Romana Tema 1

I.

1. se-adumbrea= se intuneca stins= imperceptibil, vag 2. Din punct de vedere sintactic virgula coordoneaz circumstanialele de loc iar din punct de vedere stilistic are rolul de a coordona termenii unei enumeraii, 3. a avea nevoie de ceva ca de aer - a-i da aere - a avea un aer preocupat - a rmne n aer 4. Verbele din prima strof creeaz o atmosfer aproape ireal i sugereaz un timp mitic al iubirii. 5. tema iubirii - motivul relaiei omului cu transcendena - motivul iubirii creatoare de lumi - motivul cuplului adamic 6. Metafora steaua neagr este format din doi termeni aproape antitetici i rolul su este de a crea o atmosfer ireal, romantic, de a sublinia sentimentele de duioie ale ndrgostitului i de a sugera c prin dragoste omul poate accede la absolut. 7. Titlul are rolul de a-l introduce pe cititor in universul de ficiune propus de autor i de a oferi o cheie de lectur a textului, fiind un simbol al iubirii. 8. -prezena monologului liric adresat -mrci ale eului liric i prezena verbelor la persoana I plural (ne srutam, ne-nfaura) 9. Prin intermediul simbolurilor, ndrgostitul i exprim concepia despre iubire i consecinele pe care aceasta le are asupra eului interior i asupra universului. n ultima strof se regsete motivul iubirii creatoare de lumi i motivul cuplului adamic. ndrgostitul sugereaz faptul c prin iubire, omul poate atinge absolutul, fapt sugerat de sintagmele care unesc cele dou lumi (i psri mari se coborau pe bnci/ i pe statui, pe cabluri, peste iarb...). Atmosfera mitic este subliniat de versul liber i msura de 11 silabe. n concepia lui Marin Preda Orgoliul profesional este singurul care este creator i care poate fi, din punct de vedere moral, justificat., adic este unicul demn de o persoan , care se dorete respectat, idee cu care sunt de acord. n primul rnd, acest orgoliu profesional poate fi pus n antitez cu orgoliul personal, care reprezint nfumurarea, deoarece cel dinti rezult n urma unor realizri ale individului, iar cel de-al doilea este doar un sentiment egoist i lipsit de o baz solid. n al doilea rnd, orgoliul profesional este unul constructiv , creator ,cci individul are nevoie de recunoaterea muncii sale i lucreaz n acest scop. Aadar, acest tip de orgoliu este moral i este justificat de nevoia persoanei de a se afla n centrul ateniei celorlali, dar care caut i admiraia lor.

II.

n concluzie, orgoliul obiectivat n mediul profesional, este cel care angajeaz toate forele individului pentru obinerea unor rezultate demne de admiraia celor din jur.

III.

Lirica bacoviana este dominata de o neliniste continua. Temele abordate sunt teme precum singuratatea, angoasele, plictisul, agonia, melancolia. Frecvent intalnite sunt motivul ploii, al toamnei, al evadarii, al marii plecari. Astfel, George Bacovia este considerat a fi poetul toamnelor dezolante, putrede, al iernilor ce dau sentimentul sfarsitului de lume, al caldurilor toride in care cadavrele intra in descompunere, al primaverilor nevrotice si iritante. Exponent al Simbolismului in literatura romana, Bacovia cultiva frecvent simbolul ca modalitate de surprindere a corespondentelor eului cu lumea, natura si universul. Poetul percepe o lume care trece printr-o criza si care intra in descompunere. Viziunea sa sumbra si dezolanta este ilustrata si in poezia Rar care face parte din volumul de versuri Plumb. Titlul operei defineste exact starea de spirit tipic bacoviana care se identifica cu renuntarea, izolarea de lume si incetinirea ritmului normal al vietii. Cadenta impusa sporeste angoasa, descurajand. Intreaga poezie este strabatuta de un sentiment adanc de regret si melancolie ce chinuie sufletul. Repetarea exclamatiei retorice Ce melancolie! sugereaza aceasta realitate launtrica. Cadrul liric este de asemenea insolit, un han indepartat, vag definit (Intr-un han, departe / Doarme si hangiul). Un loc altadata plin de forfota, de zgomot, hanul, devine, in viziunea lui Bacovia, un simbol al pustiului. Uzitarea adjectivelor singur, desarte sugereaza starea de solitudine si dezamagirea eului liric fata de lumea in care se simte strain si neinteles. Atmosfera apasatoare este accentuata de ploaie, o ploaie rece, sumbra ce trimite la tristetea autumnala. Aceasta nelinisteste prin durata si intensitate (Ploua, ploua, ploua). Ideea de pustietate reiese si din versul Nimeni, nimeni, nimeni. Este un pustiu ce inspaimanta. Astfel, eul liric isi dezvaluie zbuciumul interior: Tremur, tremur, tremur. Se remarca lirismul de tip subiectiv prin formele verbale si pronominale de persoana I si a II-a, marci ale eului liric: de mine, tremur, ma, voua. Incetinirea ritmului vietii si izolarea de lume prefigureaza moartea. Dezgustul pentru lumesc conduce la retragere din mediul social animat. Este renuntarea la viata. Discursul liric transmite trairi interioare, sentimente, atitudini, din perspectiva unei persoane aflate la apusul vietii, cand melancolia domina, ritmul normal al vietii pierde din putere si angoasele sporesc. Chiar si capacitatea de a visa, de a spera este alterata. Aceasta stare este definitiva, o renastere nemaifiind posibila. Concluzia dureroasa Rataciri de-acuma / N-or sa ma mai cheme / Peste vise bruma. sustine aceasta realitate. Bruma este cea care acopera visele, este simbolul renuntarii, al disparitiei bucuriei de a trai. Eul liric se prabuseste intr-o singuratate apasatoare. Se simte neputincios in fata destinului implacabil si a trecerii ireversibile a timpului. Tot ce ramane in urma nu este decat melancolie, regret si amintire. Cadrul natural exterior este

in concordanta cu trairile interioare. Astfel, este reluata ideea ploii ce nelinisteste si deprima: I-auzi cum mai ploua!. Imaginea interioritatii umane este in stransa legatura cu imaginea cadrului natural. Natura este la fel de mohorata ca sufletul eului liric. Intreaga poezie se constituie intr-un tablou dominat de pete intunecate de culoare. Evoca un cadru amortit, prafuit si incremenit, lipsit de viata. Este o destainuire a unei vieti chinuite, intr-un spatiu ostil ce sufoca prin materialism si se dezintegreaza continuu. Obsesia mortii si a neantului genereaza toata aceasta angoasa si dezorganizare sufleteasca, obsesie sugerata prin metaforele Noaptea e tarzie si Peste vise bruma. Gandul unei existente inutile, lipsite de vise si de speranta duce la nevroza si teama, caci aceasta stare de declin sufletesc este ireversibila. Tot ceea ce in jur s-a dizolvat devine inert si vag precum elementele cadrului natural. Solutia este izolarea intr-o lume proprie, o lume zugravita in culori monotone. Lirica poetului simbolist se bazeaza pe sugestie si muzicalitate. El nu exprima stari si trairi comune ci ridica probleme existentiale precum moartea si constientizarea ei, izolarea de social, zbuciumul interior al celui neinteles. Trairile sugerate sunt puternic individualizate, fiind desprinse din propria conceptie asupra vietii si din experientele spirituale personale. In acest sens, poeziile lui Bacovia capata, uneori, forma unei impresionante confesiuni a sentimentelor, o reflectare asupra universului interior ce intra deseori in conflict cu realitatea exterioara. Eul liric este desprins de realitatea celorlalti, de aici si viziunea distincta despre lume. Pentru acesta lumea este un mediu ostil. De aceea, poezia, in conceptia sa, inceteaza sa mai reprezinte lumea de obiecte. Prin creatie este dezvaluita o realitate care isi are geneza in procesele sufletesti ale eului liric, fiind o proiectie a celor mai intense trairi. Evocand o fire stinghera, melancolica, singuratica si retrasa, departe de cele lumesti, poezia lui George Bacovia se adreseaza celor initiati, celor care reusesc, prin eliberarea de prejudecatile lumii materiale, sa se apropie de complexitatea mesajelor, a trairilor si sentimentelor sugerate in modul cel mai subtil. In concluzie, Bacovia se impune prin universul poetic dominat de intensitatea obsesiva cu care traieste spaima de moarte si de dezintegrare a naturii, un univers al tristetii, al angoasei, al deziluziei si dezgustului pentru fortele implacabile ce guverneaza lumea.
Tema II I. . a da ocol, a da cu bta-n balt, a da vrabia din mna pe cioara de pe gard, a da de veste. 2. Virgula desparte n text elementele componente ale enumeraiei. 3. Plutoniul, radiul i poloniul sunt elemente chimice radioactive. Nu am putut gsi la magazin calorifere cu apte elemeni.

4. Invocaia este folosit n discursul liric pentru a accentua sentimentul de frustrare al eului liric cauzat de lipsa fericirii. Acest procedeu artistic permite exprimarea mai direct a sentimentului de dezolare i crete intensitatea mesajului transmis. 5. Mrcile gramaticale ale prezenei eului liric n textul dat sunt formele verbale la persoana I (Ce sa fac eu...; ...mai arunc sub cazanul vostru... ;V dau jumtate...) i adresarea direct prin folosirea formelor verbale i pronominale la persoana a II-a (Ai greit calculele,; v dau jumtate...). Alt marc gramatical existent n textul dat este prezena formei pronominale a persoanei I (eu, mea, dai-mi, mele). 6. Opoziia din strofa a doua dintre ideea de nelepciune i cea de fericire reliefeaz asemnarea dintre cele dou noiuni n concepia uman dar ele au valori i nelesuri diferite. Fericirea este un scop n timp ce nelepciunea este un mijloc de a atinge scopul. 7. Marin Sorescu n ultima strof a poeziei Alchimie folosete metafora i un registru de cuvinte tipic alchimiei pentru a arta risipa ce se realizeaz n cutarea pietrei filosofale, fericirea. Cele nouzeci i nou de elemente, numr fatidic, sunt insuficiente, deoarece nu sunt o sut, un numr rotund, ntreg. Ele sunt trecute n tabloul fiinei sale ordonat, asemenea elementelor chimice din tabelul periodic al elementelor. Risipa se realizeaz prin consumarea timpului dat fiecruia s-l triasc n ntreinerea reaciei chimice care ne promite drept produs final fericirea. Dar din pcate reacia continu la nesfrit far un rezultat. 8. Titlul poeziei este un simbol ce ne arat unghiul din care trebuie s citim poezia pentru a nelege semnificaia urmrit de autor. El transform toat frmntarea omului de a obine fericirea ntr-o pseudo-tiin cum este alchimia ce are un el final imposibil, piatra filosofal, i care folosete calcule i formule imprecise bazate pe intuiii eronate. Deci titlul simbolizeaz cutarea orbeasc a fericirii. 9. Poezia se ncadreaz n lirismul de tip subiectiv prin mrcile lexico-gramaticale ale eului liric prezentate la punctul 5 i prin adresarea direct prin invocaie retoric care accentueaz subiectivismul poeziei. (Cezar Laureniu Blnaru, 12 G, coord. prof. dr. Nicolae Scurtu) Afirmaia ochii ns sunt orbi. Cu inima trebuie s caui, cu care sunt de acord, susine sensibilitatea sufletului uman n perceperea realitii. Un prim argument ar fi acela c arta i ntr-un cadru mai larg, cultura, nu pot fi apreciate la valorile lor reale doar printr-o analiz la prima vedere. Pentru ca aparena s fie depit i sa se ajung la valoarea adevarat i esena mesajului transmis de o oper de art, ea trebuie s treac prin filtrul sensibilitii sufleteti. Un cuvnt, o pat de culoare, un acord de vioar pot exprima mai mult dect mesaje, imagini i sunete seci, pot avea o ncrctur sentimental, strni emoii care reprezint realitatea la un nivel mai profund, doar c este necesar acel sim al inimii, specific uman, pentru a percepe mesajul ascuns sub aparen.

II.

III.

Un alt argument, n sprijinul afirmaiei de mai sus, ar fi acela c orice individ depinde foarte mult de sensibilitatea inimii pentru a descoperi realitatea din viaa social. Oamenii sunt mnai n aciunile lor n egal msur de afecte ct i de instincte i de raionamente i pentru a nelege motivaia, natura i consecinele aciunilor umane inima funcioneaz ca un organ de sim cu care percepem acele afecte, completnd imaginea aparent i transformnd-o ntr-una complet, real. n concluzie, putem afirma c inima este foarte important n distingerea aparenei de realitatate. (Cezar Laureniu Blnaru, 12 G; coord. prof. dr. Nicolae Scurtu Lucian Blaga Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Modernismul este o miscare opusa traditionalismului si dogmelor manifestate in literatur si in celelalte arte in prima jumtate a secolului al XX-lea. Este o miscare larga, ce cuprinde toate curentele postromantice: simbolism, expresionism, constructivism, suprarealism. in literatura romn expresionismul este reprezentat de Lucian Blaga, in mod deosebit in volumul sau de debut Poemele luminii, considerat cartea setei de viat. Pentru expresionisti, creatia artistic este expresia pura a trairilor sufetesti, eul creator dnd lucrurilor o expresie nou, a unei raportri la absolut. Regasirea esentelor amenintate cu degradarea, revolta unei civilizatii care uniformizeaza cultivarea mitului, scindarea subconstientului, transpunerea nelinistii existentiale in imagini puternice sunt cteva dintre trasaturile creatiilor expresioniste. Initial, critica s-a aflat in imposibilitatea de a incadra creatia lui Blaga intr-un curent literar, intreaga sa oper fiind sustinut de sentimentul filozofic. Eugen Lovinescu l-a incadrat printre modernisti, in timp ce G.Clinescu, in Istoria literaturii romne de la origini pn in prezent il analizeaz in capitolul Ortodoxistii. Sistemul filozofic al lui Blaga se desparte de ortodoxism, intruct lui Dumnezeu, el ii opune entitatea invizibila numita Marele Anonim, fiind misterioasa si necognoscibila. Elementul in jurul caruia se construieste sistemul filozofic este misterul (definit de Blaga ca rezultat al raportului originar si permanent al omului cu lumea si cu sine insusi). Misterul este ceea ce ramne mereu ascuns, necunoscut, este cripticul care, descoperindu-se, nu o va face niciodat total. Raportarea la mister determina cele dou tipuri de cunoastere: cunoasterea paradiziaca si cunoasterea luciferica. Cunoasterea paradiziaca nu se raporteaza la mister, avnd ca scop determinarea obiectului, socotit in intregime dat. Acest tip de cunoastere este logic, rational; ea se fixeaz asupra obiectului, nedepsindu-l. Blaga defineste cunoasterea luciferic raportata la mister. Aceasta este problematic si aduce in sfera cugetrii riscul si esecul, nelinistea si aventura, curiozitatea. Considera obiectul despicat in doua, printr-o parte care se arata (fanic) si o parte care se ascunde (criptic), iar obiectul ei este intodeauna un mister. Reprezentativa pentru conceptia autorului asupra actului creator este poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii cu care se deschide volumul Poemele luminii. Poezia este o arta poetica, intruct prin mijloacele artistice sunt redate propriile idei despre poezie si rolul poetului in raport cu universul. Interesul poetului este deplasat de la tehnica poetica la relatia poet-lume, poet-creatie. Poezia este una reflexiva, o fabula filozofica inteleasa nu

ca o traducere in imagini poetice a unor concepte filozofice, ci o expresie a modului blagian de a gndi lumea si poezia. Poezia este inteleasa ca o forma de potentare a misterului, consecint a unui dezechilibru tragic intre spirit si suflet: vietii nu i-am ramas dator niciun gnd, dar i-am ramas dator toata viata. Titlul este o metafora revelatorie (constructie a spiritului prin care se incearc o conventie a misterului), corola de minuni a lumii este o metafora pentru lume inteleas ca orizont al misterului. Corola a fost interpretata ca o forma a arhetipului.Titlul implica deopotriva lumea si atitudinea creatorului fata de lume. Prin utilizarea persoanei I singular (eu), poetul anunt o confesiune liric. Poezia este structurata in jurul a doua opozitii: eu altii, lumina mea lumina altora (configureaza subiectul cunoscator intr-o maniera personalizata si respectiv una nedeterminat). Ideea poetica a primei strofe este refuzul plus-cunoasterii, al cunoasterii logice, rationale prin care misterul este revelat. Atitudinea de revolta este exprimata prin doua negatii foarte puternice: nu strivesc si nu ucid. Eul poetic are constiinta unei existente integrate unui orizont al misterului: Tainele ce le-ntlnesc in calea mea. Misterul este definit in maniera expresionista printr-o enumeratie, putnd fi interpretat att in raport cu lumea, ct si in raport cu intreaga sa creatie, anuntand marile teme: florile elemente generale simboliznd o existenta ingenu, ochii apar ca un simbol al cunoasterii umane reflexive, o tema constanta a creatiei, buzele reprezinta deopotriva rostirea si iubirea, iar mormintele includ marea taina a mortii. Ideea poetica a celei de-a doua strofe este reafirmarea antitezei dintre cunoasterea poetica (lumina mea), inteleasa ca forma de amplificare a misterului si cunoasterea rationala (lumina altora) forma de distrugere a misterului. Risipirea tainelor apare ca o actiune nepermisa, ca violare a frumusetii interioare: Lumina altora sugrum vraja nepatrunsului ascuns / in adncimi de intuneric. Se remarca numarul mare de cuvinte din cmpul semantic al misterului: taina, nepatruns, neinteles. O ampla parabola construita pe analogia cu imaginea lumii (asociata in poezie cu ideea de cunoastere) defineste poezia ca forma de potentare a misterului: cteodata datoria noastra in fata unui mister nu este sa-l lamurim, ci sa-l adncim att de mult inct sa il prefacem intr-un mister si mai mare, si tot ce-i neinteles / se schimba-n neintelesuri si mai mari. Metafora largi flori de sfnt mister implica ideea sacralitatii tainelor universului. Creatia devine astfel singura posibilitate de metamorfozare a ne-intelesului. Pentru Blaga, actul poetic devine o atitudine subiectiva: cci eu iubesc o modalitate fundamentala de situare a eului in univers, specifica scriitorilor expresionisti. Se remarca si preferinta pentru versul liber al crui ritm interior reda fluxul ideilor si frenezia sentimentelor, combinatiile neobisnuite intre cuvinte, prin care limbajul poetic este o forma de recuperare a tacerii originare, creatia lui Blaga fiind dominata de dialectica tacere-cuvnt, dar depseste simplitatea explicatiei amanuntului autobiografic.Tacerea ofera sentimentul totalitatii, in timp ce cuvntul marcheaza intrarea in temporalitate si determinare. La Blaga, prin cuvt, Marele Anonim impune lucrurilor constrngerile de timp si de spatiu. Modul

verbelor este cel prezent, acest fapt sugernd ideea de comunicare a unui adevar dintotdeauna, fiind vorba de un prezent etern. Textul poetic vorbeste, de altfel, despre o cunoastere prin ratiune, restrictiva si alienanta, o cunoastere al carei atribut este dezvaluit abia in finalul poeziei iubirea. Deoarece cunoasterea prin iubire este adecvata adevarului existential, iubirea este cea care anima demersul creator blagian. Mi se spune ca poezia mea ar fi mistica, metafizica. Poezia mea este, in afara de orice intentie, asa cum este. Aceasta fiindca in general eu nu concep altfel de poezie. (Lucian Blaga)