Rezolvari Variante Bac Romana 2007

Rezolvare varianta 1 I. 1.

Expresii/locuţiuni: a şti ca pe apă; a bate apa-n piuă; a da apă la moară; a fi o apă şi-un pământ; apă de ploaie; apă chioară; apă la plămâni; a căra apă cu ciurul; a trece ca gâsca prin apă; a-i lăsa gura apă; 2. Sinonime: treieră = trec, vântură, calcă; văpaie = flacără, lumină; muche = creastă, margine, pisc; brazde = unde, valuri; 3. Sens conotativ: Un val de bucurie l-a cuprins pe neaşteptate. Îşi alungă din minte umbra amintirilor urâte. Am simţit deodată un val de emoţie care m-a copleşit. Nu am nicio umbră de îndoială că va promova examenul. 4. Expresivitatea verbelor la imperfect (“păreau”, “păzeau”) denotă o acţiune incertă, de provizorat a imaginii naturii în momentul înserării, când “văpaia” lunii zugrăveşte imagini feerice; verbele la prezentul gnomic (care exprimă acţiunea fără a o raporta la un anumit timp, prezent atemporal-n.n.), predominante în poezie, transmit ideea eternizării naturii, a elementelor care compun tabloul fascinant al înserării, în antiteză cu efemeritatea omului, cu statutul său de muritor. 5. Tema naturii, motivul lacului/ motivul lunii/ motivul nopţii; 6. Ca figură sintactică de construcţie, inversiunea este o formă de dislocare bazată pe schimbarea ordinii normale a cuvintelor, o topică inversată: “molatece valuri”, “vechea zidire”, “ a lunei văpaie”. Inversiunea eminesciană are şi rol prozodic în măsura versurilor, precum şi valoare artistică în muzicalitatea poeziei. Antepunerea epitetului are funcţie stilistică, desăvârşind ambiguizarea sintactică a textului: “în vechea zidire”; “măreaţă comoară de aur”; “negrele trestii”. (Imaginarul poetic transpune artistic peisajul natural prin inversiuni repetate, în variante diverse, atât în grupul nominal cât şi în grupul verbal: “A ierbii/ Molatece valuri”; “a stâncelor muche pe cer zugrăveşte”; “domnitorii ai apei acestei”. etc.); 7. Imaginarul poetic: “În lac se oglindă castelul. A ierbii/ Molatece valuri le treieră cerbii.”; “Iar lebede albe din negrele trestii/ Apar domnitorii ai apei acestei”. 8. Epitetul cromatic în inversiune “negrele trestii” aşezat în antiteză cu epitetul cromatic “lebede albe” conturează o imagine vizuală a lacului (motiv romantic eminescian). O altă figură de stil este metafora lunii - “comoară aprinsă”-, exprimă fascinaţia poetului faţă de astrul tutelar, ca simbol al vrăjii pe care o exercită asupra lumii. “Perdelele-n geamuri scânteie ca bruma” - comparaţie, sugerează imaginea ferestrelor luminate care strălucesc aidoma brumei; “Iar lebede albe din negrele trestii” - antiteză la nivelul versului, realizată prin două epitete cromatice antitetice (alb/negru) compun o imagine impresionantă a lacului luminat misterios de razele lunii. 9. Caracteristici romantice: Poezia face parte din lirica romantică întrucât este descris un tablou nocturn al naturii, cu motive romantice specific eminesciene: luna, cerul, lacul. Imaginile vizuale se îmbină cu cele auditive şi motorii. Natura reuneşte două planuri - uman-terestru şi universal-cosmic -, creând astfel un peisaj nocturn mirific. 10. Prima strofă ilustrează imaginea feerică a castelului care se răsfrânge în lac, forma arhaică a verbului “se oglindă” accentuând plăsmuirea de basm conturată în incipit. Imaginarul poetic profilează un peisaj încântător, în care iarba înaltă de pe malul lacului, pe care o “treieră” cerbii (personificare), pare o prelungire fascinantă a apei, prin epitetul în inversiune “molatece valuri”. Inversiunea “vechea zidire” amplifică ancestralitatea naturii în armonie desăvârşită cu omul, prin comparaţia metaforică “Perdelele-n geamuri scânteie ca bruma”. Expresivitatea verbelor aflate la prezentul gnomic (care exprimă acţiunea fără a o raporta la un anumit timp, prezent atemporal-n.n.) -“se oglindă”, “treieră”, “scânteie” - permanentizează starea emoţională a eului liric, contemplarea extatică a naturii eterne. Subiectul II Text argumentativ: “Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.” (Octavian Goga, “Precursorii”) Consider că această idee filozofică enunţată de Octavian Goga exprimă adevărul artistic ce se ascunde în fiecare creaţie lirică de mare valoare. Este evident faptul că o poezie, dincolo de frumuseţea exterioară reprezentată prin figuri de stil sugestive, imagini poetice bine alese, transmite subtil diverse concepţii, sentimente, idei, stări, viziuni ale poetului. Rolul creaţiilor lirice nu este pur estetic, ci trebuie să emoţioneze, să impresioneze pe cel ce le citeşte, având o încărcătură emoţională, spirituală. De altfel, Titu Maiorescu afirma că poezia trebuie să îndeplinească două “condiţiuni”, una materială şi alta ideală, având rolul să “deştepte” imagini sensibile în fantezia cititorului. În altă ordine de idei, poeziile devin creaţii artistice în adevăratul sens al cuvântului când, după ce au fost citite, stăruiesc în mintea cititorului prin profunzimea, delicateţea, sensibilitatea, subtilitatea mesajului transmis. Astfel, aşa cum susţine şi Octavian Goga, adevărata poezie există, în sensul spiritual, abia în momentul în care îi sunt pătrunse tainele şi înţelesurile, reuşind să impresioneze mai mult decât nişte versuri iscusit alese. În concluzie, susţin că însemnătatea unei creaţii lirice este dată de “puterea” pe care o are asupra cititorului, de timpul – mai scurt sau mai lung – de dăinuire în gândurile sale.

Rezolvare varianta 2 1. Expresii/locuţiuni: a trece drumul; a trece de partea cuiva; a trece peste ceva; a trece la dezbateri; a trece sub tăcere; a trece în revistă; a trece peste greutăţi; a trece clasa; 2. Punctele de suspensie îndeamnă la meditaţie, sugerând totodată o puternică încărcătură emoţională a eului liric. 3. Sens conotativ: * Când s-a uitat la mine, avea fulger în priviri. * În ochii ei înlăcrimaţi sclipeau stele multicolore. 4. Expresivitatea verbelor la modul conjunctiv evidenţiază năzuinţa eului liric de a-şi împlini idealul poetic, stare care se perpetuează la nesfârşit, fără să se întrevadă înfăptuirea dorinţei: “săngăduie”, “s-audă”, “s-asculte”, “să moară”. 5. Tema condiţiei poetului în lume; motivul solitudinii; 6. Prezenţa eului liric: pronumele de persoana I singular:“m-”, “-mi”, “mele”, “mea”; verbe la persoana I singular: “am închinat”, “să trec”; 7. Sentimentul dominant: tristeţe, pesimism, suferinţă, scepticism, deprimare; 8. Primele patru versuri sunt străbătute de o tristeţe sfâşietoare, de o stare pesimistă a eului liric, exprimată prin lirism subiectiv şi evidenţiată chiar din incipit: “Pierdut în suferinţa nimicniciei mele”. Seria comparaţiilor din următoarele două versuri reliefează concepţia filozofică potrivit căreia în lume predomină răul, eul liric simţindu-se neînsemnat, confuz şi nesigur, lipsit de apărare şi stabilitate: “Ca frunza de pe apă, ca fulgerul în chaos”. Eul liric s-a închinat cu evlavie “ca magul la soare şi la stele” pentru a i se îngădui pătrunderea în “vecinicul repaos”. Epitetul în inversiune “vecinicul repaos” are valenţe metaforice, sugerând moartea, ca singură cale spre eternitate. 9. Figură de stil: epitetul “glasu-i singuratec” sugerează starea de solitudine a poetului într-o societate meschină, care nu-i înţelege aspiraţiile spirituale; metafora “o boabă e de spumă” sugerează efemeritatea poetului în lume; 10. Titlul “Pierdut în suferinţă” sugerează chinul lăuntric, starea de deznădejde profundă a eului liric, provocate de sentimentul izolării şi solitudinii în lume, tristeţea sfâşietoare pentru condiţia de muritor, pentru că se simte condamnat la anonimat. Alcătuit dintr-un adjectiv metaforic -”pierdut”- semnifică faptul că sinele poetic este copleşit de frământări lăuntrice, de “suferinţă”, punctele de suspensie prelungind starea de tristeţe şi de meditaţie asupra condiţiei artistului în lume. Subiectul II Dragă Mihai, Încă o dată regret că nu ai înclinaţii pentru cel mai inteligent sport din câte există, şahul, pentru că ai fi avut astfel prilejul să te bucuri împreună cu mine de excursia oferită de organizatori pentru toţi participanţii la concursul internaţional de şah de la Constanţa. Nici nu bănuiam că Delta Dunării este un adevărat paradis, unde strălucirea sălciilor aurii ce cresc pe grinduri m-a emoţionat nespus. Peisajul rezervaţiei naturale este unic, mai ales în amurg, atunci când lumina difuză plăsmuieşte o atmosferă misterioasă prin imaginile feerice de basm, care-ţi dau impresia de “altă lume”, de ceva ireal. Tot acum am văzut pentru prima oară egrete, iar silueta lor elegantă mi-a produs o emoţie cu totul aparte. 29.06.2007, Constanţa

Ceea ce m-a făcut să fiu mândru că trăiesc pe aceste meleaguri a fost faptul că toţi concurenţii veniţi din alte ţări au fost de-a dreptul încântaţi de sălbăticia naturii, iar uimirea lor s-a manifestat prin reacţii pline de entuziasm. Am făcut numeroase fotografii şi de-abia aştept să le comentăm împreună săptămâna viitoare, când ne vom revedea. De altfel, m-am împrietenit cu un japonez şi cu un francez, ceea ce-mi dă prilejul să exersez nu numai limba engleză ci şi limba franceză. Până când ne vom întâlni, te rog să transmiţi prietenilor noştri urările mele de bine, iar ţie îţi doresc distracţie plăcută la concert. Cu prietenie, Sorin/Sorina Mardare Rezolvare varianta 3 1. Polisemia cuvântului “pasc”: Ciobanii pasc oile pe câmp. (a păstori, a păzi) Oile pasc pe izlazul de la marginea satului. (a se hrăni, rupând cu gura iarba, plantele). [Sens figurat: În viaţă necazurile te pasc de pretutindeni.] 2 . Cratima: leagă două cuvinte pronunţate fără pauză (DOOM-2): “Una-i”; marchează absenţa vocalei “î”: “lumea-nchipuirii”; are rol prozodic, acela de a păstra măsura versurilor; 3. Lipsa acordului articolului posesiv la atributul substantival genitival contribuie la păstrarea ritmului (piciorul metric) şi a măsurii în versificaţie; poate fi şi o licenţă poetică motivată de acordul prin atracţie, adică articolul posesiv se acordă cu substantivul cel mai apropiat, “visării”. 4. Efect expresiv: Repetiţia adverbului “unde” construieşte enumerarea simbolică a locurilor care compun spaţiul terestru al naturii (”unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri”; “Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină”). Efectul expresiv al repetiţiei este susţinut, de asemenea, de valenţa divină a revelaţiei eului liric (”sfinţii”) privind iminenţa morţii/ condiţia sa de muritor. 5. Cele patru structuri care evidenţiază reveria eminesciana în text: ‘’Turma visurilor mele”,“pe-a visării lucii valuri” ,“lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite” “lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur” 6. Elemente de prozodie:- strofe de şase versuri (sextine); - rima împerecheată alternează cu cea îmbrăţişată; - măsura versurilor este de 15-16 silabe; 7. Prezenţa eului liric este argumentată de următoarele mărci lexico-gramaticale: - prezenţa pronumelui de persoana I singular “mele”; “eu”; - prezenţa verbelor la persoana I singular “(le) pasc” - adresarea directă prin:utilizarea pronumelui de persoana a II-a singular: “tu” (vocativ), “te”;- adresarea directă prin prezenţa verbelor la persoana a II-a singular: “Mergi” (imperativ); 8. Imaginarul poetic transfigurează realitatea concretă, a cărei interpretare specific eminesciană implică reflectarea sensibilă a iubirii şi a morţii, prin funcţia expresivă şi estetică a imaginilor vizual-cromatice: strălucirea aurului (”oi de aur”, “flori de aur”) sugerează extazul spiritual al eului liric şi perfecţiunea naturii interioare/exterioare; argintiul lunii armonizează motivele cosmice (soarele şi stelele) sugerând feeria şi candoarea emoţiei lirice (”luna argintie […] basmele copile cresc”); “laur verde” ilustrează victoria speranţei pusă în antiteză cu structurile “ramurile negre” şi “moartea cu-aripi negre” care trimite către prăbuşire spirituală, către moarte. 9. Versurile sugerează ideea unui univers magic, în care se păstrează candoarea şi strălucirea spirituală a basmelor. Astru tutelar în lirica eminesciană, “luna argintie” (epitet cromatic) are puteri supranaturale asupra lumii, iar prin comparaţia cu soarele “palid dulce” îşi extinde vraja şi în timpul zilei, prin inversiunea “a stelelor ninsoare”. Luna, noaptea, stelele sunt motive recurente în poezia eminesciană, evidenţiind apartenenţa la romantism. Astfel, tabloul naturii este unul nocturn, învăluit în mister, luminat doar de aştrii cereşti ale căror “straturi luminoase” creează cadrul propice pentru starea extatică de visare. 10. Antiteza din ultima strofă aşază în opoziţie (contrast) lumea imaginară a fericirii, “lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite”, cu lumea reală “lumea cea aievea, unde cu sudori muncit”, sugerând contradicţia extaz-nefericire. Subiectul II Text argumentativ: “Prea multă indulgenţă şcolară e un fel de inflaţie de valori” (G. Călinescu, Aforisme şi reflecţii). Sunt de acord cu afirmaţia lui George Călinescu privind indulgenţa şcolară care, dacă este prea multă, duce la scăderea valorilor umane. Formarea personalităţii şi a culturii individului se pregăteşte încă din perioada şcolii. Un prim argument este imprimarea ideii că, în lipsa unei educaţii corespunzătoare, omul nu se poate afirma în totalitate, ceea ce duce la diminuarea valorilor sale spirituale. Cu alte cuvinte, la vârsta adolescenţei, se poate imprima cu uşurinţă o întreagă paletă de trăsături caracteriale şi de comportament, iar prin pregătirea continuă şi serioasă se poate forma şi o cultură generală solidă. De aceea, exigenţa profesorilor este esenţială pentru fiecare dintre noi, corectitudinea notării şi conştientizarea permanentă a elevului privind nivelul de pregătire la care se află constituie principalele pârghii pentru formarea acestuia atât caracterial cât şi spiritual. Elevul trebuie să fie mereu impulsionat de către cadrele didactice, dar totdeauna să existe stimuli diversificaţi dar cu acelaşi scop: educarea în mod eficient şi reliefarea eventualelor talente sau valori. De pildă, atunci când un profesor acordă note mari, fără acoperire în cunoştinţele elevului, se produce o adevărată “inflaţie de valori”, întrucât se uniformizează, prin diminuare, competenţele fiecăruia. Prin urmare, afirmaţia “Prea multă indulgenţă şcolară e un fel de inflaţie de valori” conform căreia severitatea şcolară, în scop instructiveducativ este necesară în stabilirea unei direcţii către găsirea identităţii de sine şi formarea personalităţii în plan spiritual şi cultural, are o baza bine întemeiată, reprezentând un adevăr universal-valabil. Rezolvare varianta 4 1. Sintagma “deolaltă amândoi” pare a fi un pleonasm, întrucât cele două cuvinte sunt apropiate ca sens. Eul liric foloseşte această alăturare a cuvintelor pentru a accentua distanţa dintre cei doi îndrăgostiţi, imposibilitatea împlinirii cuplului erotic: “tot mai departe, deolaltă amândoi”. 2. În versul “Departe doară luna cea galbenă - o pată”, linia de pauză se foloseşte în interiorul enunţului pentru a delimita apoziţia explicativă “o pată”, referitoare la “luna cea galbenă”. Linia de pauză are rol stilistic, deoarece atrage atenţia şi asupra atitudinii afective a eului liric, marcând totodată intonaţia deosebită ce exprimă admiraţia. 3. Sinonime: tot = întreg; un pâlc = un stol; pierzându-se = depărtându-se; suferitoare = triste; 4. Sens denotativ: Îmi place să mă dau pe gheaţă iarna. Sens conotativ: El are o inimă de gheaţă. 5. Figuri de stil: “Oceanul cel de gheaţă” – metaforă ce simbolizează imposibilitatea împlinirii sentimentului de iubire. “luna cea galbenă” – epitet cromatic, ce ilustrează tristeţea astrului tutelar, ca martor tăcut al iubirii pierdute. 6. Mărci lexico-gramaticale: - verbe şi pronume la persoana întâi: “noi”, “mi-aduc aminte”, “mi-apare”, “mă –ntunec”, “îngheţ”; vocativul “iubito”; - adresarea directă - prezenţa persoanei a II-a singular: “tu”, “te pierzi”. 7. Versurile sunt lungi, având măsura de 13-14 silabe şi rima împerecheată. 8. Caracteristici ale poeziei romantice:- tema iubirii;- sentimente romantice ale eului liric: nefericire, tristeţe, melancolie provocate de imposibilitatea iubirii; - spaţiul cosmic este simbolizat prin cadrul nocturn, în care luna şi stelele sunt motive romantice 9. Titlul “De câte ori, iubito…” este reluat în incipitul poeziei pentru a accentua suferinţa provocată de rememorarea clipelor de fericire pierdută. Vocativul “iubito” constituie tânjirea disperată a eului liric, iar punctele de suspensie prelungesc, parcă, într-un timp nedefinit, sentimentul de melancolie. 10. Incipitul poeziei reia titlul, “De câte ori iubito…”, exprimând suferinţa eului liric la amintirea iubirii trecute, care are efect dezolant asupra sensibilităţii poetice, simbolizat prin metafora “oceanul cel de gheaţă” care-i chinuie sufletul. Revenirea iubirii, sugerată prin epitetul metaforic şi cromatic “bolta aurie”, este imposibilă, întrucât la orizont nu se arată nicio stea, ca simbol al deznădejdii. Subicetul II Pârâul Rece, 29.06. 2007

Dragă Carmina, Mă aflu în tabăra de la Pârâul Rece, unde îmi petrec o săptămână din vacanţa de vară, împreună cu un grup de colegi. Totul aici este minunat, vremea este superbă şi am parte de relaxarea mult dorită. Programul nostru îmbină divertismentul cu normele riguroase pe care trebuie să le respectăm. Profesorii sunt toleranţi şi ne implică în activităţi ludice plăcute şi interesante. Ieri am organizat un picnic la poalele muntelui. şi a fost cu adevărat încântător. Mi-am făcut mai mulţi prieteni din

oraşe diferite şi mi-aş dori foarte mult să păstrez legătura cu ei şi să-i invit la noi la Bucureşti, ca să-i cunoşti şi tu. Pe lângă atâtea lucruri frumoase, să ştii că există şi dificultăţi. Cel mai greu îmi este cu trezitul matinal, dar sper că mă voi obişnui şi cu acest impediment. Ţi-aduci aminte că atunci când eram mici ne trezeam cu noaptea în cap, ca să ne ducem la grădiniţă şi să ne jucăm împreună? Tu ce mai faci? Ce noutăţi s-au petrecut în grupul nostru? Abia aştept să ne vedem şi să-ţi povestesc în amănunt programul taberei şi câteva mici secrete. Te îmbrăţişez cu drag şi cu prietenie necondiţionată, George/ Georgiana Rezolvare varianta 5 1. Sinonime: viaţă = trai; clipă = moment; etern = veşnic; zâmbitoare = surâzătoare; 2. Cratima în versul: „ Vedea-vor ochii-mi încã-o datã oare”. Prima cratimă realizează inversiunea verbală la viitor “vedea-vor”, următoarele două cratime leagă două cuvinte pronunţate fără pauză: “ochii-mi”, “încă-o dată”. Rolul prozodic al cratimei constă în păstrarea măsurii şi a ritmului versurilor, iar stilistic, redã muzicalitatea poeziei. 3. Sens conotativ: S-a trezit cu noaptea-n cap. Indată ce razele soarelui se ivirã, micuţa fãcu ochi. 4. Expresii / locuţiuni cu„viaţã”: cu preţul vieţii; plin de viaţã; când ţi-e viaţa mai dragã; a fi între viaţã şi moarte; 5. Imagini artistice ale iubitei: “Frumosul trup, - femeie zâmbitoare!-”; “Tu, blond noroc al unui vis deşert”. 6. Tema iubirii/ motivul visului; 7. Figura de stil: “Amar etern” este epitetul unui adjectiv substantivizat şi exprimă starea de profundă tristeţe provocată de care are rolul de a evidenţia starea de tristeţe profundã provocatã de eşecul în dragoste. 8. Strofa a doua începe cu o exclamaţie retorică a eului liric - “De ce în noapte glasul tãu îngheaţã!”-, cu nuanţă de adresare directă către iubita care nu-i mai este alături. Următoarele versuri se constituie într-o amplă şi patetică interogaţie retorică, din care se desprinde starea de tristeţe profundă care îl macinã. Adresarea directă este evidenţiată afectiv de vocativul urmat de un epitet caracterizator: “- femeie zâmbitoare”. Inversiunea „vedea-vor” are rol de a menţine rima şi ritmul poeziei, iar cratima din structura „ochiimi” are rolul de a menţine mãsura versului. Eul liric contureazã succint dar sugestiv portretul iubitei prin epitete - „Frumosul trup, - femeie zâmbitoare!”-, exprimând nostalgia după iubirea pierdută, iar timpul petrecut împreună este comprimat la “o clipă”. 9. Semnificaţia titlului: Ca majoritatea sonetelor eminesciene, titlul preia incipitul poeziei şi este alcătuit dintr-un verb la gerunziu, “gândind”,care exprimă permanentizarea acţiunii şi pronumele de persoana a II-a “la tine”, numind persoana asupra căreia se răsfrânge sentimentul de iubire. 10. Trăsături romantice: tema iubirii neîmplinite, motivul visului, nefericirea eului liric din cauza imposibilităţii realizării cuplului erotic Subiectul II Text de tip argumentativ: “Şcoala cea mai bunã e aceea în care înveţi înainte de toate a învãţa.” (Nicolae Iorga, Cugetãri). Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga - „Şcoala cea mai bunã e aceea în care înveţi înainte de toate a învãţa.”-, în susţinerea căreia aduc următoarele argumente: Ĩn primul rând, excluzând imperativul de a şti sã scrii şi sã citeşti, trebuie sã te deprinzi sã-i asculţi pe ceilalţi, sã poţi prelua învãţãturi şi sã ai capacitatea sã deosebeşti ce e bine să reţii şi ce nu. Ĩn al doilea rând, educaţia omului începe odată cu primele clipe de viaţă, iar prima etapă organizată o constituie perioada preşcolară, de aceea a rămas perfect valabil proverbul “cei şapte ani de acasă”. Şcoala întregeşte paleta complexă a educaţiei într-un mediu instituţionalizat, unde rigoarea, disciplina şi programul ordonat formează personalităţi sănătoase şi competitive pentru societate. Pe de altă parte, orice elev trebuie să-şi organizeze timpul de învăţare, altfel se creează o confuzie totală, se pierde controlul asupra noţiunilor şi conceptelor ce trebuie însuşite, riscul fiind acela al unei munci haotice şi de aceea total ineficiente. În concluzie, foarte important este faptul că mai întâi trebuie să înveţi cum să înveţi, adică să ştii să discerni priorităţile şi interesele în direcţia scopului pe care fiecare om îl are în viaţă. VARIANTA 6 1. Sinonime: străvezie = diafană, palidă; umbra = fantasma; noianul = abisul, adâncul; zadarnic = inutil 2. Rolul virgulei în versul: “Să te ridic pe pieptu-mi, iubite înger scump”: - marchează vocativul “iubite înger scump”; - marchează cezura (pauză ritmică în interiorul versului, pe care-l desparte în două emistihuri, pentru a susţine cadenţa poeziei) 3. Sens conotativ: În vis mi-a apărut un înger. Sens denotativ: Tânărul este slab de înger. 4. Expresii/locuţiuni: a fi cu inima împăcată; a avea inimă de piatră; a nu avea pe cineva la inimă; a muri de inimă rea; 5. Tema iubirii; tema timpului; motivul visului 6. Poezia este o confesiune lirică scrisă la persoana I singular, definind lirismul subiectiv. Ea exprimă nefericirea eului liric pentru iubirea pierdută şi amintirea plină de tristeţe pe care îndrăgostitul şi-o readuce în memorie: “În trista amintire a visului frumos…”. 7. Figură de stil: “iubite înger scump” – „iubite” adjectiv cu tentă de vocativ care denotă aproprierea afectivă a invocaţiei, „înger” fiind o metaforă hiperbolizantă, în final epitetul “scump” punând în valoare intensitatea sentimentului de iubire şi frumuseţea divină a femeii. 8. Trăsături romantice:- iubirea neîmplinită;- iubita-înger;- motivul visului;- nefericirea îndrăgostitului din cauza pierderii iubirii. 9. Titlul reprezintă o revelare a motivului trecerii timpului, amintirile aduse din valurile vremii impresionează prin pregnanţa detaliilor, sunt dulci ca spuma valurilor, dar cu timpul îşi diminuează din amplitudine şi se pierd în marea prezentului. Punctele de suspensie sugerează nostalgia eului liric pentru zădărnicia speranţei că iubita se va întoarce. 10. În prima strofă este evidenţiat sentimentul însingurării poetului, al îndepărtării de iubire, prin evocarea timpului care a trecut implacabil. Eul liric aspiră către o iubire ideală si realizează un scurt dar sugestiv portret al iubitei, folosind epitete şi comparaţii: “braţele de marmur”, părul lung, bălai”, “faţa străvezie ca faţa albei ceri”, “zâmbetul […] dulce”. Frumuseţea unică a fetei este conturată printr-o metaforă inedită: “Femeie între stele şi stea între femei”. Nostalgia şi nefericirea neputinţei de a-şi împlini fericirea reies din ultimele versuri: “Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng/ În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng”. Este prezent şi epitetul „dulce” specific poeziei eminesciene. Eminescu alcătuieşte şi un scurt portret al iubitei care are: „părul lung, bălai:, „faţa străvezie”, „zâmbetul dulce”. Subiectul al II-lea Buşteni, 29.06.2007

Dragă George , Ce rău îmi pare că nu ai venit şi tu cu părinţii în excursie la Buşteni. Aici totul este minunat, pur şi simplu fascinant: aerul este atât de curat , iar peste tot unde îţi arunci ochi zăreşti numai peisaje de un verde reconfortant,. Am chiuit atât de tare încât a reverberat până departe sunetul entuziasmului meu nestăpânit. Uite, de pildă, ieri am făcut o scurtă plimbare cu părinţii pe munte. Am rămas fără cuvinte, deoarece am luat-o pe nişte poteci ce păreau a fi neumblate. Cum le urcam de zor le vedeam cum se împletesc înspre vârful muntelui, iar când am ajuns acolo după două ore de mers încontinuu numi venea să cred ochilor cât de frumoasă era panorama întregii zone. Erau în apropiere câteva piscuri mai înalte dar golaşe, dar încercând să trec de cealaltă parte a muntelui am rămas înmărmurită deoarece erau numai hăuri. Ameţeam numai că mă uitam, aşa că am renunţat imediat la intenţia de a înainta. Imaginea ce se ivea în faţa ochilor era de o sălbăticie nemaivăzută, iar în drumul nostru înspre casă am văzut şi două căprioare care păşteau liniştite în apropierea unei oglinzi de apă. A fost într-adevăr o zi minunată ! Sunt atât de emoţionată şi de surescitată, încât, cu toată oboseala, am vrut să-ţi scriu imediat, ca să-ţi transmit şi ţie o părticică din extraordinarele senzaţii pe care le-am încercat astăzi.

Te îmbrăţişez cu drag, Vasile/ Vasilica Varianta 7 1.Sinonime: zâmbet – surâs; palidă – galbenă, decolorată; demon – diavol, ispită; fidel – credincios 2. Cratima are rolul:- de a lega două cuvinte care să formeze o singură silabă: “pe-al meu”-de a păstra măsura şi ritmul la nivelul strofei,- creează muzicalitate în cadrul versului. 3. Sens conotativ: Toată iarna am dus dorul cireşelor. Taina glasului şoptit mi-a strecurat un fior în suflet. 4. Expresii/ locuţiuni: din tot sufletul; a prinde suflet; om fără (cu) suflet; a avea ceva pe suflet; a-şi trage sufletul; a-i veni sufletul la loc; 5. Tema iubirii; motivul visului; 6. Portretul iubitei: „genele-ţi lunge”, „ochiul tău mare”; 7. În cea de-a doua strofă a poeziei, copila este asemuită cu o fiinţă malefică prin metafora „Eşti demon, copilă”, prin faptul că simpla-i apariţie a reuşit să alunge îngerul păzitor al eului liric: „numai c-o zare […] făcuşi pe-al meu înger cu spaimă să zboare”. 8. Titlul poeziei „Înger de pază”, scrisă de Mihai Eminescu, constituie o metaforă pentru portretul iubitei, ce este asemuită cu un înger „încins cu o haină de umbre şi raze”: „Vedeam ca-n vis pe-al meu înger de pază”. Percepută iniţial ca o făptura demonică, fata este recunoscută de eul poetic, fiind „veghea mea sfânta” – „căci tu – tu eşti el”. 9. Trăsături romantice: iubirea angelică, ideală, proprie omului de geniu (iubire romantică) şi utilizarea unei game variate de figuri de stil comparaţie („vedeam ca-n vis”), metafore („haină de umbre şi raze”, „veghea mea sfântă”), epitete („palidă haină”, „genele lunge”, „ochiul mare). 10. Prima strofă a poeziei „Înger de pază” debutează cu evidenţierea mitului oniric, manifestarea unei stări de extaz ce face posibilă întâlnirea dintre eul liric şi îngerul său de pază: „Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze/ Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază”. Portretul îngerului este antitetic, fiind „încins cu o haină de umbre şi raze”. Eul poetic conştientizează prezenţa iubitei, a copilei, a cărei imagine este ştearsă la început, imagine realizată printr-un epitet metaforic: „te văzui într-o palida haină”. Misterul femeii iubite este relevat printr-un vocativ cu determinant dublu: “copilă cuprinsă de dor şi de taină”. Sugerarea păcatului este construită prin alungarea îngerului păzitor de către ochii plini de patimi: „Fugi acel înger de ochiu-ţi învins. Elementele ce compun prozodia sunt măsura versurilor de 11-12 silabe, iar rima versurilor este încrucişată pentru versul I şi III şi îmbrăţişată în ultimele patru versuri. Subiectul al II-lea Text argumentativ: „Menirea firească a şcolii nu e să dea învăţătură, ci să deştepte, cultivând destoiniciile intelectuale, în inima copilului, trebuinţa de a învăţa toata viaţa”. (Ioan Slavici – Educaţia raţională) Sunt de acord cu afirmaţia lui Ioan Slavici exprimată în „Educaţia raţională” şi anume că „menirea firească a şcolii nu e să dea învăţătură, ci să deştepte, cultivând destoiniciile intelectuale, în inima copilului, trebuinţa de a învăţa toata viaţa”. Înainte de toate, şcoala trebuie să pregătească tinerii şi copiii pentru viaţă, ca aceştia să poată face faţă tuturor încercărilor care le pot apărea în timp. Copilul trebuie învăţat să gândească şi să aplice în viaţă ceea ce asimilează pe băncile şcolii, altfel întreaga muncă depusă devine inutilă. În altă ordine de idei, copilul trebuie să conştientizeze faptul că viaţa e imprevizibilă, nu se întâmplă totul ca la carte, pot exista situaţii în care deciziile luate să fie greşite. Şi trebuie trase învăţăminte de pe urma acestor greşeli pentru a nu le repeta. Cu alte cuvinte, trebuie să fii chibzuit în a învăţa, dar şi în a aplica cele asimilate. Până la urma, viaţa e ea însăşi o şcoală pe care trebuie să învăţăm să o parcurgem şi să o absolvim cu succes. În concluzie, trebuie ca mereu să existe o interdependenţă între noţiuni şi practică, între teoria abstractă şi viaţa concretă, întrucât tot ceea ce înveţi trebuie să-ţi folosească, într-un fel sau altul, în viaţa reală. Varianta 8 1. Sinonime: mutra = faţa, chipul; pana = condeiul; incultă – neinstruită, necultivată, stângace; imobilă – neclintită. 2. Punctele de suspensie aflate la sfârşitul celui de al treilea vers al primei strofe îndeamnă la meditaţie asupra superficialităţii societăţii contemporane poetului, unde toţi infatuaţii poartă măşti, încercând să pară altceva decât sunt. 3. Sens conotativ: A întârziat pentru că a rămas în pană de bani. Şi în situaţia aceasta s-a dovedit un om de paie. 4. Expresii cu substantivul “nas”: a fi cu nasul pe sus; a-şi lua nasul la purtare;a da nas în nas cu cineva; a strâmba din nas; a nu fi de nasul cuiva.5. Motive romantice: motivul creaţiei poetice (”Un vers încerc cu pana mea incultă”, “condeiu-n mână tu mi-l pui cu silă”), motivul amintirii (”albumul”, “trecutele petreceri”). 6. Inversiuni: “în care toţi pe sus îşi poartă nasul”; “trecutele petreceri”. 7. Metafora “pana mea incultă” din strofa a doua a poeziei sugerează nesiguranţa eului liric în procesul creaţiei, lipsa de inspiraţie cauzată de ipocrizia ostentativă a contemporanilor. Trăind într-o lume superficială, poetul încearcă, timid şi nesigur, să se întoarcă la valorile eterne şi sa creeze artă. 8. Reluat în incipitul poeziei sub forma unei interogaţii retorice, titlul “Albumul” ilustrează un “Bal mascat cu lume multă/ În care toţi pe sus îşi poartă nasul”. Societatea este alcătuită din personaje superficiale la care importante sunt aparenţele, din caractere artificiale imortalizate în album. Eul liric îi priveşte distant, ca şi când ar privi o fotografie, observându-i cu superioritatea omului de geniu. 9. Trăsături romantice: - ironia romantică (”În care toţi pe sus îşi poartă nasul,/ Disimulându-şi mutra, gândul, glasul…”) - superioritatea omului de geniu aflat în antiteză cu societatea superficială (”Privind în vrav prostia imobilă”.) 10. Incipitul poeziei este o interogaţie retorică, încărcată de ironie şi urmată de o explicaţie plină de sarcasm despre lumea cuprinsă într-un album cu fotografii. Societatea este văzută ca un bal mascat, în care toţi încearcă să-şi ascundă, în spatele măştilor, adevărata faţă şi gândurile. Ironia romantică specific eminesciană conturează imaginea unei societăţi superficiale, lipsite de educaţie şi pline de grandomanie, ilustrată prin îmbinarea locuţiunii verbale populare “pe sus îşi poartă nasul” cu verbul neologic “disimulându-şi” lângă care poetul plasează cu sarcasm substantivul “mutra”, toate acestea sugerând dispreţul rece şi tăios al eului liric. SUBIECTUL al II-lea Dragă Monica, După mai multe peripeţii, am ajuns cu bine în satul Luncani, care se află situat în Câmpia Dunării. Aici locuiesc bunicii mei, pe care nu i-am mai văzut de anul trecut. M-am bucurat să văd că sunt neschimbaţi şi la fel de plini de energie. Atunci când am sosit, bunicul m-a întâmpinat la poartă, unde mă aştepta de vreo două ceasuri, iar bunica aranja o masă întinsă, în care se vedea belşugul ca urmare a hărniciei lor. A doua zi am plecat prin sat, unde am multe cunoştinţe, întrucât am venit aici în fiecare vacanţă. Îmi plac foarte mult luncanii, pentru că sunt oameni veseli, deschişi şi harnici. Trăiesc în legea lor, răspund prompt la toate îndatoririle civice, de aceea satul arată cu totul deosebit, este curat şi plin de flori. În aer pluteşte mereu o adiere de miresme, trandafirii şi crinii parfumează întreaga comunitate. Poate că şi florile îi determină să fie atât de prietenoşi. Parcă şi eu, când sunt aici, devin mai conciliant, mă cuprinde o relaxare binecuvântată şi simt că iubesc mai mult oamenii. Abia aştept să vii aici ca să te relaxezi şi să te refaci după oboseala unui an de muncă. De altfel, bunicii mă întreabă mereu când soseşti, pentru că le este foarte dor de tine. Te îmbrăţişez cu drag şi de-abia aştept să ne revedem, Daniel/ Daniela Varianta 9 1. Sens denotativ- “teiul”; Sens conotativ- “floare”. 2. Rolul cratimei din versul “Şi trimit cuvinte-n vânt” este de a păstra măsura versurilor, ritmul şi muzicalitatea poeziei. Cratima leagă două cuvinte pronunţate fără pauză (DOOM-2) şi marchează absenţa vocalei “î”: “cuvinte-n”; 3. Polisemia cuvântului “floare”: Floarea preferată a mamei s-a uscat Iarna a pictat flori de gheaţă pe geamuri. Mărul din 29.06.2007, Luncani

tinereţea mea!” 6. pentru ceilalţi. suferinţa se diminuează prin certitudinea sentimentului. În ceea ce priveşte prozodia. Versul “ O. motivele romantice: izvorul. Ultima strofă a poeziei “Ce şopteşti atât de tainic…” de Mihai Eminescu începe cu motivul romantic al visului. “munţi”. 6. Unii se comportă într-un fel sau altul numai pentru a impresiona. Titlul poeziei. “zâmbet luciu”. “încep”. Expresivitatea poeziei este susţinută de adresarea directă prin verbele la persoana a II-a şi de interogaţiile retorice. 5. o persoană de încredere poate dobândi prieteni adevăraţi mai repede şi de asemenea. “tinereţea mea”. Probabil că mulţi oameni de ştiinţă nu ar fi reuşit să facă atâtea descoperiri dacă nu simţeau avânt şi fervoare în munca de cercetare. în viaţă. Versurile “Scrisă-i soarta mea în creţii/ Întristatei mele frunţi” exprimă condiţia omului de geniu. este alcătuită din termeni specific eminescieni. o nouă formă de învăţământ ori un alt serviciu. “(mă) furişez”. motivul suspinelor 7. “încep”. 4. Varianta 11 1. idee exprimată printr-o exclamaţie retorică: “Şi eu ştiu numai atâta/ C-aş dori odat’să mântui!”. tinereţă. Tema iubirii. teiul. mă ajută să continui ceea ce am început. este accentuată de verbele la gerunziu: “repezind”. 3. află uşurare”: Expresivitatea este dată de modurile şi timpurile verbului “a afla” şi de reiterarea lui în acelaşi vers. Personal. Imaginarul poetic: „Când îmi zâmbeşti. prezente în poezie prin “izvor”. prin prezenţa verbelor şi pronumelor la persoana I : “din mine”. motivul romantic “izvor” şi epitetul “(cânturi) dulci”. “entuziasmul este foarte necesar.Timpul trece ireversibil şi implacabil pentru om. . Prezenţa eului liric: pronume şi verbe de persoana I: „îmi” . îmbietoare şi tainice de iubire. Tema iubirii. Eu consider că orice relaţie între două persoane. deoarece. chinuitoare (a) fermeca = a vrăji. “mă” şi verbe la persoana I singular: “trec”. “rămân” şi adresare directă la persoana a II-a:“ce-ţi pasă?”. reluat în incipit. Expresivitatea poeziei “Ce şopteşti atât de tainic…” de Mihai Eminescu este susţinută de verbele aflate la timpul prezent: “şopteşti”. 7. este nevoie de pasiune. îndemnul spre meditaţie. plânge de-aş putea” 5. *Rezultatul obţinut de Elena nu se ridică la aşteptările doamnei profesoare. Punctele de suspensie din ultimul vers au rol stilistic şi semnifică melancolia eului liric. “de mine”. prin vocativul personificat şi repetiţia “tinereţă. de exaltare. . iar ritmul este trohaic. “mea”. Sinonime: crudă = nemiloasă. prin prezenţa pronumelor şi verbelor la persoanei a II-a singular: “tu”. întrucât moartea este inevitabilă. 10) Expresivitatea acestea poeziei sporeşte emoţia prin marca lirismului subiectiv manifestat în toată poezia. Imaginarul poetic: “Îmbătrânit e sufletul din mine/ Ca un bordei pustiu în iarnă grea”..pronume la persoana I singular: “eu”. 8. “eu”. la rândul ei se poate bucura de ajutor la nevoie. Această metaforă. 8. care relevă o continuă stare de agonie. marcată de semnul exclamării. de idei superioare. a spori. 6. poetul accentuează unicitatea sentimentului de iubire. tinereţea mea!”. Polisemia cuvântului “a trece”: . omul este efemer în raport cu eternitatea naturii.spatele casei a dat în floare. a unor planuri. “ce-ţi pasă”. Valoarea expresivă a repetării verbului “a afla” în versurile: “Durerea ce mai crudă.Mihaela trece în fiecare zi pe la bunica ei. pe parcurs. Speranţa revigorării iubirii s-a stins. tinereţe. iar atitudinea hiperbolizată a iubitei capătă dimensiuni cosmice: “Când îmi zâmbeşti. “mă furişez”. “aş puté”. el îşi doreşte să se poată elibera de chinurile sentimentului. elanul mă stimulează foarte bine. Tema timpului. “de-aş ave lacrimi. strofa este un catren. 8. Ultima strofă reia interogaţia retorică din ultimul vers al primei strofe.: “eu”. Linia de pauză în versul „De-a ta privire – şi un suflet – unul” are rol explicativ. “Creaţie şi morală”) Sunt întru totul de acord cu ceea ce afirmă scriitorul Marin Preda. întrucât însufleţirea are o importanţă deosebită atunci când omul se află la început de drum în ceea ce priveşte împlinirea unui ideal. iar punctele de suspensie sugerează nostalgia după vârsta tinereţii. idee exprimată prin metafora “florii”: “Floarea cade. indiferent de felul ei. sugerează fericirea extatică de care omul de geniu ar fi cuprins dacă idealul său de iubire s-ar împlini. Pe de altă parte. pământul îmi zâmbeşte/ Şi cerul tot cu stele se îmbracă”.” (Marin Preda.. Nu poţi cunoaşte caracterul unei astfel de persoane şi te amăgeşti că poţi avea încredere în ceea ce spune ori face. entuziasmul este un real impuls atunci când se începe o afacere. “nu spun”. feroce. Ea face parte din lumea oamenilor de rând. motivul suferinţei. care ţine mai ales de succesul pe care cineva îl are în societate ca persoană publică.verbe la persoana I singular: “aş avé”. visul. trebuie să se bazeze pe încredere şi nu pe admiraţie. “şopteşti”. 9. fiind repetată şi în finalul poeziei: “Ce-ţi pasă?”. “izvor de cânturi dulci”. mai ales când faci primii paşi. În primul rând. actorii nu ar fi atât de expresivi şi de talentaţi dacă n-ar fi dominaţi de pasiune. mai ales când faci primii paşi”. măsura versurilor este de 8 silabe. 9) Titlul semnifică atitudinea eului liric privind îmbătrânirea sufletului. epitetul personificator “Vis nebun” sugerând faptul că iubirea este un sentiment efemer. incapabilă să înţeleagă sentimentele superioare. “vis nebun”. tinereţea mea!” exprimă o puternică stare emoţională. rece = indiferentă. Soarta nefericită a geniului este ilustrată prin imaginea vizuală a ridurilor de pe fruntea plină de gânduri profunde. “nu vrei”. de avânt ori de câte ori îţi propui să faci ceva important pentru tine. vâjâind”.pronume la persoana I sing. Certitudinea eului liric este singulară. “mine”. tristeţea pentru trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului. nepăsătoare. 10. la persoana a II-a singular. care-i provoacă îndrăgostitului o suferinţă sfâşietoare. .vocativ: “O. “trimit”. 4. În concluzie. “trece”. După cum se ştie.adresarea directă. Prezenţa eului liric este evidenţiată prin . pot să fie diverse piedici. dacă ştii sursa durerii. este nevoie de o sclipire cât de mică de exaltare. concepţii ori atitudini convingătoare ale cuiva care doreşte să fie privit ca un om pe care te poţi bizui totdeauna. a fascina. sub forma unei exclamaţii retorice. Această permanentizare a sentimentelor eului liric: “Scrisă-i soarta mea în creţii / Întristatei mele frunţi”. Sinonime: a creşte = a evolua.adresare directă prin pronume şi verb la persoana a II-a singular: “te-ai dus”. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Entuziasmul este foarte necesar. care se formează în timp şi pe baza unor fapte. “nu mă uit”. 4. “nu pot”. a seduce. de impulsuri. “Entuziasmul este foarte necesar. că admiraţia este o reacţie provocată de aspecte superficiale. În concluzie. profunzimea simţirii. precum şi prin adresarea directă. Metafora personificatoare “izvor de cânturi dulci” compune o imagine auditivă şi sugerează ideea că şoapta izvorului este asemenea unor vorbe dulci. Gerunziul “aflând” şi prezentul gnomic “află” exprimă perpetuarea ideii că. SUBIECTUL al II-lea Text argumentativ: “Nu căuta să fii admirat. imaginând sentimentul de iubire ce se manifestă între cei doi îndrăgostiţi: “îmi zâmbeşti”. oricât de profundă ar fi aceasta. “smulgi”. inversiunea “deşarte vorbe!” şi semnul exclamării ilustrând disperarea eului liric care suferă pentru iubirea pierdută. sentiment sugerat prin interjecţia afectivă “O”. „-mi”. având parte de încrederea celor din jur este un avantaj mai mare decât obţinerea admiraţiei. 9. Repetiţia interogaţiei “ce-ţi pasă?” amplifică nepăsarea iubitei. motivul umbrei. lucru care poate dăuna personalităţii şi poate deturna părerea celorlalţi de la adevărata fire. de înflăcărare în misiunea artistică. pământul îmi zâmbeşte/ Şi cerul tot cu stele se îmbracă” 5. 2. de nostalgie după tinereţea pierdută. Un prim argument ar fi. de pasiune. mai ales când faci primii paşi”. încrederea este un sentiment profund. “priviri streine”. Aspiraţia omului de geniu spre iubirea ideală este în antiteză cu nepăsarea iubitei. fără să ai în vedere că respectivul joacă un rol în ochii celorlalţi. Consider că pentru a avea parte de rezultatele dorite în încercarea de a realiza un ideal.. 7. “din mine”. să-mi doresc îndeplinirea scopului ales. “duci cu tine”. “duci”. rece cântu-i”. “treci”. căruia îi sunt hărăzite suferinţa şi tristeţea pentru neputinţa de a-şi împlini idealurile înalte.Imaginarul poetic romantic: “floarea ţărmului”. Prezenţa eului liric:. Repetiţia verbului “zâmbeşti-zâmbeşte” accentuează dorinţa eului liric pentru iubirea ideală. a subjuga 2. ci crezut. sugerând totodată curgerea implacabilă a timpului. 3. entuziasmul poate suplini lipsa de experienţă şi este o stare absolut necesară pentru victoria finală. Prin urmare. Versul este o invocaţie retorică. Varianta 10 1. a cărei atitudine este definită prin epitete sugestiv.” (Tudor Vianu) Sunt de acord cu afirmaţia lui Tudor Vianu că este mai bine să fii crezut pentru ceea ce eşti decât admirat. Polisemia verbului “a ridica”: *Copilul a fost ridicat în braţe când a început să plângă. cea mai mare/ Aflând o formă. ipostază ilustrată în finalul poeziei prin comparaţia: “Cu priviri streine/ Ca toată lumea treci pe lângă mine”. 10. fără argumente solide. deşi.

idee exprimată prin interjecţia afectivă “O” şi exclamaţia retorică în inversiune. întrucât imaginea iubitei este eternizată în mintea eului liric prin comparaţia “săpată ca-n marmura cea rece” şi personificarea “uitarea mână-n noapte a visurilor turme”. “Tu. ea are părul blond „Tu. 4. 5. prăpăstii sufleteşti şi este mai simplu să fie umplut golul cu ură. Se duşmănesc între ei. că „O viaţă nefolositoare e o moarte timpurie” şi consider că viaţa trebuie trăită din plin . Titlul poeziei “Lumina raiului” este o metaforã revelatorie care defineşte cunoaşterea lucifericã. pentru că niciodată nu ştii destule. Sens conotativ: a gândurilor urme. amplificând astfel intensitatea sentimentului de dragoste profundă pentru eternitate. uneori. ”minte-mi” şi adresarea directă ce accentuează subiectivismul poeziei prin verbe şi pronume la persoana a II-a singular:”chipul tău”. 9)Dragostea eului liric faţă de iubită este extrem de puternică. să avem aspiraţii înalte.” 6) Motivul romantic al visului. 8. „încremenişi”. de unde a preluat-o şi Mihai Eminescu în poezia “Glossă” şi în proza fantastică şi filozofică “Sărmanul Dionis”. savurând din plin orice moment de bucurie sau de tristeţe. motivul iad/rai 6.prin utilizarea epitetului „frumos” alăturat chipului. Neîncrederea şi dezamăgirile provocate de oameni creează. blond al vieţii mele”. „Tu”. înseamnă a învăţa de la oricare alt om. întrucât esenţială este intensitatea vieţii. 10. 2) Polisemia cuvântului rece: Sezonul rece începe din noiembrie. umăr stâng . a visurilor turme. motivul lumină/întuneric. poetul realizează un scurt portret fizic al iubitei. adesea. Imagine vizuală:” îl lumineazã iadul cu flãcãrile lui” 7. deoarece opinia mea este că pentru a putea avea o familie iubitoare şi o relaţie armonioasã cu cei apropiaţi trebuie să nu te gândeşti în primul rând la tine. exprimată în multe dintre creaţiile sale lirice. În concluzie. este o atitudine spontană şi afectivă. De asemenea. în relaţie directă cu argumentele aduse. În concluzie. 10) Expresivitatea stilistică a poeziei sporeşte emoţia artistică a cititorului prin permanentizarea sentimentului de iubire sugerat de verbele la persoana I şi timpul prezent: „şterge”. Figuri de stil: “Sunt beat de lume”-metaforã-sugerează ideea filozofică a eului liric care iubeşte cu patimă lumea în care trăieşte. În ultimul vers. În al doilea rând. A învăţa de la duşman. La restaurant am mâncat o gustare rece şi o friptură de pui. „te caut”. Varianta 12 1) Sens denotativ: marmura cea rece. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “O viaţă nefolositoare e o moarte timpurie. “Tu. fără însã a urmãri sau aştepta ceva în schimb. Adresarea directă la persoana a II-a (”chipul tău nu trece”. iar ajutorul necondiţionat nu poate fi definit de egoism. “Te caut pretutindeni”.2. „şoptesc”. Rolul cratimei: “ nu-mi”: cratima leagă negaţia de pronume. Ultimele patru versuri ale poeziei ilustrează teoria filozofică despre manifestarea în lume a Binelui şi a Răului. iar gerunziul verbului „plângând” permanentizează sentimentul de iubire. încât ajung atacabili până şi în propriile convingeri. Cele doua forţe nu pot exista una fãrã cealaltã. dacă n-ar exista Iadul. păgân. sentiment profund. ca eventualitate a Răului? Interogaţia retorică este o întrebare filozofică la care gânditorul dă o variantă de răspuns constând în ideea unităţii contrariilor “Bine/Rău”.” (Goethe) Sunt întrutotul de acord cu afirmaţia lui Goethe. încredere totală în noi. nişte simpli necunoscuţi. „ eşti”. Textul este construit pe antiteza dintre Bine şi Rău. nu durata ei. care se opun. La munte bate un vânt rece ca gheaţa.dar chipul tău nu trece. ci numai să simţi o imensă satisfacţie. eul liric realizează un scurt portret al iubitei. actorii trebuie să ne jucăm rolul cât mai bine posibil. consider că trebuie sa fim conştienţi ca avem o singură viaţă. Mai întâi. Lumina este metaforă revelatorie pentru “cunoaştere”. Universul. care este de o frumuseţe incredibilă. pentru că numai astfel putem obţine mai mult de la viaţă! Varianta 13 1. consider că este trist oamenii ajung din prieteni duşmani. pe care noi. Cunoaşterea luciferică înseamnă pentru eul liric cunoaşterea prin iubire: omul trebuie să se reveleze în faţa misterelor Universului. Susţin această părere. cratima înlocuieşte vocala “î” care lipseşte pronumelui (îmi). responsabilitatea de a face în fiecare zi câte ceva folositor nouă sau altora. asigurând astfel stabilitate şi echilibru Universului. raţiunea trebuie să învingă şi discernământul să fie cel care alege.5) Imaginarul poetic: „Zadarnic şterge vremea a gândurilor urme”.Ştiu”: are rol de linie de dialog şi marchează vorbire directã 3.SUBIECTUL al II-lea Textul argumentativ: “Este îngăduit să înveţi chiar şi de la duşman” (Ovidiu) Într-adevăr. 8. ceea ce este o mare greşeală. mă gândesc că oamenii sunt atât de vulnerabili. aceştia au cel mai mult de suferit şi pătimit. ele alimentându-se reciproc. este inocentă: „ şi-al dragostei copil” şi semnifică pentru eul liric viaţa însăşi. 7) *„chip frumos”. Totuşi. tema timpului. iar. ternă. se trădează şi se mint. Sprijinul acordat oricărui membru al familiei vine dinlăuntrul nostru. dragoste şi ocrotir. Uitarea nu acţionează asupra sentimentului profund de dragoste. dar totdeauna gestul înseamnă dăruire de sine. Această idee a vieţii ca spectacol de teatru aparţine antichităţii. definind cunoaşterea luciferică. este îngăduit să înveţi de la duşman deoarece de la oricine ai câte ceva de învăţat. “cãldura răului”-oximoronsemnifică forţa păcatului. pentru pronunţarea celor douã cuvinte într-o singură silabă. Pentru a putea observa binele trebuie mai întâi sã ştim ce înseamnă absenţa sa. folosim culori reci.Am învăţat la biologie despre inimã. chip frumos”. „eu […] îmi strâng”. 4) Prezenţa eului liric: verbe şi pronume la persoana I: „şoptesc”.Versul “Sunt beat de lume şi-s păgân” ilustrează concepţia filozofică a lui Lucian Blaga. . Adresarea directă „Tu” sugerează subiectivismul poeziei. iad. este destul de greu să nu te gândeşti la binele sãu înainte de toate şi să nu îi oferi tot ce iţi stã în putinţã pentru a-i fi mai bine. pentru a nu avea o „viaţă nefolositoare”. puterea pe care o are rãul asupra oamenilor. consider că pentru a avea o viaţă folositoare trebuie să avem o atitudine pozitivă. chiar dacă gestul sau atitudinea ta îţi pot aduce neplăceri. ci doar cu altruismul. nu în ultimul rând. blond al vieţii mele”) ilustrează dragostea eului liric pentru iubita ideală. în momentul în care iubeşti un om . „cum nu pot în braţe să te omor”. motivul sacru/profan. „trec”. sugerând ideea că Binele şi Răul se află în relaţie de reciprocitate: ce rost ar mai avea Raiul. şi. decât să revigorezi energia interioară. fãrã un scop ascuns. De la duşman este bine să deprinzi strategiile cu caracter de generalitate. ce este pus în evidenţă de flãcãrile iadului. cu plãcerea şi bucuria de a ajuta pe cineva drag. intens. un pom cu roade sau floare răsărită. Nu am putut niciodată să înţeleg de ce oamenii se feresc să se comporte cu sinceritate. ci nu să le lămurească. orice învăţătură este utilă atunci când ştii cum s-o foloseşti spre binele tău şi al celorlalţi. iar repetarea adverbului de timp „în veci” sugerează faptul că iubirea este eternă. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Familia este aceea care face ca omul sã treacã de la egoism la altruism”(Auguste Comte) Consider cã afirmaţia lui Auguste Comte este adevãratã. “. dacă mai sunt astfel de inşi. pe această unitate a contrariilor care asigură Universului stabilitate şi echilibru. 3) Enunţul corect: El însuşi (Chiar el) a transcris cu majuscule tot textul dat. chiar dacă această reacţie presupune. doar să ştii să faci diferenţa între bine şi rău. Un prim argument este acela cã familia îţi este mereu alãturi în momentele grele. tema iubirii. eretic. de această existenţă efemeră pe care fiecare dintre noi o are. ci sã încerci sã te intereseze cerinţele celor apropiaţi înaintea celor personale. existente în aceeaşi cantitate şi de forţe egale. De asemenea. „Şi toate trec ca vântul . având scopuri precise.Câmp semantic “sacru”: sfânto. egoismul nu poate fi asociat cu familia adevărată sau cu sentimentul de dragoste şi grijã pentru cei apropiaţi. Ultimul vers este o antiteză între trecerea ireveresibilă şi chipul femeii iubite.Pentru a picta un tablou de iarnă. celelalte învăţături pot folosi în viaţă ca să ştii să recunoşti pericolul şi să te fereşti cu dibăcie. să nu irosim timpul. 9. chip frumos. având rolul de a potenţa misterul. Lumina simbolizeazã binele. Un prim argument în susţinerea adevărului exprimat de citatul de mai sus ar fi faptul că trebuie să ştim să ne bucurăm de viaţă. rai. rămas veşnic în mintea şi sufletului îndrăgostitului. sacrificiu. din iubiţi. şi isi dovedeşte valabilitatea în viaţa reală a omului. În concluzie. altruismul fiind sentimentul ce ne face sã vrem sa ajutãm. comparabilă cu o scenă. Tema cunoaşterii. săpat în sufletul lui „ca-n marmura cea rece”.ingredientele de maximă importanţă fiind pofta noastră de viaţă. orice picătură de ploaie sau rază de soare. Polisemia cuvântului “inimă”:La jocul de cărţi a câştigat cu un valet şi un as de inimă roşie.

Cu drag. „zvonuri surde prin arbori” imagine auditivă. motivul nopţii.Ilie al Amariei . rimă albă. oferind un spectacol mirific. Linia de pauză se foloseşte în interiorul enunţului pentru a delimita apoziţia “departe”. încât mănânci până simţi că plesneşti. formată din mai multe versuri(„Dăinuie un suflet de adieri. pe care-l absorbeai cu nesaţ prin toţi porii. 9. armonizarea spicelor ce-şi “ţin la piept grăunţele/ca nişte prunci ce sug” cu omul. procedeu prozodic numit ingambament (enjambament). 7. 7. de împliniri. cosmică. care sugerează un spaţiu nelimitat şi un anotimp încremenit de arşiţa dogoritoare din sufletul poetului. 6.marchează începutul vorbirii fiecărei persoane care ia parte la convorbire: ex. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Nicăieri nu poate fi omul mai fericit decât în mijlocul familiei sale” (Proverb românesc) Această afirmaţie este în concordanţă cu părerea mea despre relaţiile interfamiliale şi anume că omul se poate dezvolta armonios. împlinirile şi eşecurile. Caracteristici ale descrierii: imagini vizuale (”La orizont […] fulgere/ […] zvâcnesc din când în când). numai stelele sunt animate. Cuvinte în relaţie de sinonimie: lan de grâu . În primul rând.ne-a dat cele mai înţelepte sfaturi. iar aerul tare şi limpede îţi producea ameţeală. se vedea până în depărtare. Orice împlinire este trăită la cote amplificate. de complementul de loc “La orizont”. al provenienţei. Llinia de dialog . ţară şi aventuri” reprezintă simboluri care compun natura telurică şi natura umană. prima virgulă coordonează prin juxtapunere două propoziţii (”Se retrag în pădure şi-n peşteri potecile. de la verdele intens./gornicul nu mai vorbeşte”). regăsire şi întoarcerea la rădăcini. a originilor sale (comparaţia „sângele ca un val”). eul liric simte chemarea sângelui.. floare la ureche. omul este cu adevărat fericit în mijlocul familiei. Andreea/Andrei Popescu Varianta 15 1.“. fără ieri”). pe sprijinul şi dăruirea lor totală. al originii spirituale a eului liric./ fără azi. liniştit când ştie că are alături persoane care îi doresc binele. reprezentat de stele.” 3. confort şi siguranţă. unde te invit să vii şi să petrecem împreună vacanţa de vară. a prinde floare. aducându-mi aminte de un loc în care mi-am petrecut cele mai frumoase zile ale copilăriei: la stâna bunicului meu din Carpaţii Orientali. Asemenea se petrec lucrurile şi într-un eşec. tot ţinutul. Titlul este o metaforă revelatorie pentru tihna sufletească necesară poetului pentru reculegere. la sălbăticia locurilor. Figură de stil: Metafora revelatorie “În trupul meu timpul sporeşte de la o zi mai firav” este o confesiune poetică în care eul liric . comparaţii (”fulgere […] ca nişte lungi picioare de păianjen”). principala figură de stil este personificarea. Modernismul poeziei: prezenţa metaforelor revelatorii. 2. zvâcnesc din când în când Comparaţia “fulgere//[…] ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse/ din trupul care le purta” semnifică amploarea ameninţătoare prin care fenomenul naturii prevesteşte schimbarea vremii caniculare. motivul arşiţei. specifică liricii lui Lucian Blaga şi sugerează continuitatea ideilor exprimate anterior. . principalul beneficiar al roadelor. când toată natura se domoleşte („Se retrag în pădure şi-n peşteri potecile. golaşă. Scrierea cu literă mică la începutul unor versuri din poezie este o caracteristică a poeziei moderne. tihnit la lăsarea nopţii. personificat şi el. În concluzie. Una dintre trăsăturile specifice este inovaţia în versificaţie. deoarece urmează să mă duc din nou în vârf de munte. Ce părere ai? Te aştept cu nerăbdare şi-ţi promit că n-o să regreţi niciun minut petrecut acolo. Imagini artistice: „Dănţuiesc stele în iarbă”-imagine vizuală şi motorie. fiind exprimat prin substantivul nearticulat ”vară”.2008 Dragă Emil. Polisemia cuvântului “timp”: A trecut ceva timp de când nu ne-am văzut. „întunericul fără de martori”) eul liric se cufundă într-o stare profundă de meditaţie asupra misterelor lumii: strămoşii. se scurge încet. lipsit de agresivitate sonoră. poate comunica sincer cu ceilalţi. Ion şi Maria au sosit în acelaşi timp. Câmpul semantic al nopţii: stele. în familie. la orizont . Tu ştii că locuiesc în oraşul Vaslui. personificări (”fulgere fără glas”). “meu”. măsura versurilor variabilă. unde mă aşteaptă brânză şi lapte pe care numai bunicul ştie să le amestece cu mămăligă. că-ţi venea să pui mâna pe el.(”fără azi. Stâna bunicului este o întindere mare de iarbă verde şi grasă. sânge. veşnic = veşnic. Îţi scriu aceste rânduri cu o mare încărcătură de nostalgie. Poezia „Somn” de Lucian Blaga se înscrie în modernism. fără ieri”) 5. încurajarea. “nu reiau. fenomenul fiind astfel umanizat. ieşirea în lumină. 10. 5. Îţi povestesc toate acestea. întrucât ea aduce bucuria izbânzii şi în celelalte inimi. Oricine se simte protejat. umplea văzduhul cu un farmec neştiut.ţară şi aventuri”) şi de complemente. nu bogăţia ci liniştea colibei tale te face fericit”. Titlul poeziei semnifică anotimpul descris în textul liric. cu toate simţurile în alertă. 5. pe care-l explică. Sens denotativ: Îngrijorarea se vedea pe fruntea lui plină de riduri. 4. deşi strada Primăverii este flancată de pomi şi în fiecare curte există o mare varietate de flori. 3. la capătul lumii. Figuri de stil: Personificarea “fulgere fără de glas” sugerează absenţa tunetelor. Motivul somnului. În noapte. ingambamentul . moralistul Slavici îşi începe nuvela “Moara cu noroc” cu un adevăr universal-valabil. Mai am timp o jumătate de oră ca să scriu tema la română. 8. visurile şi deziluziile. nu numai în sufletul celui care şi-a împlinit un ideal. la stânca maronie. nimic nu se compară cu peisajul montan. ţară şi aventuri”. Finalul oferă poeziei profunzimea filozofică specifică operei lui Blaga. Întrun cadru nocturn. 9. al dogoarei din timpul verii. Figură de stil: Enumeraţia „păsări. prezentând un spaţiu personal. cu o adevărată rapsodie de culori. este poluată şi. 6. de la satele ce păreau nişte mărgele înşirate pe linia orizontului. Linia de pauză din versul al treilea marchează o pauză în vorbire cu scopul de a accentua chinul căldurii excesive. se retrage din mine/înapoi la părinţi”. de calm care îi permite să mediteze şi să reflecteze asupra misterului “ieşirii în lumină”).Unde te duci aşa de grăbit? mă întreabă Ioana. cu care împarte bucuriile şi tristeţile. suflet =spirit. prezenţa figurilor de stil: epitete (”lungi picioare”). construit prin personificarea stelelor („dănţuiesc stelele”). că dacă e vorba. Tema timpului. dar atmosfera. venit din înţelepciunea populară. 3. în armonie desăvârşită cu pământul şi roadele sale. El capătă dimensiuni umane. se poate baza pe sfaturile lor. 4. sânge. “cântec de lăcuste”). Prezenţa eului liric: pronumele şi verbele la persoana I singular “eu”. sânge. 4. În altă ordine de idei. Sinonime: se liniştesc = se domolesc. imagini auditive (”ţârâie un greier”. se dezvoltă. se întrepătrunde cu cel terestru („iarbă”). De altfel. poate trăi în pace şi mulţumire numai în cadrul unei familii bine închegate şi sănătoase moral. În ultima strofă a poeziei. Un zvon de ciripit venea de nicăieri. sunt gata să îl sprijine în mod necondiţionat atunci când are probleme. În prima strofă. “cresc” = se înalţă. moartea etc. sprijinul moral făcând posibilă revigorarea forţei interioare şi a curajului de a încerca încă o dată. Scrierea unor versuri cu literă mică este un procedeu numit ingambament (enjanbament) care asigură continuitatea ideii poetice. familia oferă stabilitate.ca inovaţie modernistă în structura poeziei. fiecare se poate bucura cu adevărat de realizări. Sens conotativ: Mihai este în fruntea listei cu olimpicii de la matematică. Incipitul poeziei plasează cititorul într-un cadru nocturn. cu nuanţă metaforică.linia de pauză marchează o apoziţie: “Moşneagul nostru .departe. copil din flori. “îşi întinde leneş clipele”. Timpul.: „În somn sângele meu ca un val. având totodată rol stilistic. tema naturii. cerul era albastru şi aproape.spicele. A doua şi a treia virgulă marchează enumeraţia de substantive („păsări. Subiectul al II-lea Vaslui. 10. unde mâna omului nu a apucat să strice feeria peisajului magnific. Folosirea virgulelor are în această poezie diverse roluri. “n-am”. povaţă pe care o rosteşte bătrâna soacră a lui Ghiţă: “Omul să fie mulţumit cu sărăcia lui. de sus. avansează. întunericul. un pâlc de copaci umbroşi mărginesc locul. când planul cosmic. 2. care capătă un aer liniştit. Sensul cuvintelor: “sporeşte” = înaintează.06. având cel mai mare punctaj. De acolo. tristeţea fiind împărtăşită cu ceilalţi. 6. tot în zona Moldovei. Varianta 16 1. 8./ gornicul nu mai vorbeşte”. Săptămâna viitoare va fi un timp ploios. 2. care este astfel exprimată într-o frază complexă. să îngân”. „se liniştesc păsări.Varianta 14 1. 29. Tema timpului filozofic. apoi adoarme “între flori de mac”. Imaginea auditivă a greierilor constituie o muzică ancestrală. dăinuie = durează. În somn (metaforă pentru o stare de linişte. Expresii/locuţiuni: în floarea vârstei. deoarece la “ureche-i ţârâie un greier”.

Altruismul ei. Altă funcţiune este de a marca înlocuirea vocalei iniţiale “î”. Îţi reamintesc adresa mea. la care interlocutorul nu face faţă. ca să te oblig astfel să-mi scrii şi poate ne întâlnim şi noi vara aceasta. fără a marca aceasta printr-o pauză. “pierdem” 7. nu îţi găseşti cele mai potrivite cuvinte cu uşurinţă. 10. Izbânzile la examene mă determină să iau în considerare.“eu fiul lor. voi aduce câteva argumente şi exemple edificatoare. târziul 2. în care să găseşti imediat expresiile propice conturării ideilor. fire. fără soluţie de ieşire din impas: “Şi porţile grele se-nchid”. Câmp lexical “umiditate”: moină. a fiinţa. a înfiinţa. apăsător şi înăbuşitor. Linia de pauză din ultima strofă urmează după o comparaţie. oraşul aproape amorţit. „să nu mai ştiu” . a reînfiinţa 4. care trăieşte cu certitudinea că fiecare zi care trece este o treaptă mai puţin către moarte. Pe de altă parte. a sta locului. “nicicând”. la şcoală. lipsa lecturii fiind evidentă. a desfiinţa. elementele componente ale materiei pe care timpul le favorizează. ca să mă pot încadra în societate. „Un clavir îngânăncet la un etaj” – imagine auditivă „Stropii sar” – imagine vizuală 6.verbele la persoana I singular– „stau”. m-a motivat şi am învăţat de la ea să-mi stabilesc o ierarhie a obiectivelor mele. apă. cumpănim = cântărim. Titlul „Nocturnă” este potrivit ales pentru conţinutul poeziei. nesiguranţa de sine şi stările confuze de atunci. veac. în cuvântul încet. Sinonime: umblăm = mergem. în care eul liric se simte claustrat. Tema filozofică a poeziei. În prima strofă. numărul 15. Mihai/ Mihaela Varianta 17 1. Imaginea oraşului de provincie ca spaţiu închis. Varianta 18 1. În strofa a doua verbul la conjunctiv “să îngân” exprimă dorinţa şi năzuinţa eului liric de a fi mereu tânăr. Un al doilea argument în sprijinul afirmaţiei de mai sus îl reprezintă necunoaşterea unor termeni adecvaţi prin care să dezvolţi subiectul abordat. 29 iunie 2008 Dragă Andrei. Câmpul semantic al timpului: “ceas”. dar a fost o perioadă agitată şi plină de evenimente. în a doua. În strofa a doua linia de pauză creează o atitudine afectivă a eului liric. str. toate fiind sugerate prin simbolurile prezente în poezie: umezeala. 5. Modernismul aduce noi concepţii. unde se grăbeşte omenirea?! Deşi a trecut ceva timp de când ai dat bacalaureatul. iar măsura versurilor inegală. ideea pe care vrei sa o exprimi. 8. porţile grele. este un element dezintegrator de materie ce provoacă eului liric stări de disperare şi degradare psihică. Tema naturii. stropi. tărâm”. dar fără posibilitatea împlinirii visului. ci numai prin începerea versului cu literă mică: “Numai în arbori inelele anilor/ mereu se lărgesc”. în număr de patru. peste 9. care reprezintă o sentinţă a eului liric. “sporeşte” permanentizează efectele timpului asupra arborilor care mereu întineresc. există. “Umbra mea stă în noroi ca un trist bagaj-”.” (Nicolae Iorga. piaţa tristă. de eliberare: “Şi porţile grele se-nchid”. fără prea mari eforturi de adaptare. a sta la masă. noroi.ilustrează trecerea implacabilă şi ireversibilă a timpului. ninge 2. Nu am mai vorbit demult şi îmi pare rău că nu ţi-am mai scris. există./ Stropii sar. Nici nu-ţi pot reda în cuvinte ce perioadă cu încărcătură emoţională aproape de nesuportat. ud. Apa. Perenitatea naturii este în antiteză cu efemeritatea omului. 9. “suntem”. Linia de pauză oferă o explicaţie. umezeală. Expresivitatea poetică presupune exprimarea plastică a ideilor. În primul rând. galbenul sulf”. Cugetări) Nicolae Iorga opinează că până în momentul în care nu ţi se formează limpede. cărbunele. În ultima strofă predomină verbele la prezent “dau”. o intonaţie deosebită privind exprimarea stării de deprimare cauzată de iubire/iubită. dacă nu era mama mea care să mă susţină consecvent în toate situaţiile. 9.lea Cluj. afirmaţia este întemeiată. verbele la prezent “se lărgesc”. Nu aş fi reuşit. nicicând = niciodată 4. pentru om. tematici.Florilor. glodul. a sta ca prostul. “ne” şi verbe la persoana I plural: ”umblăm”. 6. a sta pe gânduri. agonia becului. În strofa a doua a poeziei „Nocturnă”. 3. spleen-ul. când gradul de cultură nu tinde către zero. sugerând elementele esenţiale . 10. George Bacovia prezintă oraşul ce „doarme ud în umezeala grea”. Cratima leagă două cuvinte ca să micşoreze numărul de silabe. procedee şi abordări în literatură. Eul liric sugerează trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului pentru om în contrast cu regenerarea continuă a naturii: “Numai în arbori inelele anilor/ mereu se lărgesc” . Rima este variabilă. insalubră de “umezeala grea” („Case de fier în case de zid/ Şi porţile grele se-nchid”). “veac”. sfaturile mamei. Omonimia cuvântului cer: Ỉn urma avionului a rămas pe cer doar un nor de fum. efectele fiind vizibile atât în sine cât şi în natură. Ultima strofă începe cu o enumeraţie “Fosforul şi apa. a sta pe bară. să trec peste aceste dificultăţi de ordin material şi emoţional. şi. 5. veac. câţi oameni nu vorbesc încontinuu. În susţinerea acestei opinii. tărâm s-au şters” reprezintă o enumeraţie metaforică pentru trecerea ireversibilă a timpului şi nemărginirea spaţiului. am intrat la Academia de Studii Economice la toate facultăţile la care am dat examen de admitere. probabil. îndrumările pe care se străduieşte să mi le insufle fără ostentaţie. Virgulele din prima strofă· marchează o enumeraţie de substantive: “hotare. Cuvintele “cer” şi “pământ” din strofa a II-a se află în relaţii de opoziţie. Îi cer cartea astăzi. Punctele de suspensie marchează o pauză mare în cursul vorbirii şi îndeamnă la meditaţie. fără soluţie de evadare. . completând imaginea deprimantă a oraşului: “Umbra mea stă în noroi ca un trist bagaj . doza de incertitudine asupra ideii ce urmează a fi expusă constituie un motiv puternic pentru confuzia exprimării. iar timpul nu ştiu unde zboară atât de repede. nu există”. oboseala psihică. o variantă de acţiune prin versul “Un bec agonizează. Cuvinte derivate de la “a fi”: fiinţă. După părerea mea. m-a inspirat. renunţă să se mai concentreze şi nu înţelege nimic În concluzie. Sunt fericită să te anunţ că am luat medie mare la examenul de bacalaureat. ca în toate creaţiile lirice bacoviene. 8. atmosfera este apăsătoare. Subiectul al II. tema condiţiei omului în lume/ motivul aştrilor. Cu drag. inactiv „doarme ud în umezeala grea”.Trăsături simboliste: stări sufleteşti specifice simbolismului sunt tristeţea. consider că atunci când gândeşti şi ai într-adevăr ceva de transmis interlocutorului. să fii sigur că gândul nu s-a limpezit încă.Prezenţa eului liric: ./ Ninge zoios”.pronumele la persoana I singular –„mea” 7. 3. 7. chibzuim. 8. Expresii/locuţiuni cu “a sta”: a sta de vorbă. trist bagaj etc. nu exagerez deloc. imagine construită printr-o personificare. cred că îţi mai aduci aminte de emoţiile. “univers”. mai ales că este prima mea vacanţă relaxată: Cluj. precum “toate popoarele”. timpul se diminuează. găseşti totdeauna cele mai potrivite cuvinte şi poţi impune respect şi consideraţie. cât de bătrân!”. “cred”. Ingambamentul este un procedeu stilistic specific modernismului care constă în continuarea unei idei poetice în versul următor. În oraşul amorţit. cer = boltă. iar în ultima. deoarece ele “în lamură dau”. având o locvacitate (vorbărie) obositoare. ne deplasăm. devenind “mai firav”.50 şi victoria aceasta mi-a redat încrederea în valoarea cunoştinţelor mele. sugerând în fiecare dintre strofe o trăsătură specifica nopţii: în prima strofă „un bec agonizează. Prezenţa eului liric: pronumele la persoana I plural:”noi”. Poezia se termină cu o metaforă revelatorie “ Eu trepte în sus – nu reiau”. Condiţia de muritor ilustrează cât de limitat este destinul omului. clar. disperarea. “nu reiau” care accentuează condiţia de muritor a omului în antiteză cu regenerarea continuă a materiei. putând fi consideraţie şi ca o propoziţie incidentă. păstrând astfel măsura versurilor. Titlul scris în limba latină “Ecce Tempus” (”Iată timpul”) se identifică în totalitate cu tema filozofică a poeziei. în continuare. Versul “Hotare. în timp ce. crede-mă. Ca urmare. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Când nu găseşti cuvântul. dăruirea de sine până la sacrificiu. nu există” stând să se stingă. întrucât numai citind îţi poţi forma un vocabular bogat. reflectarea gândirii devenind mai dificilă în momentele în care nu ne găsim cuvintele pentru a exprima fluent şi coerent ideea pe care vrei să o transmiţi. iar iubita face parte din acest decor şi împrumută trăsăturile lui degradate.

elevi şi profesori. care aşază în relaţii de opoziţie ipostaza anterioară a copacului cu aceea din finalul poeziei. prin apoziţia “-Şerpuitoare formă veşnic vie -”. spre ea te ţii”. înfăşoară = desfăşoară. violenţă fizică şi verbală. Lirism obiectiv: Pronumele şi verbele la persoana a III-a singular: “ar vrea “. imaginile stâncilor şi ale apei care îşi fac loc printre stâncile munţilor şi şerpuiesc prin câmpii pentru a ajunge la punctul de vărsare “către mări odihnitoare”. imensă 2. soarta oarecum blestemată a artistului care. 10. Câmpul semantic al naturii: câmpie. Imagini artistice dinamice: imaginea munţilor:”un braţ semeţ au repezit spre fire”. Îţi scriu aceste rânduri pentru a-ţi povesti cele petrecute la festivitatea de împlinire a o sută de ani de la înfiinţarea şcolii noastre. prin care se construieşte un joc al formei şi al imaginii: forma munţilor care se înalţă semeţi şi repeziţi. Cele două puncte atrag atenţia asupra explicaţiei sub forma descrierii prin imagini vizuale. însă numai imaginea îţi rămâne.. Să ştii că unul dintre absolvenţii liceului nostru. în care eul liric transfigurează prin intermediul imaginarului poetic viziunea sa despre natura impunătoare. îmbinat cu timpul trecut . De altfel. 29. 9. pentru a fi siguri că totul va ieşi perfect în acest moment unic pentru noi toţi.. Fiecare clasă şi fiecare elev trebuia să participe efectiv la sărbătoarea liceului. Virgula din finalul celui de-al treilea vers desparte regenta de subordonată. Imagini artistice ale copacului: “mii de crengi crispate”. cum este căderea stelelor. “să nu ne-ajungă” exprimă năzuinţa de izbândi. a creat roade bogate. poezie cu formă fixă în care ultimele două strofe sunt terţete.6). Schimbarea categoriei gramaticale: “De-un strălucit albastru viziunea lui e plină” 5. 8. “pierdem”. epitete în inversiune: “limpedea lumină”. Varianta 20 1. “mergem”. permanentizarea stărilor eului liric: “umblăm”. cum ar fi consumul abuziv de alcool şi de substanţe ilegale (droguri). Titlul format din substantivul comun. Aparţinând etapei parnasiene a creaţiei lui Ion Barbu. S-au organizat scenete ancorate în vremea de demult. copacul se-nclină către glie”. Cea de-a doua virgulă este o respiraţie în interiorul versului şi o licenţă poetică. Sens conotativ: În neguri de trecut. “nu-i goneşte”. Echilibrul universal este asigurat de legile nescrise ale existenţei.”lui”. îmbelşugat = sărăcăcios. statul încearcă să îndepărteze copii abuzaţi din căminul lor şi să îi plaseze în grija unor asistenţi maternali sau chiar să fie propuşi spre adopţie. de confuzie existenţială. întocmire = înfăptuire. Secvenţa lirică începe cu o conjuncţie adversativă.figuri de stil: personificări (”dorul lor nebiruit/ Îl logodi cu vasta strălucire”) . de regulă până la 7 ani. 3. “îl înfăşoară”. mări. Pregătirile au început cu două săptămâni înainte. Ştefan cel Mare trăieşte prin faptele de vitejie. Subiectul al II-lea Sibiu. definită prin epitetul augmentativ în inversiune “augusta toamnă”. Cu drag. dialoguri şi relaţii comportamentale din epocă. necuprinsă = nemărginită. Se manifestă aici lirismul obiectiv. În final. este cunoscut şi demonstrat ştiinţific faptul că majoritatea infractorilor şi a delincvenţilor juvenili provin din familii dezbinate sau cu grave probleme comportamentale. “s-o prinzi”. strălucit = opac. Mă copleşesc nouri de melancolie. despre care mitologia populară spune că se întâmplă ceva important celui care vede acest fenomen: “Vreo stea când cade din tării. “cade” etc. Poezia redă. adresarea directă la persoana a II-a singular are nuanţă sentenţioasă. mândria Clujului. Poezia “Copacul” de Ion Barbu este un sonet. Aspiraţiile înalte ale omului îl determină să facă eforturi deosebite ca să prindă steaua strălucitoare. aflat în toamna vieţii. Descrierea . Liniile de pauză din primul vers al ultimei strofe marchează o metaforă explicativă pentru imaginea apei. boli psihice etc. specifică sonetului. ocrotite de “casca lui de frunze”. 8. Trăsături ale descrierii: . Penultima strofă a poeziei începe cu o metaforă sugestivă pentru dorinţele omului. Prezentul gnomic al verbelor exprimă o acţiune continuă. apă. care este coleg de clasă cu mine. care. “casca lui de frunze”. acestea putând fi opera artistică. stânci. menţionez faptul că educaţia primară a copilului este făcută de părinţii acestuia. Toamna. omul creator de frumos. însă totul rămâne la stadiul de dorinţă. s-au oferit coroniţe şi diplome elevilor merituoşi. promoţia 1981 este profesor de matematică la un liceu din Sibiu. Rima este împerecheată. “să bea” 7. articulat “Copacul” metaforizează poetul.care compun Universul. prin imaginarul artistic specific barbilian. epitetul în inversiune “obşteasca armonie” asigurând lumii împăcarea cu sine şi gratitudinea pentru “rod îmbelşugat: “În toamna lui. 2. Figură de stil: Personificarea copacului. iar medalia omagială a fost înmânată invitaţilor. asemenea copacului. 9. Când ne vom întâlni am să-ţi arăt diploma pe care am primit-o şi de care sunt foarte mândru. cu puţine precipitaţii. imaginea apei: “şuvoiul apei neîncăpătoare/-şerpuitoare formă veşnic vie-” 6. Expresivitatea se defineşte prin împletirea modurilor şi timpurilor verbale. 10. 3. Figură de stil: inversiuneametaforică “vasta strălucire” accentuează imensitatea srălucirii naturii şi asigură realizarea rimei îmbrăţişate a poeziei. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “La toate popoarele civilizate viaţa de familie este baza ordinii sociale şi de stat. imposibilitatea realizării idealului dă o notă elegiacă poeziei. Meteorologii anunţă o vreme caldă. artistul. am imaginat costume. Liceul Teoretic “Emil Cioran”. un plan terestru şi un plan cosmic: “tot ce sub noi era pământ” […] “Un cer deasupra ne-a rămas”.imagini vizuale: “Şuvoiul apei neîncăpătoare”. viaţa de familie armonioasă oferă societăţii cetăţeni cu simţ civic şi comportament social adecvat. care trebuie să imprime în mentalitatea micuţului normele de conduită valabile în societate şi să îi insufle concepţia de bun cetăţean. Alexandru/ Alexandra Varianta 19 1. dar nu la tine la şcoală. baloanele şi pancartele cu cele mai surprinzătoare texte de bun-venit au fost atracţia principala pentru cei care ni s-au alăturat la această “seculară” sărbătoare. În concluzie. În al doilea rând. figuri de stil: personificarea (vezi pct. În ziua cea mare totul era pregătit ca la carte. Alţii au cântat un repertoriu din vremea aceea. Antonime: crispate = destinse. 4. aceea că “La toate popoarele civilizate viaţa de familie este baza ordinii sociale şi de stat”. înfăşoară copacul în culorile apusului de soare. pe toţi ne-a cuprins o frenezie fără margini. însă eu m-am implicat în organizarea festivităţii ca atare. fascinat de evenimente cosmice misterioase. naşterea geologică fiind “un spasm încremenit” cu trăinicie eternă “de granit”. care sugerează absenţa oricărei finalizări a stării de prăbuşire. căruia i se atribuie trăsături umane: “hipnotizat”.ca mod de expunere în creaţiile lirice: imagini artistice: vizuale (”Sub casca lui de frunze un rod îmbelşugat”). “rod îmbelşugat” 6./ fără să vrei. Ghirlandele de flori. Toţi aveau în privire o încântare nemărginită şi o bucurie greu de controlat. “să bea”. aşa că imaginaţia şi-a spus cuvântul. Dacă acestea nu sunt înfăptuite până la o anumită vârstă. poezia „Munţii” are o structură fixă. 10. Aceste măsuri sunt considerate şanse reale pentru micuţii năpăstuiţi să se integreze în societate şi să fie ţinuţi departe de ilegalităţi. Sinonime: posomorâtă = tristă. Vremea rochiilor cu crinolină a trecut de mult.Virgula din primul vers marchează stilistic o enumeraţie.”era” şi “a rămas”. măsura versurilor este de 8 silabe. renunţare = abandon. “ar vrea/ Să sfarăme”. “suntem”. “umeda perdea”. rezistă tuturor vicisitudinilor vremii şi reuşeşte să aibă “rod îmbelşugat”. Ca prim argument. sugestia este dată de . de la începutul secolului al XX-lea. alcătuire. întrucât desparte subiectul multiplu de predicat. Am conceput invitaţiile pentru oficialităţi şi foşti absolvenţi şi am ajutat la crearea discursului pe care trebuia să-l ţină şeful de promoţie din anul acesta. 7.06. 5. iar copacul se pleacă recunoscător sub greutatea roadelor. Conjunctivul verbelor “să vrei”. 9.Versul ”Un braţ semeţ au repezit spre tine” reprezintă o imagine vizuala ce simbolizează importanţa pe care aceştia o au în natură. “obşteasca armonie”.2007 Dragă Rareş. De aceea. dacă părinţii lor decad din drepturi.” (Valeriu Branişte) Sunt perfect de acord cu afirmaţia lui Valeriu Branişte. 4. copilul nu va mai recepta cu uşurinţă faptele şi atitudinile din jur şi va avea o gândire confuză sau săracă.

simbolizează eternizarea stării de melancolie a celor doi îndrăgostiţi (”amândoi”) pentru trecerea timpului şi neputinţa împlinirii iubirii. Rima împerecheată. . 4. Comentarea ultimei strofe: Poezia „Poetului necunoscut” este o artă poetică a lui Tudor Arghezi. iar rima împerecheată. inventivitate şi dorinţă de progres. nimicnicie. către poetul-simbol al artistului. oricât de puţin solicitante ar fi îndatoririle lui ca angajat.Sinonime: beznă = întuneric. “visezi”.”şerpuitoarea formă”. . tema condiţiei poetului/artistului în lume 7. Nici nu mă aşteptam să primesc atâtea cadouri. la forma negativă. prin care eul liric sugerează trecerea timpului. unde roboţii iau locul oamenilor în fabrici. 8.bogăţia procedeelor artistice: imaginile vizuale (”Şuvoiul apei neîncăpătoare”) şi de figurile de stil: epitete (”braţ semeţ”. Prozodia se înscrie în modernism: versurile sunt inegale. eul liric sugerează ideea că patima creaţiei este înrădăcinată în fiinţa poetului. 29. Titlul are şi nuanţă sentenţioasă. iar treizeci de copii au început să câte „La mulţi ani”. “noastră”. veche = nouă. evidenţiez ideea că. reprezentat de adresarea directă (pronume la persoana a II a ) autorul dă poeziei un ton sentenţios. “am auzit”. este statornicit “din veac în veac” în inima poetului şi constituie pentru el viaţa însăşi. prin care mă ruga să merg până la ea. . “ai împăcat”. care mi-au pregătit o petrecere-surpriză. de când nu ne-am întâlnit. Expresii/locuţiuni cu substantivul “casă”: casă de piatră. Cratima leagă două cuvinte. în sprijinul acestei opinii aduc următoarele argumente: În primul rând. stabilind o legătură intimă între generaţii de poeţi. limbile. secundă. “tu”. am văzut că era intuneric peste tot. *Aş vrea să-i cer mamei un cadou mai special. Pe lângă felicitările. Titlul este exprimat printr-un substantiv nearticulat “Despărţire”. “s-asculţi”.punctul marchează încheierea frazei (enunţului) 3. a doua propoziţie. deşertăciune = zădărnicie. Motivul visului. “ai stat”. 9. începând cu “sau”. Cei mai mulţi dau vina pe neşansă. eliptică de predicat. m-am îndreptat spre uşa ei. nepotul/nepoata voastră iubitoare. Câmp semantic: oră. definind lirismul subiectiv. prin care Arghezi sugerează starea de nefericire. “ai simţit”. “mări odihnitoare”) Subiectul al II-lea Dragii mei bunici. Îmi pare foarte rău că nu aţi putut sa fiţi cu mine într-o zi atât de importantă . ornic 5. tema timpului. prezenţa substantivului “altar” conferind creaţiei valenţe sacre. uzine etc. Subiectul al II-lea Text argumentativ: „Munca este legea lumii moderne. În ultimă instanţă. “cade-n geam zăpada”.2008 Dragă Alin. cadourile şi urările din partea celor dragi. Tema iubirii. Imagini vizuale cromatice: “gara cenuşie”. măsura este variabilă. de deprimare manifestată în orice situaţie a unui cuplu care se destramă. taine = secrete. Utilizarea persoanei a II-a pronominale şi verbale: Verbele şi pronumele la persoana a II a atestă adresarea directă a eului liric către poetul necunoscut. prin care se evidenţiază atotputernicia cuvântului în Univers. permanentizând-o. însă am înţeles că o să ne vedem cât de curând. Semnificaţia unei figuri de stil din prima strofă: Metafora “altarului visat” ilustrează aspiraţia oricărui poet de a realiza o operă unică. propria nelinişte provocată de atotputernicia Cuvântului. în orice anunţ de angajare se specifică faptul că de la viitorul angajat se cere neapărat „dorinţa de muncă”. dă poeziei un ton familiar. Prin metafora blestemului -„s-asculţi de el (blestemul)”-. Încep prin a vă mulţumi pentru cadoul trimis care îmi este de foarte mare folos. care ar putea fi propriul eu creator. sugerat de epitetul “necunoscut”. 9. plecarea = sosirea. Lirismul subiectiv este motivat de prezenţa mărcilor lexico-gramaticale care confirmă prezenţa eului liric în poezie: verbe şi pronume la persoana I : “am plecat”. “palidul cadran” 6.06. Semantica acestui cuvânt sugerează şi intervalul de timp când doi îndrăgostiţi stau despărţiţi. care ar fi putu vindeca suferinţa iubirii sau ar fi putut-o amplifica. Ultima strofă a poeziei începe cu o interogaţie retorică. prin condiţia comună pe care o au în Univers. care nu are loc pentru leneşi”(Eminescu) Afirmaţia „Munca este legea lumii moderne. sub pretextul că a lipsit de la şcoală şi are nevoie de caietele mele. motivul despărţirii. ceasul. am bătut încet când. care nu are loc pentru leneşi” are valabilitate şi în societatea de astăzi. Acest fapt mi-a trezit mici bănuieli că se întâmpla ceva neobişnuit. om de casă. nu pot concluziona decât că Eminescu a exprimat una dintre cele mai profunde observaţii privind societatea din orice timp şi anume că „Munca este legea lumii moderne. În concepţia lirică a poetului. ideală prin valoare artistică. măsura de 13-14 silabe 5. Abia astept să vă văd şi să vă povestesc şi celelalte intâmplări incredibile ce au avut loc în ultima perioadă. 10. 4. Totul a inceput cu un telefon misterios de la o colegă. 6. Prin lirismul subiectiv. cadran. 10. la care ea visează în ceasul înserării. Varianta 22 1. Titlul „Poetului necunoscut” certifică faptul că această creaţie lirică este o artă poetică. dar şi prevenitor despre condiţia artistului în lume. Subiectul al II-lea Timişoara. jalea = bucuria. cu scopul de a se rosti două silabe în loc de trei.epitet dublu . să înveţe noi îndeletniciri pentru a putea să-şi găsească un alt loc de muncă. Antonime: sonoră = tăcută. Cei care nu au chef să trudească nu sunt nici măcar invitaţi la interviu. eul liric dă sfaturi unui interlocutor imaginar. Expresivitatea poeziei este dată de folosirea verbelor la conjunctiv şi viitor. omul trebuie să înveţe să-şi schimbe orizontul. Am avut parte de cea mai frumoasă aniversare. uşa se s-a deschis brusc şi o explozie de artificii a luminat un tort enorm. Cu dragoste. dar “norocul şi-l face omul” prin strădanie. fiind totodată o adresare directă către oricare împătimit al scrisului. tehnologizată. 7. “tu”. care exprimă patima creaţiei şi o proiectează într-un timp nedefinit. “ai stat”. afirmaţie demonstrată prin argumentele expuse. Omonimia cuvântului “cer”: *Un cer albastru-vineţiu se întrevede printre nori. care nu are loc pentru cei leneşi”. adresarea directă prin pronume şi verbe la persoana a II-a singular: “tale”. scânteiere = lumină 2. or. într-o lume atât de modernizată . cei cărora nu le place munca şi nu pot păstra niciun serviciu. Petrecerea a durat până dimineaţa pentru că atmosfera a fost prietenoasă şi veselă. de a-şi întreţine familia. Figura de stil: “noiembre prelungă şi sonoră” . Semnele de punctuaţie din ultima strofă: . deodată. Următoarele trei versuri se constituie într-o amplă interogaţie retorică şi adresarea directă prin verbe şi pronume la persoana a II-a: “visezi”. Eul liric imaginează starea de nelinişte a iubitei care suferă pentru dragostea pierdută. veselia 2. Harul artistic are origini divine. păstrând astfel măsura şi ritmul versului 3. însă când am ajuns la scara blocului. 8. Ezitând.prima virgulă coordonează adversativ două propoziţii. “ta”. cuvântul este omnipotent şi încărcat cu forţă creatoare pentru revigorare spirituală:„ai să umbli prin suflete-n cuvinte”. cei leneşi nu au nicio şansă de a trăi decent.a doua virgulă marchează coordonarea disjunctivă. Având în vedere cele afirmate mai sus. fiind atras structural şi în mod decisiv de puterea cuvântului care „leagă şi dezleagă” orice. sens justificat prin bogăţia câmpului semantic al “timpului”. casă de cultură. neidentificat. a face casă bună cu cineva. Un alt argument adus în favoarea acestei afirmaţii este faptul că cei mai săraci oameni sunt cei leneşi. vremea. “ne”. am avut parte şi de o incredibilă surpriză din partea colegilor. iar imperativul „să n-ai deşertăciune”. Imaginea vizuală “caden geam zăpada” şi imaginea auditivă “bătaia s-asculţi” amplifică starea de sugerează “răceala” interioară şi bătăile inimii care tânjeşte după iubire. Tudor/ Teodora Varianta 21 1.

06. Antonime: larg # strâmte. ca templu măreţ al propriei creaţii artistice. Titlul acestei poezii. Refugiul spiritual rămâne poezia. diferenţă ca de la cer la pământ. Dacă membrii unei familii au interese divergente. că altfel cedezi nervos. sugerând iminenţa morţii. cu sens concluziv şi explicativ. ar rezulta că substantivul “de asfalt”. verbe ce exprimă o dorinţa”. 3. la care răspunsurile spontane şi pline de vitalitate au stârnit ropote de aplauze. a unei familii şi. “cerul”. Măsura versurilor este de 13-14 silabe. Tema sacrului. ca în alte vacanţe.limbajul artistic original: estetica urâtului realizat prin relaţii de opoziţie . Varianta 24 1. poetul autoincluzându-se. Ultima strofă a poeziei debutează cu verbul la condiţional optativ precedat de prepoziţie. chinuit de “buba pământească” apărută pe “trupu-i alb” ca simptom ameninţător pentru desacralizarea omenirii. Se ştie deja că “unirea a făcut puterea” unui colectiv. se suspectează reciproc şi nu există o relaţie afectivă între ei. dar şi forţa creaţiei sale. ai fi fost încântat să participi la o astfel de manifestare. 29. prin care s-a evidenţiat atât spiritul naţional al românilor. Metafora. cărui slujesc de treaptă”. „Toamnă de suflet” scrisă de Tudor Arghezi. el devine neputincios în faţa relelor care “încolţesc” şi sunt pe cale să evolueze în lume. Expresii/locuţiuni: e strigător la cer. „să ajung”. situaţii ce i-au modelat/ erodat întreaga fiinţă – trup şi suflet. dacă heruvimul care ocroteşte omenirea de păcate s-a contaminat de “boală”. înţelegându-se că nămolurile ar conţine asfalt. “Tăria” 5. însă. de asfalt”. în care mama exercită o autoritate nefastă asupra dezvoltării personalităţii copiilor. întrucât „de”. 10. cât şi spiritul european pe care încercăm să-l adoptăm cu brio. Relaţiile degradate evidente în cadrul familiei Tulea. Sens conotativ: Discursul despre pericolul de a consuma droguri n-a dat roade. Tema: condiţia de muritor omului în lume. Comparaţia “Cerul la gust i-ajunge ca un blid/ Cu laptele amar şi agurid” sugerează ideea că relaţia omului cu Divinitatea s-a degradat. 8. Relaxarea mea a constat în participarea la festivitatea organizată cu prilejul centenarului liceului nostru. Prin eliminarea ultimei virgule din versul “Nămoluri fierte.2008 . Singurul pronume la persoana I este la numărul plural. Sărbătorirea liceului a căpătat perenitate prin participarea numeroasă şi prin implicarea emoţională a tuturor invitaţilor. dezbinarea este iminentă. cât şi ca grup. familia îţi poate da o forţă interioară. cu întrebări distincte despre istoria liceului. cu valoare de „dacă”. este un an greu în care trebuie să facem eforturi foarte mari pentru un viitor mai sigur. destinul fiecăruia evoluând spre eşec. Seara şi întunericul cuprind întreaga fire: „În şirul vieţii noastre întreg. prin schimbarea funcţiei sintactice din atribut în complement. Lirismul subiectiv se realizează prin prezenţa mărcilor lexico-gramaticale ale eului poetic: verbe la persoana I singular „aş fi”. Rolul stilistic al conjuncţiei „de” în cadrul celei de-a doua strofe este de a evidenţia. care exprimă dorinţa eului liric de a trăi în eternitate: „De-aş fi un stei de peşteri. ori relaţiile dintre fraţii Aglae Tulea-Costache Giurgiuveanu care se urăsc din motive meschine. intră în construcţii verbale aflate la modul condiţional optativ: „de-ar răsuna”. a sublinia dorinţa eului liric pentru viaţa.“Livada. Aşadar. dar este dezolat când realizează că „straja de sus şi-a luat răgaz”. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “O familie trebuie să fie unită şi solidară. Conjuncţia “căci”. dacă simţi sprijinul necondiţionat al celor apropiaţi. ar restrânge enumeraţia la doi termeni în loc de trei. răsună # tăcute/mute 2. grele”. George Călinescu în romanul “Enigma Otiliei”. a face gaură-n cer. Adverbul “mai” este folosit în versul “îngerul meu îşi mai aduce-aminte” pentru a exprima ideea că îngerul păstrează amintirea timp îndelungat. căci altfel nenorocul bate la uşă. sugerează o consecinţă cutremurătoare a întregii idei poetice. imagine ce sugerează apropierea morţii. 6. aceea ca „măcar un glas de goarnă” să răsune în lume. „cioplit cu dalta-n lung”. 6. a ajunge în cer. poţi învinge în viaţă toate obstacolele.” În primul rând. Abia aştept să ne relaxăm după examene şi să mergem într-o excursie la munte. să-ţi povestesc ce-am mai făcut în ultimul timp. e picat din cer. 10. cântec şi voie bună ne-a emoţionat atât de mult. 9. Titlul “Heruvim bolnav” sugerează pericolul care pândeşte omenirea şi anume acela de a-şi pierde spiritualitatea. „aş sta”. în lumea muritorilor. îngerul se molipseşte de relele acestora şi nu-şi mai găseşte locul în cer (“oriunde capul caută să-şi puie/ Locu-i spinos şi iarba face cuie”). semnifică totalitatea încercărilor la care a fost supus sinele poetic. astfel. al înserării 7. 5. grele. 4. un echilibru sufletesc şi o siguranţă în forţele proprii. Poate că am fost cam patetică. Bolnav de monotonie şi de tare umane. nedreptate strigătoare la cer. În concluzie. aflat în toamna existenţei./ Ca nişte bărci tăcute”. „slujesc”. motivul îngerului 7. căci altfel nenorocul bate la uşă” (Thomas Mann) Sunt întru totul de acord cu afirmaţia lui Thomas Mann. Motivul nopţii. încât am uitat şi de examenele ce se întrevăd din ce în ce mai aproape. o familie “unită şi solidară” poate asigura fiecăruia dintre membrii săi. iar tatăl este complet indiferent faţă de creşterea lor. faptul că timpul se scurge ireversibil. Ultimele două versuri. aceea a pericolului desacralizării lumii. Scriitori importanţi au ilustrat în operele lor acest aspect social. Te îmbrăţişez cu drag. “saştept”. Trăsături moderniste: . ieri#azi. comunicarea şi bunăvoinţa sunt trei lucruri esenţiale pentru a te putea integra în societate. În altă ordine de idei. se face seară”. Tonul elegiac sugerează ideea timpului ce se scurge ireversibil şi implacabil pentru om. „de s-ar clăti”. Metafora „stei de stâncă” poate sugera neclintirea şi tăria artistului. pe măsură ce „zilele albe […] au început să plece. solidaritatea lor iubitoare. consider că înţelegerea. Bunicii mei au casa în capul satului. suportul religios. atât ca individ. „de-aş fi”.de pildă. Semnul exclamării evidenţiază dorinţa eului liric. crede-mă. câmpul […]floarea” în opoziţie cu “Apele negre […] Nămoluri fierte. unde atmosfera plină de culoare. argumentează cu persuasiune afirmaţia de mai sus. În contact cu oamenii. 3. iar rima încrucişată. Cu siguranţă. o încredere în sine extrem de benefică prin faptul că. Eul liric încearcă să se mai agaţe de ultima sa speranţă. apoi s-ar modifica şi sensul comunicării.Mă bucur nespus că mi-am făcut puţin timp pentru a-ţi scrie câteva rânduri. prin contrast. “noastre” sugerează faptul că eul liric se autoinclude în omenire. Metafora “cripta nopţii” ca şi comparaţia personificatoare “Zilele albe” […]/ Ca nişte bărci tăcute” simbolizează condiţia de muritor a omului. întrucât heruvimul este îngerul aşezat de Divinitate să vegheze cărarea ce duce la pomul vieţii. totodată creează muzicalitate la nivelul versului. Câmp semantic “înger”: “fericirile”. Subiectul al II-lea Cluj-Napoca. este o metaforă care simbolizează amărăciunea. însă totdeauna se impune şi puţină recreere. că şi tu ai fi rămas impresionat de măreţia festivităţii. pentru manifestarea acesteia . zilele # nopţii. îngerul devine total dezinteresat de viaţă şi de culoare (“ Livada. După cum ştii şi tu pe propria piele. A fost un eveniment spectaculos. mâhnirea ce pune stăpânire pe sufletul eului liric. dezbinarea a dus la destrămarea sigură a acestora. singura pe care a slujit-o cu credinţă şi care poate fi o treaptă spre eternizare: “Cu templu în spinare. 8.intelectualizarea poeziei – viziunea filozofică a raportului spiritual dintre om şi Divinitate (demitizare) . Colegii mei au organizat un concurs de cultură generală. 2. Sorin/Sorina Varianta 23 1. care nu poate aduce decât fericire şi izbânzi în viaţă. Scopul: „ca să cânte” 4. ca. Tema: Timpul efemer. “trupu-i alb” în opoziţie cu “o bună pământească”. cioplit cu dalta-n lung”. aceea că “ O familie trebuie să fie unită şi solidară. câmpul şi-au pierdut şi floarea/ şi roadele şi frunza şi culoarea”). legând două cuvinte şi formând o singură silabă. 9. prin acelaşi destin de muritor. existând pericolul desacralizării lumii. Cratima ajută la păstrarea măsurii şi a ritmului.

ochiul. 4. ca semn de ortografie. că s-au organizat multe concursuri. şi nimeni nu ne-a lovit vreodată cu privirea”. probabil. întregi = compleţi. de fapte sau atitudini personale. ultima persoană de la care te-ai aştepta să te lovească.ingambamentul . peste iarbă” compune cadrul neomodernist al iubirii. ci să-mi menţin echilibrul. Imperfectul verbelor “se coborau”. ai veni şi tu aici în fiecare săptămână. “bate-n arbori ora” 6. Ed. ci continuă emoţia sentimentului de iubire. relaţia presupune ipocrizie: duşmanul se preface că-ţi este prieten şi te distruge după ce îţi află slăbiciunile. cioc.] albastre" . a intra în voie cuiva. Oricum. Forţa cuvântului.Nemira) .” (Nicolae Iorga. motivul sărutului 7. bancurile fără perdea au luat amploare. Iată că am ajuns la sfârşitul liceului. câtă energie oxigenează creierul. a intra în vorbă cu cineva. Enumeraţia “suntem aici/ în viaţă întregi şi în lucrare” are rolul de a eterniza prezenţa românilor pe aceste meleaguri. a.epitet cromatic. Andrei/Andreea Varianta 25 1. Ed. “Sărutul”. de unde rezultă că el te poate doborî cel mai uşor. aer cald. şi mă anunţa că sunt restantă cu plata ratelor.continuarea ideii din versurile anterioare. Din păcate. de prieteni. “Cugetări”) Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga. Mărcile lexicogramaticale care atestă prezenţa eului liric şi. dar sper că anul viitor să mă vizitezi şi să mergem împreună la Serbările muntelui. Duşmănia prietenului este chiar mai primejdioasă. 3. 5. Doamne. a intra în joc. pe cabluri.limbajul artistic se distinge prin ambiguitatea expresiei: "cuvinte scrise cu colţul inimii noastre" – metaforă ingambamentul . fericirea până la cer dă sentimentului valenţe înălţătoare: “Luceau intens. fie de prietenie. doar îl voi îndupleca. 5. "noastre" şi interjecţia cu valoare afectivă. se foloseşte după majoritatea abrevierilor. a fi în aer. clinchet = sunet de zurgălăi.Polisemia cuvântului "perdea": Fata sa ascuns repede după perdea. cioc. care ar constitui adevărate “îndrumări” pentru îndeplinirea scopului său de a-ţi face rău. secretele şi este. revin cu picioarele pe pământ şi îţi urez succes la examene! Cu drag. deşi cei doi îndrăgostiţi se simt singuri pe lume: “un aer mat ne-nfăşura. Figura de stil:”clinchet stins” metaforă şi imagine auditivă care sugerează emoţia puternică pe care o simte îndrăgostitul. Ştiu că nu ai fi avut posibilitatea să vii. stins = estompat. ceea ce duce la un destin nefericit pentru amândoi. într-o unitate naţională şi un devotament patriotic ce definesc specificul acestui popor: "Însă pentru cei ce suntem aici/ în viaţă. iar prietenul devenit duşman simulează sinceritatea pentru a-ţi “adormi” bănuielile. “în pieţe şi în scuaruri”. pentru prima oară în viaţa. şi ei sunt prinşi cu pregătirea pentru bacalaureat şi admiterea la facultate. 2. a intra în bucluc. pe Ion. În viaţă. fără a se marca versurile prin majusculă (”scindare a unei unităţi lexicosintactice prin dispunerea ei în versuri diferite”. ceea ce exprimă o acţiune trecută de curând. defineşte sentimentul de iubire tinerească şi unicitatea experienţei pe care eul liric o trăieşte. întrucât el poate afla o mulţime de intimităţi. punctele vulnerabile. Martorii îndrăgostiţilor. Şi să vezi la ce am recurs ca să mă relaxez: În perioada 20-25 iunie a.metaforă. cu tandră mirare". “ne-nfăşura”. am fost în staţiunea Băişoara. Enumeraţia compune ideea că existăm dintotdeauna şi mereu pe aceste meleaguri. închipuire. ca punct de plecare al iubirii: “un cer […] pe care-l începea iubirea noastră”. . reprezentat printr-un substantiv articulat. după cele care păstrează una sau mai multe litere din partea iniţială a cuvântului: Scrisoarea Băncii era datată 23 ian. are "lamă de brici". "O". care în concepţia lui Nichita Stănescu are materialitate. în care emoţia este reală. deoarece el îţi cunoaşte cel mai bine slăbiciunile. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului.continuarea ideii din versurile anterioară. în aer liber. Tema: misiunea artistului în lume. "albe spume" . 4. dar şi tandru şi miraculos: "intrând în miracol. între cuvinte care se repetă.Dragă Alexandru. Pupăza şi-a anunţat zgomotos prezenţa: cioc. din păcate. care învaţă în Băişoara. N-aş fi crezut că timpul trece atât de repede… Dar încerc să nu mă stresez prea mult. o astfel de activitate te scoate din monotonie şi pe mine m-a făcut să uit pentru o zi g rija examenelor. care se împrieteneşte cu George Bulbuc doar pentru a ajunge la Florica. cel mai mult mi-au plăcut concursurile. Expresii/locuţiuni cu “aer”: o gură de aer. 9. la atingerea delicată a umărului. Imagini auditive: “clinchet stins”. idee ilustrată prin verbul la persoana I plural "suntem" şi substantivul "în viaţă". este tăios. a intra în vigoare. bătăile inimii amplificând fiorul lăuntric al eului liric. şters 2. Sinonime: se-adumbrea = se întuneca. A avut dreptate cine a zis că tinereţea se găseşte la munte – aer curat. integrali. peste iarbă…” 3. în poezia anilor ‘60. Varianta 26 1. eveniment organizat anual în cinstea mediului alpin. asumată de eul liric. Peisajul este de o splendoare ce nu poate fi descrisă în cuvinte.configuraţia iubirii într-un lirism pur.c. dar. 10. ca semn de ortografie. verdeaţă. (DOOM-2): Cu chiu. a pluti ceva în aer. mai ales că vieţuieşti la Călăraşi. dar tot am zărit-o. linişte… Revenind la eveniment. a intra la facultate. Caracteristici ale neomodernismului: .. Enumeraţia “pe bănci/ şi pe statui. “Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului”.epitet în inversiune. Putem lua un exemplu din literatură.“Dicţionar de ştiinţe ale limbii”. iar punctele de suspensie sugerează continuarea enumerării.Nemira) 10. “nu ne-a lovit”. adică la câmpie. Punctul. În ambele cazuri. ca să poţi discerne adevărul despre fiecare dintre cei ce vor să pară apropiaţi. Finalul poeziei marchează începutul iubirii intense. “începea” ilustrează expresivitatea strofei. atunci când se iveşte ocazia. incendiare aş putea spune. care ajunge la fericire şi extaz. sunt un simbol al zborului. Figuri de stil: "colţul inimii noastre" . existenţa în text a lirismului subiectiv (reflexiv) sunt verbele şi pronumele la persoana I plural: "suntem". Virgula. la Serbările muntelui. Ultima strofă a poeziei începe cu o conjuncţie adversativă "Însă". Timpurile verbale sunt imperfect şi perfect compus. nu am reuşit să câştig nimic. În concluzie. a-şi da aere. întregi şi în lucrare". sugerând continuitatea sentimentului de dragoste. nălucire. îndrăgostitul exprimă bucuria sărutului în public. care nu are această funcţiune. Trăsături neomoderniste: . între interjecţii identice. 9. motive: cuvântul. cu vai mi-a înapoiat volumul pe care i-l împrumutasem anul trecut. ci prelungită. Titlul. că de duşmani mă feresc singur”. de asemenea. de clopoţel.. . fără a se marca fiecare vers prin majusculă ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite". Am plecat mai mulţi colegi din liceu şi această deplasare la înălţimi de peste 2000 de metri ne-a purificat la minte şi la trup. Dacă ai şti câtă exuberanţă ne inoculează muntele. Până atunci. O perdea de fum acoperea peisajul. în fantezia cititorului/poetului: “pe statui. ambele valenţe ale prieteniei fiind la fel de riscante Un prim argument ar fi că prietenia cu duşmanul este periculoasă. dar am făcut cunoştinţă cu băieţi şi fete de vârsta noastră. 8. Expresii/ locuţiuni cu "a intra": a intra la apă. Speram că doar. fie de duşmănie. Ultima strofă începe prin conjuncţia copulativă “şi”."Dicţionar de ştiinţe ale limbii". “luceau”. deci. presate de un cer/ pe care-l începea iubirea noastră”. "mării [.c. care accentuează valoarea spirituală a românilor. raţiunea trebuie să domine orice relaţie. Verbul "suntem" la prezentul gnomic şi gerunziul "intrând" constituie expresia certă a continuităţii românilor în patria lor. al simţământului înălţător care atinge cerul. şi s-au acordat o mulţime de premii. Tema iubirii.limbajul artistic se distinge prin ambiguitatea expresiei: “steaua neagră a părului tău scurt” – metaforă . dar nefinalizată. pe cabluri. Virgula marchează o enumeraţie. care sunt nemuritori prin ceea ce înfăptuiesc mereu. mat = opac. tinerii. 8. “ne sărutam”. În ultima vreme. să nu uiţi nicicând proverbul popular:“Fereşte-mă. în perioada examenelor. se foloseşte în interiorul locuţiunilor adverbiale. 6. perpetuată într-o continuă emoţie cauzată de iubirea ardentă a îndrăgostiţilor: “adumbrea”.. 7. Sinonime: miraj = iluzie. pentru noi. păsările. Chiar din prima strofă.

] căprui” – epitet cromatic. spune-mi. Varianta 27 1.sentimente.stângă ≠ dreaptă *Ion şi-a fracturat mâna dreaptă încercând să se caţere în copac. Victoria omului într-un demers. 5. numit ingambament."Dicţionar de ştiinţe ale limbii". Pe de altă parte. în cele din urmă. de aceea atunci când o persoană reuşeşte să ajungă la performanţe. forma epistolară a confesiunii accentuează subiectivismul creaţiei şi totodată mărturisirea sentimentului de iubire care însufleţeşte cuplul. "dacă tot aştepţi momentul potrivit. nu în cele din urmă. se dau cu vremurile noi prea impulsiv şi nesincer. Ed.Cred că e bine să ii şi printre unii şi printre alţii. 7. concentrare. gest familiar care le confirmă trăinicia relaţiei. el dăinuie în timp. prelungit şi în neomodernism. unit şi statornic: "Noi suntem. De aceea. care se defineşte prin continuarea ideii din versurile anterioare.Nemira) * Cuvântul are materialitate. cruţare faţă de semeni. Iată ce spunea G. subţire = fin. delicat 2. dar tot atât de adevărat este faptul că sunt şi invidioşi. Însă.Subiectul al II-lea Continuarea unui dialog pe tema prieteniei [". ca şi în alte poezii stănesciene. aplicând învăţăturile bunicului. În rezolvarea subiectelor la română am consumat două mine de pix. deoarece întotdeauna meritul cuiva care a dus la bun sfârşit o muncă. îţi pui toată energia şi mintea în slujba următoarei realizări.Să ştii că are dreptate Călinescu. astfel încât verbul “ a domni” este atribuit fiecăruia dintre ele. spune Mihai. săritori. tinde-ţi mâna stângă către ei ” 3. „văzduhul [. trebuie să primească încununarea cu aprecierea binemeritată. . inspiraţie. fără tragere de inimă În concluzie. conchide Alexandru. . Pe de altă parte. tu. vulcanici. întors = revenit. Tipul de acord identificat în versurile “Domneşte pe-aici violetul. Alexandru. Alexandru! Uită-te la noi. a cărei forţă de atracţie este atât de mare. Aici cuvântul sugerează eternitate.Omonime mine:* Multe mine de cărbuni au fost închise în ultimii cinci ani. pentru că. Ultima strofă a poeziei potenţează iubirea eului liric. Iubirea capătă valenţe cosmice. trebuie făcut cunoscut acest succes.O prietenie ca a noastră nu se stinge niciodată. virgula are rolul de a marca vocativul substantivului “ iubito”. 8. exclamaţia afectivă şi retorică "oh. rupte = obosite. prelungit şi în neomodernism. Sens diferit: Imediat ce ajung acasă îmi schimb hainele. problema este cu un arc de cerc. întreg văzduhul este plin de emoţia sentimentului de dragoste. La metrou au fost amplasate câteva mine explozive şi de aceea călătorii au fost evacuaţi. Vocativul "iubito". nu se vede.Metafora "văzduhul serii mi-ar părea căprui". luna se oglindeşte în ochii fetei. de aici înainte. te rog. pasiunii şi omul munceşte. Lui nu i se pare nimic interesant. prea orgolioşi şi adesea răutăcioşi. Ei sunt şi foarte buni prieteni.Bineînţeles! E bine să înveţi în viaţă şi de la tineri şi de la bătrâni. fie ea şi prin omisiune. virgula are rolul de a separa interjecţia „O” de verbul „tinde-ţi” şi are valoare afectivă„O. am rezolvat adesea neînţelegeri sau chiar conflicte.Un alt argument ar fi acela că. Varianta 28 1.Valoarea şi rolul/funcţiunea virgulei: Ca semn de punctuaţie. un fapt. tăcerea. după o scurtă pauză. Forme corecte: "(îşi) subţie" = (îşi) subţiază. încât ar putea strivi în gene astrul şi îndrăgostitul deopotrivă. eu mă simt mai aproape de cei tineri pentru că învaţă repede tot ce este nou. ambiţionând să se autodepăşească. da" amplifică emoţia intensă a iubirii şi proiectează îndrăgostiţii în lumea spirituală a perechilor: "unu cu unu. 9.. iubito. care sugerează împlinirea cuplului erotic. care se defineşte prin continuarea ideii din versurile anterioare. talent. Vezi. *S-a schimbat de haine imediat ce a ajuns acasă. meritul recunoscut pe jumătate atrage după sine dezamăgirea. şi anume aceea a materialităţii cuvântului. 3. îmbătrâneşti. este dificil să aibă o gură în plus la masă. 6. dar tinerii sunt nerăbdători. Scrierea cu literă mică: este un procedeu prozodic specific modernismului. respectat şi încurajat să continue în activitatea sa. a concepţiilor. afirmaţia lui Camil Petrescu îşi dovedeşte pe deplin valabilitatea. mi-am amintit că uitasem actele acasă. Ei se tem de tot ce-i nou. respect de trecut şi de tot ce este măreţ. aceiaşi". omul care a reuşit să realizeze ceva cu totul special trebuie apreciat. eu de exemplu. 9. Tinerii sunt entuziaşti. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “A recunoaşte meritul pe jumătate e a nu-l recunoaşte deloc” (Camil Petrescu) În opinia mea afirmaţia lui Camil Petrescu este cât se poate de adevărată. nu se ştie. 4. conturul = forma. forţă şi sursă de comunicare erotică: “ Ducem cuvintele acestei limbi romane” 10.Alexandre. . ceea ce duce. . Minciuna. În versul “Noi suntem. te întrec alţii care nu aşteaptă". Tema: iubirea. trăiri. Sinonime: domneşte = domină. 5. nu are ce căuta într-o prietenie. fără a se marca fiecare vers prin majusculă. *Pentru o familie săracă. Indiferent care este mobilul care l-a impulsionat în realizarea scopului. numit ingambament. iubito. perceput ca o călătorie în lumea sufletească a îndrăgostiţilor. Ultimele şapte versuri încep cu o confesiune la persoana I plural. dar când a apărut mama a schimbat imediat tonul. Repetiţia exclamaţiei retorice "oh. justificat prin faptul că fiecare dintre aceste substantive stăpâneşte pe rând natura. 8. Câmpul semantic al "comunicării": “cuvintele”. o nemărginire a iubirii. iar pronumele personal "Eu" accentuează atitudinea îndrăgostitului. De altfel.Da. timp şi. capătă valenţe pline de încărcătură emoţională şi prin el se transmit stări. se naşte ambiţia de a încerca să faci ceva şi mai deosebit. ce părere ai despre alegerea prietenilor? Trebuie să-mi aleg prieteni dintre bătrâni sau dintre cei tineri? . "limbi romane". /piatră cu piatră". efect realizat prin imaginarul poetic. idealişti. Antonime: . izbânda trebuie să fie recunoscută întotdeauna. pasiune. eul liric reordonează Universul după legile iubirii. un merit se cuvine să fie mereu recunoscut în deplinătatea lui. După cum se ştie. În altă ordine de idei./ pom cu pom. până la urmă. iubitori de omul cu înţelepciune. fără a se marca fiecare vers prin majusculă ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite". la sentimentul de inutilitate a strădaniei. Mihai striga la mine. Poezia se încheie . la progresul societăţii. într-o activitate trebuie neapărat răsplătită prin recunoaştere şi preţuire. care-şi priveşte iubita în ochi atât de adânc. să(-mi) rup = să(-mi) desprind. impulsivi. Şi cei doi prieteni îşi bat palmele. lumea sa sufletească evidenţiază extazul iubirii. . sau de frica de a nu-şi pierde liniştea. la finalizarea cu succes a unui fapt de care depind mai mulţi oameni. ci de asemănarea firilor. a preocupărilor şi mai ales deschiderea făţişă în comunicare.Impactul pe care-l are iubirea asupra eului liric îi dă acestuia iluzia că de pretutindeni îl privesc ochii căprui ai iubitei. Răbdarea şi tactul sunt cele două arme care înving orice controversă. după cum spunea o personalitate americană. statornicie.Tema iubirii. aceiaşi”. nici un lucru nu e uşor de realizat în viaţă. pentru a sugera un imens spaţiu sentimental.. motive: ochiul. 10. Uite. “guri” 6. stăpâneşte. care duce la renunţarea de a mai face efort. întrucât temelia ei este solidă prin sinceritate şi loialitate. Prin titlul poeziei “Scrisoare medievală” este evidenţiata indirect concepţia literară a lui Nichita Stănescu. schimbat 2. da" sugerează necesitatea eului liric de a-şi "întări" sentimentele şi ideile.Figuri de stil: „adormiţilor gutui” – epitet personificator în inversiune. reuşita presupune trudă. iarbă cu iarbă. "(ţi-l) întorn" = (ţi-l) întorc. Trăsături neomoderniste: *Scrierea cu literă mică: este un procedeu prozodic specific modernismului. ba consideră că este dăunător pentru ochi şi pentru şablonizarea creierelor. odată cu satisfacţia succesului preţuit de ceilalţi. noi intrăm în relaţie mai ales cu tineri de vârsta noastră şi tocmai de aceea am rămas uimit că."] . în Cronica optimistului: «Bătrânii au experienţă. "tinde-ţi" = întinde-ţi. dacă stai numai între bătrâni.Călinescu. Aşadar. . efort. fiindcă ei înşişi au învăţat a preţui legământul trainic între oameni. suntem prieteni de la patru ani… Au trecut 15 ani! . "crenge" = crengi. ştii câte pilde care şi-au dovedit eficienţa mi-a spus bunicul? Cu toate acestea. *Arcul este un dispozitiv în formă de spirală folosit pentru amortizarea şocului. frânte. *La geometrie . nu se cunoaşte = nu este evident. încât în jur se estompează conturul obiectelor: "Eu te privesc în ochi şi-n jur se şterg copacii".suind ≠ coborând *Coborând scările.arc: Naşii lui Bogdan i-au făcut cadou de ziua lui un arc şi săgeţi de jucărie. 4. luna . emoţii. să fie apreciată creaţia şi munca depusă.Mihai. motivul: cuvântul material 7. bunicul nu înţelege de ce stau eu ore întregi cu ochii în ecranul calculatorului.Ai dreptate. prietenia nu ţine neapărat de vârstă. Sinonime: chipul = faţa. dar câteodată sunt necumpătaţi şi pre orgolioşi.Efectul stilistic: participiul întins a căpătat valoare de substantiv. cleiul tâmplăresc…” este acordul prin atracţie.

cum se spune.Da. să-şi asume greşelile şi eşecurile. al sentimentului de dragoste. Titlul poeziei "Viaţa mea se iluminează" exprimă impactul pe care sentimentul de iubire îl are asupra eului liric. 2. În concluzie. . "o undă"). Funcţii ale comunicării: *funcţia expresivă (emotivă . "(se) şterg". de unde rezultă că poţi deveni propriul duşman."De aceea n-ai să mori": -leagă două cuvinte fără pauză. . Verbele la condiţional optativ şi la conjunctiv la persoana a II-a singular exprimă o eventualitate cu care forţa sentimentului ar putea strivi totul în jur: "ai putea". metafora "ochiul tău verde" şi comparaţia "cenuşiu ca pământul" sugerează amploarea emoţiei atotcuprinzătoare. asfinţit. *Pentru că a scăzut greşit la exerciţiu. Apoi. a lăsa corigent. că a suna de intrare! Varianta 29 1. de exemplu. Expresii/locuţiuni: a lăsa totul baltă. mesajul fiind alcătuit din elemente prozodice sau cuvinte cu sens figurat) 5.Bogdane. tu spui că numai în prietenia adevărată există egalitate şi îţi dau dreptate. prin care eul liric sugerează un scurt portret al iubitei şi o chemare. atitudine conturată prin interjecţia afectivă "Oho" şi enumeraţia verbelor "alerg". perceperea realităţii înconjurătoare prin prisma propriilor concepţii şi valori etice dobândite în timp. Andrei! Pot fi egali.” 6. iar versul liber din final exprimă speranţa dar şi nesiguranţa eului liric privind durata iubirii. 9. Sinonime: ţărm = mal. treptat # spontan. Nu femeia "să stea la cratiţă". "curg". între care "Odă (în metru antic)" şi "Glossă". "(mă) răsfrâng". a-l lăsa puterile. o adresare directă în cazul vocativ. stare spirituală care-i aduce iluminare eului liric: "viaţa mea se iluminează". iar bărbatul să se ocupe numai de carieră. "un timp". vitalitate. ţinând în mână o balanţă. iar discriminarea asta are loc şi la locul de muncă. a lăsa ( pe cineva ) la greu. Dar nu cumva restrângi înţelesul cuvântului egalitate? . Astfel.Eu consider că între un bărbat şi o femeie trebuie să fie egalitate.Se spune că ne naştem egali.Într-o oarecare măsură sunt de acord cu tine. printre care autocunoaşterea. 4. Strofa a patra exprimă intensitatea sentimentului de iubire. stare accentuează şi de prezentul gnomic şi persoana I singular a acestor verbe. Femeile. idee redată prin opoziţia sintactică "amiază/amurg". -Adevărat. 2.Da. să-şi formeze concepţii solide. *Epitet cromatic – “ochiul tău verde” 7. aşa ar trebui să fie…. Polisemia verbului “a scădea”: *Din cauza secetei. care revigorează spiritul îndrăgostitului. imaginea braţului stâng care întoarce chipul iubitei sugerează locul inimii. încercând în acelaşi timp să le corecteze. epitetul "sclipit" şi determinantul "de . Dar eu nu sunt de acord cu asta. Subiectul al II-lea Continuarea unui dialog pe tema egalităţii [". fiind introdus prin "şi" narativ. să-şi controleze reacţiile în diverse situaţii. primesc un salariu mai mic decât bărbaţii şi nu sunt lăsate să urce pe scara ierarhică. amurg.Sigur că nu. Antonime: niciodată # întotdeauna. a obţinut un alt rezultat. depărtare # apropiere. *Adolescenţa este anotimpul iubirii. năluci. "un an".. cu scopul de a se rosti într-o singură silabă şi a diminua numărul silabelor în vers. "să striveşti". poate să-şi facă mult rău. Alexandru? . În altă ordine de idei. ci judecă numai faptele. pentru viitorul sau formarea personalităţii sale. având în vedere că această egalitate socială este influenţată de mai mulţi factori. în linie temporală descendentă. Varianta 30 1. ideea autocunoaşterii este definită încă din antichitate şi ilustrată de scriitori în operele lor. tocmai de aceea simbolul dreptăţii este zeiţa legată la ochi. Tu ce părere ai. Sens conotativ: *În amurgul vieţii pricepe omul preţul fericirii.Hai. . Antiteză: “Morţi târzii şi timpurii. de simţire. care sugerează consecinţa pe care dragostea o exercită asupra îndrăgostitului. prezentă în ultima strofă şi în versul liber din finalul poeziei. Imaginea artistică “regina mea de negru şi de sare” este o metaforă construită prin antiteză. Incapacitatea de a se autocontrola şi de a-şi impune o disciplină în viaţă poate provoca omului neplăceri şi chiar necazuri. dacă nu le rezistă. pentru păstrarea măsurii şi a ritmului (DOOM-2) 3. Ca simbol al sufletului. pururea. o stare de extaz care-i iluminează spiritul. bazat pe sentimentul recunoştinţei pentru contribuţia pe care fiecare dintre ei o are în educaţia şi evoluţia ta către maturitate. a urma = a însoţi. care imploră timpul să-i prelungească starea de extaz pe care i-o oferă iubirea. În susţinerea ideii că omul nu are prieten mai bun decât pe sine. omul are numeroase slăbiciuni şi este supus multor tentaţii. întrucât omul este singurul responsabil pentru propriile fapte. Expresivitatea verbelor la prezentul gnomic reflectă continuitatea şi permanentizarea sentimentului de iubire: "(te) privesc".Nemira) 6. brusc. 3. a lăsa ( pe cineva) în pace. cu aceleaşi date de inteligenţă. cu aceeaşi capacitate sentimentală. Subiectul al II-lea Text argumentativ: "Omul nu are prieten mai bun şi duşman mai rău decât pe sine. a întovărăşi. aşa e.se manifestă mai ales în poezie. "un minut" sau măcar "o secundă". Bogdane. a lăsa ( pe cineva) cu ochii în soare. viziunea despre moarte. punctul culminant al creaţiei sale. "salt". a lăsa (ceva/pe cineva) în urmă. "o briză". Figura de stil: Prin metafora “spre un punct sclipit de stea”. mi este un aspect: atât fiul cât şi elevul trebuie să acorde un respect real. Teme: condiţia poetului în lume. Rugămintea eului liric se extinde asupra componentelor naturii ("o frunză". Adică. 5. dar pentru aceasta. a lăsa de izbelişte. exuberanţă. Ed. cărora. Ultimul vers accentuează dinamismul sentimentului de iubire. cum ar fi: mediul ambiant în care ne naştem. 10. el trebuie să se cunoască bine şi corect. 8. omul este responsabil pentru propriile fapte.apus. preluată şi de neomodernişti şi sugerează continuitatea ideilor şi imaginilor poetice exprimate anterior. pentru a se rosti într-o singură silabă şi marchează absenţa vocalei “u” de la negaţia "nu". autoanaliza şi.Pot fi egali din punct de vedere teoretic. de obicei. Cratima .Asta poate însemna şi că justiţia este oarbă… . ilustrează dorinţa ferventă a eului liric. Cratima leagă două cuvinte.evidenţiază stările afective ale emiţătorului). *Astăzi valoarea dolarului a scăzut cu un procent. Dar despre egalitatea între soţi ce spui? ." (John Lubbock) Consider afirmaţia lui John Lubbock perfect valabilă. . Titlul este reluat în primul vers al strofei a treia. "ţi-l întorn". au scăzut # au crescut. aş aduce argumentul că orice om ar trebui să aibă încredere în sine. Mihai Eminescu preia îndemnul "Cunoaşte-te pe tine însuţi" şi-l ilustrează în mai multe creaţii lirice. dar suntem egali sau cel puţin aşa ar trebui să fim în faţa legii. De altfel.Dar chiar asta înseamnă! Dacă e oarbă nu se lasă influenţată de înfăţişarea celor aflaţi în conflict. Orice om trebuie să-şi conştientizeze defectele şi calităţile. dar practic este mai greu. înserare. nu în ultimul rând. . situaţia financiară etc.. iar destinul depinde în mare măsură de acţiunile sale. tatăl cu fiul sau profesorul cu elevul său? Eşti de acord cu mine?"] . "fantome-ale verii". a căror semantică (al căror sens) presupune vioiciune. "un fir de nisip".simetric. în toate momentele vieţii. având în vedere că tatăl şi profesorul au deja o experienţă de viaţă care le oferă un ascendent intelectual şi moral asupra fiului/ elevului. a nu se lăsa. a scăzut debitul apelor. De aceea de cele mai multe ori critica de sine este foarte importantă atât în formarea şi evoluţia unei persoane. eul liric sugerează apogeul. toate fiind determinate de mai mulţi factori. Simetria sintactică "mai lasă-mă". procedeu prozodic numit ingambament ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite""Dicţionar de ştiinţe ale limbii". oricând. *funcţia poetică (estetică/literară . 7. a lăsa mască (pe cineva) 4. cât şi în integrarea în societate. ca un şarpe dezarmat. fantome = fantasme. Comparaţie: "Ţărmul […] te-a urmat/ ca o umbră. Scrierea cu literă mică la începutul unor versuri din poezie este o caracteristică a poeziei moderne.

a poetului şi a creaţiei sale. natura 7. Dihotomia eului liric (diviziunea în două părţi) în trup şi spirit oferă posibilitatea contemplaţiei din moarte asupra operei vii. *S-a intoxicat de la un hamburger vechi. de prieteni. 8. Timpul viitor al verbelor din ultima strofă proiectează sentimentul de iubire în eternitate. înăbuşit de trecerea timpului sau de moartea celor doi îndrăgostiţi. Idealul fiecăruia dintre noi nu ar trebui să fie în vreun fel legat de lumea materială. Mărcile eului liric sunt reprezentate de verbele şi pronumele la persoana I: "ne vom aduce aminte". porumbul este vechi de doi ani. prin vocativul "draga mea". care ţin de concret şi pot fi atinse cu uşurinţă. de trecătoarele avuţii. cu o uşoară ironie.rol gramatical: * Pregătirea pentru examenul de bacalaureat înseamnă să citeşti. Cu toate acestea. veşnicia numelui poetului. . ce nu poate fi oprit. precum şi de adresarea directă. inertă = nemişcată. dacă preaplinul material nu este însoţit de o desăvârşire a sufletului. Virgula . şi-ncet. Prin comparaţia “s-a iscat din morţi poetul/ ca un cerc dintr-un pătrat”. care. Laitmotiv: "ne vom aduce aminte" 4. doar voi renunţa. o înălţare spirituală./ Haina i-am pus-o vântului/ pe umeri. ca şi Eminescu. Doamne. 3. 8. ne fac să ne amintim că omul este alcătuit şi din suflet. alcătuită doar din trei versuri scurte. ţeapănă. că de duşmani mă feresc singur". . 5. extazul iubirii. dintr-o trăire interioară intensă. 2279) În opinia mea. 9. au fost artiştii şi filozofii. Strofa a treia din poezia “Inscripţie pe uşa poetului” scrisă de Tudor Arghezi debutează cu ideea că odată cu trecerea timpului faptele poetului se pierd “amintirile. Împlinirea ţine de un plan în care lucrurile mărunte. nu se opreşte. idee exprimată în penultimul vers. Subiectul al II-lea Text argumentativ: "Am înţeles că un om poate avea totul.* Ştefan cel Mare. afirmaţia lui Eminescu este o idee filozofică general-valabilă. dar bogăţia spiritului lor a fost nesfârşită.stea" ilustrează harul celest al poetului şi strălucirea artei sale. Tema iubirii. mocirlă. Câmpul lexical al naturii: "copacii". Titlul "Puterea amintirii" sugerează ideea că forţa iubirii păstrează intacte emoţiile profunde ale îndrăgostiţilor. 9. Tema poeziei ilustrează condiţia poetului în lume. desăvârşita armonie între fiinţa umană şi elementele lumii înconjurătoare. 6. Există o vorbă veche. care explică subiectul. deoarece ea a fost înscrisă în destinul celor doi îndrăgostiţi. mai degrabă. dar ea îi mărturiseşte că nu este mai isteaţă. 4. susţinând şi latura romantică a poeziei: "nobil […] lumină"/ "tină". sperând că doar. asemănarea fiind "atât de perfectă". Polisemia cuvântului "vechi": *A venit la teatru purtând o haină veche. Personificarea "două inimi cânta-vor împreună" sugerează bucuria. Elena îl lămureşte că este vorba despre jurnalul unui mare om de cultură din secolul al XIX-lea. adică un roman de aventuri.* Fetiţo. Semnificaţia cuvântului "piatră": scrierea numelui poetului în piatră sugerează intrarea sa în nemurire prin opera literară pe care oamenii o citesc şi o preţuiesc. eternizat de creaţia sa: "De aceea n-ai să mori/ Încă-o dată niciodată". din punct de vedere material. bogăţia lor derivă din setea de cunoaştere. atunci când se sfârşesc. asupra creaţiei lirice rămase ca mărturie a existenţei sale terestre: "Apoi m-am dat înapoi/ În moarte/ Să mă privesc. ca sentiment copleşitor şi durabil. "frunze". mai ales la rochiile de mireasă. iar eul liric foloseşte persoana a II-a singular deoarece se adresează în mod direct oricărui poet nemuritor. neavând nimic. care are valabilitate şi astăzi: "Fereşte-mă.pentru a accentua contopirea ideală a omului cu natura. Strofa a doua a poeziei. perseverează. a purtat peste treizeci de războaie cu turcii. Se ştie că adevărata fericire este dată de bucuria inimii şi a minţii. pământ. mulat după sufletul şi după trăirile interioare ale fiecăruia. lăsând viitorului valori de care ne bucurăm cu toţii. humă 2. pe-ncetul”.. şi nimic având totul" (Mihai Eminescu. "vânt". termenii sunt puşi în antiteză. Teme: condiţia poetului în lume. iar simbolistă deoarece sunt menţionate simbolurile degradării fizice: inertă. imobilă. care nu poate fi stinsă de trecerea vremii sau de moartea fizică. fii atentă la maşini! . o inscripţie pe piatra funerară care eternizează poetul şi creaţia sa artistică. Aceşti oameni pot părea săraci. chiar dacă uneori ai nevoie de singurătate. cinstit de cititori. Îndrăgostiţii vor fi legaţi de-a pururi prin trăinicia iubirii. Prin urmare. Varianta 31 1. omul poate avea oricâte bogăţii lumeşti. un termen specific gradului superlativ -"atât de". eternitatea ei (a naturii). 8. Marin Sorescu îi alătură.virgula marchează vocativul substantivului "fetiţo"* Nu mi-a răspuns la telefon. eul liric sugerează nemurirea poetului prin operă. uneori. Semnificaţia titlului: Titlul “Inscripţie pe uşa poetului” sugerează un epitaf."*Autoportretul poetului este realizat prin imaginea alegorică a naturii. treptat. care.strofele inegale. virgula se foloseşte în interiorul unei locuţiuni adverbiale 3. domnul Moldovei. prin transferarea gesturilor umane asupra elementelor din natură: "Am încălţat cu pantofii mei/ Drumul. 9. Varianta 32 1. Apostroful din expresia: „pân`la urmă” marchează absenţa vocalei "ă". Valoarea expresivă a adjectivului din versul "Asemănarea era atât de perfectă": adjectivul "perfect" nu are grade de comparaţie. urmat de materialul pe care poetul îşi "ciopleşte" ideile (ex. din dorinţa de a vedea ce e dincolo de suprafaţă. în realitate. care rezistă trecerii timpului. tină = lut. eul liric o face asupra sinelui artistic: "m-am dat înapoi". cotidiene nu mai au nicio putere şi este. semnificaţia trimite către viaţa după moarte. ms. nu numai din trup. fiorul lăuntric. sentiment puternic. idealul în viaţă trebuie să aibă un caracter spiritual. metaforele "argila modelată" şi "urma mânei de care-a fost sculptată" având forţă de sugestie în acest sens. Verbele aflate la diateza reflexivă amplifică atitudinea de retrospectivă a propriei capacităţi poetice. "să mă privesc".măsura variabilă a versurilor (3-13 silabe). motivul amintirii 7. moartă. stăruieşte = insistă. pleonastic. să înţelegi. iubirea va dăinui în veci.rima albă 6. Andrei este curios să afle dacă se referă la unul dintre romanele ei preferate. de ziua ei. are conţinut profund filozofic. Tânărul se arată încântat şi îşi aduce aminte de cartea pe care el o dăruise Elenei. Sinonime: nu se curmă = nu se sfârşeşte. Strofa a treia reliefează ideea că iubirea reţine în amintire tot ceea ce a fost nobil şi luminos în relaţia celor doi îndrăgostiţi. "S-a iscat din morţi poetul". În încheiere. . consecinţele elidării acestui sunet fiind păstrarea ritmului şi a măsurii versurilor. . 10. *Mihaela este cea mai veche prietenă a mea. redă unul dintre adevărurile vieţii noastre. că Elena a devenit mai înţeleaptă. Elena îi spune lui Andrei că nu crede că este bine să fii singur în viaţă. într-o variantă condensată. dintotdeauna marii săraci ai lumii. Modernitatea prozodică a poeziei:.virgula marchează coordonarea prin juxtapunere subordonatele predicative. Tocmai de aceea. dar totdeauna memoria păstrează şi "tina" ce a întinat./ Primului nor care mi-a ieşit în cale/ I-am pus în cap pălăria mea veche. încât întreaga fire îi conferă statutului de poet veşnicia. ci că ieri a terminat de citit o carte care a impresionat-o. într-un cândva neprecizat. fiecare creaţie din acest ciclu având ca titlu cuvântul "Inscripţie". Dar acest lucru nu înseamnă nimic. trainic." Viziunea de după moarte sugerează şi certitudinea dăinuirii în timp. a autoanalizei pe care. *Moda veche a crinolinelor a revenit./ au scăzut. 5. ci este proiectată în eternitate. 10. pentru a sublinia efemeritatea omului în lume. el fiind deja la superlativ. prin prezenţa adverbelor de timp şi de loc: "Mereu şi pretutindeni. cu detaşare. intens. Amintirea este cu atât mai puternică cu cât cuplul păstrează vie dragostea. poezia "Inscripţiilor" scrise de Tudor Arghezi constituie o lirică inedită în peisajul literaturii române.: "Inscripţie pe biserică") Subiectul al II-lea Transformarea unui text din vorbire directă în vorbire indirectă: Îngândurată. sugerând şi piatra de mormânt. moartă. oricând şi orişiunde". motivul cuplului. mâl. idealul nu derivă din bucurii materiale. De altfel. "nor" 2. Caracterul alegoric al poeziei: *Contopirea artistului cu natura este sugerată printr-o serie de metafore şi personificări ale atitudinii poetice. substantivul “cerc” sugerând perfecţiunea creaţiei. Poezia este romantică prin tema iubirii.ca semn de ortografie. morminte etc. să reţii. Andrei constată.virgula marchează atributul apoziţional "domnul Moldovei". după criteriile lumii obişnuite. întâlnim oameni care nu şi-au clădit viaţa pe considerente materiale şi au preferat să îşi dezvolte ce se găseşte dincolo de efemeritatea trupului. Astfel. *În hambar./ Cu pantalonii am îmbrăcat copacii/ Până la frunze. Aşa cum meditează poetul Mihai Eminescu.

O. dincolo de moarte. al celuilalt. dintr-un jurnal de scriitor afli o mulţime de amănunte despre alte personalităţi contemporane cu el sau opiniile lui despre tot felul de oameni de cultură. deplin = total.”nicio pasăre”. motivul: vara 7.Nu. sugerează acţiuni posibile. într-o singură silabă.Nu sunt mai înţeleaptă decât ieri . diferită de aceea a naratorului din operele literare. . idee ce domină întreaga poezie. Ultimul catren al poeziei reprezintă o adresare directă imaginară a iubitei către eul liric. 9. e posibil. "aud". vom avea despre ce discuta amândoi. şi nu se’ngână nicio boare”. "(te)-aud". De exemplu.) romanele de aventuri pe care le iubeşti atât de mult? întrebă Andrei plin de curiozitate. indiferent de urcuşurile şi coborâşurile vieţii. iar ultimul de 4 silabe. trebuie să fie o relaţie solidă. întunecata mea iubită”. Trăsături ale modernismului: . fiind capabilă să depăşească orice limită în numele dragostei. "scrii" şi prin vocativul "întunecata mea iubită". . dorinţa neputincioasă a eului liric de a-şi întâlni iubita. "să zăresc". Vers care conţine un adjectiv cu valoare expresivă: “Ce departe eşti. . fie fizic. Titlul “În miezul verii“este sugestiv pentru o zi toridă de vară. Cele doua mărci lexico-gramaticale. E jurnalul unui mare om de cultură din secolul al XIX-lea. unde identificarea sinelui poetic cu natura este perfectă. 9. răspunde Andrei. rişti să fii dezamăgit de atitudinea sau mentalitatea unui autor! constată Elena cu un uşor surâs amar. voce = glas. îşi exprimă Andrei satisfacţia. până la ultima strofă. . Altfel spus. nemişcarea copleşeşte întreaga fire. fără niciun fel de interes sau condiţie. ci că structura sa interioară era dominată de scepticism. . Sinonime: a scrie = a nota."eşti". Prietenia înseamnă generozitate şi sprijin permanent. "scrii" . ori a fost doar o inspiraţie de moment? vrea Elena să lămurească gestul băiatului.Da! Nu este uşor! Însă. “e pustiu. . "văd". Ed. Enunţuri cu sensurile conotative ale cuvintelor “perete” şi “a se aprinde”: *Ea este o fire suspicioasă. acest lucru fiind cauzat de împrejurările vieţii. îşi explică Andrei pasiunea. capătă complexitate şi comunicarea este dincolo de cuvinte. *Profesorul s-a aprins atunci când şi-a dat seama că a fost minţit de elevul său. odaie = încăpere. "-mi". o inovaţie prozodică a moderniştilor Subiectul al II-lea Text argumentativ: “O prietenie adevărată nu se poate epuiza prin uzură şi nici nu poate înceta fiindcă părţile şi-au descoperit la un moment dat alte gusturi şi alte interese” (Alexandru Paleologu)) Cred cu tărie că o prietenie adevărată nu se deteriorează din pricina trecerii timpului şi nici din cauza schimbării caracterului individului ori a intereselor. enumeraţia ”niciun nor”. fără a fi influenţat de comportamentul.Nemira). nicio “ amplifică senzaţia de pustietate. un prieten trebuie să fie alături necondiţionat.prezenţa pronumelor de persoana I singular: “ mea”. Tema iubirii. "să ridic".Nu cred că este bine să fii singur în viaţă.Mi-ai oferită această carte pentru că o citiseşi. Epitetul “cereasca oglindă” transfigurează cerul care devine o cale de comunicare între îndrăgostiţi.dar am terminat de citit o carte care m-a pus pe gânduri. Natura este moleşită de căldura sufocantă. căzând pe gânduri. pe tema lecturii: . Subiectul al II-lea Continuarea adecvată. "-mă". Arşiţa de pe dealuri este asemănată cu atmosfera tăcută şi relaxantă dintr-o "mănăstire arsă". inevitabil. Scriitorul are o viaţă concretă." 6. am citit şi eu acest volum. "să aud". Adverb: “Liniştea-i deplin stăpân“ 5. .10. nu admite motive convenţionale. *După câteva mustrări din partea părinţilor.Citind astfel de jurnale. mărturiseşte Elena./ să mă vezi aieve în cereasca oglind / şi în părul meu stele să se stingă şi să aprindă”. Atmosfera este apăsătoare.Nu cred. Comparaţia "Şi e linişte pe dealuri/ Ca-ntr-o mănăstire arsă" are rolul de a accentua imaginea calmului şi a liniştii care străbate întreaga poezie. chiar dacă uneori ai nevoie de singurătate! zise Elena. scrierea unor versuri cu literă mică este un procedeu numit ingambament ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite". Prietenia nu presupune jumătăţi de măsură.Ce înţeleaptă ai devenit! surâse uşor ironic Andrei. dintre care patru cu măsura de 8 silabe. . eul liric se integrează total între elementele Universului. Verbele la modul indicativ . 8. verosimilă a eului liric. astfel încât pare fără viaţă.Fie. 10.n. Stelele vor străluci ca prin minune în părul iubitei. ilustrată în prima strofă prin metafore şi personificări. "eşti". viaţa şi univers. unde domină tăcerea şi nemişcarea.intelectualizarea poeziei – ilustrarea în operele literare a unor concepţii metafizice şi viziuni originale despre lume. . Elena şi Andrei. deoarece. Andrei a revenit pe calea cea bună. nu mi s-a întâmplat până acum. care-l absoarbe total. un spirit. Tema: natura . cameră. a dialogului dintre doi colegi.Am presimţit! Eram sigur că te apuci imediat să citeşti această carte şi mă bucur că. fie psihic. versificaţie tipică pentru lirica lui George Coşbuc. Comentarea versurilor: “Da. considerând că astfel pot pătrunde mai adânc în sufletul omului care imaginează alte personaje. Sinonime: nesfârşită = infinită. ci. viziunea iubirii şi dincolo de moarte. întunecatul meu iubit. titlu ce sugerează îndemnul către neuitarea sentimentului de iubire. Varianta 34 1. se schimbă într-o oarecare măsură. conferindu-i statutul nemuririi prin săparea numelui său în piatră. a consemna. Rolul cratimei în versul “Dorm şi-arinii de pe maluri” este acela de a lega două cuvinte pentru a se rosti fără pauză. linişte = tăcere. 8. care se vede ca fiinţă din altă lume. Varianta 33 1.din prima strofă ilustrează trăirea reală. Prietenia nu se uzează. păstrând totodată măsura şi ritmul versurilor. deoarece consideră că pereţii au urechi. după ce o vei fi terminat. . Natura inertă este cuprinsă de un calm şi o linişte surprinzătoare. aflate la modul conjunctiv. Relaţie de opoziţie: "Niciun nor văzduhul n-are/ Foc sub el să mai ascunză. dimpotrivă. -adresarea directă. Raportul dintre eul creator şi univers: Întreaga poezie este o alegorie a uniunii desăvârşite dintre simţirea poetică şi natura universală.adăugă fata . ca adept al filozofului romantic Arthur Schopenhauer. Finalul poeziei reiterează încremenirea cauzată de arşiţa verii.n. Dar cum de ai ghicit că am ajuns cu lectura jurnalului "Însemnări zilnice" al marelui critic junimist chiar la această confesiune a lui despre unicul Mihai Eminescu? . sunt: . din jurnalul lui Titu Maiorescu. egoismul sau invidia. iar cântecul sferelor va alina suferinţa celui rămas singur pe pământ. Verbele din strofa a doua. Sens conotativ: *Simţea de departe căldura sufletească a mamei. un duh. Un prieten adevărat este menit să-ţi fie alături şi la bine şi la rău. 7. cu 6-8 replici. 5. cinstită şi permanentă. "să nu pot". 3.Eu nu mă pot încă desprinde definitiv de creatorul operei şi să mă las "furată" de omul muritor. Ea îi promite că îi va fi alături pentru vecie. să-ţi dea sfaturi şi să te susţină în tot ceea ce faci.Să ştii. Semnificaţia titlului: “Remember” înseamnă “aminteşte-ţi”. 2. Cuvântul “întunecata” este un adjectiv cu valoare expresivă. Semnificaţia unei figuri de stil: “Să mă ridic din pat ca o stafie” este o comparaţie care sugerează starea emoţională ireală a eului liric. . 3. .prezenţa verbelor la persoana I singular: “(te) văd”. prin care se evidenţiază ideea că cei care se iubesc pot comunica şi dincolo de moarte. tema morţii. 4. proiectând sentimentul în eternitate.terestru). excluzând cu desăvârşire interesul. aprobă Andrei. chiar dacă aceştia aparţin unor lumi diferite (cosmic . strofa are cinci versuri. cu un destin mai fericit sau mai nefericit. văzduh = cer 2. În concluzie. Un prim argument pentru a susţine această idee ar fi faptul că orice om. pe care chiar tu mi l-ai oferit de ziua mea. adecvat sau neadecvat. . 6. iar repetiţia pronumelui “niciun. se adânceşte. Nimic . sunt de acord cu afirmaţia lui Alexandru Paleologu. că şi pe mine m-a uimit afirmaţia lui Maiorescu! exclamă Elena."Dicţionar de ştiinţe ale limbii". Prozodic. am aflat că Mihai Eminescu nu a fost nefericit ca om. cu o ezitare în glas. realizată prin pronume şi verbe la persoana a II-a singular: "te".E unul din (corect este dintre . prin care se evidenţiază eul liric în prima strofă. “nicio frunză” accentuează ideea că nimic nu se clinteşte. da! Acum ştiu despre ce vorbeşti! exclamă încântat băiatul. a auzi = a asculta. pentru că sunt cu adevărat pasionat de genul "jurnal" literar./ să mă auzi cântând chiar când voi fi murit. a momentelor frumoase petrecute împreună. 4.

Timpul imperfect exprimă o acţiune începută şi neterminată. Întreaga poezie este dominată de moliciunea specifică arşiţei copleşitoare într-o zi din "miezul verii". "scape-le". Ultima strofă a poeziei „O. După ce mă sărută. Personajul îşi formase o lume a lui. se întoarce cu efect dublu împotriva celor care au ignorat rolul bunei creşteri. 10. deschide-ţi pentru-nalturi.nu se mişcă din cauza căldurii dogoritoare. Eul liric îşi asumă destinul. pentru că arăt foarte rău şi încearcă să mă consoleze. Poezia lui Coşbuc are un aspect monografic. Lirismul prezent în aceastã poezie este subiectiv. este reprezentat de situaţia în care un elev are o atitudine insolentă şi dã dovadã de proastã creştere faţã de un profesor. autocunoaşterea 7. „mi”. "cruţe-şi". pentru depãrtãri şi vecinicii. pentru depărtări şi vecinicii. indică un moment trecut şi aduce cititorul în timpul real deschizând o perspectivå dinspre trecut spre viitor. limitã. Ed. comunicare anevoioasă cu personajul. 3. Sã-ţi imaginezi cã purtându-te urât cu ceilalţi. „ping –pong” . Mă mir când aud această veste. realizată prin persoana a II-a şi vocativ: "suflete. a ignora = a omite. îşi arată îngrijorarea faţă de mine. După mişcări. o domnişoară. "dorm". componente-simbol pentru destinul artistului. ceea ce argumentează absenţa directă a eului liric: "nu se'ngână". îl determinã pe acesta sã îi scadã nota la purtare sau sã ia alte măsuri mai drastice. iar versurile inegale şi monorima conferă poeziei originalitate. „serii”. pe care îi dispreţuia şi cu care nu . sugereazã ideea de desprindere spiritualã şi zborul către eliberarea interioară a sufletului. Mă opresc. dispreţui = a desconsidera. năzuros. de la care. 10. Titlul este alcătuit dintr-o repetiţie a substantivului la plural "plecările" precedată de interjecţia afectivă "O" şi urmată de punctele de suspensie. pentru că ea îmi spusese că pe la începutul lui septembrie va fi la Viena. Expresii care sã conţinã substantivul „gând”: cãzut pe gânduri. a investiga. plecãrile. Încrâncenată. 5. a naratorului-personaj. ca modalitate de versificaţie în poezia modernă ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite". rută. Varianta 36 1. Ea este dezamăgită că n-a reuşit.. plecările". Cornelia este hotărâtă să ne căsătorim imediat ce ne vom întoarce în ţară sau imediat ce voi dori eu."Dicţionar de ştiinţe ale limbii". navele şi dorinţele” evidenţiază drumurile incerte ale destinului. deschide-ţi […] aripele!…" Subiectul al II-lea (20 de puncte) Text argumentativ: „A aştepta sã culegi altceva dintr-un pământ decât ce a fost semãnat în el ar fi o copilãrie. concepţiile originale.cratima se foloseşte pentru cuvântul compus. Verbele la imperfect „deveneam”. fratele ei susţinând argumentul că sora lui trebuie să-şi termine studiile mai întâi. eul liric se vrea nepăsător în ceea ce priveşte cărările propriului destin. „suflete. a explora = a analiza. iar punctele de suspensie sugerează o prelungire a emoţiei. Cornelia n-a sosit încă. navele?” introduce interogaţia retorică şi are sens emoţional.Nemira). " toată ziua".”(Mihai Eminescu. extremitate. 4. Titlul poeziei lui Aron Cotruş (1891-1961) „O. Sinonime: plecare = pornire. cratima înlocuieşte vocala "î" care lipseşte pronumelui (îmi). a studia. atât în familie cât şi în şcoală funcţionează acest adevăr evident. Inversiunile "ieie-şi". simbolizat de metafora "munţii şi-apele". a neglija. ca îndemn la meditaţie asupra iluziilor. "de foc". 3.Nemira) Varianta 35 1. o persoanã care se comportã necivilizat îi provoacã pe cei din jur sã se comporte la fel. motivul visului 7. aşadar transpunerea în vorbire indirectă păstrează persoana naratorului. atitudine susţinută şi de proverbe populare româneşti: „dupã faptã şi răsplată” sau „ce semeni aia culegi”. epitetele au rol caracterizator: "adolescent dificil" numeşte în mod direct trăsătura de mofturos. însă Cornelia îmi dezvăluie motivul pentru care s-a dus la Paris: pentru a-şi îndupleca fratele. "zilnic" 5. Cu fiecare lectură nouă. vor răsări virtuţi. "nu se mişcă". exigent. 9. Sinonime: dificil = mofturos. adică familia. atunci copilul. rău va ieşi deasupra. "să ascunză". cu totul deosebit de ceilalţi adolescenţi. Mă enervez. Fiecare carte citită oferă o nouă perspectivă asupra vieţii. a urmări. în sprijinul cãreia aduc următoarele argumente: Ĩn primul rând. traiectorie. cu nuanţă onomatopeică. „m-„. drum = cale.. "se revarsă". deoarece prin utilizarea imaginilor artistice şi a cuvintelor cu sens figurat se conturează· imagini plastice în conştiinţa cititorului. Funcţia cratimei: „ce-mi” . Egoismul. când va ajunge la maturitate. câmp. Teme: adolescenţa. capricios. iar dacă semeni virtute. însă ea se scuză într-un mod tipic feminin: croitoreasa nu-i terminase rochiile comandate şi o tot purta cu vorba. năzuinţă. o iluzie. gând la gând. (Atenţi! Textul care precedă dialogurile este la persoana I singular. Imperfectul realizeazăå o lărgire a orizontului atât în plan spaţial cât şi temporal. nesimţirea. Motivul zborului. comparaţia "zborurile/ ca un stol neobosit de paseri albe" compun o invocaţie cu nuanţă profetică. putând revoluţiona gândirea. Câmp semantic: timp – „din noapte”. a luat şi exemplul acesta negativ. „noaptea”. peisajul reprezentat de luncă. unde exista o barieră între el şi ceilalţi colegi. în care intrarea era interzisă. va avea aceeaşi atitudine grosolană cu mama sa. dorinţă = aspiraţie. dealuri. că dacă semeni răul. plecãrile” sugereazã starea de mâhnire şi melancolie a eului poetic în năzuinţa sa de a se înălţa spiritual. nesiguranţa condiţiei poetului în lume. "idei absurde" reliefează indirect gândirea abstractă. 9. ea era sigură că nici eu nu voi ajunge la Viena decât atunci când vor începe cursurile.cratima leagă două cuvinte. este extraordinar modul în care o carte poate schimba mentalitatea şi chiar firea unui om. persistenţa atmosferei în care se desfăşoarăå acţiunea. plecãrile. greu de mulţumit. văd la capătul celălalt destul de depărtat. Ed. educaţia primită în familie este ca un bumerang. atitudinea şi viziunea asupra existenţei. ei se vor purta frumos. a mepriza. Scrierea versurilor cu literă mică marchează ingambamentul. speranţelor. aripele!. „stam” sugerează starea de incertitudine. de a-şi regăsi sinele prin eliberarea sufletului. să fie de acord cu această căsătorie. reprezentat de verbe şi pronume la persoana a III-a singular. a nesocoti 2. iar copilul respectiv nu are decât de pierdut.. Subiectul al II-lea Transformarea replicilor dialogului în vorbire indirectă (un fragment din "Hronicul şi cântecul vârstelor" de Lucian Blaga): A doua zi la ora 10 mă duc la Bibliotecă. amintindu-mi că în curând ne vom căsători. plecãrile” de Aron Cotruş. "Dicţionar de ştiinţe ale limbii". Structuri lexicale care conţin imagini artistice ale zborului: „ca un stol neobosit de paseri albe”. Figurile de stil. Un exemplu adus pentru a susţine argumentele de mai sus. 8. În poezia “În miezul verii“ se manifestă lirismul obiectiv. trebuie să fie Cornelia. "e linişte". când cu gândul n-ai gândi. Enumeraţia metaforică „trenurile. a-şi pune în gând. pentru pronunţarea într-o singură silabă. Pornesc iar. 6.”. incertitudinilor. 2. nepãsarea provoacă reacţii identice din partea celorlalţi. Ĩn concluzie..”este adevãratã şi are legătură cu educaţia. în care sunt surprinse elemente ale satului şi dincolo de acestea. Caut. Virgulele din titlul poeziei marchează interjecţia afectivă "O" şi repetiţia "plecările. a-şi lua gândul (de la ceva). adică relatarea celor discutate implică persoana I. În enumeraţia "Deveneam un adolescent dificil. topica şi punctuaţia sunt relevante pentru anumite stări afective ale naratorului ce se transmit pe parcursul operei şi cititorului. Ĩn al doilea rând. deoarece sunt prezente mãrcile lexico-gramaticale: verbe şi pronume la persoana I: „îmi pasă”. adică o nouă viaţă.” 6. De altfel. margine = capăt. 4. susceptibil. întreaga natură fiind toropită de căldură. cu "drumurile lumii toate"."ale mele". nici măcar păsările nu aleargă prin văzduh. Dacă mama se poartă urât cu bunica. a gândului plin de speranţă şi de incertitudine totodată. mai adaugi câteva lucruri la cele pe care le-ai învăţat. de altfel. evidenţiind nostalgia eului liric şi prin punctele de suspensie din final. 8. aripele!. Opera politicã). este „o copilărie”. a-l bate gândul. cu bizarerii şi idei absurde". Calitatea stilului: Textul citat se încadrează în stilul beletristic. afirmaţia lui Mihai Eminescu are aplicabilitate în multe situaţii. deschide-ţi pentru-nalturi. adresarea directă către propriul suflet. Afirmaţia „A aştepta sã culegi altceva dintr-un pământ decât ce a fost semãnat în el ar fi o copilărie. dar trăieşte intens speranţa împlinirii dorinţelor arzătoare. a cerceta. Pronumele interogativ ce din versul „ce-mi pasã mie unde mã vor duce trenurile. către veşnicie: „suflete. vale.

Figura de stil din versul "Iar fata aceea. "Am zărit lumina pe pământ". Râse. lui Gelu i se păru că o recunoaşte. Varianta 37 1. Gelu o întreabă pe Adriana de ce fuge şi dacă aceasta îl ocoleşte. Verbe aflate în relaţie de antonimie: "se ridică" # "cade" 4. Tema iubirii. virgulele marchează apoziţia metaforică "falnic oaspe". iată/ Se uită la mine cu sufletul…". . pentru altfel nu-ţi vei găsi niciodată sufletul pereche. eul liric îşi exprimă în mod direct sentimentele. metafore. „Oraşul cu salcâmi”) Într-o zi de decembrie. Sinonime: însoţirea = căsătoria. nu-mi răspundeţi. ea este "amară". Titlul “Am zărit lumina” simbolizează." Adresarea directă din interogaţii. Imagini vizuale: “vânătorul pleacă grabnic la a zorilor ivire”. viziune asemănătoare cu filozofia lui Lucian Blaga (la care naşterea este "ieşirea în lumină"). în cele din urmă. metafora "se uită la mine cu sufletul" sugerează simpatia spontană a fetei pentru eul liric. atunci când îţi vei găsi perechea nu vei şti să o preţuieşti şi o vei pierde. 5. De altfel. de atracţie falsă. Incipitul poeziei exprimă miracolul naşterii. neafectat. Mărci lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric: verbe şi pronume la persoana I singular: "Am zărit”. 10. iubit. şi vultani cu mândre pene". a-l duce mintea. aşa că iubirea nu "cheamă" iubire. motivul luminii 7. personificare). Şirul de interogaţii retorice sunt banale.metafore subtile. intrarea eului liric în lumina ce călăuzeşte către viaţă. stereotipii ale comunicării între oamenii care. în aceeaşi clipă. În strofă este prezent şi motivul visului. adevărul este că nu îţi poţi alege momentul când te îndrăgosteşti şi dacă te copleşeşte acest sentiment./ Abia dacă am timp să pun întrebări". deoarece eul liric conturează imagini vizuale ("vultani cu mândre pene"). uneori. ilustrând vraja luminilor şi a umbrelor jucăuşe prin iarba şi florile din poiene: "Admirând jocul luminei pe splendoarele verdeţii. oglindindu-se în geamul jumătate îngheţat al vitrinei. emană o vrajă atât de puternică. Avea mâinile încărcate cu diverse pachete şi Gelu trebui să-i ia câteva. Metafora este şi o inedită şi surprinzătoare definiţie a sentimentului de dragoste pură. Fetele schimbă un mic semn de complicitate şi Cecilia. voind parcă să-l evite. acelaşi sentiment. întrucât. o atracţie spre comunicare. candidă. 3. Promiţând că îi va explica mai târziu totul. iubirea nu cheamă iubire. mirată de prezenţa lui Gelu.voia să aibă nicio legătură.Verbul la gerunziu “admirând” ce se repeta în strofa a II-a. cât să iubeşti tu – cu toată puterea şi cu toată fiinţa” este că nu reflectă adevărul despre iubire. în realitatea concretă. sugerează dorinţa de comunicare a eului liric cu lumea înconjurătoare. Trăsături neomoderniste: . care râd de arma lucitoare). "m-am născut". Semnele de punctuaţie în versul: “Nu. 5. prin naraţiunea la persoana I şi focalizare internă ("împreună cu") Subiectul al II-lea (20 de puncte) Transformarea replicilor dialogului în vorbire indirectă (Mihail Sebastian. plopul “cu a lui frunză argintie” (epitet cromatic). Insistenţele lui Gelu o determină pe fată să-i reproşeze acestuia. "dragă". sunt total dezinteresaţi de răspuns: "Sănătoşi? Voinici?/ Cum o mai duceţi cu fericirea?". se ridică = se înalţă 2. lasă = rămâne. 3. vânătorul fiind furat de doruri neştiute. de aceea eul liric consideră că nimeni nu răspunde cu adevărat: "Mulţumesc. auditive ("mii de glasuri sunătoare"). cred că este într-un fel eronată. Sens conotativ: *Ea are un suflet cald. cel mai bun lucru pe care poţi să îl faci este să iubeşti cu toată fiinţa ta şi să nu îţi fie frică de acest simţământ. 10. de exemplu. în pauze. pentru ca să-i poată strânge stânga. a duce la bun sfârşit (ceva). personificate. Eul liric iubeşte viaţa. care se bazează pe o multitudine de întrebări retorice: "Nu am timp de răspunsuri. în loc să joace ping-pong. Întrebarea banală "cum o mai duceţi" este îmbogăţită semantic prin alăturarea emoţională a cuvântului "fericire". chiar dacă.absenţa rimei (rimă albă) Subiectul al II-lea : Text argumentativ despre iubire: Părerea mea despre afirmaţia “Iubirea cheamă iubire şi ea. Personificarea "Valuri limpede […]/ Trec alin pe faţa lumii şi din treacăt o sărută" sugerează armonia dintre om şi natură. 8. prozaice. iar în fragment sunt prezente imagini vizuale şi auditive compuse prin intermediul unor figuri de stil (“Valuri limpede de aer. Despre a doua parte a acestei afirmaţii: “Nu este atât de important să fii iubit. 10. la începutul versurilor al doilea şi al treilea subliniază fascinaţia pe care natura o revarsă asupra eului liric. Cei ce se căsătoresc din interes. iar punctul semnifică terminarea enunţului. fiind plin de frământări. Expresii/locuţiuni cu verbul "a duce": a duce tot greul. Frumuseţea naturii este copleşitoare. măsura de 16 silabe 7. fata se grăbeşte la o întâlnire importantă şi misterioasă în acelaşi timp. de lumină şi de frumuseţe. realizată prin persoana a II-a. nu vor cunoaşte niciodată iubirea adevărată. Poezia aparţine genului liric deoarece modul de expunere predominant este descrierea. simţi nevoia să fii. trecând tocmai strada. soarbe = respiră. interesul lui pentru condiţia omului în lume. ci doar o formă de ataşare. pe care ea i-o întindea grăbită. acompanierea. dar răspunsul devine inutil. Ultima strofă reprezintă o imagine vizuală complexă în care sunt prezente atât elemente ale naturii. măsură variabilă: de la 3 la 12 silabe . Curios. izbucneşte în râs. O altă situaţie întâlnită în viaţa reală este atunci când cineva îndrăgostit puternic speră că şi persoana respectivă o să simtă./ Şi pâraie cristaline./ Admirând în umbra caldă florile de prin poiene".versuri inegale. idei regăsite în mai multe creaţii ale lui Marin Sorescu ("Iona"). răspunsurile sunt doar simple automatisme. spre celălalt trotuar. lipsite de sinceritate şi conţinut. florile de prin poiene. în relaţie cu textul poeziei. Consider că iubirea nu cheamă iubire. cele două virgule marchează vocativul şi adresarea directă către fată. preferă să umple tabla cu versuri. O recunoscu după mantou. Nu este atât de important să fii iubit. Varianta 38 1. Cecilia vine spre ei. “Vânătorul la tulpina-i cade-n visuri iubitoare”. Descrierea este modul de expunere predominant în acest fragment. cum se oprise în faţa unei librării. Părerea mea este că niciun om nu ar accepta să trăiască alături de cineva care nu-i împărtăşeşte sentimentele şi că . 9. încât vânătorul uită cu desăvârşire scopul pentru care se afla acolo. simţindu-se diferit şi având alte preocupări. motorii ("Vânătorul pleacă grabnic"). "îmi place aici". dragă. Tânărul adolescent simte dorinţa de a se retrage în sine. El se simte diferit datorită identificării spirituale cu mari poeţi europeni şi autohtoni şi se manifestă diferit. falnic oaspe. având o imaginaţie şi o putere de creaţie ce ating forme maxime. în fond. că este indiscret. plină de căldură. la rândul tău. pe un ton uşor iritat. eu” 6. Adriana îi spune ceva despre un secret. este încântat de iubire. nu te deranja să mă iubeşti. însă trebuie să profiţi de orice ocazie pe care o ai de a te îndrăgosti pentru că altfel. de aceea două veveriţe se amuză privind arma care devenise inutilă. Gelu o întreabă cu cine. *Purtarea lui mi-a lăsat un gust amar. a duce dorul (cuiva). la care cugetă aşezat lângă tulpina plopului. În concluzie. ca o mare nevăzută. dar refuză să-i dea mai multe detalii. a o duce bine/rău. 4. căci fata îşi ascundea obrazul. cu o uşoară ironie bonomă. interesul său pentru condiţia omului în lume. Ultima interogaţie “Cum o mai duceţi cu fericirea?” se înscrie în originalitatea limbajului artistic propriu lui Marin Sorescu.”. cât să iubeşti tu – cu toată puterea şi cu toată fiinţa”. cât şi reprezentanţi ai lumii animale (veveriţele. căci. "să văd". ("se uită la mine cu sufletul") . realizate prin figuri de stil. Perspectiva narativă defineşte punctul de vedere al naratorului-personaj (narator autodiegetic). iar fata răspunde afirmativ. gândind . participarea afectivă a naturii în viaţa omului. 2. Pe de altă parte. sugerând faptul că-i pasă de oameni: "Şi m-am născut şi eu/ să văd ce mai faceţi". în care nuanţa uşor ironică se îmbină cu o bonomie plină de delicateţe. Niciodată nu se întâmplă astfel. care explică ipostaza soarelui personificat. 9. este important ca cel de care te-ai îndrăgostit să îţi împărtăşească sentimentele. 8. Ritm trohaic. Vizibil încurcată. 6. o categorie filozofică profund umană. un flux afectiv sincer. persistă. pe Adriana. îl salută cu iubire. Venirea pe pământ a eului liric are un scop declarat. În versul: "Şi pe soare./ Trec alin pe faţa lumii şi în treacăt o sărută”epitete.ceea ce mulţi cred – cum că iubirea vine cu timpul şi se instalează între cei ce stau împreună. Atunci când iubeşti cu toată fiinţa şi cu toată puterea. de un umanism înduioşător.

Mărcile lexico-gramaticale atestă lirismul subiectiv prin pronumele şi verbele de persoana I: .2007 Dragă George. Cu drag. Poate dau eu o fugă la tine. "sunt". cuvinte înscrise în câmpul semantic al "suferinţei"./ Ca tigrul în pustiuri. Colegii sunt extraordinari şi ne ajutăm reciproc. însă nu neapărat şi cu ceilalţi din jurul tău. Prezenţa eului liric: pronume şi verbe la persoana I: “–mi”. odată cu trecerea timpului. furii ce muncesc.. ce exprimă deznădejdea devoratoare şi adânceşte sufletul în întuneric. Suferinţa sfâşietoare este cauzată de neîmplinirea idealului de iubire şi de permanentele dezamăgiri din viaţă: “Încerce acum soarta să-mi crească suferirea. sau poate chiar în şoaptă". Ritmul şi măsura versului . fin. elevii de la Colegiul "George Coşbuc". la Ploieşti şi vom putea discuta mai pe larg despre toate lucrurile. nu există devotament mai puternic. La şcoală mă descurc bine. Cea mai mare iubire din lume. Prima strofă a poeziei exprimă starea de oboseală intensă a eului liric:. Deşi este o mamă foarte severă. Ceilalţi colegi s-au împărţit în grupe.. “ întâlnesc”. 2. de la o zi la alta.. îşi dedică viaţa acestei cauze şi acestei făpturi. 3. a fi om de casă. întrucât o mamă este dispusă a face orice sacrificiu pentru copilul ei. am avut o dispută cu Andrei. încrederea.Vorbiţi încet. Eu consider că. ritmul iambic 7. deoarece devotamentul. încearcă să facă ceea ce este mai bun pentru ei. Sper să ne vedem curând. Îţi mulţumesc pentru scrisoarea ta. (Mariana Claudia Drăguţ) Varianta 40 1. Varianta 39 1. căreia îi pot deschide un drum în viaţă. Teme: natura şi iubirea 7. are o importanţă deosebită. de a fi alături de persoana iubită. 5. trebuie să fii de bună credinţă cu toţi din jurul tău. întunecate de suferinţa profundă./ Şi negură. care se manifestă în pustiu. Te felicit şi sunt sigură că vei ajunge la olimpiada internaţională.. amărăciunea eului liric se amplifică. M-am bucurat că ai câştigat olimpiada la matematică. ce e în armonie/ Cu focul care arde în pieptu-mi sfâşiat.Virgulele au rolul de a separa termenii unei enumeraţii. zi şi noapte. În ceea ce priveşte prozodia. şi cer întărâtat"-. sau poate chiar în şoaptă”. Epitetul în inversiune "lirica fiinţă" ilustrează sensibilitatea excesivă a sufletului poetic. măsura versurilor este de 13-14 silabe. 10. pentru a fi onest cu tine. îl sprijină pe Gheorghiţă în formarea personalităţii de la adolescenţă la maturitate. 29. nu are altă cauză" (Garabet Ibrăileanu) Sunt de acord cu ceea ce afirmă G. acces.să surâd’’. onestitatea înseamnă să fii sincer cu tine.o să rămân”. În strofa a treia a poeziei este exprimată durerea profundă a eului pentru că iubirea este departe. . peste zi. Neputinţa comunicării îi provoacă o stare de moliciune sugerată de comparaţia "sunt neputincios ca mătasea". *După ce aluatul pentru cozonac este preparat. “mea”. a face casă bună cu cineva. gândirea-mi se arată. am să-ţi relatez o situaţie petrecută de curând. lucru reliefat prin comparaţia “Durerea mea […]/ E neagră ca şi ziua când nu te întâlnesc”. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre devotament: "Iubim mai mult pentru ceea ce dăm decât pentru ceea ce ni se dă . fraged = delicat. 4. pe Gheorghiţă şi pe Minodora. gândirea-mi se arată. deoarece niciunul dintre noi nu este capabil să-l convingă pe celălalt că nu are dreptate. a învălui. Două trăsături a ale lirismului subiectiv: Folosirea pronumelor şi verbelor la persoana I: "sunt".. Acum ceva timp. Loialitatea face parte din categoria valorilor morale care ar trebui respectate de fiecare individ în parte. devotamentul pentru o cauză sau faţă de o persoană are o semnificaţie specială. ca şi aşteptarea obositoare de revigorare a relaţiei cu lumea înconjurătoare. sintagma poate fi considerată o sugestivă definiţie a poetului. . se află în căutarea unui mijloc prin care să-şi îndeplinească idealul de iubire şi să facă lunga agonie să dispară. precum şi prin imperativul "vorbiţi". * Mama m-a crescut în spiritul adevărului. se află în concordanţă deplină cu starea interioară devastatoare a eului liric: "Şi tot ce e de groază. împlinirea şi bucuria sufletească sunt mult mai mari decât în cazul în care mie mi se oferă un sprijin. credinţa. Comparaţia “La umbră. conform tradiţiilor creştineşti. Pare că şi bestiile iadului vor să-i provoace frământări din ce în ce mai chinuitoare: “Adaoge chiar iadul şerpi. învăţa sau care încearcă să-mi ofere mie ceea ce este mai bun. Expresii/locuţiuni: a fi casa casă şi masa masă. inclusiv onestitatea. Trăirea interioară este intensă. 5. intrare = pătrundere. În al doilea rând. Ibrăileanu: “Iubim mai mult pentru ceea ce dăm decât pentru ceea ce ni se dă – şi mai ales pe aceia pentru care ne jertfim. contemplaţie. mânia interioară provocate de imposibilitatea iubirii eului liric este în armonie cu natura dezlănţuită. o jertfă aşteptând”. Comparaţia “Durerea mea e mută ca deznădăjduirea” şi personificarea “durerea […] mută” evidenţiază o imagine dezolantă a durerii eului liric şi a pierderii speranţei de împlinire a iubirii. pe care o pot ajuta. . şi viscol.îmi". Ca să-ţi dai seama de relaţiile dintre noi. durerea. zi liberă. Intrarea lui în vis e-ngăduită”: măsura 12 silabe. sentimentele capătă valenţe tot mai mari. Florina.”. virgulele din primul vers marchează o explicaţie cu nuanţă apoziţională: "Vorbiţi încet. 8. Fenomenele ce pot distruge totul în calea lor . Mie mi s-a părut că aceasta este o viziune destul de limitată asupra onestităţii şi a respectului faţă de tine şi de ceilalţi.06. alcătuite din elementele naturii dezlănţuite. precum şi suferinţele provocate de neputinţa împlinirii iubirii. precum şi prezenţa imperativului . . Reacţia poetică este asemenea unui tigru care îşi caută prada: “La umbră. Această dispută ţine de vreo săptămână. în viaţă.-n întuneric. sentiment sugerat de metafora "valea chinuirii" ce sângerează de durere. adresare directă prin folosirea persoanei a II-a: "te" 6../ Ca valea chinuirii se vede sângerând”. Jertfa sângerândă intră în concordanţă cu durerea şi convulsiile din sufletul eului liric: “Şi prada îi e gata…De fulger luminată. Agonia.şi mai ales pe aceia pentru care ne jertfim. şi cer întărâtat" .. îşi creşte copiii. de Mihail Sadoveanu. El crede că. Eu îţi ţin pumnii şi-ţi doresc putere de …exerciţii. colegul meu. Poetul foloseşte elementele din natură pentru a contura mai sugestiv profunzimea şi intensitatea sentimentelor erotice. 8. Sinonime: vis = reverie. Valoarea expresivă a conjuncţiei "căci" (din structura:"Căci va pleca"): Conjuncţia "căci" are valoare concluzivă. Folosirea virgulei: Ca semn de punctuaţie. .”. dacă sunt dispusă a face anumite sacrificii pentru respectivele persoane.mele”. Titlul reprezintă un substantiv articulat. iubirea faţă de o persoană dragă. Polisemia verbului "a creşte": *Copilul ei are o condiţie fizică şi psihică foarte bună şi creşte într-un an cât alţii în doi. Versul “Încerce acum soarta să-mi crească suferirea” sugerează ideea că destinul îi este potrivnic şi. Titlul poeziei sugerează tema dominantă şi anume suferinţa provocată de neputinţa împlinirii cuplului erotic. Cea mai mare iubire din lume. o jertfă aşteptând” exprimă puterea agresivă a gândurilor poetice. fiind în acelaşi timp şi prieteni. . În concluzie.vorbiţi”. Ibrăileanu. Agonia. şi viscol. zile fripte. sintetizând ideile poetice exprimate în strofele anterioare. 6. idee susţinută şi de autorul G. a înfăşura = a acoperi. 2. în funcţie de propria opinie despre importanţa corectitudinii în comportamentul fiecărui cetăţean. L-am întrebat şi pe profesorul de filozofie şi el a spus că onestitatea este un concept filozofic complex iar acesta poate fi privit din mai multe perspective.-n întuneric. Versul "Şi negură.Subiectul al II-lea : Scrisoare despre ce înseamnă să fii onest: Cluj. în plină zi.îmi lunecă”.îmi’’. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "zi": zi de zi. "Doar sufletul îmi lunecă prin casă". o concluzie a simţămintelor poetice exprimate anterior. dacă îmi ajut prietenii apropiaţi sau pe cineva la care într-adevăr ţin. personajul Vitoria Lipan din romanul “Baltagul”.” Gândurile eului liric. a fi înalt cât casa. a mamei pentru copil... rima încrucişată şi ritmul iambic. 3. Conjuncţia căci din versul “Căci astfel e acum viaţa-mi osândită” are rolul de a introduce o idee explicativă. a mamei pentru copil. a se crăpa de ziuă. nu are altă cauză”.Napoca.“Îmi place a naturii sălbatică mânie. 9. În ceea ce priveşte iubirea mamei pentru copil. “o lungă agonie”./ Ca tigrul în pustiuri. a munci cu ziua 4. trebuie lăsat să crească aproximativ o oră. Tu ce părere ai? Aş fi foarte curioasă să-ţi aflu opinia. casă de piatră.

Însă.. înzăpezire. ghidarea după instincte nu dă greş. Figură de stil: Prin folosirea comparaţiei personificatoare „ţipă ca păsările” poeta compară frunzele cu nişte stoluri de păsări. să se bucure de o floare. a lăsa în voie.. deszăpezire. susţinea el. Prin interjecţia afectivă „O” se sugerează miracolul pe care-l trăieşte poeta. -. în viziunea poetei. a lăsa în pace. Tema naturii. ceea ce amplifică eufonia lirică. În primul rând. întrucât ochii percep numai ceea ce este la suprafaţa lucrurilor sau fiinţelor. Timpul capătă proporţii hiperbolizate. "semne" 4. fiind ilustrată în poezie prin versurile inegale şi absenţa rimei. 5. Familia lexicală a cuvântului "zăpadă": zăpadă. Titlul este reprezentativ pentru întreaga poezie. simptome sigure ale unei "astenii" accentuate. dar trebuie dublat de raţiune. creând un cadru rustic. la început nu mi se păruse prietenos. nici un: *Nu am nici un prieten. *Toţi cei aflaţi în curtea liceului au întors capul după Mihaela. aflate în contratimp: întrebarea şi răspunsul.. După câteva zile. motivul frunzelor 7. de miracolele fascinante care aduc relaxare şi emoţie estetică în sufletul oricui. "voi citi". Consider că iubirea este cel mai emoţionant şi pur sentiment existent în viaţa oricărui om şi poate apărea oricând şi la oricine. însoţită de slăbiciune fizică. un fir de iarbă… În concluzie. 5. Antonime: desculţe # încălţate: *Cizmele încălţate de ea erau primite cadou. gingăşie. „pradă”. Figură de stil: „Durerea mersului” este o metaforă personificatoare şi semnifică. Scepticismul poetei este accentuat în finalul poeziei de o tristeţe sfâşietoare. poeta exprimă o idee îmbogăţită cu idei filozofice profunde privind unicitatea sufletului omenesc. temă aleasă de noi. 3.ce ilustrează continuitatea stării de oboseală. împăcare cu sine. Calităţi particulare ale stilului: *Armonia (muzicalitatea) este dată de sonoritatea caldă. întrucât ni sa părut interesantă. de scădere a capacităţii de receptare a lumii înconjurătoare. de a se bucura de frumuseţile naturii. pe lângă un pom cu mugurii gata să plesnească şi ochii nu remarcă nimic?… Numai sensibilitatea inimii poate face omul să vibreze la misterele firii.. „frunze”./ Sufletul meu niciodată. nefast. până şi întrebarea care aştepta răspunsul s-a stins: "Şi întrebarea care-l aştepta/ A murit.Pronume şi verbe la persoana I singular: "mă uit". urmând ca cititorul sau interlocutorul să descopere esenţa comunicării. "Neputincios ca o mătasă". însoţită de slăbiciune fizică . cred că mai întâi observăm îmbrăcămintea. 9. la ora de română am fost în aceeaşi grupă de lucru şi tema lucrării noastre. Tema condiţiei poetului. motivul cărţii 6. Ana Blandiana exprimă dorinţa puternică de a se întoarce la origini. pe lângă prietenie şi relaţiile umane. ce încântă auzul. cu un simţ aparte. „mei” . eul liric se simte lipsit de energie. fie că se referă la o decizie. *Şi-a întors cămaşa pe dos. Am vorbit cu el despre hobby-urile lui. "unei limbi". fie că se referă la o persoană. obeze # slabe: *Majoritatea fetelor şi-ar dori să fie slabe. „stolurile de frunze” 6.sunt neputincios”.sufletul îmi lunecă”. "nu înţeleg". . Prin titlul „De ce nu m-aş întoarce printre pomi?”. Câmpul semantic al cărţii: "alfabetul".Expresivitatea versurilor este ilustrată de verbele la prezentul gnomic (etern).. Formele niciun şi nici un: niciun: *Niciun copil nu are media zece la matematică. a deszăpezi. "doar sufletul îmi lunecă prin casă". la şcoală. stătea retras şi circumspect. ţinuta. am simţit că mi-au luat obrajii foc şi probabil că m-am înroşit foarte tare atunci când am negat cu vehemenţă. 2. Horaţiu. despre trecerea timpului vin adesea prea târziu. apelându-se la aluzie. Cu toate acestea. deoarece poeta construieşte discursul liric pe două valenţe ale cunoaşterii. începi să simţi un flux care poate fi seducător sau. Ştefan. ultimele versuri conţinând un verdict amar. Ei bine. când poetul-actant este incapabil de comunicare ("neputincios").06 Dragă Horaţiu. De câte ori nu trecem nepăsători pe lângă un peisaj încântător. firească. textul liric reflectă un trecut plin de confuzii ("Mă uit în trecut şi nu înţeleg"). Prima lui zi de şcoală în oraşul nostru a fost foarte agitată din cauza mutării lui la bunici şi asta l-a făcut să se simtă puţin dezamăgit.sufletul aşteaptă’’. predându-se deplin . ceea ce este esenţial este invizibil pentru ochi" este cât se poate de adevărată din punctul meu de vedere. Apoi am notat câteva idei pentru lucrarea noastră de grup. Versul "Azi sunt neputincios ca o mătasă" este reluat şi modificat în finalul poeziei: "Azi sunt ca o mătasă". când suntem atraşi de o persoană. a fost iubirea. 2. Mărci ale eului liric . atunci când conştientizează că sufletul. s-a simţit bine alături de noii colegi. atunci când dezamăgirea a pus deja stăpânire pe artist şi interesul s-a diminuat vlăguit de aşteptare: "Niciun răspuns nu se naşte/ Decât când nimeni nu mai are/ Nevoie de el". 8. nu durează prea mult. unde frunzele personificate sunt asemenea unor stoluri şi „ţipă ca păsările”. s-a comportat manierat şi a ştiut să se facă plăcut şi ascultat. ce nu se poate multiplica. deoarece orice dragoste oarbă. înzăpezit. ca să se facă manechine.” 9. În versul: „Frunzelor. iar foşnetul acestora sunt asemănătoare ciripitului păsărelelor. Poeta vede natura ca pe un loc unde poate să se descarce de sentimentele apăsătoare. şi un prezent sumbru care exprimă eşecul definitiv în cunoaştere: răspunsul nu mai vine şi chiar întrebarea care-l aştepta a murit. 10. durerea profundă cauzată de trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului. oamenii s-au îndepărtat de natură. dar şi curiozitate. *Fineţea stilului se realizează prin întrebuinţarea acelor cuvinte ce exprimă în mod subtil ideea. Expresii/ locuţiuni cu verbul "a lăsa": a lăsa baltă. Amândoi voiam să ne cunoaştem mai bine şi eu am început discuţia prin a-i explica ce reprezintă pentru mine iubirea. perioadă din care îşi aminteşte doar rănile sufleteşti. dar pe parcurs impresia mea despre el s-a schimbat. "voiam". de cele mai multe ori. nici mai mulţi. poţi să "vezi" şi dincolo de aparenţe. deci nemotivată. Intuiţia omului este o trăsătură foarte importantă şi cred că. după trecerea unei anumite perioade. Răspunsurile la întrebări abstracte despre harul poetic şi creaţia lirică. Varianta 41 1. atitudinea şi chiar capacitatea de comunicare. Ştefan m-a întrebat dacă sunt îndrăgostită şi vorbesc din experienţă proprie. Polisemia cuvântului "a întoarce": *Mâine se va întoarce de la Călăraşi. "să spun" 7. „unde mă pot rostogoli plângând”. 8.. a fost primit cu multă căldură. clipele sunt obeze şi par "ani şi anii epoci". a lăsa rece. Am fost plăcut impresionată de ultima ta scrisoare şi iată că m-am hotărât şi eu să–ţi scriu pentru a-ţi povesti despre noul meu coleg de clasă. păsărilor. deoarece nu cunoştea pe nimeni. 9. Din perspectivă temporală. Subiectul al II-lea Scrisoare despre iubire: Timişoara. nu poate să nască urmaşi: „Trupul meu poate să nască urmaşi. . Imagini artistice: „arborii chirciţi de vântul fierbinte”. Sensul cu nuanţă negativă din prima strofă. Titlul sugerează starea de oboseală intensă şi prelungită.doar sufletul îmi lunecă prin casă”. dar numai cu inima. o pasăre. „icre” 4. ceea ce este esenţial este invizibil pentru ochi" (Antoine de Saint-Exupéry Afirmaţia "Numai cu inima poţi vedea lucrurile corect. El s-a uitat lung la mine şi apoi mi-a destăinuit că şi pentru el sentimentul de iubire este unic. 29. dimpotrivă. Crezi că sunt în pericol să mă îndrăgostesc? Dar el? De-abia aştept să vin la Piteşti ca să vorbim şi să-ţi povestesc ce-a mai fost. deszăpezit. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre iubire: "Numai cu inima poţi vedea lucrurile corect. a înzăpezi. că este sentimentul cel mai înălţător pe care-l poate simţi omul. În ultimele trei versuri ale poeziei. numai cu inima poţi pătrunde esenţa lucrurilor.06. „îmi”. dar rămăsesem amândoi cu un fior lăuntric greu de explicat. nu poate să lase dovezi concrete pe pământ. pentru că nu are limită de vârstă. dar mai ales să-ţi relatez ce am vorbit cu el. spre deosebire de trup. În altă ordine de idei. peştilor” virgula marchează o enumeraţie 3. Cuvinte bisilabice: „Vântul”. sensul. Varianta 42 1. Uimit de patetismul meu. Cu drag. Sincer. Foarte târziu. să-ţi dezvălui care a fost prima impresie ." 10. starea lirică sugerând delicateţe. capătă un înţeles benefic. Ioana. acolo unde privirea nu poate ajunge.

norii au chip de păsări. Un exemplu grăitor este cuplul Persida-Naţl. Scriitorul francez Balzac susţinea că dacă între membrii unei familii relaţiile sunt degradate. a-i sta cuiva în putere. priveliştea e strâmbă. 4. Tot ceea ce se poate zări împrejur seamănă cu nişte case înconjurate de copaci. Creşterea unui copil nu înseamnă numai hrană şi îmbrăcăminte. În altă ordine de idei. În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament. prin utilizarea figurilor de stil.] nebune”. putere de convingere. cum ar fi respectul.imagine auditivă 6. Sinonime: plãcut = agreabil. altfel. uman-terestru cu cel universalcosmic: "Şi roua şi zefirul. inocentă. ceea ce amplifică eufonia lirică. sau un desen făcut de copil. putere de cumpãrare. Ultimele şase versuri ale poeziei constituie o descriere stranie a naturii. în consecinţă acesta nu trebuie. grija faţa de lucrurile încredinţate. "mucava") cu neologismele ("perspectivă". durere = chin. Tema iubirii şi a naturii. ce exercită asupra oricărui membru o stare de bine.. în cele din urmă. N-a dat niciun telefon astăzi. familia deţine un rol important în educarea şi dezvoltarea unui copil. iar orice abatere de la aceste principii este grav sancţionată de autor. De aceea este o legătură intrinsecă între familie şi societate. cerul stă "vertical". apelându-se la aluzie.motivul visului 9. el este esenţial în menţinerea neştirbitã a acesteia. faţă de care dovedeşti credinţă şi fidelitate. o personalitate puternică. 8. taine 2. fiind mai degrabã un efect. alcătuit din îmbinarea arhaismelor ("burg". atât în plan profesional cât şi sentimental. "suflet pe pasurile-ţi zbor") Subiectul al II-lea Text argumentativ : “Deşi nu devotamentul provoacã iubirea. "au trecut leproşi cu zurgălăi". metafore ("misterul de amor". o activitate constantă desfăşurată în scopul de a-şi forma deprinderea scrisului. neapărat. urmând ca cititorul sau interlocutorul să descopere esenţa comunicării. să le fie recunoscător pentru viaţa pe care a primit-o. dar fãrã acest devotament relaţia de iubire nu poate rezista în timp. „soarele aspru” Subiectul al II-lea Text argumentativ despre familie: "Familia e temelia vieţii sociale" (Ioan Slavici) Întreaga creaţie a lui Ioan Slavici este o pledoarie pentru echilibru moral. întregul peisaj fiind realizat ca o pictură naivă. în cele din urmã.intensitatea sentimentului de iubire. ce încântă auzul. Titlul sugerează un "exerciţiu" poetic. gelozia şi suspiciunea sunt duşmani siguri care ucid iubirea. adică folosirea cuvintelor cu sens conotativ. consider că. ciobit 2. care s-a preocupat de formarea personalităţii sale şi de asigurarea unui viitor în societate. În absenţa devotamentului. 3. *Nu a cumpãrat de la magazin nici un creion. o comunicare sinceră şi mai ales o atentă şi constantă preocupare pentru educaţia lui. 9. a trece la fapte. contribuind la succesele acestuia. ciudată = neobişnuită. motivul visului 6.natura umanizată reuneşte cele douã planuri. a trece cu vederea. care presupune efort şi dragoste. . în această "mare" minunată. pentru fericire prin iubirea de oameni. plesnite = fisurat. neîmblânzită = neîndurãtoare. firească. ci creşterea" (Nicolae Iorga) Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicola Iorga şi consider că a da naştere unui copil este un miracol. al clipelor fascinante petrecute alături de cei dragi. ci presupune o relaţie spirituală profundă.” (Antonesei) Afirmaţia lui Liviu Antonesei este plinã de înţelepciune. "Dar lumea nimic n-are ca tine de frumos" // "Dar nu e nimic dulce ca dulcea ta zâmbire". 10. şi-a luat zborul din casa părintească. cumpătarea. *Fineţea stilului se realizează prin întrebuinţarea acelor cuvinte ce exprimă în mod subtil ideea. decenţa în vorbire şi atitudini. nici două. crăpat. Varianta 43 1. a cărui relaţie s-a degradat din cauza comportamentului deplasat al bărbatului şi care este salvată prin dragostea plină de îngăduinţă şi înţelepciune cu care femeia l-a înconjurat. copilul nu este cel care decide venirea sa pe lume.„frunzelor. “iluzii îngereşti”. Figură de stil: "al undei murmur melodios" inversiune şi personificare. încântător . politeţea. peste deal". "nu e nimic dulce ca dulcea ta zâmbire"). 8. care este o metaforă pentru viaţă. 5. iubirea este expusă riscului degradãrii şi. al bucuriei de a aduce pe lume urmaşi. desenate parcă de un pictor naiv. idee ilustrată şi de George Călinescu în romanul "Enigma Otiliei". bizară. tristeţe. 3. a trece hopul 4. Calităţi particulare ale stilului: *Armonia (muzicalitatea) este dată de sonoritatea caldă. În altă ordine de idei. Un alt argument în favoarea afirmaţiei este acela că un copil abandonat de părinţii naturali şi crescut într-o familie care l-a adoptat trebuie să fie recunoscător acesteia din urmă. devotamentul este esenţial în menţinerea neştirbită a sentimentului de iubire. dar a creşte un copil este un proces complex şi de durată. sinceritatea. una determinând-o pe cealaltă în egală măsură. naivă = copilăroasă. păsărilor. Comparaţia “Priveliştea-i ciudată şi naivă/ Ca hărţile cu case şi copaci” sugerează imaginea copilăroasă pe care o are peisajul admirat de eul liric. crudă. răbdarea şi înţelegerea se manifestă cu pricepere. Mărci ale eului liric: “nu-mi place” –pronume. Un prim argument în susţinerea afirmaţiei lui Ioan Slavici . te dăruieşti în totalitate persoanei dragi. reper etic esenţial. peştilor”. Formele niciun/nici un: *Nu a venit niciun elev la şcoalã. se stinge. văzută ca miracol: "misteruri de amor" . De asemenea. Imaginea asfinţitului din finalul poeziei este realizată printr-o metaforă personificatoare cu totul originală. stranie. conturând un peisaj feeric. nici două. iar soarele este ca o bubă rea. Sugestia textului liric este ilustrată prin multitudinea figurilor de stil şi a procedeelor artistice: personificări ("al undei murmur". 5. purtătoare a valorilor etice şi spirituale ale societăţii. sugerând natura participativă care se emoţionează alături de eul liric la trăirea intensă a sentimentului de iubire. întreaga societate este organizată pe familii oriunde în lume şi în orice epocă. misteruri = enigme. . În structura “se sparge-n ceafa zării” cratima este utilizată pentru a ţine locul vocalei “î” şi pentru a se pronunţa într-o singură silabă. "vântul îţi şopteşte"). şi floarea şi verdeaţa". 10. Preceptele. soarele "se sparge-n ceafa zării. Expresii/ locuţiuni cu verbul "a trece": a trece clasa. În poezie se manifestă prezentul gnomic (etern) pentru a sugera permanentizarea sentimentului de admiraţie a eului liric pentru veşnicia şi încremenirea naturii. "se târâie").ar fi faptul că familia a constituit întotdeauna un spaţiu de viaţă al împlinirii celor mai profunde aspiraţii omeneşti de fericire şi de armonie. sfaturile pe care părinţii le dau copiilor sădesc principii solide care formează. iar soarele are "chip de bubă rea". Imagini artistice: “Spinii pe deal sunt mari ca nişte plopi”. păstrând astfel măsura şi ritmul versurilor. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "putere" : putere de înţelegere. *Pentru tema la română nu ajunge nici un caiet. în cele din urmă. Sens conotativ: *Trăim abia dimineaţa iubirii noastre şi de aceea suntem atât de înflăcăraţi. În concluzie. “nu cer”-verb 7. iar vântul tăios "se târâie prin văi". dispariţiei. Mai întâi. "vertical") şi cu cel popular ("bubă rea". Încrederea în partener este o altă condiţie necesară în menţinerea cuplului. atunci întreaga societate este viciată. Consider cã dragostea nu apare din dorinţa de a fi devotat unei anumite persoane.imagine vizuală. de împlinirea acestuia pe plan spiritual. suferinţă. dacă tactul. Trăsături romantice: . argumentele aduse pledează pentru susţinerea concepţiei că familia este unul dintre factorii principali care se preocupă de educaţia omului. un caracter viguros.„Familia este temelia vieţii sociale” . frecvenţa epitetului "dulci" ("sunt dulci ale doritei suvenire". va trebuie să cumpăr vreo cinci caiete. Un prim argument în susţinerea acestei concepţii este că. Priveliştea bizară este "strâmbă". a fi la putere. Sinonime: privelişte = peisaj. atunci când iubeşti. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre educaţie: "Copilul nu datoreşte părintelui viaţa. chiar dacă i-a fost teribil de greu. cinstea. cum ar fi: metafora „stolurile de frunze”. de aceea imaginile par stângace. pentru păstrarea armoniei în familie. a fi în putere. fiind ilustrată în poezie prin versurile inegale şi absenţa rimei. *De îndatã ce s-a angajat. ci părinţii lui. devotamentul faţă de persoana iubită este o dovadă certă a dragostei pe care i-o porţi şi poate salva oricând relaţia. 10. Teme: natura şi timpul 7. sensul. Conjuncţia adversativã “dar” din primele douã strofe are rolul de a sublinia sentimentul îndrãgostitului şi trãsãturile persoanei iubite. "zurgălăi". Varianta 44 1. care este mai presus de orice frumuseţe a lumii. În concluzie. ea se degradează şi. principii prezente şi în concepţia lui Slavici. Registrul stilistic este bogat şi variat. epitete personificatoare „frunzele[. îmbinând planul terestru cu cel cosmic: nourii au "chip de păsări" şi plutesc deasupra înalţilor plopi.

provocat de fericire şi suferinţă totodată. exprimă şi tema poeziei. Adverbul "unde" care introduce interogaţia retorică sugerează faptul că cei doi îndrăgostiţi se despărţiseră demult. personificarea frunzelor semnificând participarea întregii naturi la suferinţa eului liric: "plânsul frunzelor". peste care apusul aşterne uitarea. care. Subiectul al II-lea Scrisoare despre relatarea unui film: Bacău. ca simboluri ale adoraţiei şi pierderii iubirii. Epitetul dublu antepus substantivului apus. Mihaela şi-a deschis o fereastră spre suflet. Ca semn de ortografie. „durerată”. După multe ezitări. este o metaforă care sugerează tristeţea şi melancolia poetului şi care are o varietate de conotaţii: "trist apus". „a-i cădea cu tronc”. cu discrete sugestii pentru planul interior al trăirilor: "Frate bun mi-a fost copacul". de fapt. copilărie/ Cu pădurea ta. a se fărâma = a se distruge. reprezentând totodată şi ideea poetică. Dezamăgirea căderii frunzelor. a fi umbra cuiva. copilăria este o sursă de veselie. luminează „umbra zilei ce s-a dus”. emoţionale: "Şi cu braţele-amândouă/ Să oprim căderea lor?". „să culeagă”). Figură de stil: Epitetul în inversiune „vânătul amurg” sugerează un asfinţit al naturii şi al vieţii la fel de trist. care sugerează aspiraţia eului liric de a-şi recăpăta iubirea. prin cadrul exterior al naturii. să ne entuziasmăm şi să credem cu toată inima în visurile noastre. „să le culeagă”. sufletul. Titlul. într-un cândva nesigur: "să ne plouă". motive: visul. semnifică moartea unei iubiri care aduce mâhnire în sufletul eului liric. cuplul fiind despărţit de multă vreme. lumina provine de la „o blândă rază”. Sens conotativ: *Confesându-se. Prin incredibile răsturnări de situaţie şi energizat de dragostea pentru soţia şi copiii lui. izbândă. Sfârşitul dragostei este implacabil. "Plânsul frunzelor ce mor". "să oprim". „să le-mpartă”.În concluzie. Strofa a patra reprezintă o adresare directă a eului liric către iubita misterioasă. Sunt sigură că ai auzit de el. pe care este nevoit să le părăsească în vara vieţii. Îmbinarea planului interior al trăirilor şi stărilor de spirit ale eului liric cu planul exterior al naturii cu imaginea toamnei se manifestă în versuri sugestive: "Zgriburind din trup se-ndoaie". De altfel. filmul este mult prea brutal şi violent. Verbele la conjunctiv exprimă dorinţa eului liric de a-şi împlini iubirea. iar întunericul. Măsura în primul vers este de 9 silabe iar rima este încrucişată. gustul amar al destrămării unor visuri ale sinelui poetic. În concluzie. Culoarea deschisă a pereţilor înveselesc încăperea. care construieşte un portret romantic şi idilic al sentimentului. „cade” = „se cufundă”4. odată cu ea. Tema iubirea. dar este şi un sugestiv tablou al sufletului. Abia aştept să te întorci ca să vorbim despre multe nimicuri şi să ne plimbăm prin parc. afară de nevoia noastră de copilărie” (Mihai Ralea) Sunt întru totul de acord cu această afirmaţie. 3. o anumită candoare şi un optimism uneori inocent. Incipitul poeziei este o metaforă personificatoare – „Iubirea mea-i o blândă rază”-. Din punctul meu de vedere. cu speranţă şi entuziasm. „să ne plouă”. Opoziţia dintre lumină şi întuneric sugerează zbuciumul interior al eului liric. metaforă personificatoare sugerând extazul iubirii. Subiectul al II-lea Text argumentativ: „Totul se schimbă. reprezentate de pronume şi verbe la persoana I şi a II-a: „tu” . care se află la răscruce.6. Mihai şi-a deschis. deoarece efectul razei nu este de a lumina. gusturile. "să oprim". "s-a mai dezlipit o foaie. Sens conotativ: În amurgul vieţii oamenii devin mai înţelepţi şi mai răbdători. 10. „târziu şi trist”. măsura de 7-8 silabe6. Sper să-mi scrii şi tu cât mai repede. vizionarea filmului fiind interzisă minorilor sub 18 ani. cu privirile lor inocente şi curioase. Eu m-am cam plictisit fără tine şi am stat în general în casă. cratima desparte cuvintele în silabe/ leagă două cuvinte pronunţate fără pauză/ 3. nu mereu reuşim să găsim în noi sursa bucuriei pure de altădată şi. cel care a cunoscut atât de bine tulburările sufletului omenesc. cu care să trecem mai uşor peste obstacolele ivite în viaţă. ci ea apune "o mie de poveşti". ajutându-ne să privim mai încrezători către viitor. natura. motivul nopţii 7. care semnifică sfârşitul unui vis de iubire. sfârşitul unei poveşti de dragoste asemănată cu un apus. "cade noaptea" ilustrează tristeţea eului liric pentru pierderea sentimentului erotic. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "umbră": *a rămâne în umbră. Rima încrucişată. dar mie mi se pare că a trecut mult mai mult. Raza efemeră se stinge în întunericul nopţii şi. „să oprim căderea lor”. „a cădea cerul pe cineva”. Expresivitatea versurilor este dată de verbele la conjunctiv (" să ne plouă". un plan interior al trăirilor eului liric. În primul rând. "cade noaptea". strălucirea transformându-se în obscuritate. „ne” . Mihai Eminescu.Verbe sinonime: „priveşte” = ”te uit”. La primit cu braţele deschise. a face umbră pământului. "o rază care moare".5. „a cădea la pat”. Sinonime: foaie = frunză. nu oferă îndrăgostitului nicio speranţă de revenire a iubirii. copilăria este o stare spirituală de care avem nevoie la orice vârstă. Pe de altă parte. metaforizat prin expresiile: "trist apus". "Amurg".9. 29 iunie 2007 Dragă Alina. format dintr-un substantiv cu sens conotativ. În poezia „Apus” de Octavian Goga. Vânătul amurg de toamnă este sfârşitul unei perioade. Metafora personificatoare din finalul poeziei. Varianta 46 1. torturi. este. motiv pentru care Marian a considerat că trebuie să mergem să vedem un film. este semnificativ pentru tema întregii poezii. iubirea se pierde în umbra trecutului. lupte. "asfinţit". de aceea. Ce mai face fratele tău? Să-i saluţi şi pe bunicii tăi şi să le transmiţi din partea mea multă sănătate! Cu drag. Prima strofă. Trecuta poveste de iubire umple de tristeţe sufletul îndrăgostitului. .5. care dezvăluie sugerarea amurgului naturii şi al omului. Din punct de vedere stilistic. încărcat de regrete şi dorinţe nerealizate. a manevra din umbră. / Un noroc de două veri”) îl fac să îşi identifice destinul cu cel al mesteacănului: „ E povestea noastră-ntreagă/ Scrisă-n veştedele foi” 8. a curge = a cădea. noroc = şansă. Sunt prea multe scene sângeroase. Trebuie să-l vezi şi tu ca să-mi spui ce părere ai şi să comentăm împreună scenele din film. dar bineînţeles că Marian era foarte încântat de lumea aceea misterioasă a trecutului antic. între două etape ale vieţii. în sfârşit. Tânjind după iubita pierdută. Suferinţa din inima îndrăgostitului. Titlul poeziei. în care verbele proiectează sentimentul într-un viitor nedefinit. a se zdrobi 2. 4. cu sacrificii umane. 2. plânsul 7. ne înconjurăm de copii veseli. săracul. În primele trei strofe predomină elementele de pastel. Prezenţa eului liric este motivată de adresarea directă şi de mărcile lexico-gramaticale. tot ceea ce un copil poate şi trebuie să facă este reprezentat de mulţumirea acestuia faţă de părinţii care s-au străduit pentru creşterea şi educaţia lui.9. sinele poetic recurge la tentaţii patetice. lumina razei fiind efemeră şi condiţionată de apusul soarelui. însă simţim mereu nevoia de a ne întoarce la copilărie. Întunericul este adus de apus. pierdută. tânjea după vârsta spirituală a inocenţei într-o interogaţie retorică: "Unde eşti. „Apus”.10. amintirea iubirii rămânând definitiv în trecut. pentru că în aceea perioadă reuşeam să ne bucurăm de lucruri simple. odată cu trecerea timpului ne schimbăm obiceiurile. Tonul este încărcat de dorinţe. deoarece. ca să-mi povesteşti cum e pe-acolo. jucăuşi. candoare şi ingenuitate de care avem nevoie la orice vârstă ca să trăim frumos. aspiraţia către posibila fericire fiind ilustrată printr-o interogaţie retorică. cu tot?". Planul interior/ planul exterior: "Amurg" poate fi considerată atât o poezie dedicată anotimpului toamna. / Mi s-a mai fărmat un vis". ne înseninează. A luat el bilete şi am fost la "Apocalypto". filmul regizat de Mel Gibson. Acţiunea e plasată la sfârşitul civilizaţiei Maya descrie experienţele traumatizante prin care trece un om luat prizonier şi care încearcă să se întoarcă la familia sa. "umbra zilei ce s-a dus…". este nevoit să ducă una dintre cele mai disperate lupte pentru supravieţuire. Expresii/ locuţiuni cu verbul "a cădea": „a cădea la examen”. "biata rază solitară". Tema iubirii şi a naturii. 8. Varianta 45 1. Nu a trecut decât o săptămână de când ai plecat la bunici. care ar dori cu patimă regăsirea fericirii de altă dată: "E povestea noastră-ntreagă / Scrisă-n veştedele foi…". Figura de stil „apune-o mie de poveşti” este o metaforă care sugerează frumoasele poveşti de iubire ale îndrăgostiţilor. iar amintirea zilelor petrecute sub ocrotirea copacului („El mi-a adumbrit.

după ce timp de patru ani am fost ca o familie. a fi cu degetu-n gură. Întreaga poezie pledează pentru sensibilitatea artistului. rima – încrucişată6. Relaţia dintre poezie şi timp: Întreaga poezie este construită pe strânsa legătură între poezie şi timp. Un tânăr are o afecţiune la ureche. poezia. misiunea operei. Rima este îmbrăţişat·. pe tehnologie… Tu ce părere ai? Scrie-mi de urgenţă. Acţiunea se petrece la New York. cerul coboară la el. Poezia „Destăinuirea” este o artă poetică.Ioana Varianta 47 1. i se conferă unicitate. voinţa poate rezolva prestigiul profesional. În cel de-al patrulea vers al ultimei strofe. idealizată prin preţuirea de către umanitate a valorilor spirituale. în anumite cazuri cea din urmă poate fi considerată o calitate primordială şi un motiv de mândrie bine întemeiat. că producătorii au vrut să şocheze cu un astfel de subiect. când superficialitatea contemporanilor este sugerată de metafora "uşi de cafenele". social. iar măsura este de 11 silabe. iar Poezia nu mai stârneşte emoţie estetică. Substantivul “Poezie” este scris cu majusculă deoarece este o personificare şi. exagerări specifice romantismului. mai nou. care „a-nvrednicit” o „aleasă frumuseţe” prin harul său. în funcţie de caracterul şi mentalitatea fiecărui individ. Abateri de la norma literară: „subt” . Ne-a dat numeroase exemple din viaţa reală. de har ca să poţi crea un tablou. comparaţiilor („Dragostea lui e flăcări şi ura lui detună”). Traian. urgisită Poezie!…". Vocativ: “Subt degete-mi răsună. Argumentul lui era că orice invenţie tehnologică modernă este în sprijinul omului. se află în antiteză cu prezentul decăzut. deşi nu sunt talentate. a avea pe cineva la degetul mic. comunicare între ei de asemenea. Tema: condiţia poetului în lume. din cauza acestui hobby. întrucât "epigonii" nu sunt capabili să aprecieze arta adevărată. Figură·de stil: metafora “cununi nepieritoare” exprimă gloria veşnică şi nemuritoare a poeziei. În a doua strofă a poeziei. dar numai talentul poate naşte artişti. 29. reuşind să aibă succese de invidiat în domeniul respectiv. financiar etc. altfel spus. întâlnirile reale cu iubitul fiind întâmplătoare. iar sufletul "seninul […] luminos". Pe vremea bunicilor nu existau filme horor. Subiectul al II. Pe de altă parte. acestea constituind un alt argument prin care poezia "Destăinuirea" se poate defini ca artă poetică romantică. personificată subtil în ipostaza unei femei. De pildă.7. Creaţie artistică. pasionaţi de celulare. "ci". inversiunilor („aleasă frumuseţe”) şi metaforelor hiperbolice („veacurile răsună”). oraşul nebun al americanilor. a da un deget şi a lua toată mâna. Opoziţie: „loc osândit” / „raiul”8. astfel compensând această lipsă. în care celularul a fost personajul principal. Filmul construieşte o viziune foarte interesantă despre utilitatea unui telefon celular. Tonul afectiv sugerează exprimarea directă a compasiunii de care eul liric este puternic impresionat privind soarta poetului şi a poeziei.2007 Dragă Alina. este în antiteză cu statutul recent de cerşetoare. Linia de pauza din versul “Dormi prin ruini. / nici diadem. o operă literară sau muzicală. O fată îşi consuma iubirea numai la celular. precedată de enumeraţia adjectivelor "sărmană. ştii că sunt uşor colerică. care nu mai este interesată de valorile spirituale. mijloacele lingvistice de realizare a subiectivităţii sunt adresarea directă prin folosirea vocativului "Poezie". Poezia desfăta zeii. crezul artistic7. “diadem”. de pe vremea marilor războinici şi până astăzi. susţinea că acestea sunt ficţiuni proprii oricărui film. Am văzut filmul împreună. pentru a-i face viaţa mai comodă. nici straie orbitoare…”. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre voinţă: "Voinţa poate fi. o altă trăsătură a artei poetice prezentă în text se referă la misiunea creaţiei sale. excelează printr-o voinţă puternică. În general.06. colegul respectiv.9. 10.4. drept căpătâi – ghitara” are rolul de a marca atributul apoziţional "ghitara" care explică substantivul "căpătâi". nu totdeauna reuşeşti să ai succes în orice domeniu. dar şi consecinţele pe care le are exagerarea folosirii lui. urmat de o enumeraţie de substantive ce personifică Poezia care nu mai este apreciată şi preţuită de contemporani. poate face „cerul să coboare jos” iar „veacurile să răsune”. veacurile răsună. ca oricărui substantiv propriu. În perioada de glorie. sugerând decăderea umanităţii. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "deget": a nu mişca un deget. Metafora "Averea ta întreagă e-o ghitară" semnifică ideea că Poezia nu a încetat să "cânte". O altă motivaţie este aceea că linia de pauză ţine locul predicatului "ai pus". manifestată din cele mai vechi timpuri. asfaltul care a înlocuit iarba. a cărui menire este să răsune peste veacuri. toate experienţele sofisticate care se fac au dus la degradarea mediului ambiant şi. urgisită" aflate tot în vocativ. trebuie şi multă sârguinţă. Prima strofă începe cu un verb la prezentul etern (gnomic) “te văd”. 3. În acelaşi timp. iubirea este "flăcări". Un prim argument este susţinut de situaţia persoanelor care. „ast” 3. aşa cum exprimă Nichita Stănescu ("Către Galateea"). În concluzie. În artă. "ghitara" este aşezată "drept căpătâi". imaginea despre trecut. Un grup de tineri. Părerea mea a fost că nu este normal ca un aparat să înlocuiască atitudinile şi sentimentele umane şi că orice exagerare atrage după sine necazuri. a se ascunde după deget. * Cântând la liră a vrăjit-o pentru totdeauna. Omonimia cuvântului "liră": * O liră turcească valorează 0. ştii cât de nerăbdătoare sunt! Te sărut cu drag şi te îmbrăţişez. altuia îi fusese furat celularul şi folosit într-un jaf armat. în legătură cu un film american difuzat de HBO şi intitulat "Celularul". într-o sâmbătă după-amiază. deoarece. definită prin podoabele de preţ pe care le etalează. 2. acasă la Georgeta. metafora “aleasa frumuseţe” sugerează poezia. spre deosebire de acesta. a cărui operă trebuie să transmită mesaje oamenilor şi peste veacuri să aibă forţă de pătrundere în lume: "Când cântă el. În versul "Sărmană.lea Scrisoare priind relatarea unei discuţii purtate cu un coleg despre un film vizionat împreună Bacău."10. numai talentul nu ajunge. ura "detună". ci doar "simţiri rebele". Ion/Ioana . ca o creaţie ce îi conferă poetului aură divină. Omul s-a îndepărtat de natură. moral. M-am gândit să îţi scriu câteva rânduri pentru a–ţi povesti şi ţie discuţia pe care am avut-o cu un coleg din clasa vecină. de preocupări spirituale şi îşi duce existenţa bazându-se din ce în ce mai mult pe aparate. urgisită Poezie!…". *Prietenia lor a durat vreme de doi ani. Eu sunt de părere că afirmaţia mai sus enunţată este întemeiată şi regăsită în viaţa reală a oricărui om. şi i-am argumentat cu evidenţa că toate descoperirile au avut un procent nociv împotriva omului. voinţa este o trăsătură pozitivă superioară talentului..711 dolari americani. ci este dezvoltată şi exersată odată cu trecerea timpului. Polisemia cuvântului vreme : *A venit vremea sặ ne luăm “la revedere”. condiţia ei actuală fiind de cerşetoare a culturii: “Şalul vechi de cerşetoare”. fiecare în alt fel. astfel încât ele să devină notorii şi să "nască" artistul. nu este o însuşire cu care ne naştem. 8. “ghitară”. Conjuncţiile adversative "dar". la pericolul încălzirii globale. eul liric compune portretul spiritual al poetului. s-aude. oricât de mare ar fi dorinţa reputaţiei. orice situaţie era rezolvată la celular. opera sa fiind "slăvită" pentru valoarea incontestabilă. precum şi repetiţia adverbului "nici" accentuează scepticismul eului liric privind gloria Poeziei. menirea ei de a transmite oamenilor emoţia ideilor lirice rămânând singura dar adevărata avere spirituală. "sară". un motiv de mândrie" (Honoré de Balzac) Honoré de Balzac exprimă ideea conform căreia atât talentul cât şi voinţa reprezintă trăsături pozitive ale caracterului nostru. omagierea Poeziei.5. Astăzi vremea va fi însoritặ şi cu temperaturi destul de ridicate.4. Măsura – 14 silabe . Astfel. Varianta 48 1. liră. opera transmiţând mesajul poetic generaţiilor viitoare şi înscriindu-se astfel în posteritate şi nemurire. se particularizează printr-un limbaj propriu. fiind capabil ca într-un „loc osândit” să înfiinţeze „raiul”. în societatea actuală arta este ignorată. Stilul retoric: interogaţia retorică "În veacul nostru cine-ţi smulge-o floare?".2. mai mult decât talentul. te-nfiorează“5. aflate în antiteză şi într-o sugestivă viziune romantică. Cinstirea. prin aceasta. al omului. hiperbolizate prin forţa excepţională a spiritului liric: când se închină. În al doilea rând. cred că este nevoie de foarte mult talent. după cum ilustrează şi Tudor Arghezi în poezia "Testament". întrucât Heliade Rădulescu transfigurează viziunea sa despre menirea artistului. De asemenea. a-şi muşca degetele. au de suferit. "nu mai porţi brăţară·. a număra pe degete.9. cu ajutorul epitetelor („loc osândit”). Abateri de la norma limbii literare actuale: “ruini”. Eu m-am aprins. exclamaţia retorică "Sărmană.6. întrucât arta este rodul talentului şi al trudei. cu ajutorul căreia. Trăsăturile poetului sunt de natură romantică.

Antonime: lucioasă # mată. împreună # separat. Figură de stil: metafora "Lama. o creaţie sentimentală cu nuanţă elegiacă. "semnal de alarmă"5. a coborî # a urca. "o scurtă nebunie". “tren”. *Tusea ei este alarmantă. Trăsături simboliste:. De altfel. fătucă. Credeam că nu voi putea niciodată să îmi înving frica de zbor cu avionul. În finalul poeziei. sofisticat2. ca simbol al nestatorniciei şi incertitudinii iubirii.6. Rolul cratimei în structura “mă-mbată”: Cratima înlocuieşte prima vocală a cuvântului „îmbată”. ”mea”. fetişcană 5. eul liric întrebându-se.9. Nu ţi-am mai scris de mult. . a răsuna = a vibra. Epitetul antepus. propria spiritualitate?… Nu ştiu ce să mai zic. suferinţă asemănătoare cu o înjunghiere. lucioasă. roză = trandafir. Ştefana Varianta 51 1. cândva 2. Câmpul semantic al termenului "călătorie": “călători”. Accentul ideatic din finalul poeziei accentuează uşoara persiflare cu care este privită o dragoste care "n-a fost" şi de aceea amintirea nu mai păstrează nici detaliile de timp şi loc ale manifestării ei: "simplu «fapt divers». Expresii/ locuţiuni care să conţină cuvântul „viaţă”: a da viaţă. Un exemplu ar fi cel în care o mamă româncă şi-a salvat fetiţa de sub roţile unei maşini. autoadresarea sub forma interogaţiei retorice are nuanţă meditativă şi persiflantă totodată. asemenea unui "fapt divers". iar simbolul "drum" semnifică existenţa umană pe pământ. 29. Totuşi. încât a impresionat toată adunarea. mai cu viaţă. de la început. *Am de făcut un drum la Călăraşi. dulceagă. În al doilea rând.. motivul nopţii.rima:îmbrăţişată.organizarea poeziei în catrene (strofe de patru versuri). Tema iubirii. atunci când ai cu adevărat un scop important. a cânta. pentru a se rosti fără pauză şi păstrează măsura şi ritmul versurilor3. care sugerează apariţia iubirii în viaţa omului. prezentă în multe poezii erotice ale lui Minulescu.măsura de 10-11 silabe 7. în care emoţia se transmite cu uşurinţă cititorului. *Drumul către Constanţa se parcurge în cel puţin trei ore. Polisemia cuvântului "drum": *Femeia şi-a ales drumul ei în viaţă. cu prilejul integrării României în Uniunea Europeană./ N-a fost decât un searbăd început". Varianta 50 1.2. O mulţime de manifestări au apărut aşa. neînsemnată. sunt atâtea avantaje şi.. totuşi. Derivate ale cuvintelor "noapte" şi "alarmă": La ora opt se înnoptează. deoarece a renunţat la propria traiectorie în viaţa de până atunci. ridicând pur şi simplu vehiculul. există şi o zicală populară despre chinurile iubirii: "am simţit un cuţit în inimă".autoadresare prin interogaţie retorică: "-Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit / Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?…" 6. opacă. motivul suferinţei pentru iubire7. Cu drag. se recunoaşte cu uşurinţă atitudinea de persiflarea fermecătoare ca particularitate a poeziilor erotice simboliste scrise de Ion Minulescu. motivul drumului8. nici bagaje). de cuţit" sugerează durerea provocată de pierderea fulgerătoare a iubirii. Titlul "Romanţă negativă" defineşte întreaga poezie. dar niciunul n-a fost pregătit pentru această relaţie( n-au avut tichete." (Nicolae Iorga) Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga: “Curajul e vederea peste propria fiinţă şi peste orice primejdie a unui scop”. "voiam". Tema iubirii. Titlul “Cântec de drum” este specific simbolismului. un joc de timpuri verbale. sugerând ideea aluzivă că tot norocul vieţii lui s-a consumat atunci când a întâlnit "o fată" de care s-a îndrăgostit: ". Sinonime: minciună = neadevăr.Ghilimele puse la sintagma "fapt divers" marchează ironia amară şi sensul conotativ al expresiei3. *Ei. accentuează ideea că. Iubirea s-a sfârşit înainte să înceapă.muzicalitatea poeziei prin repetiţia verbului "a fi". pentru un scop primordial: iubirea pentru copilul ei. mă gândesc ce o să se întâmple cu ţara noastră? Toţi. Nu a trecut decât jumătate de an de la momentul în care am devenit un stat european şi deja se se simt multe schimbări în învăţământul universitar. o energie de luptă enormă. Curajul acestei femei este un exemplu de voinţă supraomenească într-o situaţie primejdioasă. obiceiurile. Toate acestea. curajul reprezintă abandonarea de sine în situaţii limită. “bagaj”. *Aparatul emană unde electromagnetice. Sensul denotativ al sintagmei "fapt divers" este de întâmplare minoră. am desfăşurat nişte activităţi la liceu şi la Casa de Cultură din Adjud. iubita fiind alintată prin sintagma "bat-o focul". sunt cunoscute cazuri în care mamele îşi salvează copiii din situaţii neobişnuit de periculoase. "searbăd". pentru că am fost extrem de ocupată în ultima parte a anului. Elemente de prozodie:. insipidă. În concluzie.Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit/ Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?…" 10. Omonime: *I-am luat în dar un inel. sinele poetic având un sentiment de regret. Mărci lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric: . tradiţiile. fără viaţă. altădată = demult. Ultima strofă se constituie într-o concluzie a discursului liric.8. Pe lângă pregătirile pentru bacalaureat.4. care ar fi fost soarta lui şi ce-ar fi ajuns dacă nu se îndrăgostea? Semnificaţia subtilă a iubirii este ilustrată în ultimul vers. plin de viaţă. iluzie.călătoria ca simbol al iubirii: cei doi îndrăgostiţi au călătorit împreună cu sentimentul iubirii. complex. viziunea asupra iubirii trecătoare făcând parte din experienţa de viaţă a oricărui om. fără importanţă.Varianta 49 1. peste noapte. Polisemia cuvântului „strună”: *A luat vioara şi a început a zice din strună cu atâta foc.lea Scrisoare despre integrarea României în Uniunea Europeană Adjud.06. 4. “tichete”. Simbolul "cântec" exprimă bucuria şi muzica inimii îndrăgostite. numai că ceea ce ne împiedică să o eliberăm este frica de eşec.verbe şi pronume la persoana I : ”am pornit”. Repetarea verbului "a fi" este o exprimare stilistică ludică. atâtea dezavantaje… Sunt curioasă să ştiu tu ce ai mai făcut? Cred că ai fost tot atât de ocupat. A fost “o chestiune” de curaj şi de voinţă. 10. totul a fost un iureş năucitor. prin bursele oferite cât şi dezvoltarea profesională pentru care se organizează cursuri. dar au avut la-ndemână "semnalul de alarmă". din proprie experienţă. ” am colindat”. Dar pusă în situaţia de a călători peste ocean pentru a-mi vizita o rudă bolnavă. Figură de stil: epitetul triplu "drumuri lungi şi vechi.E. ţinând cont că anul acesta Sibiul este Capitala Culturală a Europei. a-şi da viaţa pentru cineva. Ultima strofă o poeziei reprezintă momentul întâlnirii eului liric cu iubirea. pe care îndrăgostiţii nu o pot controla: "n-a fost nimic"/ "ar fi putut să fie". *Florin Piersic este o stea în lumea filmului românesc. În sens conotativ. Formula ludică a iubirii. "Şi-atâta tot". i se părea obositoare. "Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit…". este şi aici o viziune specifică a sentimentului. şi o grămadă de oportunităţi. Subiectul al II. oricum. * Dacă nu-ţi ţii . superficială.4. care. iubirea "celor doi călători" a fost fără substanţă.lea Text argumentativ: "Curajul e vederea peste propria fiinţă şi peste orice primejdie a unui scop. bătătorite" sugerează căile dificile străbătute de orice om. pe care presa o menţionează printr-o ştire sau un scurt articol. Aceleaşi dificultăţi ale vieţii cu care s-au luptat oamenii dintotdeauna le trăieşte şi eul liric. Aştept să-mi scrii şi să-mi împărtăşeşti opiniile tale despre intrarea ţării noastre în U. care te face să te întorci din drum şi te abate de la traiectoria ta. iar la noi se va importa forţă de muncă asiatică şi vom ajunge o ţară mixtă. reiterând (reluând) primele versuri şi asigurând astfel o simetrie lirică întregii poezii: "Din ce-a putut să fie. iubirea a fost lipsită de vlagă. pot spune că fiecare dintre noi are ascunsă în sine o putere de muncă. prin semantica muzicală a cuvântului "Cântec" şi determinantul "de drum". precum şi noutăţi despre… cum mai stai cu dragostea?. expresie plină de gingăşie şi haz. “a călători”. tind să plece din ţară pentru un trai mai bun şi aşa se pierd toate şansele de a mai putea evolua România… tot ce e bun pleacă. Oare o să ne pierdem definitiv specificul naţional. iar diplomele sunt recunoscute în străinătate. lăsând o rană care a sângerat o vreme în inima celor doi îndrăgostiţi.bat-o focul -"3. simplu # complicat. Subiectul al II. ce nu se ştie/ În care timp şi-n care loc s-a petrecut!…". "am colindat" etc. tineri şi mai puţin tineri. În primul rând. 9. De altfel. Familia lexicală a cuvântului "fată": fetiţă.2007 Dragă Marian. fiind o construcţie incidentă: "Dar într-o zi o fată . ca orice om. constituie un avantaj extraordinar să poţi avea o slujbă mai bine plătită în afară. de afirmaţie şi negaţie. Liniile de pauză separă structura de restul poeziei. nu te-am văzut de mult! *Ei sunt cei mai buni prieteni ai mei. din orice epocă în căutarea iubirii. mi-am luat inima în dinţi şi am reuşit să îmi stăpânesc anxietatea.

„luna”. sufocantă. cu sufletul la gură. sesizează. Am aflat că eşti la Facultatea de Automatică şi Calculatoare din Bucureşti. spre meditaţie asupra lumii.6. deoarece. metafora “al oglindei luciu rece”. Ştiam cât de mult îţi plac calculatoarele şi că eşti pasionat de Internet. care constituie şi cuvântul-cheie al discursului liric. însă realitatea este mult mai puternică. Tema: reflectarea lumii în sufletul artistului. Figură de stil: Epitetul “luciu rece” exprimă detaşarea poetului de lumea reală. Subiectul al II. a avea ceva pe suflet.lea Eseu argumentativ despre demnitate: “La întâmplări grele să te pleci.9. care este şi laitmotivul poeziei. măsura şi ritmul versurilo 3. ci să te înclini în faţa celor care-ţi pot fi de folos atunci când te afli într-o situaţie-limită. amărăciune. starea de oboseală spirituală fiind reliefată prin personificarea “dorul vieţii-n mine tace”. de unde au luat referatul cu tema respectivă. Al doilea argument ar fi faptul că. epitet cromatic şi “cântă tot pe vechea strună”. de vârsta mea sau mai mici.8. Antiteza: “de-altădată”/ “azi”.calul în strună. constituind şi laitmotivul discursului liric.muzicalitatea versurilor realizată prin monorimă (silaba “ce” închide fiecare vers: “rece”. aşezat ca incipit şi final. versul-refren “Din al oglindei luciu rece” asigură muzicalitatea versurilor şi amplifică eufonia în notă simbolistă a întregii poezii. 10. Nu multă lume observă acest aspect. Poezia „Rondelul lunei” păstrează aceeaşi formă fixă de 13 versuri. care precizează specia literară cu formă fixă. “desface”. “trece”) şi prin refrenul “Din al oglindei luciu rece”. a-şi trage sufletul. Mai mult decât atât.n. motivul rozei. deoarece Internetul fură personalitatea tinerilor. însă. Timpul prezent al verbelor din prima strofă are valenţă gnomică (eternă) şi exprimă continuarea. De asemenea. dorul de viaţă. motive: oglinda. 8. în ipostaza artistului. în timpuri de restrişte. “pace”. Câmpul semantic al “oglinzii”: luciu. sufletul satului. Concluzia nu poate fi decât una singură şi anume că. înscrisă în lirica lui Al. este motivul literar al poeziei care se manifestă ca refren. din punctual meu de vedere. determinată de timpul trecător. bineînţeles. 9. 29 iunie 2007 Dragă Cristi. a-i merge la suflet 5. Consecinţa firească a fost că toţi aveam cam acelaşi referat. Lirismul subiectiv: Prezenţa eului liric în poezie este evidentă prin mărcile lexico-gramaticale ale acestuia: pronume la persoana I „mă”. pentru că sunt foarte curioasă să ştiu cum te simţi în urma unui succes atât de mare.(În cerinţă. suferă. personificare. „e-aceeaşi” sugerează permanentizarea sentimentului de deziluzie. neputinţa eului poetic de a mai trăi în această lume sufocantă. cu certitudine vom eşua în viaţă. moartea.). fără a se interesa măcar asupra a ceea ce era scris. Ultima strofă sintetizează tema poeziei. un important furnizor de informaţii. profesoara de istorie ne-a dat o temă pentru un referat pe care noi trebuia să o dezvoltăm. fără să se întrevadă vreo finalitate a acestei stări interioare a sinelui poetic. surprinzător prin ideile tale şi. ducând la o izolare periculoasă pentru societate. Numele “rondel” vine de la adjectivul „rond” (rotund). Refrenul. ce ilustrează greutatea sufletească. “schimbată”/ “aceeaşi”. deoarece are drept caracteristică reluarea unuia sau a două versuri sub forma de refren. vom pierde nişte prietenii sau posibile prietenii. oamenii nu se cunosc şi îşi transmit informaţii sau păreri fără să cunoască adevărata personalitate sau fire a interlocutorului. deci te luptă/ Cu dragoste de ea. “înece”. „mine” şi interogaţia retorică. accentuând antiteza trecut-prezent. visul 7. Simetria poeziei este ilustrată de reiterarea versului “Deşi pe cer e-aceeaşi lună”. neputinţa de a mai trăi într-o lume sufocantă. izolarea. singurătate. Desigur că Internetul reprezintă. Consider că mulţi copii. sugerând eternitatea Universului în antiteză cu efemeritatea omului. obida = ciudă. impresionat. Aşadar. Ioana . Deşi luna pare să aibă aceeaşi lumină “argintată”. dar nu de tot să te smereşti” Viaţa tuturor este presărată cu greutăţi şi bucurii. Figură de stil din strofa a doua: personificarea „zâmbeşte aceeaşi lună” sugerează superioritatea astrului care contemplă amuzat trecerea implacabilă a timpului numai pentru om. ci doar să fim mai atenţi la detalii şi să renunţăm la orgolii prosteşti. conducând la moartea lentă a sufletului său. exprimă apăsarea sufletească. cărora fiecare om le face faţă cum ştie mai bine. Prezentul etern (gnomic) al verbelor „mă-ncunună”. “preface”. iar comparaţia ilustrează absenţa oricăror emoţii interioare. 10. aceştia nemaiavând propria părere despre atâtea aspecte ale vieţii.lea Scrisoare despre impactul Internetului asupra vieţii unui tânăr din ziua de azi. şi mai mult de jumătate dintre elevi au folosit Internetul. ce îi provoacă sentimentele apăsătoare de tristeţe. pe când ea este eternă ca şi Universul. care-i amplifică tristeţea şi melancolia pentru condiţia sa efemeră. trecerea ireversibilă a timpului. Finalul poeziei simbolizează. izolare. Subiectul al II. sufocat în acest spaţiu al lumii înconjurătoare. Ultima strofă. a-i scoate sufletul (cuiva). pe care sinele poetic şi-o adresează ca meditaţie reflexivă asupra lumii. dar nu de tot să te smereşti”. Trăsături simboliste: . cu trup şi suflet. dorinţă 2. „e schimbată”.simbolul oglinzii.5. deoarece menirea omului este de a se lupta cu viaţa. motivul lunii. eternitate-efemeritate. vis = reverie. sugerând veşnicia Universului. a lua de suflet un copil. Al doilea substantiv din titlu. cu dor”.Macedonski prin volumul “Poema rondelurilor”. “tace”. periculos. pentru că nu vom accepta ajutorul celorlalţi. însă totdeauna trebuie să funcţioneze raţiunea. în ziua de azi. Tema: condiţia omului în lume. suflet curat. ideal pe care ţi l-ai împlinit cu mult efort şi seriozitate. oricât de imposibil de depăşit ar fi acestea.7. acelaşi prieten de nădejde. structurate în 3 catrene şi un vers liber. “sece”. care simbolizează negrul. care sugerează înclinaţia eului lirice spre reflectare. Cromatica acestei strofe este redată prin sugestia cuvântului “umbră”. Iaşi. “Dar unde e cea de-altădată?”. alcătuită din 13 versuri distribuite în 3 catrene şi un vers liber.n. Personificarea exprimă sentimentul de tristeţe al eului liric. “petrece” 6. permanentizarea sentimentului de linişte. aşa cum exprima şi George Coşbuc în poezia “Lupa vieţii”: “O luptă-i viaţa. pe parcursul întregii poezii. trebuie să fim raţionali şi să acceptam ajutorul când ne este oferit. . acordă prea mult timp jocurilor. comunicării în eter cu alte persoane şi nu mai dau importanţă studiului. care constituie şi refrenul poeziei. aşa cum se subînţelege şi din afirmaţia: „La întâmplări grele să te pleci. element prozodic specific liricii simboliste. apă 4. eul liric percepe o schimbare esenţială. nu este marcat versul liber! . În primul rând. Sper că tu ţi-ai păstrat personalitatea şi ai rămas acelaşi băiat inteligent. Eul liric. “petrece”. claustrarea într-un spaţiu fără soluţii de evadare şi în cele din urmă. de curând. “zace”. năzuinţă. moartea spirituală a poetului. Nu am mai vorbit de când ai devenit student şi m-am gândit să-ţi scriu. nu se mai manifestă. însă pentru tineri a început să devină un viciu şi. dacă ne încăpăţânăm să ne păstrăm trufia şi să facem totul de unul singur. de întâmplările fericite trebuie să profităm la maxim. Îţi pot argumenta această afirmaţie prin faptul că. pace spirituală. totodată. dezolare sugerată de izvorul ce este gata să sece. de aceea el face o ultimă încercare de a evada prin vis “Un fel de vis de opium trece”. nu trebuie să ne dăm bătuţi în faţa greutăţilor. Cratima în versul “De apă-adâncă” leagă două cuvinte pentru a se pronunţa fără pauză şi pentru a păstra. dar eu nu prea îţi împărtăşesc părerea. are rolul de a accentua apăsarea sufletească. din care nu am reţinut mai nimic. este destul de serios. aşadar. Varianta 52 1. Te îmbrăţişez cu drag. de a trăi. zace = stă. reflectate în structura interioară a eului liric: “se desface”. pentru că nu trebuie să te umileşti. Metafora “Din al oglindei luciu rece”. ca orice viciu. Ultima strofă a poeziei are nuanţă ultimativă. comparaţia “izvor ce gata e să sece”. Sinonime: pace = linişte. comunicarea pe Internet este ca între roboţi. nu într-atât încât să devenim slugarnici. poţi avea un accident grav. în care eul liric se simte claustrat. atunci problemele noastre vor fi mult mai uşor de rezolvat. Expresii/locuţiuni cu substantivul “suflet”: a pune suflet. Titlul este format din două substantive :”rondel”. Dacă reuşim să plecăm puţin capul.

la fel ca pe orice alt gest sau atitudine care impresionează. . “clopot în declin” accentuează contopirea simţirii poetice cu natura înconjurătoare. singura ce îl poate mângâia în prezentul sumbru. pe viaţă şi pe moarte. dor = alean.9. dar timpul nu se mai poate întoarce. Virgulele din versul. eroismul este o caracteristică a fiecărui om în parte. Gerunziul „foşnind” utilizat în cadrul celei de-a doua strofe a poeziei sugerează permanentizarea sunetului. Tema naturii. Expresivitatea strofei este dată de prezentul etern şi gerunziul verbelor care exprimă continuitatea stărilor de tristeţe. vuietul vântului. accentuând tristeţea eului liric faţă de trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului. fiecare persoană alege dacă să facă. încât abia am mai găsit câteva clipe să mă ocup şi de mine.întoarcerea nostalgică la vârsta copilăriei. cratima marchează pronunţarea celor două cuvinte fără pauză. . neagră frunză. la persoana a II-a singular: „Vii de unde?”. Imagini artistice ale toamnei: “Nucilor ce ancorează pentru iarnă-n al tău port”. gospodină ce porţi cheia” marchează substantivul în cazul vocativ “toamnă”. Îmi cer scuze că nu ţi-am scris mai devreme. refuzând să trădeze neamul căruia îi aparţine. se difuzează prea multe ştiri despre crime. „a mea”. plin de viaţă. 5. axa fundamentală a spiritualităţii românului. sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga şi anume că eroismul nu se poate poruncişi că nu poate fi răsplătit pe măsură. În primul rând. această pasăre fiind prevestitorul morţii. “Albă casă. Aş exemplifica o atitudine de eroism cu totul aparte gestul lui Apostol Bologa din romanul lui Liviu Rebreanu. „Numai toamna mi-a rămas şi amintirea”. precum şi informaţii despre alte state. vis = reverie.lea Scrisoare despre impactul mass-media asupra vieţii tinerilor de vârsta ta: Braşov. Adverbul „ce” în fragmentul „…ce străine. sau nu.lea Text argumentativ despre eroism: „Nu numai că eroismul nu se poate porunci. „m-”. prin metaforele “vecernii” şi “clopot”.şi a imaginilor auditive -”auzi sunând vecernii”. prin câteva motive specifice tradiţionalismului: casa părintească. iar ziarele şi revistele aduc în prim-plan scandaluri între persoane publice. care rămâne peste timp în amintirea eului liric. de solitudinea şi neputinţa poetului de a întoarce timpul. care amplifică procesul de stingere a vieţii. lucruri ce cred că sunt de prost gust şi nu fac altceva decât să creeze tinerilor o imagine negativă asupra României. Expresivitatea strofei este construită prin alternanţa prezent/ trecut a verbelor “pierde”. acesta este şi argumentul posturilor de televiziune şi al revistelor de scandal. În structura „aleea-naltă”.peisajul rustic descris prin elemente proprii unei naturi feerice: păsările migratoare. sugerând amurgul vieţii. dar e cu neputinţă să-l răsplăteşti” (N. picanterii din viaţa lor privată. Subiectul al II. deci. frunzele rărite ale copacilor. creându-i o stare de melancolie. aspiraţie. pentru un ideal. odaie = cameră. Nu poate fi impusă sau poruncită. degradaţi. de melancolie. care-i întristează sufletul şi-l goleşte de bucurii este sugerată de amintirea casei părinteşti. 10. separă propoziţia incidentă “iată-ne-mpreună” şi izolează apoziţia “gospodină ce porţi cheia” de substantivul pe care îl explică. “părul tău de frunze moarte”. a planului interior. Sinonime: singur = solitar. De aceea. este cu siguranţă un act de mare curaj. Singura fiinţă ce mai „animă” castanii este o „cucuvaie într-un pom”.8. iar măsura versurilor este de 15 silabe. răsplata eroismului fiind strict sufletească. Prozodia se defineşte prin rima încrucişată. precum şi prin formulele de adresare directă. Venirea toamnei influenţează existenţa eului liric. în sens denotativ. Decizia protagonistului de a se sacrifica pentru poporul său. iată-ne-mpreună. pentru ţara sau poporul său. Prezenţa imaginilor vizuale -”Precum seara. bătăi şi astfel de situaţii în care protagoniştii sunt oameni viciaţi. faţă de trecerea ireversibilă a timpului. o înălţare spirituală şi o purificare pe care puţini au şansa să o simtă. de înaltă ţinută morală. care nu folosesc în nici un fel eroilor şi cred că la acest fel de “recompensă” se referă Nicolae Iorga. “mă”. deoarece cheia trecutului este ruginită şi nu poate întoarce timpul înapoi. Dar acestea sunt recunoaşteri materiale. întrucât nu mai e „nicio frunză” pe crengile acestora. a lua viaţa cuiva.5. putred parc”. a pierde postul. Imagini artistice: “aleea-naltă de castani”. 29 iunie 2007 Dragă Adrian. Această disponibilitate nativă este caracteristică persoanelor morale. vecie. neagră frunză. care amplifică suferinţa eului liric pentru trecerea rapidă şi dureroasă a timpului. 3.8. “toamnă”. al simţirii cu cel exterior al naturii. ca o frunză” sugerează ideea că anotimpul toamna. Au fost destule persoane care mi-au susţinut punctul de vedere. nu sunt întru totul de acord cu cea de a doua parte a citatului. “frunzarele rărite”. „Toamnă. În concluzie. poezia este o elegie pentru sentimentul de nostalgie pentru „vechii ani”. capătă sens conotativ. prin metafora “doar trecutul: cucuvaie într-un pom”. bani. Trăsături ale tradiţionalismului: . năzuinţă 2. ce pare a fi moartă. care aduce publicitate şi.6. Strofa a treia a poeziei “Toamnă” de Ion Pillat este construită printr-un şir de comparaţii sugestive pentru ilustrarea antitetică trecut-prezent. Tema: timpul. Prezenţa eului liric se face simţită prin formele verbale la persoana I: „simt” şi pronominale: „mi-”. Iată de ce îţi scriu: acum două zile am participat la o dezbatere privind influenţa mass-media asupra tinerilor. de regulă. 10. motivul toamnei 7. soluţia salvării spirituale fiind doar amintirea: „Numai toamna mi-a rămas şi amintirea”. neputinţa eului liric de a scăpa din această ipostază.sugerarea credinţei religioase ortodoxe. a pierde şirul. pentru conştientizarea trecerii ireversibile a timpului. trecutul. motivul toamnei 7. a-şi pierde minţile. zile negre”. De pildă. a-şi pierde gândurile4. Figura de stil: comparaţia „cheia ruginită. gerunziul compune o imagine auditivă: “În berlina foşnind surd pe frunza moartă”.Varianta 53 1. Titlul „Toamnă” de Ion Pillat îmbină sensul denotativ cu cel conotativ al termenului. iluzie. Figură de stil: Structura „castanii de cărbune” reprezintă o metaforă pentru întreaga natură. anii. 2. înlocuieşte vocala iniţială “î” şi are rol prozodic de a păstra măsura şi ritmul versurilor 3. care tind spre binele absolut şi sunt gata să sacrifice totul pentru o cauză ori un ideal. iar pentru ei contează ratingul. nucii. Iorga) În principiu. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a pierde”: a pierde vremea/timpul. În opinia mea. iar răsplata nu poate fi decât în sufletul generos al eroului. pentru toamna ce se poate manifesta şi în sufletul poetului. “amintirea cheamă viaţa”. considerând şi ele că trebuie introduse mai multe ştiri şi articole despre evenimente culturale. ce departe” are valoare afectivă şi sugerează emoţia excesivă a eului liric. că publicul este interesat mai ales de acest fel de fapte vulgare. Ultima strofă a poeziei „Elegie” de Ion Pillat începe printr-o enumeraţie a unor elemente din cadrul natural. vremii. nicicând. Expresii/ locuţiuni cu substantivul “viaţă”: a da viaţă. reprezintă specia lirică în care sunt exprimate sentimente de tristeţe. stare simbolizată de determinantul cu nuanţă cromatică „de cărbune”. în care natura încheie un ciclu din viaţa sa: „Roata timpului îşi pierde uruirea”. frunzele moarte şi coloristica ruginie a toamnei Subiectul al II. “părul tău de aur roşu”. de jale. De altfel. răsplătite prin monumente ridicate în memoria celor ce s-au sacrificat pentru o idee nobilă. “Vii de unde? din ce veac? din ce mormânt?” // “Nimănuia ori a mea? pe vecie ori nicicând?”. Actele de eroism sunt. eroismul nu poate fi impus. a foşnetului pe care îl face trăsura. a pierde din vedere. evoluţia economică şi politică a ţării noastre. Varianta 54 1. 4. . odaia copilăriei. „Unde ţi-e râsul?”. de melancolie ale eului liric. însoţite de epitete în inversiune: „Albă casă. putred parc”. dar în ultimul timp am avut atâtea de făcut. un act de eroism. 9. Similitudinea dintre anotimpul care dezgoleşte natura şi anotimpul vieţii eului liric. “mână”/ “a rămas”. Prin urmare. a-şi pierde capul. ritmul trohaic şi măsura versurilor de 11-12 silabe. “frunzarele rărite”6. “Pădurea spânzuraţilor”. Titlul poeziei „Elegie” scrisă de Ion Pillat. conturând astfel o imagine rece. Eului liric nu i-a mai rămas decât trecutul. Rima este încrucişată. de deprimare totală. nostalgia sfâşietoare după timpul ce s-a scurs ireversibil şi viaţa ce a trecut prea repede: “zile albe. Aşa cum sunetul vecerniei cheamă oamenii la slujbă. Câmpul semantic al cuvântului “timp”: veac. pe câmpie când fâşii se prinde ceaţa”. sentimentele elegiace sunt exprimate prin interogaţiile retorice.

imagini auditive (”Un croncănit răzleţ răsună crunt”).prezenţa figurilor de stil: epitet în inversiune (”vânăt giulgi”). pe lângă faptul că este un act imoral. 2. a da drumul cuiva. ) Încă din cele mai vechi timpuri banul a dat naştere la multe conflicte.imagine olfactivă. dezolant: “Un biet copac se clatină răzleţ/ Cu trupul frânt şi crengile vâlvoi” cu trimiteri către sentimentele de tristeţe. Varianta 56 1. melancolie şi solitudine a eului liric. Titlul este o metaforă. se ilustrează absenţa oricărei speranţe. 5. Daniela Varianta 55 1. lipsită de reguli. Sinonime: nelinişte = îngrijorare. măsura versurilor este de 10-11 silabe. Totuşi. peste care “vântul suflă veşnicie”.5. puritatea şi epitetul “murdar”. nu vei obţine o satisfacţie sufletească. a apuca pe alt drum. Cuvântul stil înseamnă un mod de exprimare. Titlul poeziei. metafore (”giulgi de scrum”) . “strivit în pumni de nouri”. “Amintirea-i cu miros de colb şi de gunoi” . dacă le pot numi aşa… Oricum. vorbă lungă. motivul amintirii7. în versul “Cât pământ ne desparte acum şi câte gări”. “De-aici pădurea-ncepe cu scorburi şi cu cerbi” . *Mi-am cumpărat un lac de unghii incolor. mai trebuie doar să dea cu lac parchetul.imagine olfactivă . fiecare om având propriile criterii de clasificare a valorilor. Îndrăgostitul îi restituie iubitei amintirile „îţi dau înapoi gândul din marginea pădurii” şi iubirea ce i-a purtat-o „şi sufletul pe care. trebuie să ai personalitate şi să nu te laşi influenţat ori tentat de tot felul de atracţii. peste drum. veşnicie = eternitate 2. element întâlnit deseori în creaţia lui Eminescu. Tema naturii. Imagini artistice: “Un croncănit răzleţ răsună crunt” . contribuind şi la conturarea imaginii vizuale. pe parcursul timpului. ţi l-am păstrat”. semnificând “noroi”. a avea drum de făcut. fiind asemuită cu o “sprânceană” ce se încruntă. Figură de stil: epitetul şi personificarea “cerul des îngenuncheat” descrie un cer de iarnă înnorat. deoarece fac parte dintre cei care pun preţ pe valoarea morală şi nu pe cea oferită de bani.lea Scrisoare despre impactul telefoniei mobile asupra vieţii de zi cu zi: Timişoara. a găsirii unei soluţii de supravieţuire spirituală a eului liric. În ultimul catren al poeziei. fiind şi singurele elemente ce au rămas neschimbate şi eterne „Castelul e istoric şi lacul e pătrat”. prin alăturarea termenilor: substantivul “desen” ce poate reprezenta creaţia. sugerând percepţia cu totul particulară a pierderii iubirii. sugerând starea de tristeţe. Ultimele patru versuri constituie o adresare directă iubitei imaginare. În concluzie. Trăsături ale descrierii:. Reiterarea ultimului vers este un laitmotiv. dacă noi ne „ridicăm” la nivelul unor astfel de ştiri superficiale. Este adevărat că pare mai simplu să furi şi să te bucuri de confortul oferit de bani. În acest cadru.10.Pe de alta parte. iar timpul nu-şi urmează drumul său firesc. 8. motive: seara. iar rima este încrucişată. Personificarea dâmbului care-şi încruntă sprânceana uneşte planul exterior al naturii cu cel interior al simţirii poetice. Oricare ar fi comportamentul celor din jur.imagine auditivă.prezenţa figurilor de stil: epitete cromatice „stâlpi rumeni”. Adverbul “mărunt” este un epitet care descrie căderea ninsorii în fapt de seară.conturarea unui peisaj de toamnă. precum şi pentru păstrarea măsurii şi ritmului versurilor. despre fata de la pagina 5 şi mai ştiu eu ce astfel de rubrici. Cratima în structura “Şi-mprăştie” leagă două cuvinte pentru a se pronunţa fără pauză. al sentimentelor. tristeţea lui sfâşietoare. solitudinea 7. des = înnorat. drum lung. iar colina e personificată. Titlul poeziei ilustrează sensul conotativ al termenului şi semnifică stilul personal al eului liric de a compune un cadru natural exterior şi unul interior. De aceea cred că nu merită “să furi” banul. înlocuieşte vocala iniţială “î” şi păstrează măsura şi ritmul versurilor. uneori galopant. Expresii/locuţiuni: vorbă de duh. decide valori şi competenţe. a pune o vorbă bună. apăsător. vorbe în vânt.cadrul natural realizat prin imagini artistice: “Pe apă vântul trece cu foşnet de mătăsuri” imagine auditivă. sper să-mi poţi spune şi tu punctul de vedere referitor la aceasta temă – poate reuşim să influenţăm mass-media. 8. păşind strâmb prin noroiul care-l încetineşte. melancolie ale eului liric. Subiectul al II.” (Tudor Arghezi. Astfel. căreia eul liric îi transmite “nepregătite vorbe” prin care îi restituie “gândul” pe care aceasta ar mai putea să-l păstreze pentru el. Valoarea expresivă “cât” şi “câtă”. 22 mai 2007 Dragă George. “zdrenţe”. Văzduhului i se atribuie metafora “zdrenţe-atârnă”. „cât pământ ne desparte acum şi câte gări”. Destrămarea cuplului este evidentă şi reliefată prin înapoierea sentimentelor ce le-au simţit cândva. metafora personificatoare “Cerul cu mâini crăpate de vânt” Subiectul al II. cel puţin din punctul meu de vedere. teamă./ Ţesând cu fulgii vânăt giulgi de scrum”). continui să cred că adevărata valoare umană nu este cea pe care banul o oferă. o atitudine care particularizează o persoană. prezentând astfel urâţenia şi ura naturii.imagine vizuală 6. într-o oare care măsură chiar grotesc. Imaginea este aceea a “cerului mohorât”. pentru înlocuirea vocalei iniţiale „î”. 10. Nu înţeleg cum ne vom descurca pe viitor. Este destul de greu să îţi menţii această convingere. sunt de acord cu afirmaţia lui Arghezi: “Altă pâine banul muncit şi altă pâine fură banul şiret”. Figură de stil: metafora personificatoare „Nemărginirea gâtu-şi întinde între noi” sugerează îndepărtarea spirituală şi de comunicare tot mai mare şi iremediabilă între cei doi îndrăgostiţi. care exprimă ideea că despărţirea este plasată în acelaşi loc unde îndrăgostiţii s-au întâlnit prima oară. care cade parcă pe pământ. a sta de vorbă.imagine auditivă 6. drum de fier. Cratima este folosită în structura „mă-ndemni” pentru a pronunţa cele două cuvinte fără pauză. pentru că. ci dimpotrivă. din simplul motiv că banul în sine s-a devalorizat. sumbru. Philippide ca un “biet copac” cu “trupul frânt şi crengile vâlvoi”. ceea ce denotă o umanizare dureroasă a timpului personificat. zălog. Imagini artistice: „De-aici pădurea-ncepe cu scorburi şi cu cerbi” . stare ilustrată şi prin prezenţa semnului exclamării din finalul poeziei. de culoare maro. *Şi-a cumpărat geacă şi geantă de lac./ Ţesând cu fulgii vânăt giulgi de scrum”. a duce cu vorba (pe cineva). Pot spune că sunt de acord cu afirmaţia “Altă pâine banul muncit şi altă pâine fură banul şiret”.prezenţa imaginilor artistice: imagini vizuale (”Iar seara-n câmp se deapănă mărunt. o lume în care puterea banului are ultimul cuvânt. “Iar seara-n câmp se deapănă mărunt. a ieşi în drum.9. indiferent de situaţie. . la dezbatere au participat şi tineri dezinteresaţi de informaţii mai valoroase decât cearta dintre X şi Y. Aştept veşti de la tine! Cu drag. mohorât = trist. dens. având în vedere societatea nedreaptă. a rămâne pe drumuri. *Pentru a termina definitiv repararea casei. a-şi face un drum în viaţă. “vântul suflă veşnicie”.imagine vizuală. 4. Imaginea dezolantă a trecerii timpului este realizată prin scrierea cuvântului cu literă mare. . Cele două adjective pronominale nehotărâte sunt mărci ale superlativului absolut şi sugerează distanţa enormă dintre cei doi îndrăgostiţi. a purta vorba. care sugerează un tablou ambiguu. metafora “văzduhu-n zdrenţe atârnă pe câmpie” ilustrând starea deprimată a eului liric. gradul de satisfacţie oferit de banul muncit este mai mare.imagine vizuală. Ultima strofă descrie o imagine dezolantă a naturii.8. “Amintirea cu miros de colb pătrunde-n nări” . Omonimia cuvântului „lac”: *În fiecare seară se adunau pe malul lacului la poveşti. “Pe apă vântul trece cu foşnet de mătăsuri” . personificări (”cerul des/ Îngenunchează”). simbol al iubirii. toată gama de stări dureroase ce se manifestă în consecinţă. însă.lea Text argumentativ: “Altă pâine cumpără banul muncit şi altă pâine fură banul şiret. Totul depinde însă de mentalitatea fiecăruia şi de prisma prin care te uiţi la viaţă. 3. Expresii/ locuţiuni cu termenul “drum”: a ieşi în drum. mlădios şi graţios este prezentat de Al. divergenţe şi au constituit un mod de diferenţiere atât a lucrurilor materiale cât şi a oamenilor. deoarece este important să ai conştiinţa împăcată. a nu sufla o vorbă4. scrum”. Tema iubirii. frumuseţea. Copacul. Trăsături ale descrierii: .3. eternităţii. arta. care “păşeşte strâmb” prin noroiul existenţei.

Vreau să îţi spun că sunt foarte fericită. a pălit de-a lungul timpului. 2. în nota tristeţii simboliste. iar pentru a-l redescoperi. Mărci lexicogramaticale ale eului liric:. Catrenul are măsura de 10-11 silabe şi rima încrucişată.4. “la bemol” . el le-a fost dăruit oamenilor de către Creator. Astfel. entuziastă. -mi. Este din ultima generaţie 3G. *Când i-a zâmbit. ci se veştejeşte şi moare.de la speranţa cu “rozele senzaţii”. versuri lungi cu măsura de 18 silabe. “Câmpul plin” este metafora pentru sufletul poetului în care se iveşte o “harnică speranţă”. *Acest instrument de percuţie scoate note acute. de bulversare. „orisontând”. Subiectul al II. Finalul emană o “linişte regală”. lipsit de substanţă şi a căpătat un înţeles abstract. Trăsături simboliste. Iorga) Pentru societate. Tema naturii. “ore funerare”.4. Eugen Simion a făcut nişte note critice privind opera politică a lui Mihai Eminescu.verbe la persoana I: -nvârt. *Despre evenimentul de la Ateneu a apărut doar o singură notă întrun ziar.5. aplec. consider că ceea ce contează mai mult în viaţă nu este capătul drumului. Măsura versurilor este de 10-11 silabe . Cu drag. marcând o pauză de rostire şi având nuanţă emoţională. ne ajută să economisim timp şi bani. Sufletul poetului. e greu să ai dorinţa de a-l găsi”. Ultimele două strofe sugerează revenirea speranţei pentru a trăi o nouă iubire. Titlul poeziei. Dorin/Dorina Teodorescu Varianta 57 1. mi-. înrudit cu stejarul) *Cer numai să i se facă dreptate. descătuşând = eliberând. răsari. întrucât o floare fără lumină şi fără soare nu poate rodi. de la agitaţia sumbră la o “linişte regală”.lea Întocmirea unei cereri: .personificare ce exprimă nădejdea că va regăsi fericirea pierdută. morbid. În concluzie. prin sensul conotativ pe care-l are substantivul compus “floarea-soarelui”. trudiţi = muciţi.pronumele la persoana I singular: mă. “nostalgii”. devenind fad. Nici cu pozele nu va mai fi o problemă. Consider că este mult mai rapid şi mai ieftin să îţi trimit un SMS ca să aflu ce mai faci. Iubirea îi dă poetului forţa creatoare. „cântări funebre”-imagine auditivă 8. tine.5. de a-şi desăvârşi opera sub razele binefăcătoare ce-i mângâie sufletul. Rima în prima strofă este îmbrăţişată iar în următoarele trei strofe este încrucişată. deoarece simţămintele deprimante sunt sugerate de “pacea violetă”. Omonime cu “cer” şi “note”. motivul parcului. deşi sunt multe situaţii în care minciuna e preferabilă adevărului. “violetă”.10. ca simboluri ale stării de nevroză şi halucinaţie. pot primi mai repede şi răspunsul tău. este în continuă căutare a iubirii care îl încălzeşte. Rolului stilistic al gerunziului în versul: “Orisontând în ritmul mistic albumul stinselor poeme…”. culori reci. mele. obosiţi. Eul liric este sortit să caute şi să descopere acest sentiment fără de care nu ar putea crea. Subiectul al II. Însă. “note vagi”. Câmpul semantic al “luminii”: strălucitoare. la fel ca majoritatea valorilor morale. iar când o găseşte realizează că acesta trecător. senzaţie care se prelungeşte la nesfârşit prin punctele de suspensie. Sens conotativ al cuvintelor “noapte” şi “raze”: *În ziua secerişului. Cele două cuvinte sunt neologisme. “tăcuta orchestrare”..verbe la persoana a II-a: trimiţi. În al doilea rând. oamenii s-au afundat treptat în propria plasă ţesută din ipoteze şi minciuni. cratima leagă două cuvinte pentru a le pronunţa fără pauză. o imagine auditivă (armonii) şi o imagine vizuală (vesperale = de seară. *Pe cer stelele străluceau misterios.7. simbolizată de albastrul safirelor şi pacea violetă. ci parcursul străbătut. Această invenţie va micşora distanţa dintre Timişoara şi Brăila. ridic.Cromatica poeziei este variată. stări dezolante: “-ndoliate”. muzicale.pronume de persoana a II-a : ta. cu predilecţie lui Topîrceanu. “o neagră siluetă”7. Ieri am primit cadou un nou telefon mobil. aşa că de acum încolo ne va fi mult mai uşor să comunicăm. “-ndoliate”. asemenea plantei care se roteşte după soare. epitetele cromatice compun o imagine şocantă a simţirii poetice. fiind dublată de apariţia neaşteptată a unei negre siluete. Pentru început. după cum afirmă şi Nicolae Iorga. Sinonime: făptură = fiinţă.cromatica este exprimată direct sau sugerată. apui. eu. compoziţii şi ansambluri muzicale: “vesperala simfonie”. a găsi adevărul presupune o atitudine asumată în cele mai multe circumstanţe.8. note. Figură de stil: Personificarea “zarea călătoare” ilustrează efemeritatea sentimentului de iubire. ladeprimarea “cu-ndoliate crisanteme” . Refuzând adevărul. “neagră”. caracteristice poeţilor simbolişti. Adevărul poate fi un principiu de viaţă ce trebuie urmărit. întrucât dispare precum “zarea călătoare”. raze.. dificultatea cea mai mare este aceea de a te hotărî asupra căii pe care vrei să o urmezi în viaţă. “safire”. aceştia ar trebui să caute adânc în sufletele lor. “cântări funebre”.adresarea directă prin :. “amurgul trist” etc . deoarece ne-a uşurat foarte mult viaţa. serale). Rolul cratimei în sructurile “mă-nvârt” şi “floarea-soarelui”: în prima structură. “calmul pur al simfoniei”. sătenii s-au trezit cu noaptea în cap. este reprezentativ pentru simbolism. mai presus de toate. ne va face comunicarea şi schimbul de informaţii mult mai uşor. cratima se foloseşte pentru scrierea corectă a unui cuvânt compus. “muribundă”. În fond. Alte sugestii cromatice sunt conţinute în referirile la pietre preţioase: violetul ametistului şi albastrul safirului. pentru înlocuirea vocalei iniţiale “î” şi pentru păstrarea măsurii şi ritmului versurilor. Asocierea culorilor pastelate cu cele tari creează un impact vizual puternic asupra cititorului. Ultima strofă a poeziei schimbă registrul liric. Poetul caută iubirea. stau. (se) desinau-(se) desenau 3. simt.” (N. Virgula din primul vers al strofei a treia desparte interjecţia „O” de restul propoziţiei. Folosirea a două semne de punctuaţie din strofa a treia. “Nu e greu să găseşti adevărul. adevărul. răsai6. decât să îţi scriu în fiecare zi câte o scrisoare. *La examen a obţinut note mari. Culorile aşezate în antiteză . e greu să ai dorinţa de a-l găsi. sunt întru totul de acord cu afirmaţia lui N.9. spleen. Varianta 58 1. Tema iubirii. motivul solitudinii.muzicalitatea este exprimată direct sau sugerată prin enumerarea diferitelor sunete. iar negrul este reiterat în cele mai surprinzătoare asociaţii: “negre sfere siderale”.2.10. mei. nestăpânită. ilustrată prin metafora ”florile fiinţei mele”. imagine vizuală ce ar putea simboliza ivirea iubitei.*în structura a doua. Suava imagine auditivă a simfoniei pure linişteşte. întrucât “a refuza” este mai uşor decât“ a înţelege”. ilustrând continuitatea stării de contemplare a orizontului.transmit o stare de confuzie. Există MMS-ul şi astfel vom putea vedea mai repede pozele făcute în diferite situaţii şi locuri în care am fost. Titlul poeziei ilustrează dependenţa eului liric de iubire. Şi atunci. “floarea-soarelui”. motivul înserării6.9. Abateri de la normele actuale: crisanteme-crizanteme. făcând comunicarea mult mai rapidă şi. “funerare”. tu. poţi să mă întrebi de ce îţi scriu şi nu-ţi trimit SMS-uri. de la nuanţele luminoase la cele întunecate.lea Text argumentativ: “Nu e greu să găseşti adevărul. adevărul nu a dispărut. Atmosfera devine magică. fiind format prin asocierea a două figuri de stil. *La grădina botanică au adus o nouă specie de cer. BIP-uri etc.3. puterea de a rodi. iar eul liric se simte trist şi dezamăgit până când sentimentul înălţător apare din nou. revigorându-i întregul trup.stările de tristeţe. moarte spirituală sugerate de simboluri cromatice. exprimă o acţiune în desfăşurare şi de durată. Cred că trebuie să îi mulţumim celui care a inventat telefonia mobilă. metafora soarelui sugerând lumina şi strălucirea acestui sentiment. acea “frenetică substanţă” ce constituie esenţa vieţii. Iorga şi cred că adevărul poate fi identificat adesea.? Pentru că abia aştept activarea cartelei pentru a putea vorbi cu tine. îi dă strălucire. calmează starea interioară a eului liric. Iubita este fiinţa care readuce în inima eului liric dragostea. care începe să pulseze sub acţiunea sentimentului ce-i “urcă prin arterele rebele”.prezenţa parcului funebru. o rază de speranţă s-a ivit în sufletul tinerei fete. cu efecte nocive pentru om: “parcul rozelor senzaţii cundoliate crisanteme”. în acelaşi timp. Semnul întrebării din ultimul vers marchează o interogaţie retorică „ Ce rugi […] se desinau în atmosferă pe cerul dur de ametist?” şi este semn de punctuaţie pentru propoziţia interogativă. exprimând certitudinea fericirii viitoare: “simt”. Imagini artistice: „cerul dur de ametist”-imagine vizuală. Verbul la gerunziu. închise. dezolare. viaţă şi. frenetică = exaltată. depresive. imi. Finalul poeziei este funebru. dar dorinţa de a-l găsi este o atitudine umană greu de dobândit. a depărtărilor. Semnul exclamării din versul al doilea evidenţiază o exclamaţie retorică şi este semn de punctuaţie pentru propoziţia exclamativă. ca element citadin simbolist. prin asocierea culorilor cu diferite pietre preţioase „cerul dur de ametist”. deoarece. “funerare”. Catrenul are rimă încrucişată. soare. (arbore înalt.

că „Nu să fii bogat te face fericit. stelele şoptesc. Figuri de stil: * “foc sărac” – epitetul compune imaginea vizuală a focului din vatră. veghe = pază. eforturilor şi propriei seriozităţi.pronume la pers. Ultimele două strofe ale poeziei: În penultima strofă. “Ochii tăi se deschid în mine” (se spune că ochii sunt oglinda sufletului). “ne”. negre). dau peste-ntinderi roată”. în general. Strofa este o cvinarie (strofă de cinci versuri). 29 iulie 2007 Vă mulţumesc. provocând emoţii puternice cititorului. *A pescuit în Dunăre un somn uriaş. de parcă este sfârşitul lumii. nu poţi cunoaşte viaţa în toate aspectele ei. Repetarea comparaţiei în a doua strofă: Poetul Ion Vinea foloseşte această repetiţie de comparaţii pentru a accentua comuniunea erotică dintre cele două inimi. “ciori ca de funingeni aştept-un hoit trântit”. “ca doinele în veghile stâne”. Subsemnata. boltit = arcuit 5. când natura doarme. În ultimă instanţă. afirmaţie care şi-a dovedit valabilitatea în toate epocile. prin care se sugerează efectele naturii dezlănţuite şi în fiinţa umană. a dispărea. Dacă afacerea este preluată de la părinţi. Solicit această audienţă. care-i goneşte somnul şi liniştea. Ultimul vers sugerează ideea că cele două suflete erau predestinate să se întâlnească. cu măsura de 13-14 silabe. iar primul vers al strofei a doua sugerează comuniunea dintre sufletele celor doi îndrăgostiţi. fântâna) şi cosmice (luna).4. ci să devii bogat”(Stendhal). pus la numărul plural./ca ciorile ce. În structura “pare-odaia” cratima este folosită pentru pronunţarea celor două cuvinte fără pauză şi pentru păstrarea măsurii şi a ritmului strofei3. “tăi”. a II a singular – “te”. epitete “negre”) care compun un peisaj unic prin îmbinarea imaginilor vizuale (“în vatră-i foc sărac”.6. negre. nu-ţi poţi fixa şi conştientiza limitele. cuplul s-a desăvârşit erotic şi se visează deja împreună “sub umbrarul (iederei) de vecie”. când munceşti pentru banii proprii. Subiectul II Scrisoare de intenţie: Stimate Domnule Director. “nostru”. motivul lunii 7. . “luna” 3. 18. prin rostirea fără pauză a substantivului “lanţurile” şi a pronumelui personal “i”. dacă ar fi să întrebi fiecare om ce îşi (mai) doreşte în viaţă. Contrastul alb-negru evidenţiază zăpada abundentă care acoperă apocaliptic întreaga fire şi simbolul morţii sugerat prin “ciorile”.”7. reverberaţiile comuniunii om-natură. atunci când vezi înflorind câştigurile. în măsura timpului de care dispuneţi. *Nu se cunoaşte natura virusului gripal care s-a răspândit în tot oraşul.10. ci să devii bogat”.10. sugerând apropierea morţii. În ultima strofă. Trecerea pronumelor de pers a II a sg. al iubirii. în chibzuieşti. Domnului Director al Companiei de Asigurări „Viitorul”. ninge.8. deoarece doresc să mă angajez pentru perioada vacanţei de vară la Compania de Asigurări „Viitorul”. Repetiţia “ninge. “iarnă”. a (se) stinge = a (se) păli. “atâta alb”. şi-o raclă îţi pare-odaia toată. deoarece soarta i-a legat unul de altul “cu lanţurile-i prinse de soartă”. Forţa iubirii reuneşte într-o armonie desăvârşită emoţia spirituală a doinelor cu elementele telurice (nuferii. …. comparaţii: “gândurile pleacă în stol funinginit. nr. unde predomină culoarea neagră sugerând starea depresivă în care este cufundat eul liric. o legătură trainică asemănătoare cu aceea a doinei care alină veghea în stâne.Mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric:. Pentru a putea trăi liniştiţi. idee sugerată de metafora cu nuanţă antitetică “atâta somn şi moarte şi-atâta alb e-n suflet”. ca urmare a inventivităţii.2. “ninge-ntr-însul necontenit de-un veac”) cu cele auditive (“urlă crivăţ”). versurile sunt lungi. “ca-ntr-un sfârşit de veac”5. cromatice (ciorile ce. implicarea nu este totală. Motivul visului (oniric). Planul exterior al naturii se îmbină cu planul interior al simţirii. Varianta 60 1. numai că aceştia aduc mulţumire doar dacă sunt munciţi de noi. Omonime “somn”: *Este târziu şi mi s-a făcut somn. ori către sine însuşi. La Premiile “Oscar” au fost prezente toate stelele cinematografiei americane. cu puritatea nuferilor care plutesc pe luciul lacului şi cu lumina misterioasă a lunii. Sugestia textului liric este ilustrată prin figuri de stil. care se simte claustrat în propriul spaţiu. pentru că totul îţi vine de la sine şi bogăţia nu-ţi poate aduce bucurii reale ori satisfacţii profunde.8. “negre”. răspunsul cel mai frecvent ar fi „bani”. motivul iernii. Concluzia este. dacă ai fi bogat de mic copil. nu poţi fi fericit cu adevărat. altfel îi iubeşti. Câmpul semantic al iernii: “crivăţ”. cratima are rolul fonetic de a păstra măsura versurilor de la 11 la 10 silabe. Ultima strofă evocă împlinirea sublimă a iubirii. cuplul de îndrăgostiţi este sudat. se cufundă în inima lui: “Ochii tăi se deschid în mine”.”.Domnule Director. ca o dedublare a sinelui: “De frig te-nghemi. – “nostru”. Sinonime : orologiu = ceas. Sibiu Varianta 59 1. Silvia Leonte. pronumele la persoana a II a singular exprimă nerăbdarea eului liric de a fi alături de iubita sa. Eul liric foloseşte persoana a II-a în adresarea directă către orice om. “ciori ca de funingeni”. Sens conotativ “inima”.. nu-i poţi risipi cu inconştienţă şi-ţi poţi face bucurii fără să ai sentimentul vinovăţiei că iroseşti banii altcuiva. “ne”. ilustrate prin pronumele “ne”. deoarece iubirea s-a împlinit. i-a sărit inima din piept. 9. El îşi cheamă cu gândul iubita în fiecare noapte. “stelele”: *Din cauza întunericului. iar ochii ei. prin care compară ochii iubitei cu doinele ce se aud în stâne. ninge” sugerează cititorului imaginea vizuală de ninsoare abundentă. asemănând sufletul iubitei cu cu nuferii şi luna: “ca nuferii în iezere line. fiind îmbiaţi de iedera boltită să-şi petreacă „visul nostru de viaţă şi moarte[…] sub umbrarul ei de vecie”.pronume la persoana I singular – “mea”. În structura “lanţurile-i”. este într-adevăr nevoie de bani. după cum spunea Stendhal. şi imagini vizuale. reflectată în apa fântânii. Ultima strofă amplifică starea de tristeţe şi suferinţă a eului liric. Titlul este sugestiv pentru starea emoţională puternică în care se află eul liric. lacul. lipsiţi de grija zilei de mâine. sugerând împlinirea extatică a iubirii în sufletul eului liric. În societatea contemporană. a apune. deoarece “o raclă îţi pare-odaia toată”. În această strofă sunt prezente imagini vizuale precum “prin hogeaguri fumul se-ncercuieşte roată”. *Am cumpărat un tablou cu natură moartă. domiciliată în Sibiu.adresarea directă: “Inima mea te cheamă din noapte”6. Gândurile sumbre sunt comparate cu ciorile “şi gândurile pleacă în stol funinginit/ ca ciorile ce. “mine”. fără drept de tăgadă.lea Text argumentativ: „ Nu să fii bogat te face fericit.pronume la pers I plural. vă rog să aveţi bunăvoinţa de a mă primi în audienţă. pe care o conduceţi şi aş dori să-mi oferiţi prilejul de a vă convinge despre seriozitatea şi capacitatea mea pentru a face faţă cu succes într-un post de agent de asigurări. eul liric foloseşte imaginea auditivă.” Primul argument s-ar referi la satisfacţia simţită atunci când ai reuşit într-o afacere a cărei idee îţi aparţine. Subiectul al II.“natură” *Primăvara natura se trezeşte la viaţă. Cuplul se împlineşte. ca oglindă a sufletului. strada Nicolae Bălcescu. “Inima mea te cheamă”.* “urlă crivăţ” . Câmpul semantic al cuvântului “noapte”: “stelele”. “ninge”. deoarece nu poţi fi cu adevărat fericit decât dacă tu eşti în stare “să devii bogat. cele două inimi se contopesc într-un destin comun.9.2. imagini artistice realizate printr-un şir de comparaţii. pronumele apare la persoana I plural. În al doilea rând.4. agitaţie sentimentală sugerată de substantivul „insomnii”. aportul pe care îl ai nuţi aduce satisfacţii prea mari şi de multe ori se întâmplă să nu te potriveşti cu cele gândite şi organizate de altcineva.personificare. singurul reper de protecţie şi mângâiere în viforoasa iarnă. Tema naturii. ei au devenit “nostru” şi au aceleaşi aspiraţii. la pers I plural în ultima strofă: În incipitul poeziei. absolventă a Liceului Teoretic „Octavian Goga” din localitate./ ca luna pe fundul fântânii”.

sever. examene. cu accent pe învăţăturile religioase. cu două”.9. îl fricţionează cu oţet de leuştean. deoarece sunt îndemânatic. înconjurat de o mulţime de lume. unde vânzarea era bună. vracii. în detrimentul disciplinelor laice: aritmetica. “stâna în dumbrava Agapia”.registrul popular al limbajului: cuvinte şi expresii populare („era faţă” „de-a rândul”.Mă numesc Alin Stoian. Întâmplările şi evenimentele nu sunt relatate într-o ordine cronologică. Realismul este ilustrat prin: . de s-a dus în Humuleşti”.“slăvit de leneş”.de o boală necruţătoare.prezenţa interjecţiilor: “iată”. “pe la august […] de la 48″ şi a localităţilor: “Humuleşti”. care explică cine era Vasile Bordeianu: “Abia spre ziuă s-a îndurat Vasile Bordeianu. Aş vrea să adaug că sunt pasionat de acest gen de activitate. leneş # harnic. autorul este Ion Creangă. prin leacuri tradiţionale. liniştesc 4. nenorocire5. unde fusese trimis de părinţi tocmai ca să-l ferească de maladie. studiul mai mult sau mai puţin aprofundat al disciplinelor ştiinţifice ca aritmetica. *Toată săptămâna m-am frământat din cauza examenului. În continuare. în Târgul-Neamţului. lucru despre care mi-am dat seama atunci când lucrat în vara precedentă.. “a dat holera peste mine”. postpus verbului. Amintirile sunt o specie literară epică în proză. personajele prezente în text sunt: Nică. a distruge. aspru. de asemenea. definind astfel arta naraţiunii lui Ion Creangă. A lucrat atât de mult la matematică încât îl doare capul. pus în situaţii şi împrejurări verosimile: vizita domnitorului şi atitudinea oamenilor. din opera literară “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă: În 1852. Ghica-Vodă şi Nică Oşlobanu. tatăl lui Nică. 10. este îngăduitor cu băiatul care abia scăpase cu viaţă din ghearele holerei şi-l lasă pentru o vreme în voia lui. frumos îmbrăcaţi şi aranjaţi. Opera “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă are ca temă evocarea vieţii satului românesc din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi anume a satului Humuleşti. impresii. Mara are avantajul de a-şi aşeza coşurile cu marfă la capul podului. Comentariu citat: Naratorul-personaj se îmbolnăveşte de holeră la stâna de la Agapia. “leneş fără pereche”. transformă situaţia personală într-o problemă de matematică. Menţionez că am înclinaţii certe pentru acest fel de ocupaţie. sunt absolvent al Liceului Economic din Galaţi. la Humuleşti. exprimată printr-o comparaţie. forma populară a inversiunilor verbale (”cumpăra-ni”. gramatica. care-l vindecaseră. Ştefan a Petrei. stare fiziologică bună. doar-doar acesta va învăţa carte. atât ca urmare a predispoziţiei sale cât şi ca rezultat al educaţiei greşite primite de la mama sa. Printre elevii participanţi la deschidere. expresie populară care numeşte dimineaţa. care ţine un discurs emoţionant şi pilduitor.6. Varianta 62 1. În acest text.regionalisme: „isonari”. 9. specialitatea “lucrător în comerţ”. ca toţi sănătoşii”. “pe la toacă”.2007 Domnului Director al restaurantului “Mc Donald’s. este descris sistemul de învăţământ de la acea perioadă. “m-a lăsat în voia mea”. mama îl răsfaţă pe băiat. 2. “fost-a” . dativul etic (”cât mi ţi-i melianul”). Textul aparţine realismului. În structurile: “cumpăra-ni” şi “fost-a” cratima indică inversiuni şi marchează pronunţarea fără pauză a cuvintelor pe care le leagă. întrucât ilustrează un aspect al vieţii reale: şcoala moldovenească de la jumătatea secolului al 19 lea (1952). “Lucrul rău nu piere cu una cu două”. naratorul este şi personajul principal. părintele Duhu.8. Anexez un curriculum vitae şi. în care îşi evidenţiază defectele şi comoditatea la învăţătură: „bun de hârjoană şi slăvit de leneş. prin forma inversată a verbelor: “cumpăra-ni” . rând pe rând5. impresionat de cuvintele domnitorului. 3. care “a secerat” o mulţime de oameni 8. Autorul-narator şi protagonistul totodată. “podul Cărăgiţei”. În relatarea amintirilor. artistic. Autocaracterizare6. Orbită de dorinţa de a-şi vedea fiul popă. combinaţii neaşteptate de cuvinte . părintele Duhu şi stareţul Nionil. Aceste trăsături îl pun în antiteză cu ceilalţi copii veniţi la şcoală din dorinţa sinceră de învăţa. Vă adresez rugămintea de a mă angaja în postul vacant de vânzător pentru perioada vacanţei de vară. plină de umor.precizarea timpului real. pe care îl conduceţi. “a frământa”: *Vom petrece minunat în această excursie. „droaga”. mai ales. leneş fără păreche””. *Dacă se frământă bine aluatul. Ca podăriţă.7. belea = necaz. Polisemia cuvântului cap: Capul mafiei locale a fost prins de poliţie azi dimineaţă. . “crida”. “fost-a”). ci sunt selectate fapte ce devin momente de referinţă în . Fragmentul este o autocaracterizare a naratorului. sentiment la fel de puternic ca şi spaima cumplită pe care o trăsese atunci când acesta se îmbolnăvise. am o mare putere de muncă. lecţiile din clasă etc. Ambele structuri ilustrează registrul popular şi oralitatea textului. Virgulele izolează atributul apoziţional de restul propoziţiei. sistemul de învăţământ de atunci. geografie. numiţi popular “doftorii satului”. fără a urmări cuprinderea întregii vieţi.pronumele este postpus verbului. aparţinând literaturii memorialistice. „puricale”. în funcţie de acesta.veridicitatea faptelor: izbucnirea holerei. Expresii/ locuţiuni: “am tras o raită”. Relaţia naratoruluipersonaj cu cititorul este apropiată. Subiectul II Rezumatul textului citat la Subiectul I. Adus acasă.3. amărăsc # înveselesc. Stilistic. A reuşit în afaceri pentru că a făcut toate lucrurile cu cap. “blând cum era”. întâmplări trăite.auxiliarul a avea este. „iţari”. “hoştinele”7.formule specifice oralităţii: “vorba ceea”. “după câtă minte avea”. după care copilul “am adormit mort”.exclamaţii: „Dumnezeu săl ierte!”. exerciţii de matematică. V-aş rămâne recunoscător dacă mi-aţi fixa o zi în această săptămână pentru un interviu sau pentru o discuţie în care v-aş putea convinge despre calităţile mele. Părintele Duhu. profesorii erau de cele mai multe ori slujitori ai Bisericii. care erau la bunul plac al profesorilor. Exerciţiile şi exemplele date elevilor erau preluate din viaţa cotidiană. era prezent. întrucât povestirea la persoana I şi oralitatea stilului dau impresia de confesiune. influenţat foarte mult de Biserică. Sinonime: a secera = a ucide. Conţinutul lecţiilor era la aprecierea subiectivă a dascălului şi. strungarul nostru. de aceea perspectiva narativă defineşte naraţiunea la persoana I. geografia. Sensul expresiilor: “era faţă” = era de faţă. Protagonistului-narator nu-i ardea de şcoală. cu oamenii lui “gospodari tot unul şi unul”. “cofă”). Trăsături ale domnitorului Ghica-Vodă exprimate în mod direct de către narator: „frumos la chip”. iar clădirea şcolii se afla pe lângă un aşezământ bisericesc. se remarcă registrul popular -”bun de hârjoană”. se găsea şi naratorul-personaj. prezintă cu discontinuitate anumite momente din viaţa sa.cuvinte şi expresii populare: “frecătură”. *De la o vreme. tulbură # limpezesc. metaforă pentru starea gravă în care se afla. s-a trezit “sănătos. în care autorul descrie fapte din propria viaţă. gramatica. „helgea”. “îmi ardea sufletul în mine”4. precum şi materiile predate.. Nică. Alt sens al cuvintelor “a petrece”. de spunere către cititor. Autoironia specifică lui Creangă despre firea sa neastâmpărată se manifestă şi aici printr-un proverb popular. îl împachetează în fierturi de plante. la restaurantul Mc Donald’s. trăsături care susţin arta naraţiunii specifică lui Ion Creangă. Menţionez că am luat cunoştinţă despre existenţa postului de vânzător din anunţul pe care dumneavoastră l-aţi publicat în ziarul “Adevărul” şi vă informez că am atestat în această profesie. Şcoala de odinioară apare ca o anexă a Bisericii. Galaţi Varianta 61 1. zâmbitor şi amabil cu clienţii dar. pentru că era prea leneş şi delăsător. supărat că stareţul Nionil îi reţinuse salariul pe nedrept. “amânar”. fiind relatate întâmplările unui tânăr elev. “n-am închis ochii”. expunerea se face la persoana I. care susţin umorul şi oralitatea stilului. “cofăiel”. aplicând regula de trei simple. Atitudinea tatălui exprimă bucuria imensă că băiatul era acum sănătos tun. Alin Stoian Giurgiu.regionalisme: “mere turture”. Ghica-Vodă. cu subiectivitate. “după câtă minte avea”-. cu dascălii lui. autobiografice. vă transmit întreaga mea consideraţie. Examenele şi testările se dădeau înaintea unui stareţ ale cărui principale îndemnuri erau acelea de a neglija materiile laice care „amărăsc inima şi tulbură sufletul” şi de a se dedica studiului „ceaslovului şi psaltirii”.06. Antonime: blând # fioros. Mărci ale oralităţii: . Mărci ale oralităţii:. se petrec lucruri ciudate. materiile studiate erau predominant religioase. 26. precedat de formula tipică “vorba ceea”: “Lucrul rău nu piere cu una. eliberat de liceul susmenţionat. năpastă. “de-a rândul” = pe rând. deoarece pe acolo trecea toată lumea. Rememorarea întâmplării îl determină pe naratorul-personaj să se roage pentru odihna lui moş Ţandură şi a tovarăşului său. “ia”. 10. cozonacii sunt pufoşi. are loc la Târgul-Neamţului inaugurarea Şcolii Domneşti la care participă domnitorul Moldovei. A doua zi. în speranţa unui răspuns favorabil..formule specifice oralităţii: „zicea el”.. mediu social în care Nică evoluează de la copilărie la adolescenţă.

Peisajul este animat doar de ciripitul vesel al păsărilor umanizate prin personificarea “se-ntrec în feluri de glasuri”. deşi abia în primul an de facultate. (bucurie) 4. în stil indirect liber. intitulată atât de sugestiv “Suflet de poet”. iar naratorul omniscient şi obiectiv. Sensul expresiilor “nu a luat seama” = nu a sesizat. intitulată “Suflet de poet” Bucureşti. Semnele de punctuaţie în enunţul “.linia de dialog semnifică vorbirea directă (cuvintele mamei lui Abu-Hassan. păsările primăverii se-ngână şi care de care se-ntrec în feluri de glasuri. Ceru-i fără pată cât de slabă în tot largu-i de jur împrejur. Pe drum întâlneşte un alt călăreţ şi se miră că nu-l observase mai devreme. nu a fost atent. trăsăturile caracteriale ale lui Abu-Hassan. Instanţa narativă: Perspectiva narativă este auctorială. organizează petreceri atât de costisitoare. sprinten . în mod indirect. atitudinea şi relaţiile cu alte personaje. Sinonime: domol = încet.“cu faţa vioaie”.cu prezentarea personajelor “un călăreţ” . tu ai întrecut orice aşteptări. 8. este un tânăr care moşteneşte o avere însemnată după moartea tatălui său. Singurul defect. iar în păduriştea de mesteacăni de pe poala din bătaia soarelui. agale.”Fragmentul ilustrează descrierea unei păduri de mesteceni la începutul primăverii. Te rog să nu uiţi să mă inviţi atunci când vei lansa cartea. l-au părăsit şi prietenii.6. a răsărit = a apărut. Consider că este o adevărată izbândă faptul că. procedeu care compune şi o imagine auditivă. înainte de nămiez”. nu a băgat de seamă. când a scăpat ca prin minune de holera necruţătoare.L. în zare adâncă. Opinia : Tovarăşul de drum al tânărului este un personaj bizar cu sugestii către diabolic. să faci rost de sponsori. fiule? a-ntrebat bătrâna. Tovarăşul său de drum începe să râdă grozav. mai ales că cei patru ani de liceu petrecuţi împreună au fost suficienţi pentru a ne cunoaşte bine unul pe celălalt. 3. “La conac” de I.2008 Dragă Adrian. Nu pot să cred că ai reuşit să-ţi publici poeziile şi că ţi-ai împlinit atât de repede visul. o parte care să-i asigure traiul şi cealaltă pe care s-o risipească pe distracţii. naraţiunea la persoana a treia. “a doua zi de Sfântul Gheorghe”. sclipeşte undoind aerul dimineţii calde. Naratorul omniscient apreciază că statutul social al călătorului este acela de negustor şi. până departe. Am aflat cu surprindere şi bucurie. bogăţie sinonimică. prin polisemie. “nu prind de veste” = nu a observat. îi face aşa ca o ameţeală. Întotdeauna dezamăgirile marchează oamenii mult mai profund decât cele pozitive. Fragmentul dat rememorează o întâmplare miraculoasă din viaţa copilului în vârstă de 9 ani (anul de naştere al scriitorului este 1939). Prietenos şi generos. Felicitări! Să ştii că o să mă laud la toată lumea că am fost colegi.punctul marchează finalul enunţului 3. Mă uimeşti din ce în ce mai mult. “să se pună pe petreceri”. iar amintirile plăcute se uită mai uşor decât cele dezagreabile. La vale. sub umbrarul de la han. este utilizat pentru a evidenţia uimirea personajului. totul este liniştit şi senin.8. Subiectul al II-lea Scrisoare cu început dat. Abu-Hassan fusese fericit când avusese prieteni alături de el. El merge agale neavând motiv să se grăbească. deoarece a . Abu-Hassan este protagonistul eponim al operei. el adună “o ceată de vârsta şi de teapa lui”. iar mâhnirea şi dezamăgire profundă reies indirect din atitudinea şi gândurile lui. Se pare că totuşi. Ştiu că tipărirea unei cărţi este costisitoare şi nu te credeam în stare.virgula delimitează vocativul substantivului “fiule” de restul propoziţiei.Caragiale. Te îmbrăţişez cu admiraţie. în ziua de 24 aprilie. încât banii nu-i ajung decât un an.Călinescu).7.” După ce a rămas fără avere. s-a ivit. O calitate generală/particulară a stilului: stilul este beletristic (artistic) şi se defineşte prin folosirea cuvintelor cu sens conotativ. Ajunşi în Sălcuţa cotesc la stânga. prin adresare directă fiului). Titlul reprezintă numele de natură orientală al personajului din text. 9. Sinonime: neguţător = negustor. epitetul “dimineaţa caldă” accentuează ideea că astrul nu străluceşte cu mare putere. spre nedumerirea tânărului. 2.”:. care amplifică starea uluire a personajului.Ce ai. “boierul”. Abu-Hassan a rămas şi fără prieteni. însă sentimentul de mâhnire de acum este foarte puternic. Modurile de expunere prezente în text sunt : naraţiunea şi dialogul. 10. prin portretizare directă. că tocmai ţi-a apărut prima carte de poezie. Momentul subiectului: Textul a fost extras din expoziţiune. imagine vizuală susţinută de epitetul “zare adâncă”. întrucât fusese ţinut “sub străşnicie” de tatăl său. zăresc acoperişul nou al turnului şi tânărul se închină. privind apariţia primei cărţi de poezie a acestuia. “s-au făcut nevăzuţi”. Semnul exclamării. un “om plăcut la înfăţişare şi tovarăş glumeţ”. a “copilăriei copilului universal” (G.şi vesel. fără urmă de nori. Cei doi decid să străbată drumul împreună. reies chibzuinţa dar şi dorinţa de a petrece. este faptul “că e saşiu. topică şi punctuaţie şi se adresează mai ales imaginaţiei şi sensibilităţii cititorului.5. din fapte. ceată = grup. deoarece le-ar prinde bine puţină companie. avuţie = avere. apoi dispare brusc.Caragiale.L. Varianta 64 1. Caracterizarea personajului: Abu-Hassan. “da piept în piept”5. Din decizia de a-şi împărţi averea în două. decid să se oprească la conac pentru o gustare. prin care naratorul ştie ce simte şi ce gândeşte personajul. Din text reies. a pieri = a dispărea. sugerând faptul că. adresată fostului coleg . Aş fi curios să văd şi coperta şi mai ales numele tău pe ea. Expresii/locuţiuni din textul dat: “să-şi ducă viaţa “. 7. textul fiind un monolog interior. focalizarea dindărăt. ai deja o notorietate de invidiat.derivare cu prefixul “ne” 4. care sugerează şi structura satanică a personajului. după tufişul movilei pe care era construită biserica. Subiectul al II-lea Rezumatul textului de la Subiectul I. 29. deşi nu sunt un iubitor de poezie şi nici nu mă pricep. La un moment dat. Momentul subiectului din care textul a fost extras este expoziţiunea. 9. 6. iar semnul întrebării este folosit pentru formularea interogaţiilor retorice. deoarece autorul începe cu fixarea locului şi a timpului -“din poeniţa vine domol”. Mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului:*treizeci – compunere (trei+zeci)*Abu–Hassan –compunere prin alăturarea cu cratimă *costisitoare – derivare cu sufixe*nemăsurat . Într-o dimineaţă de primăvară.semnul întrebării indică sfârşitul propoziţiei interogative. Soarele încălzeşte uşor atmosfera. să soliciţi sprijinul unui membru al Uniunii Scriitorilor pentru a-ţi confirma talentul poetic. Succesiunea construcţiilor exclamative şi interogative sugerează perspectiva auctorială omniscientă. conturează un tânăr cu părul roşcat. alene. Sensurile conotative ale cuvintelor “aer” şi “soare”: *Când a venit de la Paris avea un aer occidental. Volumul cuprinde şi poezii scrise în liceu? Mi-aduc aminte că unele mi-au plăcut şi mie foarte mult. personajul eponim al creaţiei lui I. Ioana Popescu Varianta 63 1. şi când se uită drept în ochii tânărului. 10. Cerul este limpede. Comentarea fragmentului:“E a doua zi de Sfântul Gheorghe. deoarece vreau neapărat să am un exemplar cu autograf. vioaie = veselă. urmat de punctele de suspensie.06. Explicarea afirmaţiei: “Pe Abu-Hasan mai mult l-a mâhnit părăsirea din partea prietenilor. Când a rămas fără bani. Aceştia fugeau de el şi îl evitau deoarece acum nu mai putea să îi îndoape cu bunătăţi. prin imagini artistice. Instanţa narativă este reprezentată de naratorul omniscient şi naraţiunea la persoana a treia. un tânăr călăreţ vine din Poeniţa şi se îndreaptă către conacul de la Sălcuţa. cu firea ta visătoare. cu un fel de durere la apropietura sprâncenelor”. Valoarea expresivă a semnelor de punctuaţie din fragmentul “Mare minune!… Unde a putut pieri? A intrat în pământ?”. este adevărat că la Litere. decât îl încântase mai înainte semnele lor de dragoste.conturarea eroului. timpul “soarele nu s-a ridicat nici de doua suliţe. care îl zăreşte în depărtare. vreme = timp 2. (atitudine) *Un copil reprezintă soarele în viaţa unei mame.

fără a fi egoist sau vanitos. sã nu vezi cu ochii tãi. fiind cel mai aspru critic al sãu 8. el era acelaşi om senin şi vecinic voios”. vitalitate. Firea lui miloasã. Conjuncţia adversativă „însã” are rolul de a sublinia generozitatea şi nobleţea sufletească faţă de alţi oameni.zicea el . însã. “consistorial”5. el având o construcţie spiritualã cu totul aparte şi fiind preocupat mai mult de soarta celorlalţi decât de a sa. „nu era în stare sã mintã”.3. aduc urmãtoarele argumente: Ĩn primul rând. din fragmentul dat reiese faptul cã Slavici îl cunoştea pe Eminescu foarte bine. a atinge = a afecta. Mihai Eminescu sugereazã ideea cã pentru el nimic nu era mai important decât amorul propriu. Poetul considerã ca fiind aspecte negative în lumea sa: „sã fii mărginit. şi să-mi scrii imediat impresiile tale. Slavici îl admiră pe Eminescu pentru „vigoare trupeascã extraordinarã”. dăruirea de sine.9. 29 iunie 2007 Dragã Vlad. zdrenţuit. Subiectul al II-lea Scrisoare Buşteni. iubea adevărul. deşi a avut o viaţã tristã. sã judeci strâmb. De asemenea. în ciuda acestor lipsuri. 29 iunie 2008 Dragă Radu. precum şi Casa memorială Cezar Petrescu. Modul de expunere utilizat în fragmentul dat este naraţiunea. „zice el”.5.” este folositã pentru delimitarea unei incidente. ci numai tovarăşi de chefuri. Ĩn susţinerea acestei afirmaţii. a fi mãrginit = a fi limitat. considerându-l o „grădinã de frumuseţe”. Peisajul este magnific. am făcut abia cinci variante la română şi mai am de făcut nouăzeci. sã umbli orbecãind prin o lume pentru tine pustie” şi „sã fii nevoit a căuta afarã din tine compensaţiuni pentru munca grea a vieţuirii. încât ai impresia că tot ceea ce vezi nu este real: munţii Bucegi apar ca o cetate străjuind oraşul. întrucât aceştia nu erau în stare să despartă opera de viaţa omului. Afirmaţia sugereazã autocritica asprã pe care Eminescu o dovedea faţã de sine. sã înţelegi rãu. îmi pare rãu.4. iertãtoare cu ceilalţi şi intransigentă cu sine m-a impresionat cel mai mult. un geniu ignorat când era în viaţã şi adulat abia dupã ce s-a stins. Te îmbrăţişez cu drag. Polisemia cuvântului “a face”: *Şi-a făcut o vilă la Snagov. sã umbli orbecãind prin o lume pentru tine pustie”. lipsit de adãpost şi rãbdând la ger”. “episcopie”. vanitate = orgoliu. Relaţia dintre cei doi scriitori. accentuând tendinţa acestuia spre excese şi autocriticã necruţătoare.*„grădinã de frumuseţe” – metaforã. în opoziţie cu nepăsarea faţă de propriile suferinţe şi dureri. el era „acelaşi om senin şi vecinic voios”. Tu ce mai faci ? Cum ai terminat anul şcolar? Închei această scrisoare. exemplar = volum. Subiectul al II lea Scrisoare despre portretul lui Mihai Eminescu realizat de Ioan Slavici: Pucioasa. unde îmi petrec două săptămâni din vacanţă. turiştii. dar nu ai cum să te plictiseşti. a leza. nu era egoist „era lipsit cu desãvârşire de ceea ce în viaţa de toate zilele se numeşte egoism”. cuvioasă = credincioasă. prin mentalitate/cuvintele personajului: “Nenorocirea cea mare a vieţii e . întrucât nu poate face compromisuri. „Eminescu – Omul”. Casa de Cultură din Buşteni.indirectã. „flãmând. direct şi deschis în orice situaţie: „în gândul lui cea mai învederată dovadã de iubire şi de stimã era sã-i spui omului şi-n bine şi-n rãu. Ioan Slavici şi Mihai Eminescu. a cetit-o şi s-a întors. sã ştii puţine. Sinonime: vigoare = forţă. Linia de pauză în enunţul „Nenorocirea cea mare a vieţii e – zicea el – sã fii mărginit. apoi s-a dus să sărute mâna episcopului…”. Modul în care descrie existenţa precară a lui Eminescu este şocantă. Abia aştept sã-ţi aflu părerile… Cu drag. o vacanţă reuşită. transformare. *Vlad face Facultatea de Limbi străine pentru că vrea să lucreze în diplomaţie. pe care.conştientizat că relaţiile cu tinerii se bazaseră doar pe interese materiale şi că un an întreg nu avusese niciun prieten. punând în evidenţã trãsãturi importante ale lui Eminescu: genialitatea. suferinţele. Comentarea afirmaţiei lui Eminescu: „Ceea ce li se poate ierta altora nu pot sã-mi permit eu”.10.4. evlavioasă2.”7. Rolul stilistic al conjuncţiei „însã” din enunţul: „El însã era lipsit cu desãvârşire de ceea ce în viaţa de toate zilele se numeşte egoism…. Staţiunea este liniştită. şi era sincer. îi ştia firea excesivă şi viaţa mizerã pe care a dus-o: „flãmând. adevãrul verde-n faţã”. Mă aflu în oraşul Buşteni.caracterizare directă de către narator: „era de o vigoare trupeascã extraordinarã”. Câmpul semantic al “teologiei”: “cuvioasă”. Sunt împreună cu un grup de colegi şi ne distrăm de minune. Eu cred cã Slavici a reuşit sã realizeze un portret destul de realist. Era „senin şi vecinic voios” indiferent de situaţie. unde peisajul este copleşitor. sã ştii puţine.”. Şi vremea ţine cu noi. Andreea Varianta 65 1. încã de la începutul fragmentului. Florina Varianta 66 1. virgula are rolul de a coordona prin juxtapunere propoziţiile de acelaşi fel. 3. era plin de compasiune. *Are talentul de a face bani din orice. A trecut mult timp de când nu am mai luat legătura cu tine şi. zdrenţuit. zdrenţuit. sunt o serie de obiective turistice interesante în zonă: Castelul Cantacuzino. Petrec. Eminescu nu a fost înţeles de contemporani. durerile …altora”. „sã-i pãtrundă firea”.. Acesta îşi aminteşte cã Mihai Eminescu era o fire veselã. lipsit de adãpost şi rãbdând la ger. sincer. ambiţie. Îţi scriu tocmai pentru că am gãsit de curând o carte în care Ioan Slavici îi face un portret prietenului său. Imaginea este mirifică. În opinia lui Slavici. “clerical”. schimbare.6. Chiar îmi lipsesc discuţiile noastre despre marile personalităţi ale culturii române. în speranţa că am reuşit să te atrag într-un univers al liniştii şi al măreţiei pe care numai natura îl poate crea. astfel că am putut urca până la Cascadă. Am să îţi aduc multe fotografii făcute cu panorama munţilor care parcă îţi zâmbesc călduros. „ce-l atingeau pe el erau trebuinţele. firea sincerã a acestuia. Sinonime: prefacere = evoluţie. În enunţul “Iar Huţu a primit scrisoarea. precum şi deosebirile flagrante dintre el şi ceilalţi oameni. “episcop”.sã fii mărginit. Eminescu este conştient de genialitatea cu care a fost înzestrat şi considera că nu avea voie sã greşeascã. a jigni. prezente în textul dat:. sã judeci strâmb. *Pentru examen. 2. Trãsãturi ale lui Eminescu – omul. arhivar = funcţionar. Figurile de stil din cele douã structuri lexicale: „munte de om” şi „grădinã de frumuseţe”:* „munte de om” – hiperbolă. pentru că vrea să intre în show-biz. Douã modalitãţi de caracterizare. sã înţelegi rãu.6. Îţi recomand sã citeşti şi tu cartea lui Ioan Slavici. Mihai Eminescu „era de o vigoare trupeascã extraordinarã”. Ĩn al doilea rând. sã nu vezi cu ochii tãi. Aerul curat de aici îmi dă o poftă nemaipomenită de viaţă şi abia aştept să fac ascensiuni şi să urc la Babele cu telefericul . cu adevărat. Mihai Eminescu. Particularităţi ale . el nu şi le-ar permite. lipsit de adãpost. întrucât era mereu flãmând. dar. *La Şcoala de Artă Populară face muzică. el putând înţelege defectele şi greşelile altora. se fundamentează pe o sinceră şi solidă prietenie.

moş Pahomie îşi exprimă convingerea că forţele naturii nu pot fi controlate de oameni. de lemne. Tare m-aş bucura să-ţi văd faţa când citeşti rândurile acestei scrisori. se cumpăneau = se legănau. podul se prăbuşeşte. Nu mai are nimeni simţul umorului. modestă” . “Cum se poate!”. prin propoziţii exclamative care sugerează teama. “a zis”. Prima dată când se întâlnise cu soţul său. prin propriile vorbe. “cearcă”. domol. Punctele de suspensie aflate la sfârşitul propoziţiilor marchează pauzele din firul narativ şi. El este caracterizat direct de către narator ca un bătrân înţelept. a da ochii cu cineva. Rolul stilistic al acestora sugerează nesiguranţa naratorului şi rememorarea unor acţiuni ce-i provoacă sentimente de nostalgie. Expresiile populare “căzu pe gânduri”. purta o rochiţă albastră presărată cu . aşa cum îl ai tu. Protagonistul fragmentului este caracterizat indirect. care relatează faptele prin naraţiunea la persoana a treia. Om al locului. regionalismele numeroase. liniştit. “stâlpul de dincolo se pleca încet-încet”. Figuri de stil:. Uluirea şi nepriceperea îi dădeau o naivitatea feciorelnică. prietenos. ce compun imaginea vizuală a casei. precum şi limbajul moldovenesc şi ţărănesc al personajelor dau textului expresia de spunere. “să fi umblat prin ţări străine”. Andrei Varianta 67 1. din “Venea o moară pe Siret”. ca efect stilistic. naratorul.“într-o căsuţă albă. prin numeroasele intercalări . iar dărâmăturile au pornit-o vijelios spre Galaţi. Subiectul al II lea Rezumatul textului reprodus la Subiectul I. pentru că eu mă bucur să am un amic cum eşti tu. deoarece surâsul era “adumbrit de o melancolie stranie”.“cârlionţi zburdalnici” . aprig. De asemenea. Punctele de suspensie în fragmentul “Şi şerpele acesta de odgon iar îl legam de stâlp… Mare vuiet. spunându-i că Siretul nu face cum vor oamenii. prin evidenţierea trăsăturilor fizice. cel care a scris opera “Cântecul lebedei”. pe care nu-l înduioşează disperarea inutilă a tânărului. îi cum vrea el. care-şi poate stăpâni reacţiile. dar Moş Pahomie îl ironizează. adresându-se imaginaţiei şi sensibilităţii acestuia. o personalitate demnă de respect. sugerează stările nostalgice ale naratorului. veselă. specifice stilului indirect: “a râs”. dărâmare2. drept un om cu frică de Dumnezeu. “priveam”. “buzele ei zâmbeau mereu”. Huţu are şi simţul umorului “nimeni nu râdea mai din toată inima decât dânsul”. 10. zglobiu = vesel. Varianta 68 1. năruire = prăbuşire. chiar dacă luaseşi o căzătură groaznică. eu tot iţi simt lipsa. care să facă cinste tuturor sătenilor. plăpândă = delicată. care este şi personaj. Etape ale desprinderii podului: “Odgonul slăbea”. care ştie că puterile devastatoare ale naturii nu pot fi stăvilite de oameni: „Nu-i cum vrem noi. “micuţă şi albă”.3. “ascultam”. liceul nostru este cel mai cunoscut din Ploieşti. de auditiv. aşa cum îşi cunoaşte baba. povesteşte la persoana I despre iubita sa. decât baftă la învăţat şi ne vedem luni la şcoală. acolo-i slăbăciunea… zise el cu linişte”. se clătinau. Subiectul al II lea Întocmirea unei scrisori cu început dat: Predeal.oralitatea este definită prin cuvinte şi expresii populare: “şerpar”. dar transmitea o tristeţe bizară şi misterioasă.06. Sinonime: năvalnic = furtunos. să umble prin ţări străine. că ajunsese să cunoască lumea. Prin aceste vorbe. privind calm la prăbuşirea podului şi fiind conştient că niciun om nu poate opune rezistenţă naturii: „Iaca. Anişoara este caracterizată direct de narator. “căutau”. şi a celor morale. mai aveai simţul umorului. care-i fusese elev în Cocorăşti. Părea o fire veselă. pentru că îţi ducem dorul.epitet personificator ce sugerează farmecul tineresc al fetei 6. topică şi punctuaţie şi se adresează mai ales imaginaţiei şi sensibilităţii cititorului. doar unul este Mihai Florian!… Gata! Te laud prea mult şi nu e bine! Deja am vorbit cu doamna dirigintă şi ne-a promis că o să mai facem o excursie în care să poţi şi tu să vii cu noi. prin care se transmite cititorului o puternică emoţie. fragilă. “zicea”7. a pizmui = a invidia4. 29. să-ţi povestesc în amănunt tot ce am făcut în excursie. prin imagini artistice. ascultând cu ochii mari. ştii doar că am glumit. Expresii/locuţiuni cu substantivul “ochi”: ochi pentru ochi. Câmpul lexical al apei: “pod” “mal” “râului” “bălţii” 5. iar ochii albaştri îi lăcrimau gânditori.personificare: “Undele tulburi se frământau cu mânie”metaforă: “…săpau goluri care alergau rotitoare”4. sub forţa învolburată a râului.stilului:. vorbele bărbatului. Ce să-ţi fac dacă tu eşti tocilarul clasei? Hai.2007 Salut amice. prin percepţia pasionată a naratorului-personaj. el observă imediat slăbiciunea stâlpului de care era legat capătul odgonului şi-i anunţă pe ceilalţi că nu se poate face nimic. 7. sensibilă. tulburau”.9. de scânduri”6. exprimă o acţiune începută în trecut care nu s-a finalizat. bogăţie sinonimică. trăieşte în aceste locuri de o viaţă şi le cunoaşte foarte bine. oricum. Moşierul îl trimisese pe Nastratin cu oameni ca să ajute la salvarea podului. Podarul este ironic şi batjocoritor cu Iordache Nastratin. În cele din urmă.enumeraţie de epitete cu nuanţă personificatoare. “mă simţeam”. Ai fost tare caraghios atunci şi. Te salută amicul tău. Oralitatea stilului se defineşte prin registrele stilistice care se manifestă în acest fragment. Moş Pahomie. ci cum vrea el. sub privirile neputincioase ale oamenilor care sunt convinşi acum că s-a sfârşit. de Mihail Sadoveanu: Podarul. Tocmai se duceau la primărie. Ce să-ţi mai spun. O calitate particulară a stilului este oralitatea reprezentată de numeroase locuţiuni. omniprezent şi obiectiv. Autorul este Liviu Rebreanu. Dar. “Odgonul scăpătă din partea cealaltă”: “Urmă o năruire pripită de grinzi. Anişoara. Sensul conotativ al cuvântului “rază”: * Razele sufletului său îi încălzeau pe cei din preajma lui.10. Verbele la imperfect. 2. nu te supăra aşa de repede. aceştia fiind neputincioşi în faţa apelor dezlănţuite ale Siretului.8. Perspectiva narativă este definită prin naratorul omniscient.5. Parcă te aud spunând: “ Eşti iar la munte norocosule!” Ei. ascultător şi recunoscător faţă de dascălul său. îi cum vrea el”. da! Sigur că m-am gândit la tine când am trecut prin localitatea natală. totuşi. O calitate generală/particulară a stilului: stilul este beletristic (artistic) şi se defineşte prin folosirea cuvintelor cu sens conotativ. “gingaşă şi blândă”. “îşi caută de treabă”. în relaţie directă cu firea locatarilor.” 9. a face ochi dulci cuiva. a-şi da ochii peste cap. realizate prin interjecţia “Iaca”. prin polisemie. Nu am putut să mă abţin şi am râs cu lacrimi.verbe “dicendi”. Sensul afirmaţiei: “Nu-i cum vrem noi. *O timidă rază de speranţă îi lumina ochii. intercalări. Calităţi ale lui Huţu: este respectuos cu oficialităţile bisericeşti. Portretul eroinei este realizat în mod subiectiv. Dascălul Clăiţă se mândrea cu Huţu. Sinonime: stranie = ciudată. cumplit lucru-i apa!”. Vorbire directă: “― E bine!”8. podarul Moş Pahomie. domol = calm. Chiar dacă mă simt foarte bine în excursie alături de ceilalţi colegi. “ş-o poruncit”. să stea o vreme la Viena şi să ajungă funcţionar la episcopie. expresii populare şi regionalisme. “şăicile”. miraţi. Atitudinea dascălului sugerează faptul că şi dintr-o şcoală de ţară se poate ridica un învăţat. Protagonistul-narator o descrie în mod direct ca fiind tăcută şi plăpândă. Am trecut pe lângă râul în care ai căzut în excursia trecută. impetuos. resemnarea “De-acu s-o sfârşit!” ori deprimarea neputinţei umane: “Mare huiet. Caracterizarea lui moş Pahomie: Protagonistul fragmentului. Le-am spus că o să-i vizitezi cât de curând. În aceeaşi modalitate de expresie a oralităţii se înscrie topica şi punctuaţia textului beletristic.” marchează o pauză mai lungă în vorbire prelungind starea afectivă provocată de forţa apei. este chemat de oamenii strânşi pe malul Siretului pentru a repara un pod aproape distrus de apele umflate ale râului Siret. 8. şovăielile privind propriile sentimente3. pentru că am dat nas în nas cu bunicii tăi. trăsături indirecte reieşite din atitudinea podarului („De-acu ţi se rupe moşia în două! urmă bătrânul cu râsu-i răutăcios”). tu trebuie să te pregăteşti foarte bine pentru olimpiada de săptămâna viitoare. Figuri de stil din penultimul alineat:. Ştii că tu eşti mândria clasei şi a şcolii noastre! Datorită ţie. cititorul receptând realismul faptelor şi sentimentelor7.

moş Costin şi Ileana. După cum bine ştii. . Şi tu ai nevoie de relaxare şi de o schimbare de decor. “vlăstar”4. După ce gustase din toate plăcerile vieţii uşoare. cu ochii închişi. se distinge. Relaţia dintre Policarp Faranga şi Olga Dobrescu este construită de narator prin viziunea personajului masculin. indulgentă. Fata.”. însă după alţi patru ani femeia moare. Din când în când. “copil”. Sinonime: amurg= înserare. duios şi îi îndeplineşte dorinţa. spre a avea o meserie”. timp. deoarece a intrat în politică: “Tot atunci a pus cruce vieţii uşoare. Adverbul dubitativ. 10. de zâmbetul ei.descriere a trăsăturilor fizice. Mi-ar placea să ne însoţeşti şi tu. Deşi nu cred ca sunt omul cel mai potrivit să te determine să ne însoţeşti. începe”. îţi voi face totuşi o propunere. a ieşi în lume. a da viaţă. Cu prietenie. escapadă = aventură 2. intrând în politică. “soţie”. farmecul şi puritatea Anişoarei. sugerând rememorarea unor fapte petrecute cândva: “Eram pe-atunci ostaş tânăr şi slujeam în Italia…”. Avea un trandafir alb în piept şi altul în părul blond. Şi lui moş Costin îi este tare dragă Ileana.narator omniscient (vocea auctorială). întâmplări ce înainte păreau nesemnificative macină sufletul naratorului şi îl fac să se întrebe şi mai mult dacă iubirea lor este adevărată.floricele vinete-închise. fiind greu de recunoscut chiar şi de către cei din satul natal.caracterizare directă de către narator. 9. concretizat prin forma de imperfect a verbelor identificate în ultimele alineate. prin propriile vorbe. că iubirea pentru soţia sa îl orbise în aşa măsură. bună. Olga îi trece cu vederea soţului escapadele amoroase la care el nu renunţase nici după căsătorie.5. Naratorul omniscient povesteşte la persoana a III-a despre viaţa . Detalii. “o guriţă cât o cireaşă coaptă şi doi ochi albaştri cum e cerul când e mai limpede”. “cernită”. ca ea. a căpăta viaţă. Dragostea celor doi tineri fusese plină de pasiune şi entuziasm. încât nu observase că sentimentele ar putea să nu fie reciproce. Expresia ”a pune cruce” înseamnă a sfârşi. povestindu-i despre iubirea lui din trecut: “…apoi cu vocea lină. bună şi cu avere. flăcău. 10. pentru nimic în lume. Subiectul al II lea Rezumatul textului reprodus la Subiectul I. Caracteristici ale descrierii portretistice în conturarea personajului Policarp Faranga: descriere directă de către narator prin epitete caracterizatoare: “omul serios şi grav”. învăluie= acoperă. Gândeşte-te serios la propunerea mea. pentru că pe atunci tinerii din oaste erau trimişi în ţări străine şi stăteau acolo zeci de ani. avea atâta farmec. parc-ar citi în carte vremile trecute. înfricoşat parcă de frumuseţea ei. Închidea ochii la numeroasele escapade pe care Poly le-a continuat şi după căsătorie”. 2. pildă = învăţătură. 9.” Subiectul al II-lea Tulcea. Îşi urmărea ascendenţa până la Vlad Ţepeş. cu avere” – enumeraţie de epitete caracterizatoare7. Sinonime: nădejde = speranţă. semnificând sensibilitatea şi delicateţea sufletească: “. bună. Varianta 69 1. voievod = domnitor. Indulgentă şi înţelegătoare. să ne distrăm pe cinste. că femeia iubită devenise pentru el o necunoscută. Figuri de stil prezente în enunţul: “Olga Dobrescu. Ghilimelele folosite în sintagma “omul justiţiei” marchează un citat. şovăiala chinuitoare şi suferinţa declanşată de această descoperire dureroasă. Titlul operei “Cântecul iubirii” este o metaforă care sugerează frumuseţea poveştii de iubire trăite în tinereţe şi evocate de către personajul moş Costin. vreme= perioadă. neţărmurită. a termina şi este folosită pentru a exprima ideea că Policarp a încetat să mai aibă o viaţă uşoară după moartea soţiei. Moş Costin stă pe prichiciul cuptorului. el se căsătorise cu o femeie frumoasă. exclamaţiile şi interogaţiile retorice (”Şapte ani n-am observat tristeţea sufletului ei! N-am vrut. Tipurile de narator: . pe care el nu o poate înţelege. mai pătrunde în casă câte o adiere rece. cu glas emoţionat. Punctele de suspensie folosite în mod repetat în text sunt pauze afective în fluxul narativ şi sugerează reflecţiile rememorării unor întâmplări din trecut. din nuvela “Cântecul iubirii” de Liviu Rebreanu: Se lasă amurgul şi lumina pătrunde în casă tot mai puţin. în care se află apa pentru mămăligă. pe viaţă şi pe moarte. devine responsabil pentru copil şi face carieră în politică şi ca jurist. exemplu. a fost o soţie ideală. ajungând să ocupe portofoliul ministerial. cu preţul vieţii. . După ce îşi priveşte fiica. te anunţ că nu vei găsi nicăieri un ţinut mai misterios decaât aici.“fiinţă gingaşă” – epitet caracterizator. . aşa cum sugerează naratorul omniscient: “Olga Dobrescu […] a fost o soţie ideală. Caracterizarea personajului Ileana: . Naratorul se găseşte într-o criză a iubirii. indirect. care sugerează tinereţea şi gingăşia fetei: “fetişcană ca un bobocel înrourat” . tânăr= june. Tudor. care se confesează prin naraţiunea la persoana I. fără pic de viaţă. 5. pe care o descrie cu mult drag. “neam”. reiese direct mândria despre obârşia sa străveche boierească: “Cu nimica nu se mândrea mai mult bătrânul decât cu neamul său. Tipuri de timp: . Expresii/ locuţiuni cu substantivul “lume”: a pleca în lume. iar pe nboi ne aşteaptă o bine meritatată vacnţă.caracterizare indirectă. Câmpul semantic al cuvântului “amurg”: “înserare”. Expresia din fraza: “Poate-mi furase şi mie inima”. Mulţi plecaseră de tineri de acasă şi s-au întors după foarte mult timp.Spune. 8. Pierderea soţiei îl trezeşte brusc la realitate. Moş Costin îi spune fiicei sale că în acea vreme el era ostaş în Italia. el îşi aminteşte clar de tânără.2008 Dragă Emil. Registrele stilistice: cuvinte şi expresii populare -“adumbrit” “pripăşită” “pizmuiam”. tăticule… mai spune!” 9. cu privirile pribege…”. Expresii/locuţiuni cu substantivul “viaţă”: a-şi vedea de viaţă. cuvintele aparţinând altui personaj3. a căror inimă a fost furată de frumuseţea. tăticule…mai spune!”. El remarcă. frumoasă. Caracterizarea lui Policarp Faranga:. ar fi o adevărată aventură. trăsătură care-i adusese notorietate şi prestigiu6. cârlionţat. Aşa era lumea. prin imagine vizuală: “o barbă superbă […] cea mai frumoasă şi mai îngrijită barbă din România”. care-i dezvăluie sensibilitatea interioară: “Spune.timpul povestirii este prezentul folosit în prima parte a textului: “…moş Costin şade pipernicit şi tăcut. Avem de gând să pescuim. Focul din vatră pâlpâie în jurul ceaunului.10. întrucât şi el fusese unul dintre cei care au iubit-o. şi pizmuiam grozav razele care o mângâiau în dragă voie şi a căror mângâiere ea o sorbea ca o alintare de dragoste. “hodorogită”. punctele de suspensie (”Am iubit-o… […] Nu ştiu…”) amplifică starea de panică şi agitaţie interioară. Deşi te cunosc şi ştiu cât de greu părăseşti paradisul montan din Sinaia ta natală. se naşte Puiu. Deşi trecuse vreme lungă de atunci. recunoscând că îi furase şi lui inima.“ soţie ideală. 8. şcoala s-a terminat de aproape două saptamâni. Eu şi colegii mei am hotărât ca după absolvirea examenului de bacalaureat să facem o excursie în Deltă. După patru ani. “lumina ruginie”. “umbre” 4. Fetei îi face mare plăcere să-şi asculte tatăl povestind întâmplări din tinereţe. este foarte apropiată şi firească între tată şi fiică. Bătrânul are o imagine clară a tinerei. drăgăstos. ataşamentul fiicei faţă de tatăl ei. dintr-o dată.din faptele şi relaţia sa cu alt personaj. relevă faptul că “fetişcana” din tinereţea lui moş Costin. iar Ileana răsuceşte firul de in. 3. bătrânul începe să-i descrie o fetişcană. Varianta 70 1. Prin diminutivul “tăticule” este sugerată iubirea puternică. farmecul şi zâmbetul răpitor al fetei. pe viaţă. prin naraţiunea la persoana a III-a. Consider că relaţia dintre cele două personaje. în fine. 6. să-i facă să se îndrăgostească de ea sau pur şi simplu să o îndrăgească. sugerând indirect tinereţea. îşi roagă tatăl să-şi continue povestirea. fiinţă gingaşă. sau n-am putut?”). încât reuşise să cucerească inimile multora. că femeia iubită ascundea în inima ei o tristeţe bizară. 7. pe care o priveşte “galeş”. 29. a veni pe lume. să facem un foc de tabără. să calaaaaaaaaătorim cu vaporul.06.personaj-narator (moş Costin).se îmbină armonios cu limbajul cult metaforic: “O priveam doar pe furiş.prin naraţiune. pe care o cunoscuse în tinereţe şi care era îndrăgită de multă lume. indulgentă.timpul povestit este trecutul. “poate”. infidelitatea şi comportarea fluşturatică faţă de soţie. cu avere”:. Câmpul semantic al “familiei”: “frate”. tulburându-le sufletul până în profunzimi nebănuite. frumoasă.

Anca a slăbit 10 kilograme. cafenea = bar.prezenţa dialogului. cu acelaşi tip de preferinţe. se compune un succint portret fizic prin epitete: Baroneasa era o “brună ca o creolă” şi “cea mai frumoasă femeie din oraş”. cum puţine erau pe vremea aceea în Europa întreagă. Particularităţi ale vorbirii directe /ale stilului direct:. Gheorghe Bâscoveanu. reconfortându-l prin atenţia şi prin întrebările ei serioase Varianta 72 1. având rol afectiv şi stimulativ pentru ritmul alert al acţiunii: “Pitarul Barbu Petrescu se pomeni că vine spre conac”.. sensul.pitar.5. Veştile despre fuga stolnicului Matei Lăcusteanu îl sperie pe pitar şi-l determină să plece cât mai repede „într-un ceas suntem gata şi noi”. spaniolă . “Pitarul îngălbeni”. iar cele două ore. *Diplomele obţinute la concursul “Micii jurnalişti”. Subiectul al II-lea Redactează un curriculum vitae (CV) valorificând datele dintr-o cerere CURRICULUM VITAE Obiectivul interviului: angajarea pentru postul de corespondent de presă al ziarului “Bună Dimineaţa. care stimulează toate funcţiile vieţii vegetative. Subiectul al II-lea Redactează un curriculum vitae (CV) valorificând datele dintr-o cerere: CURRICULUM VITAE Obiectivul interviului: angajarea pentru postul de operator PC Numele şi prenumele: Manolescu Andrei Domiciliul: Râşnov. O trăsătură generală/particulară a stilului este fineţea. de unde reiese statutul de intelectual al personajuluinarator. finalizată de curând. la care participă un număr mare de personaje. *Copilul este cuminte numai dacă i se promite o jucărie. 1998-2000 Anexez. prietenia cu frumoasa femeie era flatantă pentru narator. Grebleşti. Naratorul este omniscient şi obiectiv.6. “să repet” etc. Câmpul semantic al cuvântului “zăpadă”: viforniţă. “zeci de apartamente. 8. Verbele la perfect simplu se folosesc pentru a sugera o acţiune sau stare de dată recentă. la cafenea. (sau dacă aş spune ar părea neverosimil. ninsoare. apelându-se la aluzie. “Cu nimic nu se mândrea mai mult bătrânul decât cu neamul său”. Turnu Roşu etc. De asemenea. se refugiase la Arad. “Bâscoveanu trecu în goană”. Erau aceste două ore ca o muzică diafană de lumină. 8. Numele şi funcţia personajelor implicate în dialog: Barbu Petrescu.5. îmi vindeca oboseala prin bucuria de a privi ca o filtrare a sângelui obosit de munca otrăvită a tipografiei. 9. cât dura vizita. “mă”. În mod indirect. în ipostaza unui gazetar.] îi strigă omul de pe cal”. O altă trăsătură a descrierii este tehnica detaliului utilizată cu măiestrie de Camil Petrescu: blocul avea faţada “pe trei străzi. “petreceam”.3. care îl fascinează pe narator cu frumuseţea şi cu franceza ei senzuală. la care am obţinut premii în toţi anii în care am luat parte. *Permisul European de Conducere a Computerului. Rolul indicilor spaţiali este de a reflecta un spaţiu real. îşi petrece timpul liber cu un cerc de prieteni. “faţadă”. eliberat de ECDL România 25 iunie 2007. viscolul. *Din cauza efortului. Parantezele evidenţiază explicaţia suplimentară pe care naratorul simte nevoia să o ofere cititorului. Caracteristicile naratorului subiectiv sunt evidenţiate prin folosirea verbelor şi pronumelor la persoana I. Utilizarea punctelor de suspensie în replica stolnicului Bâscoveanu marchează pauze în fluxul ideilor şi evidenţiază starea de agitaţie interioară atunci când îi explică pitarului motivul pentru care trebuia să se grăbească. căci în spate erau grădini. strada Nicolae Jiga. ce simt şi ce intenţionează să facă ele: Olga “închidea ochii la numeroasele escapade pe care Poly le-a continuat şi după căsătorie”. În al doilea alineat. împărţit în câteva zeci de apartamente.”. de a indica cititorilor locurile pe unde personajele trebuie să treacă şi itinerarul pe care să-l urmeze pentru a ajunge la destinaţie: Sălătruc.Cunoaştere a limbilor engleză. măreţia palatului fiind unică în Europa. Prin folosirea registrului arhaic se compune atmosfera epocii istorice din preajma revoluţiei de la 1848. Polisemia cuvântului “a slăbi”: *Datorită regimului. la o mătuşă. dacă nu patru. organismul ei este foarte slăbit.. mergând împreună la masă. prin naraţiunea subiectivă şi prin implicarea acestuia în evenimente până la substituirea lui de către personaj: “mi-”. acela al conacului unde locuia pitarul Barbu Petrescu. Subiectul al II-lea Rezumatul textului de la Subiectul I. care formează un grup omogen. îl revigorau în totalitate..2. mozaic şi lemn tare vopsit în alb”. căci nu făceam decât să-i repet cele ce scriau gazetele)”. toate bronz auriu. “eram”. deşi subiectele discutate se rezumau doar la ceea ce scriau gazetele. nămeţii. în copie. Constanţa Mihai Petrescu Varianta 71 1. la cafenea. toate bronz auriu. o unguroaică refugiată la Timişoara. următoarele documente doveditoare: * Diploma de bacalaureat. ştie tot ceea ce gândesc. reies farmecul şi atracţia pe care eroina o exercită asupra bărbatului: “prietenia ei mă flata. spaniolă. din opera “Contesa bolnavă” de Camil Petrescu: Naratorul-personaj. căruia i se adresează prin sintagma “dacă vreţi”: “N-aş putea spune ce vorbeam cu Baroana […]. “întrebă”9. jurnal.stolnic7. franceză. casă de raport armonioasă.48 Studii absolvite: * Colegiul Naţional “Mihai Viteazul.adresarea directă prin vocativul substantivelor şi imperativul verbelor: „Boierule[. urmând ca cititorul sau interlocutorul să descopere esenţa comunicării. considerând că trebuie să părăsească ţara. “bloc”. mănăstirea Cotmeana.” 10. întâmplări şi evenimente. strada Nicolae Milescu.personajelor.3. promoţia 2002 * Cursurile de Jurnalism organizate de Asociaţia “Jurnalişti fără frontiere” * Cursurile organizate de ECDL România Abilităţi: . Sentimentele contradictorii ale naratorului faţă de Baroneasă: „nici nu cred că eram îndrăgostit de ea…”/ „Dar eram totdeauna cuprins de o cuminte fericire …” 7. la plimbare şi la teatru.Operator PC Experienţă: . care se realizează prin întrebuinţarea acelor cuvinte ce exprimă în mod subtil ideea. la plimbare sau la teatrul de varietăţi . de unde. *Atestatul de cunoaştere a limbilor străine: engleză. Sinonime: gazetă = ziar. înţesat = împânzit. Conversaţiile cu Baroneasa aveau un farmec aparte şi-l relaxau după munca nocivă de la tipografie.participarea la acţiuni de voluntariat ale Asociaţiei “Jurnalişti fără frontiere” . Cuvintele “faianţă” şi “cuminte” să aibă alt sens decât în text: *Faianţa are culoarea cerului senin. troienind. Repetarea cuvântului “împreună” accentuează preocupările comune ale celor cinci-şase prieteni. Textul narativ se defineşte prin naraţiune şi dialog ca moduri de expunere specifice genului epic. nemaiavând pe nimeni. Naratorul-personaj oferă câteva detalii biografice despre Baroneasa R. dacă vreţi comic. se întorsese în oraşul natal. “Nu întârzia!”. 10. nr. fior 2. Tomis!” din Constanţa Numele şi prenumele: Petrescu Mihai Domiciliul: Constanţa. “cubistă” 4. local. mozaic şi lemn tare vopsit în alb”.participarea la concursul “Micii jurnalişti”. Acţiunea se bazează pe fapte. aglomerat. fiind nedespărţiţi la masă. care era originară din „Temişoara”. Câmpul semantic al “arhitecturii”: “palat”. Constanţa. El o vizitează frecvent pe Baroneasa R. descrierea arhitecturii oraşului este realizată prin imagini vizuale: partea cealaltă a bulevardului era “ocupată jumătate de un imens palat. “apartament”. Prin caracterizare directă. profilul Jurnalism. prin povestirea la persoana a III-a.nivel avansat .prezenţa verbelor de declaraţie: “strigă”. prin confesiunea trăirilor naratorului. într-un oraş cu o arhitectură deosebită. numărul 48 . fulgii4. franceză. organizat la Palatul Copiilor din Constanţa.. emoţie = înduioşare. “vorbeam”. “case”.6.

Expresii/locuţiuni cu substantivul “mânã”: a pune mână de la mânã. Varianta 75 1. a cere mâna cuiva. “ladã mare de nuc sculptat”. che-i-le!”). căruia îi reproşează că se oboseşte prea mult ca să construiască încă o casă. oricât de mult ar încerca familia.Studii absolvite: * Colegiul Naţional „Ion Barbu”. *Permisul European de Conducere a Computerului. avarul. a pierde concursul.Operator PC Experienţă: . Să fie acesta “bunul-gust” al veacului nostru?! În concluzie. neîngrijită şi veche îi stârneşte Aglaei alte reproşuri aluzive la adresa Otiliei. el critică relaţiile interumane şi prezintã realitatea contemporanã într-un mod obiectiv. “iminei”. sunt legat de mâini şi de picioare şi nu pot zice nimic. se agită şi dă comenzi ca “să salveze” pentru sine averea lui Moş Costache de eventuali atentatori. Calicia personajului este relevată indirect şi de efortul imprudent de a căuta şi cere cheile (”Che…. intrând în magazin. mână spartă. el e în inimă” (Ion Heliade-Rădulescu. .linia de dialog introduce vorbirea directă. de educaţia primită în copilărie şi adolescenţă. *Stătea nemişcată.C.Monseniore. însă acesta nu se poate învăţa. deşi. a se lua de mânã cu cineva. a-şi pierde controlul 4. a da o mână de ajutor. el ţine. “un secrétaire Louis XVI de lemn de trandafir”6. fiecare este influenţat de mediul în care trăieşte.Ed. Semnele de punctuaţie din structura “. deşi suferise un accident cerebral şi trebuia să stea nemişcat. cu privirea lipită de vitrina magazinului. prin naraţiunea la persoana a III-a8. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Politeţea este adunarea la un loc a gustului celui bun a fiecărui veac. Caracteristici ale prozei realiste: . a pierde ocazia. Textul este o descriere prin:. “îngrijorat”.“ca şi când n-ar fi fost niciodată vreun conflict între ea şi ei” 9.nivel avansat . prin două citate: . fumuriu 2. “surtuc”. 5. Fraza redã vorbirea directã. nădragii de stambă. în copie. dar. începu prinţesa sever. fiecare veac şi-a pus amprenta asupra ideii de politeţe. cred. dintre individ şi societate.participarea la Olimpiadele şcolare de informatică în toţi cei patru ani de liceu. de respectarea anumitor reguli.numeroasele imagini vizuale. a avea la mână pe cineva. semnată de domnul director al firmei Computer Serv SA Braşov 25 iunie 2007. cu vechime de doi ani. Limbajul cult:. Cele douã virgule marchează propoziţia incidentă. de familie. politeţea ţine de bunul-gust al fiecãrui om. Reprezentant al curentului literar realism. a da mâna. 10. . Cuvinte derivate: “repezeală”. se considerã superioarã celorlalţi oameni. franceză. sunt îmbrâncit şi dat la o parte din uşa ce pare prea îngustă. totuşi. care are rol caracterizator . a-şi pierde şirul (gândurilor). Iritată de prezenţa lui Felix şi a Otiliei. ca tip de personaj. *Părul bălai îi curgea pe spate. “lipit”: *În situaţia dată. “vechime”. În altă ordine de idei. De aceea. eliberat de ECDL România şi recunoscut de M. Comparaţia sugerează. deşi politeţea este un concept moral cunoscut tuturor. “ începu prinţesa sever”. şireturile rupte şi înlocuite cu bucăţi de sfoară. George Cãlinescu prezintã în “Scrinul negru” relaţia dintre om şi mediu. *Ploaia curgea pe streşini cu un zgomot ciudat.3. Varianta 74 1. Totuşi. “înconjurată”.“fizionomia aspră a unui căpitan de vapor care comandă în timp de naufragiu”..alcătuirea complexă şi intelectualizată a frazelor7. “nădragi”. “cămaşa de noapte”. copilul părea din ce în ce mai uimit de multitudinea culorilor mişcătoare.folosirea neologismelor: “domiciliu”. Anexez. în esenţă.naratorul obiectiv şi omniscient şi focalizarea zero (”dindărăt”) Subiectul al II-lea Rezumatul textului reprodus la Subiectul I. de civilizaţia anturajului. De asemenea. Politeţea nu se poate învăţa. îmbãtrânit . “Opere”. Trăsături ale Prinţesei Hangerliu: exigentã şi autoritară. până la brâu.utilizarea detaliului în descrierea îmbrăcămintei personajului. Îmbrăcămintea sărăcăcioasă. Câmpul semantic al “vestimentaţiei”: “ciorapi de lână”. mânã-n mânã. că limbajul este din ce în ce mai vulgar. *Atestatul de cunoaştere a limbilor străine: engleză. indirect. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a pierde”: a pierde vremea. el este adânc înrãdãcinat în personalitatea fiecãrui om. în relaţie directă cu scăderea bunului-gust şi al bunului-simţ totodată. conceptul nu s-a schimbat foarte mult. Polisemia cuvântului “a curge”: *Pe măsură ce imaginile curgeau pe ecranul televizorului. Naratorul este omniscient şi obiectiv (narator heterodiegetic). că. deşi bolnav. trăsătura de caracter a Aglaei. mi s-a spus că ai fi botezat catolic de mama lui Filip al nostru”. 10. comportamentul decent vine din bunul-gust al fiecãrui om. trăsătură ce reiese indirect din vestimentaţia lui veche şi neîngrijită: ciorapii rupţi de unghiile de la picioare. pe sub mână. a se pierde în faţa cuiva (a se emoţiona).angajat. Sens conotativ al cuvintelor “legat”.4. din romanul “Enigma Otiliei” de George Călinescu: Accidentul cerebral al lui Moş Costache declanşează o adevărată strategie de ocupaţie a casei bolnavului de către Aglae care. ca un adevărat căpitan în timp de naufragiu. Registrul cult al limbii. “bãnci ordinare de lemn”. salvat din naufragiul vieţii”. parcă mileniul trei a adus cu sine o diminuare a gradului de politeţe. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul obiectiv şi omniscient şi prin naraţiunea la persoana a III-a 6. *Calificativul obţinut în urma celor doi ani de muncă la Computer Serv SA Braşov *Scrisoarea de recomandare. . în mare parte. ea-şi îndreaptă toată energia asupra fratelui său. replica unui personaj. în finalul căruia Moş Costache. peste mânã. repartizează membrii familiei cu scopul de a păzi cu străşnicie averea bătrânului. Gustul cel bun nu se învaţă. Am observat că majoritatea scaunelor din metrou sunt ocupate de tineri şi de bărbaţi. Cuvinte derivate: prefãcut . III) Afirmaţia lui Ion Heliade-Rădulescu despre politeţe se poate aplica oricãrei perioade istorice şi consider că îşi dovedeşte perfect valabilitatea. spaniolă.Cunoaştere a limbilor engleză. cere cu insistenţă şi efort cheile. următoarele documente doveditoare: * Diploma de bacalaureat. 7. Interpretarea textului: “fizionomia aspră […] a unui căpitan de vapor care comandă în timp de naufragiu”. Moş Costache ilustrează.5. că indecenţa este la loc de frunte şi uneori de laudă. *Diplomele obţinute la Olimpiadele şcolare de informatică în toţi cei patru ani de liceu. “pantaloni”. intervenţia naratorului în replica unui personaj: “. Structuri/ sintagme obiecte de mobilier: “divan slujind şi de pat”.semnul întrebării marchează sensul interogativ al propoziţiei 3. a face cu mâna. “ţărănească”. Avariţia bătrânului este sugerată destul de transparent în tot textul. “lamentabil” şi prin folosirea cuvintelor împrumutate din alte limbi “secrétaire”. infatuată. “o mică comodă Louis-Philippe”. cu o privirea autoritară asemănătoare cu aceea a unui căpitan de vapor în timp de naufragiu.prin utilizarea detaliului în prezentarea mobilierului din încăpere9. la Computer Serv SA Braşov. Braşov Andrei Manolescu Varianta 73 1. aflat. Mai întâi. nu pot decât să trag un semnal de alarmă pentru degradarea rasei umane. Aglae hotărăşte că bolnavul trebuie imediat dezbrăcat şi trece la fapte fără să mai aştepte consimţământul cuiva. alocuri . găsindu-şi refugiul într-un fotoliu vechi “în fotoliul ei. promoţia 2002 * Cursurile organizate de ECDL România Abilităţi: . franceză. snoabă şi rece. Calităţi generale/ particulare ale stilului: Corectitudinea utilizării limbii literare şi cursivitatea ideilor (înşiruirea clară a ideilor/ aspectelor/ întâmplărilor) 8. . “grosime” 2.Dar voi ce faceţi?”:. spaniolă . relaţiile între oameni. care.

La început mama nu înţelege ce se întâmplă. O altă sursă este comicul de situaţie. da. a exclamaţiilor ( „. naiv. Paraschiv. apelând la o imagine vizuală – „late pene negre“. fiind narator-personaj în textul dat şi se adresează. Subiectul al II . Totodată. figuri de stil. „îşi pironi privirea”. Naratorul este obiectiv. „dumicatul”. a se lua cu vorba. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a sta”: „ a sta de veghe”.cele două virgule marchează vocativul substantivului “mamă”. gândindu-se că vârsta n-ar fi o problemă. dar imediat ţipă şi se enervează.imaginile auditive: “susur noptatic”. vânătorul este fermecat de . “reîncepe”. În ultimul alineat al textului. Astfel.”murgul-serei începe a se destinde”.[…] se trăseseră mult în orbite”.Na. “nestatornică” 2.La masa!”). Expresii/ locuţiuni cu verbul “a lua”: a lua ochii. arătându-l pe Paraschiv cu degetul. Varianta 77 1. Expresia “îl cârpi pe Niculae” înseamnă lovitură. bea apă”). în principiu trebuie să aibi dreptate.”ţârâitul greierilor”. acesta conturează atât cadrul natural în care se desfăşoară vânătoarea.”când soarele se pleacă spre apus” este o metaforă personificatoare. Comparaţia din ultima frază. “vânătorul”.”. „Ce. încât îi dau lacrimile. “ceapă”. descrie penele prădătorilor. „a sta degeaba”. Registrul oral/colocvial: „Ce ziseşi tu.Când a plecat Marius? . un bărbat de „peste şaizeci de ani” (autocaracterizare-monolog interior) este descris în mod direct din punct de vedere fizic: ”[…] chipul osos.prezenţa cuvintelor şi expresiilor populare. sau cu care nu avem o relaţie apropiată. relevată indirect prin atitudinea sa contemplativă. 8. Mama îl ceartă pe Niculae pentru că nu o lasă în pace şi îi spune să stea cuminte. care îşi reprimă cu efort durerea pentru ca şi Paraschiv să se ardă cu fasolea fierbinte. El este un om obişnuit. iar Catrina îi cheamă la masă. Enunţuri cu semnul întrebării:.7. Varianta 76 1. Paraschive. 10. începe să dea din picioare. Derivate: “îngrijorarea”. 3.5. 4. reuşind să aducă situaţiile în favoarea lui. o purtare manierată. Semne de punctuaţie în fragmentul: “Ce ziseşi tu. aşa e!”. În fragmentul: “Nu tăgăduiesc. În textul de mai sus. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre politeţe: „Politeţea este o pudoare şi o necesitate de distanţă. “nedesluşite”. deoarece politeţea denotă atât o decenţă comportamentală izvorâtă din respectul pentru persoana cu care relaţionăm. ”slaba suspinare ieşită din sânul obosit al naturii”). ci şi toate celelalte întâmplări prin care trece pe parcursul acestei experienţe. „sâcâită”. 5. 6. din care cauză se arde cu fasolea fierbinte.linia de dialog introduce vorbirea directă. da. picături. dar şi ca un mijloc de a menţine distanţa faţă de cei care nu ne sunt agreabili. creând ea o atmosferă melancolică. care găseşte în vânătoare relaxare. „a sta de vorbă”. adică i-a dat o palmă. precum şi cei suri al căror cioc ascuţit şi aprig la pradă”: adjectivul „vulturii cei falnici“ sugerează măreţia acestor păsări maiestuoase şi impunătoare. „ici”. a lua parte. Odobescu foloseşte o varietate de procedee artistice . „cu o înfăţişare de nepătruns”. autorul asociază acestei atmosfere farmecul tainic al singurătăţii care creşte şi mai mult în sufletul călătorului impresionat de acest decor. precum metafore personificatoare (“când soarele se pleacă”. politeţea poate fi privită atât ca un comportament ales. replica unui personaj.lea Rezumatul textului de la Subiectul I. naratorul omniscient observând cu obiectivitate şi descriind cu precizie reacţiile şi comportamentul batjocoritor. separându-l de restul propoziţiei exclamative.” se manifestă atât persoana I cât şi persoana a II-a singular. a-şi lua zborul. lacom şi absent. dar după aceea le spune că de abia a luat tigaia de pe foc. aşa e!” Prima virgulă marchează vocativul substantivului Gheorghe în propoziţia interogativă. apanaj al oamenilor educaţi. astfel încât să nu-l audă Catrina. iar prin “late”. mamă. După cum spune Odobescu.formule populare. locuţiuni şi expresii populare ( „se făcu roşu la faţă”. Fetele încep să râdă în hohote şi Niculae. cu care are un schimb de păreri asupra principiilor vânătoreşti 9. ”susur noptatic”. 9. Politeţea este. 10. “vânatul”. detaşare de problemele vieţii cotidiene. “Ce. omniscient (heterodiegetic) şi omniprezent. Comicul de caracter se distinge din disimularea şi jocul teatral ale lui Moromete care-l păcăleşte pe Paraschiv şi-l ridiculizează în faţa fraţilor lui. epitete (“farmecul tainic”. 10. „Uită-te la mine”. Cele două notaţii „cu o înfăţişare de nepătruns şi nu prea tare” şi „mărturisi el naiv” conturează cu mai mare acurateţe portretul lui Ilie Moromete. Figuri de stil: . cu fruntea lui bombată şi cu ochii feriţi sub arcade puternice şi drepte. o necesitate de distanţă. adjectivul cu valoare stilistică de epitet antepus. „aşa de bun”. de asemenea. Tema monologului interior al lui Moromete se referă la nesiguranţa vieţii asupra căreia cugetă. rece faţă de cei cu care intrăm în contact. în opinia mea corectă.construcţii interogative – „Dar ce-i faci firei?“. Naratorul relatează întâmplarea la persoana I. Moduri de expunere: naraţiunea. care sugerează amurgul în relaţie directă cu sufletul călătorului. Gheorghe?”. „mămăligă”. care reliefează lăcomia şi lipsa prezenţei de spirit a lui Paraschiv. pentru a nu fi simţit de pradă: “…mâinile şi picioarele au mai puţin de lucrat”. a regionalismelor : „hulpav” „dumicat”.“pasărea vicleană” .semnul întrebării şi semnul exclamării au valoare stilistică. ”sunete uşoare şi nedesluşite”). Îl minte pe Paraschiv („Eu credeam că e rece”) cu un aer „naiv”. Modul de expunere folosit de autor este descrierea. Două particularităţi ale oralităţii: . “vânătoare”. „ A. 2. 9. cu toată forţa. Valoarea expresivă a două adjective din fragmentul: “vulturii cei falnici cu late pene negre. Registrul stilistic popular se defineşte prin fraze cu sintaxa simplă („Mama nu inţelegea. îl imită pe tatăl său şi ia fasole din tigaie. Oralitatea stilului: . 3. prin prezenţa cuvintelor “noptatic” şi “suspinare”. Acesta îl plesneşte pe Niculae. Alexandru Odobescu realizează o descriere a naturii prezentată aşa cum apare ea la apusul soarelui. respectuos. „îl cârpi” ). dar totul a fost rostit încet.. Semnul întrebării indică propoziţia interogativă şi semnul exclamării finalizează propoziţia exclamativă. cuvinte populare sau îmbinări de cuvinte specifice adresării directe. a doua virgulă delimitează adverbul afirmativ “da”. Câmpul semantic al “mâncării”: “fasolea”.” (Tudor Arghezi – Scrieri) Afirmaţia lui Tudor Arghezi este. Ilie Moromete este tipul ţăranului mucalit.De ce nu ai scris tema la matematică?(ambele enunţuri interogative presupun un răspuns. din romanul “Moromeţii” de Marin Preda: Membrii familiei Moromete se află la seceriş. În concluzie. nu e bine de trăit?”. Pentru a accentua această comuniune a naturii cu solitudinea umană. ironic al personajului. care sugerează eşecul vânătorilor. care reiese indirect din atitudinea lui. care să exprime consideraţia şi preţuirea pe care o avem faţă de o persoană pe care nu o cunoaştem foarte bine. Ilie Moromete. exprimând nedumerirea şi uimirea personajului faţă de atitudinea mamei. “bumben”. starea de solitudine accentuată de apusul soarelui. Este stăpân pe sine şi ştie să-şi controleze reacţiile. Privirea sa îndreptată „mereu în zarea câmpiei” evidenţiază detaşarea faţă de cei din jur. dar se arde atât de rău. „a sta să cadă”. „grumaz”. nu e bine de trăit?” 8. specifice: “să şedem strâmb şi să judicăm drept” 7. tu ce faci acolo?!”:. că el credea că e rece. trebuindu-i „cel puţin o secundă în plus ca să vie aproape şi să înţeleagă ce-i spuneai”. a interogaţiilor („-Ce să fie rece?” ). “a râni”.folosirea dialogului („. care face haz de necaz. Mai întâi. fiind prea fericit să-şi vadă fratele atât de furios. Vânătorul stă la pândă cât mai nemişcat. 8. realizând ce a făcut tatăl său. “vulturi” 4. dar este posibil să piardă pământul şi atunci n-ar mai avea cu ce să-şi hrănească familia. venind cu o tigaie de fasole care părea rece şi închegată. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul obiectiv şi omniscient (heterodiegetic) şi naraţiunea la persoana a III-a 7. Câmp semantic al “ploii”: apa. Moromete ii spune să bea apă şi mărturiseşte. faptul că întotdeauna se lăsa purtat de gândurile sale. Moromete rupe o bucată de mămăligă şi întinde în fasole. atitudinea politicoasă poate deveni un scut în relaţiile cu persoanele pe care nu le vrem foarte aproape de noi. El nu bea apă şi. Disimularea este o trăsătură definitorie a protagonistului. O trăsătură a sensibilităţii vânătorului este iubirea de natură.4. la persoana a II-a.6. păstrându-şi cumpătul. Modul de expunere: descrierea 6. orale: „amesticătură”.Hai. „boabele”. cât şi portretul vânătorului. nori. pe când exemplul din text era o interogaţie retorică) 3. Câmpul semantic al “vânătorii”: “vânătorească”. fiindcă poate fi percepută ca un comportament sobru. pentru că presupune o anumită cuviinţă. unui alter-ego sau altui personaj imaginar. le întreabă calm pe fete de ce nu au spus că nu au încălzit fasolea.. care nu simte însă durerea. că ar putea trăi şi o sută de ani. Vânătorul nu iubeşte numai vânătoarea în sine. lichid. „Asta ce-o mai fi?”). Reacţia descrisă de narator este comică şi stârneşte râsul: „ochii i se beliră” şi „scoase un răcnet”.2. imagini vizuale: “soarele se pleacă”. Semnele de punctuaţie din construcţia “. 5. Gheorghe? A.epitet personificator. Oralitatea stilului este dată în acest text prin folosirea numeroaselor regionalisme. dar şi dorinţa de a menţine o anumită distanţă sufletească faţă de respectiva persoană. trăsătură evidenţiată prin caracterizarea directă făcută de autor „ el se stăpâni”. monolog interior. expresia “cu atâta sete” redă nesaţul cu care l-a lovit. politeţea înseamnă pudoare. “susur noptatic se înalţă […] ca o slabă suspinare…” relevă.

această pasiune a sa. a descoperit “o reţetă” de a tempera curiozitatea locuitorilor din târgul de provincie şi.pe înserat. “abia apucă a se coborî”. înainte de plecare. la care a invitat pe toţi “magnaţii” târgului: “bărbaţi. formula de adresare. “filigranat”. după ce s-a mânca şi s-a băut.» În primul rând. Consider că afirmaţia criticului are fundament real şi corect. În concluzie. Structuri lexicale specifice exprimării orale: . dar şi o stare incertặ. respectarea normelor literare ale limbii. satisface curiozitatea ieşenilor prin organizarea unei petreceri la prânz. Sunt de părere că orice reacţie. care evidenţiază sentimentele de admiraţie şi încântare a naratorului-personaj pentru tabloul naturii în amurg. încât se subiectul este inepuizabil. Descrierea este principalul mod de expunere. “Opere I”) Sunt de acord cu afirmaţia lui Ovid Densuşianu. ca marcă a adresării directe: «Boieri. atunci când comportamentul cuiva este strident. “briliante”. Monologul adresat este modul de expunere dominant (pentru că întreaga scrisoare relatează discursul personajului B. “un sunet prelung şi jalnic de o aramặ sunătoare” -imagine auditivặ 6.a. întrucât poţi deranja multă lume din jur. fie ca banalitate a vieţii. stă cu chirie şi trăieşte din venitul unei moşii. Este necăsătorit. Comicul de situaţie este ospăţul organizat de B. îi poţi aprecia calităţile şi defectele cu obiectivitate şi să constaţi în mod raţional că sentimentul ce rămâne după despărţire poate fi: prietenie sau dispreţ. atitudine. incapacitatea acelei persoane de a ţine cont de normele etice impuse de societate. Vianu – “Jurnal”) În ceea ce priveşte citatul din “Jurnalul” lui Tudor Vianu referitor la conştiinţa de sine. Varianta 79 1. “amurgul începuse a se ridica din adâncuri”. Nu este religios. Personajul B. 9. În general. iar ca efect stilistic. «frace». având ca argument comportamentul şi atitudinea acestuia. popular. De altfel. ca să nu fie pus în situaţia de a auzi despre sine tot felul de scorneli.substantive în vocativ. Acesta este un exemplu de lipsă de caracter sau. “mesteacăni” 4. *Cine trece acest examen este boier! 3. nu a lipsit nimeni şi. Adjectivele “prelung” şi “jalnic” au valoare artistică de epitet dublu şi compun o imagine auditivă ce creează o stare de tânguire. «Mă-nchin cu plecăciune» . despre modul nostru de a fi.imagini artistice: vizuale. 5. cât şi cele desprinse din experienţele vieţii concrete. trăsăturile de caracter ale unui om. În concluzie. iar personalitatea să se formeze pornind de la principii solide. le-a dezvăluit amănunte din viaţa sa personală. Textul citat se încadrează în stilul beletristic. domiciliul.B. pasiunile şi lipsa de interes faţă de politică. impresia este dublată de părtinire. “încungiură” 2. iar analiza în profunzime a personalităţii este pasibilă de erori mai mari sau mai mici. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre învăţătură: “Învăţătura îţi dă lumină. Convenienţe specifice scrisorii care lipsesc din text: localitatea. cucoane şi cuconiţe». Figuri de stil: “pulberea de lumină roşietică” . foarte departe” repetiţia adverbului de loc compune o imagine amplă a peisajului. Folosirea frecventặ a imperfectului denotặ o acţiune începutặ şi neterminatặ. punctele de suspensie au rolul de marca o întrerupere în fluxul lecturii. 3. “răsfirat” # îngrămădit 2. specifică stilului epistolar 8. B. “departe. caracterul slab. “diamante” . dar nu te înalţi decât prin caracter” (Ovid Densuşianu. “moale” # tare.B. Comicul de limbaj este prezent în text prin folosirea unor expresii şi atitudini ironice.B. Puţini sunt cei care reuşesc să îşi folosească atât cunoştinţele acumulate în şcoală. El menţionează până şi programul său de somn şi vestimentaţia sa de iarnă şi nu numai. metafore. nu îi place nici să facă. dar nu te înalţi decât prin caracter. Deşi s-au mirat de această poftire. se desprinde cu siguranţă lipsa unei educaţii solide ori. motorii. fete ş. zgomotos sau gesturile sunt indecente.B. comunică personal auditoriului principalele date personale. sugerând totodată autoironia femeii. certitudinea valorii sale umane putând fi stabilită doar când percepţia subiectivă (a iubirii) s-a consumat şi rămâne exclusiv privirea obiectivă asupra insului ca atare. afirmaţia lui Titu Maiorescu nu numai că-şi dovedeşte valabilitatea.B. cum atât de convingător afirma Tudor Vianu.prezenţa figurilor de stil: epitete. În structura “Regalitatea solitară a femeii în faţa oglinzei”.expresii populare specifice vorbirii: “vreo nevoie îl sileşte a ieşi în ţinut”. B. “regăsi” 2. imens # limitat. Astfel se explică numeroase divorţuri care au loc în societatea contemporană şi te întrebi cum. 10. “nenumărate”. Varianta 80 1. babe. “mazurcă”. Subiectul al II -lea Text argumentativ despre conştiinţa de sine: “Noi suntem ceea ce faptele noastre sunt” (T. Comicul de situaţie şi comicul de limbaj. O altă calitate generală a stilului este corectitudinea. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul-personaj şi naraţiunea la persoana I. el îşi face o succintă autobiografie: este din Iaşi. lipsa voinţei şi a ambiţiei l-au determinat să nu urmeze un liceu. starea civilă. “lanţ”. “gloata curioşilor” 5. Antonime: “cotigită” # dreaptă. «brânză bună în burduf de câine». “sălcii”. Un alt argument ar fi un exemplu din viaţa reală. Arhaisme: “pre postilion”. pe parcursul unei relaţii sentimentale. Cuvinte derivate: “nerăbdare”. dar nu toţi ştiu să profit de cele învăţate.momentele de singurătate pe care i le rezervă. Astfel. dans şi jocurile de cărţi. unde să continue munca pământului. cum ar fi. la care invită toată suflarea târgului pentru a le spune nişte banalităţi despre sine. dar este atât de complexă.B. auditive. 3. “pârâu”. cauzele fiind multiple. Câmp semantic al “bijuteriilor”: “pendantivă”. întrucât numai astfel omul ar putea străluci cu adevărat prin forţa caracterului său. femei. Câmpul semantic al naturii: “munţi”. 9. Una fără cealaltă este inutilă. 7. Varianta 78 1. Ideal ar fi ca baza comportamentului uman să fie învăţătura. mod de a ne purta se supun analizei şi comentariului celor din jur. nu îl pasionează politica şi nici dansul sau jocul de cărţi. sugerează emoţia puternică în faţa măreţului tablou al înserării. mai ales aceia care confundă libertatea cu lipsa de civilizaţie: “Libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea celorlalţi”. “îngheţată”. imaginea vizuală a soarelui la apus emană vrajă şi încântare. fie dintr-un interes pentru persoana ta. aceea că «Învăţătura îţi dă lumină. de nesiguranţă·. Am cunoscut de curând un agricultor care. ”surtuce”. B. În primul rând. repetiţii 10. În susţinerea aceleaşi concepţii.”. În altă ordine de idei. “Opere” I) Titu Maiorescu opina că un om poate fi evaluat din punct de vedere al caracterului numai prin prisma iubirii. deoarece în mod frecvent faptele vorbesc despre noi ş reprezintă totodată şi trăirile noastre exteriorizate. noi toţi “suntem ceea ce faptele noastre sunt”.metaforă· ce sugerează farmecul amurgului. prin utilizarea imaginilor artistice şi a cuvintelor cu sens figurat se conturează· imagini plastice în sufletul şi conştiinţa cititorului. cred că se pot descoperi. «Mă bărbieresc de trei ori pe săptămână». deoarece. Sens conotativ: *S-a ales praful şi pulberea de lucrarea ta. “valţ”. care se percepe astfel în ochii şi gândurile unui trecător. «galoşi blăniţi». Faptele spun multe despre noi. mai rău. “împrospătat”. Perspectiva narativă este subiectivă. semnătura 6. se bărbiereşte de trei ori pe săptămână şi nu are o garderobă vastă. «surtuce» 4. ci să rămână în satul natal. deşi în copilărie a excelat la şcoală. de a gândi.) 7. detalii despre rude. mic. Valoare expresivă a două adjective din enunţul: “Un sunet prelung şi jalnic de aramă sunătoare”. în momentul în care renunţi voit sau obligat la cineva. fără să ai control şi conştienţă. De exemplu. libertate nu înseamnă să faci orice.” (Titu Maiorescu. Câmpul semantic al “vestimentaţiei”: «peptar de flanelă». În concluzie. învăţătura fără caracter este ca pâinea fără cuţit. persiflante: «sunt holtei şi n-am de gând să mă-nsor/ Nu-mi bat capul de politică şi n-am nicio opinie». ghilimelele marchează gândurile trecătorului. toţi membrii unei comunităţi au şansa de a studia. 8. construit prin: .imagine vizualặ. dintr-o mare iubire care uneşte “pe viaţă” doi oameni. orice îndrăgostit având tendinţa de a exagera însuşirile celuilalt. În structura “Amurgul începuse a se ridica din adâncuri…”. toate faptele trebuie să aibă o logică şi nimic ar trebuie să fie la voia întâmplării: subconştientul lucrează permanent. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre om şi caracter: “O măsură sigură a caracterelor este sentimentul ce-ţi rămâne pentru un om după ce l-ai iubit: amiciţie sau dispreţ. nici să primească vizite. pot spune că sunt întru totul de acord. există o maximă de care fiecare ar trebui să ţină seama. în scurt timp nu mai rămâne nimic? Un al doilea argument ar fi faptul că...

În strofa a cincea. faţă-n faţă. “Stele palid tremurânde/ Ard prin negurile sure”. compune tabloul pădurii în amurg. “prund” 5. nepieritoare 4. a cărui prezenţă este semnalată de interogaţia retorică: “Oare ce-or surâde ele?”. Antonime: se îmbină ≠ se dezbină. deoarece performanţa presupune “să porneşti la timp” în cursa artei. în care motivul romantic al stelelor participă direct la trăirile eului liric. tristeţea eului poetic. Când încercăm să obţinem ceva. Totodată. ambele fiind motive romantice tipic eminesciene. În concluzie. îmbinând planul terestru cu cel cosmic. înlocuieşte vocala „î” din cuvântul „în” şi menţine măsura versurilor de 8-9 silabe. Figuri de stil în versurile “Zugrăveşte umbre negre/ Pe linţolii de zăpadă”: . amurg. Spre exemplu. iubirea este un sentiment mult mai complex care necesită mai mult timp pentru a se dezvolta. Expresii/locuţiuni cu substantivul “faţă”: a face faţă cuiva. “aşteptau”. idee ilustrată de epitetul “copacii seculari” şi metafora “coroane-n veci nepieritoare”.” (Nicolae Iorga) Părerea mea este că. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre punctualitate: „Nu foloseşte la nimic alergatul. Iubirea implică admiraţie şi presupune cunoaştere totală. 7. “se ducea”. Tema naturii. “Ah. Iată de ce voi aduce argumente în favoarea afirmaţiei lui La Fontaine: “Nu serveşte la nimic alergatul. atletul întârziat nu va ajunge în faţa plutonului. care creează un personaj principal feminin. Oricât se va strădui. compunându-i o imagine de “regină scoborâtă din landaurile ei superbe” şi admirată de trecători.prezenţa neologismelor: “cinematograf”. “orgoliu” . faţă bisericească. trebuie să se apuce de studiat şi să repete zilnic. Semnificaţia enunţului “Îi aduse. Atât iubirea cât şi admiraţia sunt sentimente umane pozitive.”Un galonat”.verb la persoana I:”simt”. Sosirea nopţii exprimată în titlul poeziei îi provoacă eului liric starea de nelinişte. O funcţie a descrierii este realizarea portretului personajului principal. mă simt atât de singur!”. Semnificaţia unei figuri de stil în strofa a II a: epitetul „paşii solitari” sugerează sentimentul de solitudine care domină eul liric şi îl face să se simtă nefericit într-o lume superficială. motivul lunii 7. prin detaliul îmbrăcămintei şi a bijuteriilor 8. aceasta este cât se poate de corectă: un atlet. 2. a căuta pete-n soare 5. cu sugestie către tristeţea eului liric. trebuie să sesizăm timpul potrivit pentru a reuşi şi pentru a nu pierde timpul preţios pe care nu îl căpătăm înapoi. Ultima strofă a poeziei macedonskiene.” 6. „Rondelul coroanelor nepieritoare”. aşa cum îl numeşte Manuela. cu gestul lui aiurit. nu mai târziu. scurgându-şi lumina uneia în alta într-o singură lacrimă orbitoare e străluciri. a fi de faţă. apus = asfinţit. fiind astrul tutelar şi martor al sentimentelor poetului. .Verbele la imperfect -”se legăna”. Derivate cu sufixe: frunziş. care permanentizează admiraţia emoţională a poetului. permanentizarea comuniunii om-natură 6. spre deosebire de iubire. 10. sunt umanizate “şi-s cu neguri îmbrăcate/ Lac. În strofele a patra şi a cincea se îmbină armonios natura terestră -“apă. Manuela. un omagiu” sugerează reacţia unui trecător la vederea femeii frumoase şi elegante. “lungind” umbrele lor negre. ce încântă auzul şi este proprie poeziei. “parada”. şi vor sprinta mai mult ca să nu fie ajunşi. atitudinea personajului sau naratorului. susţin cu toată convingerea afirmaţia istoricului Nicolae Iorga:”Poţi admira ce nu ai înţeles cu totul. cântătoare. luând afirmaţia ad literam. iubirea şi admiraţia se pot dobândi diferit. În cele două strofe sunt prezente imagini vizuale şi motorii: “Lin prin iarbă scotoceşte / Apa-n prund şi-n pietricele”. seculari = străvechi. Câmpul semantic al “apei”: “lac”.”. deoarece contemplarea naturii se concretizează prin descrierea peisajelor: . Tema naturii. nu ar reuşi să recupereze un avans al concurenţilor dacă nu ar porni odată cu ei. dar nu poţi iubi decât ce ai înţeles bine. cratima leagă două cuvinte pronunţate fără pauză. acţiunea. care se deosebesc prin modalitatea de manifestare: admiraţia presupune o percepţie detaşată şi exterioară. în care totul este artificial şi toţi îşi orientează viaţa în funcţie de posibilităţile materiale. Sens conotativ “lumina”: Lumina razelor unei noi iubiri îmi încălzeşte sufletul. În primul rând. În al doilea rând. incapabilă să-l înţeleagă. 4. a-i lua faţa. centenari 2. Sinonime: solitari = singuratici.“ umbre negre” – epitet cromatic. dumbravă şi pădure”. Admiraţia este un sentiment care se poate dobândi în urma unei fapte bune sau în urma unei reuşite care a surprins sau a bucurat persoana respectivă. În strofa a patra predomină personificarea naturii: “Lin prin iarbă scotoceşte/ Apa-n prund şi-n pietricele”. nu aud şoapte. trebuie sa porneşti la timp”. 9. a sta cu burta la soare. 10. Valoare expresivă a timpului prezent în versul: ”Mi-aşterne umbra sub picioare”. ore întregi. ceea ce ilustrează participarea afectivă a naturii în concordanţă cu singurătatea. sentimente redate de natura armonizată cu trăirile interioare ale poetului: “norii/ Lin se-mbină. cromatica roşietică a apusului fiind imaginată ca “flăcări tot mai tari”. Banul guvernează o lume rece şi dură. dumbrava şi pădurea”. simt = observ. oricât de bun ar fi. 3. “Înfăşat în întuneric/ Eu nu văd. presupune profunzimi nebănuite şi se manifestă după legi numai de ea ştiute. pentru că ei îl vor şti acolo. Varianta 82 1.”. faţă de masă. 9. nu mai devreme. Spaţiul cosmic este conturat prin cadrul nocturn. luminile mari păreau abia cât nişte briliante. entuziasmul este un sentiment care se poate dobândi destul de uşor. “lacul. “Un surâs dispreţuitor strivea gura fără a-i strica arcul subt voaleta scurtă care abia apuca buzele. “tăia” “strivea”. Verbul la gerunziu “suind” din strofa a doua a poeziei exprimă mişcarea continuă a astrului tutelar al Universului. după cum spune şi Nicolae Iorga. cea care dezvoltă sentimentul. Prezentul etern (gnomic) al verbului sugerează veşnicia naturii. firească. 8. Pe de altă parte.pronume la persona I: „mi”(mie). prelungindu-se la nesfârşit starea. Perspectiva din care este făcută descrierea este obiectivă şi aparţine autorului. “rouă”. care compun cadrul natural. Structura “ Maiestatea –Sa banul” se referă la conceptul care guvernează lumea :banul.tristeţea şi solitudinea. “Florile surâd în taină”. scăpărau două scântei uriaşe în urechile ei”. 6. trebuie să porneşti la timp” este întru totul adevărată. dumbravă şi pădure”. care alcătuiesc natura terestră.4. “invizibil”. dată de versul-refren care accentuează şi tema poeziei şi care este specific poeziei cu formă fixă numită rondel. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Poţi admira ce nu ai înţeles cu totul. cu puternice rezonanţe metaforice: “Cercei din pietre alese cu ape minunate. Atât în titlu cât şi în textul poetic sunt îmbinate cele două planuri: planul uman-terestru reprezentat de “codri” şi planul universal – cosmic reprezentat de “lună”. a rămâne cu ochii în soare.cu spaţiul cosmic -“stelele”-. faţă acră. Mărci lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric:. dar nu poţi iubi decât ce ai înţeles bine” Varianta 81 1. trebuie să profităm de orice şansă ivită la timpul potrivit. 3. teamă. Când ne stabilim adevăratul ideal. motivul pădurii. 8.”(La Fontaine) Orice ne-am propune în viaţă. În structura „e-n”. trebuie să porneşti la timp. precum şi verbele la prezent “scotoceşte”. percep. În concluzie. Titlul poeziei “Luna iese dintre codri” este o imagine vizuală şi motorie care ilustrează un fenomen al naturii şi momentul înserării. tristeţe. Manuela 9. dacă cineva doreşte să devină un pianist profesionist. “Luna” este un motiv romantic tipic eminescian. soare cu dinţi. „mi”(mei). O particularitate a stilului este armonia (muzicalitatea) dată de sonoritatea caldă. 7. afirmaţia „Nu foloseşte la nimic alergatul . se dezbină”. să ne gândim dacă într-adevăr avem şanse să ajungem unde ne dorim sau nu.“linţolii de zăpada” – metaforă .neliniştea. în funcţie de context 5.exprimă o acţiune începută în trecut şi neterminată. Imagini vizuale:”Înapoi.fraza amplă. Poezia “ Luna iese dintre codri” aparţine romantismului. Particularităţi ale limbajului cult: . de la o vârstă fragedă. Mi-era drag ca lumina ochilor. Se remarcă muzicalitatea interioară a versurilor. ţinând cont de cele precizate mai sus. 10. sugerând totodată şi lumina ei misterioasă care proiectează difuz contururile lucrurilor. “surâd”. în spate. Expresii/ locuţiuni care să conţină cuvântul „soare”: a fi soarele cuiva. dar se poate pierde tot atât de uşor. care necesită timp şi multă dăruire. scânteietoare. pe când iubirea este un sentiment mult mai profund . Imaginea vizuală ”Aleea e-n apus de soare” capătă valenţe hiperbolice. Răsfrângerea amurgului în sinele poetic sugerează veşnicia naturii. trebuie să fie realist. Cadrul nocturn intensifică aceste sentimente: “Stelele palid tremurânde/ Ard prin negurile sure”.teama. sensul conotativ al afirmaţiei este la fel de adevărat. este responsabilul pentru “stofele mlădioase” şi “nenumărate giuvaeruri” pe care le poartă.

arta are rolul de a impresiona. “participăm”. Asemănarea cu elementele-simbol ale Universului este sugestivă prin ignorarea însuşirilor definitorii ale acestora. fie în pictură. fiecare catren reprezentând o definiţie a iubirii: iubeşti când eşti învăluit de bucurie sau de tristeţe. a-şi lua lumea în cap. “să nu mă suprim”. de a captiva. o stare de beatitudine şi împlinire. în care un rol determinant îl au metaforele vizuale. iubeşti când întreaga ta fiinţă realizează faptul că în viaţă eşti dominat de acest sentiment nobil. ci un început. bărbatul acela este totuşi verde. un amestec fascinant de candoare şi siguranţă de sine.”. către călătorie în cunoaştere: Columb. a realiza. familia înseamnă strămoşii. natura fiind în armonie deplină cu acest sentiment tocmai prin faptul că este noapte. o femeie este foarte sensibilă şi emotivă. 3. concentrează întreaga concepţie a poetului despre acest sentiment. Ultima strofă ilustrează această trăsătură pentru că poetul se simte singur. acordă o importanţă deosebită sentimentelor. după părerea mea. un alt înţeles. „avânţi”. Dacă ne privim în acest moment. fiind rodul talentului. “Cartea copiilor mei”) Dacă ar fi să găsesc o definiţie pentru cuvântul “eternitate”. sunt de acord cu afirmaţia lui Doumer. 9. 8.în versul “Numai eu. de neprevăzut. Sens conotativ al cuvintelor “foc” şi “verde”: *În aşteptarea iubitei. de râsul lumii. Titlul se regăseşte pe parcursul întregii poezii.pronume la persoana a II-a: “-ţi”. „bălaiul surâs” – epitet în inversiune. ci altă poveste”. 10. când lupţi pentru a învinge greutăţile. Eul liric face referire la cei trei navigatori şi exploratori ca simboluri ale strălucirii existenţe umane (”cer cu doi sori”). sugerând unicitatea eului liric în condiţia generală a umanităţii (”singura viaţă mare/ la care noi participăm”). iar prin urmaşi în viitor. Figuri de stil: „sumbre vâltori” – epitet în inversiune. 6. “mi” . Desigur nu pot afirma că este greşită şi nu o pot contesta. adică prin virgulă. 2. De exemplu. Subiectul al II. când ţi-e lumea mai dragă 4. ca şi celelalte catrene.” În primul rând. înălţător: „doar inima este”.. unghiurile din care sunt evidenţiate . Subiectul al II-leaText argumentativ: ”Arta nu doreşte reprezentarea unui lucru frumos. fie în cinematografie. Mărcile lexico-gramaticale ale eului liric prin formele de adresare directă: . Nu consider că o familie trebuie să fie alcătuită numai din persoane care sunt rude. Niciodată nu ştii ce-i în sufletul unei femei şi de aceea ea este mereu surprinzătoare. “mea”. Cel mai concret exemplu prin care se poate demonstra acest lucru este fiecare dintre noi. “Enigma Otiliei”. dar şi al efortului depus. între sentiment şi raţiune. a se deştepta = a se trezi. însemnând că realitatea este transpusă imaginativ. îmi păstrez opinia că. aş gândi la un loc trecutul.” (Camil Petrescu) Sunt de acord cu afirmaţia lui Camil Petrescu. Substantivul „iubire” este nearticulat. „faci”. Frumuseţea spirituală este eternă şi aparţine Cosmosului. S-a îndrăgostit imediat de ea.verbe la persoana a II-a: „Iubeşti”. astfel cred că poporul român este o familie. *A început să plouă cu bani peste el. Versurile sugerează o autoportretizare spirituală a eului liric. 7. adică păsărea fără aripi.pronumele la persoana I: “eu”. e marea trecere către o „altă poveste”: „că-n drumuri la capăt te-aşteaptă/ nu moartea. “aş fi mort”. Rolul virgulelor în prima strofă:. “îţi”. aceea că reprezintă principalul nucleu fără de care o societate nu ar putea exista. mai ales prin faptul că artistul nu face referire la propriile trăiri. fără să facă distincţie între fapte mai mult sau mai puţin semnificative. Polisemia verbului “a ploua”: *Plouă continuu de trei zile. 3. evidenţiind înclinaţia sa către căutare. urmat de linia de pauză. artistică despre voievodul moldovean. evident descendenţii sunt aceia care îl formează. altă percepţie. motivul străinului/ călătorului.“eu” ilustrează relaţiile de opoziţie între condiţia umană în general şi identificare sinelui poetic. însă cred că. de a transmite sentimente receptorului. mai întâi de toate. cu vremea. ceea ce poate semnifica o generalizare asupra întregii lumi. străinul”. cuvântul “familie” şi-a pierdut adevăratul simbol pentru omenire. iar dacă ne gândim la viitor. dar şi tuturor celor care au experimentat profunzimea acestui sentiment. 7. cu predilecţie trăirilor interioare intense care sunt în perfectă armonie cu peisajul naturii. dar creaţia imagistică este o reprezentare “frumoasă”. 4. 10. aşa ia în stăpânire viitorul prin descendenţii săi. pur. realizăm că marcăm prezentul. a se avânta = a se repezi. coordonate copulativ prin juxtapunere. “te”. care explică cine sunt “eu”. Varianta 84 1. aceea că “nu există în largul lumii un drum mai plin de emoţii. Polisemia cuvântului “floare”: De ziua mea am primit o floare în ghiveci. Tudor Arghezi susţine aceeaşi idee a rădăcinilor strămoşeşti şi a viitorimii în poezia “Testament”. e o treaptă către o altă viaţă. în care cuvântul-material specific liricii stănesciene defineşte sinele poetic. În concluzie. procedeu prozodic numit ingambament. De altfel. motivul timpului. noi şi urmaşii noştri. Caracteristici ale neomodernismului: – ambiguizarea limbajului artistic. prezentul şi viitorul. Prin urmare. . destinele personajelor. Ea reacţionează în toate situaţiile sentimental. Prin frumuseţea ei. Mărci lingvistice al prezenţei eului liric: . ci.” (Paul Doumer. tânărul simţea că-i luase inima foc. metaforizat. ci. dumbravă şi pădure”. Elementele de prozodie sunt reprezentate de rima încrucişată şi măsura versurilor de 9-10 silabe. dacă ne gândim la trecut ne dăm seama că acesta este reprezentat de strămoşii noştri. Varianta 83 1. Eroina este întocmai tipul feminităţii. Expresii/locuţiuni cu substantivul “lume”: om de lume. de lucruri uimitoare decât sufletul unei femei. Totodată. În concluzie. deschide drumuri.manifestarea reflecţiei filozofice. De aceea. de când e lumea şi pământul. Alternanţa “noi” . Tema vieţii şi a morţii. „ţii”. “Lin prin iarbă scotoceşte/ Apa-n prund şi-n pietricele”. în care eul liric se integrează până la identificare: “cer cu doi sori/ şi nor care plouă pe mare…”. ea reprezintă atât trecutul. femeia rămânând o enigmă. prin particularizarea propriilor aspiraţii şi prin autocunoaştere: “Numai eu. un film istoric despre Ştefan cel Mare se bazează pe adevărul istoric. virgulele delimitează atributul apoziţional “străinul”. străinul. 6. Anacolut: “Numai eu. Un exemplu edificator ar fi Otilia din romanului lui George Călinescu. făptură = fiinţă 2. ce semnifică faptul că urmează o explicaţie: „Iubeşti – când simţiri se deşteaptă/ că-n lume doar inima este”. “Şi-s cu neguri îmbrăcate/ Lac. *Deşi are părul grizonant. Strofa a patra a poeziei „Iubire” de Lucian Blaga începe. o operă estetică izvorăşte din sensibilitatea artistică a creatorului său. de neprevăzut. . Tema iubirii.lea Text argumentativ despre familie: “Prin familie viaţa individului se eternizează. În primul rând.-/[…]/ amintirea lor mi se dăruie pentru totdeauna” (ar fi trebuit: Numai mie amintirea lor mi se dăruie). fie în literatură. cu verbul la persoana a II-a. 5. Repetiţia verbului „iubeşti” la începutul fiecărei strofe este un procedeu artistic numit simetrie sintactică (anaforă) şi are rolul de a evidenţia intensitatea şi profunzimea acestui sentiment înălţător. Subiectul al II-lea Text argumentativ “Nu există în largul lumii un drum mai plin de emoţii. Sinonime: suavă = gingaşă. un mister al sufletului omenesc. prezentul cât şi viitorul oricărui individ. Precum se cufundă în trecut prin strămoşii săi. Imaginarul artistic este modul de percepţie a lumii înconjurătoare de către orice artist. . sugerând o exaltare a spiritului. se adresează receptorului operei lirice. 9. pentru că era frumoasă foc. “noi”. străinul. de lucruri uimitoare decât sufletul unei femei. „Iubeşti”. Dacă laşi borcanul desfăcut. Magelan şi Nansen. 8. Camil Petrescu a făcut o afirmaţie general-valabilă în orice epocă sau societate. printr-un şir de metafore transparente.verbele la persoana I “sunt”.“luna iese dintre codri”. cămila fără cocoaşă. *M-am enervat şi i-am spus totul verde-n faţă despre caracterul lui. Locuţiunea conjuncţională “ca şi cum” are rol comparativ şi sugerează contopirea eului liric cu natura universală 5.” ( Kant) Sunt de acord cu afirmaţia marelui filozof. astfel că moartea nu reprezintă un capăt.marchează o enumeraţie de propoziţii eliptice de predicat. de-a lungul timpului. De aici pot deduce că şi viaţa mea se eternizează prin strămoşi în trecut. iar respectiva creaţie este doar reprezentarea frumoasă a acelei realităţi.scrierea cu literă mică la începutul unor versuri din poezie sugerează continuitatea ideilor exprimate anterior. pentru nimic în lume. Titlul poeziei „Iubire” de Lucian Blaga sintetizează. ci reprezentarea frumoasă a unui lucru. şi un popor poate fi considerat o familie. Iarna pictează flori de gheaţă la ferestre. mierea face floare. „comorii” – metaforă revelatorie pentru iubire. Familia a căpătat. iubirea este revelatoare. diafană. „surâs al comorii” – personificare. când eşti împlinit sau dezolat.

se bucură de fiecare dată când le aude cântate. sugerând faptul că nu poate excela în meseria de negustor.imagini artistice: imagine vizuală: “vântul toamnei spulberă troiene ruginii de frunze”. lent. banal. În concluzie. dar care a avut parte de multe eşecuri. ca şi cum ar trece pe lângă un copac de mult ştiut şi nemişcat de la locul lui” sugerează faptul că obiectul de negoţ devenise o parte din priveliştea oraşului. Comparaţia “localnicii trec pe lângă masa lui fără să cumpere. la început. motivul oglinzii 7. Imaginile artistice . prin naraţiunea la persoana I: “eram”. Cele două personaje. reuşeşte să creeze un produs artistic şi să dobândească astfel “legimitatea” în acel domeniu. fiorul. imaginaţia negustorului a creat “mai mult combinaţii de jocuri cu oglinzile decât negoţ”.pronume la persoana I: ” noastră”. îi învaţă poeziile.vizuale. călătorii cum nu-mi fusese dat nici să visez… omul vorbea”. prin consecvenţa cu care aplică în practică propriile principii. aceea că “Orice dragoste care duce la creaţie îşi dobândeşte legimitatea. “Sara pe deal”. cu închipuirea. 8. încât să fie dominat de pasiunea respectivă. “plecam”. 2. Sens conotativ: “oglindă” şi “piatră”: *Se spune că ochii sunt oglinda sufletului. introduce replica adolescentului: “. rolul artei este de a sensibiliza sufletele oamenilor prin reprezentarea artistică a unui lucru. emoţionându-l.personificarea:”Alte oglinzi […] să arunce lumina.linia de dialog: marchează vorbirea directă. dans. idee ilustrată cu o confesiune la persoana I. 9. prin naraţiunea la persoana a III-a: “se ridică”. Semnificaţia figurilor de stil din enunţul: “Un lung freamăt se înălţa ca o rugăciune”:. Activitatea sa reprezintă comerţul cu oglinzi. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre consecvenţă: “Oamenii nu se deosebesc atât prin ceea ce zic. De asemenea. “să trec”. aşa cum dragostea pentru natură l-a inspirat pe Mihai Eminescu şi l-a legitimat ca poet original şi genial.comparaţia “un lung freamăt ca o rugăciune” compune o imagine auditivă care exprimă ideea că splendorile naturii se înalţă până la valenţe divine. Mijloace lingvistice pentru subiectivitatea textului: . “înşiruite” . dar dacă îi urmăreşti o vreme constaţi că le . cu dânsul am făcut în închipuire lungi călătorii. imagine olfactivă: “mireasmă florilor de oleandru se aşternea amară” 6. Semnele de punctuaţie în enunţul: “Dar încântarea începuse: omul vorbea…”: două puncte marchează explicarea cauzei care declanşează încântarea naratorului pentru povestirea personajului. a creiona. cu timpul. tot aşa oricine creează din dragoste un produs artistic are parte de recunoaştere legitimă. punctele de suspensie sugerează reflecţia.înzestrat cu o mare forţă de sugestie prin cuvinte: “găsea cu uşurinţă mijlocul de a însemna şi încă într-un grai a cărui deprindere o pierduse […]. 5. preocupare = ocupaţie. “nobile flori”). cufundându-se într-o visare. natură. încât să ţi se facă sete. grijă. . . Negustorul. Varianta 85 1. care se arătau foarte încântaţi de imaginea estetică pe care o compuneau acestea. 10. aduc următoarele argumente: În primul rând. printr-o comparaţie despre vraja de care se simţea cuprins: “nu-mi fusese dat nici să visez”. *De când am minţit-o pe mama. . o creaţie trebuie să atingă sensibilitatea celui ce o vizualizează. să-i transmită o stare. de care profesorul şi discipolul se arată foarte interesaţi. Polisemia cuvântului “dulce”: *Fetiţa de atunci avea un zâmbet dulce. Caius discută despre “Masa cu oglinzi”. Cuvânt format prin derivare: ”nedumeriri”. se desfăşura fermecătoare trâmba de vedenii. contemplarea faţă de întâmplarea ce-i stârnise interesul. Ca în puterea unei vrăji.narator omniscient şi obiectiv. a număra = a considera. Tocmai de aceea el face acum “mai mult combinaţii de jocuri cu oglinzile decât negoţ”. ca să arunce lumina în evantaie pe trotuar […]”: .epitet antepus: “lung freamăt”. multe dintre ele fiind memorate şi recitate. “strigă” şi fixează cadrul acţiunii. . o emoţie. cuvânt format prin compunere: “bele-arte”.verbe la persoana I: “plecăm”. Sinonime: străin = absent.. năpădit 2. “deodată” 4. “-mi”. În concluzie.”(Lucian Blaga) Sunt de acord cu afirmaţia exprimată de Lucian Blaga. să dea senzaţia că faci o călătorie împreună cu el. o bogăţie spirituală. profesor de modelaj la Şcoala de arte frumoase. călătorii cum nu-mi fusese dat nici să visez… omul vorbea. 3.” Fragmentul ilustrează în principal harul povestitorului de a crea imagini vizuale puternic. distras. Semne de punctuaţie: . imagine olfactivă: “mireasmă florilor de oleandru se aşternea amară”. aievea.figurile de stil predomină în text şi compun o imagine feerică a unui tablou din natură: epitete (”bogata ghirlandă”. o reflecţie. “am crescut” 10. am o piatră pe inimă.Este. dar mereu în relaţie spirituală cu simţirea poetică: “Floare albastră”. cotropit = invadat. îndeletnicire. care-ţi crea o stare de relaxare. Tema naturii. comparaţii (”un freamăt […] ca o rugăciune”) . Oglinzile au fost. Tema: obiect de negoţ (masa cu oglinzi).virgula indică vocativul “domnule Marteş” .diverse aspecte sociale. asemenea copacilor pe care oamenii se obişnuiseră să-i vadă zilnic în acelaşi loc. 8. masa a devenit suportul pe care vânzătorul aşază oglinzile. 9. în care este cuprins de vraja vedeniilor. Imagini artistice în enunţul: “Alte oglinzi stau uşor înclinate. Un exemplu grăitor îl constituie Mihai Eminescu.punctul atestă finalul enunţului. dar aceasta “nu-i aduce aproape nimic” pentru că localnicii nu cumpără. şi studentul său. ceea ce face ca opera să aparţină esteticii şi nu documentului istoric arid. “îşi prinde”. Astfel. necunoscut. olfactive compun tabloul naturii “fermecătoare” pe care naratorul le percepe aievea. a zugrăvi = a contura. graţie căreia a creat numeroase poezii în care natura capătă diferite ipostaze. care. ci mai ales prin faptele lor. există foarte mulţi oameni care perorează norme morale şi par intransigenţi în aplicarea lor. auditive.povestitor talentat: “stăpân pe meşteşugul de a zugrăvi cu vorba. Plăcinta cu mere nu este atât de dulce. . creează imagini atractive pe trotuar în locul vânzării. Fascinaţia jocului de lumini emanat de oglinzile negustorului constituie un farmec aparte. “Dorinţă”. este un “om întreprinzător”. mai ales că se îndeletniceau cu arta plastică. Sinonime: agale = încet.narator-personaj. arta trebuie să impresioneze receptorul. veşnic îndrăgostit de frumuseţile naturii. Tipuri de narator: . de a îmbogăţi spiritual şi nu de a reda efectiv un obiect ce nu reuşeşte să transmită nimic sau să emoţioneze. în funcţie de opera respectivă. imagine auditivă: “un lung freamăt se înălţa ca o rugăciune. Astfel. motivul creaţiei artistice 7. astfel încât ele să reflecte lumina pe trotuar şi să atragă astfel privirile oamenilor. Însuşiri ale povestitorului: . creându-i o înălţare. Numele lui se înscrie în banalitate. atunci când cineva are o înclinaţie atât de puternică pentru muzică. dar. de mai bine de un secol. Imagine vizuală: “vântul toamnei spulberă troiene ruginii de frunze”. Înaintea ochilor mei.” În susţinerea opiniei. cât prin ceea ce fac” (Mihai Eminescu) Sunt întru totul de acord că oamenii se diferenţiază nu atât prin ceea ce spun. Varianta 86 1. “privi”. “să cunoaştem” 4. zare = orizont.” . Caracteristici ale descrierii: . “m-am născut”. 5. obişnuit = firesc. culori etc. marfa negustorului Ion Popescu. Mai întâi. metafore (”beteala lunii pline”.imagine vizuală: “lumina în evantaie pe trotuar” (metaforă) 6. *În post nu ai voie să mănânci nimic de dulce. domnule Marteş. 3. domnul Marteş. “să visez”. emoţia contemplării naturii. “puhoiul de lumini poleia noroiul”). Tema naturii şi a iubirii este predominantă în lirica eminesciană şi creează emoţii unice în sufletul cititorului. cu dânsul am făcut în închipuire lungi călătorii. Subiectul al II-lea Text argumentativ : “Orice dragoste care duce la creaţie îşi dobândeşte legimitatea. Ion Popescu. Comentarea fragmentului: “Ca în puterea unei vrăji.

5. sperând să-şi dea seama cine erau. verosimil. Femeile fac focul şi aşteaptă să se încălzească apa. “ba. deoarece de fiecare dată reţii numai ceea ce ai spus anterior şi treptat te îndepărtezi de adevăr. Subiectul al II-lea Rezumatul textului citat la Subiectul I. 7. Ghilimele marchează replicile celor două femei. În enunţul “[…] dar şi dacă ţi le-ai aminti. am observat că oamenii care susţin cu ostentaţie că urăsc minciuna. adolescentul intrat în starea de melancolie. în viaţă trebuie să te conduce după deviza “fapte. deci “Un adolescent care simte cum depăşeşte adolescenţa.adjectiv: *Am primit un cadou ciudat. a i se părea. nu trebuie să le povesteşti altora. iar cuvântul “nemaiînţelegând” este format prin compunere 2. e nerăbdător să se vadă cât mai repede eliberat de ea ca să-şi poată începe adevărata viaţă“. Îl iubeşte ca pe lumina ochilor. 4. un fel de album de fotografii cu baterii. sunt de părere că fiecare adolescent. în timp ce privesc cerul curioase. Ploaia se înteţeşte şi ele se duc în bucătăria de vară. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul omniscient şi obiectiv. Cuvântul “nemişcat” este format prin derivare. modul de expunere utilizat este dialogul împletit cu naraţiunea la persoana a treia. de un galben murdar”. precum fericire. Ana şi Maria. fără să dea naştere la confuzii sau la interpretări echivoce. Locuţiuni cu substantivul “om”: om ca toţi oamenii. treptat. 8. a presupune = a crede.încalcă fără să-şi dea seama şi acest lucru se întâmplă pentru că. a prinde drag de cineva. e sfâşiat de melancolie […] şi. e nerăbdător să se vadă cât mai repede eliberat de ea. nu de puţine ori. De fiecare dată când relatează o întâmplare. în rândul cărora este proaspăt intrat. Aşadar. aceştia se dovedesc a fi diletanţi sau amorali şi. ca să-şi poată începe «adevărata viaţă». iar după mai multe povestiri repetate. poate. aduc următoarele argumente: În primul rând. om de nimic. 10. Se înţelesese din vorbele lor că era primăvară. real. din “Pasărea şi umbra” de Sorin Titel: După ce Mitru îşi termină ţigara şi sfârşeşte de cântat. 4. Dar mai presus de toate. sunt şi cei care mint cel mai mult. Expresii/locuţiuni cu verbul “a prinde”: a-l prinde pe Dumnezeu de picior. lumina în odaia în care zăcea Ion era aprinsă şi arunca în întunericul răsfirat de-afară o fâşie palidă. Mitru o recunoaşte pe cea mai tânără. este confuz. există şi persoane care nu fac atâta paradă de capacităţile lor profesionale sau de moralitatea lor. povestitorul subiectiv îşi pune amprenta asupra oamenilor şi faptelor. pentru că în cele mai dese situaţii. e nerăbdător să se vadă cât mai repede eliberat de ea ca să-şi poată începe adevărata viaţă“. 7.Perspectiva narativă este reprezentată de naratorul omniscient şi obiectiv.substantiv: *Astăzi am avut ocazia să întâlnesc un ciudat în adevăratul sens al cuvântului. În sprijinul acestei afirmaţii. deoarece romanul său s-a dovedit a fi o oglindă pentru tinerii ce lasă în urmă dulcea lume a adolescenţei. regret şi. 8. fluentă şi uşor de înţeles pentru diverse categorii de cititori. simte că lasă în urmă o parte din sine. Registre stilistice: limbaj colocvial şi limbaj popular 9. Sinestezie: “mirosul sărat al ploii. totodată. a prinde pasărea din zbor. întrucât limbajul se compune din cuvinte şi expresii populare precum:“Apăi“. a face om (pe cineva). Având în vedere cele spuse mai sus sunt întru totul de acord cu afirmaţia lui Mircea Eliade:“Un adolescent care simte cum depăşeşte adolescenţa. naraţiunea la persoana a III-a. lumina creează o imagine plăsmuită prin efectul cromatic definit de repetarea aceleaşi culori prin epitete diferite: “fâşie palidă” şi “galben murdar”.substantiv: *A luat un zece la română! . a bănui. iar stilistic. afirmaţia lui Eminescu este indubitabil adevărată. deoarece adevărul este. Secvenţa descriptivă: “Se aşternu liniştea. a prinde (pe cineva) cu minciuna.din contră“. refuz = împotrivire. “ciudat” . 5. redând acţiunea aşa cum o vede el. cine ar înţelege ce vrei să spui?”. În al doilea rând. Când ele revin în curte. Varianta 87 1. având în vedere argumentele menţionate mai sus. înlocuit de amintirile pe care naratorul le păstrează în minte imediat după ce le-a povestit. Sens conotativ cu “glas” şi “lumină”: *Când a aflat că n-am fost la şcoală. însă faptele lor demonstrează profesionalism şi integritate etică. trebuie să fii vigilent. respingere. precum şi monologul interior al lui Mitru 3. e sfâşiat de melancolie şi. *Cartea a văzut lumina tiparului la doi ani de la plecarea lui din ţară. demnitatea şi concizia. în fond. înainte de postul Paştelui. om de suflet. Una dintre calităţile stilului prezentă în textul dat este simplitatea sau capacitatea de a folosi cuvinte accesibile care să exprime cel mai elocvent ideea susţinută. dar totodată îşi doresc cu ardoare să-şi construiască propriul drum în viaţă pentru a se putea afirma aşa cum de multe ori au visat s-o facă în copilărie. prin propriul filtru de gândire. Păşirea în viaţa de adult îi marchează adânc pe majoritatea adolescenţilor. să vadă dacă va mai continua să plouă. nu vorbe”. Bătrânul susţine că povestirea unor întâmplări trecute este un mod prin care se pierde autenticitatea informaţiilor. care se gândesc cu teamă că au ieşit de sub aripa ocrotitoare a tutorilor lor. iar exprimarea bătrânului este spontană. De asemenea. a povesti = a relata. Atmosfera stranie din odaia în care zăcea muribundul Ion este sugerată de liniştea care se aşterne prevestitoare de moarte. e sfâşiat de melancolie şi totodată. În pădure am ascultat glasul frunzelor uscate. motivul amintirii. a prinde de veste. că nu le recunoaşte şi ascultă curios dialogul lor. pentru că se gândeşte că Ion este pe moarte. . Se miră. melancolie. dezorientat şi. însă. De pildă. Pentru a păstra vii în memorie întâmplările. cred că autorul “Adolescentului miop” este perfect îndreptăţit să facă această afirmaţie. ei nu cred în principiile respective. un om şi jumătate. mirosul acela de iarbă crudă venind dinspre pădure” 6. om de paie. om de ştiinţă. faptul că ele sunt pe vecie întipărite în mintea şi sufletul personajului. Alte calităţi ale acestui text sunt oralitatea. puţin speriat de necunoscut. prin focalizarea zero sau “dindărăt” şi prin naraţiunea la persoana a treia. o parte din viaţa sa şi atunci e copleşit de melancolie.numeral: *Am rezolvat doar zece variante la matematică. a nara. Calitatea stilului: claritatea exprimării artistice în ilustrarea gândurilor şi sentimentelor personajelor. Părerea mea este că atunci când vezi că cineva se laudă ostentativ. pentru că nu putea dormi şi urmărea ploaia. Varianta 88 1. 6. Sinonime: adevărat = veridic. 3.” (Mircea Eliade) Fiecare trecere într-o nouă etapă a vieţii imprimă asupra oamenilor stări dintre cele mai variate. semnul întrebării marchează sfârşitul unei propoziţiei interogative. 10. Subiectul al II-lea: “[…] un adolescent. Verbele la indicativ prezent din replicile bătrânului exprimă ideea de permanentizare a amintirilor din război. după cum se ştie. Bineînţeles că acestea sunt stări trecătoare pe care oricine le poate depăşi cu puţin ajutor din partea familiei şi a prietenilor care-i sunt alături. Cele două femei care se foiau prin curte nu-l surprind. totodată. . “de ţi-e dat“. În concluzie. care simte cum depăşise adolescenţa. mai rămâne o vreme la gura podului. a-i prinde bine. îţi creează probleme sau dezamăgiri. Tema războiului. Registrul stilistic în care se înscrie textul este oralitatea. devenind atemporale 9. “să te sumeţeşti“. tata a ridicat glasul la mine. a istorisi 2. vrea să-şi vadă visurile copilăriei realizate şi atunci este necesar să depăşească momentul melancoliei pentru că viaţa este scurtă şi plină de imprevizibil. doreşte aprig să se debaraseze de acest sentiment negativ pentru a se putea afirma faţă de ceilalţi adulţi. Motivul ploii. motivul luminii. teamă. Schimbarea categoriei gramaticale: “zece”. păşind spre maturitate. tema timpului. clară. De asemenea. focalizarea zero. prin interogaţia retorică se sugerează îndoiala bătrânului că amintirile sale ar transmite întocmai adevărul pe care-l trăise pe front. . amintirea este complet denaturată.

Subiectul al II-lea Text argumentativ despre înţelepciune:“Înţelepciunea este o marfă pe care cine o vinde a cumpărat-o. însuşiri neapărat necesare unui personaj care doreşte să parvină. idee exprimată în poezia “În zadar în colbul şcolii”: “Ci trăieşte. Inteligent şi ambiţios. 3. ca fiind “un om extraordinar”. cea mai spontană posibilă. Sinonime: statornică = stabilă. dar constată că poartă o rochie urâtă. Portretul fizic al personajului este dezvăluit în penultimul paragraf. 9. să reţină numai ceea ce îi poate folosi în setea de îmbogăţire. nu înţelege de ce e necesară plecarea din sat (”De plecare…”) 3. Ioana fiind “arsă de soare. Două cuvinte/ structuri care aparţin registrului stilistic popular: . va trebui să fie promovat în funcţia de director. Câmpul semantic al cuvântului “ambiţie”: voinţă. Indici de spaţiu: “în sat”. La poarta casei. Structura de parvenit este evidentă. cu mâinile. lucrată de ea. ciocoi.Varianta 89 1. Registrul arhaic al limbii: ciubuc. care „făcu tot ce putu spre a deveni perfect în arta ipocriziei şi a perfidiei”. focalizarea zero şi naraţiunea la persoana a III-a. Subiectul II Rezumatul textului dat la Subiectul I. Monologul se foloseşte deoarece textul este o confesiune scrisă la persoana I. vreme = timp. Păturică este caracterizat în mod direct de carte narator. înţelepciunea pe care o vinzi nu este în fapt nimic altceva decât înţelepciunea cumpărată. a omorî = a ucide. . surprind şi instinctul de a mă analiza”. imaginaţie. Modul de expunere predominant este naraţiunea. reflex. cu toate că pe unii nici nu îi cunoştea. bunăvoinţă. fără excepţiune. idei. raportată la un moment din viaţa sa. Într-o autoanaliză personajul-narator se îndoieşte de capacitatea sa de a fi în stare de aceeaşi dăruire totală atât de vizibilă la Ioana. fără gust şi cu picioarele goale în pantofi. “ a se deştepta”. scărei. formulă artistică modernă specifică introspecţiei. a se face = a se preface. aflăm că Ioana este timidă. În mod direct. ” se zice că”. sugerând tenacitatea în ambiţia de a parveni: “voinţa tare şi statornică învinge toate obstacolele”. În acelaşi timp.” (Nicolae Iorga) Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga conform căreia înţelepciunea. (a se descărca). Rolul proverbelor rostite de Păturică este unul mobilizator pentru sine însuşi. autorul se simte intimidat de numărul mare de oameni care îi urează bun venit. el fiind hotărât ca. “în curte”. înghesuite. ascuns = pitit. simţind nevoia de a se autoanaliza pentru orice iniţiativă. De altfel. machiavelismul şi făţărnicia personajului: „îl făcea pe fanariot să-l creadă cel mai credincios şi devotat dintre servitorii săi”. precum şi de peisaj. Registru stilistic. “în casa . *L-am lăsat la şcoală înainte de a pleca la serviciu. o priveşte cu dragoste. . Textul începe prin a prezenta împrejurimile traversate în timpul călătoriei cu automobilul şi în portretizarea Ioanei 6. Punctele de suspensie sunt folosite pentru a marca ezitarea şi dezorientarea lui Dragomir după comiterea crimei.utilizarea detaliilor în firul narativ 10. rupt de realitate. biruitor. Atunci când simţi pe pielea ta urmările greşelilor. acesta dezvăluind că era îndreptată spre el “cu ochii. izbânzile şi eşecurile. 8. cu gura. rustic = ţărănesc. Apartenenţa fragmentului la categoria prozei realiste: . 4. ici e plin”. în cazul în care ajunge să fie vândută şi cumpărată. De aceea. *Nu şi-a dat seama că a vorbit mult la telefon şi fără să vrea l-a lăsat bateria. îi ajuta la lucrările lor şi le împlinea dorinţele”. “automobilul”. *Aflarea rezultatelor bune de la olimpiada l-a lăsat fără cuvinte. Metafora “urme de sânge” face trimitere la imaginea vizuală a lanurilor de grâu în care macii roşii fascinează privirea. Afirmaţia: “făcu tot ce putu spre a deveni perfect în arta ipocriziei şi a perfidiei” ilustrează faptul că toate eforturile lui Dinu Păturică şi întreaga sa energie sunt direcţionate în desăvârşirea ipocriziei şi perfidiei. accentuând totodată atitudinea dilematică a bărbatului. înclinare. deoarece autorul povesteşte o întâmplare din viaţa sa. Câmp semantic al “călătoriei”: “pasageri”.”. însuşire sugerată indirect de faptul că ea vine în întâmpinarea naratorului fără gesturi din cauză că “se apropiau şi alţii…”. Varianta 90 1.. (a da permisiunea). (a uimi). îmbrăcată foarte dezordonat. fapt datorat chibzuinţei dobândite de-a lungul anilor. naratorul reliefează duplicitatea şi viclenia personajului. fermă. În primul rând. tăinuit. anevoioase. înţelepciunea este un apanaj personal. menite să-l ajute în îmbogăţirea şi ascensiunea pe scara socială. 7. invariabilă. nu propria ta experienţă. pe măsură ce omul înaintează în vârstă. învingător. . Oralitatea: cuvinte şi expresii populare: ”a se crăpa de ziuă”.prezintă fapte verosimile ale epocii.“uite. 3. Punctele de suspensie din ultima frază a textului simbolizează o pauză făcută de autor pentru a medita asupra fetei care-l “primea cu tot sufletul…”. ca să-i câştige de partea lui şi să adoarmă bănuielile: „el se purta cu mare amabilitate către toţi servitorii casei. momentele de tristeţe şi de bucurie. 4. De altfel. 2. osebit. capătă o concepţie mai amplă şi mai profundă asupra lucrurilor. 9. Este evidentă afecţiunea Ioanei pentru narator. După ce naratorul-personaj observă îmbrăcămintea Ioanei. întregul fragment reprezintă o autointrospecţie a naratoruluipersonaj. se ducea la vătaf “şi-i făcea o mulţime de linguşiri”.“căutătura”. “turburate”. “ciocoi”. 2. felegean. personajul-narator împărtăşeşte faptul că are simţul responsabilităţii. Sinonime: căutătură = privire. din care cauză nu conştientizează dimensiunea şi consecinţele faptei sale. * A lăsat caietul pe marginea biroului. diferitele peisaje având alte nuanţe cromatice. propriile tale cugetări. perseverenţă. 2. iar după ce pleca boierul. vătaf. Indirect.viziunea este obiectivă. omniscientă şi naraţiunea la persoana a III-a. “picătura găureşte piatra” 8. Cu alte cuvinte el încearcă acum să observe dacă a procedat corect în anumite situaţii. era amabil cu servitorii. . cu duioşie. în care atitudinea şi mentalitatea ciocoilor este tipică pentru această categorie umană. din faptele. cu siguranţă vei lua aminte data viitoare devenind astfel mult mai atent în luarea unor decizii. triumfător = victorios. Polisemia cuvântului “a lăsa”: *Mama şi-a lăsat copilul să iasă afară. Un alt argument pentru care înţelepciunea nu este şi nu trebuie să fie o marfă care se poate vinde ar fi faptul că înţelepciunea se câştigă numai învăţând din propriile greşeli sau din ceea ce observăm în jur şi ne însuşim din atitudinile celorlalţi. când în Ţara Românească se dezvoltă o nouă clasă socială: ciocoimea. zel = hărnicie. Mihai Eminescu are aceeaşi concepţie despre înţelepciunea ca rezultat direct al trăirilor proprii. 7. sârguinţă. Prin afirmaţia “Întotdeauna. coboară pe uliţe şi se îndreptă spre Cavarna. Sensuri diferite ale cuvintelor “maximă” şi “a împlini”: *La examenul de limba română. postelnic. “praful a bătut stofa” 5. acesta fiind confuz. poate fi considerată o marfă. 10. “Ioana” de Anton Holban: Automobilul părăseşte centrul Bazargicului.”. pe frunte cu câţiva pistrui…. (a conduce). sub orice iniţiativă de a mea. *Pentru a se împlini din punct de vedere profesional. zel 5. reflecţii. registru arhaic: “feligenele”. care se bucură la vederea automobilului. Chiar dacă împrumuţi sau îţi însuşeşti ideile unor filozofi sau ale unor oameni de cultură. gânduri = cugetări. Andreea a luat notă maximă. 6. “valiză”. prin orice mijloace. . fără gust. un lucru pe care îl dobândeşti în timp şi pe care nu-l poţi cumpăra sau vinde. Registrul stilistic colocvial: “uliţe chinuite”. “trenul”.“să te găteşti de plecare”. Scriitorul foloseşte persoana a II-a în al patrulea alineat deoarece simte nevoia unei confesiuni către cititor. cu toată carnea…. 5. atitudinile sale se desprind şi alte trăsături. acest lucru nu înseamnă că ai devenit brusc un înţelept. Comparaţia “schimbând culorile ca marea cea aşa de apropiată” sugerează viteza cu care automobilul traversează împrejurimile. În concluzie. “ ciubuc”. “câteva zorzoane”. cu toate că intenţia ei fusese să o facă pretenţioasă. “am întors în minte”. Figuri de stil. chinuieşte şi-ai s-auzi iarba cum creşte”. Varianta 91 1. Faptele sale scot în evidenţă. el „căta să înveţe carte multă”.ilustrează o anumită perioadă istorică. Perspectiva narativă: se defineşte prin naratorul obiectiv şi omniscient. oaspeţii sunt întâmpinaţi de Ioana. Numai experienţa proprie de viaţă. Încă de la apariţia personajului feminin. 4. deoarece “să zicem numai că Păturică ar fi fost în stare să dea contemporanilor săi o dovadă strălucită că ea se realizează câteodată”. definitivă. statornic. Un alt mod de expunere evident este descrierea. ezitările şi cutezanţele te pot face să devii o persoană înţeleaptă. hotărâre. Încântat de primire. să ajungă “om mare şi niciun obstacol nu putea să-l abată de la această idee fixă”. “ambiţios”. Sinonime: chinuite = suferinde.“nu vreau să cază vina pe mine”. în mod indirect. instinct = simţ. împărtăşindu-i gândurile în mod direct şi conferind caracter de generalizare a stărilor emoţionale. prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Sinonime: nediscutat = nedisputat. “încai să mă fac martir”. se va însura cu ea. asta depinde foarte mult de mediul în care ne formăm şi de oamenii cărora le luăm în considerare sfaturile. insă unii o dezvoltă mai mult. în antiteză cu Robespierre. dar trebuie trezită. dezorientarea ”face nişte ochi foarte miraţi”. Totul se obţine prin dorinţă şi voinţă. 6. De aceea o şcoală de înţelepciune e posibilă” deoarece în fiecare dintre noi poate exista un mic geniu. Crăcănel găseşte pe masă un bilet. În timp ce Robespierre susţine folosirea unor metode teribile. Expresii/ locuţiuni cu “seamă”: a băga în seamă. 5. totul depinde de dorinţa noastra de a-l trezi şi de poveţele celor din jur care ne călăuzesc.L. acest lucru îl determină să se înroleze. “să-mi mai uit focul” . a pune de mămăligă. la fel ca şi în citatul. hotărât. instituţie care însă se desfiinţează.“Ce te faci Mache?…De desperare. În sufletul lui Crăcănel reînvie încă o speranţă şi.ta”. e ceva ce se trezeşte. Modalităţi de caracterizare: Caracterizare directă făcută de dramaturg prin didascalii-“hotărât”. De asemenea. Maximilien. autocaracterizare: “dacă nu pot să mă stăpânesc! Mi-e naturelul simţitor”. O trăsătură a lui Robespierre care poate fi dedusă din prezenţa repetată a interogaţiilor în replicile sale. nedezbătut. nu de multe ori. sunt semne de punctuaţie întrebuinţate atunci când se reproduce întocmai un text scris sau spus. reieşite din didascalii: “rămâne rece”. durere. “aide” . 8. Exemplificarea unei metafore şi a unei inversiuni: . Profesorii au un rol foarte important în această formare. din care află că a fost părăsit pentru că era plictisitor şi lipsit de importanţă. Textul dat aparţine genului dramatic deoarece dialogul este principalul mod de . cum plâng şi-acum. Miţa. a pune pe gânduri.L. Registrul stilistic neologic: “independenţii”. Polisemia cuvântului “bun”: Profesorul este bun la suflet (binevoitor). Comicul de limbaj din fragmentul citat este ilustrat prin greşeli de exprimare şi cuvinte pronunţate greşit de personaje.prezenţa interogaţiilor retorice . căci eu ţin mult la amor. a pune coarne. iar metafora “între pereţi de sare umezi”. deosebindu-se de Robespierre. 6.Caragiale Crăcănel îi povesteşte. De aceea o şcoală de înţelepciune e posibilă” Înţelepciunea este o calitate pe care o avem. ele sporesc tensiunea şi conflictul dramatic. Expresii/locuţiuni cu verbul “a pune”: a pune masa. se subliniază suferinţa la care va fi supus Dragomir pentru crima comisă. plângând. realizată tot prin didascalii “Plânge”. a produce). Prin folosirea interogaţiilor retorice se amplifică suspansul. am plâns şi am iertat-o… pe urmă am prins-o iar. deoarece. a pune la zid. “înrolat”. Este adevărat şi faptul că prin muncă asiduă obţii ceea ce îţi doreşti. Motivul dezacordului referitor la măsurile teribile este acela că cele două personaje au păreri contradictorii asupra revoluţiei şi a măsurilor ce asigură succesul ei. Varianta 92 1. 8. ca şi îmbrăcămintea lor”. aceea a intransigenţei. a pune bazele a ceva (a realiza. odaie. şi iar am plâns şi iar am iertat-o. 9. “răvăşel”.Caragiale este susţinută prin comicul de limbaj: . ţelurile revoluţiei nu sunt atinse…”: virgula are rolul de a marca vocativul substantivului propriu -„Maximilien”-. care exprimă incultura personajelor şi frivolitatea acestora. de-o seamă (cu cineva). 7. de a ne dezvolta. 6. Rolul indicaţiilor scenice în conturarea personajului masculin: Didascaliile reliefează stările interioare ale lui Dragomir “Dragomir face nişte ochi foarte miraţi” şi atitudinea personajului faţa de fapta sa “Râde febril”. Atitudini ale lui Robespierre. Covorul acesta este bun (potrivit) pentru camera mea. e ceva ce se trezeşte. impedimente. piedici = obstacole. ci îşi mişcă personajele cu ajutorul didascaliilor care contribuie la conturarea personajului masculin. Interogaţie retorică:“Ce-mi ziceam eu?”. pot spune că sunt de acord cu citatul “Înţelepciunea nu e ceva ce se învaţă. Sinonime: iatac = dormitor. Având în vedere argumentele aduse mai sus. . *Cornul cu ciocolată pe care l-am mâncat azi a fost foarte bun (gustos).“ … între pereţii de sare umezi … ” – metaforă . necaz. Folosirea virgulei din fragmentul: „Ai dreptate. “dezolat”. nu plânge: eşti volintir!”. de I. încheiată. Ghilimelele sau semnele citării. 9. . 10. afirmă că o iartă pe Miţa pentru ultima dată şi în cazul în care va fi iar înşelat.cuvinte pronunţate greşit sau aparţinând limbajului colocvial: „volintir”. deoarece a fost înşelat de amanta sa. aşa cum s-ar fi cuvenit dacă revoluţia şi-ar fi atins ţelurile. dramaturgul îl caracterizează direct şi în antiteză cu Robespierre: “cordial”. “am plâns şi-am iertat-o… pe urmă am prins-o iar. dar şi fermitate opiniilor. nu de multe ori. fireşte = desigur. dar Dragomir este incapabil să rostească o propoziţie completă. libertatea de exprimare şi legalitatea constituţiei. a pune bază pe cineva (a te baza). şi iar am plâns şi iar am iertat-o.de unde reiese sensibilitatea personajului.“Om eşti tu?…?” – inversiune. “Ce-mi ziceam eu?” şi a exclamaţiilor „Nu plânge: eşti volintir!” 9. „Te-ai culcat?”. însă nu totdeauna. frica şi reacţiile necontrolate. a pune ţara la cale. dispus să treacă peste orice pentru a se concilia cu Robespierre. dar cam des…aşa cam de vreo cinci-şase ori…”. toate acestea şi multe alte calităţi care pot forma înţelepciunea. 2. unui voluntar nu îi stă bine să fie deznădăjduit şi-i propune să-şi pună masca şi să-l însoţească. Un prim argument pentru a susţine această idee este acela că în multe cazuri un elev poate ajunge la performanţe cu ajutorul îndrumărilor şi sfaturilor. cu inima deschisă. “care va să zică”. sfârşită = terminată. socotind că oamenii nu au devenit mai buni şi nici mai bogaţi. “amor”. 8. spre nefericirea personajului. Prin didascalii. Comentarea particularităţilor construcţiei dialogului dramatic: Dialogul este purtat de două personaje. Indici de timp: “seară”. suferinţă. 2. foc = amar. Anca încearcă să afle motivul crimei. Pampon. 5. cât a suferit. Oralitatea stilului lui I. Este caracterizat indirect prin limbajul folosit. comicul este conturat prin repetarea unor sintagme (paralelism sintactic) şi relatarea unor întâmplări care exprimă propriile defecte de caracter. deoarece ei ne pot trezi dorinţa de a cunoaşte. Anca şi Dragomir. sugerând agitaţia. Metafora „adâncimi de omenie şi vis” semnifică faptul că Robespierre se ascunde sub o mască. nemulţumire între idealurile sale şi modul în care s-au concretizat ţelurile revoluţiei. cum ar fi: “Vorba d-tale: femeie! Ochi alunecoşi…”. prietenului său. a ţine seamă.expresii specifice vorbirii orale. faţă de care are gesturi familiare şi i se adresează cu afecţiune. sosind acasă. este starea afectivă puternică de nelinişte. Autorul nu este prezent în text. ci numai frânturi de fraze. cum ar fi: “Aide. 4. Doamna de matematică este un bun profesor (bine pregătit). ce-am zis eu?” Paralelism sintactic:-„Am plâns. nu dă mâna”. Părerea mea este că rolul indicaţiilor scenice din acest fragment este atât unul caracterizator. pe care o iubea mult. Din textul de mai sus reiese că Danton este cordial. caracterizare indirectă realizată prin limbaj şi nume. ţel. Înţelepciunea este o calitate cu care toţi ne naştem. 3. sau mai puţin. a găsi = a descoperi. 4. care reproduce o întrebare pusă în trecut şi reluată în prezent prin povestire. -“ … până o socoti Dumnezeu c-a venit ceasul să te cheme să te judece el mai bine”. bineînţeles. întrucât fragmentul citat este extras dintr-o comedie. din comedia “D-ale carnavalului”. în fond. Danton este sincer şi prietenos. de a realiza. “cu buze nervoase”. dar şi caracterizare indirectă. Pampon încearcă să îl încurajeze. a lua seamă. Cu ajutorul indicaţiilor scenice autorul îşi mişcă personajele şi le conturează simţămintele ori gesturile: “ El se uită la ea lung”. din care reiese echilibrul şi prietenia pe care i-o poartă lui Robespierre. “acum”. de bună-voie în garda naţională pentru a uita de supărare. dar cam des…” 7. Subiectul al II-lea Text argumentativ: “Înţelepciunea nu e ceva ce se învaţă. 10. îndeamnă cititorul la intuirea întâmplărilor şi acţiunile personajelor. 10. Subiectul al II-lea Rezumatul fragmentului citat la Subiectul I. a-i pune cătuşele. Două sintagme care indică raportarea la divinitate: -“Nu ţi-a fost milă şi păcat de Dumnezeu! … ” . Într-o seară. dar şi pentru îndrumarea actorilor care prezintă această operă pe scena unui teatru. numele lor fiind scrise la începutul fiecărei replici. oferă indicaţii importante cu privire la gestica şi mimica lui. despărţit astfel de restul propoziţiei. “cald”. de a descoperi. care ajută la descrierea personajelor. dar. a-şi da seama. Varianta 93 1. 7. care are rolul de a fi interpretată pe scenă. „râde febril”. “ martir”. Danton gândeşte exact contrariul şi consideră că revoluţia era aproape încheiată şi că Robespierre încalcă drepturile omului. a idealurilor abstracte. Fata încearcă să-l convingă pe Dragomir să părăsească satul pentru a nu fi şi ea învinuită de crima comisă. este rupt de realitate şi conectat în lumea visurilor. Punctele de suspensie sunt utilizate pentru a marca ezitarea şi nesiguranţa personajelor sau pentru a mări tensiunea dramatică. “cu căldură şi sinceritate. a afla. menire = scop. “Îşi încheie repede minteanul la piept”. Interogaţiile retorice au o importanţă deosebită în acest text. 3.

dragostea sfâşietoare de ţară. 4. vânzător = negustor. . evocând natura dezlănţuită şi crudă şi. prin formule specifice oralităţii: “. Vocea ei de mătase îmi mângâia auzul şi-mi aducea alinarea. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre omenie. neomenia înseamnă cruzime.expunere. înţelegătoare. Uneori. supărat. sunt de acord cu afirmaţia „Nu sunt decât doua căi pe lume: omenia şi neomenia”. atitudini şi idei. răutate şi lipsă de onestitate. Subiectul al II-lea Transformarea unui dialog (din romanul “Mara” de Ioan Slavici) în vorbire indirectă: Moaşa Persidei îi sugerează acesteia că ar fi mai bine să trimită pe cineva ca să o cheme pe mama sa. “Cum poţi să vorbeşti aşa?” 7. “Uite. Sinonime: societate = lume. “uliţi”. să-l acuzăm şi. deoarece sunt utilizate cu sens metaforic. iertarea poate ameliora relaţiile interumane. chinuiţii. 5. Bălcescu iubeşte cu patimă România. Două caracteristici ale condiţiei artistului sunt: nefericirea (”sunt mâhnit”. “Neadormiţii” sugerează starea de continuă căutare a artiştilor. reproşându-i prietenului său că nu-i cunoaşte firea şi nu-i înţelege sentimentele profund patriotice:”Ce ştii tu?”.adresarea directă la persoana a II-a. iar fata. a trimite vorbă. Moaşa îi destăinuie Persidei că mama sa cunoaşte secretul şi că ar dori să-şi viziteze fiica. cu adieri de verdeţuri şi peşte. deşi era bolnav de ftizie.’’am să mor cu tot ajutorul lor’’. proprii unei persoane. “trei săptămâni”. vrea să-i simtă ’’pământul sub tălpi’ şi să-i audă glasul: ’’am ascultat până am adormit orăcăitul broaştelor’’. indiferent de pregătirea pe care aceştia o au. Punctele de suspensie din replicile lui Bălcescu sugerează o stare emoţională excesivă a personajului şi creează. Modalităţi de realizare a oralităţii: .. mai mult decât orice. Este uşor să faci rău.adresarea directă.regionalisme: “iarmaroc“. comerciant. Considerându-se un neînţeles. . după cum însuşi autorul ei sugerează. atitudine cuviincioasă şi respectuoasă. căldura le-ar avea asupra bolii sale. Fata neagă imediat cele auzite. .Ascultă. “Apus” şi “Răsărit” sunt scrise cu majusculă. Fragmentul dat aparţine genului dramatic deoarece: . tata este talpa casei. o înlănţuire de poveţe. eu nu pot fi decât parţial de acord cu următoarea afirmaţie a lui Iordache Golescu: “Cu iertarea dobândeşti şi pe duşman prieten”. va încerca să satisfacă intelectul tuturor celor ce doresc să-i înţeleagă tainele. În concluzie. Omenia reprezintă un complex de calităţi. Varianta 95 1. Alecsandri este revoltat. Depinde de personalitatea şi conştiinţa fiecăruia. îşi ascunde capul între perne . Expresii sau locuţiuni cu substantivul “vorbă”: a intra în vorbă cu cineva. departe de ţară.expresii onomatopeice (”ah”). cu tot soarele Mediteranei. ‘Povestea vorbei’. eu nu mai cred!” . lupta dintre personaje. pauze afective. moaşa o anunţă că mama ei a sosit. unde se simte totdeauna mult mai bine cu sănătatea decât sub “soarele leşinat al Mediteranei”. Lucian Blaga face trimitere la cartea orientală în care înţeleapta Şeherezada începe să povestească întâmplări pline de tâlc. 8. totodată. Anton Pann!”. nu va putea îndura viaţa aspră. Sens conotativ al cuvintelor “a toarce” şi “mătase”: *De când şi-a pierdut slujba s-a închis în el şi a tors atâta amărăciune. “apa nu vine la moară” . 3. cenuşiu = gri. Aşadar. Bălcescu îşi exprimă neputinţa de a fi înţeles de către Alecsandri şi de societate. Atunci. Patriot înflăcărat. plumburiu 2. “o oră”. ce se leagă între ele. el dă numai indicaţii scenice prin intermediul didascaliilor (”merge la balustrada vaporului”). 8. Metafora “neadormiţii. Bazil”. Neomenia îmbracă diferite forme. nămol = mâl. preocupată fiind numai de interese materiale.există un conflict între cele două personaje ale operei bazat pe scepticism. aşa cum reiese din finalul textului: “Ah. din gândurile şi vorbele personajului. în realitatea vieţii sociale se întâlnesc destul de des aceste forme. atunci când cineva greşeşte faţă de noi. sensibil şi iubitor. Oralitatea textului: . Textul dat aparţine genului dramatic deoarece: . Reversul este omenia. societatea rămâne indiferentă în privinţa artei. dezamăgit 2. Bălcescu realizează că nici ceilalţi oameni nu-i înţeleg idealismul incurabil. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre iertare: “Cu iertarea dobândeşti şi pe duşman prieten“ (Iordache Golescu) De cele mai multe ori. “şatră” 6. 9. Şi în România sunt destule persoane care au aceste porniri rele.principalul mod de expunere este dialogul.structura textului este alcătuită din replici . de învăţături şi de sfaturi înţelepte. . Sinonime: a îngădui = a permite. neomenoase. de garoafe şi mătăsuri”. ci sugerează două civilizaţii corespunzătoare zonelor geografice: Occidentul şi Orientul 3. Atitudinea sceptică a Ioanei: ”Uite eu nu mai cred”. În opinia mea. trist.autorul lipseşte din textul dramatic. *Mai bine ţi-ai toarce pe limbă vorbele înainte de a le rosti. . a ţine de vorbă. noroi. însă fata îi spune că nu are rost să-şi mâhnească mama destăinuindu-i secretul în aceste împrejurări şi că preferă să i-l spună după ce problemele ei se vor rezolva. Aceste cuvinte nu desemnează cele două momente ale zilei.interogaţii retorice(’’Ce ştii tu? Ce ştiţi voi?’’). întrucât “înţelepciunea se toarce singură ca poveştile din “O mie şi una de nopţi”. sub car’’). nu pot îndura ca prietenul meu cel mai bun să vorbească despre moartea lui… Ar fi îngrozitor…”. nereuşind să înţeleagă cum acestuia nu-i plac “porturile însorite şi parfumate ale Mediteranei”. a sta de vorbă. însă există şi situaţii când este zadarnică.principalul mod de expunere prezent în text este dialogul. a sălăşui = a trăi. de la minciună la furt şi mai grav la crimă. deoarece teoria lui George Călinescu se reflectă şi astăzi. . 5. dragostea şi iubirea. Portretul psihic al lui Bălcescu reiese în mod indirect din textul dat. *Dacă de mic a fost crescut în mătase. Câmp semantic al cuvântului “timp”:”ieri”.expresii populare: “se ţine de posne“. 9. prezenţa indicaţiilor scenice sau a didascaliilor. fiecare absolvent apucă pe alt drum. Astfel de atitudini nu fac decât să-l ţină pe “vinovat la distanţă”. care ’’mi-ar face de zece ori mai bine decât soarele leşinat al Mediteranei’’. mărturisindu-i moaşei că ea însăşi nu-i vrednică de vizita mamei sale. de caşcaval. încearcă să-l facă pe Alecsandri să priceapă (’’Ascultă … şi înţelege’’) că natura ţării este ca un cămin pentru el (’’ploua şi dormeam pe iarbă.numele fiecărui personaj este menţionat înaintea replicii. “zece ani”. Prin munca lor istovitoare. în sensul efectelor curative pe care soarele. “va mirosi cartea îmbelşugat şi pestriţ. mâhnit = îngândurat. Cartea “Povestea vorbei” va fi. dându-le noi înţelesuri. *L-a măsurat curios din creştet până-n tălpi. Prin cele două interogaţii retorice. ei sunt “chinuiţi” şi frământaţi de noiane de întrebări şi incertitudini.dialogul . care reprezintă exact contrariul omeniei. Modurile de expunere prezente în textul dat sunt naraţiunea şi descrierea 6. nu tuşise niciodată în cele trei săptămâni cât a durat călătoria. Depinde de fiecare persoană. . Pentru a putea fi înţeleasă şi de către cititorul mai puţin avizat. care nu cunosc odihna intelectuală şi care îşi menţin întotdeauna simţurile treze pentru a putea recepta informaţii pe care să le şlefuiască prin propria sensibilitate. 10. chiar să ne răzbunăm pentru răul pricinuit. scopul fiind să-şi prelungească viaţa şi să încerce să sădească în sufletul sultanului crud sentimente de mult uitate precum mila. ”De ani de zile tot te lauzi” 7. Alecsandri se dovedeşte un prieten adevărat. care se manifestă prin respectul faţă de semenii de lângă tine şi prin ajutorul pe care-l acorzi în toate situaţiile. deşi plouase şi dormise pe iarba de sub car. dar se teme să vină ca să nu o supere. iar faţă de efortul depus pentru creaţia “luminii”. *După bacalaureat. (’’ce ştii tu?’’). copleşită de durere şi emoţie. sentimentale în vorbire. *Drumul vieţii are căi nebănuite şi pline de surprize. pornind de la afirmaţia: „Nu sunt decât două căi pe lume: omenia şi neomenia” ( Călinescu) Antonimele „omenie şi neomenie” sunt derivate din cuvântul „om” şi de aceea sunt definitorii pentru fiinţa umană.numele personajelor este specificat în dreptul fiecărei replici. 10. personajul eponim devine convingător atunci când argumentează că nici medicul ’’nu mai pricepe nimic’’ din faptul că. a duce cu vorba (pe cineva) 4. înrăutăţind şi mai mult conflictul deja existent. “o lună”. uneori. în viaţa reală. încât să-i ajungă pentru două vieţi. “sunt amărât”) şi chinurile creaţiei provocate de îndoieli artistice: “Câteodată mă mângâi cu gândul că poate n-am noroc ca să vorbească în mine şi mai tare darurile”. precum şi scrierea numelor personajelor înaintea replicilor. Sens conotativ cu “talpă” şi “drum”: *În familia noastră. “niciodată”. . a da voie. Varianta 94 1. straie = veşminte. mai greu este să faci bine. ca piaţa de lângă turnul Sfatului. purtare blândă. Pe de altă parte. a se afla. care este alegerea vieţii: om sau neom. Bălcescu este sigur că. comunitate. a vieţui. avem tendinţa să-l judecăm. sălbăticie.dialogul şi adresarea directă: “Vino acasă. nerăsplătiţii luminii” sugerează condiţia nefericită a creatorului de artă şi incapacitatea societăţii de a-i înţelege şi de a-i răsplăti meritele. de aceea. conflictul dramatic ilustrează opoziţia. indignat de atitudinea lui Bălcescu.

ci. considerând moştenirea pe care Tache ar putea să le-o lase ca fiind unica speranţă: “Singura nădejde e tot frate-tău. îi oferim posibilitatea de aşi corija comportamentul şi atitudinea şi de a nu mai repeta în viitor aceeaşi greşeală. doleanţă. parol…”-reflectă exasperarea Daciei faţă de cumnatul Tache şi de starea lui de sănătate. “catastrofă”. 9. “Îl prefaci în soare şi-l aduni cu ochii”. viţă. a ridica 2. reprezentate de pronumele şi verbele la persoana I./ când astfel le vorbisem despre tine/ în dimineaţa ceea?”. trebuie să se fi îmbarcat la Constanţa pentru Constantinopole”. 4. necăjiţi şi nepricepuţi să se poarte şi-l roagă pe şef să fie mai înţelegător cu ei. Spirache îi cunoaşte fratelui său năzuinţele sale vechi. Conflictul dintre Zamolxe şi poporul său este cauzat de incapacitatea dacilor de a înţelege menirea profetului lor (”dar tu. nădejde = speranţă. poate. după care continuă să săvârşească aceleaşi greşeli. 9. rost = chemare. “un orb bătrân”. “apele”. Prin această replică. Chiriachiţa este superstiţioasă. a revolta. Spirache nu se arată foarte interesat de banii lui Tache: “[…] eu. Subiectul al II-lea Transformarea dialogului în vorbire indirectă: Nicolae Tabără. 2. ea îşi exprimă de faţă cu ginerele său speranţa că Tache. Două particularităţi ale construcţiei dialogului dramatic: existenţa replicilor şi precizarea numelui personajelor înaintea fiecărei replici (“CHIRIACHIŢA: Ţi-am mai spus eu…. strâmbând din nas. pe care fiecare dintre noi “îl purtăm de mână”. viguroasă. deoarece duşmanul continuă să joace rolul lupului în haină de oaie şi să-şi urmărească în continuare interesele meschine fără să ţină cont de principii morale. 8. Tache…[…]” ). mult”. 5. fratele acestuia. că doar e om învăţat. când i-am spus că nu eşti la şcoală. “de când era în faşă”. 7. Miza face o aluzie subtilă la eventualitatea unei catastrofe asemănătoare şi în cazul unchiului Tache. “orb bătrân” şi personificarea “…Voiam să răzvrătesc/şi munţii…”. ne-nţelegând-mi rostul. de adresarea directă la persoana a II-a. Indici de timp: “zilele”. prin comunicarea cu Dumnezeu. ceea ce denotă că odată relaţia dintre ei fusese mai apropiată: “Vrea să se facă hagiu…era o veche dorinţă a lui”. Varianta 97 1. Faptul că se menţine foarte bine la vârsta lui şi nu se îmbolnăveşte devine “enervant”. a avea inima de gheaţă. Varianta 96 1. a răzvrăti = a răscula. ori fără bani…tot gazeta aia o s-o citesc…”. apoi îşi dau seama că apucaseră într-o direcţie greşită şi se întorc. sugerând astfel şi o stare emoţională. *Ţipa ca din gură de şarpe. menire. înţelegerea şi compasiunea pentru semenii tăi. “e mult de-atunci” 6. variaţia stilistică. prin prefaceri în elemente ale naturii ce se insinuează apoi în componente ale spiritul uman: “îl întrupezi în floare şi-l ridici în palme”. Dumnezeu este în tot şi în toate. “o vreme”.“ăla”. Transformare în vorbire indirectă: Chiriachiţa spune că singura nădejde este tot Tache. Expresii/locuţiuni cu substantivul “inimă”: de la inimă la inimă. sunt de acord cu citatul menţionat mai sus deoarece cred că iertând o persoană care a greşit faţă de noi. deoarece textul este corect din punct de vedere gramatical. 7. trânteşte geamul ghişeului.(suport) *Şi-a cumpărat scaune cu picioare de metal. minunat. vânjoasă = puternică. de asemenea. “munţii”. El este gândul tăinuit în suflet. Replica -“Ţi-ai găsit! Cumnatul Tache să răcească… Se păzeşte de răceală de e şi enervant. aspiraţie. acesta nu poate discuta decât cu sine însuşi. 10. jargon: “parol”. […]”. trebuie să înveţi ce este iubirea. 6. consider că iertarea este un drept ce nu trebuie acordat gratuit. dar. Conductorul strigă să se urce în tren şi. Dacia rosteşte aceste cuvinte şi cu o uşoară ironie. Sinonime: amurg = asfinţit. Chiriachiţa este caracterizată în mod indirect prin vorbele şi prin modul de gândire. rol. va trece suta. avidă de îmbogăţire. Se identifică. 10.În primul rând. 5. parabola cu Orbul. El se scuză spunând că aşa i-a lăsat Dumnezeu. în Universul întreg. un dezastru. va pieri pe vapor în călătoria spre Ierusalim: “O avea Dumnezeu milă şi de voi şi l-o lua vreun curent pe vapor”. Un cuvânt/ structură reprezentativ(ă) pentru fiecare dintre următoarele registre stilistice ale limbii: colocvial. ori cu bani. iar substantivul “catastrofă” ilustrează un eveniment tragic. “SPIRACHE (îi taie vorba)”.un personaj din Biblie. opinia lui Zamolxe este în concordanţă cu adevărurile din Biblie şi asemănarea lui Dumnezeu cu un orb bătrân mi se pare cea mai potrivită pentru ca poporul neînţelegător să priceapă că nu e bine să arunci cu pietre. la felul în care a pornit-o. umil. Una dintre calităţile generale ale stilului este corectitudinea. mai ales. *M-a înspăimântat gheţarul din ochii tatălui tău. râvnă. Meschină şi lipsită de scrupule. mărcile subiectivităţii. întrucât ea spera ca el să moară mai repede şi ca familia să-i moştenească averea colosală. Caracteristici ale monologului dramatic: o caracteristică a monologului dramatic este didascalia din incipitul textului (”singur”) care evidenţiază faptul că în scenă nu mai există alt personaj decât Zamolxe şi. regional: “fistichiu”. parantezele de autor/ indicaţiile scenice: “SPIRACHE (modest)”. Invidia. Relaţia dintre Tache şi Spirache. cei trei ţărani se reped spre locomotivă când aud glasul conductorului. În acest caz nu cred că afirmaţia lui Iordache Golescu mai este valabilă. Rolul expresiv al punctelor de suspensie: Punctele de suspensie din prima replică a Chiriachiţei au rolul de a atrage atenţia asupra spuselor sale şi reprezintă o pauză de gândire a personajului privind mult aşteptata moştenire. feciorul şi baba privesc rugător la şeful care ţăcănea biletele şi care îi privea cu dispreţ. În viziunea lui Zamolxe. deşi este sigur că el va fi moştenitorul (“Păi n-are cui s-o lase… Singurul lui moştenitor sunt eu […]” ). dimpotrivă. “ceruri”. aşa cum reiese din text: Din cauza diferenţei de vârstă (“el e mai mare cu douăzeci şi vreo câţiva decât mine”) între Tache şi fratele lui nu există o relaţie foarte apropiată. incerte: “are exact şaptezeci şi ceva de ani în cap… Cam p-aci”. “Azi-noapte. Ea este interesată numai de partea materială a vieţii. “Atâta n-are… Dar pe jumătate şi poate şi mai bine. se răsteşte la unul dintre călători. ca urmare. 8. “păi”. În enunţul “E mult de-atunci. îl blestemă şi îl jigneşte. ea nu se poate abţine să nu afirme cu o uşoară răutate şi invidie în glas că are “Şi milioane tot cam pe-atâtea… Se vede că de când era în faşă a strâns în fiecare an câte unul”. este un merit de care trebuie să beneficieze doar cei care dovedesc dorinţa şi forţa de a-şi schimba comportamentul pentru că. Spirache nu este capabil să vorbească despre fratele lui mai mare decât cu date aproximative. numărându-şi banii unsuroşi pe marmora albă a ghişeului. tot prin intermediul replicilor sale: când Spirache ajunge la concluzia că fratele său are “exact şaptezeci şi ceva de ani în cap”. îl poţi transforma în cel mai devotat prieten. Bineînţeles. cu glas aspru. “naufragiu”. mi-ai lovit/ cu pietre vorbele”). amintindu-şi învăţăturile Divine. După părerea mea. neologic: “favoarea”. a jura cu mâna pe inimă 4. Sensul structurii “ Splendidă catastrofă”. Nicolae cumpără două bilete până la Salva. În concluzie. epitete -”religie nouă şi vânjoasă”. Orice om este fiul lui Dumnezeu. înserare.Singura nădejde e tot frate-tău. (membrul inferior al corpului omenesc) *Mihaela are o veioză cu picior. Sinonime: neam = popor. Totuşi. Polisemia cuvântului “picior”: *La meciul de fotbal. sau. Şeful îi aruncă biletele şi-l admonestează jignindu-l. sugerând timpuri ancestrale. izvorul pe care-l laşi “să-ţi curgă pe picioare”. dacă acesta nu va avea de gând să trăiască o sută de ani. naţiune. iertare. deoarece în text există figuri de stil: metafore -”neam de urşi”.”prund de înţelepciune”-. 3. a fi cu inima împăcată. În al doilea rând. apus. Sens conotativ cu “gură” şi “gheţar”: *Ca de obicei. ca trăsătură definitorie a Chiriachiţei este ilustrată în mod indirect. *Din îmbinarea silabelor accentuate şi neaccentuate dintr-un vers rezultă piciorul metric sau măsura versului. el face gură din orice. “sat”. fiind iritată pentru că bărbatul avea o grijă excesivă pentru viaţa lui. din inimă. “Pe cum a pornit-o”. este sincer cu sine însuşi şi are demnitatea de a recunoaşte că într-adevăr a greşit. Mihai şi-a luxat piciorul. Indici de spaţiu: “munţii”. Alte trăsături ale monologului dramatic sunt interogaţia retorică din final “De ce mi-au sfârticat cu pietre gura. Tache…”.”dimineaţa”. “ăsta”. Ajunşi pe peron. doar ca să păstreze aparenţele. Scrierea cu majusculă a cuvântului “Orbul” se motivează prin faptul că defineşte un substantiv propriu. pentru că îi este scârbă când îi vede şi. plecat pe mare cu vaporul. moţăie = picoteşte. ca pe ceva protocolar. *Bolnavul se făcuse gheţar. *Are casa aşezată la piciorul dealului. a-şi lua inima în dinţi. fapt ilustrat de exclamaţia de la început: “Ţi-ai găsit!”. a avea inima deschisă. Oximoronul “Splendidă catastrofă” alătură doi termeni aflaţi în antiteză. fapt ce-i stârneşte acestuia mânia şi revolta: “Voiam să răzvrătesc/ şi munţii împotriva ta”. proşti. accident ce i-ar putea îmbogăţi imediat. poftă. trăsătură ce reiese în . trebuie să menţionez că există persoane care cer iertarea ca o formalitate. De asemenea. unele mai grave. repetarea adverbului “mult” ilustrează o perioadă îndelungată ce s-a scurs de la încercarea lui Zamolxe de a-i creştina pe daci. “gentilă”. 3. dorinţă = năzuinţă. atitudine care-l determină pe bătrânul Nicolae să-şi ceară. “livadă”. consider că acest lucru este posibil doar dacă vinovatul nu este dominat de orgolii. iertând un astfel de duşman. Înţelepciunea domoleşte “veninul” lui Zamolxe. În ceea ce priveşte moştenirea. Şeful le porunceşte să plece. întrucât adjectivul “splendidă” se referă la ceva măreţ. Miza consideră că.

“Interiorul i se păru lui Felix cu mult mai rafinat”. “Un mare chilim vechi. 6.dialogul: “Maria: Nelegiuiţilor…Adică…ce mai vorbesc eu de clacă…” . Adjectivul înalte reliefează masivitatea clădirii. Adjectivele fumurii şi înalte exprimă ideea că respectiva clădire aparţine Bucureştiului vechi. astfel fiind creată o imagine vizuală deosebită a Capitalei din acea epocă. Întrerupându-l din ceea ce intenţiona să facă. cam convenţionale şi reci. Adrian se scuză politicos. are sens: “Într-o vreme. nu găseai doi oameni să nu fie neamuri”. Scriitorul este prezent numai în didascalii: “Octav (mişcat)…”. omul face parte dintr-o societate în cadrul căreia el interacţionează cu alţii şi în cadrul căreia se supune anumitor legi înfiinţate tocmai în scopul menţinerii unui echilibru.cuvintele din text sunt folosite cu sensurile lor de bază bine cunoscute. Varianta 98 1. “săgeţi exotice”. “uliţele”. nu este obligat să acţioneze împotriva dorinţei sale. Claritatea. 7. Leonida Pascalopol. notate de autor în indicaţiile scenice: “Chiriachiţa dă o pasenţă”. 6. în uniformă de asociaţie goliardică. “neamul” etc. fără a-i priva pe ceilalţi de libertatea lor. “casele bătrâneşti”. fericire. Textul aparţine genului dramatic întrucât modul de expunere dominant este dialogul: “Octav (mişcat): Unchiule…/ Maria: Nelegiuiţilor…Adică…ce mai vorbesc eu de clacă”. Mărci ale oralităţii: . Câmpul semantic al cuvântului “armă”: “iatagane”. dar totuşi gravă. dacă vrea să-şi întemeieze o familie sau nu. Ataşamentul doctorului Micu faţă de locurile natale: “am fost legaţi de pământul ăsta” . 8. Leonida Pascalopol este caracterizat şi în mod direct prin ochii lui Felix. de prost-gust. a unei ordini sociale. cu trăsături fine şi ascuţite”. o voce clară. vină = culpă. a identifica. el este liber să-şi aleagă meseria. 2. Sens conotativ al cuvintelor “a acoperi” şi “a apăsa”: *Gloria şi faima l-au acoperit pe tânărul care a ţinut piept duşmanilor. În primul rând.mod indirect din acţiunile sale. De exemplu. faptul că scurgerea implacabilă a timpului şi-a lăsat o amprentă vizibilă asupra clădirii. Gazda. se opreşte din mers. este un personaj distins. în schimbul unor lucruri străine. omul nu poate face tot ceea ce îşi doreşte.cuvinte şi expresii populare. 5. pe care o “ştiau părinţii”. 3. a fi liber în alegerile tale şi în acţiunile tale. ci trebuie înţeleasă ca o posibilitate de a alege după propria voinţă şi în legătură cu propria persoană. este liber să se stabilească unde vrea. “Interiorul i se păru lui Felix cu mult mai rafinat decât şi-ar fi putut închipui.”. care. relaţiile dintre personaje sunt încărcate de tensiune. conflictuale. vrând să afle cine a stabilit ora asta. pe câtă vreme aveai norocul aici”. unei epoci clasice. ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc”. fiind presărat şi cu elemente de umor: “Într-o vreme. . prin relatare la persoana a IIIa. Sinonime: neam = familie. a cunoaşte = a şti. cunoscând numai omul. Libertatea este o acţiune conştientă a oamenilor. aşa de rezervat şi convenţional”. “frontoane”. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre libertate: “ Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc. Perspectiva narativă modernă defineşte punctul de vedere al naratorului omniscient (heterodiegetic) şi omniprezent asupra evenimentelor relatate la persoana a III-a. senină. oaspeţii. în textul dat. era de preferat ca un fecior să-şi aleagă nevastă o fată din satul lui. este mediatorul între naratorul obiectiv al romanului şi cititorul fictiv. baftă. prin cuvinte cu sensurile lor de bază bine cunoscute: “pământul”. de unde reiese că este un domn cu o cultură solidă. nu găseai doi oameni să nu fie neamuri…doar venetici”. “biroul avea o masă simplă de stejar”. în culori dulci de otavă. Neologisme: “forjat”. este exprimată. fără a influenţa libertatea celorlalţi din jur. Este utilizată forma de plural a pronumelor personale la persoana I. Libertatea de conştiinţă este dreptul oricărui cetăţean de a avea o opinie proprie în orice domeniu de activitate. în replica rostită de doctorul Micu. El nu este silit să facă lucruri pe care nu le doreşte. Stilul nu este confuz. gusturile rafinate. *Demnitatea stilului este dată de folosirea cuvintelor cuviincioase. aceştia având o puternică legătură spirituală cu ţinutul natal: “ am fost legaţi de pământul ăsta”. 8. ne-am iubit uliţele şi casele bătrâneşti”. Polisemia cuvântului “vreme”: *Am stat multă vreme pe gânduri fiindcă nu ştiam ce alegere să fac. locuitorii acelui sat nu erau dispuşi să-şi asume riscul de a găsi “un noroc străin. “pe pereţi se vedeau tablouri alese cu gust”. o acoperea”. rude. de bună calitate. în ipostază de martor al evenimentelor. dar de factură îngrijită”. Varianta 99 1. nu au renunţat la ceea ce aveau şi cunoşteau deja. astfel încât aceştia să se simtă respectaţi. dar de factură îngrijită”. “arhitectură”. dar care i-a scăpat din minte. “omul. un nume simplu. libertatea nu trebuie înţeleasă ca un abuz de drepturi şi de putere. despre care nu ştiau prea multe. politicos. Subiectul al II-lea Transformarea dialogului în vorbire indirectă (un fragment din opera “În curte la Dionis” de Mircea Eliade) Orlando îi spune lui Adrian să-l însoţească. precum şi marcarea stărilor afective. 4. “n-a dat vrabia din mână pe cea de pe gard” 5. măsliniu la faţă. 9. 9. Orlando. Vocea este singurul reper al acelei persoane care l-a marcat. aşa de rezervat şi convenţional”. ci înseamnă a te bucura de drepturile tale atâta timp cât nu îngrădeşti drepturile celorlalţi. ştie cum să-şi primească prietenii. trăsături ce reies în mod indirect din faptul că “Pascalopol însuşi deschise uşa”. *Georgescu a apăsat cuvântul “nobil” atunci când s-a referit la tatăl lui. “tânăr student de universitate germană. extrem de rafinat: “cunoscând numai omul. “pistoale cu mânere sidefate”. întrucât toţi oamenii care aparţineau acelor meleaguri şi-au iubit pământul. Un efect stilistic obţinut prin folosirea punctelor de suspensie în textul dat îl constituie crearea unor pauze meditative. cam convenţionale şi reci. monologul şi descrierea. supărătoare. *Era vremea să îi ajute pe ceilalţi. Felix. proverbe: “să dibuieşti”. în ce ţară vrea şi chiar liber să-şi schimbe naţionalitatea. 10. o calitate generală a stilului. În text nu este prezentă exprimarea vulgară. în care cititorii îşi pot contura propria imagine asupra întâmplărilor şi descrierilor prezentate. “stucuri”. de a alege şi de a decide în legătură cu propria persoană. religia după propria dorinţă. emoţionale ale personajelor. conferind exprimării delicateţe. decât una de pe alte meleaguri. “uniformă de asociaţie goliardică”. Prin faptul că “Pascalopol însuşi deschise uşa” este sugerată politeţea şi distincţia unui moşier şi burghez rafinat. Orlando vrea să afle de unde ştia Adrian de 4. Există şi un al doilea narator homodiegetic.30. ceea ce denotă o solidă educaţie şi o eleganţă desăvârşită: “el însuşi conducea pe tinerii oaspeţi în apartamentul lui”. În concluzie. Registrul stilistic cult: “picturi murale alegorice. Acţiunea. în târgul acesta. reies indirect din prezentarea casei mobilate cu distincţie a lui Pascalopol: “La capetele scării vegheau doi copii din marmură”. surprins. zicând că se află în căutarea sălii catalane. “el însuşi conducea pe tinerii oaspeţi în apartamentul lui”. Adjectivul fumurii sugerează vechimea acesteia. Calităţi ale stilului: *Claritatea . ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc” şi consider că este definiţia ideală pentru ceea ce înseamnă libertate. şansă. pe care nu o ştia: “Aveam destule fete frumoase aici […] De ce era să alergi în alte părţi?”. făcându-i cunoştinţă acestuia cu personajele şi întâmplările acţiunii. noroc = soartă. 3.“Ne-am iubit târgul în care ne-am deschis ochii. a fi liber nu înseamnă a fi stăpânul absolut al lumii. Sentimentele de dragoste profundă şi ataşament faţă de “uliţele şi casele bătrâneşti” sunt comune tuturor locuitorilor respectivei localităţi. “anticamera”. fineţe. eleganţă: “se vedeau chiar picturi murale alegorice. 2. 4. Moduri de expunere: dialogul. personajul martor. greoi. unde vrea să examineze vitrina. nu există neclarităţi în exprimare şi în transmiterea mesajului: “Otilia sună apăsat soneria electrică. astfel încât să se simtă bineveniţi în casa lui. greşeală. Eleganţa. care ştie cum să-i trateze pe cei din jur. aceştia având posibilitatea de a acţiona după propria voinţă. o persoană de o nobleţe deosebită din înalta societate. de o nobleţe desăvârşită. În ceea ce priveşte iubirea. Proverbul “ n-a dat vrabia din mână pe cea de pe gard…” sugerează ideea că locuitorii din satul în care a crescut şi doctorul Micu. adică să nu dea vrabia din mână pe cea de pe gard”. “vlagă”. să aleagă dacă vrea să înveţe sau nu. exprimarea este logică. Variaţia stilistică se defineşte prin limbajul solemn care alternează cu cel familiar (colocvial) şi cu cel popular. Adrian spune pur şi simplu că asta e ora pe care i-a fixat-o. aşa de rezervat şi convenţional”. De aceea. un veritabil reprezentant al clasei burgheze. căsătoria. Aşa cum reiese şi din proverb. “ai zvântat-o”. În altă ordine de idei. în târgul acesta. “rafinat”. Adrian îşi doreşte din răsputeri să-şi amintească numele respectivei persoane. însă societatea îi oferă libertatea de a-şi controla propria viaţă. 7. Numele personajelor se menţionează înaintea fiecărei replici. (Jean Jacques Rousseau) Sunt de acord cu afirmaţia lui Jean Jacques Rousseau şi anume că “ Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc. “sonerie”.

l-a părăsit. cu o anumită dimensiune socială şi psihologică. o mulţime de sentimente îi invadează sufletul. există personaje (Gelu. “cu trăsături fine şi ascuţite”. de I. Adriana) şi este prezent şi naratorul. “neliniştit”.cuvintele din text sunt folosite cu sensurile lor de bază bine cunoscute. fără să lase urme sau cicatrice. prin faptul că fiecare personaj este dominat de o trăsătură definitorie. 8. violent. Spaţiul unde se desfăşoară acţiunea aparţine perspectivei realiste şi anume străzi şi repere de clădiri din oraşul Bucureşti: “străbăteau Calea Victoriei de la capătul dinspre Dâmboviţa până în apropiere de Biserica Albă”. “Politica”) Toate categoriile fundamentale după care omul interpretează lumea se grupează într-un lung şir de binarităţi: bine-rău. În caz contrar ea riscă să devină o libertate negativă. “emoţie”. adevăr-minciună etc. agresiv. uşile erau largi şi cu frontoane de lemn bogat ornamentate. nu avea orgolii sau momente în care se închidea în sine. Dorinţa de alinare este aşa mare. acesta încearcă să-l liniştească spunându-i că poate este mai bine aşa. o femeie. 5. prin monolog.” 9. Adriana. Sinonime: brutal = dur. “a da braţul (cuiva)”. “plângea”. se poate spune că libertatea este. nu reuşeşte să înţeleagă cum putea. femeia care nu avea secrete faţă de el. Lică îşi dă seama că ar fi fost mai bine să fi ascultat de Răuţ şi să fi lăsat o slugă la cârciumă. intră la cinematograf. Ghiţă îi dă replica şi îl asigură că banii nu îl vor ţine legat de Lică. “Umblă fără ţintă. Subiectul al II-lea Transformarea unui dialog în vorbire indirectă ( fragment din “Moara cu noroc”. tavanurile decorate cu stucuri”. “Pascalopol însuşi deschise uşa”. orgolii = trufii. însă un alt tovarăş care îi însoţea intervine şi mărturiseşte că el se teme de faptul că Ghiţă s-ar putea să-i mint . Primul sentiment a fost de mânie. 2. ştearsă. urmat de confuzie. “(a primi) cu braţele deschise”. refugii = ascunzători. Aşadar. care a fost a lui totdeauna şi care avea un rol foarte important pentru echilibrul său emoţional. 10. nu putea să-şi imagineze femeia iubită la braţ cu alt bărbat. tot ceea ce se află în jurul lui îl leagă şi îi aduc aminte de Adriana. Realizarea de tipologii atestă realismul operei. mânie = furie. Comentariu: Gelu trece printr-o serie de stări sufleteşti după ce citeşte biletul din care află că iubita sa. încât merge fără ţintă pe străzile pe care nu le mai recunoaşte. “revolta”. Prin punctele de suspensie din text. Gelu este confuz. Caracteristici ale prozei realiste: Utilizarea tehnicii detaliului în descrierea arhitecturală a casei lui Leonida Pascalopol reprezintă o caracteristică a prozei realiste: “Ferestrele şi încăperile erau înalte. adăposturi. Pereche de antonime: surâdea ≠ plângea 4. fu unul de mânie. limitată şi condiţionată de lege. neînţelegând faptul că Adriana. Patru expresii/ locuţiuni care conţin cuvântul “braţ”: “a lua la braţ (pe cineva)”. apoi se duce în pivniţă să aducă vin rece. deoarece ea trebuie să se încadreze întotdeauna în nişte parametrii ai decenţei. care a fost a lui în întregime. ale cărei întâmplări sunt povestite la persoana a III-a. se sugerează tensiunea şi implicarea emoţională a personajului-narator 3. “a ţine în braţe”. o caracteristică a oricărei societăţi democratice constă în exercitarea libertăţii atâta timp cât aceasta nu încalcă libertatea celor din jur. vanităţi. Calitate generală/ particulară a stilului prezent în text: Claritatea . “copleşit” 6. După ce conştientizează că l-a părăsit iubita. Dar obsesia femeii iubite este atât de puternică. sperând că va găsi mângâiere într-o plimbare prin oraş ori prin vizionarea unui film. 7. Subiectul al II-lea Text argumentativ despre libertate: “Principiul guvernământului democratic e libertatea” (Aristotel. În concluzie. naraţiunea la persoana a III-a şi focalizarea zero (”dindărăt”). avea să-l părăsească. de o nobleţe desăvârşită:”rezervat şi convenţional”. Varianta 100 1. însă îşi exprimă această dorinţa cu o oarecare teamă. însă consider că aceasta presupune şi respectarea unor legi morale ori civice. nu există neclarităţi în exprimare şi în transmiterea mesajului: “Primul gând al lui Gelu. “surâdea”. sunt de accord cu afirmaţia lui Aristotel conform căreia la baza oricărei societăţi democratice stă libertatea. Nu-şi poate stăpâni emoţia. pe străzi pe care nu le cunoştea”. sfârşind acele rânduri. Slavici) Ghiţă i se adresează lui Lică. încât face tot posibilul să se îndepărteze de locurile ce îl legau de femeia pe care a iubit-o. Leonida Pascalopol reprezintă tipul burghezului rafinat. Lică îi răspunde că va lua banii cu el pentru că ce-i în mână nu-i minciună. Astfel. dar iese fără să observe că filmul nu se terminase.10. spunându-i ca să-i lase lui banii. “orgoliu”. sperând ca aceasta imensă durere ar putea fi uitată. Iese din casă fără să poată gândi. “Interiorul i se păru lui Felix cu mult mai rafinat”. să îl părăsească. Rămas singur cu tovarăşii săi. În opinia mea. Câmp semantic al “sentimentelor”: “mânie”. “descumpănea”. “Pe pereţi se vedeau tablouri alese cu gust”. Perspectiva narativă utilizată în text este omniscientă. paradoxal. nici libertatea nu ar exista daca nu s-ar manifesta opusul ei: constrângerea. Fragmentul prezentat este un text narativ deoarece are acţiune.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful