!

1. A trece cu vederea
A trece peste (un subiect)
A trece in revista
A trece ca rata prin apa

2. Rolul lor este de a marca o pauza in vorbire la finalul afirmatiei, introducand o pauza afectiva cu
subinteles ce are rolul de a accentua sentimentele principale ale poeziei.

3. Gandul l-a fulgerat pe neasteptate.

Puteai vedea stelele din ochii sai atunci cand vorbea.

4..
Tema poeziei este condiția umană, în textul-suport insa versiunea mai potrivită fiind ,,condiția
poetului", poezia transmițând temerile și cauzele suferinței poeților, provocate de catre lumea
inconjuratoare ce nu ii apreciaza. Sentimentul principal constă în cel de neajutorare rezultat în urma
realizării neimportanței existenței sale, a poetului.
Verbele la modul conjunctiv exprimă acțiuni plasate în viitor, a căror realizare este posibilă, dar
niciodată sigură. Ele accentuează adeseori trăirile poetului și pun în prim-plan sentimentele
acestuia, sentimente de tristete si suferinta.
Aceste verbe regăsite în poezia ,,Pierdut în suferință…", scrisă de către Mihai Eminescu, iau
forma unei rugăciuni, a unei porunci adresata unei puteri mult superioare omului (,,Să-ngăduie
intrarea-mi în vecinicul repaos/ Nimic să nu s-audă de umbra vieții mele"). Din aceste versuri reiese
dorința poetului de a obține pacea interioară și de a se elibera de suferințele provocate de lumea în
care trăiește, o lume care nu pune accent pe modul său de a privi lucrurile, o lume care il trece cu
vederea.
Verbele la modul conjunctiv astfel accentuează aceste trăiri prin invocarea unei schimbări dorite
cu ardoare, schimbare posibilă, dar nesigură. Această nesiguranță, aceasta incertitudine a verbelor la
modul conjunctiv folosite adaugă teamă în plus la suferința poetului, care stie ca solutia exista, dar
materializarea ei este nesigura.

Tema poeziei este condiția umană, în textul-suport insa versiunea mai potrivită fiind ,,condiția
poetului", poezia transmițând temerile și cauzele suferinței poeților, provocate de catre lumea
inconjuratoare ce nu ii apreciaza. Sentimentul principal constă în cel de neajutorare rezultat în urma
realizării neimportanței existenței sale, a poetului.
Astfel, verbele la modul conjunctiv exprimă acțiuni plasate în viitor, a căror realizare este
posibilă, dar niciodată sigură. Ele accentuează adeseori trăirile poetului și pun în prim-plan
sentimentele acestuia, sentimente de tristete si suferinta.
Din aceste versuri reiese dorința poetului de a obține pacea interioară și de a se elibera de
suferințele provocate de lumea în care trăiește, o lume care nu pune accent pe modul său de a privi
lucrurile, o lume care il trece cu vederea.
(,,Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos/ Nimic să nu s-audă de umbra vieții mele").
 Verbele la modul conjunctiv astfel accentuează aceste trăiri prin invocarea unei schimbări
dorite cu ardoare, schimbare posibilă, dar nesigură. Această nesiguranță, aceasta incertitudine a
verbelor la modul conjunctiv folosite
Aceste verbe regăsite în poezia ,,Pierdut în suferință…", scrisă de către Mihai Eminescu, iau
forma unei rugăciuni, a unei porunci adresata unei puteri mult superioare omului
(De dezvoltat idea) Poetul, pus in fata neputintei sale de a isi imbunatati situatia, apeleaza la
aceasta entitate superioara, care pare sa fie ultima sa solutie.
(De dat exemplu) (,,M-am inchinat ca magul la soare si la stele/ Să-ngăduie intrarea-mi în
vecinicul repaos/ Nimic să nu s-audă de umbra vieții mele").

5. Tema conditiei omului pe pamant, motivul necunoasterii scopului, al suferintei

6. Verbele la persoana intai si punctele de suspensie

7. Sentimentul dominant este cel de neajutorare

8..
Primele patru versuri din poezia ,,Pierdut în suferință…", scrisă de către Mihai Eminescu, sunt
cruciale în înțelegerea textului și a mesajului acestuia. Acestea oferă un rezumat al ideilor si
sentimentelor transmise în text, și anume sentimentul de neimportanță simțit de către poet, acesta
din urmă fiind asemănat cu lucruri neimportante în marea schemă a lumii, lucruri neindividualizate
și uitate, a caror existenta scurta nu lasa un impact asupra lumii (frunza de pe apă, fulgerul în haos,
boaba de spuma, cretul unui val).
Comparațiile din aceste versuri sunt foarte importante, oferind o perspectivă inedită asupra
problematicii abordate, și anume tema textului, condiția poetului. Prin asemănarea poetului cu o
frunză pierdută pe apă, sau cu un fulger în haos, ambele neimportante și ușor de uitat, poetul este
descris ca un aspect ignorat de către ceilalți, trecut cu vederea. Asemanarea sa ulterioara cu o boaba
de spuma si un cret de val urmareste aceeasi idee: boaba de spuma este un fenomen de scurta durata
si cu importanta redusa, iar cretul unui val la fel. Ambele sunt usor de ignorat si neimportante, iar
niciuna dintre acestea nu formeaza propriile entitati, ci sunt vazute ca o parte a unui intreg ce le
contine pe toate. Aceasta reiese si din epitetul ,,nume timid" (,,un nume/Ce timid se cuteaza"). Un
nume timid, ce nu iese in evidenta prin nimic, un nume ce va fi uitat.
Această existență marcată de nerecunoștința celorlalți pentru sinele său îl frustrează și
întristează (,,Pierdut în suferința nimicniciei mele"), spunând chiar că poetului i-ar fi mai bine mort
(,,Mai bine niciodată el n-ar fi fost pe lume/ Și-n loc să moară astăzi, mai bine murea ieri."), scăpat
astfel de "blestemul" de a vedea lumea altfel, prin ochi de poet. Acest mod de a privi universul îl
face pe acesta mult mai sensibil la micile detalii ale vieții față de alți oameni, fapt ce îl face și mai
predispus să trăiască aceste stări neplăcute mai intens fata de altii.
9..
,,Glasu-i singuratic" este un epitet postpus ce face referire la ideea centrală a poeziei, simțul de
nepotrivire al poetului în societate, pe care puțini stau să-l asculte. În textul ,,Pierdut în suferință…"
poetul este descris ca fiind trecut cu vederea, suferind grav din această cauză, dorindu-și astfel o
schimbare, fie aceasta în reacțiile din jurul său, fie în plecarea din această lume.
Adjectivul ,,singuratic" ce însoțește glasul poetului scoate la lumină sentimentul preponderent
de abandonare, de uitare, glasul acestuia căzând asupra unor urechi surde. Singurătatea simțită de
către poet datorată ignorării acestuia de către oameni și lipsa aprecierii lor este unul dintre motivele
centrale ce alcătuiesc cauzele suferinței sale.
Glasul singuratic al poetului, al unui ,,nume timid", metaforă pentru întreaga sa existență, trece
neobservat, asemănat cu o ,,boabă de spumă" sau un ,,creț de val", ambele fiind fenomene efemere
si neimportante, de scurtă durată, neindividualizate, privite ca un întreg cu o identitate comuna, fara
ca vreunul sa iasa in evidenta printre celelalte ca el.

Glasul singuratic al poetului, al unui ,,nume timid", metaforă pentru întreaga sa existență, trece
neobservat, asemănat cu fenomene efemere si neimportante, de scurtă durată, neindividualizate,
privite ca un întreg cu o identitate comuna, fara ca vreunul sa iasa in evidenta printre celelalte ca el.

10..

Titlul analitic ,,Pierdut în suferință…" are o legătură strânsă cu conținutul textului și este
sugestiv pentru tema sa, condiția poetului. Acesta anticipează sentimentul principal comunicat, cel
al suferinței, al sentimentului de neajutorare, în care poetul se pierde, se ,,scufundă". Aceasta se
manifesta atat prin sensul ascuns al cuvintelor, cat si prin semnul de punctuatie utilizat.
Punctele de suspensie prezente evidențiază durerea, nedumerirea și renunțarea, toate acestea
fiind motive centrale aflate în poezie și urmările singurătății poetului în mentalitatea sa unică,
deosebită. Acestea marchează o pauză în vorbire afectivă, un moment de tăcere cu subinteles cauzat
de puternicele sentimente simțite de către eul liric.
Astfel, punctele de suspensie din titlu accentuează multitudinea de sentimente, gânduri și stări
din text înrudite cu suferința, în care eul liric se pierde, copleșit. Acestea marcheaza si o pauza
pentru a reflecta, cat si confuzia vorbitorului, care nu stie cum poate iesi din situatia dureroasa in
care se afla, situatie in care s-a pierdut.
Intreaga poezie contureaza sentimente inrudite cu suferinta, descriind conditia poetului in lumea
ce il inconjoara. Acesta este pierdut in astfel de trairi negative ce il afecteaza extrem de mult,
gandind chiar ca moartea este o alternativa preferabila la chinul existentei.
II
26.09.2007
 Draga Mihai,

Am ajuns cu bine in Delta Dunarii. Imediat cum am ajuns, eu si ceilalti participanti am fost
invitati sa aruncam o privire prin locul in care ne aflam. Peisajul era intradevar demn de un loc
numit ''paradis'' de catre multi oameni. Momentul in care am ajuns acolo ne-a lasat sa vedem si
amurgul printre frunzele salciilor, ce colora cerul in minunate de nuante aurii. Grindurile pe care le-
am vazut in jurul insulei erau mult mai interesante decat am vazut la ora de geografie, iar in
apropiere de noi se aflau cateva egrete.
Am fotografiat tot ce am vazut, si abia astept sa ti le arat.

Cu drag,
Sorina Mardare