbrăţişez cu drag şi cu prietenie necondiţionată, George/ Georgiana Rezolvare varianta 5 1. Sinonime: viaţă = trai; clipă = moment; etern = veşnic; zâmbitoare = surâzătoare; 2. Cratima în versul: „ Vedea-vor ochii-mi încã-o datã oare”. Prima cratimă realizează inversiunea verbală la viitor “vedea-vor”, următoarele două cratime leagă două cuvinte pronunţate fără pauză: “ochii-mi”, “încă-o dată”. Rolul prozodic al cratimei constă în păstrarea măsurii şi a ritmului versurilor, iar stilistic, redã muzicalitatea poeziei. 3. Sens conotativ: S-a trezit cu noaptea-n cap. Indată ce razele soarelui se ivirã, micuţa fãcu ochi. 4. Expresii / locuţiuni cu„viaţã”: cu preţul vieţii; plin de viaţã; când ţi-e viaţa mai dragã; a fi între viaţã şi moarte; 5. Imagini artistice ale iubitei: “Frumosul trup, - femeie zâmbitoare!-”; “Tu, blond noroc al unui vis deşert”. 6. Tema iubirii/ motivul visului; 7. Figura de stil: “Amar etern” este epitetul unui adjectiv substantivizat şi exprimă starea de profundă tristeţe provocată de care are rolul de a evidenţia starea de tristeţe profundã provocatã de eşecul în dragoste. 8. Strofa a doua începe cu o exclamaţie retorică a eului liric - “De ce în noapte glasul tãu îngheaţã!”-, cu nuanţă de adresare directă către iubita care nu-i mai este alături. Următoarele versuri se constituie într-o amplă şi patetică interogaţie retorică, din care se desprinde starea de tristeţe profundă care îl macinã. Adresarea directă este evidenţiată afectiv de vocativul urmat de un epitet caracterizator: “- femeie zâmbitoare”. Inversiunea „vedea-vor” are rol de a menţine rima şi ritmul poeziei, iar cratima din structura „ochiimi” are rolul de a menţine mãsura versului. Eul liric contureazã succint dar sugestiv portretul iubitei prin epitete - „Frumosul trup, - femeie zâmbitoare!”-, exprimând nostalgia după iubirea pierdută, iar timpul petrecut împreună este comprimat la “o clipă”. 9. Semnificaţia titlului: Ca majoritatea sonetelor eminesciene, titlul preia incipitul poeziei şi este alcătuit dintr-un verb la gerunziu, “gândind”,care exprimă permanentizarea acţiunii şi pronumele de persoana a II-a “la tine”, numind persoana asupra căreia se răsfrânge sentimentul de iubire. 10. Trăsături romantice: tema iubirii neîmplinite, motivul visului, nefericirea eului liric din cauza imposibilităţii realizării cuplului erotic Subiectul II Text de tip argumentativ: “Şcoala cea mai bunã e aceea în care înveţi înainte de toate a învãţa.” (Nicolae Iorga, Cugetãri). Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga - „Şcoala cea mai bunã e aceea în care înveţi înainte de toate a învãţa.”-, în susţinerea căreia aduc următoarele argumente: Ĩn primul rând, excluzând imperativul de a şti sã scrii şi sã citeşti, trebuie sã te deprinzi sã-i asculţi pe ceilalţi, sã poţi prelua învãţãturi şi sã ai capacitatea sã deosebeşti ce e bine să reţii şi ce nu. Ĩn al doilea rând, educaţia omului începe odată cu primele clipe de viaţă, iar prima etapă organizată o constituie perioada preşcolară, de aceea a rămas perfect valabil proverbul “cei şapte ani de acasă”. Şcoala întregeşte paleta complexă a educaţiei într-un mediu instituţionalizat, unde rigoarea, disciplina şi programul ordonat formează personalităţi sănătoase şi competitive pentru societate. Pe de altă parte, orice elev trebuie să-şi organizeze timpul de învăţare, altfel se creează o confuzie totală, se pierde controlul asupra noţiunilor şi conceptelor ce trebuie însuşite, riscul fiind acela al unei munci haotice şi de aceea total ineficiente. În concluzie, foarte important este faptul că mai întâi trebuie să înveţi cum să înveţi, adică să ştii să discerni priorităţile şi interesele în direcţia scopului pe care fiecare om îl are în viaţă. VARIANTA 6 1. Sinonime: străvezie = diafană, palidă; umbra = fantasma; noianul = abisul, adâncul; zadarnic = inutil 2. Rolul virgulei în versul: “Să te ridic pe pieptu-mi, iubite înger scump”: - marchează vocativul “iubite înger scump”; - marchează cezura (pauză ritmică în interiorul versului, pe care-l desparte în două emistihuri, pentru a susţine cadenţa poeziei) 3. Sens conotativ: În vis mi-a apărut un înger. Sens denotativ: Tânărul este slab de înger. 4. Expresii/locuţiuni: a fi cu inima împăcată; a avea inimă de piatră; a nu avea pe cineva la inimă; a muri de inimă rea; 5. Tema iubirii; tema timpului; motivul visului 6. Poezia este o confesiune lirică scrisă la persoana I singular, definind lirismul subiectiv. Ea exprimă nefericirea eului liric pentru iubirea pierdută şi amintirea plină de tristeţe pe care îndrăgostitul şi-o readuce în memorie: “În trista amintire a visului frumos…”. 7. Figură de stil: “iubite înger scump” – „iubite” adjectiv cu tentă de vocativ care denotă aproprierea afectivă a invocaţiei, „înger” fiind o metaforă hiperbolizantă, în final epitetul “scump” punând în valoare intensitatea sentimentului de iubire şi frumuseţea divină a femeii. 8. Trăsături romantice:- iubirea neîmplinită;- iubita-înger;- motivul visului;- nefericirea îndrăgostitului din cauza pierderii iubirii. 9. Titlul reprezintă o revelare a motivului trecerii timpului, amintirile aduse din valurile vremii impresionează prin pregnanţa detaliilor, sunt dulci ca spuma valurilor, dar cu timpul îşi diminuează din amplitudine şi se pierd în marea prezentului. Punctele de suspensie sugerează nostalgia eului liric pentru zădărnicia speranţei că iubita se va întoarce. 10. În prima strofă este evidenţiat sentimentul însingurării poetului, al îndepărtării de iubire, prin evocarea timpului care a trecut implacabil. Eul liric aspiră către o iubire ideală si realizează un scurt dar sugestiv portret al iubitei, folosind epitete şi comparaţii: “braţele de marmur”, părul lung, bălai”, “faţa străvezie ca faţa albei ceri”, “zâmbetul […] dulce”. Frumuseţea unică a fetei este conturată printr-o metaforă inedită: “Femeie între stele şi stea între femei”. Nostalgia şi nefericirea neputinţei de a-şi împlini fericirea reies din ultimele versuri: “Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng/ În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng”. Este prezent şi epitetul „dulce” specific poeziei eminesciene. Eminescu alcătuieşte şi un scurt portret al iubitei care are: „părul lung, bălai:, „faţa străvezie”, „zâmbetul dulce”. Subiectul al II-lea Buşteni, 29.06.2007

Dragă George , Ce rău îmi pare că nu ai venit şi tu cu părinţii în excursie la Buşteni. Aici totul este minunat, pur şi simplu fascinant: aerul este atât de curat , iar peste tot unde îţi arunci ochi zăreşti numai peisaje de un verde reconfortant,. Am chiuit atât de tare încât a reverberat până departe sunetul entuziasmului meu nestăpânit. Uite, de pildă, ieri am făcut o scurtă plimbare cu părinţii pe munte. Am rămas fără cuvinte, deoarece am luat-o pe nişte poteci ce păreau a fi neumblate. Cum le urcam de zor le vedeam cum se împletesc înspre vârful muntelui, iar când am ajuns acolo după două ore de mers încontinuu numi venea să cred ochilor cât de frumoasă era panorama întregii zone. Erau în apropiere câteva piscuri mai înalte dar golaşe, dar încercând să trec de cealaltă parte a muntelui am rămas înmărmurită deoarece erau numai hăuri. Ameţeam numai că mă uitam, aşa că am renunţat imediat la intenţia de a înainta. Imaginea ce se ivea în faţa ochilor era de o sălbăticie nemaivăzută, iar în drumul nostru înspre casă am văzut şi două căprioare care păşteau liniştite în apropierea unei oglinzi de apă. A fost într-adevăr o zi minunată ! Sunt atât de emoţionată şi de surescitată, încât, cu toată oboseala, am vrut să-ţi scriu imediat, ca să-ţi transmit şi ţie o părticică din extraordinarele senzaţii pe care le-am încercat astăzi.

Te îmbrăţişez cu drag, Vasile/ Vasilica Varianta 7 1.Sinonime: zâmbet – surâs; palidă – galbenă, decolorată; demon – diavol, ispită; fidel – credincios 2. Cratima are rolul:- de a lega două cuvinte care să formeze o singură silabă: “pe-al meu”-de a păstra măsura şi ritmul la nivelul strofei,- creează muzicalitate în cadrul versului. 3. Sens conotativ: Toată iarna am dus dorul cireşelor. Taina glasului şoptit mi-a strecurat un fior în suflet. 4. Expresii/ locuţiuni: din tot sufletul; a prinde suflet; om fără (cu) suflet; a avea ceva pe suflet; a-şi trage sufletul; a-i veni sufletul la loc; 5. Tema iubirii; motivul visului; 6. Portretul iubitei: „genele-ţi lunge”, „ochiul tău mare”; 7. În cea de-a doua strofă a poeziei, copila este asemuită cu o fiinţă malefică prin metafora „Eşti demon, copilă”, prin faptul că simpla-i apariţie a reuşit să alunge îngerul păzitor al eului liric: „numai c-o zare […] făcuşi pe-al meu înger cu spaimă să zboare”. 8. Titlul poeziei „Înger de pază”, scrisă de Mihai Eminescu, constituie o metaforă pentru portretul iubitei, ce este asemuită cu un înger „încins cu o haină de umbre şi raze”: „Vedeam ca-n vis pe-al meu înger de pază”. Percepută iniţial ca o făptura demonică, fata este recunoscută de eul poetic, fiind „veghea mea sfânta” – „căci tu – tu eşti el”. 9. Trăsături romantice: iubirea angelică, ideală, proprie omului de geniu (iubire romantică) şi utilizarea unei game variate de figuri de stil comparaţie („vedeam ca-n vis”), metafore („haină de umbre şi raze”, „veghea mea sfântă”), epitete („palidă haină”, „genele lunge”, „ochiul mare). 10. Prima strofă a poeziei „Înger de pază” debutează cu evidenţierea mitului oniric, manifestarea unei stări de extaz ce face posibilă întâlnirea dintre eul liric şi îngerul său de pază: „Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze/ Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază”. Portretul îngerului este antitetic, fiind „încins cu o haină de umbre şi raze”. Eul poetic conştientizează prezenţa iubitei, a copilei, a cărei imagine este ştearsă la început, imagine realizată printr-un epitet metaforic: „te văzui într-o palida haină”. Misterul femeii iubite este relevat printr-un vocativ cu determinant dublu: “copilă cuprinsă de dor şi de taină”. Sugerarea păcatului este construită prin alungarea îngerului păzitor de către ochii plini de patimi: „Fugi acel înger de ochiu-ţi învins. Elementele ce compun prozodia sunt măsura versurilor de 11-12 silabe, iar rima versurilor este încrucişată pentru versul I şi III şi îmbrăţişată în ultimele patru versuri. Subiectul al II-lea Text argumentativ: „Menirea firească a şcolii nu e să dea învăţătură, ci să deştepte, cultivând destoiniciile intelectuale, în inima copilului, trebuinţa de a învăţa toata viaţa”. (Ioan Slavici – Educaţia raţională) Sunt de acord cu afirmaţia lui Ioan Slavici exprimată în „Educaţia raţională” şi anume că „menirea firească a şcolii nu e să dea învăţătură, ci să deştepte, cultivând destoiniciile intelectuale, în inima copilului, trebuinţa de a învăţa toata viaţa”. Înainte de toate, şcoala trebuie să pregătească tinerii şi copiii pentru viaţă, ca aceştia să poată face faţă tuturor încercărilor care le pot apărea în timp. Copilul trebuie învăţat să gândească şi să aplice în viaţă ceea ce asimilează pe băncile şcolii, altfel întreaga muncă depusă devine inutilă. În altă ordine de idei, copilul trebuie să conştientizeze faptul că viaţa e imprevizibilă, nu se întâmplă totul ca la carte, pot exista situaţii în care deciziile luate să fie greşite. Şi trebuie trase învăţăminte de pe urma acestor greşeli pentru a nu le repeta. Cu alte cuvinte, trebuie să fii chibzuit în a învăţa, dar şi în a aplica cele asimilate. Până la urma, viaţa e ea însăşi o şcoală pe care trebuie să învăţăm să o parcurgem şi să o absolvim cu succes. În concluzie, trebuie ca mereu să existe o interdependenţă între noţiuni şi practică, între teoria abstractă şi viaţa concretă, întrucât tot ceea ce înveţi trebuie să-ţi folosească, într-un fel sau altul, în viaţa reală. Varianta 8 1. Sinonime: mutra = faţa, chipul; pana = condeiul; incultă – neinstruită, necultivată, stângace; imobilă – neclintită. 2. Punctele de suspensie aflate la sfârşitul celui de al treilea vers al primei strofe îndeamnă la meditaţie asupra superficialităţii societăţii contemporane poetului, unde toţi infatuaţii poartă măşti, încercând să pară altceva decât sunt. 3. Sens conotativ: A întârziat pentru că a rămas în pană de bani. Şi în situaţia aceasta s-a dovedit un om de paie. 4. Expresii cu substantivul “nas”: a fi cu nasul pe sus; a-şi lua nasul la purtare;a da nas în nas cu cineva; a strâmba din nas; a nu fi de nasul cuiva.5. Motive romantice: motivul creaţiei poetice (”Un vers încerc cu pana mea incultă”, “condeiu-n mână tu mi-l pui cu silă”), motivul amintirii (”albumul”, “trecutele petreceri”). 6. Inversiuni: “în care toţi pe sus îşi poartă nasul”; “trecutele petreceri”. 7. Metafora “pana mea incultă” din strofa a doua a poeziei sugerează nesiguranţa eului liric în procesul creaţiei, lipsa de inspiraţie cauzată de ipocrizia ostentativă a contemporanilor. Trăind într-o lume superficială, poetul încearcă, timid şi nesigur, să se întoarcă la valorile eterne şi sa creeze artă. 8. Reluat în incipitul poeziei sub forma unei interogaţii retorice, titlul “Albumul” ilustrează un “Bal mascat cu lume multă/ În care toţi pe sus îşi poartă nasul”. Societatea este alcătuită din personaje superficiale la care importante sunt aparenţele, din caractere artificiale imortalizate în album. Eul liric îi priveşte distant, ca şi când ar privi o fotografie, observându-i cu superioritatea omului de geniu. 9. Trăsături romantice: - ironia romantică (”În care toţi pe sus îşi poartă nasul,/ Disimulându-şi mutra, gândul, glasul…”) - superioritatea omului de geniu aflat în antiteză cu societatea superficială (”Privind în vrav prostia imobilă”.) 10. Incipitul poeziei este o interogaţie retorică, încărcată de ironie şi urmată de o explicaţie plină de sarcasm despre lumea cuprinsă într-un album cu fotografii. Societatea este văzută ca un bal mascat, în care toţi încearcă să-şi ascundă, în spatele măştilor, adevărata faţă şi gândurile. Ironia romantică specific eminesciană conturează imaginea unei societăţi superficiale, lipsite de educaţie şi pline de grandomanie, ilustrată prin îmbinarea locuţiunii verbale populare “pe sus îşi poartă nasul” cu verbul neologic “disimulându-şi” lângă care poetul plasează cu sarcasm substantivul “mutra”, toate acestea sugerând dispreţul rece şi tăios al eului liric. SUBIECTUL al II-lea Dragă Monica, După mai multe peripeţii, am ajuns cu bine în satul Luncani, care se află situat în Câmpia Dunării. Aici locuiesc bunicii mei, pe care nu i-am mai văzut de anul trecut. M-am bucurat să văd că sunt neschimbaţi şi la fel de plini de energie. Atunci când am sosit, bunicul m-a întâmpinat la poartă, unde mă aştepta de vreo două ceasuri, iar bunica aranja o masă întinsă, în care se vedea belşugul ca urmare a hărniciei lor. A doua zi am plecat prin sat, unde am multe cunoştinţe, întrucât am venit aici în fiecare vacanţă. Îmi plac foarte mult luncanii, pentru că sunt oameni veseli, deschişi şi harnici. Trăiesc în legea lor, răspund prompt la toate îndatoririle civice, de aceea satul arată cu totul deosebit, este curat şi plin de flori. În aer pluteşte mereu o adiere de miresme, trandafirii şi crinii parfumează întreaga comunitate. Poate că şi florile îi determină să fie atât de prietenoşi. Parcă şi eu, când sunt aici, devin mai conciliant, mă cuprinde o relaxare binecuvântată şi simt că iubesc mai mult oamenii. Abia aştept să vii aici ca să te relaxezi şi să te refaci după oboseala unui an de muncă. De altfel, bunicii mă întreabă mereu când soseşti, pentru că le este foarte dor de tine. Te îmbrăţişez cu drag şi de-abia aştept să ne revedem, Daniel/ Daniela Varianta 9 1. Sens denotativ- “teiul”; Sens conotativ- “floare”. 2. Rolul cratimei din versul “Şi trimit cuvinte-n vânt” este de a păstra măsura versurilor, ritmul şi muzicalitatea poeziei. Cratima leagă două cuvinte pronunţate fără pauză (DOOM-2) şi marchează absenţa vocalei “î”: “cuvinte-n”; 3. Polisemia cuvântului “floare”: Floarea preferată a mamei s-a uscat Iarna a pictat flori de gheaţă pe geamuri. Mărul din 29.06.2007, Luncani

“nu pot”. este alcătuită din termeni specific eminescieni. mă ajută să continui ceea ce am început. Probabil că mulţi oameni de ştiinţă nu ar fi reuşit să facă atâtea descoperiri dacă nu simţeau avânt şi fervoare în munca de cercetare. entuziasmul poate suplini lipsa de experienţă şi este o stare absolut necesară pentru victoria finală. “Entuziasmul este foarte necesar. de avânt ori de câte ori îţi propui să faci ceva important pentru tine. motivul romantic “izvor” şi epitetul “(cânturi) dulci”. motivul umbrei. imaginând sentimentul de iubire ce se manifestă între cei doi îndrăgostiţi: “îmi zâmbeşti”.pronume la persoana I singular: “eu”. întrucât moartea este inevitabilă. “tinereţea mea”. căruia îi sunt hărăzite suferinţa şi tristeţea pentru neputinţa de a-şi împlini idealurile înalte. teiul. de pasiune. Speranţa revigorării iubirii s-a stins. a spori. că admiraţia este o reacţie provocată de aspecte superficiale. Această metaforă. de idei superioare. având parte de încrederea celor din jur este un avantaj mai mare decât obţinerea admiraţiei. “smulgi”. Un prim argument ar fi. Varianta 10 1. “vis nebun”. “treci”. Punctele de suspensie din ultimul vers au rol stilistic şi semnifică melancolia eului liric. “de-aş ave lacrimi. “zâmbet luciu”. sub forma unei exclamaţii retorice. de înflăcărare în misiunea artistică. 10. epitetul personificator “Vis nebun” sugerând faptul că iubirea este un sentiment efemer. idee exprimată prin metafora “florii”: “Floarea cade. tristeţea pentru trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului. În primul rând. entuziasmul este un real impuls atunci când se începe o afacere. prin vocativul personificat şi repetiţia “tinereţă. 3. tinereţea mea!” exprimă o puternică stare emoţională. 10. 7.Timpul trece ireversibil şi implacabil pentru om. 6. Prezenţa eului liric:. pe parcurs. iar atitudinea hiperbolizată a iubitei capătă dimensiuni cosmice: “Când îmi zâmbeşti. care-i provoacă îndrăgostitului o suferinţă sfâşietoare. “mea”. Pe de altă parte.pronume la persoana I sing. 3. 10) Expresivitatea acestea poeziei sporeşte emoţia prin marca lirismului subiectiv manifestat în toată poezia. .vocativ: “O. poetul accentuează unicitatea sentimentului de iubire. 9. Certitudinea eului liric este singulară. ci crezut. 8. a seduce. “de mine”. “trece”. tinereţea mea!”. chinuitoare (a) fermeca = a vrăji. *Rezultatul obţinut de Elena nu se ridică la aşteptările doamnei profesoare. Ultima strofă a poeziei “Ce şopteşti atât de tainic…” de Mihai Eminescu începe cu motivul romantic al visului. “duci cu tine”. “(mă) furişez”. o persoană de încredere poate dobândi prieteni adevăraţi mai repede şi de asemenea. “încep”. Prezenţa eului liric este evidenţiată prin . deşi. Versul este o invocaţie retorică. 9. 7. Eu consider că orice relaţie între două persoane. idee exprimată printr-o exclamaţie retorică: “Şi eu ştiu numai atâta/ C-aş dori odat’să mântui!”. nepăsătoare. Aspiraţia omului de geniu spre iubirea ideală este în antiteză cu nepăsarea iubitei. rece = indiferentă. Imaginarul poetic: „Când îmi zâmbeşti. Această permanentizare a sentimentelor eului liric: “Scrisă-i soarta mea în creţii / Întristatei mele frunţi”. Ea face parte din lumea oamenilor de rând. Personal. lucru care poate dăuna personalităţii şi poate deturna părerea celorlalţi de la adevărata fire. în viaţă. SUBIECTUL al II-lea Text argumentativ: “Nu căuta să fii admirat. Sinonime: a creşte = a evolua. “aş puté”. pentru ceilalţi. sugerează fericirea extatică de care omul de geniu ar fi cuprins dacă idealul său de iubire s-ar împlini. . “duci”. Polisemia cuvântului “a trece”: . . 9) Titlul semnifică atitudinea eului liric privind îmbătrânirea sufletului. Versul “ O. fiind repetată şi în finalul poeziei: “Ce-ţi pasă?”. Linia de pauză în versul „De-a ta privire – şi un suflet – unul” are rol explicativ. “şopteşti”. fără argumente solide. omul este efemer în raport cu eternitatea naturii. profunzimea simţirii. 2. “mă” şi verbe la persoana I singular: “trec”. Gerunziul “aflând” şi prezentul gnomic “află” exprimă perpetuarea ideii că.. “nu spun”. Imaginarul poetic: “Îmbătrânit e sufletul din mine/ Ca un bordei pustiu în iarnă grea”. „-mi”. În concluzie. pământul îmi zâmbeşte/ Şi cerul tot cu stele se îmbracă” 5. tinereţe. 4.Imaginarul poetic romantic: “floarea ţărmului”. 4. tinereţă. În ceea ce priveşte prozodia. actorii nu ar fi atât de expresivi şi de talentaţi dacă n-ar fi dominaţi de pasiune. “nu mă uit”. a fascina.Mihaela trece în fiecare zi pe la bunica ei. prin prezenţa pronumelor şi verbelor la persoanei a II-a singular: “tu”. cea mai mare/ Aflând o formă. care relevă o continuă stare de agonie. “trimit”. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Entuziasmul este foarte necesar. pot să fie diverse piedici. la persoana a II-a singular. precum şi prin adresarea directă. Valoarea expresivă a repetării verbului “a afla” în versurile: “Durerea ce mai crudă. a unor planuri. 4. “munţi”...” (Tudor Vianu) Sunt de acord cu afirmaţia lui Tudor Vianu că este mai bine să fii crezut pentru ceea ce eşti decât admirat. marcată de semnul exclamării. motivele romantice: izvorul. prezente în poezie prin “izvor”. măsura versurilor este de 8 silabe.verbe la persoana I singular: “aş avé”. Varianta 11 1. “eu”. “nu vrei”. Repetiţia verbului “zâmbeşti-zâmbeşte” accentuează dorinţa eului liric pentru iubirea ideală. de impulsuri. care ţine mai ales de succesul pe care cineva îl are în societate ca persoană publică. Consider că pentru a avea parte de rezultatele dorite în încercarea de a realiza un ideal. reluat în incipit. întrucât însufleţirea are o importanţă deosebită atunci când omul se află la început de drum în ceea ce priveşte împlinirea unui ideal. îmbietoare şi tainice de iubire. rece cântu-i”. dacă ştii sursa durerii. mai ales când faci primii paşi”. tinereţea mea!” 6. După cum se ştie. Tema timpului. iar ritmul este trohaic. inversiunea “deşarte vorbe!” şi semnul exclamării ilustrând disperarea eului liric care suferă pentru iubirea pierdută. trebuie să se bazeze pe încredere şi nu pe admiraţie. Soarta nefericită a geniului este ilustrată prin imaginea vizuală a ridurilor de pe fruntea plină de gânduri profunde.: “eu”. “izvor de cânturi dulci”. 8. sentiment sugerat prin interjecţia afectivă “O”. Prin urmare.adresare directă prin pronume şi verb la persoana a II-a singular: “te-ai dus”. fără să ai în vedere că respectivul joacă un rol în ochii celorlalţi. încrederea este un sentiment profund. 8. 6. “Creaţie şi morală”) Sunt întru totul de acord cu ceea ce afirmă scriitorul Marin Preda. este nevoie de pasiune. “mă furişez”. “priviri streine”. prin prezenţa verbelor şi pronumelor la persoana I : “din mine”. feroce. ipostază ilustrată în finalul poeziei prin comparaţia: “Cu priviri streine/ Ca toată lumea treci pe lângă mine”. În concluzie. a subjuga 2. Unii se comportă într-un fel sau altul numai pentru a impresiona. “ce-ţi pasă”. “rămân” şi adresare directă la persoana a II-a:“ce-ţi pasă?”. Expresivitatea poeziei este susţinută de adresarea directă prin verbele la persoana a II-a şi de interogaţiile retorice. Titlul poeziei. suferinţa se diminuează prin certitudinea sentimentului. 5. o nouă formă de învăţământ ori un alt serviciu. pământul îmi zâmbeşte/ Şi cerul tot cu stele se îmbracă”. el îşi doreşte să se poată elibera de chinurile sentimentului. incapabilă să înţeleagă sentimentele superioare. Nu poţi cunoaşte caracterul unei astfel de persoane şi te amăgeşti că poţi avea încredere în ceea ce spune ori face. la rândul ei se poate bucura de ajutor la nevoie. mai ales când faci primii paşi.” (Marin Preda.spatele casei a dat în floare. Sinonime: crudă = nemiloasă. concepţii ori atitudini convingătoare ale cuiva care doreşte să fie privit ca un om pe care te poţi bizui totdeauna.adresarea directă. vâjâind”. oricât de profundă ar fi aceasta. deoarece. iar punctele de suspensie sugerează nostalgia după vârsta tinereţii. “mine”. să-mi doresc îndeplinirea scopului ales. de exaltare. “din mine”. care se formează în timp şi pe baza unor fapte. Ultima strofă reia interogaţia retorică din ultimul vers al primei strofe. sugerând totodată curgerea implacabilă a timpului. Prezenţa eului liric: pronume şi verbe de persoana I: „îmi” . a cărei atitudine este definită prin epitete sugestiv. este nevoie de o sclipire cât de mică de exaltare. visul. Versurile “Scrisă-i soarta mea în creţii/ Întristatei mele frunţi” exprimă condiţia omului de geniu. strofa este un catren. “entuziasmul este foarte necesar. motivul suspinelor 7. motivul suferinţei. mai ales când faci primii paşi”. de nostalgie după tinereţea pierdută. Tema iubirii. plânge de-aş putea” 5. indiferent de felul ei. Metafora personificatoare “izvor de cânturi dulci” compune o imagine auditivă şi sugerează ideea că şoapta izvorului este asemenea unor vorbe dulci. “încep”. elanul mă stimulează foarte bine. Expresivitatea poeziei “Ce şopteşti atât de tainic…” de Mihai Eminescu este susţinută de verbele aflate la timpul prezent: “şopteşti”. îndemnul spre meditaţie. Polisemia verbului “a ridica”: *Copilul a fost ridicat în braţe când a început să plângă. este accentuată de verbele la gerunziu: “repezind”. află uşurare”: Expresivitatea este dată de modurile şi timpurile verbului “a afla” şi de reiterarea lui în acelaşi vers. Tema iubirii. Repetiţia interogaţiei “ce-ţi pasă?” amplifică nepăsarea iubitei.

doar să ştii să faci diferenţa între bine şi rău. chiar dacă această reacţie presupune. iar. Totuşi. un pom cu roade sau floare răsărită. . Nu am putut niciodată să înţeleg de ce oamenii se feresc să se comporte cu sinceritate. sentiment profund. Susţin această părere. este îngăduit să înveţi de la duşman deoarece de la oricine ai câte ceva de învăţat. „Tu”. În concluzie. Sens conotativ: a gândurilor urme. pentru că niciodată nu ştii destule. iar gerunziul verbului „plângând” permanentizează sentimentul de iubire. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Familia este aceea care face ca omul sã treacã de la egoism la altruism”(Auguste Comte) Consider cã afirmaţia lui Auguste Comte este adevãratã. „te caut”. de unde a preluat-o şi Mihai Eminescu în poezia “Glossă” şi în proza fantastică şi filozofică “Sărmanul Dionis”. folosim culori reci. De la duşman este bine să deprinzi strategiile cu caracter de generalitate. Universul. chiar dacă gestul sau atitudinea ta îţi pot aduce neplăceri. 10) Expresivitatea stilistică a poeziei sporeşte emoţia artistică a cititorului prin permanentizarea sentimentului de iubire sugerat de verbele la persoana I şi timpul prezent: „şterge”. eretic. 9)Dragostea eului liric faţă de iubită este extrem de puternică. ”minte-mi” şi adresarea directă ce accentuează subiectivismul poeziei prin verbe şi pronume la persoana a II-a singular:”chipul tău”. să nu irosim timpul. pentru pronunţarea celor douã cuvinte într-o singură silabă. pe care noi. “Tu. În concluzie.prin utilizarea epitetului „frumos” alăturat chipului. 4) Prezenţa eului liric: verbe şi pronume la persoana I: „şoptesc”. nu în ultimul rând. existente în aceeaşi cantitate şi de forţe egale.” (Goethe) Sunt întrutotul de acord cu afirmaţia lui Goethe.” 6) Motivul romantic al visului. 8. ci sã încerci sã te intereseze cerinţele celor apropiaţi înaintea celor personale. raţiunea trebuie să învingă şi discernământul să fie cel care alege. ternă.SUBIECTUL al II-lea Textul argumentativ: “Este îngăduit să înveţi chiar şi de la duşman” (Ovidiu) Într-adevăr. fără însã a urmãri sau aştepta ceva în schimb. Cele doua forţe nu pot exista una fãrã cealaltã. savurând din plin orice moment de bucurie sau de tristeţe. păgân. Figuri de stil: “Sunt beat de lume”-metaforã-sugerează ideea filozofică a eului liric care iubeşte cu patimă lumea în care trăieşte. A învăţa de la duşman. ce este pus în evidenţă de flãcãrile iadului. definind cunoaşterea luciferică. motivul iad/rai 6.Ştiu”: are rol de linie de dialog şi marchează vorbire directã 3. Tema cunoaşterii. pe această unitate a contrariilor care asigură Universului stabilitate şi echilibru. „şoptesc”. Titlul poeziei “Lumina raiului” este o metaforã revelatorie care defineşte cunoaşterea lucifericã. şi. dar totdeauna gestul înseamnă dăruire de sine. întrucât esenţială este intensitatea vieţii. rămas veşnic în mintea şi sufletului îndrăgostitului. ca eventualitate a Răului? Interogaţia retorică este o întrebare filozofică la care gânditorul dă o variantă de răspuns constând în ideea unităţii contrariilor “Bine/Rău”. Adresarea directă „Tu” sugerează subiectivismul poeziei. consider că pentru a avea o viaţă folositoare trebuie să avem o atitudine pozitivă. amplificând astfel intensitatea sentimentului de dragoste profundă pentru eternitate. nişte simpli necunoscuţi. Adresarea directă la persoana a II-a (”chipul tău nu trece”. Rolul cratimei: “ nu-mi”: cratima leagă negaţia de pronume. întrucât imaginea iubitei este eternizată în mintea eului liric prin comparaţia “săpată ca-n marmura cea rece” şi personificarea “uitarea mână-n noapte a visurilor turme”. este o atitudine spontană şi afectivă. se trădează şi se mint. egoismul nu poate fi asociat cu familia adevărată sau cu sentimentul de dragoste şi grijã pentru cei apropiaţi. în relaţie directă cu argumentele aduse. La munte bate un vânt rece ca gheaţa. de această existenţă efemeră pe care fiecare dintre noi o are. “cãldura răului”-oximoronsemnifică forţa păcatului. “. În concluzie. La restaurant am mâncat o gustare rece şi o friptură de pui. iar repetarea adverbului de timp „în veci” sugerează faptul că iubirea este eternă. Sprijinul acordat oricărui membru al familiei vine dinlăuntrul nostru. „cum nu pot în braţe să te omor”. consider că trebuie sa fim conştienţi ca avem o singură viaţă. exprimată în multe dintre creaţiile sale lirice.Câmp semantic “sacru”: sfânto. blond al vieţii mele”) ilustrează dragostea eului liric pentru iubita ideală. poetul realizează un scurt portret fizic al iubitei. prăpăstii sufleteşti şi este mai simplu să fie umplut golul cu ură. actorii trebuie să ne jucăm rolul cât mai bine posibil. încât ajung atacabili până şi în propriile convingeri. cu plãcerea şi bucuria de a ajuta pe cineva drag. dragoste şi ocrotir. altruismul fiind sentimentul ce ne face sã vrem sa ajutãm. celelalte învăţături pot folosi în viaţă ca să ştii să recunoşti pericolul şi să te fereşti cu dibăcie. sugerând ideea că Binele şi Răul se află în relaţie de reciprocitate: ce rost ar mai avea Raiul. “Te caut pretutindeni”. Uitarea nu acţionează asupra sentimentului profund de dragoste. Neîncrederea şi dezamăgirile provocate de oameni creează. asigurând astfel stabilitate şi echilibru Universului. dacă n-ar exista Iadul. pentru că numai astfel putem obţine mai mult de la viaţă! Varianta 13 1.5) Imaginarul poetic: „Zadarnic şterge vremea a gândurilor urme”. Această idee a vieţii ca spectacol de teatru aparţine antichităţii. 5. Ultimul vers este o antiteză între trecerea ireveresibilă şi chipul femeii iubite.Versul “Sunt beat de lume şi-s păgân” ilustrează concepţia filozofică a lui Lucian Blaga. care se opun. Ultimele patru versuri ale poeziei ilustrează teoria filozofică despre manifestarea în lume a Binelui şi a Răului. ci doar cu altruismul. blond al vieţii mele”. dacă mai sunt astfel de inşi. motivul sacru/profan.2. nu durata ei. În al doilea rând. şi isi dovedeşte valabilitatea în viaţa reală a omului. adesea. intens. 7) *„chip frumos”. puterea pe care o are rãul asupra oamenilor. a visurilor turme. ele alimentându-se reciproc. chip frumos”. 10. sacrificiu. decât să revigorezi energia interioară. Un prim argument este acela cã familia îţi este mereu alãturi în momentele grele. „trec”. Pentru a putea observa binele trebuie mai întâi sã ştim ce înseamnă absenţa sa.dar chipul tău nu trece. Se duşmănesc între ei. Cunoaşterea luciferică înseamnă pentru eul liric cunoaşterea prin iubire: omul trebuie să se reveleze în faţa misterelor Universului. în momentul în care iubeşti un om . comparabilă cu o scenă.ingredientele de maximă importanţă fiind pofta noastră de viaţă. încredere totală în noi. săpat în sufletul lui „ca-n marmura cea rece”. idee exprimată prin interjecţia afectivă “O” şi exclamaţia retorică în inversiune. înseamnă a învăţa de la oricare alt om. Varianta 12 1) Sens denotativ: marmura cea rece. consider că este trist oamenii ajung din prieteni duşmani. 8. având rolul de a potenţa misterul. responsabilitatea de a face în fiecare zi câte ceva folositor nouă sau altora. Lumina este metaforă revelatorie pentru “cunoaştere”. tema iubirii. De asemenea. ceea ce este o mare greşeală. orice învăţătură este utilă atunci când ştii cum s-o foloseşti spre binele tău şi al celorlalţi. iad. Polisemia cuvântului “inimă”:La jocul de cărţi a câştigat cu un valet şi un as de inimă roşie. 9. 2) Polisemia cuvântului rece: Sezonul rece începe din noiembrie. cratima înlocuieşte vocala “î” care lipseşte pronumelui (îmi). „ eşti”.Am învăţat la biologie despre inimã. „încremenişi”. rai. ea are părul blond „Tu. orice picătură de ploaie sau rază de soare. pentru a nu avea o „viaţă nefolositoare”. “Tu. De asemenea. Imagine vizuală:” îl lumineazã iadul cu flãcãrile lui” 7. umăr stâng . chip frumos. că „O viaţă nefolositoare e o moarte timpurie” şi consider că viaţa trebuie trăită din plin . este destul de greu să nu te gândeşti la binele sãu înainte de toate şi să nu îi oferi tot ce iţi stã în putinţã pentru a-i fi mai bine. Mai întâi. având scopuri precise. motivul lumină/întuneric. mă gândesc că oamenii sunt atât de vulnerabili. Un prim argument în susţinerea adevărului exprimat de citatul de mai sus ar fi faptul că trebuie să ştim să ne bucurăm de viaţă. 3) Enunţul corect: El însuşi (Chiar el) a transcris cu majuscule tot textul dat. din iubiţi. ci numai să simţi o imensă satisfacţie. Lumina simbolizeazã binele. „eu […] îmi strâng”. tema timpului. deoarece opinia mea este că pentru a putea avea o familie iubitoare şi o relaţie armonioasã cu cei apropiaţi trebuie să nu te gândeşti în primul rând la tine. fãrã un scop ascuns. ci nu să le lămurească. este inocentă: „ şi-al dragostei copil” şi semnifică pentru eul liric viaţa însăşi. care este de o frumuseţe incredibilă. uneori. Textul este construit pe antiteza dintre Bine şi Rău. „Şi toate trec ca vântul .Pentru a picta un tablou de iarnă. iar ajutorul necondiţionat nu poate fi definit de egoism. aceştia au cel mai mult de suferit şi pătimit. În ultimul vers. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “O viaţă nefolositoare e o moarte timpurie. să avem aspiraţii înalte. eul liric realizează un scurt portret al iubitei. 4.

în familie. Stâna bunicului este o întindere mare de iarbă verde şi grasă. eul liric simte chemarea sângelui. Modernismul poeziei: prezenţa metaforelor revelatorii. “meu”. 9. Caracteristici ale descrierii: imagini vizuale (”La orizont […] fulgere/ […] zvâcnesc din când în când). De altfel. Andreea/Andrei Popescu Varianta 15 1. Llinia de dialog . El capătă dimensiuni umane. Imaginea auditivă a greierilor constituie o muzică ancestrală. al dogoarei din timpul verii. suflet =spirit. cerul era albastru şi aproape. nu numai în sufletul celui care şi-a împlinit un ideal. lipsit de agresivitate sonoră. procedeu prozodic numit ingambament (enjambament). în armonie desăvârşită cu pământul şi roadele sale. la capătul lumii. pe care-l absorbeai cu nesaţ prin toţi porii. golaşă. reprezentat de stele. la orizont . ingambamentul . 6. 4. la stânca maronie. când toată natura se domoleşte („Se retrag în pădure şi-n peşteri potecile. Tu ştii că locuiesc în oraşul Vaslui.departe. a originilor sale (comparaţia „sângele ca un val”). având totodată rol stilistic. “cântec de lăcuste”). “îşi întinde leneş clipele”. motivul nopţii. Imagini artistice: „Dănţuiesc stele în iarbă”-imagine vizuală şi motorie. Îţi povestesc toate acestea. să îngân”. încurajarea. numai stelele sunt animate. cu care împarte bucuriile şi tristeţile. având cel mai mare punctaj. 9. de complementul de loc “La orizont”. 6. se vedea până în depărtare. confort şi siguranţă. venit din înţelepciunea populară. Sens conotativ: Mihai este în fruntea listei cu olimpicii de la matematică. Polisemia cuvântului “timp”: A trecut ceva timp de când nu ne-am văzut. Linia de pauză din versul al treilea marchează o pauză în vorbire cu scopul de a accentua chinul căldurii excesive./gornicul nu mai vorbeşte”). poate comunica sincer cu ceilalţi. cu toate simţurile în alertă. povaţă pe care o rosteşte bătrâna soacră a lui Ghiţă: “Omul să fie mulţumit cu sărăcia lui. omul este cu adevărat fericit în mijlocul familiei. Sinonime: se liniştesc = se domolesc. Întrun cadru nocturn. nu bogăţia ci liniştea colibei tale te face fericit”. veşnic = veşnic. care este astfel exprimată într-o frază complexă.” 3. 2. Cuvinte în relaţie de sinonimie: lan de grâu . de sus. prima virgulă coordonează prin juxtapunere două propoziţii (”Se retrag în pădure şi-n peşteri potecile. deşi strada Primăverii este flancată de pomi şi în fiecare curte există o mare varietate de flori.ca inovaţie modernistă în structura poeziei. întrucât ea aduce bucuria izbânzii şi în celelalte inimi. că dacă e vorba. este poluată şi. personificat şi el. sânge. Incipitul poeziei plasează cititorul într-un cadru nocturn.2008 Dragă Emil. sânge.ne-a dat cele mai înţelepte sfaturi. motivul arşiţei. tihnit la lăsarea nopţii. Figură de stil: Metafora revelatorie “În trupul meu timpul sporeşte de la o zi mai firav” este o confesiune poetică în care eul liric . 5. umplea văzduhul cu un farmec neştiut. împlinirile şi eşecurile. În ultima strofă a poeziei./ fără azi. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Nicăieri nu poate fi omul mai fericit decât în mijlocul familiei sale” (Proverb românesc) Această afirmaţie este în concordanţă cu părerea mea despre relaţiile interfamiliale şi anume că omul se poate dezvolta armonios. fără ieri”). Titlul poeziei semnifică anotimpul descris în textul liric.marchează începutul vorbirii fiecărei persoane care ia parte la convorbire: ex. deoarece urmează să mă duc din nou în vârf de munte. Titlul este o metaforă revelatorie pentru tihna sufletească necesară poetului pentru reculegere. „zvonuri surde prin arbori” imagine auditivă. Linia de pauză se foloseşte în interiorul enunţului pentru a delimita apoziţia “departe”. principala figură de stil este personificarea. se scurge încet. că-ţi venea să pui mâna pe el. “cresc” = se înalţă. Figuri de stil: Personificarea “fulgere fără de glas” sugerează absenţa tunetelor. pe sprijinul şi dăruirea lor totală. fenomenul fiind astfel umanizat. De acolo. Finalul oferă poeziei profunzimea filozofică specifică operei lui Blaga. Timpul. fiecare se poate bucura cu adevărat de realizări. imagini auditive (”ţârâie un greier”. 4. Cu drag. Ion şi Maria au sosit în acelaşi timp. poate trăi în pace şi mulţumire numai în cadrul unei familii bine închegate şi sănătoase moral. armonizarea spicelor ce-şi “ţin la piept grăunţele/ca nişte prunci ce sug” cu omul. care capătă un aer liniştit. Îţi scriu aceste rânduri cu o mare încărcătură de nostalgie. familia oferă stabilitate. zvâcnesc din când în când Comparaţia “fulgere//[…] ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse/ din trupul care le purta” semnifică amploarea ameninţătoare prin care fenomenul naturii prevesteşte schimbarea vremii caniculare. prezenţa figurilor de stil: epitete (”lungi picioare”). Asemenea se petrec lucrurile şi într-un eşec. unde mă aşteaptă brânză şi lapte pe care numai bunicul ştie să le amestece cu mămăligă. Folosirea virgulelor are în această poezie diverse roluri. personificări (”fulgere fără glas”). dar atmosfera. Varianta 16 1. ţară şi aventuri” reprezintă simboluri care compun natura telurică şi natura umană. încât mănânci până simţi că plesneşti. 6. principalul beneficiar al roadelor. oferind un spectacol mirific. când planul cosmic. Figură de stil: Enumeraţia „păsări. fără ieri”) 5. se retrage din mine/înapoi la părinţi”.linia de pauză marchează o apoziţie: “Moşneagul nostru . regăsire şi întoarcerea la rădăcini. Orice împlinire este trăită la cote amplificate. deoarece la “ureche-i ţârâie un greier”. În primul rând. “nu reiau. prezentând un spaţiu personal. Motivul somnului. fiind exprimat prin substantivul nearticulat ”vară”. se poate baza pe sfaturile lor. „întunericul fără de martori”) eul liric se cufundă într-o stare profundă de meditaţie asupra misterelor lumii: strămoşii. Sens denotativ: Îngrijorarea se vedea pe fruntea lui plină de riduri.(”fără azi. Scrierea cu literă mică la începutul unor versuri din poezie este o caracteristică a poeziei moderne. 2. 7. unde te invit să vii şi să petrecem împreună vacanţa de vară. specifică liricii lui Lucian Blaga şi sugerează continuitatea ideilor exprimate anterior. sprijinul moral făcând posibilă revigorarea forţei interioare şi a curajului de a încerca încă o dată. la sălbăticia locurilor. ţară şi aventuri”. În somn (metaforă pentru o stare de linişte. ieşirea în lumină. 10. tema naturii.. de calm care îi permite să mediteze şi să reflecteze asupra misterului “ieşirii în lumină”). liniştit când ştie că are alături persoane care îi doresc binele. copil din flori. se dezvoltă. tristeţea fiind împărtăşită cu ceilalţi. sunt gata să îl sprijine în mod necondiţionat atunci când are probleme. moralistul Slavici îşi începe nuvela “Moara cu noroc” cu un adevăr universal-valabil. aducându-mi aminte de un loc în care mi-am petrecut cele mai frumoase zile ale copilăriei: la stâna bunicului meu din Carpaţii Orientali. În noapte. Un zvon de ciripit venea de nicăieri. 10. a prinde floare.06. se întrepătrunde cu cel terestru („iarbă”). Sensul cuvintelor: “sporeşte” = înaintează. care sugerează un spaţiu nelimitat şi un anotimp încremenit de arşiţa dogoritoare din sufletul poetului. sânge. 2.spicele. Expresii/locuţiuni: în floarea vârstei. 7. al originii spirituale a eului liric. Câmpul semantic al nopţii: stele. Oricine se simte protejat. cu nuanţă metaforică.“.ţară şi aventuri”) şi de complemente. întunericul.Varianta 14 1.: „În somn sângele meu ca un val. Scrierea unor versuri cu literă mică este un procedeu numit ingambament (enjanbament) care asigură continuitatea ideii poetice. unde mâna omului nu a apucat să strice feeria peisajului magnific. 3. de la satele ce păreau nişte mărgele înşirate pe linia orizontului. comparaţii (”fulgere […] ca nişte lungi picioare de păianjen”). apoi adoarme “între flori de mac”./ gornicul nu mai vorbeşte”. visurile şi deziluziile. al provenienţei. cosmică. Subiectul al II-lea Vaslui. tot în zona Moldovei. cu o adevărată rapsodie de culori. pe care-l explică.Unde te duci aşa de grăbit? mă întreabă Ioana. tot ţinutul. nimic nu se compară cu peisajul montan.Ilie al Amariei . 4. Poezia „Somn” de Lucian Blaga se înscrie în modernism. formată din mai multe versuri(„Dăinuie un suflet de adieri. măsura versurilor variabilă. “n-am”. 8. . iar aerul tare şi limpede îţi producea ameţeală. Prezenţa eului liric: pronumele şi verbele la persoana I singular “eu”. 3. rimă albă. Una dintre trăsăturile specifice este inovaţia în versificaţie. „se liniştesc păsări. floare la ureche. În altă ordine de idei. Ce părere ai? Te aştept cu nerăbdare şi-ţi promit că n-o să regreţi niciun minut petrecut acolo. A doua şi a treia virgulă marchează enumeraţia de substantive („păsări. Mai am timp o jumătate de oră ca să scriu tema la română. un pâlc de copaci umbroşi mărginesc locul. În concluzie. Săptămâna viitoare va fi un timp ploios. construit prin personificarea stelelor („dănţuiesc stelele”). 8. Tema timpului filozofic. avansează. În prima strofă. moartea etc. 29. de împliniri. dăinuie = durează. de la verdele intens. 5. Tema timpului.

piaţa tristă. Sunt fericită să te anunţ că am luat medie mare la examenul de bacalaureat. oraşul aproape amorţit. sfaturile mamei. numărul 15. ninge 2. Cugetări) Nicolae Iorga opinează că până în momentul în care nu ţi se formează limpede. dar fără posibilitatea împlinirii visului. Poezia se termină cu o metaforă revelatorie “ Eu trepte în sus – nu reiau”. Titlul scris în limba latină “Ecce Tempus” (”Iată timpul”) se identifică în totalitate cu tema filozofică a poeziei. având o locvacitate (vorbărie) obositoare. 3. În primul rând. a desfiinţa. imagine construită printr-o personificare. “Umbra mea stă în noroi ca un trist bagaj-”. în număr de patru. galbenul sulf”. Un al doilea argument în sprijinul afirmaţiei de mai sus îl reprezintă necunoaşterea unor termeni adecvaţi prin care să dezvolţi subiectul abordat.verbele la persoana I singular– „stau”. Ca urmare. Nu aş fi reuşit. deoarece ele “în lamură dau”. Omonimia cuvântului cer: Ỉn urma avionului a rămas pe cer doar un nor de fum.Florilor. fără soluţie de ieşire din impas: “Şi porţile grele se-nchid”. întrucât numai citind îţi poţi forma un vocabular bogat. 9. nu îţi găseşti cele mai potrivite cuvinte cu uşurinţă. agonia becului. cer = boltă. verbele la prezent “se lărgesc”. insalubră de “umezeala grea” („Case de fier în case de zid/ Şi porţile grele se-nchid”). . dacă nu era mama mea care să mă susţină consecvent în toate situaţiile. Nu am mai vorbit demult şi îmi pare rău că nu ţi-am mai scris. Varianta 18 1. iar în ultima. „Un clavir îngânăncet la un etaj” – imagine auditivă „Stropii sar” – imagine vizuală 6. timpul se diminuează. iar iubita face parte din acest decor şi împrumută trăsăturile lui degradate. ideea pe care vrei sa o exprimi. str. tema condiţiei omului în lume/ motivul aştrilor. Sinonime: umblăm = mergem. În strofa a doua verbul la conjunctiv “să îngân” exprimă dorinţa şi năzuinţa eului liric de a fi mereu tânăr. inactiv „doarme ud în umezeala grea”. tărâm”. Ultima strofă începe cu o enumeraţie “Fosforul şi apa. Punctele de suspensie marchează o pauză mare în cursul vorbirii şi îndeamnă la meditaţie. peste 9. stropi. 8. în a doua. ca să te oblig astfel să-mi scrii şi poate ne întâlnim şi noi vara aceasta. efectele fiind vizibile atât în sine cât şi în natură. Altruismul ei. o intonaţie deosebită privind exprimarea stării de deprimare cauzată de iubire/iubită./ Stropii sar. George Bacovia prezintă oraşul ce „doarme ud în umezeala grea”. 10. şi. Modernismul aduce noi concepţii. nicicând = niciodată 4. Subiectul al II. Îi cer cartea astăzi. Condiţia de muritor ilustrează cât de limitat este destinul omului. nu există”. “suntem”. În strofa a doua a poeziei „Nocturnă”. dar a fost o perioadă agitată şi plină de evenimente. disperarea. tărâm s-au şters” reprezintă o enumeraţie metaforică pentru trecerea ireversibilă a timpului şi nemărginirea spaţiului.Prezenţa eului liric: . ci numai prin începerea versului cu literă mică: “Numai în arbori inelele anilor/ mereu se lărgesc”. iar măsura versurilor inegală. în timp ce. m-a inspirat. m-a motivat şi am învăţat de la ea să-mi stabilesc o ierarhie a obiectivelor mele. 3. consider că atunci când gândeşti şi ai într-adevăr ceva de transmis interlocutorului.lea Cluj. voi aduce câteva argumente şi exemple edificatoare. a sta la masă. nu exagerez deloc. clar. ne deplasăm./ Ninge zoios”. există. la şcoală. Titlul „Nocturnă” este potrivit ales pentru conţinutul poeziei. în care eul liric se simte claustrat. În ultima strofă predomină verbele la prezent “dau”. o variantă de acţiune prin versul “Un bec agonizează.ilustrează trecerea implacabilă şi ireversibilă a timpului. tematici. renunţă să se mai concentreze şi nu înţelege nimic În concluzie. găseşti totdeauna cele mai potrivite cuvinte şi poţi impune respect şi consideraţie. este un element dezintegrator de materie ce provoacă eului liric stări de disperare şi degradare psihică. Cuvintele “cer” şi “pământ” din strofa a II-a se află în relaţii de opoziţie. 5. Prezenţa eului liric: pronumele la persoana I plural:”noi”. cât de bătrân!”. 29 iunie 2008 Dragă Andrei. Cu drag. Linia de pauză oferă o explicaţie. a fiinţa. în continuare. “nu reiau” care accentuează condiţia de muritor a omului în antiteză cu regenerarea continuă a materiei. a sta pe gânduri. “univers”. 8. Nici nu-ţi pot reda în cuvinte ce perioadă cu încărcătură emoţională aproape de nesuportat. fără soluţie de evadare. cărbunele. Ingambamentul este un procedeu stilistic specific modernismului care constă în continuarea unei idei poetice în versul următor. când gradul de cultură nu tinde către zero. unde se grăbeşte omenirea?! Deşi a trecut ceva timp de când ai dat bacalaureatul. Eul liric sugerează trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului pentru om în contrast cu regenerarea continuă a naturii: “Numai în arbori inelele anilor/ mereu se lărgesc” . Cuvinte derivate de la “a fi”: fiinţă. ud. lipsa lecturii fiind evidentă. Câmpul semantic al timpului: “ceas”. 9. nesiguranţa de sine şi stările confuze de atunci. ca în toate creaţiile lirice bacoviene. Izbânzile la examene mă determină să iau în considerare. câţi oameni nu vorbesc încontinuu. Câmp lexical “umiditate”: moină. fire. cred că îţi mai aduci aminte de emoţiile. procedee şi abordări în literatură.Trăsături simboliste: stări sufleteşti specifice simbolismului sunt tristeţea. Imaginea oraşului de provincie ca spaţiu închis. sugerând elementele esenţiale . în care să găseşti imediat expresiile propice conturării ideilor. putând fi consideraţie şi ca o propoziţie incidentă. crede-mă. reflectarea gândirii devenind mai dificilă în momentele în care nu ne găsim cuvintele pentru a exprima fluent şi coerent ideea pe care vrei să o transmiţi. trist bagaj etc. Îţi reamintesc adresa mea. fără a marca aceasta printr-o pauză. nu există” stând să se stingă. sugerând în fiecare dintre strofe o trăsătură specifica nopţii: în prima strofă „un bec agonizează. “pierdem” 7. a sta locului. “cred”. 10. “ne” şi verbe la persoana I plural: ”umblăm”. mai ales că este prima mea vacanţă relaxată: Cluj. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Când nu găseşti cuvântul. am intrat la Academia de Studii Economice la toate facultăţile la care am dat examen de admitere. ca să mă pot încadra în societate. iar timpul nu ştiu unde zboară atât de repede. completând imaginea deprimantă a oraşului: “Umbra mea stă în noroi ca un trist bagaj . “nicicând”. păstrând astfel măsura versurilor. veac. atmosfera este apăsătoare. În prima strofă. umezeală. noroi. În strofa a doua linia de pauză creează o atitudine afectivă a eului liric. Pe de altă parte. chibzuim. precum “toate popoarele”. să fii sigur că gândul nu s-a limpezit încă. Expresivitatea poetică presupune exprimarea plastică a ideilor.” (Nicolae Iorga. veac. porţile grele. Mihai/ Mihaela Varianta 17 1. în cuvântul încet. Versul “Hotare. Expresii/locuţiuni cu “a sta”: a sta de vorbă. fără prea mari eforturi de adaptare. a înfiinţa. care trăieşte cu certitudinea că fiecare zi care trece este o treaptă mai puţin către moarte. a sta pe bară. Virgulele din prima strofă· marchează o enumeraţie de substantive: “hotare. apăsător şi înăbuşitor. 5.pronumele la persoana I singular –„mea” 7. există. După părerea mea. devenind “mai firav”. Apa. apă. elementele componente ale materiei pe care timpul le favorizează. 7. „să nu mai ştiu” . spleen-ul. doza de incertitudine asupra ideii ce urmează a fi expusă constituie un motiv puternic pentru confuzia exprimării. a reînfiinţa 4. “sporeşte” permanentizează efectele timpului asupra arborilor care mereu întineresc.“eu fiul lor. 6. În oraşul amorţit. Perenitatea naturii este în antiteză cu efemeritatea omului. În susţinerea acestei opinii. Altă funcţiune este de a marca înlocuirea vocalei iniţiale “î”. probabil. cumpănim = cântărim. dăruirea de sine până la sacrificiu. a sta ca prostul. la care interlocutorul nu face faţă. târziul 2. care reprezintă o sentinţă a eului liric. îndrumările pe care se străduieşte să mi le insufle fără ostentaţie. Tema naturii. Tema filozofică a poeziei. afirmaţia este întemeiată. glodul. de eliberare: “Şi porţile grele se-nchid”. oboseala psihică. să trec peste aceste dificultăţi de ordin material şi emoţional. pentru om.50 şi victoria aceasta mi-a redat încrederea în valoarea cunoştinţelor mele. “veac”. 8. toate fiind sugerate prin simbolurile prezente în poezie: umezeala. Linia de pauză din ultima strofă urmează după o comparaţie. Rima este variabilă. Cratima leagă două cuvinte ca să micşoreze numărul de silabe.

aflat în toamna vieţii. De altfel. Aceste măsuri sunt considerate şanse reale pentru micuţii năpăstuiţi să se integreze în societate şi să fie ţinuţi departe de ilegalităţi. apă. Trăsături ale descrierii: .care compun Universul. Prezentul gnomic al verbelor exprimă o acţiune continuă. poezie cu formă fixă în care ultimele două strofe sunt terţete. înfăşoară copacul în culorile apusului de soare. Liceul Teoretic “Emil Cioran”. 7. un plan terestru şi un plan cosmic: “tot ce sub noi era pământ” […] “Un cer deasupra ne-a rămas”. Imagini artistice dinamice: imaginea munţilor:”un braţ semeţ au repezit spre fire”. Poezia “Copacul” de Ion Barbu este un sonet. iar copacul se pleacă recunoscător sub greutatea roadelor.Versul ”Un braţ semeţ au repezit spre tine” reprezintă o imagine vizuala ce simbolizează importanţa pe care aceştia o au în natură. necuprinsă = nemărginită. articulat “Copacul” metaforizează poetul. Schimbarea categoriei gramaticale: “De-un strălucit albastru viziunea lui e plină” 5./ fără să vrei. 9. Meteorologii anunţă o vreme caldă. statul încearcă să îndepărteze copii abuzaţi din căminul lor şi să îi plaseze în grija unor asistenţi maternali sau chiar să fie propuşi spre adopţie. Sens conotativ: În neguri de trecut. definită prin epitetul augmentativ în inversiune “augusta toamnă”. prin imaginarul artistic specific barbilian. Se manifestă aici lirismul obiectiv. viaţa de familie armonioasă oferă societăţii cetăţeni cu simţ civic şi comportament social adecvat. care. Figură de stil: inversiuneametaforică “vasta strălucire” accentuează imensitatea srălucirii naturii şi asigură realizarea rimei îmbrăţişate a poeziei. Varianta 20 1. prin care se construieşte un joc al formei şi al imaginii: forma munţilor care se înalţă semeţi şi repeziţi. care este coleg de clasă cu mine. stânci. îmbelşugat = sărăcăcios. Virgula din finalul celui de-al treilea vers desparte regenta de subordonată. Mă copleşesc nouri de melancolie. Să ştii că unul dintre absolvenţii liceului nostru. Expresivitatea se defineşte prin împletirea modurilor şi timpurilor verbale. dar nu la tine la şcoală. fascinat de evenimente cosmice misterioase.. alcătuire. În final. 10. asemenea copacului.”lui”. Dacă acestea nu sunt înfăptuite până la o anumită vârstă. permanentizarea stărilor eului liric: “umblăm”. în care eul liric transfigurează prin intermediul imaginarului poetic viziunea sa despre natura impunătoare. însă eu m-am implicat în organizarea festivităţii ca atare. De aceea. În ziua cea mare totul era pregătit ca la carte. aceea că “La toate popoarele civilizate viaţa de familie este baza ordinii sociale şi de stat”. “să bea” 7. Antonime: crispate = destinse. Echilibrul universal este asigurat de legile nescrise ale existenţei. Conjunctivul verbelor “să vrei”.2007 Dragă Rareş. am imaginat costume. epitete în inversiune: “limpedea lumină”. În concluzie. “îl înfăşoară”. “obşteasca armonie”. “suntem”. Descrierea . Cea de-a doua virgulă este o respiraţie în interiorul versului şi o licenţă poetică. renunţare = abandon. soarta oarecum blestemată a artistului care. de la începutul secolului al XX-lea. întocmire = înfăptuire. care sugerează absenţa oricărei finalizări a stării de prăbuşire. Figură de stil: Personificarea copacului. 8. spre ea te ţii”. Ca prim argument. copacul se-nclină către glie”. care aşază în relaţii de opoziţie ipostaza anterioară a copacului cu aceea din finalul poeziei. 2. 5. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “La toate popoarele civilizate viaţa de familie este baza ordinii sociale şi de stat. menţionez faptul că educaţia primară a copilului este făcută de părinţii acestuia. “s-o prinzi”. Vremea rochiilor cu crinolină a trecut de mult. imaginea apei: “şuvoiul apei neîncăpătoare/-şerpuitoare formă veşnic vie-” 6. Îţi scriu aceste rânduri pentru a-ţi povesti cele petrecute la festivitatea de împlinire a o sută de ani de la înfiinţarea şcolii noastre. 8. care trebuie să imprime în mentalitatea micuţului normele de conduită valabile în societate şi să îi insufle concepţia de bun cetăţean. Liniile de pauză din primul vers al ultimei strofe marchează o metaforă explicativă pentru imaginea apei. măsura versurilor este de 8 silabe.figuri de stil: personificări (”dorul lor nebiruit/ Îl logodi cu vasta strălucire”) . figuri de stil: personificarea (vezi pct. Alţii au cântat un repertoriu din vremea aceea. 29. Aparţinând etapei parnasiene a creaţiei lui Ion Barbu. Toţi aveau în privire o încântare nemărginită şi o bucurie greu de controlat.imagini vizuale: “Şuvoiul apei neîncăpătoare”. Aspiraţiile înalte ale omului îl determină să facă eforturi deosebite ca să prindă steaua strălucitoare. “pierdem”. În al doilea rând. Câmpul semantic al naturii: câmpie. “să bea”. Alexandru/ Alexandra Varianta 19 1. Toamna. Sinonime: posomorâtă = tristă. Imagini artistice ale copacului: “mii de crengi crispate”. “rod îmbelşugat” 6. mări. despre care mitologia populară spune că se întâmplă ceva important celui care vede acest fenomen: “Vreo stea când cade din tării. “mergem”. poezia „Munţii” are o structură fixă. S-au organizat scenete ancorate în vremea de demult. 9. 4. este cunoscut şi demonstrat ştiinţific faptul că majoritatea infractorilor şi a delincvenţilor juvenili provin din familii dezbinate sau cu grave probleme comportamentale. “ar vrea/ Să sfarăme”. aşa că imaginaţia şi-a spus cuvântul. întrucât desparte subiectul multiplu de predicat. cu puţine precipitaţii. căruia i se atribuie trăsături umane: “hipnotizat”. s-au oferit coroniţe şi diplome elevilor merituoşi. ocrotite de “casca lui de frunze”. Pregătirile au început cu două săptămâni înainte. Poezia redă. “să nu ne-ajungă” exprimă năzuinţa de izbândi. rezistă tuturor vicisitudinilor vremii şi reuşeşte să aibă “rod îmbelşugat”. boli psihice etc. pentru a fi siguri că totul va ieşi perfect în acest moment unic pentru noi toţi. artistul. însă totul rămâne la stadiul de dorinţă. strălucit = opac. Titlul format din substantivul comun. “nu-i goneşte”. epitetul în inversiune “obşteasca armonie” asigurând lumii împăcarea cu sine şi gratitudinea pentru “rod îmbelşugat: “În toamna lui. dialoguri şi relaţii comportamentale din epocă. naşterea geologică fiind “un spasm încremenit” cu trăinicie eternă “de granit”.. cum ar fi consumul abuziv de alcool şi de substanţe ilegale (droguri).”era” şi “a rămas”. elevi şi profesori. Am conceput invitaţiile pentru oficialităţi şi foşti absolvenţi şi am ajutat la crearea discursului pe care trebuia să-l ţină şeful de promoţie din anul acesta. 9. Secvenţa lirică începe cu o conjuncţie adversativă. “casca lui de frunze”. 10.” (Valeriu Branişte) Sunt perfect de acord cu afirmaţia lui Valeriu Branişte. “umeda perdea”. adresarea directă la persoana a II-a singular are nuanţă sentenţioasă. 3.6). însă numai imaginea îţi rămâne. cum este căderea stelelor. Cu drag. acestea putând fi opera artistică.ca mod de expunere în creaţiile lirice: imagini artistice: vizuale (”Sub casca lui de frunze un rod îmbelşugat”). 10. iar medalia omagială a fost înmânată invitaţilor. Lirism obiectiv: Pronumele şi verbele la persoana a III-a singular: “ar vrea “. Rima este împerecheată. sugestia este dată de . Ştefan cel Mare trăieşte prin faptele de vitejie. omul creator de frumos. baloanele şi pancartele cu cele mai surprinzătoare texte de bun-venit au fost atracţia principala pentru cei care ni s-au alăturat la această “seculară” sărbătoare.Virgula din primul vers marchează stilistic o enumeraţie. îmbinat cu timpul trecut . dacă părinţii lor decad din drepturi. 4. specifică sonetului. promoţia 1981 este profesor de matematică la un liceu din Sibiu. de regulă până la 7 ani. de confuzie existenţială. pe toţi ne-a cuprins o frenezie fără margini. “cade” etc. imaginile stâncilor şi ale apei care îşi fac loc printre stâncile munţilor şi şerpuiesc prin câmpii pentru a ajunge la punctul de vărsare “către mări odihnitoare”. Penultima strofă a poeziei începe cu o metaforă sugestivă pentru dorinţele omului. copilul nu va mai recepta cu uşurinţă faptele şi atitudinile din jur şi va avea o gândire confuză sau săracă. imposibilitatea realizării idealului dă o notă elegiacă poeziei. Cele două puncte atrag atenţia asupra explicaţiei sub forma descrierii prin imagini vizuale. înfăşoară = desfăşoară. Ghirlandele de flori. Subiectul al II-lea Sibiu. mândria Clujului. violenţă fizică şi verbală. Când ne vom întâlni am să-ţi arăt diploma pe care am primit-o şi de care sunt foarte mândru. prin apoziţia “-Şerpuitoare formă veşnic vie -”. a creat roade bogate. imensă 2. Fiecare clasă şi fiecare elev trebuia să participe efectiv la sărbătoarea liceului. 3.06.

Omonimia cuvântului “cer”: *Un cer albastru-vineţiu se întrevede printre nori. Încep prin a vă mulţumi pentru cadoul trimis care îmi este de foarte mare folos. scânteiere = lumină 2. “tu”. iar rima împerecheată. eliptică de predicat. Motivul visului. evidenţiez ideea că. Prin metafora blestemului -„s-asculţi de el (blestemul)”-. iar treizeci de copii au început să câte „La mulţi ani”. prezenţa substantivului “altar” conferind creaţiei valenţe sacre. vremea. la forma negativă. limbile. sub pretextul că a lipsit de la şcoală şi are nevoie de caietele mele. sens justificat prin bogăţia câmpului semantic al “timpului”. Am avut parte de cea mai frumoasă aniversare. definind lirismul subiectiv.punctul marchează încheierea frazei (enunţului) 3. care nu are loc pentru leneşi”(Eminescu) Afirmaţia „Munca este legea lumii moderne. iar imperativul „să n-ai deşertăciune”. Un alt argument adus în favoarea acestei afirmaţii este faptul că cei mai săraci oameni sunt cei leneşi. eul liric dă sfaturi unui interlocutor imaginar. 8. Acest fapt mi-a trezit mici bănuieli că se întâmpla ceva neobişnuit. Cei mai mulţi dau vina pe neşansă. Tema iubirii. fiind atras structural şi în mod decisiv de puterea cuvântului care „leagă şi dezleagă” orice. ornic 5. dă poeziei un ton familiar. Nici nu mă aşteptam să primesc atâtea cadouri. veche = nouă. “ai împăcat”. “ne”. prin care se evidenţiază atotputernicia cuvântului în Univers. de a-şi întreţine familia. Îmi pare foarte rău că nu aţi putut sa fiţi cu mine într-o zi atât de importantă . oricât de puţin solicitante ar fi îndatoririle lui ca angajat. Varianta 22 1. “s-asculţi”. adresarea directă prin pronume şi verbe la persoana a II-a singular: “tale”. Prozodia se înscrie în modernism: versurile sunt inegale. propria nelinişte provocată de atotputernicia Cuvântului. reprezentat de adresarea directă (pronume la persoana a II a ) autorul dă poeziei un ton sentenţios. ceasul. Subiectul al II-lea Timişoara. plecarea = sosirea. “ai simţit”. veselia 2. Totul a inceput cu un telefon misterios de la o colegă. în sprijinul acestei opinii aduc următoarele argumente: În primul rând. stabilind o legătură intimă între generaţii de poeţi. Cu dragoste. Lirismul subiectiv este motivat de prezenţa mărcilor lexico-gramaticale care confirmă prezenţa eului liric în poezie: verbe şi pronume la persoana I : “am plecat”. inventivitate şi dorinţă de progres. către poetul-simbol al artistului. unde roboţii iau locul oamenilor în fabrici. ideală prin valoare artistică. 9. *Aş vrea să-i cer mamei un cadou mai special. “mări odihnitoare”) Subiectul al II-lea Dragii mei bunici. nu pot concluziona decât că Eminescu a exprimat una dintre cele mai profunde observaţii privind societatea din orice timp şi anume că „Munca este legea lumii moderne. casă de cultură. Titlul „Poetului necunoscut” certifică faptul că această creaţie lirică este o artă poetică. Cei care nu au chef să trudească nu sunt nici măcar invitaţi la interviu. Ultima strofă a poeziei începe cu o interogaţie retorică. cadourile şi urările din partea celor dragi. care nu are loc pentru leneşi” are valabilitate şi în societatea de astăzi. jalea = bucuria. secundă. “visezi”. prin care Arghezi sugerează starea de nefericire.Sinonime: beznă = întuneric. Titlul este exprimat printr-un substantiv nearticulat “Despărţire”. Imaginea vizuală “caden geam zăpada” şi imaginea auditivă “bătaia s-asculţi” amplifică starea de sugerează “răceala” interioară şi bătăile inimii care tânjeşte după iubire. Cratima leagă două cuvinte. om de casă. care ar putea fi propriul eu creator. Având în vedere cele afirmate mai sus. Expresii/locuţiuni cu substantivul “casă”: casă de piatră. În concepţia lirică a poetului. Utilizarea persoanei a II-a pronominale şi verbale: Verbele şi pronumele la persoana a II a atestă adresarea directă a eului liric către poetul necunoscut. . Semnificaţia unei figuri de stil din prima strofă: Metafora “altarului visat” ilustrează aspiraţia oricărui poet de a realiza o operă unică. “tu”. cadran. cei cărora nu le place munca şi nu pot păstra niciun serviciu. taine = secrete. “palidul cadran” 6. 4. Semnele de punctuaţie din ultima strofă: . Titlul are şi nuanţă sentenţioasă. Abia astept să vă văd şi să vă povestesc şi celelalte intâmplări incredibile ce au avut loc în ultima perioadă. de când nu ne-am întâlnit. care ar fi putu vindeca suferinţa iubirii sau ar fi putut-o amplifica. cu scopul de a se rosti două silabe în loc de trei. tema condiţiei poetului/artistului în lume 7. să înveţe noi îndeletniciri pentru a putea să-şi găsească un alt loc de muncă. uşa se s-a deschis brusc şi o explozie de artificii a luminat un tort enorm. 10. “ai stat”. în orice anunţ de angajare se specifică faptul că de la viitorul angajat se cere neapărat „dorinţa de muncă”.a doua virgulă marchează coordonarea disjunctivă. 8. 7.simbolizează eternizarea stării de melancolie a celor doi îndrăgostiţi (”amândoi”) pentru trecerea timpului şi neputinţa împlinirii iubirii.”şerpuitoarea formă”. 10. or. Expresivitatea poeziei este dată de folosirea verbelor la conjunctiv şi viitor.2008 Dragă Alin. măsura este variabilă. am văzut că era intuneric peste tot.06. cuvântul este omnipotent şi încărcat cu forţă creatoare pentru revigorare spirituală:„ai să umbli prin suflete-n cuvinte”. însă am înţeles că o să ne vedem cât de curând. eul liric sugerează ideea că patima creaţiei este înrădăcinată în fiinţa poetului. deşertăciune = zădărnicie. Tudor/ Teodora Varianta 21 1. măsura de 13-14 silabe 5. “noastră”. Antonime: sonoră = tăcută. Subiectul al II-lea Text argumentativ: „Munca este legea lumii moderne. am bătut încet când. m-am îndreptat spre uşa ei. . Câmp semantic: oră. Semantica acestui cuvânt sugerează şi intervalul de timp când doi îndrăgostiţi stau despărţiţi. .epitet dublu . deodată.prima virgulă coordonează adversativ două propoziţii. Petrecerea a durat până dimineaţa pentru că atmosfera a fost prietenoasă şi veselă. 9. de deprimare manifestată în orice situaţie a unui cuplu care se destramă. prin condiţia comună pe care o au în Univers. prin care mă ruga să merg până la ea. dar şi prevenitor despre condiţia artistului în lume. “cade-n geam zăpada”. a doua propoziţie. nimicnicie. însă când am ajuns la scara blocului. tehnologizată. Comentarea ultimei strofe: Poezia „Poetului necunoscut” este o artă poetică a lui Tudor Arghezi. În ultimă instanţă. afirmaţie demonstrată prin argumentele expuse. Harul artistic are origini divine. fiind totodată o adresare directă către oricare împătimit al scrisului. motivul despărţirii. Imagini vizuale cromatice: “gara cenuşie”.bogăţia procedeelor artistice: imaginile vizuale (”Şuvoiul apei neîncăpătoare”) şi de figurile de stil: epitete (”braţ semeţ”. Pe lângă felicitările. 4. 6. Următoarele trei versuri se constituie într-o amplă interogaţie retorică şi adresarea directă prin verbe şi pronume la persoana a II-a: “visezi”. 29. care mi-au pregătit o petrecere-surpriză. Ezitând. la care ea visează în ceasul înserării. “am auzit”. Prin lirismul subiectiv. Figura de stil: “noiembre prelungă şi sonoră” . am avut parte şi de o incredibilă surpriză din partea colegilor. omul trebuie să înveţe să-şi schimbe orizontul. dar “norocul şi-l face omul” prin strădanie. care exprimă patima creaţiei şi o proiectează într-un timp nedefinit. nepotul/nepoata voastră iubitoare. permanentizând-o. începând cu “sau”. a face casă bună cu cineva. este statornicit “din veac în veac” în inima poetului şi constituie pentru el viaţa însăşi. care nu are loc pentru cei leneşi”. într-o lume atât de modernizată . păstrând astfel măsura şi ritmul versului 3. neidentificat. Eul liric imaginează starea de nelinişte a iubitei care suferă pentru dragostea pierdută. prin care eul liric sugerează trecerea timpului. “ai stat”. tema timpului. “ta”. Rima împerecheată. sugerat de epitetul “necunoscut”. cei leneşi nu au nicio şansă de a trăi decent. uzine etc.

/ Ca nişte bărci tăcute”. cu întrebări distincte despre istoria liceului. Semnul exclamării evidenţiază dorinţa eului liric. Subiectul al II-lea Cluj-Napoca. “trupu-i alb” în opoziţie cu “o bună pământească”. „slujesc”. aflat în toamna existenţei. Prin eliminarea ultimei virgule din versul “Nămoluri fierte. Se ştie deja că “unirea a făcut puterea” unui colectiv. Poate că am fost cam patetică. Titlul acestei poezii. care exprimă dorinţa eului liric de a trăi în eternitate: „De-aş fi un stei de peşteri. Dacă membrii unei familii au interese divergente. că şi tu ai fi rămas impresionat de măreţia festivităţii. se face seară”. 6. Cu siguranţă.“Livada. Bunicii mei au casa în capul satului. a face gaură-n cer. situaţii ce i-au modelat/ erodat întreaga fiinţă – trup şi suflet. Câmp semantic “înger”: “fericirile”. prin care s-a evidenţiat atât spiritul naţional al românilor. încât am uitat şi de examenele ce se întrevăd din ce în ce mai aproape. „aş sta”. Te îmbrăţişez cu drag. semnifică totalitatea încercărilor la care a fost supus sinele poetic. 9. a ajunge în cer. George Călinescu în romanul “Enigma Otiliei”. 29. se suspectează reciproc şi nu există o relaţie afectivă între ei. Lirismul subiectiv se realizează prin prezenţa mărcilor lexico-gramaticale ale eului poetic: verbe la persoana I singular „aş fi”. dar şi forţa creaţiei sale. imagine ce sugerează apropierea morţii. Tonul elegiac sugerează ideea timpului ce se scurge ireversibil şi implacabil pentru om. grele”. ieri#azi. câmpul şi-au pierdut şi floarea/ şi roadele şi frunza şi culoarea”). Aşadar. cât şi spiritul european pe care încercăm să-l adoptăm cu brio. Singurul pronume la persoana I este la numărul plural.intelectualizarea poeziei – viziunea filozofică a raportului spiritual dintre om şi Divinitate (demitizare) . 8. dezbinarea este iminentă. Ultimele două versuri. singura pe care a slujit-o cu credinţă şi care poate fi o treaptă spre eternizare: “Cu templu în spinare. Bolnav de monotonie şi de tare umane. o familie “unită şi solidară” poate asigura fiecăruia dintre membrii săi. apoi s-ar modifica şi sensul comunicării. dezbinarea a dus la destrămarea sigură a acestora. Sorin/Sorina Varianta 23 1. cărui slujesc de treaptă”. care nu poate aduce decât fericire şi izbânzi în viaţă. prin acelaşi destin de muritor. dar este dezolat când realizează că „straja de sus şi-a luat răgaz”. aceea a pericolului desacralizării lumii. ca. este o metaforă care simbolizează amărăciunea. îngerul devine total dezinteresat de viaţă şi de culoare (“ Livada. Sărbătorirea liceului a căpătat perenitate prin participarea numeroasă şi prin implicarea emoţională a tuturor invitaţilor. ca templu măreţ al propriei creaţii artistice. sugerează o consecinţă cutremurătoare a întregii idei poetice.” În primul rând. 2. A fost un eveniment spectaculos. „cioplit cu dalta-n lung”. Relaţiile degradate evidente în cadrul familiei Tulea. 9. Seara şi întunericul cuprind întreaga fire: „În şirul vieţii noastre întreg. unde atmosfera plină de culoare. grele. cu sens concluziv şi explicativ. pe măsură ce „zilele albe […] au început să plece. el devine neputincios în faţa relelor care “încolţesc” şi sunt pe cale să evolueze în lume. e picat din cer. 10. “Tăria” 5. de asfalt”.Mă bucur nespus că mi-am făcut puţin timp pentru a-ţi scrie câteva rânduri. 5. Cratima ajută la păstrarea măsurii şi a ritmului. 3. cât şi ca grup. în lumea muritorilor. suportul religios. însă. verbe ce exprimă o dorinţa”. familia îţi poate da o forţă interioară. „să ajung”. Scopul: „ca să cânte” 4. Motivul nopţii. Trăsături moderniste: . existând pericolul desacralizării lumii. crede-mă. aceea ca „măcar un glas de goarnă” să răsune în lume. zilele # nopţii. 4. Abia aştept să ne relaxăm după examene şi să mergem într-o excursie la munte. Metafora “cripta nopţii” ca şi comparaţia personificatoare “Zilele albe” […]/ Ca nişte bărci tăcute” simbolizează condiţia de muritor a omului. căci altfel nenorocul bate la uşă” (Thomas Mann) Sunt întru totul de acord cu afirmaţia lui Thomas Mann. întrucât „de”. destinul fiecăruia evoluând spre eşec. legând două cuvinte şi formând o singură silabă.2008 . cioplit cu dalta-n lung”.limbajul artistic original: estetica urâtului realizat prin relaţii de opoziţie . câmpul […]floarea” în opoziţie cu “Apele negre […] Nămoluri fierte. “cerul”. a unei familii şi. 10. Ultima strofă a poeziei debutează cu verbul la condiţional optativ precedat de prepoziţie. al înserării 7. Tema: condiţia de muritor omului în lume. poţi învinge în viaţă toate obstacolele. 3. După cum ştii şi tu pe propria piele. căci altfel nenorocul bate la uşă.de pildă. Relaxarea mea a constat în participarea la festivitatea organizată cu prilejul centenarului liceului nostru. în care mama exercită o autoritate nefastă asupra dezvoltării personalităţii copiilor. Refugiul spiritual rămâne poezia. 8. solidaritatea lor iubitoare. însă totdeauna se impune şi puţină recreere. ar restrânge enumeraţia la doi termeni în loc de trei. În altă ordine de idei. sugerând iminenţa morţii. să-ţi povestesc ce-am mai făcut în ultimul timp. astfel. nedreptate strigătoare la cer. comunicarea şi bunăvoinţa sunt trei lucruri esenţiale pentru a te putea integra în societate. că altfel cedezi nervos. Eul liric încearcă să se mai agaţe de ultima sa speranţă. Expresii/locuţiuni: e strigător la cer. cântec şi voie bună ne-a emoţionat atât de mult. În concluzie. faptul că timpul se scurge ireversibil. Colegii mei au organizat un concurs de cultură generală. îngerul se molipseşte de relele acestora şi nu-şi mai găseşte locul în cer (“oriunde capul caută să-şi puie/ Locu-i spinos şi iarba face cuie”). atât ca individ.06. Metafora „stei de stâncă” poate sugera neclintirea şi tăria artistului. Adverbul “mai” este folosit în versul “îngerul meu îşi mai aduce-aminte” pentru a exprima ideea că îngerul păstrează amintirea timp îndelungat. „Toamnă de suflet” scrisă de Tudor Arghezi. Tema: Timpul efemer. Sens conotativ: Discursul despre pericolul de a consuma droguri n-a dat roade. întrucât heruvimul este îngerul aşezat de Divinitate să vegheze cărarea ce duce la pomul vieţii. este un an greu în care trebuie să facem eforturi foarte mari pentru un viitor mai sigur. înţelegându-se că nămolurile ar conţine asfalt. 6. argumentează cu persuasiune afirmaţia de mai sus. intră în construcţii verbale aflate la modul condiţional optativ: „de-ar răsuna”. dacă simţi sprijinul necondiţionat al celor apropiaţi. Antonime: larg # strâmte. diferenţă ca de la cer la pământ. pentru manifestarea acesteia . totodată creează muzicalitate la nivelul versului. iar tatăl este complet indiferent faţă de creşterea lor. „de-aş fi”. Măsura versurilor este de 13-14 silabe. ori relaţiile dintre fraţii Aglae Tulea-Costache Giurgiuveanu care se urăsc din motive meschine. prin contrast. consider că înţelegerea. ca în alte vacanţe. Varianta 24 1. iar rima încrucişată. Rolul stilistic al conjuncţiei „de” în cadrul celei de-a doua strofe este de a evidenţia. o încredere în sine extrem de benefică prin faptul că. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “O familie trebuie să fie unită şi solidară. Conjuncţia “căci”. la care răspunsurile spontane şi pline de vitalitate au stârnit ropote de aplauze. ar rezulta că substantivul “de asfalt”. prin schimbarea funcţiei sintactice din atribut în complement. mâhnirea ce pune stăpânire pe sufletul eului liric. „de s-ar clăti”. a sublinia dorinţa eului liric pentru viaţa. cu valoare de „dacă”. poetul autoincluzându-se. motivul îngerului 7. ai fi fost încântat să participi la o astfel de manifestare. aceea că “ O familie trebuie să fie unită şi solidară. Metafora. răsună # tăcute/mute 2. Comparaţia “Cerul la gust i-ajunge ca un blid/ Cu laptele amar şi agurid” sugerează ideea că relaţia omului cu Divinitatea s-a degradat. “saştept”. Scriitori importanţi au ilustrat în operele lor acest aspect social. Titlul “Heruvim bolnav” sugerează pericolul care pândeşte omenirea şi anume acela de a-şi pierde spiritualitatea. dacă heruvimul care ocroteşte omenirea de păcate s-a contaminat de “boală”. chinuit de “buba pământească” apărută pe “trupu-i alb” ca simptom ameninţător pentru desacralizarea omenirii. În contact cu oamenii. Tema sacrului. “noastre” sugerează faptul că eul liric se autoinclude în omenire. un echilibru sufletesc şi o siguranţă în forţele proprii.

Varianta 26 1. În viaţă. Sinonime: se-adumbrea = se întuneca. A avut dreptate cine a zis că tinereţea se găseşte la munte – aer curat. Şi să vezi la ce am recurs ca să mă relaxez: În perioada 20-25 iunie a. motive: cuvântul. care în concepţia lui Nichita Stănescu are materialitate. Forţa cuvântului. dar.c. Verbul "suntem" la prezentul gnomic şi gerunziul "intrând" constituie expresia certă a continuităţii românilor în patria lor.” (Nicolae Iorga. “Sărutul”. 6. de unde rezultă că el te poate doborî cel mai uşor. a. defineşte sentimentul de iubire tinerească şi unicitatea experienţei pe care eul liric o trăieşte. şi s-au acordat o mulţime de premii. Caracteristici ale neomodernismului: . Virgula marchează o enumeraţie. 5. ca să poţi discerne adevărul despre fiecare dintre cei ce vor să pară apropiaţi. 2. nălucire. bătăile inimii amplificând fiorul lăuntric al eului liric. cel mai mult mi-au plăcut concursurile. “în pieţe şi în scuaruri”. punctele vulnerabile. Sinonime: miraj = iluzie. pe cabluri. Peisajul este de o splendoare ce nu poate fi descrisă în cuvinte. ci să-mi menţin echilibrul. mat = opac. Ed.Dragă Alexandru. peste iarbă…” 3. dar şi tandru şi miraculos: "intrând în miracol. existenţa în text a lirismului subiectiv (reflexiv) sunt verbele şi pronumele la persoana I plural: "suntem". pentru noi. fără a se marca versurile prin majusculă (”scindare a unei unităţi lexicosintactice prin dispunerea ei în versuri diferite”. 7. fie de duşmănie. ochiul. închipuire. Duşmănia prietenului este chiar mai primejdioasă. Oricum. integrali. Enumeraţia “suntem aici/ în viaţă întregi şi în lucrare” are rolul de a eterniza prezenţa românilor pe aceste meleaguri. bancurile fără perdea au luat amploare. Până atunci. revin cu picioarele pe pământ şi îţi urez succes la examene! Cu drag. Andrei/Andreea Varianta 25 1. şi ei sunt prinşi cu pregătirea pentru bacalaureat şi admiterea la facultate.limbajul artistic se distinge prin ambiguitatea expresiei: "cuvinte scrise cu colţul inimii noastre" – metaforă ingambamentul . în aer liber. Expresii/locuţiuni cu “aer”: o gură de aer. Figuri de stil: "colţul inimii noastre" . dar tot am zărit-o.] albastre" . a intra în vorbă cu cineva. aer cald. “ne sărutam”. pe cabluri. întregi şi în lucrare". "albe spume" . În ambele cazuri. care accentuează valoarea spirituală a românilor. adică la câmpie. cu tandră mirare". Enumeraţia “pe bănci/ şi pe statui.“Dicţionar de ştiinţe ale limbii”. (DOOM-2): Cu chiu. are "lamă de brici". Punctul. între cuvinte care se repetă. ca semn de ortografie. Virgula. ceea ce exprimă o acţiune trecută de curând. 9. că de duşmani mă feresc singur”. incendiare aş putea spune. a-şi da aere. se foloseşte după majoritatea abrevierilor. şi mă anunţa că sunt restantă cu plata ratelor.metaforă. întrucât el poate afla o mulţime de intimităţi. asumată de eul liric. 9. o astfel de activitate te scoate din monotonie şi pe mine m-a făcut să uit pentru o zi g rija examenelor.epitet cromatic. deoarece el îţi cunoaşte cel mai bine slăbiciunile. păsările.configuraţia iubirii într-un lirism pur. care învaţă în Băişoara. între interjecţii identice. Martorii îndrăgostiţilor. Expresii/ locuţiuni cu "a intra": a intra la apă. “începea” ilustrează expresivitatea strofei. Doamne. idee ilustrată prin verbul la persoana I plural "suntem" şi substantivul "în viaţă". Dacă ai şti câtă exuberanţă ne inoculează muntele. am fost în staţiunea Băişoara. “Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului”.Nemira) 10.continuarea ideii din versurile anterioare. Titlul. peste iarbă” compune cadrul neomodernist al iubirii.. . îndrăgostitul exprimă bucuria sărutului în public. din păcate. Tema: misiunea artistului în lume. în fantezia cititorului/poetului: “pe statui. ai veni şi tu aici în fiecare săptămână. este tăios. deşi cei doi îndrăgostiţi se simt singuri pe lume: “un aer mat ne-nfăşura. iar prietenul devenit duşman simulează sinceritatea pentru a-ţi “adormi” bănuielile. presate de un cer/ pe care-l începea iubirea noastră”. 5. la Serbările muntelui.Polisemia cuvântului "perdea": Fata sa ascuns repede după perdea. Ultima strofă începe prin conjuncţia copulativă “şi”. 3. ceea ce duce la un destin nefericit pentru amândoi. de fapte sau atitudini personale. relaţia presupune ipocrizie: duşmanul se preface că-ţi este prieten şi te distruge după ce îţi află slăbiciunile. dar sper că anul viitor să mă vizitezi şi să mergem împreună la Serbările muntelui. care nu are această funcţiune. cu vai mi-a înapoiat volumul pe care i-l împrumutasem anul trecut. Finalul poeziei marchează începutul iubirii intense. perpetuată într-o continuă emoţie cauzată de iubirea ardentă a îndrăgostiţilor: “adumbrea”.. doar îl voi îndupleca. nu am reuşit să câştig nimic. care ajunge la fericire şi extaz. O perdea de fum acoperea peisajul. Tema iubirii. a fi în aer. după cele care păstrează una sau mai multe litere din partea iniţială a cuvântului: Scrisoarea Băncii era datată 23 ian. “nu ne-a lovit”. În ultima vreme. eveniment organizat anual în cinstea mediului alpin.. N-aş fi crezut că timpul trece atât de repede… Dar încerc să nu mă stresez prea mult. Iată că am ajuns la sfârşitul liceului. şters 2. secretele şi este. că s-au organizat multe concursuri. care ar constitui adevărate “îndrumări” pentru îndeplinirea scopului său de a-ţi face rău. ca semn de ortografie. atunci când se iveşte ocazia. 4. sunt un simbol al zborului. în care emoţia este reală. Timpurile verbale sunt imperfect şi perfect compus. a intra la facultate. a intra în voie cuiva. iar punctele de suspensie sugerează continuarea enumerării. al simţământului înălţător care atinge cerul. reprezentat printr-un substantiv articulat. 4. Ştiu că nu ai fi avut posibilitatea să vii. stins = estompat. Figura de stil:”clinchet stins” metaforă şi imagine auditivă care sugerează emoţia puternică pe care o simte îndrăgostitul. Chiar din prima strofă. de asemenea. Imperfectul verbelor “se coborau”. Din păcate.epitet în inversiune. în poezia anilor ‘60. şi nimeni nu ne-a lovit vreodată cu privirea”.continuarea ideii din versurile anterioară. motivul sărutului 7.c. “Cugetări”) Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga. în perioada examenelor. mai ales că vieţuieşti la Călăraşi."Dicţionar de ştiinţe ale limbii". verdeaţă. se foloseşte în interiorul locuţiunilor adverbiale. "O". care se împrieteneşte cu George Bulbuc doar pentru a ajunge la Florica.Nemira) . a intra în bucluc. ca punct de plecare al iubirii: “un cer […] pe care-l începea iubirea noastră”. .ingambamentul . fericirea până la cer dă sentimentului valenţe înălţătoare: “Luceau intens. 10. sugerând continuitatea sentimentului de dragoste. ultima persoană de la care te-ai aştepta să te lovească. Trăsături neomoderniste: . a intra în joc. raţiunea trebuie să domine orice relaţie. “luceau”. Speram că doar. Ultima strofă a poeziei începe cu o conjuncţie adversativă "Însă". pe Ion.limbajul artistic se distinge prin ambiguitatea expresiei: “steaua neagră a părului tău scurt” – metaforă . deci. a intra în vigoare. 8. "mării [. dar nefinalizată. În concluzie. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului. linişte… Revenind la eveniment. tinerii. ci prelungită. care sunt nemuritori prin ceea ce înfăptuiesc mereu. “ne-nfăşura”. Am plecat mai mulţi colegi din liceu şi această deplasare la înălţimi de peste 2000 de metri ne-a purificat la minte şi la trup. Mărcile lexicogramaticale care atestă prezenţa eului liric şi. întregi = compleţi. Imagini auditive: “clinchet stins”. la atingerea delicată a umărului. ambele valenţe ale prieteniei fiind la fel de riscante Un prim argument ar fi că prietenia cu duşmanul este periculoasă. Enumeraţia compune ideea că existăm dintotdeauna şi mereu pe aceste meleaguri. într-o unitate naţională şi un devotament patriotic ce definesc specificul acestui popor: "Însă pentru cei ce suntem aici/ în viaţă. probabil. cioc. Ed. dar am făcut cunoştinţă cu băieţi şi fete de vârsta noastră. cioc. a pluti ceva în aer. pentru prima oară în viaţa. Pupăza şi-a anunţat zgomotos prezenţa: cioc. "noastre" şi interjecţia cu valoare afectivă. câtă energie oxigenează creierul. “bate-n arbori ora” 6. ci continuă emoţia sentimentului de iubire. 8. de clopoţel. fără a se marca fiecare vers prin majusculă ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite". Putem lua un exemplu din literatură. clinchet = sunet de zurgălăi. de prieteni. fie de prietenie. să nu uiţi nicicând proverbul popular:“Fereşte-mă.

stăpâneşte. spune-mi. să fie apreciată creaţia şi munca depusă. în Cronica optimistului: «Bătrânii au experienţă. Ei sunt şi foarte buni prieteni. încât ar putea strivi în gene astrul şi îndrăgostitul deopotrivă. conchide Alexandru. Sinonime: domneşte = domină. De altfel. 6. noi intrăm în relaţie mai ales cu tineri de vârsta noastră şi tocmai de aceea am rămas uimit că. 9. iubitori de omul cu înţelepciune. pasiune. emoţii. care-şi priveşte iubita în ochi atât de adânc. după o scurtă pauză. se naşte ambiţia de a încerca să faci ceva şi mai deosebit. la progresul societăţii. . tinde-ţi mâna stângă către ei ” 3. a concepţiilor. aceiaşi”.Subiectul al II-lea Continuarea unui dialog pe tema prieteniei [". prelungit şi în neomodernism. virgula are rolul de a separa interjecţia „O” de verbul „tinde-ţi” şi are valoare afectivă„O. iarbă cu iarbă. exclamaţia afectivă şi retorică "oh. “guri” 6. suntem prieteni de la patru ani… Au trecut 15 ani! . vulcanici.Tema iubirii."] . "(ţi-l) întorn" = (ţi-l) întorc. omul care a reuşit să realizeze ceva cu totul special trebuie apreciat. o nemărginire a iubirii. dar tot atât de adevărat este faptul că sunt şi invidioşi. rupte = obosite. virgula are rolul de a marca vocativul substantivului “ iubito”. 5. Câmpul semantic al "comunicării": “cuvintele”. iar pronumele personal "Eu" accentuează atitudinea îndrăgostitului. statornicie. un fapt. conturul = forma. pasiunii şi omul munceşte.sentimente. În rezolvarea subiectelor la română am consumat două mine de pix. pentru că. nu se vede.Ai dreptate. eul liric reordonează Universul după legile iubirii. problema este cu un arc de cerc. un merit se cuvine să fie mereu recunoscut în deplinătatea lui. nu se cunoaşte = nu este evident. prea orgolioşi şi adesea răutăcioşi. Iată ce spunea G. prelungit şi în neomodernism. Forme corecte: "(îşi) subţie" = (îşi) subţiază. 9.Impactul pe care-l are iubirea asupra eului liric îi dă acestuia iluzia că de pretutindeni îl privesc ochii căprui ai iubitei. /piatră cu piatră". Mihai striga la mine. idealişti. să(-mi) rup = să(-mi) desprind./ pom cu pom. Pe de altă parte. aceiaşi". 5. Şi cei doi prieteni îşi bat palmele. ceea ce duce. afirmaţia lui Camil Petrescu îşi dovedeşte pe deplin valabilitatea. luna . a cărei forţă de atracţie este atât de mare.Cred că e bine să ii şi printre unii şi printre alţii. Alexandru.. meritul recunoscut pe jumătate atrage după sine dezamăgirea. . delicat 2. .] căprui” – epitet cromatic. "limbi romane". am rezolvat adesea neînţelegeri sau chiar conflicte. Ultima strofă a poeziei potenţează iubirea eului liric."Dicţionar de ştiinţe ale limbii". La metrou au fost amplasate câteva mine explozive şi de aceea călătorii au fost evacuaţi. nu se ştie. Indiferent care este mobilul care l-a impulsionat în realizarea scopului. lumea sa sufletească evidenţiază extazul iubirii. impulsivi. Vocativul "iubito". îţi pui toată energia şi mintea în slujba următoarei realizări.Valoarea şi rolul/funcţiunea virgulei: Ca semn de punctuaţie. unit şi statornic: "Noi suntem. Tipul de acord identificat în versurile “Domneşte pe-aici violetul. ba consideră că este dăunător pentru ochi şi pentru şablonizarea creierelor.Metafora "văzduhul serii mi-ar părea căprui". Tinerii sunt entuziaşti. *La geometrie . . te întrec alţii care nu aşteaptă". Subiectul al II-lea Text argumentativ: “A recunoaşte meritul pe jumătate e a nu-l recunoaşte deloc” (Camil Petrescu) În opinia mea afirmaţia lui Camil Petrescu este cât se poate de adevărată. . fie ea şi prin omisiune. sau de frica de a nu-şi pierde liniştea. da" sugerează necesitatea eului liric de a-şi "întări" sentimentele şi ideile.O prietenie ca a noastră nu se stinge niciodată. 7. Răbdarea şi tactul sunt cele două arme care înving orice controversă. justificat prin faptul că fiecare dintre aceste substantive stăpâneşte pe rând natura. Lui nu i se pare nimic interesant. săritori. încât în jur se estompează conturul obiectelor: "Eu te privesc în ochi şi-n jur se şterg copacii". mi-am amintit că uitasem actele acasă. Aici cuvântul sugerează eternitate. ştii câte pilde care şi-au dovedit eficienţa mi-a spus bunicul? Cu toate acestea. Prin titlul poeziei “Scrisoare medievală” este evidenţiata indirect concepţia literară a lui Nichita Stănescu. ambiţionând să se autodepăşească. Antonime: .stângă ≠ dreaptă *Ion şi-a fracturat mâna dreaptă încercând să se caţere în copac. Varianta 28 1. Sinonime: chipul = faţa. "dacă tot aştepţi momentul potrivit. în cele din urmă. Ed. fără tragere de inimă În concluzie. „văzduhul [.Da. după cum spunea o personalitate americană. Vezi. În versul “Noi suntem. care duce la renunţarea de a mai face efort. motive: ochiul. Iubirea capătă valenţe cosmice. aplicând învăţăturile bunicului. dacă stai numai între bătrâni.Călinescu. timp şi. nici un lucru nu e uşor de realizat în viaţă. efort. el dăinuie în timp. a preocupărilor şi mai ales deschiderea făţişă în comunicare. reuşita presupune trudă. *Arcul este un dispozitiv în formă de spirală folosit pentru amortizarea şocului. până la urmă.Un alt argument ar fi acela că. luna se oglindeşte în ochii fetei. *Pentru o familie săracă. Ei se tem de tot ce-i nou. Aşadar. Poezia se încheie . concentrare. fiindcă ei înşişi au învăţat a preţui legământul trainic între oameni. care se defineşte prin continuarea ideii din versurile anterioare. efect realizat prin imaginarul poetic. capătă valenţe pline de încărcătură emoţională şi prin el se transmit stări. perceput ca o călătorie în lumea sufletească a îndrăgostiţilor.Nemira) * Cuvântul are materialitate. Însă. care se defineşte prin continuarea ideii din versurile anterioare. eu de exemplu. care sugerează împlinirea cuplului erotic. iubito.Mihai. inspiraţie. Pe de altă parte. 10. Tema: iubirea. într-o activitate trebuie neapărat răsplătită prin recunoaştere şi preţuire. numit ingambament. tăcerea. prietenia nu ţine neapărat de vârstă. nu are ce căuta într-o prietenie. 3. Ultimele şapte versuri încep cu o confesiune la persoana I plural. astfel încât verbul “ a domni” este atribuit fiecăruia dintre ele. Minciuna. Victoria omului într-un demers. ce părere ai despre alegerea prietenilor? Trebuie să-mi aleg prieteni dintre bătrâni sau dintre cei tineri? . şi anume aceea a materialităţii cuvântului. . talent. bunicul nu înţelege de ce stau eu ore întregi cu ochii în ecranul calculatorului. dar tinerii sunt nerăbdători.Omonime mine:* Multe mine de cărbuni au fost închise în ultimii cinci ani. pentru a sugera un imens spaţiu sentimental. numit ingambament. te rog. 4. odată cu satisfacţia succesului preţuit de ceilalţi.Efectul stilistic: participiul întins a căpătat valoare de substantiv. întreg văzduhul este plin de emoţia sentimentului de dragoste. fără a se marca fiecare vers prin majusculă ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite". De aceea. "crenge" = crengi. respect de trecut şi de tot ce este măreţ. trebuie să primească încununarea cu aprecierea binemeritată. dar câteodată sunt necumpătaţi şi pre orgolioşi.suind ≠ coborând *Coborând scările.Alexandre. deoarece întotdeauna meritul cuiva care a dus la bun sfârşit o muncă. După cum se ştie. izbânda trebuie să fie recunoscută întotdeauna. forţă şi sursă de comunicare erotică: “ Ducem cuvintele acestei limbi romane” 10.arc: Naşii lui Bogdan i-au făcut cadou de ziua lui un arc şi săgeţi de jucărie. cleiul tâmplăresc…” este acordul prin atracţie. Trăsături neomoderniste: *Scrierea cu literă mică: este un procedeu prozodic specific modernismului. Repetiţia exclamaţiei retorice "oh. la sentimentul de inutilitate a strădaniei. Alexandru! Uită-te la noi. ca şi în alte poezii stănesciene. motivul: cuvântul material 7. întrucât temelia ei este solidă prin sinceritate şi loialitate. nu în cele din urmă. 8. Uite.Să ştii că are dreptate Călinescu.Bineînţeles! E bine să înveţi în viaţă şi de la tineri şi de la bătrâni. tu. "tinde-ţi" = întinde-ţi. 4. 8. Scrierea cu literă mică: este un procedeu prozodic specific modernismului. fără a se marca fiecare vers prin majusculă. de aici înainte. cruţare faţă de semeni. Varianta 27 1. forma epistolară a confesiunii accentuează subiectivismul creaţiei şi totodată mărturisirea sentimentului de iubire care însufleţeşte cuplul. iubito. de aceea atunci când o persoană reuşeşte să ajungă la performanţe. ci de asemănarea firilor. gest familiar care le confirmă trăinicia relaţiei. spune Mihai. subţire = fin. este dificil să aibă o gură în plus la masă. trebuie făcut cunoscut acest succes. frânte. la finalizarea cu succes a unui fapt de care depind mai mulţi oameni. se dau cu vremurile noi prea impulsiv şi nesincer. eu mă simt mai aproape de cei tineri pentru că învaţă repede tot ce este nou.. dar când a apărut mama a schimbat imediat tonul. În altă ordine de idei. îmbătrâneşti.Figuri de stil: „adormiţilor gutui” – epitet personificator în inversiune. trăiri. da" amplifică emoţia intensă a iubirii şi proiectează îndrăgostiţii în lumea spirituală a perechilor: "unu cu unu. întors = revenit. Sens diferit: Imediat ce ajung acasă îmi schimb hainele. *S-a schimbat de haine imediat ce a ajuns acasă. respectat şi încurajat să continue în activitatea sa. schimbat 2.

cum se spune. Dar despre egalitatea între soţi ce spui? . "un timp". ca un şarpe dezarmat. .Sigur că nu.se manifestă mai ales în poezie. aşa ar trebui să fie…. iar versul liber din final exprimă speranţa dar şi nesiguranţa eului liric privind durata iubirii. treptat # spontan. că a suna de intrare! Varianta 29 1. înserare. atitudine conturată prin interjecţia afectivă "Oho" şi enumeraţia verbelor "alerg". Sinonime: ţărm = mal. să-şi controleze reacţiile în diverse situaţii. năluci. -Adevărat. . Funcţii ale comunicării: *funcţia expresivă (emotivă . 2. *Adolescenţa este anotimpul iubirii.Da. toate fiind determinate de mai mulţi factori. Dar eu nu sunt de acord cu asta. De aceea de cele mai multe ori critica de sine este foarte importantă atât în formarea şi evoluţia unei persoane. "salt". Antiteză: “Morţi târzii şi timpurii. a-l lăsa puterile. a lăsa (ceva/pe cineva) în urmă. "o briză". bazat pe sentimentul recunoştinţei pentru contribuţia pe care fiecare dintre ei o are în educaţia şi evoluţia ta către maturitate. . Orice om trebuie să-şi conştientizeze defectele şi calităţile. dar practic este mai greu. brusc. Verbele la condiţional optativ şi la conjunctiv la persoana a II-a singular exprimă o eventualitate cu care forţa sentimentului ar putea strivi totul în jur: "ai putea". Figura de stil: Prin metafora “spre un punct sclipit de stea”. metafora "ochiul tău verde" şi comparaţia "cenuşiu ca pământul" sugerează amploarea emoţiei atotcuprinzătoare. Varianta 30 1. tu spui că numai în prietenia adevărată există egalitate şi îţi dau dreptate. stare spirituală care-i aduce iluminare eului liric: "viaţa mea se iluminează".Hai. Adică. punctul culminant al creaţiei sale. Titlul poeziei "Viaţa mea se iluminează" exprimă impactul pe care sentimentul de iubire îl are asupra eului liric. "ţi-l întorn". "(mă) răsfrâng"."De aceea n-ai să mori": -leagă două cuvinte fără pauză. Subiectul al II-lea Continuarea unui dialog pe tema egalităţii [". a scăzut debitul apelor. cu scopul de a se rosti într-o singură silabă şi a diminua numărul silabelor în vers. primesc un salariu mai mic decât bărbaţii şi nu sunt lăsate să urce pe scara ierarhică. pentru păstrarea măsurii şi a ritmului (DOOM-2) 3. care sugerează consecinţa pe care dragostea o exercită asupra îndrăgostitului. Tu ce părere ai. În altă ordine de idei. Titlul este reluat în primul vers al strofei a treia. pentru viitorul sau formarea personalităţii sale.evidenţiază stările afective ale emiţătorului). Subiectul al II-lea Text argumentativ: "Omul nu are prieten mai bun şi duşman mai rău decât pe sine. a căror semantică (al căror sens) presupune vioiciune. 9.. prezentă în ultima strofă şi în versul liber din finalul poeziei. vitalitate. cum ar fi: mediul ambiant în care ne naştem. pentru a se rosti într-o singură silabă şi marchează absenţa vocalei “u” de la negaţia "nu". mesajul fiind alcătuit din elemente prozodice sau cuvinte cu sens figurat) 5.Asta poate însemna şi că justiţia este oarbă… . Femeile. să-şi formeze concepţii solide. Bogdane. ilustrează dorinţa ferventă a eului liric. epitetul "sclipit" şi determinantul "de . având în vedere că această egalitate socială este influenţată de mai mulţi factori. să-şi asume greşelile şi eşecurile. Alexandru? . De altfel. a lăsa ( pe cineva ) la greu. Imaginea artistică “regina mea de negru şi de sare” este o metaforă construită prin antiteză. 3. Mihai Eminescu preia îndemnul "Cunoaşte-te pe tine însuţi" şi-l ilustrează în mai multe creaţii lirice. În susţinerea ideii că omul nu are prieten mai bun decât pe sine. cu aceeaşi capacitate sentimentală. pururea. Scrierea cu literă mică la începutul unor versuri din poezie este o caracteristică a poeziei moderne. iar discriminarea asta are loc şi la locul de muncă. Antonime: niciodată # întotdeauna. Cratima leagă două cuvinte. Astfel. procedeu prozodic numit ingambament ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite""Dicţionar de ştiinţe ale limbii". o stare de extaz care-i iluminează spiritul. "un minut" sau măcar "o secundă". iar bărbatul să se ocupe numai de carieră.apus. fantome = fantasme. a lăsa mască (pe cineva) 4. exuberanţă. . Comparaţie: "Ţărmul […] te-a urmat/ ca o umbră. *Pentru că a scăzut greşit la exerciţiu. Dar nu cumva restrângi înţelesul cuvântului egalitate? . viziunea despre moarte." (John Lubbock) Consider afirmaţia lui John Lubbock perfect valabilă. dar suntem egali sau cel puţin aşa ar trebui să fim în faţa legii. fiind introdus prin "şi" narativ.Pot fi egali din punct de vedere teoretic. Sens conotativ: *În amurgul vieţii pricepe omul preţul fericirii. imaginea braţului stâng care întoarce chipul iubitei sugerează locul inimii. tocmai de aceea simbolul dreptăţii este zeiţa legată la ochi. situaţia financiară etc. cu aceleaşi date de inteligenţă. perceperea realităţii înconjurătoare prin prisma propriilor concepţii şi valori etice dobândite în timp.simetric.” 6. Polisemia verbului “a scădea”: *Din cauza secetei. *funcţia poetică (estetică/literară .Da. au scăzut # au crescut. de unde rezultă că poţi deveni propriul duşman. "un fir de nisip". a obţinut un alt rezultat. ţinând în mână o balanţă. a urma = a însoţi. 8. Ultimul vers accentuează dinamismul sentimentului de iubire.Eu consider că între un bărbat şi o femeie trebuie să fie egalitate. aş aduce argumentul că orice om ar trebui să aibă încredere în sine. eul liric sugerează apogeul. Incapacitatea de a se autocontrola şi de a-şi impune o disciplină în viaţă poate provoca omului neplăceri şi chiar necazuri. Andrei! Pot fi egali. . aşa e. omul are numeroase slăbiciuni şi este supus multor tentaţii. Ed. de obicei. *Astăzi valoarea dolarului a scăzut cu un procent. dacă nu le rezistă. mi este un aspect: atât fiul cât şi elevul trebuie să acorde un respect real. "un an". nu în ultimul rând. întrucât omul este singurul responsabil pentru propriile fapte. ideea autocunoaşterii este definită încă din antichitate şi ilustrată de scriitori în operele lor. Cratima . iar destinul depinde în mare măsură de acţiunile sale.Nemira) 6. asfinţit. "să striveşti". de simţire. depărtare # apropiere. preluată şi de neomodernişti şi sugerează continuitatea ideilor şi imaginilor poetice exprimate anterior. 5.. a întovărăşi. stare accentuează şi de prezentul gnomic şi persoana I singular a acestor verbe. 7.Se spune că ne naştem egali. de exemplu. Ca simbol al sufletului. prin care eul liric sugerează un scurt portret al iubitei şi o chemare. cărora. a nu se lăsa. "o undă"). "(se) şterg". Rugămintea eului liric se extinde asupra componentelor naturii ("o frunză". Nu femeia "să stea la cratiţă".Dar chiar asta înseamnă! Dacă e oarbă nu se lasă influenţată de înfăţişarea celor aflaţi în conflict. el trebuie să se cunoască bine şi corect. a lăsa corigent. Expresii/locuţiuni: a lăsa totul baltă. idee redată prin opoziţia sintactică "amiază/amurg". ci judecă numai faptele. între care "Odă (în metru antic)" şi "Glossă". Strofa a patra exprimă intensitatea sentimentului de iubire. omul este responsabil pentru propriile fapte. poate să-şi facă mult rău. încercând în acelaşi timp să le corecteze. Teme: condiţia poetului în lume.Într-o oarecare măsură sunt de acord cu tine. tatăl cu fiul sau profesorul cu elevul său? Eşti de acord cu mine?"] . oricând. "curg". În concluzie. 2. *Epitet cromatic – “ochiul tău verde” 7. al sentimentului de dragoste. a lăsa ( pe cineva) cu ochii în soare. 10. în linie temporală descendentă. "fantome-ale verii". Simetria sintactică "mai lasă-mă". a lăsa ( pe cineva) în pace. având în vedere că tatăl şi profesorul au deja o experienţă de viaţă care le oferă un ascendent intelectual şi moral asupra fiului/ elevului. dar pentru aceasta. în toate momentele vieţii. Apoi. autoanaliza şi. care imploră timpul să-i prelungească starea de extaz pe care i-o oferă iubirea. a lăsa de izbelişte.Bogdane. 4. cât şi în integrarea în societate. o adresare directă în cazul vocativ. amurg. Expresivitatea verbelor la prezentul gnomic reflectă continuitatea şi permanentizarea sentimentului de iubire: "(te) privesc". printre care autocunoaşterea. care revigorează spiritul îndrăgostitului.

Tema poeziei ilustrează condiţia poetului în lume. cinstit de cititori. moartă. din dorinţa de a vedea ce e dincolo de suprafaţă. mâl. idealul nu derivă din bucurii materiale. fii atentă la maşini! . Verbele aflate la diateza reflexivă amplifică atitudinea de retrospectivă a propriei capacităţi poetice. pământ. alcătuită doar din trei versuri scurte. În încheiere. mocirlă. 8. poezia "Inscripţiilor" scrise de Tudor Arghezi constituie o lirică inedită în peisajul literaturii române. domnul Moldovei. 5. trainic. să reţii. încât întreaga fire îi conferă statutului de poet veşnicia. Timpul viitor al verbelor din ultima strofă proiectează sentimentul de iubire în eternitate. are conţinut profund filozofic. tină = lut. asemănarea fiind "atât de perfectă". uneori. porumbul este vechi de doi ani. chiar dacă uneori ai nevoie de singurătate. 6. după criteriile lumii obişnuite."*Autoportretul poetului este realizat prin imaginea alegorică a naturii. că Elena a devenit mai înţeleaptă. prin transferarea gesturilor umane asupra elementelor din natură: "Am încălţat cu pantofii mei/ Drumul. mai ales la rochiile de mireasă. "S-a iscat din morţi poetul". de ziua ei. fiecare creaţie din acest ciclu având ca titlu cuvântul "Inscripţie". eternizat de creaţia sa: "De aceea n-ai să mori/ Încă-o dată niciodată". susţinând şi latura romantică a poeziei: "nobil […] lumină"/ "tină". mai degrabă. Amintirea este cu atât mai puternică cu cât cuplul păstrează vie dragostea. urmat de materialul pe care poetul îşi "ciopleşte" ideile (ex. 5. *Moda veche a crinolinelor a revenit. care are valabilitate şi astăzi: "Fereşte-mă. Aşa cum meditează poetul Mihai Eminescu. prin prezenţa adverbelor de timp şi de loc: "Mereu şi pretutindeni. deoarece ea a fost înscrisă în destinul celor doi îndrăgostiţi. ms. Se ştie că adevărata fericire este dată de bucuria inimii şi a minţii. nu se opreşte. a poetului şi a creaţiei sale. Sinonime: nu se curmă = nu se sfârşeşte. pe-ncetul”. Strofa a doua a poeziei. care. ne fac să ne amintim că omul este alcătuit şi din suflet. înăbuşit de trecerea timpului sau de moartea celor doi îndrăgostiţi. oricând şi orişiunde". Mărcile eului liric sunt reprezentate de verbele şi pronumele la persoana I: "ne vom aduce aminte". iar eul liric foloseşte persoana a II-a singular deoarece se adresează în mod direct oricărui poet nemuritor.măsura variabilă a versurilor (3-13 silabe). într-o variantă condensată. Varianta 32 1. motivul amintirii 7. stăruieşte = insistă. Tocmai de aceea. dar ea îi mărturiseşte că nu este mai isteaţă. care rezistă trecerii timpului. că de duşmani mă feresc singur". Împlinirea ţine de un plan în care lucrurile mărunte. Andrei este curios să afle dacă se referă la unul dintre romanele ei preferate. Elena îi spune lui Andrei că nu crede că este bine să fii singur în viaţă. motivul cuplului.stea" ilustrează harul celest al poetului şi strălucirea artei sale. iar simbolistă deoarece sunt menţionate simbolurile degradării fizice: inertă. consecinţele elidării acestui sunet fiind păstrarea ritmului şi a măsurii versurilor. 3. şi-ncet. Marin Sorescu îi alătură. eul liric o face asupra sinelui artistic: "m-am dat înapoi". Câmpul lexical al naturii: "copacii". *În hambar. de trecătoarele avuţii. Valoarea expresivă a adjectivului din versul "Asemănarea era atât de perfectă": adjectivul "perfect" nu are grade de comparaţie. cu detaşare. 8. redă unul dintre adevărurile vieţii noastre. virgula se foloseşte în interiorul unei locuţiuni adverbiale 3. un termen specific gradului superlativ -"atât de". ca sentiment copleşitor şi durabil. 9. De altfel. Îndrăgostiţii vor fi legaţi de-a pururi prin trăinicia iubirii. ci că ieri a terminat de citit o carte care a impresionat-o. Virgula . Semnificaţia titlului: Titlul “Inscripţie pe uşa poetului” sugerează un epitaf. din punct de vedere material. eternitatea ei (a naturii). care ţin de concret şi pot fi atinse cu uşurinţă. o înălţare spirituală. au fost artiştii şi filozofii. ce nu poate fi oprit. asupra creaţiei lirice rămase ca mărturie a existenţei sale terestre: "Apoi m-am dat înapoi/ În moarte/ Să mă privesc. afirmaţia lui Eminescu este o idee filozofică general-valabilă. idee exprimată în penultimul vers. humă 2. Doamne. dar totdeauna memoria păstrează şi "tina" ce a întinat. Aceşti oameni pot părea săraci.virgula marchează atributul apoziţional "domnul Moldovei". "să mă privesc".rol gramatical: * Pregătirea pentru examenul de bacalaureat înseamnă să citeşti. Andrei constată.strofele inegale. care. doar voi renunţa. de prieteni. el fiind deja la superlativ. bogăţia lor derivă din setea de cunoaştere. 8. Titlul "Puterea amintirii" sugerează ideea că forţa iubirii păstrează intacte emoţiile profunde ale îndrăgostiţilor. a purtat peste treizeci de războaie cu turcii. Varianta 31 1.pentru a accentua contopirea ideală a omului cu natura. Astfel. în realitate. Dar acest lucru nu înseamnă nimic. semnificaţia trimite către viaţa după moarte. .virgula marchează vocativul substantivului "fetiţo"* Nu mi-a răspuns la telefon. Prin urmare. *Mihaela este cea mai veche prietenă a mea. pentru a sublinia efemeritatea omului în lume. neavând nimic./ Primului nor care mi-a ieşit în cale/ I-am pus în cap pălăria mea veche. cu o uşoară ironie. prin vocativul "draga mea"./ au scăzut. 9. . într-un cândva neprecizat. pleonastic. Dihotomia eului liric (diviziunea în două părţi) în trup şi spirit oferă posibilitatea contemplaţiei din moarte asupra operei vii. dintr-o trăire interioară intensă. 9.virgula marchează coordonarea prin juxtapunere subordonatele predicative. ci este proiectată în eternitate. 10. iubirea va dăinui în veci. morminte etc. sugerând şi piatra de mormânt. natura 7. dacă preaplinul material nu este însoţit de o desăvârşire a sufletului. "vânt". inertă = nemişcată. "nor" 2. "frunze". care nu poate fi stinsă de trecerea vremii sau de moartea fizică. Semnificaţia cuvântului "piatră": scrierea numelui poetului în piatră sugerează intrarea sa în nemurire prin opera literară pe care oamenii o citesc şi o preţuiesc. atunci când se sfârşesc. 2279) În opinia mea. o inscripţie pe piatra funerară care eternizează poetul şi creaţia sa artistică. adică un roman de aventuri. . Cu toate acestea.* Ştefan cel Mare. . Personificarea "două inimi cânta-vor împreună" sugerează bucuria. ţeapănă. Modernitatea prozodică a poeziei:. mulat după sufletul şi după trăirile interioare ale fiecăruia. Apostroful din expresia: „pân`la urmă” marchează absenţa vocalei "ă". substantivul “cerc” sugerând perfecţiunea creaţiei.* Fetiţo. precum şi de adresarea directă. moartă. întâlnim oameni care nu şi-au clădit viaţa pe considerente materiale şi au preferat să îşi dezvolte ce se găseşte dincolo de efemeritatea trupului. metaforele "argila modelată" şi "urma mânei de care-a fost sculptată" având forţă de sugestie în acest sens.: "Inscripţie pe biserică") Subiectul al II-lea Transformarea unui text din vorbire directă în vorbire indirectă: Îngândurată. eul liric sugerează nemurirea poetului prin operă. fiorul lăuntric. să înţelegi. Strofa a treia din poezia “Inscripţie pe uşa poetului” scrisă de Tudor Arghezi debutează cu ideea că odată cu trecerea timpului faptele poetului se pierd “amintirile. cotidiene nu mai au nicio putere şi este.rima albă 6. care explică subiectul. Prin comparaţia “s-a iscat din morţi poetul/ ca un cerc dintr-un pătrat”. Strofa a treia reliefează ideea că iubirea reţine în amintire tot ceea ce a fost nobil şi luminos în relaţia celor doi îndrăgostiţi. extazul iubirii.ca semn de ortografie. a autoanalizei pe care. Laitmotiv: "ne vom aduce aminte" 4. intens. 10. omul poate avea oricâte bogăţii lumeşti. Există o vorbă veche. sentiment puternic. treptat. Elena îl lămureşte că este vorba despre jurnalul unui mare om de cultură din secolul al XIX-lea. veşnicia numelui poetului. Caracterul alegoric al poeziei: *Contopirea artistului cu natura este sugerată printr-o serie de metafore şi personificări ale atitudinii poetice." Viziunea de după moarte sugerează şi certitudinea dăinuirii în timp. Idealul fiecăruia dintre noi nu ar trebui să fie în vreun fel legat de lumea materială. dar bogăţia spiritului lor a fost nesfârşită. şi nimic având totul" (Mihai Eminescu. desăvârşita armonie între fiinţa umană şi elementele lumii înconjurătoare. Poezia este romantică prin tema iubirii. lăsând viitorului valori de care ne bucurăm cu toţii. nu numai din trup. Subiectul al II-lea Text argumentativ: "Am înţeles că un om poate avea totul. dintotdeauna marii săraci ai lumii. Tânărul se arată încântat şi îşi aduce aminte de cartea pe care el o dăruise Elenei. idealul în viaţă trebuie să aibă un caracter spiritual. imobilă./ Cu pantalonii am îmbrăcat copacii/ Până la frunze.. sperând că doar. ca şi Eminescu. perseverează. *S-a intoxicat de la un hamburger vechi./ Haina i-am pus-o vântului/ pe umeri. 4. Tema iubirii. termenii sunt puşi în antiteză. Teme: condiţia poetului în lume. Polisemia cuvântului "vechi": *A venit la teatru purtând o haină veche.

astfel încât pare fără viaţă. Vers care conţine un adjectiv cu valoare expresivă: “Ce departe eşti. 3. pe tema lecturii: . verosimilă a eului liric. Natura este moleşită de căldura sufocantă.Eu nu mă pot încă desprinde definitiv de creatorul operei şi să mă las "furată" de omul muritor.Nu. 9. am aflat că Mihai Eminescu nu a fost nefericit ca om. strofa are cinci versuri."eşti".Ce înţeleaptă ai devenit! surâse uşor ironic Andrei. "eşti". Cele doua mărci lexico-gramaticale." 6. ori a fost doar o inspiraţie de moment? vrea Elena să lămurească gestul băiatului. *După câteva mustrări din partea părinţilor. "văd". scrierea unor versuri cu literă mică este un procedeu numit ingambament ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite"."Dicţionar de ştiinţe ale limbii". viaţa şi univers. nu admite motive convenţionale. deoarece. mărturiseşte Elena. cu 6-8 replici. versificaţie tipică pentru lirica lui George Coşbuc. nu mi s-a întâmplat până acum. Sinonime: a scrie = a nota. pe care chiar tu mi l-ai oferit de ziua mea. Stelele vor străluci ca prin minune în părul iubitei. Comparaţia "Şi e linişte pe dealuri/ Ca-ntr-o mănăstire arsă" are rolul de a accentua imaginea calmului şi a liniştii care străbate întreaga poezie. odaie = încăpere. cu un destin mai fericit sau mai nefericit.prezenţa verbelor la persoana I singular: “(te) văd”. tema morţii. Prietenia nu presupune jumătăţi de măsură.E unul din (corect este dintre . linişte = tăcere. Altfel spus. Scriitorul are o viaţă concretă. .adăugă fata . "scrii" . De exemplu. Tema iubirii. trebuie să fie o relaţie solidă. sunt: . păstrând totodată măsura şi ritmul versurilor. Prozodic. 9. cinstită şi permanentă. . idee ce domină întreaga poezie. Sinonime: nesfârşită = infinită. eul liric se integrează total între elementele Universului. excluzând cu desăvârşire interesul.”nicio pasăre”. Un prim argument pentru a susţine această idee ar fi faptul că orice om. Enunţuri cu sensurile conotative ale cuvintelor “perete” şi “a se aprinde”: *Ea este o fire suspicioasă. după ce o vei fi terminat. da! Acum ştiu despre ce vorbeşti! exclamă încântat băiatul. îşi explică Andrei pasiunea. 8. ci. Arşiţa de pe dealuri este asemănată cu atmosfera tăcută şi relaxantă dintr-o "mănăstire arsă". îşi exprimă Andrei satisfacţia. cameră. Ultimul catren al poeziei reprezintă o adresare directă imaginară a iubitei către eul liric.n./ să mă auzi cântând chiar când voi fi murit. pentru că sunt cu adevărat pasionat de genul "jurnal" literar. dimpotrivă. 2. 10.n. acest lucru fiind cauzat de împrejurările vieţii. şi nu se’ngână nicio boare”. "-mi". 4. Prietenia înseamnă generozitate şi sprijin permanent. Ed. iar ultimul de 4 silabe. conferindu-i statutul nemuririi prin săparea numelui său în piatră. până la ultima strofă. fie psihic. adecvat sau neadecvat. "să nu pot". prin care se evidenţiază eul liric în prima strofă. dintre care patru cu măsura de 8 silabe. enumeraţia ”niciun nor”. prin care se evidenţiază ideea că cei care se iubesc pot comunica şi dincolo de moarte. iar repetiţia pronumelui “niciun. Natura inertă este cuprinsă de un calm şi o linişte surprinzătoare. 8. -adresarea directă.intelectualizarea poeziei – ilustrarea în operele literare a unor concepţii metafizice şi viziuni originale despre lume.Mi-ai oferită această carte pentru că o citiseşi. se schimbă într-o oarecare măsură. titlu ce sugerează îndemnul către neuitarea sentimentului de iubire. Relaţie de opoziţie: "Niciun nor văzduhul n-are/ Foc sub el să mai ascunză. un spirit.terestru). “nicio frunză” accentuează ideea că nimic nu se clinteşte. fără a fi influenţat de comportamentul.O. "să aud". se adânceşte. inevitabil. Elena şi Andrei. din jurnalul lui Titu Maiorescu. "(te)-aud". Finalul poeziei reiterează încremenirea cauzată de arşiţa verii.Nu sunt mai înţeleaptă decât ieri . . am citit şi eu acest volum. rişti să fii dezamăgit de atitudinea sau mentalitatea unui autor! constată Elena cu un uşor surâs amar. Trăsături ale modernismului: . vom avea despre ce discuta amândoi. . deoarece consideră că pereţii au urechi. considerând că astfel pot pătrunde mai adânc în sufletul omului care imaginează alte personaje. Cuvântul “întunecata” este un adjectiv cu valoare expresivă. Andrei a revenit pe calea cea bună. Semnificaţia unei figuri de stil: “Să mă ridic din pat ca o stafie” este o comparaţie care sugerează starea emoţională ireală a eului liric. "-mă". a momentelor frumoase petrecute împreună. motivul: vara 7. Rolul cratimei în versul “Dorm şi-arinii de pe maluri” este acela de a lega două cuvinte pentru a se rosti fără pauză. . . Dar cum de ai ghicit că am ajuns cu lectura jurnalului "Însemnări zilnice" al marelui critic junimist chiar la această confesiune a lui despre unicul Mihai Eminescu? . E jurnalul unui mare om de cultură din secolul al XIX-lea. văzduh = cer 2. sunt de acord cu afirmaţia lui Alexandru Paleologu. care se vede ca fiinţă din altă lume. Atmosfera este apăsătoare. Adverb: “Liniştea-i deplin stăpân“ 5. 3. un prieten trebuie să fie alături necondiţionat.10.Fie. Varianta 33 1. căzând pe gânduri.prezenţa pronumelor de persoana I singular: “ mea”. dintr-un jurnal de scriitor afli o mulţime de amănunte despre alte personalităţi contemporane cu el sau opiniile lui despre tot felul de oameni de cultură. Nimic . 6. Subiectul al II-lea Continuarea adecvată. 7. Comentarea versurilor: “Da. “e pustiu. nicio “ amplifică senzaţia de pustietate. a auzi = a asculta. într-o singură silabă. întunecatul meu iubit. sugerează acţiuni posibile. să-ţi dea sfaturi şi să te susţină în tot ceea ce faci./ să mă vezi aieve în cereasca oglind / şi în părul meu stele să se stingă şi să aprindă”. egoismul sau invidia. . viziunea iubirii şi dincolo de moarte. ci că structura sa interioară era dominată de scepticism. dorinţa neputincioasă a eului liric de a-şi întâlni iubita.) romanele de aventuri pe care le iubeşti atât de mult? întrebă Andrei plin de curiozitate. întunecata mea iubită”. "să ridic".Am presimţit! Eram sigur că te apuci imediat să citeşti această carte şi mă bucur că.dar am terminat de citit o carte care m-a pus pe gânduri. aflate la modul conjunctiv. al celuilalt.din prima strofă ilustrează trăirea reală. e posibil. cu o ezitare în glas. a dialogului dintre doi colegi.Nemira). un duh. fie fizic. . . Semnificaţia titlului: “Remember” înseamnă “aminteşte-ţi”. Varianta 34 1. unde domină tăcerea şi nemişcarea. "scrii" şi prin vocativul "întunecata mea iubită". a consemna. ilustrată în prima strofă prin metafore şi personificări. fiind capabilă să depăşească orice limită în numele dragostei. 4. Ea îi promite că îi va fi alături pentru vecie. *Profesorul s-a aprins atunci când şi-a dat seama că a fost minţit de elevul său. Epitetul “cereasca oglindă” transfigurează cerul care devine o cale de comunicare între îndrăgostiţi. diferită de aceea a naratorului din operele literare. "aud". dincolo de moarte. fără niciun fel de interes sau condiţie. nemişcarea copleşeşte întreaga fire. o inovaţie prozodică a moderniştilor Subiectul al II-lea Text argumentativ: “O prietenie adevărată nu se poate epuiza prin uzură şi nici nu poate înceta fiindcă părţile şi-au descoperit la un moment dat alte gusturi şi alte interese” (Alexandru Paleologu)) Cred cu tărie că o prietenie adevărată nu se deteriorează din pricina trecerii timpului şi nici din cauza schimbării caracterului individului ori a intereselor. . capătă complexitate şi comunicarea este dincolo de cuvinte. că şi pe mine m-a uimit afirmaţia lui Maiorescu! exclamă Elena. Prietenia nu se uzează. Verbele din strofa a doua. Sens conotativ: *Simţea de departe căldura sufletească a mamei. aprobă Andrei.Nu cred că este bine să fii singur în viaţă. . unde identificarea sinelui poetic cu natura este perfectă. realizată prin pronume şi verbe la persoana a II-a singular: "te". indiferent de urcuşurile şi coborâşurile vieţii. răspunde Andrei. care-l absoarbe total. proiectând sentimentul în eternitate.Da! Nu este uşor! Însă. Un prieten adevărat este menit să-ţi fie alături şi la bine şi la rău. Titlul “În miezul verii“este sugestiv pentru o zi toridă de vară.Citind astfel de jurnale. iar cântecul sferelor va alina suferinţa celui rămas singur pe pământ. Raportul dintre eul creator şi univers: Întreaga poezie este o alegorie a uniunii desăvârşite dintre simţirea poetică şi natura universală. . În concluzie. chiar dacă uneori ai nevoie de singurătate! zise Elena. chiar dacă aceştia aparţin unor lumi diferite (cosmic . .Nu cred. Tema: natura . Verbele la modul indicativ . voce = glas.Să ştii. deplin = total. "să zăresc". 5. ca adept al filozofului romantic Arthur Schopenhauer.

Ĩn concluzie. rău va ieşi deasupra. nepãsarea provoacă reacţii identice din partea celorlalţi.. 8. dispreţui = a desconsidera. Sinonime: dificil = mofturos. deoarece prin utilizarea imaginilor artistice şi a cuvintelor cu sens figurat se conturează· imagini plastice în conştiinţa cititorului. cu nuanţă onomatopeică. Ed. Sã-ţi imaginezi cã purtându-te urât cu ceilalţi. În enumeraţia "Deveneam un adolescent dificil. concepţiile originale. năzuros. "de foc". văd la capătul celălalt destul de depărtat. Funcţia cratimei: „ce-mi” . susceptibil. atât în familie cât şi în şcoală funcţionează acest adevăr evident. o iluzie. Titlul este alcătuit dintr-o repetiţie a substantivului la plural "plecările" precedată de interjecţia afectivă "O" şi urmată de punctele de suspensie. Structuri lexicale care conţin imagini artistice ale zborului: „ca un stol neobosit de paseri albe”. drum = cale. Personajul îşi formase o lume a lui. eul liric se vrea nepăsător în ceea ce priveşte cărările propriului destin. Ultima strofă a poeziei „O.”(Mihai Eminescu. trebuie să fie Cornelia. ceea ce argumentează absenţa directă a eului liric: "nu se'ngână". 2. educaţia primită în familie este ca un bumerang. Poezia lui Coşbuc are un aspect monografic. nici măcar păsările nu aleargă prin văzduh. "cruţe-şi". întreaga natură fiind toropită de căldură. "se revarsă". a gândului plin de speranţă şi de incertitudine totodată. Scrierea versurilor cu literă mică marchează ingambamentul. însă ea se scuză într-un mod tipic feminin: croitoreasa nu-i terminase rochiile comandate şi o tot purta cu vorba. comunicare anevoioasă cu personajul. deoarece sunt prezente mãrcile lexico-gramaticale: verbe şi pronume la persoana I: „îmi pasă”. Ed. a investiga. "idei absurde" reliefează indirect gândirea abstractă."ale mele". dealuri. 9. Pronumele interogativ ce din versul „ce-mi pasã mie unde mã vor duce trenurile. Câmp semantic: timp – „din noapte”. Afirmaţia „A aştepta sã culegi altceva dintr-un pământ decât ce a fost semãnat în el ar fi o copilărie. gând la gând. pentru că ea îmi spusese că pe la începutul lui septembrie va fi la Viena. "scape-le". câmp. evidenţiind nostalgia eului liric şi prin punctele de suspensie din final. ca îndemn la meditaţie asupra iluziilor. topica şi punctuaţia sunt relevante pentru anumite stări afective ale naratorului ce se transmit pe parcursul operei şi cititorului.cratima se foloseşte pentru cuvântul compus. navele şi dorinţele” evidenţiază drumurile incerte ale destinului. indică un moment trecut şi aduce cititorul în timpul real deschizând o perspectivå dinspre trecut spre viitor. Figurile de stil. că dacă semeni răul. Cu fiecare lectură nouă. "nu se mişcă". a ignora = a omite. Teme: adolescenţa. o domnişoară. componente-simbol pentru destinul artistului. Ĩn al doilea rând. pentru depărtări şi vecinicii. Mă opresc. vor răsări virtuţi. Mă enervez. a naratorului-personaj. „noaptea”. După ce mă sărută. speranţelor. când va ajunge la maturitate. plecãrile. sugereazã ideea de desprindere spiritualã şi zborul către eliberarea interioară a sufletului.. dorinţă = aspiraţie. a-şi lua gândul (de la ceva). a-şi pune în gând. autocunoaşterea 7. Imperfectul realizeazăå o lărgire a orizontului atât în plan spaţial cât şi temporal. Pornesc iar. plecãrile” de Aron Cotruş. pentru pronunţarea într-o singură silabă. Egoismul. 9.”este adevãratã şi are legătură cu educaţia. afirmaţia lui Mihai Eminescu are aplicabilitate în multe situaţii.. peisajul reprezentat de luncă. iar copilul respectiv nu are decât de pierdut. simbolizat de metafora "munţii şi-apele". Calitatea stilului: Textul citat se încadrează în stilul beletristic. însă Cornelia îmi dezvăluie motivul pentru care s-a dus la Paris: pentru a-şi îndupleca fratele. în sprijinul cãreia aduc următoarele argumente: Ĩn primul rând.cratima leagă două cuvinte. plecãrile. „suflete. va avea aceeaşi atitudine grosolană cu mama sa. amintindu-mi că în curând ne vom căsători. de a-şi regăsi sinele prin eliberarea sufletului. a explora = a analiza. 8. ei se vor purta frumos. a nesocoti 2. Titlul poeziei lui Aron Cotruş (1891-1961) „O. exigent. Subiectul al II-lea Transformarea replicilor dialogului în vorbire indirectă (un fragment din "Hronicul şi cântecul vârstelor" de Lucian Blaga): A doua zi la ora 10 mă duc la Bibliotecă.. deschide-ţi […] aripele!…" Subiectul al II-lea (20 de puncte) Text argumentativ: „A aştepta sã culegi altceva dintr-un pământ decât ce a fost semãnat în el ar fi o copilãrie. aripele!. dar trăieşte intens speranţa împlinirii dorinţelor arzătoare. De altfel. Dacă mama se poartă urât cu bunica. adresarea directă către propriul suflet. Întreaga poezie este dominată de moliciunea specifică arşiţei copleşitoare într-o zi din "miezul verii". năzuinţă."Dicţionar de ştiinţe ale limbii". adică relatarea celor discutate implică persoana I. " toată ziua". atunci copilul. pentru că arăt foarte rău şi încearcă să mă consoleze. se întoarce cu efect dublu împotriva celor care au ignorat rolul bunei creşteri. rută. Eul liric îşi asumă destinul. a luat şi exemplul acesta negativ. margine = capăt.Nemira). „mi”. 4. extremitate. îl determinã pe acesta sã îi scadã nota la purtare sau sã ia alte măsuri mai drastice. iar punctele de suspensie sugerează o prelungire a emoţiei.” 6. Enumeraţia metaforică „trenurile. în care sunt surprinse elemente ale satului şi dincolo de acestea.Nemira) Varianta 35 1. în care intrarea era interzisă. o persoanã care se comportã necivilizat îi provoacã pe cei din jur sã se comporte la fel. cu bizarerii şi idei absurde". atitudine susţinută şi de proverbe populare româneşti: „dupã faptã şi răsplată” sau „ce semeni aia culegi”. 10. aripele!. „serii”. Caut. este extraordinar modul în care o carte poate schimba mentalitatea şi chiar firea unui om. "dorm". 3. Opera politicã). Verbele la imperfect „deveneam”. unde exista o barieră între el şi ceilalţi colegi. greu de mulţumit. motivul visului 7. 10. epitetele au rol caracterizator: "adolescent dificil" numeşte în mod direct trăsătura de mofturos. de altfel. Inversiunile "ieie-şi". capricios. Sinonime: plecare = pornire. traiectorie. plecãrile” sugereazã starea de mâhnire şi melancolie a eului poetic în năzuinţa sa de a se înălţa spiritual. cratima înlocuieşte vocala "î" care lipseşte pronumelui (îmi). „ping –pong” . Motivul zborului. pentru depãrtãri şi vecinicii. 4. mai adaugi câteva lucruri la cele pe care le-ai învăţat. 6. a mepriza. "e linişte". a-l bate gândul. "zilnic" 5. a urmări. fratele ei susţinând argumentul că sora lui trebuie să-şi termine studiile mai întâi. este reprezentat de situaţia în care un elev are o atitudine insolentă şi dã dovadã de proastã creştere faţã de un profesor. „stam” sugerează starea de incertitudine. limitã. Expresii care sã conţinã substantivul „gând”: cãzut pe gânduri. cu "drumurile lumii toate". plecările". Varianta 36 1. Ea este dezamăgită că n-a reuşit. Timpul imperfect exprimă o acţiune începută şi neterminată. Cornelia n-a sosit încă.”. ea era sigură că nici eu nu voi ajunge la Viena decât atunci când vor începe cursurile. adică o nouă viaţă. comparaţia "zborurile/ ca un stol neobosit de paseri albe" compun o invocaţie cu nuanţă profetică. aşadar transpunerea în vorbire indirectă păstrează persoana naratorului. Virgulele din titlul poeziei marchează interjecţia afectivă "O" şi repetiţia "plecările. incertitudinilor. de la care. deschide-ţi pentru-nalturi. 3. Un exemplu adus pentru a susţine argumentele de mai sus.nu se mişcă din cauza căldurii dogoritoare. putând revoluţiona gândirea. a cerceta. a studia. vale. 5. cu totul deosebit de ceilalţi adolescenţi. să fie de acord cu această căsătorie. „m-„. persistenţa atmosferei în care se desfăşoarăå acţiunea. a neglija. "să ascunză". pe care îi dispreţuia şi cu care nu . către veşnicie: „suflete. îşi arată îngrijorarea faţă de mine. Încrâncenată. realizată prin persoana a II-a şi vocativ: "suflete. După mişcări. Mă mir când aud această veste. iar versurile inegale şi monorima conferă poeziei originalitate. navele?” introduce interogaţia retorică şi are sens emoţional. Fiecare carte citită oferă o nouă perspectivă asupra vieţii. "Dicţionar de ştiinţe ale limbii". reprezentat de verbe şi pronume la persoana a III-a singular. când cu gândul n-ai gândi. (Atenţi! Textul care precedă dialogurile este la persoana I singular. nesiguranţa condiţiei poetului în lume. ca modalitate de versificaţie în poezia modernă ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite". este „o copilărie”. Cornelia este hotărâtă să ne căsătorim imediat ce ne vom întoarce în ţară sau imediat ce voi dori eu. În poezia “În miezul verii“ se manifestă lirismul obiectiv. Lirismul prezent în aceastã poezie este subiectiv. atitudinea şi viziunea asupra existenţei. adică familia. iar dacă semeni virtute. deschide-ţi pentru-nalturi. nesimţirea.

/ Admirând în umbra caldă florile de prin poiene". emană o vrajă atât de puternică. Sinonime: însoţirea = căsătoria.”. ca o mare nevăzută. soarbe = respiră./ Abia dacă am timp să pun întrebări". Eul liric iubeşte viaţa. nu te deranja să mă iubeşti. la care cugetă aşezat lângă tulpina plopului. metafora "se uită la mine cu sufletul" sugerează simpatia spontană a fetei pentru eul liric. în fond. 9. Mărci lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric: verbe şi pronume la persoana I singular: "Am zărit”. motorii ("Vânătorul pleacă grabnic"). pentru ca să-i poată strânge stânga.absenţa rimei (rimă albă) Subiectul al II-lea : Text argumentativ despre iubire: Părerea mea despre afirmaţia “Iubirea cheamă iubire şi ea. de lumină şi de frumuseţe. Vizibil încurcată. izbucneşte în râs. de un umanism înduioşător. nu vor cunoaşte niciodată iubirea adevărată. Venirea pe pământ a eului liric are un scop declarat. preferă să umple tabla cu versuri. ea este "amară". Frumuseţea naturii este copleşitoare. este important ca cel de care te-ai îndrăgostit să îţi împărtăşească sentimentele. Întrebarea banală "cum o mai duceţi" este îmbogăţită semantic prin alăturarea emoţională a cuvântului "fericire". iar în fragment sunt prezente imagini vizuale şi auditive compuse prin intermediul unor figuri de stil (“Valuri limpede de aer. Adriana îi spune ceva despre un secret. motivul luminii 7./ Trec alin pe faţa lumii şi în treacăt o sărută”epitete. 3. încât vânătorul uită cu desăvârşire scopul pentru care se afla acolo. a o duce bine/rău. În concluzie. însă trebuie să profiţi de orice ocazie pe care o ai de a te îndrăgosti pentru că altfel. a duce la bun sfârşit (ceva). cred că este într-un fel eronată. la rândul tău. atunci când îţi vei găsi perechea nu vei şti să o preţuieşti şi o vei pierde. chiar dacă. prin naraţiunea la persoana I şi focalizare internă ("împreună cu") Subiectul al II-lea (20 de puncte) Transformarea replicilor dialogului în vorbire indirectă (Mihail Sebastian. în pauze. ci doar o formă de ataşare. Gelu o întreabă pe Adriana de ce fuge şi dacă aceasta îl ocoleşte. o atracţie spre comunicare. pe Adriana. "să văd". persistă. având o imaginaţie şi o putere de creaţie ce ating forme maxime. El se simte diferit datorită identificării spirituale cu mari poeţi europeni şi autohtoni şi se manifestă diferit. "m-am născut". Niciodată nu se întâmplă astfel. eul liric îşi exprimă în mod direct sentimentele. Semnele de punctuaţie în versul: “Nu. metafore. de aceea eul liric consideră că nimeni nu răspunde cu adevărat: "Mulţumesc. iar fata răspunde afirmativ. adevărul este că nu îţi poţi alege momentul când te îndrăgosteşti şi dacă te copleşeşte acest sentiment. iubit. candidă. personificare). măsura de 16 silabe 7. cât să iubeşti tu – cu toată puterea şi cu toată fiinţa”. acompanierea. voind parcă să-l evite. cu o uşoară ironie bonomă. Personificarea "Valuri limpede […]/ Trec alin pe faţa lumii şi din treacăt o sărută" sugerează armonia dintre om şi natură. Descrierea este modul de expunere predominant în acest fragment. mirată de prezenţa lui Gelu. Nu este atât de important să fii iubit. a-l duce mintea. Râse. cât să iubeşti tu – cu toată puterea şi cu toată fiinţa” este că nu reflectă adevărul despre iubire. idei regăsite în mai multe creaţii ale lui Marin Sorescu ("Iona"). în aceeaşi clipă. spre celălalt trotuar. în loc să joace ping-pong.metafore subtile. vânătorul fiind furat de doruri neştiute. Sens conotativ: *Ea are un suflet cald. În versul: "Şi pe soare. aşa că iubirea nu "cheamă" iubire. 6.versuri inegale. Varianta 37 1. 5. cel mai bun lucru pe care poţi să îl faci este să iubeşti cu toată fiinţa ta şi să nu îţi fie frică de acest simţământ. şi vultani cu mândre pene". cât şi reprezentanţi ai lumii animale (veveriţele. Figura de stil din versul "Iar fata aceea. dar răspunsul devine inutil. oglindindu-se în geamul jumătate îngheţat al vitrinei. Despre a doua parte a acestei afirmaţii: “Nu este atât de important să fii iubit. 9. Titlul “Am zărit lumina” simbolizează. Consider că iubirea nu cheamă iubire. viziune asemănătoare cu filozofia lui Lucian Blaga (la care naşterea este "ieşirea în lumină"). acelaşi sentiment. 8. care explică ipostaza soarelui personificat. participarea afectivă a naturii în viaţa omului. interesul său pentru condiţia omului în lume. personificate. . 2. plină de căldură. stereotipii ale comunicării între oamenii care. plopul “cu a lui frunză argintie” (epitet cromatic). dar refuză să-i dea mai multe detalii. pe care ea i-o întindea grăbită.voia să aibă nicio legătură. lui Gelu i se păru că o recunoaşte. este încântat de iubire. Poezia aparţine genului liric deoarece modul de expunere predominant este descrierea.ceea ce mulţi cred – cum că iubirea vine cu timpul şi se instalează între cei ce stau împreună. Gelu o întreabă cu cine. simţi nevoia să fii. care râd de arma lucitoare). “Vânătorul la tulpina-i cade-n visuri iubitoare”. 10. 10. Perspectiva narativă defineşte punctul de vedere al naratorului-personaj (narator autodiegetic). 10. de atracţie falsă. îl salută cu iubire. Părerea mea este că niciun om nu ar accepta să trăiască alături de cineva care nu-i împărtăşeşte sentimentele şi că . Ultima strofă reprezintă o imagine vizuală complexă în care sunt prezente atât elemente ale naturii. care se bazează pe o multitudine de întrebări retorice: "Nu am timp de răspunsuri. Ritm trohaic. întrucât. de aceea două veveriţe se amuză privind arma care devenise inutilă. Atunci când iubeşti cu toată fiinţa şi cu toată puterea. fiind plin de frământări. „Oraşul cu salcâmi”) Într-o zi de decembrie. căci. a duce dorul (cuiva). Varianta 38 1./ Şi pâraie cristaline. în cele din urmă. deoarece eul liric conturează imagini vizuale ("vultani cu mândre pene"). neafectat. se ridică = se înalţă 2. gândind . dragă. Ultima interogaţie “Cum o mai duceţi cu fericirea?” se înscrie în originalitatea limbajului artistic propriu lui Marin Sorescu. În strofă este prezent şi motivul visului. Incipitul poeziei exprimă miracolul naşterii. Cei ce se căsătoresc din interes. sugerând faptul că-i pasă de oameni: "Şi m-am născut şi eu/ să văd ce mai faceţi". ("se uită la mine cu sufletul") . în relaţie cu textul poeziei. "îmi place aici". Şirul de interogaţii retorice sunt banale. pe un ton uşor iritat. realizate prin figuri de stil. Metafora este şi o inedită şi surprinzătoare definiţie a sentimentului de dragoste pură. *Purtarea lui mi-a lăsat un gust amar. Cecilia vine spre ei. cum se oprise în faţa unei librării. interesul lui pentru condiţia omului în lume. iată/ Se uită la mine cu sufletul…".Verbul la gerunziu “admirând” ce se repeta în strofa a II-a. virgulele marchează apoziţia metaforică "falnic oaspe". Tânărul adolescent simte dorinţa de a se retrage în sine. Avea mâinile încărcate cu diverse pachete şi Gelu trebui să-i ia câteva. De altfel. 3. iar punctul semnifică terminarea enunţului. eu” 6. pentru altfel nu-ţi vei găsi niciodată sufletul pereche. O recunoscu după mantou. răspunsurile sunt doar simple automatisme. la începutul versurilor al doilea şi al treilea subliniază fascinaţia pe care natura o revarsă asupra eului liric. cele două virgule marchează vocativul şi adresarea directă către fată. fata se grăbeşte la o întâlnire importantă şi misterioasă în acelaşi timp. nu-mi răspundeţi. 5. auditive ("mii de glasuri sunătoare"). Expresii/locuţiuni cu verbul "a duce": a duce tot greul. realizată prin persoana a II-a. prozaice. Promiţând că îi va explica mai târziu totul." Adresarea directă din interogaţii. Curios. "dragă". 4. de exemplu. măsură variabilă: de la 3 la 12 silabe . Insistenţele lui Gelu o determină pe fată să-i reproşeze acestuia. în care nuanţa uşor ironică se îmbină cu o bonomie plină de delicateţe. Pe de altă parte. Tema iubirii. sunt total dezinteresaţi de răspuns: "Sănătoşi? Voinici?/ Cum o mai duceţi cu fericirea?". o categorie filozofică profund umană. Trăsături neomoderniste: . uneori. simţindu-se diferit şi având alte preocupări. ilustrând vraja luminilor şi a umbrelor jucăuşe prin iarba şi florile din poiene: "Admirând jocul luminei pe splendoarele verdeţii. iubirea nu cheamă iubire. lasă = rămâne. Verbe aflate în relaţie de antonimie: "se ridică" # "cade" 4. că este indiscret. un flux afectiv sincer. trecând tocmai strada. intrarea eului liric în lumina ce călăuzeşte către viaţă. florile de prin poiene. în realitatea concretă. O altă situaţie întâlnită în viaţa reală este atunci când cineva îndrăgostit puternic speră că şi persoana respectivă o să simtă. sugerează dorinţa de comunicare a eului liric cu lumea înconjurătoare. 8. Imagini vizuale: “vânătorul pleacă grabnic la a zorilor ivire”. falnic oaspe. Fetele schimbă un mic semn de complicitate şi Cecilia. "Am zărit lumina pe pământ". căci fata îşi ascundea obrazul. lipsite de sinceritate şi conţinut.

se află în concordanţă deplină cu starea interioară devastatoare a eului liric: "Şi tot ce e de groază. Eu consider că. deoarece niciunul dintre noi nu este capabil să-l convingă pe celălalt că nu are dreptate. în viaţă. zi şi noapte. fin. Îţi mulţumesc pentru scrisoarea ta.06. 5.-n întuneric. Valoarea expresivă a conjuncţiei "căci" (din structura:"Căci va pleca"): Conjuncţia "căci" are valoare concluzivă.Napoca. Epitetul în inversiune "lirica fiinţă" ilustrează sensibilitatea excesivă a sufletului poetic. ce e în armonie/ Cu focul care arde în pieptu-mi sfâşiat. întrucât o mamă este dispusă a face orice sacrificiu pentru copilul ei. îl sprijină pe Gheorghiţă în formarea personalităţii de la adolescenţă la maturitate. şi viscol. trebuie să fii de bună credinţă cu toţi din jurul tău. şi cer întărâtat" . precum şi prezenţa imperativului . cuvinte înscrise în câmpul semantic al "suferinţei". îşi dedică viaţa acestei cauze şi acestei făpturi.vorbiţi”. .”. o jertfă aşteptând”. a fi om de casă. trebuie lăsat să crească aproximativ o oră. Sinonime: vis = reverie. ce exprimă deznădejdea devoratoare şi adânceşte sufletul în întuneric./ Ca tigrul în pustiuri. Titlul poeziei sugerează tema dominantă şi anume suferinţa provocată de neputinţa împlinirii cuplului erotic.Virgulele au rolul de a separa termenii unei enumeraţii. încearcă să facă ceea ce este mai bun pentru ei. gândirea-mi se arată. . idee susţinută şi de autorul G. Trăirea interioară este intensă.îmi". 5. În strofa a treia a poeziei este exprimată durerea profundă a eului pentru că iubirea este departe. virgulele din primul vers marchează o explicaţie cu nuanţă apoziţională: "Vorbiţi încet. Polisemia verbului "a creşte": *Copilul ei are o condiţie fizică şi psihică foarte bună şi creşte într-un an cât alţii în doi. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre devotament: "Iubim mai mult pentru ceea ce dăm decât pentru ceea ce ni se dă . nu există devotament mai puternic. Ceilalţi colegi s-au împărţit în grupe. căreia îi pot deschide un drum în viaţă. Mie mi s-a părut că aceasta este o viziune destul de limitată asupra onestităţii şi a respectului faţă de tine şi de ceilalţi. o jertfă aşteptând” exprimă puterea agresivă a gândurilor poetice. Versul "Şi negură. a se crăpa de ziuă. Intrarea lui în vis e-ngăduită”: măsura 12 silabe. Prezenţa eului liric: pronume şi verbe la persoana I: “–mi”. elevii de la Colegiul "George Coşbuc". a mamei pentru copil. . am avut o dispută cu Andrei. Suferinţa sfâşietoare este cauzată de neîmplinirea idealului de iubire şi de permanentele dezamăgiri din viaţă: “Încerce acum soarta să-mi crească suferirea. gândirea-mi se arată. 3. 2. "Doar sufletul îmi lunecă prin casă". Sper să ne vedem curând. amărăciunea eului liric se amplifică. * Mama m-a crescut în spiritul adevărului.. Prima strofă a poeziei exprimă starea de oboseală intensă a eului liric:. . El crede că. se află în căutarea unui mijloc prin care să-şi îndeplinească idealul de iubire şi să facă lunga agonie să dispară. sau poate chiar în şoaptă”. lucru reliefat prin comparaţia “Durerea mea […]/ E neagră ca şi ziua când nu te întâlnesc”. ritmul iambic 7. care se manifestă în pustiu. 3. de a fi alături de persoana iubită. Pare că şi bestiile iadului vor să-i provoace frământări din ce în ce mai chinuitoare: “Adaoge chiar iadul şerpi. În concluzie. odată cu trecerea timpului. întunecate de suferinţa profundă. Eu îţi ţin pumnii şi-ţi doresc putere de …exerciţii. . de la o zi la alta. şi cer întărâtat"-.îmi’’. a mamei pentru copil. Reacţia poetică este asemenea unui tigru care îşi caută prada: “La umbră. o concluzie a simţămintelor poetice exprimate anterior. adresare directă prin folosirea persoanei a II-a: "te" 6..şi mai ales pe aceia pentru care ne jertfim. Mărcile lexico-gramaticale atestă lirismul subiectiv prin pronumele şi verbele de persoana I: .Vorbiţi încet. împlinirea şi bucuria sufletească sunt mult mai mari decât în cazul în care mie mi se oferă un sprijin. măsura versurilor este de 13-14 silabe.mele”.. şi viscol. personajul Vitoria Lipan din romanul “Baltagul”. Expresii/locuţiuni: a fi casa casă şi masa masă. Loialitatea face parte din categoria valorilor morale care ar trebui respectate de fiecare individ în parte. a înfăşura = a acoperi. zile fripte. Conjuncţia căci din versul “Căci astfel e acum viaţa-mi osândită” are rolul de a introduce o idee explicativă. are o importanţă deosebită. Deşi este o mamă foarte severă. fraged = delicat. sintagma poate fi considerată o sugestivă definiţie a poetului. Ca să-ţi dai seama de relaţiile dintre noi.. în plină zi. furii ce muncesc. Tu ce părere ai? Aş fi foarte curioasă să-ţi aflu opinia. “mea”. casă de piatră. a munci cu ziua 4. învăţa sau care încearcă să-mi ofere mie ceea ce este mai bun. Ibrăileanu: “Iubim mai mult pentru ceea ce dăm decât pentru ceea ce ni se dă – şi mai ales pe aceia pentru care ne jertfim. *După ce aluatul pentru cozonac este preparat. contemplaţie. 9. 6. Florina. Te felicit şi sunt sigură că vei ajunge la olimpiada internaţională. însă nu neapărat şi cu ceilalţi din jurul tău. îşi creşte copiii. la Ploieşti şi vom putea discuta mai pe larg despre toate lucrurile.. credinţa./ Ca tigrul în pustiuri. Două trăsături a ale lirismului subiectiv: Folosirea pronumelor şi verbelor la persoana I: "sunt". peste zi. sentimentele capătă valenţe tot mai mari. Titlul reprezintă un substantiv articulat..Subiectul al II-lea : Scrisoare despre ce înseamnă să fii onest: Cluj. Cea mai mare iubire din lume. sintetizând ideile poetice exprimate în strofele anterioare. rima încrucişată şi ritmul iambic. Agonia. Jertfa sângerândă intră în concordanţă cu durerea şi convulsiile din sufletul eului liric: “Şi prada îi e gata…De fulger luminată. sau poate chiar în şoaptă". Această dispută ţine de vreo săptămână. 8. de Mihail Sadoveanu. pe Gheorghiţă şi pe Minodora. Comparaţia “La umbră.2007 Dragă George. Folosirea virgulei: Ca semn de punctuaţie. acces. Ritmul şi măsura versului . Ibrăileanu. . În ceea ce priveşte prozodia.o să rămân”. Neputinţa comunicării îi provoacă o stare de moliciune sugerată de comparaţia "sunt neputincios ca mătasea". L-am întrebat şi pe profesorul de filozofie şi el a spus că onestitatea este un concept filozofic complex iar acesta poate fi privit din mai multe perspective.. pe care o pot ajuta. sentiment sugerat de metafora "valea chinuirii" ce sângerează de durere. pentru a fi onest cu tine. nu are altă cauză" (Garabet Ibrăileanu) Sunt de acord cu ceea ce afirmă G.. Comparaţia “Durerea mea e mută ca deznădăjduirea” şi personificarea “durerea […] mută” evidenţiază o imagine dezolantă a durerii eului liric şi a pierderii speranţei de împlinire a iubirii. în funcţie de propria opinie despre importanţa corectitudinii în comportamentul fiecărui cetăţean.”../ Şi negură. am să-ţi relatez o situaţie petrecută de curând. Cu drag.îmi lunecă”. dacă îmi ajut prietenii apropiaţi sau pe cineva la care într-adevăr ţin. M-am bucurat că ai câştigat olimpiada la matematică.“Îmi place a naturii sălbatică mânie. a face casă bună cu cineva. În ceea ce priveşte iubirea mamei pentru copil. 4. Cea mai mare iubire din lume. zi liberă. "sunt". colegul meu. Versul “Încerce acum soarta să-mi crească suferirea” sugerează ideea că destinul îi este potrivnic şi. (Mariana Claudia Drăguţ) Varianta 40 1. a învălui. deoarece devotamentul. Agonia. 8. mânia interioară provocate de imposibilitatea iubirii eului liric este în armonie cu natura dezlănţuită. durerea. alcătuite din elementele naturii dezlănţuite. În al doilea rând. Colegii sunt extraordinari şi ne ajutăm reciproc. inclusiv onestitatea. intrare = pătrundere. 29. nu are altă cauză”. precum şi prin imperativul "vorbiţi"./ Ca valea chinuirii se vede sângerând”. Acum ceva timp. iubirea faţă de o persoană dragă. onestitatea înseamnă să fii sincer cu tine. 10. dacă sunt dispusă a face anumite sacrificii pentru respectivele persoane. 2. precum şi suferinţele provocate de neputinţa împlinirii iubirii. “ întâlnesc”.-n întuneric. Poetul foloseşte elementele din natură pentru a contura mai sugestiv profunzimea şi intensitatea sentimentelor erotice. încrederea.să surâd’’. fiind în acelaşi timp şi prieteni. ca şi aşteptarea obositoare de revigorare a relaţiei cu lumea înconjurătoare. a fi înalt cât casa. “o lungă agonie”. Varianta 39 1. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "zi": zi de zi. La şcoală mă descurc bine. Fenomenele ce pot distruge totul în calea lor . Poate dau eu o fugă la tine. Teme: natura şi iubirea 7.” Gândurile eului liric. devotamentul pentru o cauză sau faţă de o persoană are o semnificaţie specială. conform tradiţiilor creştineşti.

Subiectul al II-lea Text argumentativ despre iubire: "Numai cu inima poţi vedea lucrurile corect. Mărci ale eului liric ./ Sufletul meu niciodată. a lăsa în pace. începi să simţi un flux care poate fi seducător sau. pe lângă prietenie şi relaţiile umane. Scepticismul poetei este accentuat în finalul poeziei de o tristeţe sfâşietoare. fiind ilustrată în poezie prin versurile inegale şi absenţa rimei. nefast. întrucât ni sa părut interesantă. ceea ce este esenţial este invizibil pentru ochi" este cât se poate de adevărată din punctul meu de vedere. Apoi am notat câteva idei pentru lucrarea noastră de grup. „îmi”. dar şi curiozitate.sunt neputincios”. nu durează prea mult. întrucât ochii percep numai ceea ce este la suprafaţa lucrurilor sau fiinţelor. dar mai ales să-ţi relatez ce am vorbit cu el. 10. Prin titlul „De ce nu m-aş întoarce printre pomi?”. Cuvinte bisilabice: „Vântul”. deci nemotivată. Horaţiu. deszăpezire. Din perspectivă temporală. -. atunci când dezamăgirea a pus deja stăpânire pe artist şi interesul s-a diminuat vlăguit de aşteptare: "Niciun răspuns nu se naşte/ Decât când nimeni nu mai are/ Nevoie de el". Titlul sugerează starea de oboseală intensă şi prelungită. Ioana. Câmpul semantic al cărţii: "alfabetul". nu poate să lase dovezi concrete pe pământ. sensul. s-a comportat manierat şi a ştiut să se facă plăcut şi ascultat. simptome sigure ale unei "astenii" accentuate.ce ilustrează continuitatea stării de oboseală. Ştefan m-a întrebat dacă sunt îndrăgostită şi vorbesc din experienţă proprie. ce nu se poate multiplica. a fost iubirea. însoţită de slăbiciune fizică. textul liric reflectă un trecut plin de confuzii ("Mă uit în trecut şi nu înţeleg"). clipele sunt obeze şi par "ani şi anii epoci". Ei bine. a lăsa în voie. Consider că iubirea este cel mai emoţionant şi pur sentiment existent în viaţa oricărui om şi poate apărea oricând şi la oricine. iar foşnetul acestora sunt asemănătoare ciripitului păsărelelor. "semne" 4. 9. am simţit că mi-au luat obrajii foc şi probabil că m-am înroşit foarte tare atunci când am negat cu vehemenţă. oamenii s-au îndepărtat de natură. dar pe parcurs impresia mea despre el s-a schimbat. „unde mă pot rostogoli plângând”. în viziunea poetei. Expresii/ locuţiuni cu verbul "a lăsa": a lăsa baltă. până şi întrebarea care aştepta răspunsul s-a stins: "Şi întrebarea care-l aştepta/ A murit. Poeta vede natura ca pe un loc unde poate să se descarce de sentimentele apăsătoare. unde frunzele personificate sunt asemenea unor stoluri şi „ţipă ca păsările”. acolo unde privirea nu poate ajunge. fie că se referă la o persoană. poţi să "vezi" şi dincolo de aparenţe. dimpotrivă." 10. a fost primit cu multă căldură. predându-se deplin . durerea profundă cauzată de trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului. Subiectul al II-lea Scrisoare despre iubire: Timişoara. Uimit de patetismul meu. capătă un înţeles benefic. de a se bucura de frumuseţile naturii. a deszăpezi. poeta exprimă o idee îmbogăţită cu idei filozofice profunde privind unicitatea sufletului omenesc. Familia lexicală a cuvântului "zăpadă": zăpadă. Cu drag. cu un simţ aparte. ceea ce amplifică eufonia lirică. deoarece poeta construieşte discursul liric pe două valenţe ale cunoaşterii. „pradă”. pe lângă un pom cu mugurii gata să plesnească şi ochii nu remarcă nimic?… Numai sensibilitatea inimii poate face omul să vibreze la misterele firii. Ştefan. Imagini artistice: „arborii chirciţi de vântul fierbinte”. de miracolele fascinante care aduc relaxare şi emoţie estetică în sufletul oricui. Titlul este reprezentativ pentru întreaga poezie. Antonime: desculţe # încălţate: *Cizmele încălţate de ea erau primite cadou. când poetul-actant este incapabil de comunicare ("neputincios"). *Toţi cei aflaţi în curtea liceului au întors capul după Mihaela. Ana Blandiana exprimă dorinţa puternică de a se întoarce la origini. Intuiţia omului este o trăsătură foarte importantă şi cred că. că este sentimentul cel mai înălţător pe care-l poate simţi omul. obeze # slabe: *Majoritatea fetelor şi-ar dori să fie slabe. "nu înţeleg".” 9. creând un cadru rustic. să se bucure de o floare.. ultimele versuri conţinând un verdict amar. de cele mai multe ori. deoarece orice dragoste oarbă. ghidarea după instincte nu dă greş. apelându-se la aluzie. "voiam".06. 2. când suntem atraşi de o persoană. Tema condiţiei poetului. 2. 29. o pasăre. 9. atitudinea şi chiar capacitatea de comunicare. De câte ori nu trecem nepăsători pe lângă un peisaj încântător. peştilor” virgula marchează o enumeraţie 3. Varianta 42 1. Sincer. „frunze”. "doar sufletul îmi lunecă prin casă".. „stolurile de frunze” 6. În ultimele trei versuri ale poeziei.. la şcoală. după trecerea unei anumite perioade. În versul: „Frunzelor. deszăpezit.Expresivitatea versurilor este ilustrată de verbele la prezentul gnomic (etern). stătea retras şi circumspect. eul liric se simte lipsit de energie.Pronume şi verbe la persoana I singular: "mă uit". gingăşie. fie că se referă la o decizie. Formele niciun şi nici un: niciun: *Niciun copil nu are media zece la matematică.. În altă ordine de idei. El s-a uitat lung la mine şi apoi mi-a destăinuit că şi pentru el sentimentul de iubire este unic. şi un prezent sumbru care exprimă eşecul definitiv în cunoaştere: răspunsul nu mai vine şi chiar întrebarea care-l aştepta a murit. 5. Figură de stil: „Durerea mersului” este o metaforă personificatoare şi semnifică. Cu toate acestea. Figură de stil: Prin folosirea comparaţiei personificatoare „ţipă ca păsările” poeta compară frunzele cu nişte stoluri de păsări. Calităţi particulare ale stilului: *Armonia (muzicalitatea) este dată de sonoritatea caldă. 8. susţinea el. urmând ca cititorul sau interlocutorul să descopere esenţa comunicării. „icre” 4. *Fineţea stilului se realizează prin întrebuinţarea acelor cuvinte ce exprimă în mod subtil ideea. 5. Însă. Am vorbit cu el despre hobby-urile lui. Tema naturii. Timpul capătă proporţii hiperbolizate. "unei limbi". *Şi-a întors cămaşa pe dos. pentru că nu are limită de vârstă. starea lirică sugerând delicateţe. „mei” . s-a simţit bine alături de noii colegi. În primul rând. ceea ce este esenţial este invizibil pentru ochi" (Antoine de Saint-Exupéry Afirmaţia "Numai cu inima poţi vedea lucrurile corect.. nici un: *Nu am nici un prieten.06 Dragă Horaţiu. Am fost plăcut impresionată de ultima ta scrisoare şi iată că m-am hotărât şi eu să–ţi scriu pentru a-ţi povesti despre noul meu coleg de clasă. . înzăpezire. numai cu inima poţi pătrunde esenţa lucrurilor. dar trebuie dublat de raţiune. atunci când conştientizează că sufletul. firească. Crezi că sunt în pericol să mă îndrăgostesc? Dar el? De-abia aştept să vin la Piteşti ca să vorbim şi să-ţi povestesc ce-a mai fost. "voi citi".sufletul aşteaptă’’. aflate în contratimp: întrebarea şi răspunsul. la ora de română am fost în aceeaşi grupă de lucru şi tema lucrării noastre. ca să se facă manechine.doar sufletul îmi lunecă prin casă”. perioadă din care îşi aminteşte doar rănile sufleteşti. de scădere a capacităţii de receptare a lumii înconjurătoare. păsărilor. despre trecerea timpului vin adesea prea târziu. la început nu mi se păruse prietenos. "să spun" 7. deoarece nu cunoştea pe nimeni.. temă aleasă de noi. motivul cărţii 6. 8. a înzăpezi. ţinuta. un fir de iarbă… În concluzie. nici mai mulţi. motivul frunzelor 7. dar numai cu inima. Prima lui zi de şcoală în oraşul nostru a fost foarte agitată din cauza mutării lui la bunici şi asta l-a făcut să se simtă puţin dezamăgit. 3. . însoţită de slăbiciune fizică . înzăpezit. Răspunsurile la întrebări abstracte despre harul poetic şi creaţia lirică. să-ţi dezvălui care a fost prima impresie . Amândoi voiam să ne cunoaştem mai bine şi eu am început discuţia prin a-i explica ce reprezintă pentru mine iubirea. ce încântă auzul. nu poate să nască urmaşi: „Trupul meu poate să nască urmaşi. cred că mai întâi observăm îmbrăcămintea. Prin interjecţia afectivă „O” se sugerează miracolul pe care-l trăieşte poeta. Polisemia cuvântului "a întoarce": *Mâine se va întoarce de la Călăraşi. După câteva zile. spre deosebire de trup. Varianta 41 1. dar rămăsesem amândoi cu un fior lăuntric greu de explicat. a lăsa rece. Sensul cu nuanţă negativă din prima strofă. împăcare cu sine. Foarte târziu. Versul "Azi sunt neputincios ca o mătasă" este reluat şi modificat în finalul poeziei: "Azi sunt ca o mătasă".sufletul îmi lunecă”. "Neputincios ca o mătasă".

copilul nu este cel care decide venirea sa pe lume. priveliştea e strâmbă. "vertical") şi cu cel popular ("bubă rea". de împlinirea acestuia pe plan spiritual. a-i sta cuiva în putere. În structura “se sparge-n ceafa zării” cratima este utilizată pentru a ţine locul vocalei “î” şi pentru a se pronunţa într-o singură silabă. o comunicare sinceră şi mai ales o atentă şi constantă preocupare pentru educaţia lui. dacă tactul. “iluzii îngereşti”. altfel. peste deal". alcătuit din îmbinarea arhaismelor ("burg". Comparaţia “Priveliştea-i ciudată şi naivă/ Ca hărţile cu case şi copaci” sugerează imaginea copilăroasă pe care o are peisajul admirat de eul liric. plesnite = fisurat. Un prim argument în susţinerea acestei concepţii este că. păsărilor. iar orice abatere de la aceste principii este grav sancţionată de autor. În concluzie.natura umanizată reuneşte cele douã planuri. dar a creşte un copil este un proces complex şi de durată. Imagini artistice: “Spinii pe deal sunt mari ca nişte plopi”. 3. iubirea este expusă riscului degradãrii şi. a trece la fapte. firească. norii au chip de păsări. şi floarea şi verdeaţa". Varianta 43 1. Registrul stilistic este bogat şi variat. 5. sinceritatea.] nebune”. Imaginea asfinţitului din finalul poeziei este realizată printr-o metaforă personificatoare cu totul originală. Varianta 44 1. în cele din urmã. cinstea. în consecinţă acesta nu trebuie. “nu cer”-verb 7.imagine vizuală. prin utilizarea figurilor de stil. şi-a luat zborul din casa părintească. încântător . Conjuncţia adversativã “dar” din primele douã strofe are rolul de a sublinia sentimentul îndrãgostitului şi trãsãturile persoanei iubite. ce încântă auzul. gelozia şi suspiciunea sunt duşmani siguri care ucid iubirea. pentru fericire prin iubirea de oameni.„frunzelor. ci părinţii lui. ceea ce amplifică eufonia lirică. care este mai presus de orice frumuseţe a lumii. Un exemplu grăitor este cuplul Persida-Naţl. al clipelor fascinante petrecute alături de cei dragi. ea se degradează şi. care este o metaforă pentru viaţă. Trăsături romantice: . Calităţi particulare ale stilului: *Armonia (muzicalitatea) este dată de sonoritatea caldă. 10. crăpat. 4. "Dar lumea nimic n-are ca tine de frumos" // "Dar nu e nimic dulce ca dulcea ta zâmbire". se stinge. Un alt argument în favoarea afirmaţiei este acela că un copil abandonat de părinţii naturali şi crescut într-o familie care l-a adoptat trebuie să fie recunoscător acesteia din urmă. principii prezente şi în concepţia lui Slavici. a trece cu vederea. Un prim argument în susţinerea afirmaţiei lui Ioan Slavici . cum ar fi respectul. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre educaţie: "Copilul nu datoreşte părintelui viaţa. "au trecut leproşi cu zurgălăi". Preceptele. o activitate constantă desfăşurată în scopul de a-şi forma deprinderea scrisului. al bucuriei de a aduce pe lume urmaşi. uman-terestru cu cel universalcosmic: "Şi roua şi zefirul. În altă ordine de idei. În poezie se manifestă prezentul gnomic (etern) pentru a sugera permanentizarea sentimentului de admiraţie a eului liric pentru veşnicia şi încremenirea naturii. să le fie recunoscător pentru viaţa pe care a primit-o. devotamentul faţă de persoana iubită este o dovadă certă a dragostei pe care i-o porţi şi poate salva oricând relaţia. te dăruieşti în totalitate persoanei dragi. *Pentru tema la română nu ajunge nici un caiet. putere de convingere. care s-a preocupat de formarea personalităţii sale şi de asigurarea unui viitor în societate. Ultimele şase versuri ale poeziei constituie o descriere stranie a naturii. Consider cã dragostea nu apare din dorinţa de a fi devotat unei anumite persoane. consider că. iar soarele are "chip de bubă rea". atunci întreaga societate este viciată. 8. grija faţa de lucrurile încredinţate. crudă. a fi în putere. stranie. ciobit 2. iar soarele este ca o bubă rea. Sugestia textului liric este ilustrată prin multitudinea figurilor de stil şi a procedeelor artistice: personificări ("al undei murmur". Figură de stil: "al undei murmur melodios" inversiune şi personificare. care presupune efort şi dragoste. 10. Mai întâi. atunci când iubeşti. În absenţa devotamentului. . cumpătarea. a cărui relaţie s-a degradat din cauza comportamentului deplasat al bărbatului şi care este salvată prin dragostea plină de îngăduinţă şi înţelepciune cu care femeia l-a înconjurat. "vântul îţi şopteşte"). 5. soarele "se sparge-n ceafa zării. 10. va trebuie să cumpăr vreo cinci caiete. a fi la putere. sfaturile pe care părinţii le dau copiilor sădesc principii solide care formează. *De îndatã ce s-a angajat. în cele din urmă. o personalitate puternică. chiar dacă i-a fost teribil de greu. reper etic esenţial. „soarele aspru” Subiectul al II-lea Text argumentativ despre familie: "Familia e temelia vieţii sociale" (Ioan Slavici) Întreaga creaţie a lui Ioan Slavici este o pledoarie pentru echilibru moral. În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament. urmând ca cititorul sau interlocutorul să descopere esenţa comunicării. conturând un peisaj feeric. fiind mai degrabã un efect. taine 2. Priveliştea bizară este "strâmbă". *Fineţea stilului se realizează prin întrebuinţarea acelor cuvinte ce exprimă în mod subtil ideea. "nu e nimic dulce ca dulcea ta zâmbire"). suferinţă.imagine auditivă 6. *Nu a cumpãrat de la magazin nici un creion. 3. Tot ceea ce se poate zări împrejur seamănă cu nişte case înconjurate de copaci. atât în plan profesional cât şi sentimental. Sens conotativ: *Trăim abia dimineaţa iubirii noastre şi de aceea suntem atât de înflăcăraţi. inocentă. pentru păstrarea armoniei în familie. putere de cumpãrare. De aceea este o legătură intrinsecă între familie şi societate.„Familia este temelia vieţii sociale” . ci presupune o relaţie spirituală profundă. desenate parcă de un pictor naiv. în această "mare" minunată. Teme: natura şi timpul 7. sugerând natura participativă care se emoţionează alături de eul liric la trăirea intensă a sentimentului de iubire. cerul stă "vertical". cum ar fi: metafora „stolurile de frunze”. "mucava") cu neologismele ("perspectivă". N-a dat niciun telefon astăzi. neapărat.ar fi faptul că familia a constituit întotdeauna un spaţiu de viaţă al împlinirii celor mai profunde aspiraţii omeneşti de fericire şi de armonie. sensul. Sinonime: plãcut = agreabil. "suflet pe pasurile-ţi zbor") Subiectul al II-lea Text argumentativ : “Deşi nu devotamentul provoacã iubirea. idee ilustrată şi de George Călinescu în romanul "Enigma Otiliei". dispariţiei. nici două. motivul visului 6. Creşterea unui copil nu înseamnă numai hrană şi îmbrăcăminte. un caracter viguros. De asemenea. a trece hopul 4. politeţea. "se târâie"). de aceea imaginile par stângace. ce exercită asupra oricărui membru o stare de bine. nici două. argumentele aduse pledează pentru susţinerea concepţiei că familia este unul dintre factorii principali care se preocupă de educaţia omului. el este esenţial în menţinerea neştirbitã a acesteia. contribuind la succesele acestuia. îmbinând planul terestru cu cel cosmic: nourii au "chip de păsări" şi plutesc deasupra înalţilor plopi. metafore ("misterul de amor". adică folosirea cuvintelor cu sens conotativ. răbdarea şi înţelegerea se manifestă cu pricepere. păstrând astfel măsura şi ritmul versurilor. văzută ca miracol: "misteruri de amor" . Titlul sugerează un "exerciţiu" poetic. peştilor”. bizară. dar fãrã acest devotament relaţia de iubire nu poate rezista în timp.. purtătoare a valorilor etice şi spirituale ale societăţii. ci creşterea" (Nicolae Iorga) Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicola Iorga şi consider că a da naştere unui copil este un miracol. apelându-se la aluzie. familia deţine un rol important în educarea şi dezvoltarea unui copil. sau un desen făcut de copil. Sinonime: privelişte = peisaj. fiind ilustrată în poezie prin versurile inegale şi absenţa rimei.motivul visului 9. misteruri = enigme.intensitatea sentimentului de iubire. 9. frecvenţa epitetului "dulci" ("sunt dulci ale doritei suvenire". ciudată = neobişnuită. una determinând-o pe cealaltă în egală măsură. În concluzie. Mărci ale eului liric: “nu-mi place” –pronume.” (Antonesei) Afirmaţia lui Liviu Antonesei este plinã de înţelepciune. "zurgălăi". în cele din urmă. În altă ordine de idei. decenţa în vorbire şi atitudini. durere = chin. naivă = copilăroasă. iar vântul tăios "se târâie prin văi". Expresii/ locuţiuni cu verbul "a trece": a trece clasa. Scriitorul francez Balzac susţinea că dacă între membrii unei familii relaţiile sunt degradate. Formele niciun/nici un: *Nu a venit niciun elev la şcoalã. faţă de care dovedeşti credinţă şi fidelitate. . neîmblânzită = neîndurãtoare. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "putere" : putere de înţelegere. devotamentul este esenţial în menţinerea neştirbită a sentimentului de iubire. întregul peisaj fiind realizat ca o pictură naivă. Încrederea în partener este o altă condiţie necesară în menţinerea cuplului. Tema iubirii şi a naturii. 8. întreaga societate este organizată pe familii oriunde în lume şi în orice epocă. epitete personificatoare „frunzele[. tristeţe.

La primit cu braţele deschise. Măsura în primul vers este de 9 silabe iar rima este încrucişată. în care verbele proiectează sentimentul într-un viitor nedefinit. "asfinţit". Expresivitatea versurilor este dată de verbele la conjunctiv (" să ne plouă". pierdută. nu mereu reuşim să găsim în noi sursa bucuriei pure de altădată şi. "s-a mai dezlipit o foaie. În concluzie. care sugerează aspiraţia eului liric de a-şi recăpăta iubirea. jucăuşi. / Mi s-a mai fărmat un vis". cuplul fiind despărţit de multă vreme. În poezia „Apus” de Octavian Goga. „ne” . deoarece efectul razei nu este de a lumina.10. Acţiunea e plasată la sfârşitul civilizaţiei Maya descrie experienţele traumatizante prin care trece un om luat prizonier şi care încearcă să se întoarcă la familia sa. 10. În primele trei strofe predomină elementele de pastel. motivul nopţii 7. Raza efemeră se stinge în întunericul nopţii şi. care se află la răscruce. cel care a cunoscut atât de bine tulburările sufletului omenesc. ne înseninează. Sens conotativ: În amurgul vieţii oamenii devin mai înţelepţi şi mai răbdători. Îmbinarea planului interior al trăirilor şi stărilor de spirit ale eului liric cu planul exterior al naturii cu imaginea toamnei se manifestă în versuri sugestive: "Zgriburind din trup se-ndoaie". Sunt sigură că ai auzit de el. ne înconjurăm de copii veseli. pe care este nevoit să le părăsească în vara vieţii. 2. Prezenţa eului liric este motivată de adresarea directă şi de mărcile lexico-gramaticale. tot ceea ce un copil poate şi trebuie să facă este reprezentat de mulţumirea acestuia faţă de părinţii care s-au străduit pentru creşterea şi educaţia lui. Pe de altă parte. Varianta 46 1. Tânjind după iubita pierdută. odată cu ea. "Plânsul frunzelor ce mor". cu speranţă şi entuziasm. „Apus”. ca simboluri ale adoraţiei şi pierderii iubirii. 8. Figură de stil: Epitetul în inversiune „vânătul amurg” sugerează un asfinţit al naturii şi al vieţii la fel de trist. motive: visul. amintirea iubirii rămânând definitiv în trecut. Eu m-am cam plictisit fără tine şi am stat în general în casă. "biata rază solitară". Verbele la conjunctiv exprimă dorinţa eului liric de a-şi împlini iubirea. dar bineînţeles că Marian era foarte încântat de lumea aceea misterioasă a trecutului antic. săracul. Mihai şi-a deschis. filmul regizat de Mel Gibson.9. care semnifică sfârşitul unui vis de iubire. iar amintirea zilelor petrecute sub ocrotirea copacului („El mi-a adumbrit. "o rază care moare". A luat el bilete şi am fost la "Apocalypto".9. lupte. Subiectul al II-lea Text argumentativ: „Totul se schimbă. ajutându-ne să privim mai încrezători către viitor. luminează „umbra zilei ce s-a dus”.5. candoare şi ingenuitate de care avem nevoie la orice vârstă ca să trăim frumos. într-un cândva nesigur: "să ne plouă". Sunt prea multe scene sângeroase. a fi umbra cuiva. peste care apusul aşterne uitarea. "cade noaptea" ilustrează tristeţea eului liric pentru pierderea sentimentului erotic. aspiraţia către posibila fericire fiind ilustrată printr-o interogaţie retorică. Dezamăgirea căderii frunzelor. „târziu şi trist”. lumina provine de la „o blândă rază”. Metafora personificatoare din finalul poeziei. Varianta 45 1. Sinonime: foaie = frunză. care construieşte un portret romantic şi idilic al sentimentului. copilărie/ Cu pădurea ta. noroc = şansă. Sens conotativ: *Confesându-se. Opoziţia dintre lumină şi întuneric sugerează zbuciumul interior al eului liric. Culoarea deschisă a pereţilor înveselesc încăperea. provocat de fericire şi suferinţă totodată. natura. a face umbră pământului. „să ne plouă”. plânsul 7. copilăria este o sursă de veselie. . semnifică moartea unei iubiri care aduce mâhnire în sufletul eului liric. "umbra zilei ce s-a dus…". Trecuta poveste de iubire umple de tristeţe sufletul îndrăgostitului. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "umbră": *a rămâne în umbră. copilăria este o stare spirituală de care avem nevoie la orice vârstă. este o metaforă care sugerează tristeţea şi melancolia poetului şi care are o varietate de conotaţii: "trist apus".6. gusturile. pentru că în aceea perioadă reuşeam să ne bucurăm de lucruri simple. Prin incredibile răsturnări de situaţie şi energizat de dragostea pentru soţia şi copiii lui. Trebuie să-l vezi şi tu ca să-mi spui ce părere ai şi să comentăm împreună scenele din film. "să oprim". 3. odată cu trecerea timpului ne schimbăm obiceiurile. Ca semn de ortografie. metaforă personificatoare sugerând extazul iubirii. „a cădea la pat”. dar mie mi se pare că a trecut mult mai mult. între două etape ale vieţii. este semnificativ pentru tema întregii poezii. „cade” = „se cufundă”4. este. ci ea apune "o mie de poveşti". Sfârşitul dragostei este implacabil. care dezvăluie sugerarea amurgului naturii şi al omului. „durerată”. cu privirile lor inocente şi curioase. Prima strofă. „a cădea cerul pe cineva”. Expresii/ locuţiuni cu verbul "a cădea": „a cădea la examen”. metaforizat prin expresiile: "trist apus". Figura de stil „apune-o mie de poveşti” este o metaforă care sugerează frumoasele poveşti de iubire ale îndrăgostiţilor. o anumită candoare şi un optimism uneori inocent. strălucirea transformându-se în obscuritate. să ne entuziasmăm şi să credem cu toată inima în visurile noastre. personificarea frunzelor semnificând participarea întregii naturi la suferinţa eului liric: "plânsul frunzelor". exprimă şi tema poeziei. În primul rând. care ar dori cu patimă regăsirea fericirii de altă dată: "E povestea noastră-ntreagă / Scrisă-n veştedele foi…". „să le-mpartă”. Abia aştept să te întorci ca să vorbim despre multe nimicuri şi să ne plimbăm prin parc. un plan interior al trăirilor eului liric. Tema iubirea. Ce mai face fratele tău? Să-i saluţi şi pe bunicii tăi şi să le transmiţi din partea mea multă sănătate! Cu drag. "Amurg". încărcat de regrete şi dorinţe nerealizate. cratima desparte cuvintele în silabe/ leagă două cuvinte pronunţate fără pauză/ 3. Incipitul poeziei este o metaforă personificatoare – „Iubirea mea-i o blândă rază”-. Titlul. a curge = a cădea. motiv pentru care Marian a considerat că trebuie să mergem să vedem un film. Din punct de vedere stilistic. cu discrete sugestii pentru planul interior al trăirilor: "Frate bun mi-a fost copacul". cu care să trecem mai uşor peste obstacolele ivite în viaţă. Întunericul este adus de apus. însă simţim mereu nevoia de a ne întoarce la copilărie. izbândă. torturi. "cade noaptea". a se zdrobi 2. este nevoit să ducă una dintre cele mai disperate lupte pentru supravieţuire. cu sacrificii umane.În concluzie. prin cadrul exterior al naturii. Mihaela şi-a deschis o fereastră spre suflet. Subiectul al II-lea Scrisoare despre relatarea unui film: Bacău. Sper să-mi scrii şi tu cât mai repede. 29 iunie 2007 Dragă Alina. Rima încrucişată.Verbe sinonime: „priveşte” = ”te uit”. "să oprim". măsura de 7-8 silabe6. a manevra din umbră. „să le culeagă”. „să oprim căderea lor”. afară de nevoia noastră de copilărie” (Mihai Ralea) Sunt întru totul de acord cu această afirmaţie. ca să-mi povesteşti cum e pe-acolo. gustul amar al destrămării unor visuri ale sinelui poetic. / Un noroc de două veri”) îl fac să îşi identifice destinul cu cel al mesteacănului: „ E povestea noastră-ntreagă/ Scrisă-n veştedele foi” 8. reprezentate de pronume şi verbe la persoana I şi a II-a: „tu” . 4. Adverbul "unde" care introduce interogaţia retorică sugerează faptul că cei doi îndrăgostiţi se despărţiseră demult. Suferinţa din inima îndrăgostitului.5. nu oferă îndrăgostitului nicio speranţă de revenire a iubirii. format dintr-un substantiv cu sens conotativ. Tonul este încărcat de dorinţe. sufletul. „a-i cădea cu tronc”. a se fărâma = a se distruge. Nu a trecut decât o săptămână de când ai plecat la bunici. Planul interior/ planul exterior: "Amurg" poate fi considerată atât o poezie dedicată anotimpului toamna. sinele poetic recurge la tentaţii patetice. în sfârşit. care. sfârşitul unei poveşti de dragoste asemănată cu un apus. Strofa a patra reprezintă o adresare directă a eului liric către iubita misterioasă. După multe ezitări. dar este şi un sugestiv tablou al sufletului. Vânătul amurg de toamnă este sfârşitul unei perioade. emoţionale: "Şi cu braţele-amândouă/ Să oprim căderea lor?". cu tot?". de aceea. lumina razei fiind efemeră şi condiţionată de apusul soarelui. Epitetul dublu antepus substantivului apus. reprezentând totodată şi ideea poetică. vizionarea filmului fiind interzisă minorilor sub 18 ani. iar întunericul. Tema iubirii şi a naturii. De altfel. deoarece. „să culeagă”). tânjea după vârsta spirituală a inocenţei într-o interogaţie retorică: "Unde eşti. de fapt. Titlul poeziei. Mihai Eminescu. iubirea se pierde în umbra trecutului. filmul este mult prea brutal şi violent. Din punctul meu de vedere.

Tonul afectiv sugerează exprimarea directă a compasiunii de care eul liric este puternic impresionat privind soarta poetului şi a poeziei. O altă motivaţie este aceea că linia de pauză ţine locul predicatului "ai pus". în care celularul a fost personajul principal. exagerări specifice romantismului. orice situaţie era rezolvată la celular. Întreaga poezie pledează pentru sensibilitatea artistului. urgisită Poezie!…". M-am gândit să îţi scriu câteva rânduri pentru a–ţi povesti şi ţie discuţia pe care am avut-o cu un coleg din clasa vecină. dar şi consecinţele pe care le are exagerarea folosirii lui. definită prin podoabele de preţ pe care le etalează. din cauza acestui hobby. Pe vremea bunicilor nu existau filme horor. "ci". Varianta 48 1. colegul respectiv. *Prietenia lor a durat vreme de doi ani. 10. susţinea că acestea sunt ficţiuni proprii oricărui film. iar măsura este de 11 silabe. Linia de pauza din versul “Dormi prin ruini. o operă literară sau muzicală. cred că este nevoie de foarte mult talent. voinţa este o trăsătură pozitivă superioară talentului. comparaţiilor („Dragostea lui e flăcări şi ura lui detună”). Traian. Ion/Ioana . Abateri de la norma limbii literare actuale: “ruini”. De pildă. comunicare între ei de asemenea. fiecare în alt fel. întâlnirile reale cu iubitul fiind întâmplătoare. astfel compensând această lipsă. nu totdeauna reuşeşti să ai succes în orice domeniu. Poezia „Destăinuirea” este o artă poetică.9. “diadem”. acasă la Georgeta. În acelaşi timp. au de suferit.4. a da un deget şi a lua toată mâna. se particularizează printr-un limbaj propriu. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "deget": a nu mişca un deget. Conjuncţiile adversative "dar". Eu m-am aprins. reuşind să aibă succese de invidiat în domeniul respectiv. rima – încrucişată6.5. sugerând decăderea umanităţii. În concluzie. mijloacele lingvistice de realizare a subiectivităţii sunt adresarea directă prin folosirea vocativului "Poezie". social. dar numai talentul poate naşte artişti. Astăzi vremea va fi însoritặ şi cu temperaturi destul de ridicate. a se ascunde după deget. Un grup de tineri. Creaţie artistică. este în antiteză cu statutul recent de cerşetoare. ura "detună". care „a-nvrednicit” o „aleasă frumuseţe” prin harul său. trebuie şi multă sârguinţă. în societatea actuală arta este ignorată. Omul s-a îndepărtat de natură. cerul coboară la el.2007 Dragă Alina. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre voinţă: "Voinţa poate fi. În versul "Sărmană. omagierea Poeziei. şi i-am argumentat cu evidenţa că toate descoperirile au avut un procent nociv împotriva omului. în funcţie de caracterul şi mentalitatea fiecărui individ. altfel spus. a număra pe degete. iar Poezia nu mai stârneşte emoţie estetică. că producătorii au vrut să şocheze cu un astfel de subiect. spre deosebire de acesta. 29."10. nu este o însuşire cu care ne naştem. ci este dezvoltată şi exersată odată cu trecerea timpului. precum şi repetiţia adverbului "nici" accentuează scepticismul eului liric privind gloria Poeziei. "sară". menirea ei de a transmite oamenilor emoţia ideilor lirice rămânând singura dar adevărata avere spirituală. voinţa poate rezolva prestigiul profesional. opera sa fiind "slăvită" pentru valoarea incontestabilă.lea Scrisoare priind relatarea unei discuţii purtate cu un coleg despre un film vizionat împreună Bacău. drept căpătâi – ghitara” are rolul de a marca atributul apoziţional "ghitara" care explică substantivul "căpătâi". aflate în antiteză şi într-o sugestivă viziune romantică. cu ajutorul căreia. Acţiunea se petrece la New York. Trăsăturile poetului sunt de natură romantică. numai talentul nu ajunge. „ast” 3. cu ajutorul epitetelor („loc osândit”). "nu mai porţi brăţară·. oraşul nebun al americanilor. toate experienţele sofisticate care se fac au dus la degradarea mediului ambiant şi. Eu sunt de părere că afirmaţia mai sus enunţată este întemeiată şi regăsită în viaţa reală a oricărui om. Rima este îmbrăţişat·. Argumentul lui era că orice invenţie tehnologică modernă este în sprijinul omului. financiar etc. Opoziţie: „loc osândit” / „raiul”8. deşi nu sunt talentate.2. Prima strofă începe cu un verb la prezentul etern (gnomic) “te văd”. imaginea despre trecut. Ne-a dat numeroase exemple din viaţa reală. pasionaţi de celulare. crezul artistic7. în legătură cu un film american difuzat de HBO şi intitulat "Celularul". Substantivul “Poezie” este scris cu majusculă deoarece este o personificare şi. Omonimia cuvântului "liră": * O liră turcească valorează 0. se află în antiteză cu prezentul decăzut. ştii că sunt uşor colerică. ştii cât de nerăbdătoare sunt! Te sărut cu drag şi te îmbrăţişez. Părerea mea a fost că nu este normal ca un aparat să înlocuiască atitudinile şi sentimentele umane şi că orice exagerare atrage după sine necazuri. mai mult decât talentul. Un tânăr are o afecţiune la ureche. te-nfiorează“5. Pe de altă parte. condiţia ei actuală fiind de cerşetoare a culturii: “Şalul vechi de cerşetoare”. “ghitară”. pe tehnologie… Tu ce părere ai? Scrie-mi de urgenţă. Poezia desfăta zeii. ca o creaţie ce îi conferă poetului aură divină. eul liric compune portretul spiritual al poetului. De asemenea. În al doilea rând. excelează printr-o voinţă puternică. personificată subtil în ipostaza unei femei. idealizată prin preţuirea de către umanitate a valorilor spirituale. Am văzut filmul împreună. Filmul construieşte o viziune foarte interesantă despre utilitatea unui telefon celular. în anumite cazuri cea din urmă poate fi considerată o calitate primordială şi un motiv de mândrie bine întemeiat. Stilul retoric: interogaţia retorică "În veacul nostru cine-ţi smulge-o floare?". deoarece. "ghitara" este aşezată "drept căpătâi". Măsura – 14 silabe . În a doua strofă a poeziei. Subiectul al II. inversiunilor („aleasă frumuseţe”) şi metaforelor hiperbolice („veacurile răsună”). manifestată din cele mai vechi timpuri. mai nou. iar sufletul "seninul […] luminos". asfaltul care a înlocuit iarba. astfel încât ele să devină notorii şi să "nască" artistul. Abateri de la norma literară: „subt” . s-aude. de pe vremea marilor războinici şi până astăzi. În general. Cinstirea. într-o sâmbătă după-amiază. acestea constituind un alt argument prin care poezia "Destăinuirea" se poate defini ca artă poetică romantică. a-şi muşca degetele. 8. pentru a-i face viaţa mai comodă. misiunea operei. întrucât Heliade Rădulescu transfigurează viziunea sa despre menirea artistului. urmat de o enumeraţie de substantive ce personifică Poezia care nu mai este apreciată şi preţuită de contemporani. În perioada de glorie. când superficialitatea contemporanilor este sugerată de metafora "uşi de cafenele". 3. * Cântând la liră a vrăjit-o pentru totdeauna. moral. urgisită" aflate tot în vocativ. În artă. Figură·de stil: metafora “cununi nepieritoare” exprimă gloria veşnică şi nemuritoare a poeziei. a cărui operă trebuie să transmită mesaje oamenilor şi peste veacuri să aibă forţă de pătrundere în lume: "Când cântă el. după cum ilustrează şi Tudor Arghezi în poezia "Testament". Tema: condiţia poetului în lume. opera transmiţând mesajul poetic generaţiilor viitoare şi înscriindu-se astfel în posteritate şi nemurire. metafora “aleasa frumuseţe” sugerează poezia. o altă trăsătură a artei poetice prezentă în text se referă la misiunea creaţiei sale. liră. ca oricărui substantiv propriu.06. a avea pe cineva la degetul mic. după ce timp de patru ani am fost ca o familie.9. întrucât "epigonii" nu sunt capabili să aprecieze arta adevărată. ci doar "simţiri rebele". fiind capabil ca într-un „loc osândit” să înfiinţeze „raiul”. altuia îi fusese furat celularul şi folosit într-un jaf armat. În cel de-al patrulea vers al ultimei strofe. care nu mai este interesată de valorile spirituale. / nici diadem. i se conferă unicitate.7. prin aceasta. Vocativ: “Subt degete-mi răsună.4. 2. Relaţia dintre poezie şi timp: Întreaga poezie este construită pe strânsa legătură între poezie şi timp. de har ca să poţi crea un tablou. Un prim argument este susţinut de situaţia persoanelor care. Metafora "Averea ta întreagă e-o ghitară" semnifică ideea că Poezia nu a încetat să "cânte". veacurile răsună.6. urgisită Poezie!…". a cărui menire este să răsune peste veacuri. aşa cum exprimă Nichita Stănescu ("Către Galateea"). Astfel. a fi cu degetu-n gură. oricât de mare ar fi dorinţa reputaţiei. poezia. iubirea este "flăcări". întrucât arta este rodul talentului şi al trudei. un motiv de mândrie" (Honoré de Balzac) Honoré de Balzac exprimă ideea conform căreia atât talentul cât şi voinţa reprezintă trăsături pozitive ale caracterului nostru.711 dolari americani. Polisemia cuvântului vreme : *A venit vremea sặ ne luăm “la revedere”.. de preocupări spirituale şi îşi duce existenţa bazându-se din ce în ce mai mult pe aparate. O fată îşi consuma iubirea numai la celular. hiperbolizate prin forţa excepţională a spiritului liric: când se închină. nici straie orbitoare…”. la pericolul încălzirii globale. exclamaţia retorică "Sărmană. al omului. poate face „cerul să coboare jos” iar „veacurile să răsune”. precedată de enumeraţia adjectivelor "sărmană.Ioana Varianta 47 1.

ca simbol al nestatorniciei şi incertitudinii iubirii. oricum. de la început. Familia lexicală a cuvântului "fată": fetiţă.4. care ar fi fost soarta lui şi ce-ar fi ajuns dacă nu se îndrăgostea? Semnificaţia subtilă a iubirii este ilustrată în ultimul vers.2007 Dragă Marian. O mulţime de manifestări au apărut aşa. iubirea a fost lipsită de vlagă. simplu # complicat. A fost “o chestiune” de curaj şi de voinţă. În primul rând. Liniile de pauză separă structura de restul poeziei.2. iar la noi se va importa forţă de muncă asiatică şi vom ajunge o ţară mixtă. “a călători”.E. atunci când ai cu adevărat un scop important. Credeam că nu voi putea niciodată să îmi înving frica de zbor cu avionul. neînsemnată. o creaţie sentimentală cu nuanţă elegiacă. Epitetul antepus. În concluzie. "Şi-atâta tot". Titlul "Romanţă negativă" defineşte întreaga poezie. expresie plină de gingăşie şi haz. viziunea asupra iubirii trecătoare făcând parte din experienţa de viaţă a oricărui om. De altfel. se recunoaşte cu uşurinţă atitudinea de persiflarea fermecătoare ca particularitate a poeziilor erotice simboliste scrise de Ion Minulescu. ca orice om. mi-am luat inima în dinţi şi am reuşit să îmi stăpânesc anxietatea. asemenea unui "fapt divers". Ştefana Varianta 51 1. cândva 2. . a coborî # a urca. Rolul cratimei în structura “mă-mbată”: Cratima înlocuieşte prima vocală a cuvântului „îmbată”. "semnal de alarmă"5. nici bagaje). roză = trandafir. Aştept să-mi scrii şi să-mi împărtăşeşti opiniile tale despre intrarea ţării noastre în U. obiceiurile. Nu ţi-am mai scris de mult. constituie un avantaj extraordinar să poţi avea o slujbă mai bine plătită în afară. care. pentru un scop primordial: iubirea pentru copilul ei.Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit/ Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?…" 10.9. tineri şi mai puţin tineri. 10. motivul suferinţei pentru iubire7. lucioasă. ţinând cont că anul acesta Sibiul este Capitala Culturală a Europei. superficială. opacă. Tema iubirii. iluzie. tradiţiile.verbe şi pronume la persoana I : ”am pornit”. Ultima strofă o poeziei reprezintă momentul întâlnirii eului liric cu iubirea. iubirea "celor doi călători" a fost fără substanţă. motivul nopţii.Ghilimele puse la sintagma "fapt divers" marchează ironia amară şi sensul conotativ al expresiei3. "o scurtă nebunie".bat-o focul -"3. i se părea obositoare. Accentul ideatic din finalul poeziei accentuează uşoara persiflare cu care este privită o dragoste care "n-a fost" şi de aceea amintirea nu mai păstrează nici detaliile de timp şi loc ale manifestării ei: "simplu «fapt divers». Curajul acestei femei este un exemplu de voinţă supraomenească într-o situaţie primejdioasă. pot spune că fiecare dintre noi are ascunsă în sine o putere de muncă. Formula ludică a iubirii. insipidă. ” am colindat”. fetişcană 5. *Drumul către Constanţa se parcurge în cel puţin trei ore. a răsuna = a vibra. cu prilejul integrării României în Uniunea Europeană. prin semantica muzicală a cuvântului "Cântec" şi determinantul "de drum". Iubirea s-a sfârşit înainte să înceapă. curajul reprezintă abandonarea de sine în situaţii limită." (Nicolae Iorga) Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga: “Curajul e vederea peste propria fiinţă şi peste orice primejdie a unui scop”. Sinonime: minciună = neadevăr. Antonime: lucioasă # mată. nu te-am văzut de mult! *Ei sunt cei mai buni prieteni ai mei. Polisemia cuvântului "drum": *Femeia şi-a ales drumul ei în viaţă. sugerând ideea aluzivă că tot norocul vieţii lui s-a consumat atunci când a întâlnit "o fată" de care s-a îndrăgostit: ". Aceleaşi dificultăţi ale vieţii cu care s-au luptat oamenii dintotdeauna le trăieşte şi eul liric.8.rima:îmbrăţişată. altădată = demult. Tema iubirii. fără viaţă. în care emoţia se transmite cu uşurinţă cititorului. "Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit…". Totuşi. Varianta 50 1. sunt atâtea avantaje şi. suferinţă asemănătoare cu o înjunghiere. sofisticat2. iubita fiind alintată prin sintagma "bat-o focul".6. ce nu se ştie/ În care timp şi-n care loc s-a petrecut!…". tind să plece din ţară pentru un trai mai bun şi aşa se pierd toate şansele de a mai putea evolua România… tot ce e bun pleacă. a cânta. sunt cunoscute cazuri în care mamele îşi salvează copiii din situaţii neobişnuit de periculoase. “tren”. fiind o construcţie incidentă: "Dar într-o zi o fată . reiterând (reluând) primele versuri şi asigurând astfel o simetrie lirică întregii poezii: "Din ce-a putut să fie. şi o grămadă de oportunităţi. complex. Polisemia cuvântului „strună”: *A luat vioara şi a început a zice din strună cu atâta foc. 9. * Dacă nu-ţi ţii . "searbăd". împreună # separat. pentru a se rosti fără pauză şi păstrează măsura şi ritmul versurilor3.organizarea poeziei în catrene (strofe de patru versuri). Un exemplu ar fi cel în care o mamă româncă şi-a salvat fetiţa de sub roţile unei maşini. Sensul denotativ al sintagmei "fapt divers" este de întâmplare minoră. Nu a trecut decât jumătate de an de la momentul în care am devenit un stat european şi deja se se simt multe schimbări în învăţământul universitar. sinele poetic având un sentiment de regret. care te face să te întorci din drum şi te abate de la traiectoria ta. Dar pusă în situaţia de a călători peste ocean pentru a-mi vizita o rudă bolnavă. În sens conotativ. Pe lângă pregătirile pentru bacalaureat. peste noapte. de cuţit" sugerează durerea provocată de pierderea fulgerătoare a iubirii. din orice epocă în căutarea iubirii. este şi aici o viziune specifică a sentimentului. “bagaj”. 29. Cu drag.călătoria ca simbol al iubirii: cei doi îndrăgostiţi au călătorit împreună cu sentimentul iubirii. totuşi. *Aparatul emană unde electromagnetice. În finalul poeziei. 4. *Am de făcut un drum la Călăraşi. Subiectul al II. *Ei. mă gândesc ce o să se întâmple cu ţara noastră? Toţi. mai cu viaţă.măsura de 10-11 silabe 7. bătătorite" sugerează căile dificile străbătute de orice om. Trăsături simboliste:. din proprie experienţă.06. prin bursele oferite cât şi dezvoltarea profesională pentru care se organizează cursuri. iar diplomele sunt recunoscute în străinătate. a-şi da viaţa pentru cineva. Repetarea verbului "a fi" este o exprimare stilistică ludică.4. există şi o zicală populară despre chinurile iubirii: "am simţit un cuţit în inimă". Ultima strofă se constituie într-o concluzie a discursului liric. *Florin Piersic este o stea în lumea filmului românesc. atâtea dezavantaje… Sunt curioasă să ştiu tu ce ai mai făcut? Cred că ai fost tot atât de ocupat. ”mea”. Simbolul "cântec" exprimă bucuria şi muzica inimii îndrăgostite. numai că ceea ce ne împiedică să o eliberăm este frica de eşec. de afirmaţie şi negaţie.Varianta 49 1. Câmpul semantic al termenului "călătorie": “călători”.. pe care presa o menţionează printr-o ştire sau un scurt articol. "voiam". prezentă în multe poezii erotice ale lui Minulescu. Expresii/ locuţiuni care să conţină cuvântul „viaţă”: a da viaţă. autoadresarea sub forma interogaţiei retorice are nuanţă meditativă şi persiflantă totodată. Derivate ale cuvintelor "noapte" şi "alarmă": La ora opt se înnoptează. pentru că am fost extrem de ocupată în ultima parte a anului. eul liric întrebându-se. lăsând o rană care a sângerat o vreme în inima celor doi îndrăgostiţi. "am colindat" etc. care sugerează apariţia iubirii în viaţa omului. deoarece a renunţat la propria traiectorie în viaţa de până atunci../ N-a fost decât un searbăd început". În al doilea rând. Omonime: *I-am luat în dar un inel. accentuează ideea că. un joc de timpuri verbale. Subiectul al II. dar au avut la-ndemână "semnalul de alarmă". precum şi noutăţi despre… cum mai stai cu dragostea?. am desfăşurat nişte activităţi la liceu şi la Casa de Cultură din Adjud.lea Scrisoare despre integrarea României în Uniunea Europeană Adjud. De altfel. “tichete”. *Tusea ei este alarmantă.autoadresare prin interogaţie retorică: "-Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit / Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?…" 6. fătucă. fără importanţă. Mărci lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric: . iar simbolul "drum" semnifică existenţa umană pe pământ.lea Text argumentativ: "Curajul e vederea peste propria fiinţă şi peste orice primejdie a unui scop. motivul drumului8. dar niciunul n-a fost pregătit pentru această relaţie( n-au avut tichete. o energie de luptă enormă. ridicând pur şi simplu vehiculul. Figură de stil: epitetul triplu "drumuri lungi şi vechi. propria spiritualitate?… Nu ştiu ce să mai zic. Elemente de prozodie:. Figură de stil: metafora "Lama. plin de viaţă. Toate acestea. totul a fost un iureş năucitor. Titlul “Cântec de drum” este specific simbolismului.muzicalitatea poeziei prin repetiţia verbului "a fi". pe care îndrăgostiţii nu o pot controla: "n-a fost nimic"/ "ar fi putut să fie". Oare o să ne pierdem definitiv specificul naţional. încât a impresionat toată adunarea. dulceagă.

însă totdeauna trebuie să funcţioneze raţiunea. Câmpul semantic al “oglinzii”: luciu. Tema: reflectarea lumii în sufletul artistului. măsura şi ritmul versurilo 3. Ultima strofă sintetizează tema poeziei. cu dor”. Subiectul al II. pace spirituală. „e-aceeaşi” sugerează permanentizarea sentimentului de deziluzie.Macedonski prin volumul “Poema rondelurilor”. dezolare sugerată de izvorul ce este gata să sece. în ziua de azi. este motivul literar al poeziei care se manifestă ca refren. Deşi luna pare să aibă aceeaşi lumină “argintată”. fără a se interesa măcar asupra a ceea ce era scris. trebuie să fim raţionali şi să acceptam ajutorul când ne este oferit. Prezentul etern (gnomic) al verbelor „mă-ncunună”. element prozodic specific liricii simboliste. dorul de viaţă.muzicalitatea versurilor realizată prin monorimă (silaba “ce” închide fiecare vers: “rece”. ci doar să fim mai atenţi la detalii şi să renunţăm la orgolii prosteşti. care-i amplifică tristeţea şi melancolia pentru condiţia sa efemeră. care constituie şi cuvântul-cheie al discursului liric. totodată. Dacă reuşim să plecăm puţin capul. pe care sinele poetic şi-o adresează ca meditaţie reflexivă asupra lumii. reflectate în structura interioară a eului liric: “se desface”.n. de a trăi. Îţi pot argumenta această afirmaţie prin faptul că. Sper că tu ţi-ai păstrat personalitatea şi ai rămas acelaşi băiat inteligent. Personificarea exprimă sentimentul de tristeţe al eului liric. cu trup şi suflet. zace = stă. “tace”.7. Te îmbrăţişez cu drag. vis = reverie.lea Eseu argumentativ despre demnitate: “La întâmplări grele să te pleci. „luna”. “desface”. ideal pe care ţi l-ai împlinit cu mult efort şi seriozitate. Ioana . care este şi laitmotivul poeziei. „mine” şi interogaţia retorică. sugerând veşnicia Universului. aşa cum se subînţelege şi din afirmaţia: „La întâmplări grele să te pleci. cărora fiecare om le face faţă cum ştie mai bine. comunicării în eter cu alte persoane şi nu mai dau importanţă studiului. “înece”. 10. Antiteza: “de-altădată”/ “azi”. atunci problemele noastre vor fi mult mai uşor de rezolvat. Cratima în versul “De apă-adâncă” leagă două cuvinte pentru a se pronunţa fără pauză şi pentru a păstra.calul în strună.). aşezat ca incipit şi final. „e schimbată”.9. motivul rozei. Sinonime: pace = linişte. pe când ea este eternă ca şi Universul. “sece”. nu se mai manifestă. a lua de suflet un copil. constituind şi laitmotivul discursului liric. “preface”. Ştiam cât de mult îţi plac calculatoarele şi că eşti pasionat de Internet. cu sufletul la gură. Figură de stil din strofa a doua: personificarea „zâmbeşte aceeaşi lună” sugerează superioritatea astrului care contemplă amuzat trecerea implacabilă a timpului numai pentru om. Cromatica acestei strofe este redată prin sugestia cuvântului “umbră”. de aceea el face o ultimă încercare de a evada prin vis “Un fel de vis de opium trece”. ce ilustrează greutatea sufletească. Tema: condiţia omului în lume. neputinţa eului poetic de a mai trăi în această lume sufocantă. sugerând eternitatea Universului în antiteză cu efemeritatea omului. nu trebuie să ne dăm bătuţi în faţa greutăţilor. dorinţă 2. eternitate-efemeritate. apă 4. conducând la moartea lentă a sufletului său. aceştia nemaiavând propria părere despre atâtea aspecte ale vieţii. izolarea. pentru că sunt foarte curioasă să ştiu cum te simţi în urma unui succes atât de mare. în ipostaza artistului. Iaşi. spre meditaţie asupra lumii. eul liric percepe o schimbare esenţială. care constituie şi refrenul poeziei. nu într-atât încât să devenim slugarnici. de curând. sufocantă. dar nu de tot să te smereşti”. Trăsături simboliste: .(În cerinţă. Timpul prezent al verbelor din prima strofă are valenţă gnomică (eternă) şi exprimă continuarea. vom pierde nişte prietenii sau posibile prietenii. ca orice viciu. comunicarea pe Internet este ca între roboţi. Finalul poeziei simbolizează. surprinzător prin ideile tale şi. moartea. deci te luptă/ Cu dragoste de ea. Lirismul subiectiv: Prezenţa eului liric în poezie este evidentă prin mărcile lexico-gramaticale ale acestuia: pronume la persoana I „mă”. singurătate. Subiectul al II. 29 iunie 2007 Dragă Cristi. De asemenea. suflet curat. Simetria poeziei este ilustrată de reiterarea versului “Deşi pe cer e-aceeaşi lună”. claustrarea într-un spaţiu fără soluţii de evadare şi în cele din urmă. determinată de timpul trecător. dar eu nu prea îţi împărtăşesc părerea. “trece”) şi prin refrenul “Din al oglindei luciu rece”. ducând la o izolare periculoasă pentru societate. care precizează specia literară cu formă fixă. deoarece Internetul fură personalitatea tinerilor. deoarece menirea omului este de a se lupta cu viaţa. pentru că nu trebuie să te umileşti. poţi avea un accident grav. oamenii nu se cunosc şi îşi transmit informaţii sau păreri fără să cunoască adevărata personalitate sau fire a interlocutorului.simbolul oglinzii. starea de oboseală spirituală fiind reliefată prin personificarea “dorul vieţii-n mine tace”.lea Scrisoare despre impactul Internetului asupra vieţii unui tânăr din ziua de azi. în timpuri de restrişte. trecerea ireversibilă a timpului. Concluzia nu poate fi decât una singură şi anume că. 10. obida = ciudă. comparaţia “izvor ce gata e să sece”. sufocat în acest spaţiu al lumii înconjurătoare. Eul liric. Mai mult decât atât. cu certitudine vom eşua în viaţă. accentuând antiteza trecut-prezent. periculos. epitet cromatic şi “cântă tot pe vechea strună”. pentru că nu vom accepta ajutorul celorlalţi. de unde au luat referatul cu tema respectivă. de vârsta mea sau mai mici. amărăciune. Ultima strofă. “Dar unde e cea de-altădată?”. năzuinţă. ci să te înclini în faţa celor care-ţi pot fi de folos atunci când te afli într-o situaţie-limită. exprimă apăsarea sufletească. a-i merge la suflet 5. are rolul de a accentua apăsarea sufletească. dar nu de tot să te smereşti” Viaţa tuturor este presărată cu greutăţi şi bucurii. Nu multă lume observă acest aspect. deoarece. însă realitatea este mult mai puternică. Consider că mulţi copii. Titlul este format din două substantive :”rondel”. motivul lunii. acordă prea mult timp jocurilor. În primul rând. oricât de imposibil de depăşit ar fi acestea. de întâmplările fericite trebuie să profităm la maxim. însă pentru tineri a început să devină un viciu şi. iar comparaţia ilustrează absenţa oricăror emoţii interioare. Al doilea substantiv din titlu. nu este marcat versul liber! . a-şi trage sufletul.8. neputinţa de a mai trăi într-o lume sufocantă. “pace”. însă. acelaşi prieten de nădejde. din care nu am reţinut mai nimic. dacă ne încăpăţânăm să ne păstrăm trufia şi să facem totul de unul singur. Numele “rondel” vine de la adjectivul „rond” (rotund). “petrece” 6. profesoara de istorie ne-a dat o temă pentru un referat pe care noi trebuia să o dezvoltăm. permanentizarea sentimentului de linişte.n. motive: oglinda. 9. Aşadar. Poezia „Rondelul lunei” păstrează aceeaşi formă fixă de 13 versuri. “petrece”. fără să se întrevadă vreo finalitate a acestei stări interioare a sinelui poetic. .5. a avea ceva pe suflet. Refrenul. moartea spirituală a poetului. care sugerează înclinaţia eului lirice spre reflectare. Expresii/locuţiuni cu substantivul “suflet”: a pune suflet. ce îi provoacă sentimentele apăsătoare de tristeţe. “zace”. izolare. 8. “schimbată”/ “aceeaşi”. metafora “al oglindei luciu rece”. bineînţeles. structurate în 3 catrene şi un vers liber. visul 7. şi mai mult de jumătate dintre elevi au folosit Internetul. sesizează. Desigur că Internetul reprezintă. a-i scoate sufletul (cuiva). sufletul satului. din punctual meu de vedere. Figură de stil: Epitetul “luciu rece” exprimă detaşarea poetului de lumea reală. suferă. aşadar. care simbolizează negrul.6. personificare. Metafora “Din al oglindei luciu rece”. este destul de serios. versul-refren “Din al oglindei luciu rece” asigură muzicalitatea versurilor şi amplifică eufonia în notă simbolistă a întregii poezii. înscrisă în lirica lui Al. deoarece are drept caracteristică reluarea unuia sau a două versuri sub forma de refren. în care eul liric se simte claustrat. pe parcursul întregii poezii. un important furnizor de informaţii. aşa cum exprima şi George Coşbuc în poezia “Lupa vieţii”: “O luptă-i viaţa. Varianta 52 1. Nu am mai vorbit de când ai devenit student şi m-am gândit să-ţi scriu. Ultima strofă a poeziei are nuanţă ultimativă. impresionat. alcătuită din 13 versuri distribuite în 3 catrene şi un vers liber. Al doilea argument ar fi faptul că. Consecinţa firească a fost că toţi aveam cam acelaşi referat. Am aflat că eşti la Facultatea de Automatică şi Calculatoare din Bucureşti.

întoarcerea nostalgică la vârsta copilăriei. “amintirea cheamă viaţa”. a pierde postul. “clopot în declin” accentuează contopirea simţirii poetice cu natura înconjurătoare. a lua viaţa cuiva. . la persoana a II-a singular: „Vii de unde?”. putred parc”. care-i întristează sufletul şi-l goleşte de bucurii este sugerată de amintirea casei părinteşti. iluzie. eroismul este o caracteristică a fiecărui om în parte. conturând astfel o imagine rece. fiecare persoană alege dacă să facă. Dar acestea sunt recunoaşteri materiale. plin de viaţă. “mă”. Expresivitatea strofei este dată de prezentul etern şi gerunziul verbelor care exprimă continuitatea stărilor de tristeţe. 3. aspiraţie. care amplifică suferinţa eului liric pentru trecerea rapidă şi dureroasă a timpului. . dar e cu neputinţă să-l răsplăteşti” (N.peisajul rustic descris prin elemente proprii unei naturi feerice: păsările migratoare. este cu siguranţă un act de mare curaj. a-şi pierde gândurile4. evoluţia economică şi politică a ţării noastre. “Vii de unde? din ce veac? din ce mormânt?” // “Nimănuia ori a mea? pe vecie ori nicicând?”. neagră frunză. 4. Prezenţa imaginilor vizuale -”Precum seara. neputinţa eului liric de a scăpa din această ipostază. accentuând tristeţea eului liric faţă de trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului. prin câteva motive specifice tradiţionalismului: casa părintească. că publicul este interesat mai ales de acest fel de fapte vulgare. Figura de stil: comparaţia „cheia ruginită. însoţite de epitete în inversiune: „Albă casă. . “Albă casă. Titlul poeziei „Elegie” scrisă de Ion Pillat. separă propoziţia incidentă “iată-ne-mpreună” şi izolează apoziţia “gospodină ce porţi cheia” de substantivul pe care îl explică. pentru ţara sau poporul său. putred parc”. de regulă. Figură de stil: Structura „castanii de cărbune” reprezintă o metaforă pentru întreaga natură. În concluzie. vis = reverie. a pierde din vedere. Tema: timpul. Nu poate fi impusă sau poruncită. a-şi pierde capul. a planului interior. zile negre”. răsplata eroismului fiind strict sufletească. Titlul „Toamnă” de Ion Pillat îmbină sensul denotativ cu cel conotativ al termenului. prin metaforele “vecernii” şi “clopot”. se difuzează prea multe ştiri despre crime. pentru un ideal. Trăsături ale tradiţionalismului: . răsplătite prin monumente ridicate în memoria celor ce s-au sacrificat pentru o idee nobilă. al simţirii cu cel exterior al naturii. pe viaţă şi pe moarte. nu sunt întru totul de acord cu cea de a doua parte a citatului. iar ziarele şi revistele aduc în prim-plan scandaluri între persoane publice. neagră frunză. Tema naturii. deoarece cheia trecutului este ruginită şi nu poate întoarce timpul înapoi. frunzele rărite ale copacilor. motivul toamnei 7. Decizia protagonistului de a se sacrifica pentru poporul său. Imagini artistice ale toamnei: “Nucilor ce ancorează pentru iarnă-n al tău port”. bătăi şi astfel de situaţii în care protagoniştii sunt oameni viciaţi. precum şi prin formulele de adresare directă. poezia este o elegie pentru sentimentul de nostalgie pentru „vechii ani”. 2. Câmpul semantic al cuvântului “timp”: veac. gospodină ce porţi cheia” marchează substantivul în cazul vocativ “toamnă”. prin metafora “doar trecutul: cucuvaie într-un pom”. Ultima strofă a poeziei „Elegie” de Ion Pillat începe printr-o enumeraţie a unor elemente din cadrul natural. eroismul nu poate fi impus. sentimentele elegiace sunt exprimate prin interogaţiile retorice. „Toamnă. odaia copilăriei. Aşa cum sunetul vecerniei cheamă oamenii la slujbă. creându-i o stare de melancolie. De altfel. de melancolie ale eului liric. În structura „aleea-naltă”. “părul tău de aur roşu”.şi a imaginilor auditive -”auzi sunând vecernii”. iar măsura versurilor este de 15 silabe. dor = alean. ce pare a fi moartă. sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga şi anume că eroismul nu se poate poruncişi că nu poate fi răsplătit pe măsură. dar timpul nu se mai poate întoarce. care aduce publicitate şi. care rămâne peste timp în amintirea eului liric. cratima marchează pronunţarea celor două cuvinte fără pauză. axa fundamentală a spiritualităţii românului. stare simbolizată de determinantul cu nuanţă cromatică „de cărbune”. vremii. 5. iar răsplata nu poate fi decât în sufletul generos al eroului.sugerarea credinţei religioase ortodoxe. Varianta 54 1. nostalgia sfâşietoare după timpul ce s-a scurs ireversibil şi viaţa ce a trecut prea repede: “zile albe. anii. înlocuieşte vocala iniţială “î” şi are rol prozodic de a păstra măsura şi ritmul versurilor 3. un act de eroism. „a mea”. ca o frunză” sugerează ideea că anotimpul toamna. iar pentru ei contează ratingul. Prezenţa eului liric se face simţită prin formele verbale la persoana I: „simt” şi pronominale: „mi-”. „Unde ţi-e râsul?”. acesta este şi argumentul posturilor de televiziune şi al revistelor de scandal. singura ce îl poate mângâia în prezentul sumbru. pentru conştientizarea trecerii ireversibile a timpului. precum şi informaţii despre alte state. odaie = cameră. refuzând să trădeze neamul căruia îi aparţine. lucruri ce cred că sunt de prost gust şi nu fac altceva decât să creeze tinerilor o imagine negativă asupra României. ce departe” are valoare afectivă şi sugerează emoţia excesivă a eului liric. Iată de ce îţi scriu: acum două zile am participat la o dezbatere privind influenţa mass-media asupra tinerilor. Iorga) În principiu. Strofa a treia a poeziei “Toamnă” de Ion Pillat este construită printr-un şir de comparaţii sugestive pentru ilustrarea antitetică trecut-prezent.lea Text argumentativ despre eroism: „Nu numai că eroismul nu se poate porunci. Gerunziul „foşnind” utilizat în cadrul celei de-a doua strofe a poeziei sugerează permanentizarea sunetului. „m-”. soluţia salvării spirituale fiind doar amintirea: „Numai toamna mi-a rămas şi amintirea”. picanterii din viaţa lor privată. “mână”/ “a rămas”. „Numai toamna mi-a rămas şi amintirea”. sau nu. care amplifică procesul de stingere a vieţii. sugerând amurgul vieţii. motivul toamnei 7. Adverbul „ce” în fragmentul „…ce străine. a foşnetului pe care îl face trăsura. această pasăre fiind prevestitorul morţii. năzuinţă 2. Eului liric nu i-a mai rămas decât trecutul. bani. de jale. În opinia mea. nicicând. Sinonime: singur = solitar. Imagini artistice: “aleea-naltă de castani”. ritmul trohaic şi măsura versurilor de 11-12 silabe. care tind spre binele absolut şi sunt gata să sacrifice totul pentru o cauză ori un ideal.8. “toamnă”. Această disponibilitate nativă este caracteristică persoanelor morale. frunzele moarte şi coloristica ruginie a toamnei Subiectul al II. În primul rând. Actele de eroism sunt. pentru toamna ce se poate manifesta şi în sufletul poetului. Virgulele din versul. vuietul vântului. deci. Rima este încrucişată. la fel ca pe orice alt gest sau atitudine care impresionează. Singura fiinţă ce mai „animă” castanii este o „cucuvaie într-un pom”. Subiectul al II. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a pierde”: a pierde vremea/timpul. a-şi pierde minţile. în care natura încheie un ciclu din viaţa sa: „Roata timpului îşi pierde uruirea”. de deprimare totală. Similitudinea dintre anotimpul care dezgoleşte natura şi anotimpul vieţii eului liric. “părul tău de frunze moarte”. capătă sens conotativ. “frunzarele rărite”6. considerând şi ele că trebuie introduse mai multe ştiri şi articole despre evenimente culturale. încât abia am mai găsit câteva clipe să mă ocup şi de mine. a pierde şirul. De pildă. Expresivitatea strofei este construită prin alternanţa prezent/ trecut a verbelor “pierde”. De aceea. iată-ne-mpreună. 9.9.8. de înaltă ţinută morală. “Pădurea spânzuraţilor”. Aş exemplifica o atitudine de eroism cu totul aparte gestul lui Apostol Bologa din romanul lui Liviu Rebreanu. 29 iunie 2007 Dragă Adrian.Varianta 53 1. degradaţi. pe câmpie când fâşii se prinde ceaţa”. Expresii/ locuţiuni cu substantivul “viaţă”: a da viaţă. dar în ultimul timp am avut atâtea de făcut.5. 10. Îmi cer scuze că nu ţi-am scris mai devreme. de solitudinea şi neputinţa poetului de a întoarce timpul. 10. întrucât nu mai e „nicio frunză” pe crengile acestora. “frunzarele rărite”. o înălţare spirituală şi o purificare pe care puţini au şansa să o simtă. trecutul. reprezintă specia lirică în care sunt exprimate sentimente de tristeţe. faţă de trecerea ireversibilă a timpului. Venirea toamnei influenţează existenţa eului liric. de melancolie. în sens denotativ. gerunziul compune o imagine auditivă: “În berlina foşnind surd pe frunza moartă”.6.lea Scrisoare despre impactul mass-media asupra vieţii tinerilor de vârsta ta: Braşov. Prozodia se defineşte prin rima încrucişată. care nu folosesc în nici un fel eroilor şi cred că la acest fel de “recompensă” se referă Nicolae Iorga. nucii. vecie. Prin urmare. Au fost destule persoane care mi-au susţinut punctul de vedere.

element întâlnit deseori în creaţia lui Eminescu. la dezbatere au participat şi tineri dezinteresaţi de informaţii mai valoroase decât cearta dintre X şi Y. Tema iubirii. a avea drum de făcut. însă. nu vei obţine o satisfacţie sufletească. des = înnorat. Cuvântul stil înseamnă un mod de exprimare. al sentimentelor. Este destul de greu să îţi menţii această convingere. Este adevărat că pare mai simplu să furi şi să te bucuri de confortul oferit de bani. melancolie ale eului liric. „cât pământ ne desparte acum şi câte gări”. tristeţea lui sfâşietoare. se ilustrează absenţa oricărei speranţe. Trăsături ale descrierii:. sugerând starea de tristeţe. zălog. sugerând percepţia cu totul particulară a pierderii iubirii. *Şi-a cumpărat geacă şi geantă de lac.5. Reiterarea ultimului vers este un laitmotiv. De aceea cred că nu merită “să furi” banul. Cele două adjective pronominale nehotărâte sunt mărci ale superlativului absolut şi sugerează distanţa enormă dintre cei doi îndrăgostiţi. Tema naturii. 5. a ieşi în drum. mohorât = trist. mai trebuie doar să dea cu lac parchetul. . *Mi-am cumpărat un lac de unghii incolor. motive: seara. care sugerează un tablou ambiguu. care “păşeşte strâmb” prin noroiul existenţei. din simplul motiv că banul în sine s-a devalorizat. Totuşi. fiecare om având propriile criterii de clasificare a valorilor. Expresii/ locuţiuni cu termenul “drum”: a ieşi în drum.Pe de alta parte. vorbă lungă. peste drum. Figură de stil: epitetul şi personificarea “cerul des îngenuncheat” descrie un cer de iarnă înnorat. Îndrăgostitul îi restituie iubitei amintirile „îţi dau înapoi gândul din marginea pădurii” şi iubirea ce i-a purtat-o „şi sufletul pe care. precum şi pentru păstrarea măsurii şi ritmului versurilor. a-şi face un drum în viaţă. divergenţe şi au constituit un mod de diferenţiere atât a lucrurilor materiale cât şi a oamenilor. *Pentru a termina definitiv repararea casei. pentru că. Văzduhului i se atribuie metafora “zdrenţe-atârnă”. ţi l-am păstrat”. Imagini artistice: “Un croncănit răzleţ răsună crunt” . Sinonime: nelinişte = îngrijorare.imagine vizuală. a purta vorba. gradul de satisfacţie oferit de banul muncit este mai mare. Titlul poeziei ilustrează sensul conotativ al termenului şi semnifică stilul personal al eului liric de a compune un cadru natural exterior şi unul interior.imagine auditivă.3. iar rima este încrucişată.prezenţa figurilor de stil: epitet în inversiune (”vânăt giulgi”). drum de fier. teamă. mlădios şi graţios este prezentat de Al. într-o oare care măsură chiar grotesc.” (Tudor Arghezi. “Pe apă vântul trece cu foşnet de mătăsuri” . Daniela Varianta 55 1. Astfel.imagine auditivă 6. înlocuieşte vocala iniţială “î” şi păstrează măsura şi ritmul versurilor. Imagini artistice: „De-aici pădurea-ncepe cu scorburi şi cu cerbi” . păşind strâmb prin noroiul care-l încetineşte. 2. Adverbul “mărunt” este un epitet care descrie căderea ninsorii în fapt de seară. Oricare ar fi comportamentul celor din jur.prezenţa imaginilor artistice: imagini vizuale (”Iar seara-n câmp se deapănă mărunt. cel puţin din punctul meu de vedere.imagine vizuală 6. ceea ce denotă o umanizare dureroasă a timpului personificat. ) Încă din cele mai vechi timpuri banul a dat naştere la multe conflicte. deoarece este important să ai conştiinţa împăcată. dacă noi ne „ridicăm” la nivelul unor astfel de ştiri superficiale. sper să-mi poţi spune şi tu punctul de vedere referitor la aceasta temă – poate reuşim să influenţăm mass-media. Nu înţeleg cum ne vom descurca pe viitor. a duce cu vorba (pe cineva). fiind asemuită cu o “sprânceană” ce se încruntă. frumuseţea. dezolant: “Un biet copac se clatină răzleţ/ Cu trupul frânt şi crengile vâlvoi” cu trimiteri către sentimentele de tristeţe. continui să cred că adevărata valoare umană nu este cea pe care banul o oferă.imagine vizuală. fiind şi singurele elemente ce au rămas neschimbate şi eterne „Castelul e istoric şi lacul e pătrat”. drum lung. “De-aici pădurea-ncepe cu scorburi şi cu cerbi” .lea Scrisoare despre impactul telefoniei mobile asupra vieţii de zi cu zi: Timişoara. măsura versurilor este de 10-11 silabe. apăsător. o lume în care puterea banului are ultimul cuvânt. de culoare maro. care cade parcă pe pământ. Titlul poeziei. simbol al iubirii. metafora “văzduhu-n zdrenţe atârnă pe câmpie” ilustrând starea deprimată a eului liric. “Amintirea-i cu miros de colb şi de gunoi” . pe parcursul timpului. deoarece fac parte dintre cei care pun preţ pe valoarea morală şi nu pe cea oferită de bani. solitudinea 7. iar colina e personificată. în versul “Cât pământ ne desparte acum şi câte gări”. Expresii/locuţiuni: vorbă de duh. dacă le pot numi aşa… Oricum. Aştept veşti de la tine! Cu drag. Varianta 56 1. a găsirii unei soluţii de supravieţuire spirituală a eului liric. o atitudine care particularizează o persoană. despre fata de la pagina 5 şi mai ştiu eu ce astfel de rubrici. imagini auditive (”Un croncănit răzleţ răsună crunt”)./ Ţesând cu fulgii vânăt giulgi de scrum”). dens. metafore (”giulgi de scrum”) . “zdrenţe”. Figură de stil: metafora personificatoare „Nemărginirea gâtu-şi întinde între noi” sugerează îndepărtarea spirituală şi de comunicare tot mai mare şi iremediabilă între cei doi îndrăgostiţi. 8.lea Text argumentativ: “Altă pâine cumpără banul muncit şi altă pâine fură banul şiret.9. vorbe în vânt. 4.8. Pot spune că sunt de acord cu afirmaţia “Altă pâine banul muncit şi altă pâine fură banul şiret”. pentru înlocuirea vocalei iniţiale „î”. care exprimă ideea că despărţirea este plasată în acelaşi loc unde îndrăgostiţii s-au întâlnit prima oară. Valoarea expresivă “cât” şi “câtă”. uneori galopant. indiferent de situaţie. În ultimul catren al poeziei. eternităţii. Imaginea este aceea a “cerului mohorât”. metafora personificatoare “Cerul cu mâini crăpate de vânt” Subiectul al II. Cratima în structura “Şi-mprăştie” leagă două cuvinte pentru a se pronunţa fără pauză. stare ilustrată şi prin prezenţa semnului exclamării din finalul poeziei. Omonimia cuvântului „lac”: *În fiecare seară se adunau pe malul lacului la poveşti. motivul amintirii7. a apuca pe alt drum. Destrămarea cuplului este evidentă şi reliefată prin înapoierea sentimentelor ce le-au simţit cândva. toată gama de stări dureroase ce se manifestă în consecinţă. a rămâne pe drumuri. “Iar seara-n câmp se deapănă mărunt. contribuind şi la conturarea imaginii vizuale. În concluzie. puritatea şi epitetul “murdar”. având în vedere societatea nedreaptă. Imaginea dezolantă a trecerii timpului este realizată prin scrierea cuvântului cu literă mare. iar timpul nu-şi urmează drumul său firesc. decide valori şi competenţe. trebuie să ai personalitate şi să nu te laşi influenţat ori tentat de tot felul de atracţii. Philippide ca un “biet copac” cu “trupul frânt şi crengile vâlvoi”. veşnicie = eternitate 2. sunt de acord cu afirmaţia lui Arghezi: “Altă pâine banul muncit şi altă pâine fură banul şiret”. Cratima este folosită în structura „mă-ndemni” pentru a pronunţa cele două cuvinte fără pauză. Totul depinde însă de mentalitatea fiecăruia şi de prisma prin care te uiţi la viaţă. 22 mai 2007 Dragă George. Trăsături ale descrierii: . Ultimele patru versuri constituie o adresare directă iubitei imaginare. melancolie şi solitudine a eului liric. 10. Copacul. Ultima strofă descrie o imagine dezolantă a naturii. . personificări (”cerul des/ Îngenunchează”). căreia eul liric îi transmite “nepregătite vorbe” prin care îi restituie “gândul” pe care aceasta ar mai putea să-l păstreze pentru el. prin alăturarea termenilor: substantivul “desen” ce poate reprezenta creaţia. “Amintirea cu miros de colb pătrunde-n nări” .imagine olfactivă. Subiectul al II. peste care “vântul suflă veşnicie”. 3. lipsită de reguli. În acest cadru. prezentând astfel urâţenia şi ura naturii. a pune o vorbă bună. “vântul suflă veşnicie”. 8.prezenţa figurilor de stil: epitete cromatice „stâlpi rumeni”.10. arta. pe lângă faptul că este un act imoral. a da drumul cuiva. scrum”. sumbru. Titlul este o metaforă. a sta de vorbă.imagine olfactivă .conturarea unui peisaj de toamnă.cadrul natural realizat prin imagini artistice: “Pe apă vântul trece cu foşnet de mătăsuri” imagine auditivă. “strivit în pumni de nouri”. ci dimpotrivă. semnificând “noroi”. a nu sufla o vorbă4./ Ţesând cu fulgii vânăt giulgi de scrum”. Personificarea dâmbului care-şi încruntă sprânceana uneşte planul exterior al naturii cu cel interior al simţirii poetice.

4. Omonime cu “cer” şi “note”. Astfel. exprimă o acţiune în desfăşurare şi de durată. Tema naturii. Eul liric este sortit să caute şi să descopere acest sentiment fără de care nu ar putea crea.10. adevărul nu a dispărut. Iubirea îi dă poetului forţa creatoare. soare. Catrenul are rimă încrucişată. Folosirea a două semne de punctuaţie din strofa a treia. înrudit cu stejarul) *Cer numai să i se facă dreptate. ne ajută să economisim timp şi bani. serale).. Titlul poeziei. Există MMS-ul şi astfel vom putea vedea mai repede pozele făcute în diferite situaţii şi locuri în care am fost. închise. Dorin/Dorina Teodorescu Varianta 57 1. ladeprimarea “cu-ndoliate crisanteme” . mei. Titlul poeziei ilustrează dependenţa eului liric de iubire. Consider că este mult mai rapid şi mai ieftin să îţi trimit un SMS ca să aflu ce mai faci. „cântări funebre”-imagine auditivă 8. calmează starea interioară a eului liric. ne va face comunicarea şi schimbul de informaţii mult mai uşor. aplec. consider că ceea ce contează mai mult în viaţă nu este capătul drumului. “neagră”.7. Iorga) Pentru societate.transmit o stare de confuzie. decât să îţi scriu în fiecare zi câte o scrisoare. “nostalgii”. Nici cu pozele nu va mai fi o problemă. Cred că trebuie să îi mulţumim celui care a inventat telefonia mobilă.pronume de persoana a II-a : ta. de la nuanţele luminoase la cele întunecate. versuri lungi cu măsura de 18 silabe. asemenea plantei care se roteşte după soare. Sufletul poetului. “o neagră siluetă”7.Cromatica poeziei este variată.stările de tristeţe. a depărtărilor.lea Întocmirea unei cereri: . el le-a fost dăruit oamenilor de către Creator. motivul solitudinii. eu. Câmpul semantic al “luminii”: strălucitoare. “calmul pur al simfoniei”. răsai6. obosiţi. Semnul exclamării din versul al doilea evidenţiază o exclamaţie retorică şi este semn de punctuaţie pentru propoziţia exclamativă. *La grădina botanică au adus o nouă specie de cer. fiind dublată de apariţia neaşteptată a unei negre siluete. sunt întru totul de acord cu afirmaţia lui N. îi dă strălucire. Rima în prima strofă este îmbrăţişată iar în următoarele trei strofe este încrucişată. mai presus de toate. e greu să ai dorinţa de a-l găsi”. aceştia ar trebui să caute adânc în sufletele lor. nestăpânită. “note vagi”. în acelaşi timp. Abateri de la normele actuale: crisanteme-crizanteme. epitetele cromatice compun o imagine şocantă a simţirii poetice. Virgula din primul vers al strofei a treia desparte interjecţia „O” de restul propoziţiei. simt. este reprezentativ pentru simbolism. Măsura versurilor este de 10-11 silabe .8. viaţă şi. Rolul cratimei în sructurile “mă-nvârt” şi “floarea-soarelui”: în prima structură. ca simboluri ale stării de nevroză şi halucinaţie. Refuzând adevărul. răsari. *La examen a obţinut note mari. (se) desinau-(se) desenau 3. “safire”. Adevărul poate fi un principiu de viaţă ce trebuie urmărit. a găsi adevărul presupune o atitudine asumată în cele mai multe circumstanţe. motivul parcului. Iubita este fiinţa care readuce în inima eului liric dragostea. după cum afirmă şi Nicolae Iorga. *Despre evenimentul de la Ateneu a apărut doar o singură notă întrun ziar. Poetul caută iubirea. (arbore înalt. deoarece simţămintele deprimante sunt sugerate de “pacea violetă”. pot primi mai repede şi răspunsul tău. poţi să mă întrebi de ce îţi scriu şi nu-ţi trimit SMS-uri. cu efecte nocive pentru om: “parcul rozelor senzaţii cundoliate crisanteme”. mele. Sens conotativ al cuvintelor “noapte” şi “raze”: *În ziua secerişului.cromatica este exprimată direct sau sugerată. întrucât dispare precum “zarea călătoare”.9. ilustrată prin metafora ”florile fiinţei mele”. “funerare”. deoarece ne-a uşurat foarte mult viaţa.adresarea directă prin :. sătenii s-au trezit cu noaptea în cap. “muribundă”. Finalul emană o “linişte regală”. tu. care începe să pulseze sub acţiunea sentimentului ce-i “urcă prin arterele rebele”. Rolului stilistic al gerunziului în versul: “Orisontând în ritmul mistic albumul stinselor poeme…”. Subiectul al II.” (N. *Pe cer stelele străluceau misterios. Ieri am primit cadou un nou telefon mobil. ca element citadin simbolist. Imagini artistice: „cerul dur de ametist”-imagine vizuală. acea “frenetică substanţă” ce constituie esenţa vieţii.10. entuziastă. Alte sugestii cromatice sunt conţinute în referirile la pietre preţioase: violetul ametistului şi albastrul safirului. culori reci. muzicale. “Nu e greu să găseşti adevărul. cu predilecţie lui Topîrceanu. “ore funerare”. prin sensul conotativ pe care-l are substantivul compus “floarea-soarelui”. puterea de a rodi. prin asocierea culorilor cu diferite pietre preţioase „cerul dur de ametist”. “funerare”. tine. Ultima strofă a poeziei schimbă registrul liric. aşa că de acum încolo ne va fi mult mai uşor să comunicăm. “tăcuta orchestrare”. În concluzie. note. Este din ultima generaţie 3G. Culorile aşezate în antiteză . Pentru început.9. la fel ca majoritatea valorilor morale.prezenţa parcului funebru. simbolizată de albastrul safirelor şi pacea violetă. devenind fad. cratima se foloseşte pentru scrierea corectă a unui cuvânt compus. În al doilea rând. Această invenţie va micşora distanţa dintre Timişoara şi Brăila. Atmosfera devine magică. Trăsături simboliste. ci parcursul străbătut. Eugen Simion a făcut nişte note critice privind opera politică a lui Mihai Eminescu.Vreau să îţi spun că sunt foarte fericită. pentru înlocuirea vocalei iniţiale “î” şi pentru păstrarea măsurii şi ritmului versurilor. raze. iar când o găseşte realizează că acesta trecător. Suava imagine auditivă a simfoniei pure linişteşte. a pălit de-a lungul timpului. Tema iubirii. “Câmpul plin” este metafora pentru sufletul poetului în care se iveşte o “harnică speranţă”. trudiţi = muciţi. e greu să ai dorinţa de a-l găsi. întrucât “a refuza” este mai uşor decât“ a înţelege”. 2. imi. “floarea-soarelui”. de bulversare. deşi sunt multe situaţii în care minciuna e preferabilă adevărului. caracteristice poeţilor simbolişti. oamenii s-au afundat treptat în propria plasă ţesută din ipoteze şi minciuni.4. Catrenul are măsura de 10-11 silabe şi rima încrucişată. ci se veştejeşte şi moare.5. de a-şi desăvârşi opera sub razele binefăcătoare ce-i mângâie sufletul. *Când i-a zâmbit. o imagine auditivă (armonii) şi o imagine vizuală (vesperale = de seară. Finalul poeziei este funebru. întrucât o floare fără lumină şi fără soare nu poate rodi. adevărul. Varianta 58 1.pronumele la persoana I singular: mă. Mărci lexicogramaticale ale eului liric:.2. descătuşând = eliberând. o rază de speranţă s-a ivit în sufletul tinerei fete. Semnul întrebării din ultimul vers marchează o interogaţie retorică „ Ce rugi […] se desinau în atmosferă pe cerul dur de ametist?” şi este semn de punctuaţie pentru propoziţia interogativă. Însă. “cântări funebre”. dezolare. stau.verbe la persoana I: -nvârt. metafora soarelui sugerând lumina şi strălucirea acestui sentiment.3. BIP-uri etc. Ultimele două strofe sugerează revenirea speranţei pentru a trăi o nouă iubire. marcând o pauză de rostire şi având nuanţă emoţională. iar eul liric se simte trist şi dezamăgit până când sentimentul înălţător apare din nou.de la speranţa cu “rozele senzaţii”.*în structura a doua. Iorga şi cred că adevărul poate fi identificat adesea. senzaţie care se prelungeşte la nesfârşit prin punctele de suspensie.. Cu drag. lipsit de substanţă şi a căpătat un înţeles abstract. Asocierea culorilor pastelate cu cele tari creează un impact vizual puternic asupra cititorului. cratima leagă două cuvinte pentru a le pronunţa fără pauză. exprimând certitudinea fericirii viitoare: “simt”. *Acest instrument de percuţie scoate note acute. -mi. iar negrul este reiterat în cele mai surprinzătoare asociaţii: “negre sfere siderale”. spleen. fiind format prin asocierea a două figuri de stil. Şi atunci. Cele două cuvinte sunt neologisme.lea Text argumentativ: “Nu e greu să găseşti adevărul. este în continuă căutare a iubirii care îl încălzeşte. mi-.personificare ce exprimă nădejdea că va regăsi fericirea pierdută.? Pentru că abia aştept activarea cartelei pentru a putea vorbi cu tine. În fond. “violetă”. stări dezolante: “-ndoliate”. “amurgul trist” etc . moarte spirituală sugerate de simboluri cromatice. compoziţii şi ansambluri muzicale: “vesperala simfonie”. ridic. iar pentru a-l redescoperi. motivul înserării6. frenetică = exaltată. “-ndoliate”. Sinonime: făptură = fiinţă. apui. Verbul la gerunziu. “la bemol” . de la agitaţia sumbră la o “linişte regală”. deoarece. făcând comunicarea mult mai rapidă şi. depresive. dar dorinţa de a-l găsi este o atitudine umană greu de dobândit. Subiectul al II.5. ilustrând continuitatea stării de contemplare a orizontului. dificultatea cea mai mare este aceea de a te hotărî asupra căii pe care vrei să o urmezi în viaţă. Figură de stil: Personificarea “zarea călătoare” ilustrează efemeritatea sentimentului de iubire. morbid.muzicalitatea este exprimată direct sau sugerată prin enumerarea diferitelor sunete.verbe la persoana a II-a: trimiţi. în nota tristeţii simboliste. „orisontând”. revigorându-i întregul trup. imagine vizuală ce ar putea simboliza ivirea iubitei.

8. şi imagini vizuale. prin rostirea fără pauză a substantivului “lanţurile” şi a pronumelui personal “i”. singurul reper de protecţie şi mângâiere în viforoasa iarnă.10. Omonime “somn”: *Este târziu şi mi s-a făcut somn. cele două inimi se contopesc într-un destin comun. În societatea contemporană. iar ochii ei.pronume la pers I plural. stelele şoptesc. Subsemnata. Eul liric foloseşte persoana a II-a în adresarea directă către orice om.personificare.” Primul argument s-ar referi la satisfacţia simţită atunci când ai reuşit într-o afacere a cărei idee îţi aparţine. nu poţi cunoaşte viaţa în toate aspectele ei.9.* “urlă crivăţ” . pronumele apare la persoana I plural. dacă ai fi bogat de mic copil. “mine”. idee sugerată de metafora cu nuanţă antitetică “atâta somn şi moarte şi-atâta alb e-n suflet”. În structura “pare-odaia” cratima este folosită pentru pronunţarea celor două cuvinte fără pauză şi pentru păstrarea măsurii şi a ritmului strofei3.4. răspunsul cel mai frecvent ar fi „bani”. vă rog să aveţi bunăvoinţa de a mă primi în audienţă. ei au devenit “nostru” şi au aceleaşi aspiraţii. Subiectul II Scrisoare de intenţie: Stimate Domnule Director. “tăi”. i-a sărit inima din piept. care se simte claustrat în propriul spaţiu. sugerând împlinirea extatică a iubirii în sufletul eului liric. ci să devii bogat”(Stendhal). ca oglindă a sufletului. El îşi cheamă cu gândul iubita în fiecare noapte. în chibzuieşti.2. cuplul s-a desăvârşit erotic şi se visează deja împreună “sub umbrarul (iederei) de vecie”. “ninge-ntr-însul necontenit de-un veac”) cu cele auditive (“urlă crivăţ”). ilustrate prin pronumele “ne”. Repetarea comparaţiei în a doua strofă: Poetul Ion Vinea foloseşte această repetiţie de comparaţii pentru a accentua comuniunea erotică dintre cele două inimi. absolventă a Liceului Teoretic „Octavian Goga” din localitate. La Premiile “Oscar” au fost prezente toate stelele cinematografiei americane.adresarea directă: “Inima mea te cheamă din noapte”6. epitete “negre”) care compun un peisaj unic prin îmbinarea imaginilor vizuale (“în vatră-i foc sărac”. ori către sine însuşi. cromatice (ciorile ce. al iubirii. “ca-ntr-un sfârşit de veac”5. “ciori ca de funingeni aştept-un hoit trântit”./ca ciorile ce.”7./ ca luna pe fundul fântânii”. În ultima strofă. imagini artistice realizate printr-un şir de comparaţii. a dispărea. “ciori ca de funingeni”. “ne”. “Inima mea te cheamă”. Trecerea pronumelor de pers a II a sg. Repetiţia “ninge. nu-i poţi risipi cu inconştienţă şi-ţi poţi face bucurii fără să ai sentimentul vinovăţiei că iroseşti banii altcuiva. negre. prin care compară ochii iubitei cu doinele ce se aud în stâne. ca o dedublare a sinelui: “De frig te-nghemi.lea Text argumentativ: „ Nu să fii bogat te face fericit. Concluzia este. În ultimă instanţă. atunci când vezi înflorind câştigurile. pus la numărul plural.6. Câmpul semantic al iernii: “crivăţ”. “Ochii tăi se deschid în mine” (se spune că ochii sunt oglinda sufletului). când natura doarme. eul liric foloseşte imaginea auditivă. prin care se sugerează efectele naturii dezlănţuite şi în fiinţa umană. ninge.8.pronume la persoana I singular – “mea”. agitaţie sentimentală sugerată de substantivul „insomnii”.Domnule Director. unde predomină culoarea neagră sugerând starea depresivă în care este cufundat eul liric. că „Nu să fii bogat te face fericit. cuplul de îndrăgostiţi este sudat. fiind îmbiaţi de iedera boltită să-şi petreacă „visul nostru de viaţă şi moarte[…] sub umbrarul ei de vecie”. cu măsura de 13-14 silabe. Planul exterior al naturii se îmbină cu planul interior al simţirii. a (se) stinge = a (se) păli. deoarece soarta i-a legat unul de altul “cu lanţurile-i prinse de soartă”. afirmaţie care şi-a dovedit valabilitatea în toate epocile. 9. Figuri de stil: * “foc sărac” – epitetul compune imaginea vizuală a focului din vatră. . deoarece doresc să mă angajez pentru perioada vacanţei de vară la Compania de Asigurări „Viitorul”. eforturilor şi propriei seriozităţi. “negre”. strada Nicolae Bălcescu. ninge” sugerează cititorului imaginea vizuală de ninsoare abundentă. versurile sunt lungi. care-i goneşte somnul şi liniştea. Cuplul se împlineşte. iar primul vers al strofei a doua sugerează comuniunea dintre sufletele celor doi îndrăgostiţi. o legătură trainică asemănătoare cu aceea a doinei care alină veghea în stâne. motivul lunii 7. când munceşti pentru banii proprii. dacă ar fi să întrebi fiecare om ce îşi (mai) doreşte în viaţă. ca urmare a inventivităţii. a II a singular – “te”. aportul pe care îl ai nuţi aduce satisfacţii prea mari şi de multe ori se întâmplă să nu te potriveşti cu cele gândite şi organizate de altcineva. Domnului Director al Companiei de Asigurări „Viitorul”. nu poţi fi fericit cu adevărat. motivul iernii. Sinonime : orologiu = ceas. lacul.pronume la pers. Gândurile sumbre sunt comparate cu ciorile “şi gândurile pleacă în stol funinginit/ ca ciorile ce. cratima are rolul fonetic de a păstra măsura versurilor de la 11 la 10 silabe. “ne”. în măsura timpului de care dispuneţi. Pentru a putea trăi liniştiţi. Solicit această audienţă. Sibiu Varianta 59 1. “ninge”. *Nu se cunoaşte natura virusului gripal care s-a răspândit în tot oraşul.”. Motivul visului (oniric). Silvia Leonte.2. fântâna) şi cosmice (luna). …. Tema naturii. reverberaţiile comuniunii om-natură. este într-adevăr nevoie de bani. *A pescuit în Dunăre un somn uriaş. a apune. “atâta alb”. Strofa este o cvinarie (strofă de cinci versuri). Varianta 60 1. În structura “lanţurile-i”. “ca doinele în veghile stâne”. altfel îi iubeşti. 18. veghe = pază.10. asemănând sufletul iubitei cu cu nuferii şi luna: “ca nuferii în iezere line. provocând emoţii puternice cititorului. Dacă afacerea este preluată de la părinţi. implicarea nu este totală. deoarece iubirea s-a împlinit. ci să devii bogat”. pe care o conduceţi şi aş dori să-mi oferiţi prilejul de a vă convinge despre seriozitatea şi capacitatea mea pentru a face faţă cu succes într-un post de agent de asigurări. În al doilea rând. lipsiţi de grija zilei de mâine. “stelele”: *Din cauza întunericului. pentru că totul îţi vine de la sine şi bogăţia nu-ţi poate aduce bucurii reale ori satisfacţii profunde. se cufundă în inima lui: “Ochii tăi se deschid în mine”. comparaţii: “gândurile pleacă în stol funinginit. Sens conotativ “inima”. şi-o raclă îţi pare-odaia toată. Ultima strofă evocă împlinirea sublimă a iubirii. reflectată în apa fântânii. cu puritatea nuferilor care plutesc pe luciul lacului şi cu lumina misterioasă a lunii. Ultima strofă amplifică starea de tristeţe şi suferinţă a eului liric. În această strofă sunt prezente imagini vizuale precum “prin hogeaguri fumul se-ncercuieşte roată”. Forţa iubirii reuneşte într-o armonie desăvârşită emoţia spirituală a doinelor cu elementele telurice (nuferii. negre). după cum spunea Stendhal. numai că aceştia aduc mulţumire doar dacă sunt munciţi de noi. Sugestia textului liric este ilustrată prin figuri de stil. *Am cumpărat un tablou cu natură moartă..“natură” *Primăvara natura se trezeşte la viaţă. Contrastul alb-negru evidenţiază zăpada abundentă care acoperă apocaliptic întreaga fire şi simbolul morţii sugerat prin “ciorile”. fără drept de tăgadă. – “nostru”. Titlul este sugestiv pentru starea emoţională puternică în care se află eul liric. în general. deoarece “o raclă îţi pare-odaia toată”. Câmpul semantic al cuvântului “noapte”: “stelele”. pronumele la persoana a II a singular exprimă nerăbdarea eului liric de a fi alături de iubita sa. sugerând apropierea morţii.4. de parcă este sfârşitul lumii. nr. “nostru”. “luna” 3. 29 iulie 2007 Vă mulţumesc. boltit = arcuit 5. nu-ţi poţi fixa şi conştientiza limitele. deoarece nu poţi fi cu adevărat fericit decât dacă tu eşti în stare “să devii bogat. Ultimele două strofe ale poeziei: În penultima strofă. “iarnă”. Ultimul vers sugerează ideea că cele două suflete erau predestinate să se întâlnească. la pers I plural în ultima strofă: În incipitul poeziei. Subiectul al II. domiciliată în Sibiu. dau peste-ntinderi roată”.Mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric:.

aplicând regula de trei simple. Ca podăriţă. care-l vindecaseră.prezenţa interjecţiilor: “iată”.veridicitatea faptelor: izbucnirea holerei. în care autorul descrie fapte din propria viaţă. se petrec lucruri ciudate. înconjurat de o mulţime de lume. În structurile: “cumpăra-ni” şi “fost-a” cratima indică inversiuni şi marchează pronunţarea fără pauză a cuvintelor pe care le leagă. Alin Stoian Giurgiu. Anexez un curriculum vitae şi. “de-a rândul” = pe rând. naratorul este şi personajul principal. Mărci ale oralităţii: . impresionat de cuvintele domnitorului. Sinonime: a secera = a ucide. În relatarea amintirilor. în speranţa unui răspuns favorabil. sever. Opera “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă are ca temă evocarea vieţii satului românesc din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi anume a satului Humuleşti. amărăsc # înveselesc. vă transmit întreaga mea consideraţie. În acest text. Varianta 62 1. cu oamenii lui “gospodari tot unul şi unul”. Vă adresez rugămintea de a mă angaja în postul vacant de vânzător pentru perioada vacanţei de vară. gramatica. cu două”. belea = necaz.. se găsea şi naratorul-personaj. *Toată săptămâna m-am frământat din cauza examenului. prezintă cu discontinuitate anumite momente din viaţa sa. tatăl lui Nică. combinaţii neaşteptate de cuvinte . Întâmplările şi evenimentele nu sunt relatate într-o ordine cronologică. Examenele şi testările se dădeau înaintea unui stareţ ale cărui principale îndemnuri erau acelea de a neglija materiile laice care „amărăsc inima şi tulbură sufletul” şi de a se dedica studiului „ceaslovului şi psaltirii”. cu subiectivitate. în care îşi evidenţiază defectele şi comoditatea la învăţătură: „bun de hârjoană şi slăvit de leneş. în Târgul-Neamţului. Printre elevii participanţi la deschidere. ci sunt selectate fapte ce devin momente de referinţă în .formule specifice oralităţii: “vorba ceea”. “cofă”). autorul este Ion Creangă. influenţat foarte mult de Biserică. pus în situaţii şi împrejurări verosimile: vizita domnitorului şi atitudinea oamenilor. părintele Duhu. Fragmentul este o autocaracterizare a naratorului. “fost-a” . de spunere către cititor. “n-am închis ochii”. unde fusese trimis de părinţi tocmai ca să-l ferească de maladie. Amintirile sunt o specie literară epică în proză. leneş fără păreche””. Alt sens al cuvintelor “a petrece”. se remarcă registrul popular -”bun de hârjoană”. de asemenea. fără a urmări cuprinderea întregii vieţi. “pe la toacă”. Virgulele izolează atributul apoziţional de restul propoziţiei. Părintele Duhu.06. expresie populară care numeşte dimineaţa. artistic. lucru despre care mi-am dat seama atunci când lucrat în vara precedentă. Conţinutul lecţiilor era la aprecierea subiectivă a dascălului şi. „iţari”. 10. Trăsături ale domnitorului Ghica-Vodă exprimate în mod direct de către narator: „frumos la chip”. profesorii erau de cele mai multe ori slujitori ai Bisericii. care erau la bunul plac al profesorilor. metaforă pentru starea gravă în care se afla. definind astfel arta naraţiunii lui Ion Creangă. Şcoala de odinioară apare ca o anexă a Bisericii.3. stare fiziologică bună. “fost-a”). exerciţii de matematică. la Humuleşti. Atitudinea tatălui exprimă bucuria imensă că băiatul era acum sănătos tun.Mă numesc Alin Stoian. “a dat holera peste mine”. fiind relatate întâmplările unui tânăr elev. plină de umor. Realismul este ilustrat prin: . cu accent pe învăţăturile religioase. Aş vrea să adaug că sunt pasionat de acest gen de activitate. numiţi popular “doftorii satului”. “blând cum era”. Textul aparţine realismului. A lucrat atât de mult la matematică încât îl doare capul. este îngăduitor cu băiatul care abia scăpase cu viaţă din ghearele holerei şi-l lasă pentru o vreme în voia lui.7. geografia..“slăvit de leneş”. Ştefan a Petrei. părintele Duhu şi stareţul Nionil. *Dacă se frământă bine aluatul. exprimată printr-o comparaţie. de s-a dus în Humuleşti”. geografie. „puricale”. este descris sistemul de învăţământ de la acea perioadă. “amânar”. sentiment la fel de puternic ca şi spaima cumplită pe care o trăsese atunci când acesta se îmbolnăvise. Rememorarea întâmplării îl determină pe naratorul-personaj să se roage pentru odihna lui moş Ţandură şi a tovarăşului său. Aceste trăsături îl pun în antiteză cu ceilalţi copii veniţi la şcoală din dorinţa sinceră de învăţa. cu dascălii lui. care susţin umorul şi oralitatea stilului. Autorul-narator şi protagonistul totodată. din opera literară “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă: În 1852. trăsături care susţin arta naraţiunii specifică lui Ion Creangă. “îmi ardea sufletul în mine”4.. “după câtă minte avea”-. pentru că era prea leneş şi delăsător. Mara are avantajul de a-şi aşeza coşurile cu marfă la capul podului. gramatica. întrucât povestirea la persoana I şi oralitatea stilului dau impresia de confesiune.9. mai ales.regionalisme: “mere turture”. liniştesc 4. . “Lucrul rău nu piere cu una cu două”. doar-doar acesta va învăţa carte.cuvinte şi expresii populare: “frecătură”. Mărci ale oralităţii:.. studiul mai mult sau mai puţin aprofundat al disciplinelor ştiinţifice ca aritmetica. dativul etic (”cât mi ţi-i melianul”). iar clădirea şcolii se afla pe lângă un aşezământ bisericesc. Ghica-Vodă şi Nică Oşlobanu. „droaga”. Polisemia cuvântului cap: Capul mafiei locale a fost prins de poliţie azi dimineaţă. impresii. Adus acasă. mama îl răsfaţă pe băiat. “leneş fără pereche”. În continuare. deoarece sunt îndemânatic. Menţionez că am înclinaţii certe pentru acest fel de ocupaţie. întâmplări trăite. Protagonistului-narator nu-i ardea de şcoală. pe care îl conduceţi. năpastă. forma populară a inversiunilor verbale (”cumpăra-ni”.precizarea timpului real. “crida”. expunerea se face la persoana I. “m-a lăsat în voia mea”. Nică. precum şi materiile predate.pronumele este postpus verbului. leneş # harnic. era prezent. Menţionez că am luat cunoştinţă despre existenţa postului de vânzător din anunţul pe care dumneavoastră l-aţi publicat în ziarul “Adevărul” şi vă informez că am atestat în această profesie. supărat că stareţul Nionil îi reţinuse salariul pe nedrept. în detrimentul disciplinelor laice: aritmetica.auxiliarul a avea este. are loc la Târgul-Neamţului inaugurarea Şcolii Domneşti la care participă domnitorul Moldovei. precedat de formula tipică “vorba ceea”: “Lucrul rău nu piere cu una. „helgea”. cozonacii sunt pufoşi. 26. Antonime: blând # fioros.2007 Domnului Director al restaurantului “Mc Donald’s. “stâna în dumbrava Agapia”. 9. transformă situaţia personală într-o problemă de matematică. aparţinând literaturii memorialistice. Stilistic. care “a secerat” o mulţime de oameni 8. îl fricţionează cu oţet de leuştean. atât ca urmare a predispoziţiei sale cât şi ca rezultat al educaţiei greşite primite de la mama sa. ca toţi sănătoşii”. Autoironia specifică lui Creangă despre firea sa neastâmpărată se manifestă şi aici printr-un proverb popular. materiile studiate erau predominant religioase. în funcţie de acesta. “podul Cărăgiţei”.regionalisme: „isonari”. Subiectul II Rezumatul textului citat la Subiectul I. sunt absolvent al Liceului Economic din Galaţi. *De la o vreme. “după câtă minte avea”. personajele prezente în text sunt: Nică. postpus verbului. autobiografice. frumos îmbrăcaţi şi aranjaţi. rând pe rând5. vracii. examene.exclamaţii: „Dumnezeu săl ierte!”. care ţine un discurs emoţionant şi pilduitor. “hoştinele”7. Relaţia naratoruluipersonaj cu cititorul este apropiată.6. zâmbitor şi amabil cu clienţii dar. îl împachetează în fierturi de plante. specialitatea “lucrător în comerţ”.8. Autocaracterizare6. “a frământa”: *Vom petrece minunat în această excursie. lecţiile din clasă etc. Sensul expresiilor: “era faţă” = era de faţă. tulbură # limpezesc. s-a trezit “sănătos.de o boală necruţătoare. unde vânzarea era bună. sistemul de învăţământ de atunci. prin leacuri tradiţionale. la restaurantul Mc Donald’s. deoarece pe acolo trecea toată lumea.formule specifice oralităţii: „zicea el”. eliberat de liceul susmenţionat. Ghica-Vodă. Ambele structuri ilustrează registrul popular şi oralitatea textului. 2. V-aş rămâne recunoscător dacă mi-aţi fixa o zi în această săptămână pentru un interviu sau pentru o discuţie în care v-aş putea convinge despre calităţile mele. aspru. întrucât ilustrează un aspect al vieţii reale: şcoala moldovenească de la jumătatea secolului al 19 lea (1952). “cofăiel”. “ia”. Exerciţiile şi exemplele date elevilor erau preluate din viaţa cotidiană. după care copilul “am adormit mort”. mediu social în care Nică evoluează de la copilărie la adolescenţă. strungarul nostru. Expresii/ locuţiuni: “am tras o raită”. care explică cine era Vasile Bordeianu: “Abia spre ziuă s-a îndurat Vasile Bordeianu. nenorocire5. 10. am o mare putere de muncă. a distruge. Comentariu citat: Naratorul-personaj se îmbolnăveşte de holeră la stâna de la Agapia.registrul popular al limbajului: cuvinte şi expresii populare („era faţă” „de-a rândul”. 3. de aceea perspectiva narativă defineşte naraţiunea la persoana I. Orbită de dorinţa de a-şi vedea fiul popă. prin forma inversată a verbelor: “cumpăra-ni” . A reuşit în afaceri pentru că a făcut toate lucrurile cu cap. A doua zi. “pe la august […] de la 48″ şi a localităţilor: “Humuleşti”. Galaţi Varianta 61 1.

este faptul “că e saşiu. o parte care să-i asigure traiul şi cealaltă pe care s-o risipească pe distracţii.punctul marchează finalul enunţului 3. iar amintirile plăcute se uită mai uşor decât cele dezagreabile. însă sentimentul de mâhnire de acum este foarte puternic. adresată fostului coleg . intitulată atât de sugestiv “Suflet de poet”. cu un fel de durere la apropietura sprâncenelor”. Soarele încălzeşte uşor atmosfera.7. spre nedumerirea tânărului. ai deja o notorietate de invidiat. Caracterizarea personajului: Abu-Hassan. şi când se uită drept în ochii tânărului. deşi nu sunt un iubitor de poezie şi nici nu mă pricep. prin imagini artistice.”Fragmentul ilustrează descrierea unei păduri de mesteceni la începutul primăverii. Momentul subiectului: Textul a fost extras din expoziţiune. Naratorul omniscient apreciază că statutul social al călătorului este acela de negustor şi. Cei doi decid să străbată drumul împreună.Călinescu). sclipeşte undoind aerul dimineţii calde. ceată = grup. în mod indirect. Aş fi curios să văd şi coperta şi mai ales numele tău pe ea. Întotdeauna dezamăgirile marchează oamenii mult mai profund decât cele pozitive. decid să se oprească la conac pentru o gustare.” După ce a rămas fără avere.şi vesel. intitulată “Suflet de poet” Bucureşti. Felicitări! Să ştii că o să mă laud la toată lumea că am fost colegi.L.06. El merge agale neavând motiv să se grăbească. Expresii/locuţiuni din textul dat: “să-şi ducă viaţa “. Peisajul este animat doar de ciripitul vesel al păsărilor umanizate prin personificarea “se-ntrec în feluri de glasuri”.Caragiale. întrucât fusese ţinut “sub străşnicie” de tatăl său. Te îmbrăţişez cu admiraţie. păsările primăverii se-ngână şi care de care se-ntrec în feluri de glasuri. conturează un tânăr cu părul roşcat. vioaie = veselă. 29. tu ai întrecut orice aşteptări. din fapte. agale.linia de dialog semnifică vorbirea directă (cuvintele mamei lui Abu-Hassan. epitetul “dimineaţa caldă” accentuează ideea că astrul nu străluceşte cu mare putere. este adevărat că la Litere.2008 Dragă Adrian. Volumul cuprinde şi poezii scrise în liceu? Mi-aduc aminte că unele mi-au plăcut şi mie foarte mult. Consider că este o adevărată izbândă faptul că. “La conac” de I. O calitate generală/particulară a stilului: stilul este beletristic (artistic) şi se defineşte prin folosirea cuvintelor cu sens conotativ. l-au părăsit şi prietenii.”:. Se pare că totuşi. Ioana Popescu Varianta 63 1.Caragiale. Instanţa narativă este reprezentată de naratorul omniscient şi naraţiunea la persoana a treia. Instanţa narativă: Perspectiva narativă este auctorială. 2. în zare adâncă. naraţiunea la persoana a treia. sugerând faptul că. sub umbrarul de la han. Tovarăşul său de drum începe să râdă grozav. un “om plăcut la înfăţişare şi tovarăş glumeţ”. Când a rămas fără bani. Abu-Hassan a rămas şi fără prieteni.8. personajul eponim al creaţiei lui I.5. s-a ivit. iar naratorul omniscient şi obiectiv. prin polisemie. Valoarea expresivă a semnelor de punctuaţie din fragmentul “Mare minune!… Unde a putut pieri? A intrat în pământ?”. Te rog să nu uiţi să mă inviţi atunci când vei lansa cartea. 9. alene. Nu pot să cred că ai reuşit să-ţi publici poeziile şi că ţi-ai împlinit atât de repede visul. Semnele de punctuaţie în enunţul “. cu firea ta visătoare. iar semnul întrebării este folosit pentru formularea interogaţiilor retorice.“cu faţa vioaie”. topică şi punctuaţie şi se adresează mai ales imaginaţiei şi sensibilităţii cititorului. decât îl încântase mai înainte semnele lor de dragoste. “s-au făcut nevăzuţi”. el adună “o ceată de vârsta şi de teapa lui”. apoi dispare brusc. sprinten . încât banii nu-i ajung decât un an. Din decizia de a-şi împărţi averea în două. prin portretizare directă. în stil indirect liber. deşi abia în primul an de facultate. a răsărit = a apărut. îi face aşa ca o ameţeală. iar în păduriştea de mesteacăni de pe poala din bătaia soarelui. un tânăr călăreţ vine din Poeniţa şi se îndreaptă către conacul de la Sălcuţa. Varianta 64 1. bogăţie sinonimică. în ziua de 24 aprilie. Sensul expresiilor “nu a luat seama” = nu a sesizat. fără urmă de nori. focalizarea dindărăt. nu a băgat de seamă. Subiectul al II-lea Rezumatul textului de la Subiectul I. totul este liniştit şi senin. 10. 8. prin care naratorul ştie ce simte şi ce gândeşte personajul. a pieri = a dispărea. Mă uimeşti din ce în ce mai mult. textul fiind un monolog interior. “boierul”.Ce ai. Pe drum întâlneşte un alt călăreţ şi se miră că nu-l observase mai devreme. care îl zăreşte în depărtare. (atitudine) *Un copil reprezintă soarele în viaţa unei mame. Ştiu că tipărirea unei cărţi este costisitoare şi nu te credeam în stare. (bucurie) 4. procedeu care compune şi o imagine auditivă. Semnul exclamării. 10. urmat de punctele de suspensie. deoarece a . Cerul este limpede. Momentul subiectului din care textul a fost extras este expoziţiunea. că tocmai ţi-a apărut prima carte de poezie. mai ales că cei patru ani de liceu petrecuţi împreună au fost suficienţi pentru a ne cunoaşte bine unul pe celălalt. Am aflat cu surprindere şi bucurie.cu prezentarea personajelor “un călăreţ” . 6. a “copilăriei copilului universal” (G. “să se pună pe petreceri”. Subiectul al II-lea Scrisoare cu început dat. când a scăpat ca prin minune de holera necruţătoare. nu a fost atent. “nu prind de veste” = nu a observat. până departe. Sinonime: domol = încet. 9. Sensurile conotative ale cuvintelor “aer” şi “soare”: *Când a venit de la Paris avea un aer occidental. Abu-Hassan este protagonistul eponim al operei. Fragmentul dat rememorează o întâmplare miraculoasă din viaţa copilului în vârstă de 9 ani (anul de naştere al scriitorului este 1939). La vale. să soliciţi sprijinul unui membru al Uniunii Scriitorilor pentru a-ţi confirma talentul poetic. Ajunşi în Sălcuţa cotesc la stânga. Modurile de expunere prezente în text sunt : naraţiunea şi dialogul. Singurul defect.L.virgula delimitează vocativul substantivului “fiule” de restul propoziţiei. Prietenos şi generos. Mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului:*treizeci – compunere (trei+zeci)*Abu–Hassan –compunere prin alăturarea cu cratimă *costisitoare – derivare cu sufixe*nemăsurat . 3. Succesiunea construcţiilor exclamative şi interogative sugerează perspectiva auctorială omniscientă. zăresc acoperişul nou al turnului şi tânărul se închină. La un moment dat. care amplifică starea uluire a personajului. “a doua zi de Sfântul Gheorghe”. Comentarea fragmentului:“E a doua zi de Sfântul Gheorghe.semnul întrebării indică sfârşitul propoziţiei interogative.derivare cu prefixul “ne” 4. reies chibzuinţa dar şi dorinţa de a petrece. deoarece le-ar prinde bine puţină companie. este utilizat pentru a evidenţia uimirea personajului. este un tânăr care moşteneşte o avere însemnată după moartea tatălui său. Opinia : Tovarăşul de drum al tânărului este un personaj bizar cu sugestii către diabolic. imagine vizuală susţinută de epitetul “zare adâncă”. Abu-Hassan fusese fericit când avusese prieteni alături de el. înainte de nămiez”. care sugerează şi structura satanică a personajului. privind apariţia primei cărţi de poezie a acestuia. avuţie = avere. vreme = timp 2. Aceştia fugeau de el şi îl evitau deoarece acum nu mai putea să îi îndoape cu bunătăţi. după tufişul movilei pe care era construită biserica.conturarea eroului. iar mâhnirea şi dezamăgire profundă reies indirect din atitudinea şi gândurile lui. Ceru-i fără pată cât de slabă în tot largu-i de jur împrejur. Explicarea afirmaţiei: “Pe Abu-Hasan mai mult l-a mâhnit părăsirea din partea prietenilor. prin adresare directă fiului). organizează petreceri atât de costisitoare.6. Titlul reprezintă numele de natură orientală al personajului din text. fiule? a-ntrebat bătrâna. Într-o dimineaţă de primăvară. atitudinea şi relaţiile cu alte personaje. Din text reies. deoarece autorul începe cu fixarea locului şi a timpului -“din poeniţa vine domol”. “da piept în piept”5. 7. deoarece vreau neapărat să am un exemplar cu autograf. să faci rost de sponsori. timpul “soarele nu s-a ridicat nici de doua suliţe. Sinonime: neguţător = negustor. trăsăturile caracteriale ale lui Abu-Hassan.

Subiectul al II lea Scrisoare despre portretul lui Mihai Eminescu realizat de Ioan Slavici: Pucioasa. a fi mãrginit = a fi limitat. lipsit de adãpost şi rãbdând la ger”. Figurile de stil din cele douã structuri lexicale: „munte de om” şi „grădinã de frumuseţe”:* „munte de om” – hiperbolă. Mă aflu în oraşul Buşteni. Douã modalitãţi de caracterizare. un geniu ignorat când era în viaţã şi adulat abia dupã ce s-a stins. Ĩn susţinerea acestei afirmaţii. Rolul stilistic al conjuncţiei „însã” din enunţul: „El însã era lipsit cu desãvârşire de ceea ce în viaţa de toate zilele se numeşte egoism…. şi să-mi scrii imediat impresiile tale. sã judeci strâmb. întrucât aceştia nu erau în stare să despartă opera de viaţa omului. direct şi deschis în orice situaţie: „în gândul lui cea mai învederată dovadã de iubire şi de stimã era sã-i spui omului şi-n bine şi-n rãu. *Are talentul de a face bani din orice. A trecut mult timp de când nu am mai luat legătura cu tine şi. cu adevărat. dăruirea de sine. zdrenţuit. lipsit de adãpost şi rãbdând la ger. Linia de pauză în enunţul „Nenorocirea cea mare a vieţii e – zicea el – sã fii mărginit. astfel că am putut urca până la Cascadă. Şi vremea ţine cu noi.5.zicea el . sã nu vezi cu ochii tãi. punând în evidenţã trãsãturi importante ale lui Eminescu: genialitatea. Casa de Cultură din Buşteni. îi ştia firea excesivă şi viaţa mizerã pe care a dus-o: „flãmând. Acesta îşi aminteşte cã Mihai Eminescu era o fire veselã. 3. “episcop”. „ce-l atingeau pe el erau trebuinţele. deşi a avut o viaţã tristã. *Pentru examen. zdrenţuit. Staţiunea este liniştită. el era „acelaşi om senin şi vecinic voios”. întrucât era mereu flãmând. turiştii. “episcopie”. Subiectul al II-lea Scrisoare Buşteni. el având o construcţie spiritualã cu totul aparte şi fiind preocupat mai mult de soarta celorlalţi decât de a sa. sã umbli orbecãind prin o lume pentru tine pustie” şi „sã fii nevoit a căuta afarã din tine compensaţiuni pentru munca grea a vieţuirii. “consistorial”5. Andreea Varianta 65 1. sã nu vezi cu ochii tãi. Am să îţi aduc multe fotografii făcute cu panorama munţilor care parcă îţi zâmbesc călduros.6.”. „sã-i pãtrundă firea”. apoi s-a dus să sărute mâna episcopului…”. Slavici îl admiră pe Eminescu pentru „vigoare trupeascã extraordinarã”. “clerical”. din fragmentul dat reiese faptul cã Slavici îl cunoştea pe Eminescu foarte bine. accentuând tendinţa acestuia spre excese şi autocriticã necruţătoare. unde peisajul este copleşitor. Tu ce mai faci ? Cum ai terminat anul şcolar? Închei această scrisoare.10. Te îmbrăţişez cu drag. el putând înţelege defectele şi greşelile altora. fără a fi egoist sau vanitos. 29 iunie 2007 Dragã Vlad. în opoziţie cu nepăsarea faţă de propriile suferinţe şi dureri. Trãsãturi ale lui Eminescu – omul. precum şi Casa memorială Cezar Petrescu. Eminescu este conştient de genialitatea cu care a fost înzestrat şi considera că nu avea voie sã greşeascã. arhivar = funcţionar. Îţi recomand sã citeşti şi tu cartea lui Ioan Slavici. „Eminescu – Omul”. *La Şcoala de Artă Populară face muzică. Eu cred cã Slavici a reuşit sã realizeze un portret destul de realist. „nu era în stare sã mintã”.9. Imaginea este mirifică. Relaţia dintre cei doi scriitori. aduc urmãtoarele argumente: Ĩn primul rând. Ioan Slavici şi Mihai Eminescu. evlavioasă2.”7. transformare. Sinonime: prefacere = evoluţie. sã umbli orbecãind prin o lume pentru tine pustie”. îmi pare rãu. Mihai Eminescu sugereazã ideea cã pentru el nimic nu era mai important decât amorul propriu.caracterizare directă de către narator: „era de o vigoare trupeascã extraordinarã”. Ĩn al doilea rând.conştientizat că relaţiile cu tinerii se bazaseră doar pe interese materiale şi că un an întreg nu avusese niciun prieten. De asemenea. schimbare. Câmpul semantic al “teologiei”: “cuvioasă”. unde îmi petrec două săptămâni din vacanţă. am făcut abia cinci variante la română şi mai am de făcut nouăzeci. Modul de expunere utilizat în fragmentul dat este naraţiunea. Petrec. întrucât nu poate face compromisuri. încât ai impresia că tot ceea ce vezi nu este real: munţii Bucegi apar ca o cetate străjuind oraşul.. dar. În opinia lui Slavici. Afirmaţia sugereazã autocritica asprã pe care Eminescu o dovedea faţã de sine. *Vlad face Facultatea de Limbi străine pentru că vrea să lucreze în diplomaţie.4. sã ştii puţine. Comentarea afirmaţiei lui Eminescu: „Ceea ce li se poate ierta altora nu pot sã-mi permit eu”. se fundamentează pe o sinceră şi solidă prietenie. considerându-l o „grădinã de frumuseţe”.” este folositã pentru delimitarea unei incidente. firea sincerã a acestuia. sã înţelegi rãu.indirectã. a leza. încã de la începutul fragmentului. Abia aştept sã-ţi aflu părerile… Cu drag. el nu şi le-ar permite.3. Firea lui miloasã. Modul în care descrie existenţa precară a lui Eminescu este şocantă. pentru că vrea să intre în show-biz. virgula are rolul de a coordona prin juxtapunere propoziţiile de acelaşi fel. suferinţele. era plin de compasiune. Aerul curat de aici îmi dă o poftă nemaipomenită de viaţă şi abia aştept să fac ascensiuni şi să urc la Babele cu telefericul . În enunţul “Iar Huţu a primit scrisoarea. exemplar = volum. Poetul considerã ca fiind aspecte negative în lumea sa: „sã fii mărginit. şi era sincer. Mihai Eminescu. sã judeci strâmb. în ciuda acestor lipsuri. Particularităţi ale . fiind cel mai aspru critic al sãu 8. ambiţie. ci numai tovarăşi de chefuri. lipsit de adãpost. Era „senin şi vecinic voios” indiferent de situaţie. zdrenţuit. în speranţa că am reuşit să te atrag într-un univers al liniştii şi al măreţiei pe care numai natura îl poate crea. a atinge = a afecta. sã ştii puţine. Chiar îmi lipsesc discuţiile noastre despre marile personalităţi ale culturii române. dar nu ai cum să te plictiseşti. Florina Varianta 66 1. pe care. Sunt împreună cu un grup de colegi şi ne distrăm de minune. 29 iunie 2008 Dragă Radu. a cetit-o şi s-a întors. prezente în textul dat:. adevãrul verde-n faţã”.4.sã fii mărginit. el era acelaşi om senin şi vecinic voios”. Polisemia cuvântului “a face”: *Şi-a făcut o vilă la Snagov. sunt o serie de obiective turistice interesante în zonă: Castelul Cantacuzino. iertãtoare cu ceilalţi şi intransigentă cu sine m-a impresionat cel mai mult. Sinonime: vigoare = forţă. vanitate = orgoliu. Conjuncţia adversativă „însã” are rolul de a sublinia generozitatea şi nobleţea sufletească faţă de alţi oameni. „zice el”. a jigni.*„grădinã de frumuseţe” – metaforã.6. sincer. nu era egoist „era lipsit cu desãvârşire de ceea ce în viaţa de toate zilele se numeşte egoism”. Îţi scriu tocmai pentru că am gãsit de curând o carte în care Ioan Slavici îi face un portret prietenului său. însã. cuvioasă = credincioasă. sã înţelegi rãu. Mihai Eminescu „era de o vigoare trupeascã extraordinarã”. 2. prin mentalitate/cuvintele personajului: “Nenorocirea cea mare a vieţii e . o vacanţă reuşită. Peisajul este magnific. vitalitate. Eminescu nu a fost înţeles de contemporani. precum şi deosebirile flagrante dintre el şi ceilalţi oameni. durerile …altora”. „flãmând. iubea adevărul.

“gingaşă şi blândă”.“într-o căsuţă albă.2007 Salut amice. Oralitatea stilului se defineşte prin registrele stilistice care se manifestă în acest fragment. “ascultam”. să-ţi povestesc în amănunt tot ce am făcut în excursie. Expresiile populare “căzu pe gânduri”. aceştia fiind neputincioşi în faţa apelor dezlănţuite ale Siretului. drept un om cu frică de Dumnezeu. “Odgonul scăpătă din partea cealaltă”: “Urmă o năruire pripită de grinzi. miraţi. Prima dată când se întâlnise cu soţul său. care este şi personaj. Etape ale desprinderii podului: “Odgonul slăbea”. în relaţie directă cu firea locatarilor. Om al locului. El este caracterizat direct de către narator ca un bătrân înţelept. privind calm la prăbuşirea podului şi fiind conştient că niciun om nu poate opune rezistenţă naturii: „Iaca. Portretul eroinei este realizat în mod subiectiv.stilului:. podul se prăbuşeşte. O calitate particulară a stilului este oralitatea reprezentată de numeroase locuţiuni. Dascălul Clăiţă se mândrea cu Huţu. Andrei Varianta 67 1. adresându-se imaginaţiei şi sensibilităţii acestuia. 7. ca efect stilistic. a da ochii cu cineva. De asemenea. ascultând cu ochii mari. Subiectul al II lea Întocmirea unei scrisori cu început dat: Predeal. Tare m-aş bucura să-ţi văd faţa când citeşti rândurile acestei scrisori. sugerează stările nostalgice ale naratorului.06. spunându-i că Siretul nu face cum vor oamenii. prin propriile vorbe. care-şi poate stăpâni reacţiile. ce compun imaginea vizuală a casei. Sensul afirmaţiei: “Nu-i cum vrem noi. nu te supăra aşa de repede. mai aveai simţul umorului. “Cum se poate!”. sub forţa învolburată a râului. intercalări. Varianta 68 1. “şăicile”. deoarece surâsul era “adumbrit de o melancolie stranie”. Sinonime: năvalnic = furtunos. pentru că îţi ducem dorul. să umble prin ţări străine. “micuţă şi albă”. modestă” . ci cum vrea el. Atitudinea dascălului sugerează faptul că şi dintr-o şcoală de ţară se poate ridica un învăţat. 8. Protagonistul fragmentului este caracterizat indirect. ştii doar că am glumit. chiar dacă luaseşi o căzătură groaznică. Verbele la imperfect. de lemne. şovăielile privind propriile sentimente3. Protagonistul-narator o descrie în mod direct ca fiind tăcută şi plăpândă. prietenos. o personalitate demnă de respect. Uluirea şi nepriceperea îi dădeau o naivitatea feciorelnică.” 9. “ş-o poruncit”. povesteşte la persoana I despre iubita sa. prin numeroasele intercalări . “zicea”7. Nu mai are nimeni simţul umorului. O calitate generală/particulară a stilului: stilul este beletristic (artistic) şi se defineşte prin folosirea cuvintelor cu sens conotativ. “priveam”. Vorbire directă: “― E bine!”8. Subiectul al II lea Rezumatul textului reprodus la Subiectul I. dar Moş Pahomie îl ironizează. de scânduri”6. Te salută amicul tău. cumplit lucru-i apa!”. pe care nu-l înduioşează disperarea inutilă a tânărului. totuşi.9.8. pentru că am dat nas în nas cu bunicii tăi. Calităţi ale lui Huţu: este respectuos cu oficialităţile bisericeşti. “căutau”. 2. Parcă te aud spunând: “ Eşti iar la munte norocosule!” Ei. Punctele de suspensie în fragmentul “Şi şerpele acesta de odgon iar îl legam de stâlp… Mare vuiet. Sensul conotativ al cuvântului “rază”: * Razele sufletului său îi încălzeau pe cei din preajma lui. Am trecut pe lângă râul în care ai căzut în excursia trecută. a face ochi dulci cuiva. Perspectiva narativă este definită prin naratorul omniscient. prin care se transmite cititorului o puternică emoţie. de Mihail Sadoveanu: Podarul. Părea o fire veselă. cititorul receptând realismul faptelor şi sentimentelor7. Anişoara este caracterizată direct de narator. Prin aceste vorbe. tulburau”. care ştie că puterile devastatoare ale naturii nu pot fi stăvilite de oameni: „Nu-i cum vrem noi. Huţu are şi simţul umorului “nimeni nu râdea mai din toată inima decât dânsul”. “să fi umblat prin ţări străine”. În cele din urmă. “îşi caută de treabă”.5. iar ochii albaştri îi lăcrimau gânditori. ascultător şi recunoscător faţă de dascălul său. care să facă cinste tuturor sătenilor. a pizmui = a invidia4. de auditiv. eu tot iţi simt lipsa.verbe “dicendi”. 10. trăieşte în aceste locuri de o viaţă şi le cunoaşte foarte bine. să stea o vreme la Viena şi să ajungă funcţionar la episcopie. decât baftă la învăţat şi ne vedem luni la şcoală. care relatează faptele prin naraţiunea la persoana a treia.oralitatea este definită prin cuvinte şi expresii populare: “şerpar”. “a zis”. liniştit. Ai fost tare caraghios atunci şi. da! Sigur că m-am gândit la tine când am trecut prin localitatea natală. acolo-i slăbăciunea… zise el cu linişte”. Moşierul îl trimisese pe Nastratin cu oameni ca să ajute la salvarea podului. Podarul este ironic şi batjocoritor cu Iordache Nastratin. Autorul este Liviu Rebreanu. regionalismele numeroase. cel care a scris opera “Cântecul lebedei”. că ajunsese să cunoască lumea. îi cum vrea el”. Figuri de stil din penultimul alineat:. dărâmare2. domol. aşa cum îşi cunoaşte baba. Ştii că tu eşti mândria clasei şi a şcolii noastre! Datorită ţie.personificare: “Undele tulburi se frământau cu mânie”metaforă: “…săpau goluri care alergau rotitoare”4. 29. prin polisemie. din “Venea o moară pe Siret”. moş Pahomie îşi exprimă convingerea că forţele naturii nu pot fi controlate de oameni. prin propoziţii exclamative care sugerează teama. Expresii/locuţiuni cu substantivul “ochi”: ochi pentru ochi.enumeraţie de epitete cu nuanţă personificatoare.epitet personificator ce sugerează farmecul tineresc al fetei 6. Figuri de stil:. şi a celor morale. specifice stilului indirect: “a râs”. “buzele ei zâmbeau mereu”. podarul Moş Pahomie. “mă simţeam”. este chemat de oamenii strânşi pe malul Siretului pentru a repara un pod aproape distrus de apele umflate ale râului Siret. aşa cum îl ai tu. precum şi limbajul moldovenesc şi ţărănesc al personajelor dau textului expresia de spunere. *O timidă rază de speranţă îi lumina ochii. prin evidenţierea trăsăturilor fizice. Dar.10. a-şi da ochii peste cap. “cearcă”. Anişoara. sensibilă. oricum.3. vorbele bărbatului. Rolul stilistic al acestora sugerează nesiguranţa naratorului şi rememorarea unor acţiuni ce-i provoacă sentimente de nostalgie. liceul nostru este cel mai cunoscut din Ploieşti. dar transmitea o tristeţe bizară şi misterioasă. tu trebuie să te pregăteşti foarte bine pentru olimpiada de săptămâna viitoare. exprimă o acţiune începută în trecut care nu s-a finalizat. purta o rochiţă albastră presărată cu . “stâlpul de dincolo se pleca încet-încet”.“cârlionţi zburdalnici” . zglobiu = vesel. prin percepţia pasionată a naratorului-personaj. Sinonime: stranie = ciudată. se clătinau. Ce să-ţi mai spun. veselă. fragilă. resemnarea “De-acu s-o sfârşit!” ori deprimarea neputinţei umane: “Mare huiet. bogăţie sinonimică. realizate prin interjecţia “Iaca”. Moş Pahomie. În aceeaşi modalitate de expresie a oralităţii se înscrie topica şi punctuaţia textului beletristic. trăsături indirecte reieşite din atitudinea podarului („De-acu ţi se rupe moşia în două! urmă bătrânul cu râsu-i răutăcios”). îi cum vrea el. Tocmai se duceau la primărie. el observă imediat slăbiciunea stâlpului de care era legat capătul odgonului şi-i anunţă pe ceilalţi că nu se poate face nimic. expresii populare şi regionalisme. plăpândă = delicată. iar dărâmăturile au pornit-o vijelios spre Galaţi. impetuos. Chiar dacă mă simt foarte bine în excursie alături de ceilalţi colegi. sub privirile neputincioase ale oamenilor care sunt convinşi acum că s-a sfârşit. pentru că eu mă bucur să am un amic cum eşti tu. Caracterizarea lui moş Pahomie: Protagonistul fragmentului. prin imagini artistice. naratorul. Nu am putut să mă abţin şi am râs cu lacrimi. omniprezent şi obiectiv. Câmpul lexical al apei: “pod” “mal” “râului” “bălţii” 5. Le-am spus că o să-i vizitezi cât de curând.” marchează o pauză mai lungă în vorbire prelungind starea afectivă provocată de forţa apei. se cumpăneau = se legănau. topică şi punctuaţie şi se adresează mai ales imaginaţiei şi sensibilităţii cititorului. care-i fusese elev în Cocorăşti. doar unul este Mihai Florian!… Gata! Te laud prea mult şi nu e bine! Deja am vorbit cu doamna dirigintă şi ne-a promis că o să mai facem o excursie în care să poţi şi tu să vii cu noi. năruire = prăbuşire. aprig. Punctele de suspensie aflate la sfârşitul propoziţiilor marchează pauzele din firul narativ şi. domol = calm. Ce să-ţi fac dacă tu eşti tocilarul clasei? Hai.

infidelitatea şi comportarea fluşturatică faţă de soţie. flăcău. Avem de gând să pescuim. sugerând rememorarea unor fapte petrecute cândva: “Eram pe-atunci ostaş tânăr şi slujeam în Italia…”. de zâmbetul ei. Expresia ”a pune cruce” înseamnă a sfârşi.5. “umbre” 4. voievod = domnitor. tulburându-le sufletul până în profunzimi nebănuite. reiese direct mândria despre obârşia sa străveche boierească: “Cu nimica nu se mândrea mai mult bătrânul decât cu neamul său. se naşte Puiu.floricele vinete-închise. punctele de suspensie (”Am iubit-o… […] Nu ştiu…”) amplifică starea de panică şi agitaţie interioară. Prin diminutivul “tăticule” este sugerată iubirea puternică.Spune. dintr-o dată. concretizat prin forma de imperfect a verbelor identificate în ultimele alineate. Pierderea soţiei îl trezeşte brusc la realitate.06. încât nu observase că sentimentele ar putea să nu fie reciproce. “hodorogită”. bună. Bătrânul are o imagine clară a tinerei. în fine. Gândeşte-te serios la propunerea mea. ca ea.” Subiectul al II-lea Tulcea. recunoscând că îi furase şi lui inima. îţi voi face totuşi o propunere. intrând în politică. Titlul operei “Cântecul iubirii” este o metaforă care sugerează frumuseţea poveştii de iubire trăite în tinereţe şi evocate de către personajul moş Costin. moş Costin şi Ileana. 5. “neam”. că iubirea pentru soţia sa îl orbise în aşa măsură. Mi-ar placea să ne însoţeşti şi tu. a căror inimă a fost furată de frumuseţea. să ne distrăm pe cinste. avea atâta farmec. indirect. farmecul şi puritatea Anişoarei. să facem un foc de tabără. fiind greu de recunoscut chiar şi de către cei din satul natal. Expresia din fraza: “Poate-mi furase şi mie inima”. cu avere”:. fără pic de viaţă.“ soţie ideală. cu glas emoţionat. iar pe nboi ne aşteaptă o bine meritatată vacnţă. Tudor. Avea un trandafir alb în piept şi altul în părul blond. Eu şi colegii mei am hotărât ca după absolvirea examenului de bacalaureat să facem o excursie în Deltă. cu avere” – enumeraţie de epitete caracterizatoare7. Adverbul dubitativ. După ce gustase din toate plăcerile vieţii uşoare. Naratorul omniscient povesteşte la persoana a III-a despre viaţa . aşa cum sugerează naratorul omniscient: “Olga Dobrescu […] a fost o soţie ideală. semnificând sensibilitatea şi delicateţea sufletească: “.timpul povestit este trecutul. drăgăstos. Câmpul semantic al “familiei”: “frate”. iar Ileana răsuceşte firul de in. a fost o soţie ideală. tăticule… mai spune!” 9. cuvintele aparţinând altui personaj3. devine responsabil pentru copil şi face carieră în politică şi ca jurist. Deşi nu cred ca sunt omul cel mai potrivit să te determine să ne însoţeşti.din faptele şi relaţia sa cu alt personaj. Expresii/ locuţiuni cu substantivul “lume”: a pleca în lume. Caracteristici ale descrierii portretistice în conturarea personajului Policarp Faranga: descriere directă de către narator prin epitete caracterizatoare: “omul serios şi grav”. “o guriţă cât o cireaşă coaptă şi doi ochi albaştri cum e cerul când e mai limpede”. escapadă = aventură 2. Subiectul al II lea Rezumatul textului reprodus la Subiectul I. Dragostea celor doi tineri fusese plină de pasiune şi entuziasm. Şi lui moş Costin îi este tare dragă Ileana. După cum bine ştii. ataşamentul fiicei faţă de tatăl ei. Relaţia dintre Policarp Faranga şi Olga Dobrescu este construită de narator prin viziunea personajului masculin. tăticule…mai spune!”.10. ajungând să ocupe portofoliul ministerial. învăluie= acoperă. înfricoşat parcă de frumuseţea ei. este foarte apropiată şi firească între tată şi fiică. Caracterizarea lui Policarp Faranga:. Cu prietenie.”. Din când în când.prin naraţiune.narator omniscient (vocea auctorială). Închidea ochii la numeroasele escapade pe care Poly le-a continuat şi după căsătorie”. 8. exclamaţiile şi interogaţiile retorice (”Şapte ani n-am observat tristeţea sufletului ei! N-am vrut.“fiinţă gingaşă” – epitet caracterizator. prin propriile vorbe. Şi tu ai nevoie de relaxare şi de o schimbare de decor. pe viaţă şi pe moarte. Consider că relaţia dintre cele două personaje. pentru nimic în lume. 29. 9. să calaaaaaaaaătorim cu vaporul. începe”. neţărmurită. care-i dezvăluie sensibilitatea interioară: “Spune.timpul povestirii este prezentul folosit în prima parte a textului: “…moş Costin şade pipernicit şi tăcut. încât reuşise să cucerească inimile multora. a veni pe lume. Moş Costin stă pe prichiciul cuptorului. Ghilimelele folosite în sintagma “omul justiţiei” marchează un citat. Fetei îi face mare plăcere să-şi asculte tatăl povestind întâmplări din tinereţe. 2. Sinonime: amurg= înserare. prin naraţiunea la persoana a III-a.caracterizare indirectă. Caracterizarea personajului Ileana: . şi pizmuiam grozav razele care o mângâiau în dragă voie şi a căror mângâiere ea o sorbea ca o alintare de dragoste.descriere a trăsăturilor fizice. vreme= perioadă. Moş Costin îi spune fiicei sale că în acea vreme el era ostaş în Italia. parc-ar citi în carte vremile trecute. Punctele de suspensie folosite în mod repetat în text sunt pauze afective în fluxul narativ şi sugerează reflecţiile rememorării unor întâmplări din trecut. sugerând indirect tinereţea. Indulgentă şi înţelegătoare. Tipurile de narator: . deoarece a intrat în politică: “Tot atunci a pus cruce vieţii uşoare. 3. cârlionţat. şovăiala chinuitoare şi suferinţa declanşată de această descoperire dureroasă. şcoala s-a terminat de aproape două saptamâni. “vlăstar”4. “soţie”. el se căsătorise cu o femeie frumoasă. timp. povestindu-i despre iubirea lui din trecut: “…apoi cu vocea lină. că femeia iubită ascundea în inima ei o tristeţe bizară. îşi roagă tatăl să-şi continue povestirea. . Deşi trecuse vreme lungă de atunci. “copil”. 10. Mulţi plecaseră de tineri de acasă şi s-au întors după foarte mult timp. Varianta 69 1. care se confesează prin naraţiunea la persoana I.personaj-narator (moş Costin). ar fi o adevărată aventură. se distinge. bătrânul începe să-i descrie o fetişcană. pe care o priveşte “galeş”. pentru că pe atunci tinerii din oaste erau trimişi în ţări străine şi stăteau acolo zeci de ani. Fata. pe care o descrie cu mult drag. Tipuri de timp: .caracterizare directă de către narator. 9. 8. Sinonime: nădejde = speranţă. indulgentă. . După ce îşi priveşte fiica. cu ochii închişi. frumoasă. pe care o cunoscuse în tinereţe şi care era îndrăgită de multă lume. a da viaţă.2008 Dragă Emil. . Olga îi trece cu vederea soţului escapadele amoroase la care el nu renunţase nici după căsătorie. bună şi cu avere.se îmbină armonios cu limbajul cult metaforic: “O priveam doar pe furiş. mai pătrunde în casă câte o adiere rece. După patru ani. Detalii. cu privirile pribege…”. Focul din vatră pâlpâie în jurul ceaunului. el îşi aminteşte clar de tânără. pe viaţă. cu preţul vieţii. relevă faptul că “fetişcana” din tinereţea lui moş Costin. a ieşi în lume. indulgentă. din nuvela “Cântecul iubirii” de Liviu Rebreanu: Se lasă amurgul şi lumina pătrunde în casă tot mai puţin. farmecul şi zâmbetul răpitor al fetei. 6. bună. a termina şi este folosită pentru a exprima ideea că Policarp a încetat să mai aibă o viaţă uşoară după moartea soţiei. Aşa era lumea. Registrele stilistice: cuvinte şi expresii populare -“adumbrit” “pripăşită” “pizmuiam”. te anunţ că nu vei găsi nicăieri un ţinut mai misterios decaât aici. să-i facă să se îndrăgostească de ea sau pur şi simplu să o îndrăgească. El remarcă. fiinţă gingaşă. Figuri de stil prezente în enunţul: “Olga Dobrescu. însă după alţi patru ani femeia moare. Expresii/locuţiuni cu substantivul “viaţă”: a-şi vedea de viaţă. a căpăta viaţă. “poate”. Îşi urmărea ascendenţa până la Vlad Ţepeş. întrucât şi el fusese unul dintre cei care au iubit-o. Câmpul semantic al cuvântului “amurg”: “înserare”. Varianta 70 1. că femeia iubită devenise pentru el o necunoscută. 10. care sugerează tinereţea şi gingăşia fetei: “fetişcană ca un bobocel înrourat” . Deşi te cunosc şi ştiu cât de greu părăseşti paradisul montan din Sinaia ta natală. frumoasă. în care se află apa pentru mămăligă. spre a avea o meserie”. duios şi îi îndeplineşte dorinţa. sau n-am putut?”). Naratorul se găseşte într-o criză a iubirii. pe care el nu o poate înţelege. “lumina ruginie”. “cernită”. tânăr= june. exemplu. întâmplări ce înainte păreau nesemnificative macină sufletul naratorului şi îl fac să se întrebe şi mai mult dacă iubirea lor este adevărată. pildă = învăţătură. 7. prin imagine vizuală: “o barbă superbă […] cea mai frumoasă şi mai îngrijită barbă din România”. trăsătură care-i adusese notorietate şi prestigiu6.

spaniolă. Subiectul al II-lea Rezumatul textului de la Subiectul I. În al doilea alineat. emoţie = înduioşare. la plimbare sau la teatrul de varietăţi . următoarele documente doveditoare: * Diploma de bacalaureat. fior 2. aglomerat. care era originară din „Temişoara”. ştie tot ceea ce gândesc. cu acelaşi tip de preferinţe. toate bronz auriu. Conversaţiile cu Baroneasa aveau un farmec aparte şi-l relaxau după munca nocivă de la tipografie. Prin folosirea registrului arhaic se compune atmosfera epocii istorice din preajma revoluţiei de la 1848. *Atestatul de cunoaştere a limbilor străine: engleză. Gheorghe Bâscoveanu. “faţadă”. Rolul indicilor spaţiali este de a reflecta un spaţiu real. Câmpul semantic al “arhitecturii”: “palat”. viscolul. la o mătuşă.” 10. mozaic şi lemn tare vopsit în alb”. “întrebă”9. considerând că trebuie să părăsească ţara. 8. îşi petrece timpul liber cu un cerc de prieteni. “să repet” etc. nămeţii. “Nu întârzia!”. dacă vreţi comic. Naratorul-personaj oferă câteva detalii biografice despre Baroneasa R. prin confesiunea trăirilor naratorului.stolnic7. troienind. la cafenea. organizat la Palatul Copiilor din Constanţa. de unde reiese statutul de intelectual al personajuluinarator. Parantezele evidenţiază explicaţia suplimentară pe care naratorul simte nevoia să o ofere cititorului. O altă trăsătură a descrierii este tehnica detaliului utilizată cu măiestrie de Camil Petrescu: blocul avea faţada “pe trei străzi. Câmpul semantic al cuvântului “zăpadă”: viforniţă.adresarea directă prin vocativul substantivelor şi imperativul verbelor: „Boierule[. nemaiavând pe nimeni. jurnal. Numele şi funcţia personajelor implicate în dialog: Barbu Petrescu. împărţit în câteva zeci de apartamente. promoţia 2002 * Cursurile de Jurnalism organizate de Asociaţia “Jurnalişti fără frontiere” * Cursurile organizate de ECDL România Abilităţi: . înţesat = împânzit. la plimbare şi la teatru. 8. fiind nedespărţiţi la masă. acela al conacului unde locuia pitarul Barbu Petrescu. “Bâscoveanu trecu în goană”.. *Permisul European de Conducere a Computerului.5. care se realizează prin întrebuinţarea acelor cuvinte ce exprimă în mod subtil ideea. la care participă un număr mare de personaje.. casă de raport armonioasă. 9.”. întâmplări şi evenimente. cum puţine erau pe vremea aceea în Europa întreagă.. “Cu nimic nu se mândrea mai mult bătrânul decât cu neamul său”. Constanţa Mihai Petrescu Varianta 71 1.pitar. numărul 48 . Grebleşti. reies farmecul şi atracţia pe care eroina o exercită asupra bărbatului: “prietenia ei mă flata. În mod indirect. Sinonime: gazetă = ziar. (sau dacă aş spune ar părea neverosimil. profilul Jurnalism.nivel avansat . la cafenea. “mă”. Turnu Roşu etc.Operator PC Experienţă: . din opera “Contesa bolnavă” de Camil Petrescu: Naratorul-personaj. prietenia cu frumoasa femeie era flatantă pentru narator. “eram”. într-un oraş cu o arhitectură deosebită. care formează un grup omogen. Tomis!” din Constanţa Numele şi prenumele: Petrescu Mihai Domiciliul: Constanţa. Acţiunea se bazează pe fapte.5. se compune un succint portret fizic prin epitete: Baroneasa era o “brună ca o creolă” şi “cea mai frumoasă femeie din oraş”. mergând împreună la masă. reconfortându-l prin atenţia şi prin întrebările ei serioase Varianta 72 1. “vorbeam”.48 Studii absolvite: * Colegiul Naţional “Mihai Viteazul. o unguroaică refugiată la Timişoara. Caracteristicile naratorului subiectiv sunt evidenţiate prin folosirea verbelor şi pronumelor la persoana I. Verbele la perfect simplu se folosesc pentru a sugera o acţiune sau stare de dată recentă. El o vizitează frecvent pe Baroneasa R. iar cele două ore. O trăsătură generală/particulară a stilului este fineţea. Cuvintele “faianţă” şi “cuminte” să aibă alt sens decât în text: *Faianţa are culoarea cerului senin. Sentimentele contradictorii ale naratorului faţă de Baroneasă: „nici nu cred că eram îndrăgostit de ea…”/ „Dar eram totdeauna cuprins de o cuminte fericire …” 7. “apartament”. Polisemia cuvântului “a slăbi”: *Datorită regimului. De asemenea. finalizată de curând. franceză. Repetarea cuvântului “împreună” accentuează preocupările comune ale celor cinci-şase prieteni.] îi strigă omul de pe cal”. sensul. ce simt şi ce intenţionează să facă ele: Olga “închidea ochii la numeroasele escapade pe care Poly le-a continuat şi după căsătorie”. de unde. *Diplomele obţinute la concursul “Micii jurnalişti”. spaniolă . ninsoare. franceză. în copie. dacă nu patru. măreţia palatului fiind unică în Europa. căruia i se adresează prin sintagma “dacă vreţi”: “N-aş putea spune ce vorbeam cu Baroana […]. fulgii4. “Pitarul îngălbeni”. “petreceam”. urmând ca cititorul sau interlocutorul să descopere esenţa comunicării.3. se refugiase la Arad.. “zeci de apartamente. Particularităţi ale vorbirii directe /ale stilului direct:. “cubistă” 4. Erau aceste două ore ca o muzică diafană de lumină. având rol afectiv şi stimulativ pentru ritmul alert al acţiunii: “Pitarul Barbu Petrescu se pomeni că vine spre conac”. îl revigorau în totalitate.Cunoaştere a limbilor engleză. care stimulează toate funcţiile vieţii vegetative. Textul narativ se defineşte prin naraţiune şi dialog ca moduri de expunere specifice genului epic. *Din cauza efortului.prezenţa dialogului. descrierea arhitecturii oraşului este realizată prin imagini vizuale: partea cealaltă a bulevardului era “ocupată jumătate de un imens palat. căci nu făceam decât să-i repet cele ce scriau gazetele)”. “case”. mănăstirea Cotmeana. Naratorul este omniscient şi obiectiv. 1998-2000 Anexez. prin povestirea la persoana a III-a. Subiectul al II-lea Redactează un curriculum vitae (CV) valorificând datele dintr-o cerere CURRICULUM VITAE Obiectivul interviului: angajarea pentru postul de corespondent de presă al ziarului “Bună Dimineaţa. se întorsese în oraşul natal. care îl fascinează pe narator cu frumuseţea şi cu franceza ei senzuală. Anca a slăbit 10 kilograme. în ipostaza unui gazetar. organismul ei este foarte slăbit. strada Nicolae Jiga. apelându-se la aluzie.prezenţa verbelor de declaraţie: “strigă”. *Copilul este cuminte numai dacă i se promite o jucărie. căci în spate erau grădini. mozaic şi lemn tare vopsit în alb”. Utilizarea punctelor de suspensie în replica stolnicului Bâscoveanu marchează pauze în fluxul ideilor şi evidenţiază starea de agitaţie interioară atunci când îi explică pitarului motivul pentru care trebuia să se grăbească. deşi subiectele discutate se rezumau doar la ceea ce scriau gazetele.participarea la acţiuni de voluntariat ale Asociaţiei “Jurnalişti fără frontiere” .participarea la concursul “Micii jurnalişti”.3. strada Nicolae Milescu.6. 10. eliberat de ECDL România 25 iunie 2007. cât dura vizita. cafenea = bar. de a indica cititorilor locurile pe unde personajele trebuie să treacă şi itinerarul pe care să-l urmeze pentru a ajunge la destinaţie: Sălătruc. nr. Subiectul al II-lea Redactează un curriculum vitae (CV) valorificând datele dintr-o cerere: CURRICULUM VITAE Obiectivul interviului: angajarea pentru postul de operator PC Numele şi prenumele: Manolescu Andrei Domiciliul: Râşnov. Constanţa.personajelor. “bloc”.6.2. toate bronz auriu. îmi vindeca oboseala prin bucuria de a privi ca o filtrare a sângelui obosit de munca otrăvită a tipografiei. prin naraţiunea subiectivă şi prin implicarea acestuia în evenimente până la substituirea lui de către personaj: “mi-”. Veştile despre fuga stolnicului Matei Lăcusteanu îl sperie pe pitar şi-l determină să plece cât mai repede „într-un ceas suntem gata şi noi”. la care am obţinut premii în toţi anii în care am luat parte. local. Prin caracterizare directă.

nădragii de stambă.numeroasele imagini vizuale. fiecare este influenţat de mediul în care trăieşte. *Părul bălai îi curgea pe spate.alcătuirea complexă şi intelectualizată a frazelor7. a se pierde în faţa cuiva (a se emoţiona). Am observat că majoritatea scaunelor din metrou sunt ocupate de tineri şi de bărbaţi.C. Limbajul cult:. a da o mână de ajutor. Caracteristici ale prozei realiste: . Braşov Andrei Manolescu Varianta 73 1. copilul părea din ce în ce mai uimit de multitudinea culorilor mişcătoare. Sens conotativ al cuvintelor “legat”. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Politeţea este adunarea la un loc a gustului celui bun a fiecărui veac. “grosime” 2. Cuvinte derivate: prefãcut . avarul.naratorul obiectiv şi omniscient şi focalizarea zero (”dindărăt”) Subiectul al II-lea Rezumatul textului reprodus la Subiectul I. Structuri/ sintagme obiecte de mobilier: “divan slujind şi de pat”. Gustul cel bun nu se învaţă. peste mânã. 10. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul obiectiv şi omniscient şi prin naraţiunea la persoana a III-a 6. eliberat de ECDL România şi recunoscut de M. franceză. De aceea.utilizarea detaliului în descrierea îmbrăcămintei personajului. “înconjurată”. Politeţea nu se poate învăţa.“fizionomia aspră a unui căpitan de vapor care comandă în timp de naufragiu”. alocuri . neîngrijită şi veche îi stârneşte Aglaei alte reproşuri aluzive la adresa Otiliei. Cuvinte derivate: “repezeală”. trăsătura de caracter a Aglaei. “surtuc”.semnul întrebării marchează sensul interogativ al propoziţiei 3. George Cãlinescu prezintã în “Scrinul negru” relaţia dintre om şi mediu. trăsătură ce reiese indirect din vestimentaţia lui veche şi neîngrijită: ciorapii rupţi de unghiile de la picioare. Calicia personajului este relevată indirect şi de efortul imprudent de a căuta şi cere cheile (”Che…. a pierde ocazia. “ începu prinţesa sever”. De asemenea. nu pot decât să trag un semnal de alarmă pentru degradarea rasei umane. intervenţia naratorului în replica unui personaj: “. a avea la mână pe cineva. până la brâu. Semnele de punctuaţie din structura “. . spaniolă . Reprezentant al curentului literar realism. intrând în magazin. Naratorul este omniscient şi obiectiv (narator heterodiegetic). se agită şi dă comenzi ca “să salveze” pentru sine averea lui Moş Costache de eventuali atentatori.Monseniore. prin naraţiunea la persoana a III-a8. Moş Costache ilustrează. Varianta 74 1. 10. În altă ordine de idei. el e în inimă” (Ion Heliade-Rădulescu. sunt îmbrâncit şi dat la o parte din uşa ce pare prea îngustă.participarea la Olimpiadele şcolare de informatică în toţi cei patru ani de liceu. replica unui personaj. care. ea-şi îndreaptă toată energia asupra fratelui său. . a cere mâna cuiva. “ţărănească”. . Textul este o descriere prin:. însă acesta nu se poate învăţa. de civilizaţia anturajului. a se lua de mânã cu cineva. fumuriu 2. deşi suferise un accident cerebral şi trebuia să stea nemişcat.Ed. “bãnci ordinare de lemn”. “un secrétaire Louis XVI de lemn de trandafir”6. dintre individ şi societate. indirect.“ca şi când n-ar fi fost niciodată vreun conflict între ea şi ei” 9.3. în relaţie directă cu scăderea bunului-gust şi al bunului-simţ totodată. prin două citate: . cu vechime de doi ani. “vechime”. a da mâna. che-i-le!”). Avariţia bătrânului este sugerată destul de transparent în tot textul. Să fie acesta “bunul-gust” al veacului nostru?! În concluzie. Cele douã virgule marchează propoziţia incidentă. mână spartă. cere cu insistenţă şi efort cheile.. deşi bolnav. cu o privirea autoritară asemănătoare cu aceea a unui căpitan de vapor în timp de naufragiu. în copie. “cămaşa de noapte”. III) Afirmaţia lui Ion Heliade-Rădulescu despre politeţe se poate aplica oricãrei perioade istorice şi consider că îşi dovedeşte perfect valabilitatea. în mare parte. . spaniolă. aflat. el ţine. din romanul “Enigma Otiliei” de George Călinescu: Accidentul cerebral al lui Moş Costache declanşează o adevărată strategie de ocupaţie a casei bolnavului de către Aglae care. *Diplomele obţinute la Olimpiadele şcolare de informatică în toţi cei patru ani de liceu. totuşi. politeţea ţine de bunul-gust al fiecãrui om. infatuată. de educaţia primită în copilărie şi adolescenţă. mânã-n mânã. 7. Totuşi. “lamentabil” şi prin folosirea cuvintelor împrumutate din alte limbi “secrétaire”. *Atestatul de cunoaştere a limbilor străine: engleză. salvat din naufragiul vieţii”. *Permisul European de Conducere a Computerului. Fraza redã vorbirea directã. Calităţi generale/ particulare ale stilului: Corectitudinea utilizării limbii literare şi cursivitatea ideilor (înşiruirea clară a ideilor/ aspectelor/ întâmplărilor) 8. “o mică comodă Louis-Philippe”.prin utilizarea detaliului în prezentarea mobilierului din încăpere9. relaţiile între oameni. Aglae hotărăşte că bolnavul trebuie imediat dezbrăcat şi trece la fapte fără să mai aştepte consimţământul cuiva.Cunoaştere a limbilor engleză. snoabă şi rece. găsindu-şi refugiul într-un fotoliu vechi “în fotoliul ei. 5. pe sub mână. a pierde concursul. Interpretarea textului: “fizionomia aspră […] a unui căpitan de vapor care comandă în timp de naufragiu”. “Opere”.nivel avansat . Expresii/locuţiuni cu substantivul “mânã”: a pune mână de la mânã. conceptul nu s-a schimbat foarte mult. Câmpul semantic al “vestimentaţiei”: “ciorapi de lână”. cu privirea lipită de vitrina magazinului. că indecenţa este la loc de frunte şi uneori de laudă. îmbãtrânit .angajat. a face cu mâna. ca un adevărat căpitan în timp de naufragiu. deşi politeţea este un concept moral cunoscut tuturor.4. cred. oricât de mult ar încerca familia. Iritată de prezenţa lui Felix şi a Otiliei. de respectarea anumitor reguli. Trăsături ale Prinţesei Hangerliu: exigentã şi autoritară. repartizează membrii familiei cu scopul de a păzi cu străşnicie averea bătrânului. “pantaloni”.folosirea neologismelor: “domiciliu”. că. dar.Dar voi ce faceţi?”:. sunt legat de mâini şi de picioare şi nu pot zice nimic. promoţia 2002 * Cursurile organizate de ECDL România Abilităţi: . “îngrijorat”. a-şi pierde şirul (gândurilor). de familie. ca tip de personaj. în finalul căruia Moş Costache. “iminei”. el este adânc înrãdãcinat în personalitatea fiecãrui om. *Ploaia curgea pe streşini cu un zgomot ciudat.linia de dialog introduce vorbirea directă. care are rol caracterizator . la Computer Serv SA Braşov. Îmbrăcămintea sărăcăcioasă. franceză. “nădragi”. mi s-a spus că ai fi botezat catolic de mama lui Filip al nostru”. fiecare veac şi-a pus amprenta asupra ideii de politeţe. a-şi pierde controlul 4. “lipit”: *În situaţia dată. căruia îi reproşează că se oboseşte prea mult ca să construiască încă o casă. în esenţă.Operator PC Experienţă: . *Stătea nemişcată. deşi. parcă mileniul trei a adus cu sine o diminuare a gradului de politeţe. Varianta 75 1.Studii absolvite: * Colegiul Naţional „Ion Barbu”. Mai întâi. Comparaţia sugerează. semnată de domnul director al firmei Computer Serv SA Braşov 25 iunie 2007. Polisemia cuvântului “a curge”: *Pe măsură ce imaginile curgeau pe ecranul televizorului. el critică relaţiile interumane şi prezintã realitatea contemporanã într-un mod obiectiv. se considerã superioarã celorlalţi oameni. *Calificativul obţinut în urma celor doi ani de muncă la Computer Serv SA Braşov *Scrisoarea de recomandare. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a pierde”: a pierde vremea. Anexez. că limbajul este din ce în ce mai vulgar. comportamentul decent vine din bunul-gust al fiecãrui om. următoarele documente doveditoare: * Diploma de bacalaureat. “ladã mare de nuc sculptat”. începu prinţesa sever. Registrul cult al limbii. şireturile rupte şi înlocuite cu bucăţi de sfoară.5.

mamă. Oralitatea stilului: . „sâcâită”. dar imediat ţipă şi se enervează. 10. 5. Odobescu foloseşte o varietate de procedee artistice . relevată indirect prin atitudinea sa contemplativă. Semnele de punctuaţie din construcţia “. separându-l de restul propoziţiei exclamative. sau cu care nu avem o relaţie apropiată. trebuindu-i „cel puţin o secundă în plus ca să vie aproape şi să înţeleagă ce-i spuneai”.linia de dialog introduce vorbirea directă.formule populare. iar prin “late”. nori.” (Tudor Arghezi – Scrieri) Afirmaţia lui Tudor Arghezi este. „mămăligă”. dar se arde atât de rău. Semne de punctuaţie în fragmentul: “Ce ziseşi tu.epitet personificator. Naratorul este obiectiv. Tema monologului interior al lui Moromete se referă la nesiguranţa vieţii asupra căreia cugetă. 5. Ilie Moromete este tipul ţăranului mucalit. Cele două notaţii „cu o înfăţişare de nepătruns şi nu prea tare” şi „mărturisi el naiv” conturează cu mai mare acurateţe portretul lui Ilie Moromete. „îl cârpi” ). autorul asociază acestei atmosfere farmecul tainic al singurătăţii care creşte şi mai mult în sufletul călătorului impresionat de acest decor. Subiectul al II . Expresia “îl cârpi pe Niculae” înseamnă lovitură. “vulturi” 4. venind cu o tigaie de fasole care părea rece şi închegată. apelând la o imagine vizuală – „late pene negre“. da. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre politeţe: „Politeţea este o pudoare şi o necesitate de distanţă.5. Modul de expunere folosit de autor este descrierea. detaşare de problemele vieţii cotidiene. Moromete ii spune să bea apă şi mărturiseşte. care reliefează lăcomia şi lipsa prezenţei de spirit a lui Paraschiv. „dumicatul”. El nu bea apă şi. locuţiuni şi expresii populare ( „se făcu roşu la faţă”. “vânătoare”. care face haz de necaz. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul obiectiv şi omniscient (heterodiegetic) şi naraţiunea la persoana a III-a 7. Două particularităţi ale oralităţii: . “ceapă”. începe să dea din picioare.”ţârâitul greierilor”. O altă sursă este comicul de situaţie. că el credea că e rece. Registrul oral/colocvial: „Ce ziseşi tu. cu care are un schimb de păreri asupra principiilor vânătoreşti 9. naratorul omniscient observând cu obiectivitate şi descriind cu precizie reacţiile şi comportamentul batjocoritor. 10. omniscient (heterodiegetic) şi omniprezent. După cum spune Odobescu. specifice: “să şedem strâmb şi să judicăm drept” 7. picături. aşa e!” Prima virgulă marchează vocativul substantivului Gheorghe în propoziţia interogativă. trăsătură evidenţiată prin caracterizarea directă făcută de autor „ el se stăpâni”. „Ce. descrie penele prădătorilor. 3. fiind narator-personaj în textul dat şi se adresează.”. dar după aceea le spune că de abia a luat tigaia de pe foc.De ce nu ai scris tema la matematică?(ambele enunţuri interogative presupun un răspuns. Astfel. “vânătorul”. Paraschive. Mama îl ceartă pe Niculae pentru că nu o lasă în pace şi îi spune să stea cuminte. dar şi ca un mijloc de a menţine distanţa faţă de cei care nu ne sunt agreabili.2. care nu simte însă durerea.La masa!”).. aşa e!”. a interogaţiilor („-Ce să fie rece?” ). „a sta degeaba”. apanaj al oamenilor educaţi. faptul că întotdeauna se lăsa purtat de gândurile sale. În fragmentul: “Nu tăgăduiesc. figuri de stil. din romanul “Moromeţii” de Marin Preda: Membrii familiei Moromete se află la seceriş. nu e bine de trăit?”. 8.Na. cât şi portretul vânătorului. care să exprime consideraţia şi preţuirea pe care o avem faţă de o persoană pe care nu o cunoaştem foarte bine. „a sta să cadă”. Comparaţia din ultima frază. O trăsătură a sensibilităţii vânătorului este iubirea de natură. Pentru a accentua această comuniune a naturii cu solitudinea umană. dar este posibil să piardă pământul şi atunci n-ar mai avea cu ce să-şi hrănească familia. tu ce faci acolo?!”:. Moduri de expunere: naraţiunea. Semnul întrebării indică propoziţia interogativă şi semnul exclamării finalizează propoziţia exclamativă. o necesitate de distanţă.construcţii interogative – „Dar ce-i faci firei?“. Totodată. a lua parte.6. Câmpul semantic al “mâncării”: “fasolea”. Vânătorul nu iubeşte numai vânătoarea în sine. Varianta 76 1. Modul de expunere: descrierea 6. politeţea poate fi privită atât ca un comportament ales. gândindu-se că vârsta n-ar fi o problemă. „a sta de vorbă”. Naratorul relatează întâmplarea la persoana I. 9. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a sta”: „ a sta de veghe”. rece faţă de cei cu care intrăm în contact. da. Gheorghe? A. „cu o înfăţişare de nepătruns”. Moromete rupe o bucată de mămăligă şi întinde în fasole. nu e bine de trăit?” 8. „îşi pironi privirea”.Când a plecat Marius? .. Enunţuri cu semnul întrebării:. pe când exemplul din text era o interogaţie retorică) 3. “nedesluşite”. precum metafore personificatoare (“când soarele se pleacă”. care sugerează eşecul vânătorilor. a exclamaţiilor ( „. replica unui personaj. o purtare manierată. Reacţia descrisă de narator este comică şi stârneşte râsul: „ochii i se beliră” şi „scoase un răcnet”. încât îi dau lacrimile. 2. dar şi dorinţa de a menţine o anumită distanţă sufletească faţă de respectiva persoană. acesta conturează atât cadrul natural în care se desfăşoară vânătoarea. exprimând nedumerirea şi uimirea personajului faţă de atitudinea mamei. de asemenea. El este un om obişnuit.semnul întrebării şi semnul exclamării au valoare stilistică. starea de solitudine accentuată de apusul soarelui. Paraschiv. În ultimul alineat al textului. ”slaba suspinare ieşită din sânul obosit al naturii”). în principiu trebuie să aibi dreptate.[…] se trăseseră mult în orbite”. astfel încât să nu-l audă Catrina. în opinia mea corectă. 6. Disimularea este o trăsătură definitorie a protagonistului. care îşi reprimă cu efort durerea pentru ca şi Paraschiv să se ardă cu fasolea fierbinte. Câmpul semantic al “vânătorii”: “vânătorească”. expresia “cu atâta sete” redă nesaţul cu care l-a lovit. “vânatul”. îl imită pe tatăl său şi ia fasole din tigaie.Hai. deoarece politeţea denotă atât o decenţă comportamentală izvorâtă din respectul pentru persoana cu care relaţionăm. Vânătorul stă la pândă cât mai nemişcat. 8. Fetele încep să râdă în hohote şi Niculae.7. Registrul stilistic popular se defineşte prin fraze cu sintaxa simplă („Mama nu inţelegea. “reîncepe”.imaginile auditive: “susur noptatic”. “nestatornică” 2. adjectivul cu valoare stilistică de epitet antepus. creând ea o atmosferă melancolică. vânătorul este fermecat de . 9. 3. respectuos. la persoana a II-a. bea apă”). lichid. „ A. „aşa de bun”. “Ce. În concluzie. Figuri de stil: . fiindcă poate fi percepută ca un comportament sobru. 4. păstrându-şi cumpătul. care sugerează amurgul în relaţie directă cu sufletul călătorului. “bumben”.lea Rezumatul textului de la Subiectul I. Gheorghe?”. adică i-a dat o palmă. Oralitatea stilului este dată în acest text prin folosirea numeroaselor regionalisme. “a râni”. cu fruntea lui bombată şi cu ochii feriţi sub arcade puternice şi drepte. „Asta ce-o mai fi?”). Alexandru Odobescu realizează o descriere a naturii prezentată aşa cum apare ea la apusul soarelui. imagini vizuale: “soarele se pleacă”. ”susur noptatic”. care reiese indirect din atitudinea lui. unui alter-ego sau altui personaj imaginar. prin prezenţa cuvintelor “noptatic” şi “suspinare”. În textul de mai sus. 10. Comicul de caracter se distinge din disimularea şi jocul teatral ale lui Moromete care-l păcăleşte pe Paraschiv şi-l ridiculizează în faţa fraţilor lui. „Uită-te la mine”. Varianta 77 1. un bărbat de „peste şaizeci de ani” (autocaracterizare-monolog interior) este descris în mod direct din punct de vedere fizic: ”[…] chipul osos. epitete (“farmecul tainic”. Îl minte pe Paraschiv („Eu credeam că e rece”) cu un aer „naiv”. lacom şi absent. „grumaz”. a doua virgulă delimitează adverbul afirmativ “da”. că ar putea trăi şi o sută de ani. Câmp semantic al “ploii”: apa. naiv. iar Catrina îi cheamă la masă. „boabele”. Ilie Moromete. cuvinte populare sau îmbinări de cuvinte specifice adresării directe. orale: „amesticătură”. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a lua”: a lua ochii. le întreabă calm pe fete de ce nu au spus că nu au încălzit fasolea.prezenţa cuvintelor şi expresiilor populare.” se manifestă atât persoana I cât şi persoana a II-a singular. pentru a nu fi simţit de pradă: “…mâinile şi picioarele au mai puţin de lucrat”. Politeţea este. arătându-l pe Paraschiv cu degetul.”murgul-serei începe a se destinde”. care găseşte în vânătoare relaxare. politeţea înseamnă pudoare. a-şi lua zborul. “susur noptatic se înalţă […] ca o slabă suspinare…” relevă. precum şi cei suri al căror cioc ascuţit şi aprig la pradă”: adjectivul „vulturii cei falnici“ sugerează măreţia acestor păsări maiestuoase şi impunătoare. monolog interior. Valoarea expresivă a două adjective din fragmentul: “vulturii cei falnici cu late pene negre. „ici”. atitudinea politicoasă poate deveni un scut în relaţiile cu persoanele pe care nu le vrem foarte aproape de noi. Mai întâi. Derivate: “îngrijorarea”.folosirea dialogului („. a se lua cu vorba. ironic al personajului. fiind prea fericit să-şi vadă fratele atât de furios. ”sunete uşoare şi nedesluşite”).”când soarele se pleacă spre apus” este o metaforă personificatoare.“pasărea vicleană” . reuşind să aducă situaţiile în favoarea lui. ci şi toate celelalte întâmplări prin care trece pe parcursul acestei experienţe. cu toată forţa. Este stăpân pe sine şi ştie să-şi controleze reacţiile. din care cauză se arde cu fasolea fierbinte. Acesta îl plesneşte pe Niculae. realizând ce a făcut tatăl său. La început mama nu înţelege ce se întâmplă.4. a regionalismelor : „hulpav” „dumicat”. pentru că presupune o anumită cuviinţă.cele două virgule marchează vocativul substantivului “mamă”. Privirea sa îndreptată „mereu în zarea câmpiei” evidenţiază detaşarea faţă de cei din jur. dar totul a fost rostit încet.

cred că se pot descoperi. persiflante: «sunt holtei şi n-am de gând să mă-nsor/ Nu-mi bat capul de politică şi n-am nicio opinie». Consider că afirmaţia criticului are fundament real şi corect. “mazurcă”. fie dintr-un interes pentru persoana ta. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre învăţătură: “Învăţătura îţi dă lumină. “departe. “abia apucă a se coborî”. pasiunile şi lipsa de interes faţă de politică. B. starea civilă. punctele de suspensie au rolul de marca o întrerupere în fluxul lecturii. respectarea normelor literare ale limbii. În structura “Regalitatea solitară a femeii în faţa oglinzei”. Câmpul semantic al naturii: “munţi”. Convenienţe specifice scrisorii care lipsesc din text: localitatea. 9. *Cine trece acest examen este boier! 3. 10.expresii populare specifice vorbirii: “vreo nevoie îl sileşte a ieşi în ţinut”. Varianta 79 1. Este necăsătorit. formula de adresare. În concluzie. În susţinerea aceleaşi concepţii. pe parcursul unei relaţii sentimentale. domiciliul. 7. încât se subiectul este inepuizabil. “briliante”.” (Titu Maiorescu.a. dar este atât de complexă. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre om şi caracter: “O măsură sigură a caracterelor este sentimentul ce-ţi rămâne pentru un om după ce l-ai iubit: amiciţie sau dispreţ.substantive în vocativ. cât şi cele desprinse din experienţele vieţii concrete. Una fără cealaltă este inutilă. Descrierea este principalul mod de expunere. unde să continue munca pământului.B. Monologul adresat este modul de expunere dominant (pentru că întreaga scrisoare relatează discursul personajului B. Vianu – “Jurnal”) În ceea ce priveşte citatul din “Jurnalul” lui Tudor Vianu referitor la conştiinţa de sine. despre modul nostru de a fi.» În primul rând. Perspectiva narativă este subiectivă. la care invită toată suflarea târgului pentru a le spune nişte banalităţi despre sine. Figuri de stil: “pulberea de lumină roşietică” . după ce s-a mânca şi s-a băut. Câmpul semantic al “vestimentaţiei”: «peptar de flanelă». atunci când comportamentul cuiva este strident. În concluzie. certitudinea valorii sale umane putând fi stabilită doar când percepţia subiectivă (a iubirii) s-a consumat şi rămâne exclusiv privirea obiectivă asupra insului ca atare. imens # limitat. “Opere” I) Titu Maiorescu opina că un om poate fi evaluat din punct de vedere al caracterului numai prin prisma iubirii. Structuri lexicale specifice exprimării orale: . detalii despre rude. “îngheţată”. nu îi place nici să facă. mai rău. “Opere I”) Sunt de acord cu afirmaţia lui Ovid Densuşianu. Deşi s-au mirat de această poftire. Folosirea frecventặ a imperfectului denotặ o acţiune începutặ şi neterminatặ.”. dar şi o stare incertặ. Sens conotativ: *S-a ales praful şi pulberea de lucrarea ta. imaginea vizuală a soarelui la apus emană vrajă şi încântare. deşi în copilărie a excelat la şcoală. dar nu te înalţi decât prin caracter” (Ovid Densuşianu. Varianta 80 1. 3. ”surtuce”. incapacitatea acelei persoane de a ţine cont de normele etice impuse de societate. “mesteacăni” 4. deoarece în mod frecvent faptele vorbesc despre noi ş reprezintă totodată şi trăirile noastre exteriorizate. toate faptele trebuie să aibă o logică şi nimic ar trebuie să fie la voia întâmplării: subconştientul lucrează permanent. noi toţi “suntem ceea ce faptele noastre sunt”. există o maximă de care fiecare ar trebui să ţină seama. iar analiza în profunzime a personalităţii este pasibilă de erori mai mari sau mai mici.prezenţa figurilor de stil: epitete. Cuvinte derivate: “nerăbdare”. fie ca banalitate a vieţii. Un alt argument ar fi un exemplu din viaţa reală. Valoare expresivă a două adjective din enunţul: “Un sunet prelung şi jalnic de aramă sunătoare”. “moale” # tare. cauzele fiind multiple. auditive. Adjectivele “prelung” şi “jalnic” au valoare artistică de epitet dublu şi compun o imagine auditivă ce creează o stare de tânguire. nu a lipsit nimeni şi. mod de a ne purta se supun analizei şi comentariului celor din jur. foarte departe” repetiţia adverbului de loc compune o imagine amplă a peisajului. “răsfirat” # îngrămădit 2.B.B. Astfel. orice îndrăgostit având tendinţa de a exagera însuşirile celuilalt. care se percepe astfel în ochii şi gândurile unui trecător. Acesta este un exemplu de lipsă de caracter sau. dintr-o mare iubire care uneşte “pe viaţă” doi oameni. fete ş. cum ar fi.imagine vizualặ. având ca argument comportamentul şi atitudinea acestuia. “diamante” . În altă ordine de idei. repetiţii 10. În concluzie. prin utilizarea imaginilor artistice şi a cuvintelor cu sens figurat se conturează· imagini plastice în sufletul şi conştiinţa cititorului. Am cunoscut de curând un agricultor care. popular. el îşi face o succintă autobiografie: este din Iaşi. în scurt timp nu mai rămâne nimic? Un al doilea argument ar fi faptul că. libertate nu înseamnă să faci orice. «Mă bărbieresc de trei ori pe săptămână». «frace». “încungiură” 2. Nu este religios. ci să rămână în satul natal. mic. În primul rând. Comicul de situaţie este ospăţul organizat de B. în momentul în care renunţi voit sau obligat la cineva. care evidenţiază sentimentele de admiraţie şi încântare a naratorului-personaj pentru tabloul naturii în amurg. această pasiune a sa. ca să nu fie pus în situaţia de a auzi despre sine tot felul de scorneli. se desprinde cu siguranţă lipsa unei educaţii solide ori. semnătura 6. “împrospătat”. «surtuce» 4. caracterul slab. nu îl pasionează politica şi nici dansul sau jocul de cărţi.pe înserat.) 7. atitudine. îi poţi aprecia calităţile şi defectele cu obiectivitate şi să constaţi în mod raţional că sentimentul ce rămâne după despărţire poate fi: prietenie sau dispreţ. De altfel. “regăsi” 2. nici să primească vizite. sugerând totodată autoironia femeii. B. le-a dezvăluit amănunte din viaţa sa personală. mai ales aceia care confundă libertatea cu lipsa de civilizaţie: “Libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea celorlalţi”. sugerează emoţia puternică în faţa măreţului tablou al înserării. toţi membrii unei comunităţi au şansa de a studia. de a gândi. 5. de nesiguranţă·. la care a invitat pe toţi “magnaţii” târgului: “bărbaţi.B. “amurgul începuse a se ridica din adâncuri”. 3. ca marcă a adresării directe: «Boieri. “sălcii”. dans şi jocurile de cărţi. Comicul de limbaj este prezent în text prin folosirea unor expresii şi atitudini ironice. Ideal ar fi ca baza comportamentului uman să fie învăţătura. babe. “valţ”. De exemplu. specifică stilului epistolar 8. Arhaisme: “pre postilion”. În general. înainte de plecare. “filigranat”. satisface curiozitatea ieşenilor prin organizarea unei petreceri la prânz. 8. zgomotos sau gesturile sunt indecente. Textul citat se încadrează în stilul beletristic. construit prin: . Sunt de părere că orice reacţie. se bărbiereşte de trei ori pe săptămână şi nu are o garderobă vastă.B. “gloata curioşilor” 5.. Faptele spun multe despre noi. Antonime: “cotigită” # dreaptă. În structura “Amurgul începuse a se ridica din adâncuri…”. a descoperit “o reţetă” de a tempera curiozitatea locuitorilor din târgul de provincie şi. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul-personaj şi naraţiunea la persoana I. dar nu te înalţi decât prin caracter. «brânză bună în burduf de câine».imagini artistice: vizuale. “nenumărate”. «Mă-nchin cu plecăciune» . aceea că «Învăţătura îţi dă lumină. Câmp semantic al “bijuteriilor”: “pendantivă”. deoarece. lipsa voinţei şi a ambiţiei l-au determinat să nu urmeze un liceu. 9. întrucât numai astfel omul ar putea străluci cu adevărat prin forţa caracterului său. Personajul B. Comicul de situaţie şi comicul de limbaj. cum atât de convingător afirma Tudor Vianu. iar personalitatea să se formeze pornind de la principii solide. El menţionează până şi programul său de somn şi vestimentaţia sa de iarnă şi nu numai. «galoşi blăniţi».B. Subiectul al II -lea Text argumentativ despre conştiinţa de sine: “Noi suntem ceea ce faptele noastre sunt” (T. iar ca efect stilistic.momentele de singurătate pe care i le rezervă. “un sunet prelung şi jalnic de o aramặ sunătoare” -imagine auditivặ 6. “lanţ”. “pârâu”.metaforă· ce sugerează farmecul amurgului. ghilimelele marchează gândurile trecătorului. Puţini sunt cei care reuşesc să îşi folosească atât cunoştinţele acumulate în şcoală. cucoane şi cuconiţe». metafore. femei. fără să ai control şi conştienţă. B. afirmaţia lui Titu Maiorescu nu numai că-şi dovedeşte valabilitatea. motorii. impresia este dublată de părtinire. întrucât poţi deranja multă lume din jur. comunică personal auditoriului principalele date personale.. pot spune că sunt întru totul de acord. învăţătura fără caracter este ca pâinea fără cuţit. O altă calitate generală a stilului este corectitudinea. Varianta 78 1. trăsăturile de caracter ale unui om. Astfel se explică numeroase divorţuri care au loc în societatea contemporană şi te întrebi cum. stă cu chirie şi trăieşte din venitul unei moşii. dar nu toţi ştiu să profit de cele învăţate.

Poezia “ Luna iese dintre codri” aparţine romantismului. care necesită timp şi multă dăruire. spre deosebire de iubire. pe când iubirea este un sentiment mult mai profund . dată de versul-refren care accentuează şi tema poeziei şi care este specific poeziei cu formă fixă numită rondel. “Stele palid tremurânde/ Ard prin negurile sure”. entuziasmul este un sentiment care se poate dobândi destul de uşor. În strofele a patra şi a cincea se îmbină armonios natura terestră -“apă.exprimă o acţiune începută în trecut şi neterminată.tristeţea şi solitudinea. “Luna” este un motiv romantic tipic eminescian. care alcătuiesc natura terestră. În primul rând. În strofa a cincea. Banul guvernează o lume rece şi dură. este responsabilul pentru “stofele mlădioase” şi “nenumărate giuvaeruri” pe care le poartă. Iată de ce voi aduce argumente în favoarea afirmaţiei lui La Fontaine: “Nu serveşte la nimic alergatul. Atât în titlu cât şi în textul poetic sunt îmbinate cele două planuri: planul uman-terestru reprezentat de “codri” şi planul universal – cosmic reprezentat de “lună”. trebuie să profităm de orice şansă ivită la timpul potrivit. a-i lua faţa. Prezentul etern (gnomic) al verbului sugerează veşnicia naturii. Oricât se va strădui. compune tabloul pădurii în amurg. În al doilea rând. O funcţie a descrierii este realizarea portretului personajului principal. O particularitate a stilului este armonia (muzicalitatea) dată de sonoritatea caldă. Titlul poeziei “Luna iese dintre codri” este o imagine vizuală şi motorie care ilustrează un fenomen al naturii şi momentul înserării. a fi de faţă. amurg. trebuie să se apuce de studiat şi să repete zilnic. scurgându-şi lumina uneia în alta într-o singură lacrimă orbitoare e străluciri. “surâd”.” (Nicolae Iorga) Părerea mea este că. Tema naturii.cu spaţiul cosmic -“stelele”-. Sens conotativ “lumina”: Lumina razelor unei noi iubiri îmi încălzeşte sufletul. după cum spune şi Nicolae Iorga. atitudinea personajului sau naratorului. aceasta este cât se poate de corectă: un atlet. “tăia” “strivea”. 9. prin detaliul îmbrăcămintei şi a bijuteriilor 8. pentru că ei îl vor şti acolo. ceea ce ilustrează participarea afectivă a naturii în concordanţă cu singurătatea.4. Spre exemplu. trebuie să sesizăm timpul potrivit pentru a reuşi şi pentru a nu pierde timpul preţios pe care nu îl căpătăm înapoi. nu aud şoapte.fraza amplă. 10. Expresii/ locuţiuni care să conţină cuvântul „soare”: a fi soarele cuiva. centenari 2. percep. mă simt atât de singur!”. 2. 3. faţă bisericească. Când ne stabilim adevăratul ideal. seculari = străvechi.”. Valoare expresivă a timpului prezent în versul: ”Mi-aşterne umbra sub picioare”. deoarece performanţa presupune “să porneşti la timp” în cursa artei. deoarece contemplarea naturii se concretizează prin descrierea peisajelor: . “se ducea”.Verbele la imperfect -”se legăna”. luminile mari păreau abia cât nişte briliante.prezenţa neologismelor: “cinematograf”. care compun cadrul natural. care permanentizează admiraţia emoţională a poetului. scânteietoare. care se deosebesc prin modalitatea de manifestare: admiraţia presupune o percepţie detaşată şi exterioară. firească. în funcţie de context 5. 6. “prund” 5. 4. Antonime: se îmbină ≠ se dezbină. dar nu poţi iubi decât ce ai înţeles bine” Varianta 81 1. Semnificaţia unei figuri de stil în strofa a II a: epitetul „paşii solitari” sugerează sentimentul de solitudine care domină eul liric şi îl face să se simtă nefericit într-o lume superficială. cu sugestie către tristeţea eului liric. Structura “ Maiestatea –Sa banul” se referă la conceptul care guvernează lumea :banul. aşa cum îl numeşte Manuela. în care totul este artificial şi toţi îşi orientează viaţa în funcţie de posibilităţile materiale. Manuela.verb la persoana I:”simt”. ce încântă auzul şi este proprie poeziei. prelungindu-se la nesfârşit starea. cromatica roşietică a apusului fiind imaginată ca “flăcări tot mai tari”. Tema naturii. nu ar reuşi să recupereze un avans al concurenţilor dacă nu ar porni odată cu ei. sunt umanizate “şi-s cu neguri îmbrăcate/ Lac. Admiraţia este un sentiment care se poate dobândi în urma unei fapte bune sau în urma unei reuşite care a surprins sau a bucurat persoana respectivă.“ umbre negre” – epitet cromatic. “Înfăşat în întuneric/ Eu nu văd. dar se poate pierde tot atât de uşor. “Florile surâd în taină”. motivul lunii 7. 8. Imaginea vizuală ”Aleea e-n apus de soare” capătă valenţe hiperbolice. ore întregi. Iubirea implică admiraţie şi presupune cunoaştere totală. 10. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Poţi admira ce nu ai înţeles cu totul. Particularităţi ale limbajului cult: . dumbravă şi pădure”. iubirea şi admiraţia se pot dobândi diferit. Derivate cu sufixe: frunziş. “orgoliu” . “rouă”. “invizibil”.” 6. înlocuieşte vocala „î” din cuvântul „în” şi menţine măsura versurilor de 8-9 silabe. a cărui prezenţă este semnalată de interogaţia retorică: “Oare ce-or surâde ele?”.neliniştea. presupune profunzimi nebănuite şi se manifestă după legi numai de ea ştiute. În cele două strofe sunt prezente imagini vizuale şi motorii: “Lin prin iarbă scotoceşte / Apa-n prund şi-n pietricele”. trebuie să fie realist. cu gestul lui aiurit. tristeţe. de la o vârstă fragedă. care creează un personaj principal feminin. compunându-i o imagine de “regină scoborâtă din landaurile ei superbe” şi admirată de trecători. atletul întârziat nu va ajunge în faţa plutonului. scăpărau două scântei uriaşe în urechile ei”. teamă. Atât iubirea cât şi admiraţia sunt sentimente umane pozitive. În structura „e-n”. Câmpul semantic al “apei”: “lac”. dumbravă şi pădure”. să ne gândim dacă într-adevăr avem şanse să ajungem unde ne dorim sau nu. 9. se dezbină”. dumbrava şi pădurea”. ţinând cont de cele precizate mai sus. “lungind” umbrele lor negre. 8. Expresii/locuţiuni cu substantivul “faţă”: a face faţă cuiva. Ultima strofă a poeziei macedonskiene. “lacul.”. luând afirmaţia ad literam. permanentizarea comuniunii om-natură 6. ambele fiind motive romantice tipic eminesciene. cântătoare. În concluzie. susţin cu toată convingerea afirmaţia istoricului Nicolae Iorga:”Poţi admira ce nu ai înţeles cu totul. Pe de altă parte. “Ah. Se remarcă muzicalitatea interioară a versurilor. „mi”(mei). sensul conotativ al afirmaţiei este la fel de adevărat.”Un galonat”. acţiunea. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre punctualitate: „Nu foloseşte la nimic alergatul. tristeţea eului poetic. faţă-n faţă. în care motivul romantic al stelelor participă direct la trăirile eului liric. “aşteptau”. Sinonime: solitari = singuratici. nepieritoare 4. “parada”. 3. fiind astrul tutelar şi martor al sentimentelor poetului. Mărci lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric:. a rămâne cu ochii în soare. nu mai devreme. faţă acră. incapabilă să-l înţeleagă. Spaţiul cosmic este conturat prin cadrul nocturn.”(La Fontaine) Orice ne-am propune în viaţă. trebuie sa porneşti la timp”. idee ilustrată de epitetul “copacii seculari” şi metafora “coroane-n veci nepieritoare”. în spate. În concluzie. Manuela 9. Imagini vizuale:”Înapoi. 10.teama. dacă cineva doreşte să devină un pianist profesionist. sugerând totodată şi lumina ei misterioasă care proiectează difuz contururile lucrurilor. nu mai târziu. Semnificaţia enunţului “Îi aduse. trebuie să porneşti la timp” este întru totul adevărată. Când încercăm să obţinem ceva. Perspectiva din care este făcută descrierea este obiectivă şi aparţine autorului. trebuie să porneşti la timp. Mi-era drag ca lumina ochilor. un omagiu” sugerează reacţia unui trecător la vederea femeii frumoase şi elegante. 7. şi vor sprinta mai mult ca să nu fie ajunşi. motivul pădurii. . Figuri de stil în versurile “Zugrăveşte umbre negre/ Pe linţolii de zăpadă”: . îmbinând planul terestru cu cel cosmic. Sosirea nopţii exprimată în titlul poeziei îi provoacă eului liric starea de nelinişte. Cadrul nocturn intensifică aceste sentimente: “Stelele palid tremurânde/ Ard prin negurile sure”. simt = observ. soare cu dinţi. a sta cu burta la soare. precum şi verbele la prezent “scotoceşte”. apus = asfinţit. Verbul la gerunziu “suind” din strofa a doua a poeziei exprimă mişcarea continuă a astrului tutelar al Universului.pronume la persona I: „mi”(mie). cea care dezvoltă sentimentul. faţă de masă. 7. iubirea este un sentiment mult mai complex care necesită mai mult timp pentru a se dezvolta. În strofa a patra predomină personificarea naturii: “Lin prin iarbă scotoceşte/ Apa-n prund şi-n pietricele”. Totodată. oricât de bun ar fi. “Un surâs dispreţuitor strivea gura fără a-i strica arcul subt voaleta scurtă care abia apuca buzele. cratima leagă două cuvinte pronunţate fără pauză. sentimente redate de natura armonizată cu trăirile interioare ale poetului: “norii/ Lin se-mbină. Răsfrângerea amurgului în sinele poetic sugerează veşnicia naturii. a căuta pete-n soare 5.“linţolii de zăpada” – metaforă . „Rondelul coroanelor nepieritoare”. cu puternice rezonanţe metaforice: “Cercei din pietre alese cu ape minunate. dar nu poţi iubi decât ce ai înţeles bine. Varianta 82 1. afirmaţia „Nu foloseşte la nimic alergatul .

dar creaţia imagistică este o reprezentare “frumoasă”. mai întâi de toate. . adică păsărea fără aripi. îmi păstrez opinia că. 6. procedeu prozodic numit ingambament. de a transmite sentimente receptorului. Varianta 83 1. „bălaiul surâs” – epitet în inversiune.“eu” ilustrează relaţiile de opoziţie între condiţia umană în general şi identificare sinelui poetic. În concluzie. “îţi”. de când e lumea şi pământul. 3. printr-un şir de metafore transparente. „faci”. “te”. Substantivul „iubire” este nearticulat. Frumuseţea spirituală este eternă şi aparţine Cosmosului. “să nu mă suprim”.în versul “Numai eu. pur. de lucruri uimitoare decât sufletul unei femei. „Iubeşti”. Subiectul al II-leaText argumentativ: ”Arta nu doreşte reprezentarea unui lucru frumos. ceea ce poate semnifica o generalizare asupra întregii lumi. *M-am enervat şi i-am spus totul verde-n faţă despre caracterul lui. Mărci lingvistice al prezenţei eului liric: . o stare de beatitudine şi împlinire. Mărcile lexico-gramaticale ale eului liric prin formele de adresare directă: . Locuţiunea conjuncţională “ca şi cum” are rol comparativ şi sugerează contopirea eului liric cu natura universală 5. Totodată. iar respectiva creaţie este doar reprezentarea frumoasă a acelei realităţi. Nu consider că o familie trebuie să fie alcătuită numai din persoane care sunt rude. sunt de acord cu afirmaţia lui Doumer.” (Camil Petrescu) Sunt de acord cu afirmaţia lui Camil Petrescu. ca şi celelalte catrene. “aş fi mort”.“luna iese dintre codri”. străinul”. aceea că reprezintă principalul nucleu fără de care o societate nu ar putea exista. Subiectul al II. fiecare catren reprezentând o definiţie a iubirii: iubeşti când eşti învăluit de bucurie sau de tristeţe. Figuri de stil: „sumbre vâltori” – epitet în inversiune. virgulele delimitează atributul apoziţional “străinul”.” ( Kant) Sunt de acord cu afirmaţia marelui filozof. Cel mai concret exemplu prin care se poate demonstra acest lucru este fiecare dintre noi.pronume la persoana a II-a: “-ţi”. Imaginarul artistic este modul de percepţie a lumii înconjurătoare de către orice artist. Eul liric face referire la cei trei navigatori şi exploratori ca simboluri ale strălucirii existenţe umane (”cer cu doi sori”). În concluzie. artistică despre voievodul moldovean. când eşti împlinit sau dezolat. fie în literatură. străinul. „comorii” – metaforă revelatorie pentru iubire. către călătorie în cunoaştere: Columb. “mea”. mierea face floare. a realiza. Subiectul al II-lea Text argumentativ “Nu există în largul lumii un drum mai plin de emoţii. „avânţi”. Prin frumuseţea ei. în care un rol determinant îl au metaforele vizuale. deschide drumuri. fiind rodul talentului. când ţi-e lumea mai dragă 4. astfel că moartea nu reprezintă un capăt. ea reprezintă atât trecutul. ci. motivul străinului/ călătorului. realizăm că marcăm prezentul. Un exemplu edificator ar fi Otilia din romanului lui George Călinescu. sugerând unicitatea eului liric în condiţia generală a umanităţii (”singura viaţă mare/ la care noi participăm”). bărbatul acela este totuşi verde. Anacolut: “Numai eu. 4. ci. “Lin prin iarbă scotoceşte/ Apa-n prund şi-n pietricele”. “Cartea copiilor mei”) Dacă ar fi să găsesc o definiţie pentru cuvântul “eternitate”. aş gândi la un loc trecutul. „surâs al comorii” – personificare. se adresează receptorului operei lirice. “mi” . străinul. 8. urmat de linia de pauză. fie în pictură. cămila fără cocoaşă. 7. un alt înţeles. Eroina este întocmai tipul feminităţii. Ultima strofă ilustrează această trăsătură pentru că poetul se simte singur. noi şi urmaşii noştri. 5. iar dacă ne gândim la viitor. a se avânta = a se repezi. dar şi al efortului depus. De aici pot deduce că şi viaţa mea se eternizează prin strămoşi în trecut. Tema vieţii şi a morţii. tânărul simţea că-i luase inima foc. adică prin virgulă. S-a îndrăgostit imediat de ea. Caracteristici ale neomodernismului: – ambiguizarea limbajului artistic. Desigur nu pot afirma că este greşită şi nu o pot contesta. fie în cinematografie. Sens conotativ al cuvintelor “foc” şi “verde”: *În aşteptarea iubitei. cuvântul “familie” şi-a pierdut adevăratul simbol pentru omenire. *Deşi are părul grizonant. dar şi tuturor celor care au experimentat profunzimea acestui sentiment. o femeie este foarte sensibilă şi emotivă. ce semnifică faptul că urmează o explicaţie: „Iubeşti – când simţiri se deşteaptă/ că-n lume doar inima este”. sugerând o exaltare a spiritului. fără să facă distincţie între fapte mai mult sau mai puţin semnificative. aşa ia în stăpânire viitorul prin descendenţii săi.pronumele la persoana I: “eu”. “participăm”. Iarna pictează flori de gheaţă la ferestre.marchează o enumeraţie de propoziţii eliptice de predicat. când lupţi pentru a învinge greutăţile. aceea că “nu există în largul lumii un drum mai plin de emoţii. cu verbul la persoana a II-a. e o treaptă către o altă viaţă. 10. ci reprezentarea frumoasă a unui lucru. un film istoric despre Ştefan cel Mare se bazează pe adevărul istoric. Niciodată nu ştii ce-i în sufletul unei femei şi de aceea ea este mereu surprinzătoare. cu vremea.” În primul rând. motivul timpului. făptură = fiinţă 2. de râsul lumii. după părerea mea.verbele la persoana I “sunt”. femeia rămânând o enigmă. diafană. ci altă poveste”. a se deştepta = a se trezi. Rolul virgulelor în prima strofă:.scrierea cu literă mică la începutul unor versuri din poezie sugerează continuitatea ideilor exprimate anterior. Elementele de prozodie sunt reprezentate de rima încrucişată şi măsura versurilor de 9-10 silabe. de lucruri uimitoare decât sufletul unei femei. Dacă laşi borcanul desfăcut. Expresii/locuţiuni cu substantivul “lume”: om de lume. destinele personajelor. Tudor Arghezi susţine aceeaşi idee a rădăcinilor strămoşeşti şi a viitorimii în poezia “Testament”. concentrează întreaga concepţie a poetului despre acest sentiment. De exemplu. „ţii”. 10. Precum se cufundă în trecut prin strămoşii săi. de a captiva. Strofa a patra a poeziei „Iubire” de Lucian Blaga începe. prezentul cât şi viitorul oricărui individ. *A început să plouă cu bani peste el. dumbravă şi pădure”.manifestarea reflecţiei filozofice. 6. 9. dacă ne gândim la trecut ne dăm seama că acesta este reprezentat de strămoşii noştri. Repetiţia verbului „iubeşti” la începutul fiecărei strofe este un procedeu artistic numit simetrie sintactică (anaforă) şi are rolul de a evidenţia intensitatea şi profunzimea acestui sentiment înălţător.. Asemănarea cu elementele-simbol ale Universului este sugestivă prin ignorarea însuşirilor definitorii ale acestora.lea Text argumentativ despre familie: “Prin familie viaţa individului se eternizează. 2. familia înseamnă strămoşii. “Enigma Otiliei”. De aceea. iubeşti când întreaga ta fiinţă realizează faptul că în viaţă eşti dominat de acest sentiment nobil. “noi”. în care cuvântul-material specific liricii stănesciene defineşte sinele poetic. cu predilecţie trăirilor interioare intense care sunt în perfectă armonie cu peisajul naturii. un amestec fascinant de candoare şi siguranţă de sine. a-şi lua lumea în cap. care explică cine sunt “eu”. prezentul şi viitorul. însemnând că realitatea este transpusă imaginativ.verbe la persoana a II-a: „Iubeşti”. pentru că era frumoasă foc. Familia a căpătat. Camil Petrescu a făcut o afirmaţie general-valabilă în orice epocă sau societate. metaforizat. arta are rolul de a impresiona. acordă o importanţă deosebită sentimentelor. unghiurile din care sunt evidenţiate . . o operă estetică izvorăşte din sensibilitatea artistică a creatorului său. “Şi-s cu neguri îmbrăcate/ Lac. Polisemia verbului “a ploua”: *Plouă continuu de trei zile. evident descendenţii sunt aceia care îl formează. Magelan şi Nansen. Ea reacţionează în toate situaţiile sentimental. iubirea este revelatoare. altă percepţie. Sinonime: suavă = gingaşă. Prin urmare. natura fiind în armonie deplină cu acest sentiment tocmai prin faptul că este noapte. mai ales prin faptul că artistul nu face referire la propriile trăiri. ci un început. Tema iubirii.-/[…]/ amintirea lor mi se dăruie pentru totdeauna” (ar fi trebuit: Numai mie amintirea lor mi se dăruie). evidenţiind înclinaţia sa către căutare.”. însă cred că. pentru nimic în lume. între sentiment şi raţiune. de-a lungul timpului. . prin particularizarea propriilor aspiraţii şi prin autocunoaştere: “Numai eu. de neprevăzut. coordonate copulativ prin juxtapunere. astfel cred că poporul român este o familie. Titlul se regăseşte pe parcursul întregii poezii. în care eul liric se integrează până la identificare: “cer cu doi sori/ şi nor care plouă pe mare…”. un mister al sufletului omenesc.” (Paul Doumer. 3. De altfel. de neprevăzut. e marea trecere către o „altă poveste”: „că-n drumuri la capăt te-aşteaptă/ nu moartea. Polisemia cuvântului “floare”: De ziua mea am primit o floare în ghiveci. Titlul poeziei „Iubire” de Lucian Blaga sintetizează. înălţător: „doar inima este”. Dacă ne privim în acest moment. şi un popor poate fi considerat o familie. iar prin urmaşi în viitor. 7. 9. În primul rând. Varianta 84 1. 8. Alternanţa “noi” . Versurile sugerează o autoportretizare spirituală a eului liric.

atunci când cineva are o înclinaţie atât de puternică pentru muzică. obişnuit = firesc.imagini artistice: imagine vizuală: “vântul toamnei spulberă troiene ruginii de frunze”. există foarte mulţi oameni care perorează norme morale şi par intransigenţi în aplicarea lor.figurile de stil predomină în text şi compun o imagine feerică a unui tablou din natură: epitete (”bogata ghirlandă”. ci mai ales prin faptele lor. cu timpul. aceea că “Orice dragoste care duce la creaţie îşi dobândeşte legimitatea. comparaţii (”un freamăt […] ca o rugăciune”) . Mai întâi. imagine auditivă: “un lung freamăt se înălţa ca o rugăciune. natură. de mai bine de un secol. dar care a avut parte de multe eşecuri. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre consecvenţă: “Oamenii nu se deosebesc atât prin ceea ce zic. multe dintre ele fiind memorate şi recitate.linia de dialog: marchează vorbirea directă. creează imagini atractive pe trotuar în locul vânzării. Activitatea sa reprezintă comerţul cu oglinzi. de a îmbogăţi spiritual şi nu de a reda efectiv un obiect ce nu reuşeşte să transmită nimic sau să emoţioneze. Comparaţia “localnicii trec pe lângă masa lui fără să cumpere. Mijloace lingvistice pentru subiectivitatea textului: .epitet antepus: “lung freamăt”. *În post nu ai voie să mănânci nimic de dulce. o creaţie trebuie să atingă sensibilitatea celui ce o vizualizează.” Fragmentul ilustrează în principal harul povestitorului de a crea imagini vizuale puternic.narator-personaj. emoţionându-l. masa a devenit suportul pe care vânzătorul aşază oglinzile. 8. veşnic îndrăgostit de frumuseţile naturii.verbe la persoana I: “plecăm”. “privi”.Este. . Sinonime: străin = absent. ca să arunce lumina în evantaie pe trotuar […]”: . călătorii cum nu-mi fusese dat nici să visez… omul vorbea. Varianta 86 1. printr-o comparaţie despre vraja de care se simţea cuprins: “nu-mi fusese dat nici să visez”. distras. emoţia contemplării naturii.imagine vizuală: “lumina în evantaie pe trotuar” (metaforă) 6. motivul oglinzii 7. motivul creaţiei artistice 7. imagine olfactivă: “mireasmă florilor de oleandru se aşternea amară”.povestitor talentat: “stăpân pe meşteşugul de a zugrăvi cu vorba. Ca în puterea unei vrăji. a creiona. 5.” În susţinerea opiniei. “Dorinţă”. ceea ce face ca opera să aparţină esteticii şi nu documentului istoric arid. Sinonime: agale = încet. preocupare = ocupaţie. Astfel. Sens conotativ: “oglindă” şi “piatră”: *Se spune că ochii sunt oglinda sufletului. . Polisemia cuvântului “dulce”: *Fetiţa de atunci avea un zâmbet dulce. Cele două personaje. culori etc. Caracteristici ale descrierii: . “să cunoaştem” 4. 5. . “am crescut” 10. cu dânsul am făcut în închipuire lungi călătorii. dar. este un “om întreprinzător”. Caius discută despre “Masa cu oglinzi”. Cuvânt format prin derivare: ”nedumeriri”. o bogăţie spirituală. rolul artei este de a sensibiliza sufletele oamenilor prin reprezentarea artistică a unui lucru. Imagine vizuală: “vântul toamnei spulberă troiene ruginii de frunze”. reuşeşte să creeze un produs artistic şi să dobândească astfel “legimitatea” în acel domeniu. auditive. necunoscut. Negustorul. 3. ca şi cum ar trece pe lângă un copac de mult ştiut şi nemişcat de la locul lui” sugerează faptul că obiectul de negoţ devenise o parte din priveliştea oraşului. Subiectul al II-lea Text argumentativ : “Orice dragoste care duce la creaţie îşi dobândeşte legimitatea. năpădit 2.”(Lucian Blaga) Sunt de acord cu afirmaţia exprimată de Lucian Blaga. care. “să visez”. 9. a număra = a considera. “deodată” 4. imagine olfactivă: “mireasmă florilor de oleandru se aşternea amară” 6. idee ilustrată cu o confesiune la persoana I. dar mereu în relaţie spirituală cu simţirea poetică: “Floare albastră”. “Sara pe deal”. “nobile flori”). cuvânt format prin compunere: “bele-arte”.punctul atestă finalul enunţului. îi învaţă poeziile. În concluzie. Tipuri de narator: . Tocmai de aceea el face acum “mai mult combinaţii de jocuri cu oglinzile decât negoţ”. 9. arta trebuie să impresioneze receptorul. introduce replica adolescentului: “. aduc următoarele argumente: În primul rând. în care este cuprins de vraja vedeniilor. punctele de suspensie sugerează reflecţia. metafore (”beteala lunii pline”. la început. Înaintea ochilor mei. Tema naturii. îndeletnicire.comparaţia “un lung freamăt ca o rugăciune” compune o imagine auditivă care exprimă ideea că splendorile naturii se înalţă până la valenţe divine. a zugrăvi = a contura. dar dacă îi urmăreşti o vreme constaţi că le . Plăcinta cu mere nu este atât de dulce. domnul Marteş.narator omniscient şi obiectiv. mai ales că se îndeletniceau cu arta plastică. “îşi prinde”. asemenea copacilor pe care oamenii se obişnuiseră să-i vadă zilnic în acelaşi loc. în funcţie de opera respectivă. În concluzie. prin naraţiunea la persoana a III-a: “se ridică”. care-ţi crea o stare de relaxare. cufundându-se într-o visare. “strigă” şi fixează cadrul acţiunii. încât să fie dominat de pasiunea respectivă. 8. 3. “puhoiul de lumini poleia noroiul”). “m-am născut”. tot aşa oricine creează din dragoste un produs artistic are parte de recunoaştere legitimă. 2. fiorul. banal. marfa negustorului Ion Popescu. să dea senzaţia că faci o călătorie împreună cu el. prin naraţiunea la persoana I: “eram”. care se arătau foarte încântaţi de imaginea estetică pe care o compuneau acestea. şi studentul său. Comentarea fragmentului: “Ca în puterea unei vrăji. Ion Popescu. o emoţie.înzestrat cu o mare forţă de sugestie prin cuvinte: “găsea cu uşurinţă mijlocul de a însemna şi încă într-un grai a cărui deprindere o pierduse […].” . o reflecţie. grijă. Fascinaţia jocului de lumini emanat de oglinzile negustorului constituie un farmec aparte. am o piatră pe inimă. Tema: obiect de negoţ (masa cu oglinzi). 10. cât prin ceea ce fac” (Mihai Eminescu) Sunt întru totul de acord că oamenii se diferenţiază nu atât prin ceea ce spun.vizuale. creându-i o înălţare. dar aceasta “nu-i aduce aproape nimic” pentru că localnicii nu cumpără. Oglinzile au fost. cu închipuirea. Semnificaţia figurilor de stil din enunţul: “Un lung freamăt se înălţa ca o rugăciune”:. Numele lui se înscrie în banalitate. prin consecvenţa cu care aplică în practică propriile principii. astfel încât ele să reflecte lumina pe trotuar şi să atragă astfel privirile oamenilor. . “înşiruite” . imaginaţia negustorului a creat “mai mult combinaţii de jocuri cu oglinzile decât negoţ”. . profesor de modelaj la Şcoala de arte frumoase.personificarea:”Alte oglinzi […] să arunce lumina. Tema naturii şi a iubirii este predominantă în lirica eminesciană şi creează emoţii unice în sufletul cititorului. să-i transmită o stare.. Imaginile artistice . “-mi”.diverse aspecte sociale. “să trec”. sugerând faptul că nu poate excela în meseria de negustor. aşa cum dragostea pentru natură l-a inspirat pe Mihai Eminescu şi l-a legitimat ca poet original şi genial. lent. Însuşiri ale povestitorului: . Astfel. cu dânsul am făcut în închipuire lungi călătorii. olfactive compun tabloul naturii “fermecătoare” pe care naratorul le percepe aievea. de care profesorul şi discipolul se arată foarte interesaţi. Semnele de punctuaţie în enunţul: “Dar încântarea începuse: omul vorbea…”: două puncte marchează explicarea cauzei care declanşează încântarea naratorului pentru povestirea personajului. Semne de punctuaţie: .pronume la persoana I: ” noastră”. Imagini artistice în enunţul: “Alte oglinzi stau uşor înclinate. dans. încât să ţi se facă sete.virgula indică vocativul “domnule Marteş” . aievea. se desfăşura fermecătoare trâmba de vedenii. graţie căreia a creat numeroase poezii în care natura capătă diferite ipostaze. domnule Marteş. zare = orizont. contemplarea faţă de întâmplarea ce-i stârnise interesul. Un exemplu grăitor îl constituie Mihai Eminescu. *De când am minţit-o pe mama. cotropit = invadat. Varianta 85 1. se bucură de fiecare dată când le aude cântate. călătorii cum nu-mi fusese dat nici să visez… omul vorbea”. “plecam”. De asemenea.

8. Ploaia se înteţeşte şi ele se duc în bucătăria de vară. Femeile fac focul şi aşteaptă să se încălzească apa. a povesti = a relata. care se gândesc cu teamă că au ieşit de sub aripa ocrotitoare a tutorilor lor. aceştia se dovedesc a fi diletanţi sau amorali şi. 10. Motivul ploii. motivul amintirii. e nerăbdător să se vadă cât mai repede eliberat de ea. un fel de album de fotografii cu baterii. precum şi monologul interior al lui Mitru 3. ei nu cred în principiile respective. poate. regret şi. real. în viaţă trebuie să te conduce după deviza “fapte. verosimil. există şi persoane care nu fac atâta paradă de capacităţile lor profesionale sau de moralitatea lor. “ba. tata a ridicat glasul la mine. în fond. devenind atemporale 9. prin focalizarea zero sau “dindărăt” şi prin naraţiunea la persoana a treia. În sprijinul acestei afirmaţii. 10. deoarece adevărul este. deci “Un adolescent care simte cum depăşeşte adolescenţa. Subiectul al II-lea Rezumatul textului citat la Subiectul I. puţin speriat de necunoscut. 7. Una dintre calităţile stilului prezentă în textul dat este simplitatea sau capacitatea de a folosi cuvinte accesibile care să exprime cel mai elocvent ideea susţinută. Secvenţa descriptivă: “Se aşternu liniştea. . De fiecare dată când relatează o întâmplare. Având în vedere cele spuse mai sus sunt întru totul de acord cu afirmaţia lui Mircea Eliade:“Un adolescent care simte cum depăşeşte adolescenţa. Îl iubeşte ca pe lumina ochilor. Locuţiuni cu substantivul “om”: om ca toţi oamenii. din “Pasărea şi umbra” de Sorin Titel: După ce Mitru îşi termină ţigara şi sfârşeşte de cântat. trebuie să fii vigilent. Mitru o recunoaşte pe cea mai tânără. pentru că se gândeşte că Ion este pe moarte. om de paie. Ana şi Maria. totodată. e nerăbdător să se vadă cât mai repede eliberat de ea ca să-şi poată începe adevărata viaţă“. e nerăbdător să se vadă cât mai repede eliberat de ea ca să-şi poată începe adevărata viaţă“. că nu le recunoaşte şi ascultă curios dialogul lor. 4. simte că lasă în urmă o parte din sine. De asemenea. iar după mai multe povestiri repetate. vrea să-şi vadă visurile copilăriei realizate şi atunci este necesar să depăşească momentul melancoliei pentru că viaţa este scurtă şi plină de imprevizibil. după cum se ştie. a bănui. Varianta 88 1. motivul luminii. lumina în odaia în care zăcea Ion era aprinsă şi arunca în întunericul răsfirat de-afară o fâşie palidă. este confuz. având în vedere argumentele menţionate mai sus. nu trebuie să le povesteşti altora. un om şi jumătate. Bătrânul susţine că povestirea unor întâmplări trecute este un mod prin care se pierde autenticitatea informaţiilor. Expresii/locuţiuni cu verbul “a prinde”: a-l prinde pe Dumnezeu de picior. păşind spre maturitate. Când ele revin în curte. e sfâşiat de melancolie şi. însă. clară. Se miră. 6. aduc următoarele argumente: În primul rând. totodată.încalcă fără să-şi dea seama şi acest lucru se întâmplă pentru că.adjectiv: *Am primit un cadou ciudat. dezorientat şi. iar exprimarea bătrânului este spontană. refuz = împotrivire. În enunţul “[…] dar şi dacă ţi le-ai aminti. 7. mai rămâne o vreme la gura podului. semnul întrebării marchează sfârşitul unei propoziţiei interogative.” (Mircea Eliade) Fiecare trecere într-o nouă etapă a vieţii imprimă asupra oamenilor stări dintre cele mai variate. de un galben murdar”. *Cartea a văzut lumina tiparului la doi ani de la plecarea lui din ţară. om de nimic. modul de expunere utilizat este dialogul împletit cu naraţiunea la persoana a treia. a i se părea. povestitorul subiectiv îşi pune amprenta asupra oamenilor şi faptelor. . sunt şi cei care mint cel mai mult. a face om (pe cineva). Pentru a păstra vii în memorie întâmplările. nu vorbe”. Tema războiului. Varianta 87 1. fluentă şi uşor de înţeles pentru diverse categorii de cititori. întrucât limbajul se compune din cuvinte şi expresii populare precum:“Apăi“. a prinde (pe cineva) cu minciuna. a istorisi 2. focalizarea zero. faptul că ele sunt pe vecie întipărite în mintea şi sufletul personajului. treptat. am observat că oamenii care susţin cu ostentaţie că urăsc minciuna. nu de puţine ori. e sfâşiat de melancolie […] şi. naraţiunea la persoana a III-a. Cuvântul “nemişcat” este format prin derivare. deoarece de fiecare dată reţii numai ceea ce ai spus anterior şi treptat te îndepărtezi de adevăr. Sens conotativ cu “glas” şi “lumină”: *Când a aflat că n-am fost la şcoală. “ciudat” . sunt de părere că fiecare adolescent.substantiv: *A luat un zece la română! . ca să-şi poată începe «adevărata viaţă». mirosul acela de iarbă crudă venind dinspre pădure” 6. Cele două femei care se foiau prin curte nu-l surprind. a presupune = a crede. “de ţi-e dat“. a nara. Registrul stilistic în care se înscrie textul este oralitatea. care simte cum depăşise adolescenţa. redând acţiunea aşa cum o vede el. În concluzie.numeral: *Am rezolvat doar zece variante la matematică. pentru că nu putea dormi şi urmărea ploaia. cred că autorul “Adolescentului miop” este perfect îndreptăţit să facă această afirmaţie. om de ştiinţă. 5. Alte calităţi ale acestui text sunt oralitatea. fără să dea naştere la confuzii sau la interpretări echivoce. e sfâşiat de melancolie şi totodată. să vadă dacă va mai continua să plouă. în rândul cărora este proaspăt intrat. “să te sumeţeşti“. a prinde de veste. amintirea este complet denaturată. Verbele la indicativ prezent din replicile bătrânului exprimă ideea de permanentizare a amintirilor din război. De pildă. prin interogaţia retorică se sugerează îndoiala bătrânului că amintirile sale ar transmite întocmai adevărul pe care-l trăise pe front. Se înţelesese din vorbele lor că era primăvară. De asemenea. doreşte aprig să se debaraseze de acest sentiment negativ pentru a se putea afirma faţă de ceilalţi adulţi. prin propriul filtru de gândire. îţi creează probleme sau dezamăgiri. 5. iar stilistic. în timp ce privesc cerul curioase. Bineînţeles că acestea sunt stări trecătoare pe care oricine le poate depăşi cu puţin ajutor din partea familiei şi a prietenilor care-i sunt alături. precum fericire. lumina creează o imagine plăsmuită prin efectul cromatic definit de repetarea aceleaşi culori prin epitete diferite: “fâşie palidă” şi “galben murdar”. Dar mai presus de toate. 4. Calitatea stilului: claritatea exprimării artistice în ilustrarea gândurilor şi sentimentelor personajelor. Atmosfera stranie din odaia în care zăcea muribundul Ion este sugerată de liniştea care se aşterne prevestitoare de moarte. Subiectul al II-lea: “[…] un adolescent. melancolie. înainte de postul Paştelui. deoarece romanul său s-a dovedit a fi o oglindă pentru tinerii ce lasă în urmă dulcea lume a adolescenţei. sperând să-şi dea seama cine erau. a prinde drag de cineva. iar cuvântul “nemaiînţelegând” este format prin compunere 2. Sinonime: adevărat = veridic. teamă. pentru că în cele mai dese situaţii. În al doilea rând. înlocuit de amintirile pe care naratorul le păstrează în minte imediat după ce le-a povestit. Ghilimele marchează replicile celor două femei.Perspectiva narativă este reprezentată de naratorul omniscient şi obiectiv. Sinestezie: “mirosul sărat al ploii. Păşirea în viaţa de adult îi marchează adânc pe majoritatea adolescenţilor. Schimbarea categoriei gramaticale: “zece”. Aşadar. În pădure am ascultat glasul frunzelor uscate. însă faptele lor demonstrează profesionalism şi integritate etică. afirmaţia lui Eminescu este indubitabil adevărată. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul omniscient şi obiectiv. Registre stilistice: limbaj colocvial şi limbaj popular 9. om de suflet. respingere. a-i prinde bine. dar totodată îşi doresc cu ardoare să-şi construiască propriul drum în viaţă pentru a se putea afirma aşa cum de multe ori au visat s-o facă în copilărie. 3.substantiv: *Astăzi am avut ocazia să întâlnesc un ciudat în adevăratul sens al cuvântului. Părerea mea este că atunci când vezi că cineva se laudă ostentativ. demnitatea şi concizia. . adolescentul intrat în starea de melancolie.din contră“. tema timpului. a prinde pasărea din zbor. o parte din viaţa sa şi atunci e copleşit de melancolie. 8. cine ar înţelege ce vrei să spui?”.

9. rupt de realitate. Modul de expunere predominant este naraţiunea. osebit. Oralitatea: cuvinte şi expresii populare: ”a se crăpa de ziuă”. înghesuite. zel = hărnicie. prima jumătate a secolului al XIX-lea. Apartenenţa fragmentului la categoria prozei realiste: . cu gura. . vătaf. Metafora “urme de sânge” face trimitere la imaginea vizuală a lanurilor de grâu în care macii roşii fascinează privirea. “ ciubuc”. Indirect. biruitor. Inteligent şi ambiţios. el „căta să înveţe carte multă”. acesta dezvăluind că era îndreptată spre el “cu ochii. ” se zice că”. Figuri de stil.prezintă fapte verosimile ale epocii. hotărâre. cu toată carnea…. triumfător = victorios. idee exprimată în poezia “În zadar în colbul şcolii”: “Ci trăieşte. Punctele de suspensie sunt folosite pentru a marca ezitarea şi dezorientarea lui Dragomir după comiterea crimei. învingător. 3. Câmpul semantic al cuvântului “ambiţie”: voinţă. Registrul stilistic colocvial: “uliţe chinuite”. (a se descărca). (a da permisiunea). împărtăşindu-i gândurile în mod direct şi conferind caracter de generalizare a stărilor emoţionale. Varianta 91 1. De altfel. va trebui să fie promovat în funcţia de director.”. Sinonime: statornică = stabilă. Două cuvinte/ structuri care aparţin registrului stilistic popular: . Câmp semantic al “călătoriei”: “pasageri”. . gânduri = cugetări. *L-am lăsat la şcoală înainte de a pleca la serviciu. 4. Monologul se foloseşte deoarece textul este o confesiune scrisă la persoana I. “turburate”.” (Nicolae Iorga) Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga conform căreia înţelepciunea. în mod indirect. ca fiind “un om extraordinar”. era amabil cu servitorii. ciocoi.“nu vreau să cază vina pe mine”. deoarece “să zicem numai că Păturică ar fi fost în stare să dea contemporanilor săi o dovadă strălucită că ea se realizează câteodată”. din care cauză nu conştientizează dimensiunea şi consecinţele faptei sale.“căutătura”. reflex. De altfel. propriile tale cugetări. 3. scărei. Afirmaţia: “făcu tot ce putu spre a deveni perfect în arta ipocriziei şi a perfidiei” ilustrează faptul că toate eforturile lui Dinu Păturică şi întreaga sa energie sunt direcţionate în desăvârşirea ipocriziei şi perfidiei.”. Portretul fizic al personajului este dezvăluit în penultimul paragraf. sârguinţă. deoarece autorul povesteşte o întâmplare din viaţa sa. 6.ilustrează o anumită perioadă istorică. machiavelismul şi făţărnicia personajului: „îl făcea pe fanariot să-l creadă cel mai credincios şi devotat dintre servitorii săi”. perseverenţă. cu siguranţă vei lua aminte data viitoare devenind astfel mult mai atent în luarea unor decizii. raportată la un moment din viaţa sa. accentuând totodată atitudinea dilematică a bărbatului. Un alt argument pentru care înţelepciunea nu este şi nu trebuie să fie o marfă care se poate vinde ar fi faptul că înţelepciunea se câştigă numai învăţând din propriile greşeli sau din ceea ce observăm în jur şi ne însuşim din atitudinile celorlalţi. Indici de spaţiu: “în sat”. “în curte”. să reţină numai ceea ce îi poate folosi în setea de îmbogăţire. “Ioana” de Anton Holban: Automobilul părăseşte centrul Bazargicului. sub orice iniţiativă de a mea. “am întors în minte”. 9. *Pentru a se împlini din punct de vedere profesional. momentele de tristeţe şi de bucurie. însuşiri neapărat necesare unui personaj care doreşte să parvină..“să te găteşti de plecare”. “în casa . naratorul reliefează duplicitatea şi viclenia personajului. ascuns = pitit. când în Ţara Românească se dezvoltă o nouă clasă socială: ciocoimea. înţelepciunea este un apanaj personal. să ajungă “om mare şi niciun obstacol nu putea să-l abată de la această idee fixă”. întregul fragment reprezintă o autointrospecţie a naratoruluipersonaj. invariabilă. “valiză”. Ioana fiind “arsă de soare. “automobilul”. în care atitudinea şi mentalitatea ciocoilor este tipică pentru această categorie umană. Cu alte cuvinte el încearcă acum să observe dacă a procedat corect în anumite situaţii. a se face = a se preface. “câteva zorzoane”. Sensuri diferite ale cuvintelor “maximă” şi “a împlini”: *La examenul de limba română. 7. autorul se simte intimidat de numărul mare de oameni care îi urează bun venit. statornic. cu duioşie. 10. Comparaţia “schimbând culorile ca marea cea aşa de apropiată” sugerează viteza cu care automobilul traversează împrejurimile. cu toate că intenţia ei fusese să o facă pretenţioasă. . cu toate că pe unii nici nu îi cunoştea. simţind nevoia de a se autoanaliza pentru orice iniţiativă. dar constată că poartă o rochie urâtă. Scriitorul foloseşte persoana a II-a în al patrulea alineat deoarece simte nevoia unei confesiuni către cititor. înţelepciunea pe care o vinzi nu este în fapt nimic altceva decât înţelepciunea cumpărată. “trenul”. Punctele de suspensie din ultima frază a textului simbolizează o pauză făcută de autor pentru a medita asupra fetei care-l “primea cu tot sufletul…”. sugerând tenacitatea în ambiţia de a parveni: “voinţa tare şi statornică învinge toate obstacolele”. “picătura găureşte piatra” 8. care „făcu tot ce putu spre a deveni perfect în arta ipocriziei şi a perfidiei”. cu mâinile. Prin afirmaţia “Întotdeauna. nu înţelege de ce e necesară plecarea din sat (”De plecare…”) 3. un lucru pe care îl dobândeşti în timp şi pe care nu-l poţi cumpăra sau vinde. (a conduce). focalizarea zero şi naraţiunea la persoana a III-a. 4. . Polisemia cuvântului “a lăsa”: *Mama şi-a lăsat copilul să iasă afară. Registru stilistic. Varianta 90 1. 2. Subiectul II Rezumatul textului dat la Subiectul I. Atunci când simţi pe pielea ta urmările greşelilor. nu propria ta experienţă. ca să-i câştige de partea lui şi să adoarmă bănuielile: „el se purta cu mare amabilitate către toţi servitorii casei. poate fi considerată o marfă. ici e plin”.Varianta 89 1. Registrul arhaic al limbii: ciubuc. în cazul în care ajunge să fie vândută şi cumpărată. Încă de la apariţia personajului feminin. surprind şi instinctul de a mă analiza”. Rolul proverbelor rostite de Păturică este unul mobilizator pentru sine însuşi. “ciocoi”. rustic = ţărănesc. care se bucură la vederea automobilului. pe măsură ce omul înaintează în vârstă. lucrată de ea. Încântat de primire. îi ajuta la lucrările lor şi le împlinea dorinţele”. coboară pe uliţe şi se îndreptă spre Cavarna. menite să-l ajute în îmbogăţirea şi ascensiunea pe scara socială. Un alt mod de expunere evident este descrierea. registru arhaic: “feligenele”. În mod direct. chinuieşte şi-ai s-auzi iarba cum creşte”. iar după ce pleca boierul. Într-o autoanaliză personajul-narator se îndoieşte de capacitatea sa de a fi în stare de aceeaşi dăruire totală atât de vizibilă la Ioana. înclinare. idei. Chiar dacă împrumuţi sau îţi însuşeşti ideile unor filozofi sau ale unor oameni de cultură. Este evidentă afecţiunea Ioanei pentru narator. omniscientă şi naraţiunea la persoana a III-a. acesta fiind confuz. el fiind hotărât ca. oaspeţii sunt întâmpinaţi de Ioana. cea mai spontană posibilă. anevoioase. Faptele sale scot în evidenţă. acest lucru nu înseamnă că ai devenit brusc un înţelept. Structura de parvenit este evidentă. reflecţii. La poarta casei. Numai experienţa proprie de viaţă. “praful a bătut stofa” 5. fără excepţiune. zel 5. din faptele. (a uimi). fără gust şi cu picioarele goale în pantofi. precum şi de peisaj. ezitările şi cutezanţele te pot face să devii o persoană înţeleaptă. însuşire sugerată indirect de faptul că ea vine în întâmpinarea naratorului fără gesturi din cauză că “se apropiau şi alţii…”. Sinonime: căutătură = privire. capătă o concepţie mai amplă şi mai profundă asupra lucrurilor. îmbrăcată foarte dezordonat. diferitele peisaje având alte nuanţe cromatice. Perspectiva narativă: se defineşte prin naratorul obiectiv şi omniscient. . pe frunte cu câţiva pistrui…. Sinonime: chinuite = suferinde. se ducea la vătaf “şi-i făcea o mulţime de linguşiri”. 8. aflăm că Ioana este timidă. Textul începe prin a prezenta împrejurimile traversate în timpul călătoriei cu automobilul şi în portretizarea Ioanei 6. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre înţelepciune:“Înţelepciunea este o marfă pe care cine o vinde a cumpărat-o. Andreea a luat notă maximă. definitivă. 2. *Aflarea rezultatelor bune de la olimpiada l-a lăsat fără cuvinte. izbânzile şi eşecurile. În primul rând. personajul-narator împărtăşeşte faptul că are simţul responsabilităţii. 2. După ce naratorul-personaj observă îmbrăcămintea Ioanei. o priveşte cu dragoste. postelnic. *Nu şi-a dat seama că a vorbit mult la telefon şi fără să vrea l-a lăsat bateria. atitudinile sale se desprind şi alte trăsături. a omorî = a ucide. * A lăsat caietul pe marginea biroului.viziunea este obiectivă. Mihai Eminescu are aceeaşi concepţie despre înţelepciunea ca rezultat direct al trăirilor proprii. 7. instinct = simţ. “ambiţios”. tăinuit.“uite. imaginaţie. fără gust. 4. vreme = timp. fermă.utilizarea detaliilor în firul narativ 10. Păturică este caracterizat în mod direct de carte narator. fapt datorat chibzuinţei dobândite de-a lungul anilor. În acelaşi timp. formulă artistică modernă specifică introspecţiei. De aceea. felegean. “ a se deştepta”. prin orice mijloace. În concluzie. bunăvoinţă. 5.

sunt semne de punctuaţie întrebuinţate atunci când se reproduce întocmai un text scris sau spus. care ajută la descrierea personajelor. Cu ajutorul indicaţiilor scenice autorul îşi mişcă personajele şi le conturează simţămintele ori gesturile: “ El se uită la ea lung”. “să-mi mai uit focul” . Interogaţie retorică:“Ce-mi ziceam eu?”. îndeamnă cititorul la intuirea întâmplărilor şi acţiunile personajelor. 10. de a ne dezvolta. cât a suferit. încheiată. ca şi îmbrăcămintea lor”. a pune bazele a ceva (a realiza. dezorientarea ”face nişte ochi foarte miraţi”. de bună-voie în garda naţională pentru a uita de supărare. Exemplificarea unei metafore şi a unei inversiuni: . a pune pe gânduri. Anca încearcă să afle motivul crimei. 9. impedimente. este starea afectivă puternică de nelinişte.expresii specifice vorbirii orale. Comentarea particularităţilor construcţiei dialogului dramatic: Dialogul este purtat de două personaje. cum ar fi: “Vorba d-tale: femeie! Ochi alunecoşi…”. căci eu ţin mult la amor. nu dă mâna”. sfârşită = terminată. 2. 3. nu de multe ori. Metafora „adâncimi de omenie şi vis” semnifică faptul că Robespierre se ascunde sub o mască. necaz. 8. Este caracterizat indirect prin limbajul folosit. a găsi = a descoperi. În timp ce Robespierre susţine folosirea unor metode teribile.“ … între pereţii de sare umezi … ” – metaforă . cum ar fi: “Aide. *Cornul cu ciocolată pe care l-am mâncat azi a fost foarte bun (gustos). Doamna de matematică este un bun profesor (bine pregătit). Totul se obţine prin dorinţă şi voinţă. din comedia “D-ale carnavalului”. şi iar am plâns şi iar am iertat-o. sosind acasă. Interogaţiile retorice au o importanţă deosebită în acest text. Danton este sincer şi prietenos. Două sintagme care indică raportarea la divinitate: -“Nu ţi-a fost milă şi păcat de Dumnezeu! … ” . şi iar am plâns şi iar am iertat-o.de unde reiese sensibilitatea personajului. afirmă că o iartă pe Miţa pentru ultima dată şi în cazul în care va fi iar înşelat. a ţine seamă. se subliniază suferinţa la care va fi supus Dragomir pentru crima comisă. oferă indicaţii importante cu privire la gestica şi mimica lui. hotărât. “aide” . „Te-ai culcat?”. de a realiza. durere. aceea a intransigenţei.L. Având în vedere argumentele aduse mai sus. dar cam des…” 7. 6. prietenului său. întrucât fragmentul citat este extras dintr-o comedie. Expresii/ locuţiuni cu “seamă”: a băga în seamă. realizată tot prin didascalii “Plânge”. instituţie care însă se desfiinţează. Modalităţi de caracterizare: Caracterizare directă făcută de dramaturg prin didascalii-“hotărât”. dar şi caracterizare indirectă. a pune coarne. a idealurilor abstracte. 6. Folosirea virgulei din fragmentul: „Ai dreptate. Rolul indicaţiilor scenice în conturarea personajului masculin: Didascaliile reliefează stările interioare ale lui Dragomir “Dragomir face nişte ochi foarte miraţi” şi atitudinea personajului faţa de fapta sa “Râde febril”. care are rolul de a fi interpretată pe scenă. deoarece. ci numai frânturi de fraze.L. reieşite din didascalii: “rămâne rece”. sau mai puţin. 4. a-i pune cătuşele. a produce). sugerând agitaţia. De aceea o şcoală de înţelepciune e posibilă” Înţelepciunea este o calitate pe care o avem. Ghilimelele sau semnele citării. Varianta 93 1. Indici de timp: “seară”. 4. Este adevărat şi faptul că prin muncă asiduă obţii ceea ce îţi doreşti. 5. “Îşi încheie repede minteanul la piept”. dar şi pentru îndrumarea actorilor care prezintă această operă pe scena unui teatru. de I. “am plâns şi-am iertat-o… pe urmă am prins-o iar. spre nefericirea personajului. ţelurile revoluţiei nu sunt atinse…”: virgula are rolul de a marca vocativul substantivului propriu -„Maximilien”-. iar metafora “între pereţi de sare umezi”. “cu buze nervoase”. odaie. Anca şi Dragomir. în fond. Crăcănel găseşte pe masă un bilet. 10. Părerea mea este că rolul indicaţiilor scenice din acest fragment este atât unul caracterizator.prezenţa interogaţiilor retorice . “încai să mă fac martir”. deoarece ei ne pot trezi dorinţa de a cunoaşte. despărţit astfel de restul propoziţiei. 3.ta”. cu inima deschisă. dramaturgul îl caracterizează direct şi în antiteză cu Robespierre: “cordial”. Motivul dezacordului referitor la măsurile teribile este acela că cele două personaje au păreri contradictorii asupra revoluţiei şi a măsurilor ce asigură succesul ei. “dezolat”. Varianta 92 1. “amor”. foc = amar. asta depinde foarte mult de mediul în care ne formăm şi de oamenii cărora le luăm în considerare sfaturile. Autorul nu este prezent în text. ci îşi mişcă personajele cu ajutorul didascaliilor care contribuie la conturarea personajului masculin. 8. numele lor fiind scrise la începutul fiecărei replici. aşa cum s-ar fi cuvenit dacă revoluţia şi-ar fi atins ţelurile. O trăsătură a lui Robespierre care poate fi dedusă din prezenţa repetată a interogaţiilor în replicile sale. se va însura cu ea. “care va să zică”. Sinonime: nediscutat = nedisputat. Subiectul al II-lea Rezumatul fragmentului citat la Subiectul I. nedezbătut. Covorul acesta este bun (potrivit) pentru camera mea. deoarece a fost înşelat de amanta sa. de-o seamă (cu cineva). Pampon. e ceva ce se trezeşte. dar Dragomir este incapabil să rostească o propoziţie completă. Din textul de mai sus reiese că Danton este cordial. Miţa. a-şi da seama. “cald”. ele sporesc tensiunea şi conflictul dramatic. menire = scop. 8. faţă de care are gesturi familiare şi i se adresează cu afecţiune. socotind că oamenii nu au devenit mai buni şi nici mai bogaţi. “acum”. frica şi reacţiile necontrolate.“Ce te faci Mache?…De desperare. acest lucru îl determină să se înroleze. 7. “Ce-mi ziceam eu?” şi a exclamaţiilor „Nu plânge: eşti volintir!” 9. autocaracterizare: “dacă nu pot să mă stăpânesc! Mi-e naturelul simţitor”. ce-am zis eu?” Paralelism sintactic:-„Am plâns. a pune de mămăligă. a lua seamă. libertatea de exprimare şi legalitatea constituţiei. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Înţelepciunea nu e ceva ce se învaţă. Pampon încearcă să îl încurajeze. Fata încearcă să-l convingă pe Dragomir să părăsească satul pentru a nu fi şi ea învinuită de crima comisă. dar.Caragiale este susţinută prin comicul de limbaj: . „râde febril”. “ martir”. de a descoperi. a pune bază pe cineva (a te baza). Maximilien. Danton gândeşte exact contrariul şi consideră că revoluţia era aproape încheiată şi că Robespierre încalcă drepturile omului. suferinţă. toate acestea şi multe alte calităţi care pot forma înţelepciunea. este rupt de realitate şi conectat în lumea visurilor. dar trebuie trezită. 9. insă unii o dezvoltă mai mult. 2. comicul este conturat prin repetarea unor sintagme (paralelism sintactic) şi relatarea unor întâmplări care exprimă propriile defecte de caracter. unui voluntar nu îi stă bine să fie deznădăjduit şi-i propune să-şi pună masca şi să-l însoţească. din care reiese echilibrul şi prietenia pe care i-o poartă lui Robespierre. care reproduce o întrebare pusă în trecut şi reluată în prezent prin povestire. deosebindu-se de Robespierre. Textul dat aparţine genului dramatic deoarece dialogul este principalul mod de . Prin didascalii. bineînţeles. 10.“Om eşti tu?…?” – inversiune. Punctele de suspensie sunt utilizate pentru a marca ezitarea şi nesiguranţa personajelor sau pentru a mări tensiunea dramatică. Polisemia cuvântului “bun”: Profesorul este bun la suflet (binevoitor). Oralitatea stilului lui I. 7. Înţelepciunea este o calitate cu care toţi ne naştem. -“ … până o socoti Dumnezeu c-a venit ceasul să te cheme să te judece el mai bine”. în antiteză cu Robespierre. totul depinde de dorinţa noastra de a-l trezi şi de poveţele celor din jur care ne călăuzesc. 5. fireşte = desigur. “înrolat”. a afla. dispus să treacă peste orice pentru a se concilia cu Robespierre. Într-o seară. din care află că a fost părăsit pentru că era plictisitor şi lipsit de importanţă. “cu căldură şi sinceritate. Un prim argument pentru a susţine această idee este acela că în multe cazuri un elev poate ajunge la performanţe cu ajutorul îndrumărilor şi sfaturilor. plângând. caracterizare indirectă realizată prin limbaj şi nume.Caragiale Crăcănel îi povesteşte. Expresii/locuţiuni cu verbul “a pune”: a pune masa. De asemenea. . dar şi fermitate opiniilor.cuvinte pronunţate greşit sau aparţinând limbajului colocvial: „volintir”. pe care o iubea mult. 6. cum plâng şi-acum. nu plânge: eşti volintir!”. la fel ca şi în citatul. ţel. am plâns şi am iertat-o… pe urmă am prins-o iar. În sufletul lui Crăcănel reînvie încă o speranţă şi. “răvăşel”. . e ceva ce se trezeşte. a pune ţara la cale. a pune la zid. Sinonime: iatac = dormitor. Registrul stilistic neologic: “independenţii”. De aceea o şcoală de înţelepciune e posibilă” deoarece în fiecare dintre noi poate exista un mic geniu. pot spune că sunt de acord cu citatul “Înţelepciunea nu e ceva ce se învaţă. Profesorii au un rol foarte important în această formare. nu de multe ori. dar cam des…aşa cam de vreo cinci-şase ori…”. piedici = obstacole. care exprimă incultura personajelor şi frivolitatea acestora. nemulţumire între idealurile sale şi modul în care s-au concretizat ţelurile revoluţiei. Prin folosirea interogaţiilor retorice se amplifică suspansul. Comicul de limbaj din fragmentul citat este ilustrat prin greşeli de exprimare şi cuvinte pronunţate greşit de personaje. Atitudini ale lui Robespierre. însă nu totdeauna.

eu nu mai cred!” . Anton Pann!”. reproşându-i prietenului său că nu-i cunoaşte firea şi nu-i înţelege sentimentele profund patriotice:”Ce ştii tu?”. atunci când cineva greşeşte faţă de noi. “Cum poţi să vorbeşti aşa?” 7. (’’ce ştii tu?’’). “o lună”. unde se simte totdeauna mult mai bine cu sănătatea decât sub “soarele leşinat al Mediteranei”. vrea să-i simtă ’’pământul sub tălpi’ şi să-i audă glasul: ’’am ascultat până am adormit orăcăitul broaştelor’’. Metafora “neadormiţii. 8. pornind de la afirmaţia: „Nu sunt decât două căi pe lume: omenia şi neomenia” ( Călinescu) Antonimele „omenie şi neomenie” sunt derivate din cuvântul „om” şi de aceea sunt definitorii pentru fiinţa umană.adresarea directă. Vocea ei de mătase îmi mângâia auzul şi-mi aducea alinarea. *Drumul vieţii are căi nebănuite şi pline de surprize. chiar să ne răzbunăm pentru răul pricinuit. Subiectul al II-lea Transformarea unui dialog (din romanul “Mara” de Ioan Slavici) în vorbire indirectă: Moaşa Persidei îi sugerează acesteia că ar fi mai bine să trimită pe cineva ca să o cheme pe mama sa. Depinde de personalitatea şi conştiinţa fiecăruia. evocând natura dezlănţuită şi crudă şi. Sens conotativ cu “talpă” şi “drum”: *În familia noastră. care este alegerea vieţii: om sau neom. “trei săptămâni”. de garoafe şi mătăsuri”. o înlănţuire de poveţe. Fata neagă imediat cele auzite. “niciodată”.numele personajelor este specificat în dreptul fiecărei replici. prin formule specifice oralităţii: “. mai greu este să faci bine. *Dacă de mic a fost crescut în mătase. răutate şi lipsă de onestitate. . *Mai bine ţi-ai toarce pe limbă vorbele înainte de a le rosti. avem tendinţa să-l judecăm. totodată.Ascultă. Alecsandri este revoltat. a trimite vorbă. dragostea şi iubirea. Bălcescu îşi exprimă neputinţa de a fi înţeles de către Alecsandri şi de societate. prezenţa indicaţiilor scenice sau a didascaliilor. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre iertare: “Cu iertarea dobândeşti şi pe duşman prieten“ (Iordache Golescu) De cele mai multe ori. dar se teme să vină ca să nu o supere. căldura le-ar avea asupra bolii sale. iar fata. Varianta 95 1. nereuşind să înţeleagă cum acestuia nu-i plac “porturile însorite şi parfumate ale Mediteranei”. a sta de vorbă.. “apa nu vine la moară” . nu va putea îndura viaţa aspră. În opinia mea. încearcă să-l facă pe Alecsandri să priceapă (’’Ascultă … şi înţelege’’) că natura ţării este ca un cămin pentru el (’’ploua şi dormeam pe iarbă. “o oră”. deşi plouase şi dormise pe iarba de sub car. deşi era bolnav de ftizie. *L-a măsurat curios din creştet până-n tălpi. ”De ani de zile tot te lauzi” 7. dându-le noi înţelesuri. chinuiţii. a vieţui. Sinonime: societate = lume. . nu pot îndura ca prietenul meu cel mai bun să vorbească despre moartea lui… Ar fi îngrozitor…”. de la minciună la furt şi mai grav la crimă.interogaţii retorice(’’Ce ştii tu? Ce ştiţi voi?’’). 10. Atunci. nămol = mâl. “sunt amărât”) şi chinurile creaţiei provocate de îndoieli artistice: “Câteodată mă mângâi cu gândul că poate n-am noroc ca să vorbească în mine şi mai tare darurile”.expresii onomatopeice (”ah”). Şi în România sunt destule persoane care au aceste porniri rele. a da voie. sălbăticie. sensibil şi iubitor. Modurile de expunere prezente în textul dat sunt naraţiunea şi descrierea 6. în viaţa reală. de caşcaval. deoarece teoria lui George Călinescu se reflectă şi astăzi. vânzător = negustor. straie = veşminte. indiferent de pregătirea pe care aceştia o au. în sensul efectelor curative pe care soarele. eu nu pot fi decât parţial de acord cu următoarea afirmaţie a lui Iordache Golescu: “Cu iertarea dobândeşti şi pe duşman prieten”. sentimentale în vorbire. ce se leagă între ele. . . plumburiu 2. scopul fiind să-şi prelungească viaţa şi să încerce să sădească în sufletul sultanului crud sentimente de mult uitate precum mila. copleşită de durere şi emoţie. mai mult decât orice. 9. Patriot înflăcărat. Varianta 94 1. deoarece sunt utilizate cu sens metaforic. uneori. 4. cu tot soarele Mediteranei. Atitudinea sceptică a Ioanei: ”Uite eu nu mai cred”. “Apus” şi “Răsărit” sunt scrise cu majusculă. “va mirosi cartea îmbelşugat şi pestriţ. comerciant. 3. Depinde de fiecare persoană. nu tuşise niciodată în cele trei săptămâni cât a durat călătoria. a sălăşui = a trăi. Lucian Blaga face trimitere la cartea orientală în care înţeleapta Şeherezada începe să povestească întâmplări pline de tâlc. personajul eponim devine convingător atunci când argumentează că nici medicul ’’nu mai pricepe nimic’’ din faptul că. preocupată fiind numai de interese materiale. nerăsplătiţii luminii” sugerează condiţia nefericită a creatorului de artă şi incapacitatea societăţii de a-i înţelege şi de a-i răsplăti meritele. Prin cele două interogaţii retorice.expresii populare: “se ţine de posne“. dezamăgit 2. înrăutăţind şi mai mult conflictul deja existent. neomenoase. Moaşa îi destăinuie Persidei că mama sa cunoaşte secretul şi că ar dori să-şi viziteze fiica. 8. “şatră” 6. precum şi scrierea numelor personajelor înaintea replicilor. fiecare absolvent apucă pe alt drum. Pentru a putea fi înţeleasă şi de către cititorul mai puţin avizat. 10. Punctele de suspensie din replicile lui Bălcescu sugerează o stare emoţională excesivă a personajului şi creează. Reversul este omenia. Uneori. 9. sub car’’). Expresii sau locuţiuni cu substantivul “vorbă”: a intra în vorbă cu cineva. mâhnit = îngândurat. Bazil”. . dragostea sfâşietoare de ţară. .există un conflict între cele două personaje ale operei bazat pe scepticism. care se manifestă prin respectul faţă de semenii de lângă tine şi prin ajutorul pe care-l acorzi în toate situaţiile. în realitatea vieţii sociale se întâlnesc destul de des aceste forme. Fragmentul dat aparţine genului dramatic deoarece: . de învăţături şi de sfaturi înţelepte. ei sunt “chinuiţi” şi frământaţi de noiane de întrebări şi incertitudini.principalul mod de expunere prezent în text este dialogul. din gândurile şi vorbele personajului. supărat. Aşadar.dialogul . a se afla. înţelegătoare.structura textului este alcătuită din replici . Pe de altă parte. societatea rămâne indiferentă în privinţa artei. iar faţă de efortul depus pentru creaţia “luminii”. Considerându-se un neînţeles. Bălcescu iubeşte cu patimă România. Textul dat aparţine genului dramatic deoarece: . “Neadormiţii” sugerează starea de continuă căutare a artiştilor. Bălcescu este sigur că. lupta dintre personaje. mărturisindu-i moaşei că ea însăşi nu-i vrednică de vizita mamei sale. Aceste cuvinte nu desemnează cele două momente ale zilei. însă există şi situaţii când este zadarnică. Astfel de atitudini nu fac decât să-l ţină pe “vinovat la distanţă”. de aceea. încât să-i ajungă pentru două vieţi. purtare blândă.’’am să mor cu tot ajutorul lor’’. întrucât “înţelepciunea se toarce singură ca poveştile din “O mie şi una de nopţi”. indignat de atitudinea lui Bălcescu. însă fata îi spune că nu are rost să-şi mâhnească mama destăinuindu-i secretul în aceste împrejurări şi că preferă să i-l spună după ce problemele ei se vor rezolva. iertarea poate ameliora relaţiile interumane. după cum însuşi autorul ei sugerează. Sinonime: a îngădui = a permite. În concluzie. comunitate. cenuşiu = gri. departe de ţară. va încerca să satisfacă intelectul tuturor celor ce doresc să-i înţeleagă tainele. 5. care ’’mi-ar face de zece ori mai bine decât soarele leşinat al Mediteranei’’. proprii unei persoane. care reprezintă exact contrariul omeniei. îşi ascunde capul între perne . să-l acuzăm şi. Sens conotativ al cuvintelor “a toarce” şi “mătase”: *De când şi-a pierdut slujba s-a închis în el şi a tors atâta amărăciune. ci sugerează două civilizaţii corespunzătoare zonelor geografice: Occidentul şi Orientul 3. Cartea “Povestea vorbei” va fi. Oralitatea textului: . Bălcescu realizează că nici ceilalţi oameni nu-i înţeleg idealismul incurabil. conflictul dramatic ilustrează opoziţia. Este uşor să faci rău. neomenia înseamnă cruzime. Modalităţi de realizare a oralităţii: . Neomenia îmbracă diferite forme. atitudini şi idei.principalul mod de expunere este dialogul. ca piaţa de lângă turnul Sfatului.numele fiecărui personaj este menţionat înaintea replicii. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre omenie. cu adieri de verdeţuri şi peşte. el dă numai indicaţii scenice prin intermediul didascaliilor (”merge la balustrada vaporului”). Două caracteristici ale condiţiei artistului sunt: nefericirea (”sunt mâhnit”.regionalisme: “iarmaroc“. *După bacalaureat. ‘Povestea vorbei’.adresarea directă la persoana a II-a. tata este talpa casei. . Câmp semantic al cuvântului “timp”:”ieri”. trist.expunere.autorul lipseşte din textul dramatic. noroi. a ţine de vorbă. sunt de acord cu afirmaţia „Nu sunt decât doua căi pe lume: omenia şi neomenia”. Prin munca lor istovitoare. Alecsandri se dovedeşte un prieten adevărat.dialogul şi adresarea directă: “Vino acasă. moaşa o anunţă că mama ei a sosit. a duce cu vorba (pe cineva) 4. “zece ani”. Omenia reprezintă un complex de calităţi. “uliţi”. Portretul psihic al lui Bălcescu reiese în mod indirect din textul dat. pauze afective. atitudine cuviincioasă şi respectuoasă. aşa cum reiese din finalul textului: “Ah. “Uite. . care nu cunosc odihna intelectuală şi care îşi menţin întotdeauna simţurile treze pentru a putea recepta informaţii pe care să le şlefuiască prin propria sensibilitate. 5.

moţăie = picoteşte. repetarea adverbului “mult” ilustrează o perioadă îndelungată ce s-a scurs de la încercarea lui Zamolxe de a-i creştina pe daci. “gentilă”. 7. Caracteristici ale monologului dramatic: o caracteristică a monologului dramatic este didascalia din incipitul textului (”singur”) care evidenţiază faptul că în scenă nu mai există alt personaj decât Zamolxe şi. 3. ori fără bani…tot gazeta aia o s-o citesc…”. poftă. unele mai grave. consider că iertarea este un drept ce nu trebuie acordat gratuit. “un orb bătrân”. Orice om este fiul lui Dumnezeu. înserare. prin prefaceri în elemente ale naturii ce se insinuează apoi în componente ale spiritul uman: “îl întrupezi în floare şi-l ridici în palme”. minunat. apoi îşi dau seama că apucaseră într-o direcţie greşită şi se întorc. “e mult de-atunci” 6. “Pe cum a pornit-o”.(suport) *Şi-a cumpărat scaune cu picioare de metal. Rolul expresiv al punctelor de suspensie: Punctele de suspensie din prima replică a Chiriachiţei au rolul de a atrage atenţia asupra spuselor sale şi reprezintă o pauză de gândire a personajului privind mult aşteptata moştenire. izvorul pe care-l laşi “să-ţi curgă pe picioare”. consider că acest lucru este posibil doar dacă vinovatul nu este dominat de orgolii. “apele”. întrucât adjectivul “splendidă” se referă la ceva măreţ. Sensul structurii “ Splendidă catastrofă”. îl poţi transforma în cel mai devotat prieten. “Atâta n-are… Dar pe jumătate şi poate şi mai bine. de adresarea directă la persoana a II-a. aşa cum reiese din text: Din cauza diferenţei de vârstă (“el e mai mare cu douăzeci şi vreo câţiva decât mine”) între Tache şi fratele lui nu există o relaţie foarte apropiată. Scrierea cu majusculă a cuvântului “Orbul” se motivează prin faptul că defineşte un substantiv propriu. îi oferim posibilitatea de aşi corija comportamentul şi atitudinea şi de a nu mai repeta în viitor aceeaşi greşeală. 10. parol…”-reflectă exasperarea Daciei faţă de cumnatul Tache şi de starea lui de sănătate. mărcile subiectivităţii. pe care fiecare dintre noi “îl purtăm de mână”. când i-am spus că nu eşti la şcoală. deşi este sigur că el va fi moştenitorul (“Păi n-are cui s-o lase… Singurul lui moştenitor sunt eu […]” ). 9. 9. El este gândul tăinuit în suflet. menire. deoarece duşmanul continuă să joace rolul lupului în haină de oaie şi să-şi urmărească în continuare interesele meschine fără să ţină cont de principii morale. apus. Sinonime: neam = popor. fapt ce-i stârneşte acestuia mânia şi revolta: “Voiam să răzvrătesc/ şi munţii împotriva ta”. considerând moştenirea pe care Tache ar putea să le-o lase ca fiind unica speranţă: “Singura nădejde e tot frate-tău. jargon: “parol”. este un merit de care trebuie să beneficieze doar cei care dovedesc dorinţa şi forţa de a-şi schimba comportamentul pentru că. numărându-şi banii unsuroşi pe marmora albă a ghişeului. reprezentate de pronumele şi verbele la persoana I. rost = chemare. opinia lui Zamolxe este în concordanţă cu adevărurile din Biblie şi asemănarea lui Dumnezeu cu un orb bătrân mi se pare cea mai potrivită pentru ca poporul neînţelegător să priceapă că nu e bine să arunci cu pietre. viţă. atitudine care-l determină pe bătrânul Nicolae să-şi ceară. Dacia rosteşte aceste cuvinte şi cu o uşoară ironie. 6. Ajunşi pe peron. “Azi-noapte. Ea este interesată numai de partea materială a vieţii. Alte trăsături ale monologului dramatic sunt interogaţia retorică din final “De ce mi-au sfârticat cu pietre gura. ca trăsătură definitorie a Chiriachiţei este ilustrată în mod indirect. el face gură din orice. parantezele de autor/ indicaţiile scenice: “SPIRACHE (modest)”. 8. El se scuză spunând că aşa i-a lăsat Dumnezeu. din inimă. Şeful le porunceşte să plece. Două particularităţi ale construcţiei dialogului dramatic: existenţa replicilor şi precizarea numelui personajelor înaintea fiecărei replici (“CHIRIACHIŢA: Ţi-am mai spus eu…. a avea inima de gheaţă. feciorul şi baba privesc rugător la şeful care ţăcănea biletele şi care îi privea cu dispreţ. va pieri pe vapor în călătoria spre Ierusalim: “O avea Dumnezeu milă şi de voi şi l-o lua vreun curent pe vapor”. În ceea ce priveşte moştenirea. a revolta. trăsătură ce reiese în . vânjoasă = puternică. Oximoronul “Splendidă catastrofă” alătură doi termeni aflaţi în antiteză. accident ce i-ar putea îmbogăţi imediat. acesta nu poate discuta decât cu sine însuşi. a răzvrăti = a răscula. Spirache îi cunoaşte fratelui său năzuinţele sale vechi. doleanţă. ea nu se poate abţine să nu afirme cu o uşoară răutate şi invidie în glas că are “Şi milioane tot cam pe-atâtea… Se vede că de când era în faşă a strâns în fiecare an câte unul”. neologic: “favoarea”. amintindu-şi învăţăturile Divine. după care continuă să săvârşească aceleaşi greşeli. sau. Indici de spaţiu: “munţii”. un dezastru. dimpotrivă. necăjiţi şi nepricepuţi să se poarte şi-l roagă pe şef să fie mai înţelegător cu ei. trânteşte geamul ghişeului. a-şi lua inima în dinţi. proşti. fratele acestuia. plecat pe mare cu vaporul. “catastrofă”. fiind iritată pentru că bărbatul avea o grijă excesivă pentru viaţa lui. “ăsta”. naţiune. Invidia. Relaţia dintre Tache şi Spirache. ca pe ceva protocolar. mi-ai lovit/ cu pietre vorbele”). este sincer cu sine însuşi şi are demnitatea de a recunoaşte că într-adevăr a greşit. trebuie să menţionez că există persoane care cer iertarea ca o formalitate. Mihai şi-a luxat piciorul. prin comunicarea cu Dumnezeu.”dimineaţa”. parabola cu Orbul. deoarece în text există figuri de stil: metafore -”neam de urşi”. *Ţipa ca din gură de şarpe. Spirache nu se arată foarte interesat de banii lui Tache: “[…] eu. dorinţă = năzuinţă. “munţii”. 7. a jura cu mâna pe inimă 4. dar. 8. Polisemia cuvântului “picior”: *La meciul de fotbal.În primul rând. Tache…[…]” ). (membrul inferior al corpului omenesc) *Mihaela are o veioză cu picior. Chiriachiţa este superstiţioasă. regional: “fistichiu”. 2. Totuşi. Conductorul strigă să se urce în tren şi. Expresii/locuţiuni cu substantivul “inimă”: de la inimă la inimă. Miza consideră că. Transformare în vorbire indirectă: Chiriachiţa spune că singura nădejde este tot Tache. deoarece textul este corect din punct de vedere gramatical. strâmbând din nas. Meschină şi lipsită de scrupule. Sens conotativ cu “gură” şi “gheţar”: *Ca de obicei. Chiriachiţa este caracterizată în mod indirect prin vorbele şi prin modul de gândire./ când astfel le vorbisem despre tine/ în dimineaţa ceea?”. râvnă. doar ca să păstreze aparenţele. Nicolae cumpără două bilete până la Salva. Dumnezeu este în tot şi în toate. 4.Singura nădejde e tot frate-tău. aspiraţie. iar substantivul “catastrofă” ilustrează un eveniment tragic. umil. Varianta 97 1. tot prin intermediul replicilor sale: când Spirache ajunge la concluzia că fratele său are “exact şaptezeci şi ceva de ani în cap”. Un cuvânt/ structură reprezentativ(ă) pentru fiecare dintre următoarele registre stilistice ale limbii: colocvial. la felul în care a pornit-o. Se identifică. “de când era în faşă”. că doar e om învăţat. se răsteşte la unul dintre călători. […]”. a ridica 2. 3. ori cu bani. poate. Conflictul dintre Zamolxe şi poporul său este cauzat de incapacitatea dacilor de a înţelege menirea profetului lor (”dar tu. În viziunea lui Zamolxe. Una dintre calităţile generale ale stilului este corectitudinea. în Universul întreg. nădejde = speranţă. fapt ilustrat de exclamaţia de la început: “Ţi-ai găsit!”. În enunţul “E mult de-atunci. trebuie să se fi îmbarcat la Constanţa pentru Constantinopole”. Sinonime: amurg = asfinţit. dacă acesta nu va avea de gând să trăiască o sută de ani. ne-nţelegând-mi rostul. Prin această replică. viguroasă. “păi”. “orb bătrân” şi personificarea “…Voiam să răzvrătesc/şi munţii…”. “ceruri”. Înţelepciunea domoleşte “veninul” lui Zamolxe. Faptul că se menţine foarte bine la vârsta lui şi nu se îmbolnăveşte devine “enervant”. mai ales. variaţia stilistică. mult”. *M-a înspăimântat gheţarul din ochii tatălui tău. sugerând timpuri ancestrale. “naufragiu”. “livadă”. rol. ci. În concluzie. *Din îmbinarea silabelor accentuate şi neaccentuate dintr-un vers rezultă piciorul metric sau măsura versului. 5. Indici de timp: “zilele”. ceea ce denotă că odată relaţia dintre ei fusese mai apropiată: “Vrea să se facă hagiu…era o veche dorinţă a lui”. 5.“ăla”. înţelegerea şi compasiunea pentru semenii tăi. Şeful îi aruncă biletele şi-l admonestează jignindu-l. Bineînţeles. cei trei ţărani se reped spre locomotivă când aud glasul conductorului. “Îl prefaci în soare şi-l aduni cu ochii”. ca urmare. de asemenea. “SPIRACHE (îi taie vorba)”. *Bolnavul se făcuse gheţar. Miza face o aluzie subtilă la eventualitatea unei catastrofe asemănătoare şi în cazul unchiului Tache. epitete -”religie nouă şi vânjoasă”. Replica -“Ţi-ai găsit! Cumnatul Tache să răcească… Se păzeşte de răceală de e şi enervant. Varianta 96 1. sunt de acord cu citatul menţionat mai sus deoarece cred că iertând o persoană care a greşit faţă de noi. incerte: “are exact şaptezeci şi ceva de ani în cap… Cam p-aci”.”prund de înţelepciune”-. Tache…”. În al doilea rând. Subiectul al II-lea Transformarea dialogului în vorbire indirectă: Nicolae Tabără. a avea inima deschisă. întrucât ea spera ca el să moară mai repede şi ca familia să-i moştenească averea colosală. iertând un astfel de duşman. *Are casa aşezată la piciorul dealului. avidă de îmbogăţire. va trece suta.un personaj din Biblie. Spirache nu este capabil să vorbească despre fratele lui mai mare decât cu date aproximative. După părerea mea. îl blestemă şi îl jigneşte. a fi cu inima împăcată. cu glas aspru. sugerând astfel şi o stare emoţională. pentru că îi este scârbă când îi vede şi. În acest caz nu cred că afirmaţia lui Iordache Golescu mai este valabilă. trebuie să înveţi ce este iubirea. “o vreme”. iertare. 10. De asemenea. “sat”. ea îşi exprimă de faţă cu ginerele său speranţa că Tache.

Registrul stilistic cult: “picturi murale alegorice. “vlagă”. Mărci ale oralităţii: . de prost-gust. decât una de pe alte meleaguri. rude. gusturile rafinate. un veritabil reprezentant al clasei burgheze. libertatea nu trebuie înţeleasă ca un abuz de drepturi şi de putere. aceştia având posibilitatea de a acţiona după propria voinţă. dar de factură îngrijită”. este un personaj distins. Claritatea. conferind exprimării delicateţe. vină = culpă. în care cititorii îşi pot contura propria imagine asupra întâmplărilor şi descrierilor prezentate. în textul dat. Neologisme: “forjat”. fericire. ci trebuie înţeleasă ca o posibilitate de a alege după propria voinţă şi în legătură cu propria persoană. Prin faptul că “Pascalopol însuşi deschise uşa” este sugerată politeţea şi distincţia unui moşier şi burghez rafinat.“Ne-am iubit târgul în care ne-am deschis ochii. Adrian se scuză politicos. Textul aparţine genului dramatic întrucât modul de expunere dominant este dialogul: “Octav (mişcat): Unchiule…/ Maria: Nelegiuiţilor…Adică…ce mai vorbesc eu de clacă”.cuvintele din text sunt folosite cu sensurile lor de bază bine cunoscute. Adrian îşi doreşte din răsputeri să-şi amintească numele respectivei persoane. cu trăsături fine şi ascuţite”. 4. *Georgescu a apăsat cuvântul “nobil” atunci când s-a referit la tatăl lui. Moduri de expunere: dialogul. reies indirect din prezentarea casei mobilate cu distincţie a lui Pascalopol: “La capetele scării vegheau doi copii din marmură”. 7. Felix. surprins. adică să nu dea vrabia din mână pe cea de pe gard”. El nu este silit să facă lucruri pe care nu le doreşte. Calităţi ale stilului: *Claritatea . Vocea este singurul reper al acelei persoane care l-a marcat. Există şi un al doilea narator homodiegetic. unde vrea să examineze vitrina.mod indirect din acţiunile sale. Proverbul “ n-a dat vrabia din mână pe cea de pe gard…” sugerează ideea că locuitorii din satul în care a crescut şi doctorul Micu. aceştia având o puternică legătură spirituală cu ţinutul natal: “ am fost legaţi de pământul ăsta”. 9. În altă ordine de idei. Este utilizată forma de plural a pronumelor personale la persoana I. “casele bătrâneşti”. oaspeţii. 2. proverbe: “să dibuieşti”. Acţiunea. pe câtă vreme aveai norocul aici”. ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc”. o acoperea”. “anticamera”. Adjectivele fumurii şi înalte exprimă ideea că respectiva clădire aparţine Bucureştiului vechi. “rafinat”. în ce ţară vrea şi chiar liber să-şi schimbe naţionalitatea. prin cuvinte cu sensurile lor de bază bine cunoscute: “pământul”. Subiectul al II-lea Transformarea dialogului în vorbire indirectă (un fragment din opera “În curte la Dionis” de Mircea Eliade) Orlando îi spune lui Adrian să-l însoţească. Adjectivul fumurii sugerează vechimea acesteia. a fi liber în alegerile tale şi în acţiunile tale. 10. “pistoale cu mânere sidefate”. aşa de rezervat şi convenţional”. De exemplu. baftă. a cunoaşte = a şti. extrem de rafinat: “cunoscând numai omul. de a alege şi de a decide în legătură cu propria persoană. conflictuale. “Interiorul i se păru lui Felix cu mult mai rafinat decât şi-ar fi putut închipui. este exprimată. În concluzie. 7. ştie cum să-şi primească prietenii. Varianta 99 1. să aleagă dacă vrea să înveţe sau nu. “pe pereţi se vedeau tablouri alese cu gust”. omul face parte dintr-o societate în cadrul căreia el interacţionează cu alţii şi în cadrul căreia se supune anumitor legi înfiinţate tocmai în scopul menţinerii unui echilibru. Sentimentele de dragoste profundă şi ataşament faţă de “uliţele şi casele bătrâneşti” sunt comune tuturor locuitorilor respectivei localităţi. *Demnitatea stilului este dată de folosirea cuvintelor cuviincioase. “sonerie”. aşa de rezervat şi convenţional”. supărătoare. în schimbul unor lucruri străine. “săgeţi exotice”. Câmpul semantic al cuvântului “armă”: “iatagane”. este mediatorul între naratorul obiectiv al romanului şi cititorul fictiv. astfel fiind creată o imagine vizuală deosebită a Capitalei din acea epocă. faptul că scurgerea implacabilă a timpului şi-a lăsat o amprentă vizibilă asupra clădirii. “stucuri”. nu găseai doi oameni să nu fie neamuri…doar venetici”. 5. o calitate generală a stilului. de unde reiese că este un domn cu o cultură solidă. în ipostază de martor al evenimentelor. astfel încât să se simtă bineveniţi în casa lui. nu există neclarităţi în exprimare şi în transmiterea mesajului: “Otilia sună apăsat soneria electrică. greşeală. era de preferat ca un fecior să-şi aleagă nevastă o fată din satul lui. politicos. pe care o “ştiau părinţii”. astfel încât aceştia să se simtă respectaţi. a unei ordini sociale. vrând să afle cine a stabilit ora asta. nu găseai doi oameni să nu fie neamuri”. fiind presărat şi cu elemente de umor: “Într-o vreme. nu au renunţat la ceea ce aveau şi cunoşteau deja. 8. Stilul nu este confuz. Perspectiva narativă modernă defineşte punctul de vedere al naratorului omniscient (heterodiegetic) şi omniprezent asupra evenimentelor relatate la persoana a III-a. senină. Leonida Pascalopol este caracterizat şi în mod direct prin ochii lui Felix. el este liber să-şi aleagă meseria. este liber să se stabilească unde vrea. Varianta 98 1. căsătoria. cunoscând numai omul. eleganţă: “se vedeau chiar picturi murale alegorice. în târgul acesta. “Un mare chilim vechi. prin relatare la persoana a IIIa. “uliţele”. Gazda. “biroul avea o masă simplă de stejar”. care ştie cum să-i trateze pe cei din jur. . ci înseamnă a te bucura de drepturile tale atâta timp cât nu îngrădeşti drepturile celorlalţi. *Era vremea să îi ajute pe ceilalţi. şansă. “Interiorul i se păru lui Felix cu mult mai rafinat”. a fi liber nu înseamnă a fi stăpânul absolut al lumii. 6. monologul şi descrierea. exprimarea este logică. “ai zvântat-o”. personajul martor. în replica rostită de doctorul Micu. Orlando. Întrerupându-l din ceea ce intenţiona să facă. ne-am iubit uliţele şi casele bătrâneşti”. în uniformă de asociaţie goliardică. a identifica. o voce clară. “n-a dat vrabia din mână pe cea de pe gard” 5. 2. relaţiile dintre personaje sunt încărcate de tensiune. “omul. 9. fără a influenţa libertatea celorlalţi din jur. însă societatea îi oferă libertatea de a-şi controla propria viaţă. se opreşte din mers. aşa de rezervat şi convenţional”. “frontoane”. Polisemia cuvântului “vreme”: *Am stat multă vreme pe gânduri fiindcă nu ştiam ce alegere să fac. “neamul” etc. dacă vrea să-şi întemeieze o familie sau nu. de o nobleţe desăvârşită. În primul rând. ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc” şi consider că este definiţia ideală pentru ceea ce înseamnă libertate.dialogul: “Maria: Nelegiuiţilor…Adică…ce mai vorbesc eu de clacă…” . “tânăr student de universitate germană. făcându-i cunoştinţă acestuia cu personajele şi întâmplările acţiunii. Scriitorul este prezent numai în didascalii: “Octav (mişcat)…”. “arhitectură”. notate de autor în indicaţiile scenice: “Chiriachiţa dă o pasenţă”. Libertatea este o acţiune conştientă a oamenilor. Sens conotativ al cuvintelor “a acoperi” şi “a apăsa”: *Gloria şi faima l-au acoperit pe tânărul care a ţinut piept duşmanilor. de bună calitate. zicând că se află în căutarea sălii catalane.”. pe care nu o ştia: “Aveam destule fete frumoase aici […] De ce era să alergi în alte părţi?”. precum şi marcarea stărilor afective. Aşa cum reiese şi din proverb. În ceea ce priveşte iubirea. în culori dulci de otavă. Libertatea de conştiinţă este dreptul oricărui cetăţean de a avea o opinie proprie în orice domeniu de activitate. fineţe. un nume simplu. dar totuşi gravă. are sens: “Într-o vreme. Adjectivul înalte reliefează masivitatea clădirii. Variaţia stilistică se defineşte prin limbajul solemn care alternează cu cel familiar (colocvial) şi cu cel popular. trăsături ce reies în mod indirect din faptul că “Pascalopol însuşi deschise uşa”. dar de factură îngrijită”. religia după propria dorinţă. 6. 4. care. 3. unei epoci clasice. greoi. cam convenţionale şi reci. Un efect stilistic obţinut prin folosirea punctelor de suspensie în textul dat îl constituie crearea unor pauze meditative. “el însuşi conducea pe tinerii oaspeţi în apartamentul lui”. o persoană de o nobleţe deosebită din înalta societate. noroc = soartă. (Jean Jacques Rousseau) Sunt de acord cu afirmaţia lui Jean Jacques Rousseau şi anume că “ Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc. omul nu poate face tot ceea ce îşi doreşte. despre care nu ştiau prea multe. În text nu este prezentă exprimarea vulgară. Orlando vrea să afle de unde ştia Adrian de 4. Eleganţa. locuitorii acelui sat nu erau dispuşi să-şi asume riscul de a găsi “un noroc străin. 8. “uniformă de asociaţie goliardică”. Numele personajelor se menţionează înaintea fiecărei replici. Sinonime: neam = familie. emoţionale ale personajelor. 3. Ataşamentul doctorului Micu faţă de locurile natale: “am fost legaţi de pământul ăsta” . Subiectul al II-lea Text argumentativ despre libertate: “ Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc.cuvinte şi expresii populare. De aceea. ceea ce denotă o solidă educaţie şi o eleganţă desăvârşită: “el însuşi conducea pe tinerii oaspeţi în apartamentul lui”. dar care i-a scăpat din minte. nu este obligat să acţioneze împotriva dorinţei sale. în târgul acesta. Adrian spune pur şi simplu că asta e ora pe care i-a fixat-o. Leonida Pascalopol. cam convenţionale şi reci. măsliniu la faţă. întrucât toţi oamenii care aparţineau acelor meleaguri şi-au iubit pământul.30. fără a-i priva pe ceilalţi de libertatea lor.

În caz contrar ea riscă să devină o libertate negativă. Calitate generală/ particulară a stilului prezent în text: Claritatea .10. violent. adevăr-minciună etc. de I. sperând că va găsi mângâiere într-o plimbare prin oraş ori prin vizionarea unui film. care a fost a lui în întregime. Lică îşi dă seama că ar fi fost mai bine să fi ascultat de Răuţ şi să fi lăsat o slugă la cârciumă. femeia care nu avea secrete faţă de el. “Interiorul i se păru lui Felix cu mult mai rafinat”. Sinonime: brutal = dur. nici libertatea nu ar exista daca nu s-ar manifesta opusul ei: constrângerea. se poate spune că libertatea este. Rămas singur cu tovarăşii săi. o femeie. însă îşi exprimă această dorinţa cu o oarecare teamă. să îl părăsească. 8. Leonida Pascalopol reprezintă tipul burghezului rafinat. prin monolog. 10. Fragmentul prezentat este un text narativ deoarece are acţiune. o mulţime de sentimente îi invadează sufletul. uşile erau largi şi cu frontoane de lemn bogat ornamentate. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre libertate: “Principiul guvernământului democratic e libertatea” (Aristotel. sunt de accord cu afirmaţia lui Aristotel conform căreia la baza oricărei societăţi democratice stă libertatea. dar iese fără să observe că filmul nu se terminase. Perspectiva narativă utilizată în text este omniscientă. Dorinţa de alinare este aşa mare. care a fost a lui totdeauna şi care avea un rol foarte important pentru echilibrul său emoţional. Câmp semantic al “sentimentelor”: “mânie”. “(a primi) cu braţele deschise”. “revolta”. se sugerează tensiunea şi implicarea emoţională a personajului-narator 3. Adriana. limitată şi condiţionată de lege. Spaţiul unde se desfăşoară acţiunea aparţine perspectivei realiste şi anume străzi şi repere de clădiri din oraşul Bucureşti: “străbăteau Calea Victoriei de la capătul dinspre Dâmboviţa până în apropiere de Biserica Albă”. orgolii = trufii. Subiectul al II-lea Transformarea unui dialog în vorbire indirectă ( fragment din “Moara cu noroc”. există personaje (Gelu. 7. l-a părăsit. “Pascalopol însuşi deschise uşa”. Adriana) şi este prezent şi naratorul. Iese din casă fără să poată gândi. însă un alt tovarăş care îi însoţea intervine şi mărturiseşte că el se teme de faptul că Ghiţă s-ar putea să-i mint . nu putea să-şi imagineze femeia iubită la braţ cu alt bărbat. “surâdea”. ale cărei întâmplări sunt povestite la persoana a III-a. nu reuşeşte să înţeleagă cum putea. “cu trăsături fine şi ascuţite”. Primul sentiment a fost de mânie. Realizarea de tipologii atestă realismul operei.cuvintele din text sunt folosite cu sensurile lor de bază bine cunoscute. tavanurile decorate cu stucuri”. cu o anumită dimensiune socială şi psihologică. fără să lase urme sau cicatrice. Patru expresii/ locuţiuni care conţin cuvântul “braţ”: “a lua la braţ (pe cineva)”. însă consider că aceasta presupune şi respectarea unor legi morale ori civice. avea să-l părăsească. pe străzi pe care nu le cunoştea”. “orgoliu”. fu unul de mânie. spunându-i ca să-i lase lui banii. Aşadar.” 9. apoi se duce în pivniţă să aducă vin rece. “a ţine în braţe”. Prin punctele de suspensie din text. Ghiţă îi dă replica şi îl asigură că banii nu îl vor ţine legat de Lică. deoarece ea trebuie să se încadreze întotdeauna în nişte parametrii ai decenţei. ştearsă. Varianta 100 1. Comentariu: Gelu trece printr-o serie de stări sufleteşti după ce citeşte biletul din care află că iubita sa. Nu-şi poate stăpâni emoţia. Astfel. prin faptul că fiecare personaj este dominat de o trăsătură definitorie. acesta încearcă să-l liniştească spunându-i că poate este mai bine aşa. adăposturi. paradoxal. “copleşit” 6. nu există neclarităţi în exprimare şi în transmiterea mesajului: “Primul gând al lui Gelu. neînţelegând faptul că Adriana. În opinia mea. “neliniştit”. “a da braţul (cuiva)”. 2. “Pe pereţi se vedeau tablouri alese cu gust”. “emoţie”. o caracteristică a oricărei societăţi democratice constă în exercitarea libertăţii atâta timp cât aceasta nu încalcă libertatea celor din jur. Slavici) Ghiţă i se adresează lui Lică. “descumpănea”. nu avea orgolii sau momente în care se închidea în sine. “plângea”. de o nobleţe desăvârşită:”rezervat şi convenţional”. sfârşind acele rânduri. 5. agresiv. Caracteristici ale prozei realiste: Utilizarea tehnicii detaliului în descrierea arhitecturală a casei lui Leonida Pascalopol reprezintă o caracteristică a prozei realiste: “Ferestrele şi încăperile erau înalte. După ce conştientizează că l-a părăsit iubita. încât face tot posibilul să se îndepărteze de locurile ce îl legau de femeia pe care a iubit-o. “Politica”) Toate categoriile fundamentale după care omul interpretează lumea se grupează într-un lung şir de binarităţi: bine-rău. sperând ca aceasta imensă durere ar putea fi uitată. intră la cinematograf. tot ceea ce se află în jurul lui îl leagă şi îi aduc aminte de Adriana. mânie = furie. Pereche de antonime: surâdea ≠ plângea 4. încât merge fără ţintă pe străzile pe care nu le mai recunoaşte. vanităţi. refugii = ascunzători. Dar obsesia femeii iubite este atât de puternică. naraţiunea la persoana a III-a şi focalizarea zero (”dindărăt”). Lică îi răspunde că va lua banii cu el pentru că ce-i în mână nu-i minciună. “Umblă fără ţintă. urmat de confuzie. Gelu este confuz. În concluzie.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->