Rezolvarea parțială a subiectelor de limbă și literatură română,

gradul II, Bacău, august 2016

Subiectul I
În vederea rezolvării subiectului I, din programa de limba și literatura română pentru
clasa a XII-a, am ales competența generală 2. Comprehensiunea şi interpretarea textelor și
competența specifică 2.1. Adecvarea strategiilor de lectură la specificul textelor literare
studiate, în vederea înţelegerii şi interpretării personalizate, conținuturile afiliate fiind: Lectură-
înţelegere (înţelegerea globală a textului, analiza unor elemente ce pot conduce la înţelegerea
textului, anticipări); chei de lectură (titlu, incipit, simbol central, personaje etc.) Texte de bază
(poezie, proză, dramaturgie), texte nonliterare (texte de doctrină, texte istorice, filozofice,
ştiinţifice, eseu literar, memorii etc.) ilustrative pentru studiile de caz.
1. Studiul poeziei Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga cred că este
potrivit pentru ilustrarea dezvoltării competenței de înțelegere și interpretare a textelor,
menționate mai sus, deoarece este un text complex ce se pretează la folosirea unor metode
variate care să-i conducă pe elevi la o receptare adecvată.
2. Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga este o artă poetică
modernă, alături de Testament de Tudor Arghezi şi Joc secund de Ion Barbu. Poezia deschide
volumul de debut, Poemele luminii (1919), şi are rol de manifest literar. Dacă Arghezi punea în
centrul artei sale poetice problema limbajului şi a „cuvintelor potrivite”, Blaga accentuează
raportul dintre poet şi lume şi dintre poet şi creaţie. În această poezie autorul face distincţia între
cele două tipuri de cunoaştere teoretizate în lucrarea Cunoaşterea luciferică (1933). Cunoaşterea
paradisiacă este cunoaşterea de tip raţional, care reduce misterul lumii prin intermediul logicii şi
al intelectului. În schimb, cunoaşterea luciferică este bazată pe intuiţie, pe imaginaţie, pe trăiri
interioare, putând fi echivalată cu o cunoaştere de tip poetic. În creaţia autorului se observă în
mod clar opţiunea pentru al doilea tip de cunoaştere.
În poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii rolul poetului nu este de a descifra
tainele lumii, ci de a le potenţa prin trăirea interioară şi prin contemplarea formelor concrete prin
care ele se înfăţişează. Rolul poeziei este acela ca, prin mit şi simbol, elemente specifice
imaginaţiei, creatorul să pătrundă în tainele Universului, sporindu-le. Creaţia este un mijlocitor
între eu şi lume care nu reduce însă misterul cuvântului originar. Acest cuvânt poetic nu este
folosit pentru a numi, ci pentru a sugera.
Tema poeziei o reprezintă atitudinea poetică în faţa marilor taine ale Universului conform
căreia cunoaşterea lumii este posibilă numai prin iubire, prin comunicare afectivă totală. Poezia
este scrisă sub forma unei confesiuni lirice, în care Lucian Blaga adoptă formula lirismului
subiectiv, subliniat de atitudinea poetică transmisă în mod direct şi prin mărcile lingvistice ale
subiectivităţii: pronumele personale la persoana I singular: eu (care se repetă de cinci ori pe
parcursul poeziei), adjectivul posesiv de persoana I: mea, verbele la persoana I: nu strivesc, nu
ucid, întâlnesc, sporesc, îmbogăţesc, iubesc.
Titlul include o metaforă revelatorie, „corola de minuni a lumii”, care semnifică ideea
cunoaşterii luciferice. „Corola de minuni a lumii”, imagine a perfecţiunii, a absolutului, prin
ideea de cerc, de întreg, semnifică misterele universale, iar rolul poetului este de a adânci taina.
Incipitul reia titlul poeziei, aflându-se într-o relaţie de sens cu versurile care încheie arta
poetică: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii [...] căci eu iubesc / şi flori şi ochi şi buze şi
morminte.” Faptul că această artă poetică începe cu pronumele personal „eu” atrage atenţia
asupra ipostazei eului liric, care este un eu stihial, exacerbat. Încă din primul vers al poeziei se
subliniază poziţia pe care o adoptă poetul în legătură cu misterele lumii, el refuzând să le
cunoască în mod raţional, fapt exprimat prin verbul la forma negativă „nu strivesc”. Ideea se
menţine pe parcursul operei prin intermediul altor verbe semnificative: „nu ucid”, „sporesc”,
„îmbogăţesc”, „iubesc”.
Poezia este alcătuită din trei secvenţe poetice, prima şi ultima aflându-se într-o relaţie de
simetrie deoarece amândouă descriu poziţia poetului în legătură cu creaţia şi misterul. Se
remarcă însă şi relaţia de opoziţie dintre aceste două secvenţe şi a doua, care îi include pe
creatorii care se folosesc de cunoaşterea paradisiacă („lumina altora”).
Prima secvenţă oferă o definiţie a creaţiei, poezia însemnând pentru Blaga intuirea în
particular („eu nu strivesc”) a universalului, a misterului. De asemenea, este prezentată atitudinea
poetică faţă de acest mister, exprimată prin verbele la forma negativă: „nu strivesc, nu ucid”. Eul
liric refuză cunoaşterea paradisiacă, raţională („cu mintea”) a misterului, care ar duce de fapt la
dispariţia acestuia. Drumul creaţiei pe care şi-l alege este exprimat prin substantivul dublat de un
adjectiv pronominal posesiv (care exprimă tocmai ideea de opţiune): „calea mea”. Minunile
corolei sunt descrise prin patru metafore-simbol, care se referă la temele creaţiei blagiene: „în
flori, în ochi, pe buze ori morminte”. Florile simbolizează viaţa, efemeritatea, dar şi frumosul,
ochii cunoaşterea, contemplarea poetică a lumii, buzele iubirea, dar şi rostirea poetică, iar
mormintele moartea, eternitatea, două teme care au fost asociate de toţi poeţii cu misterul
datorită imposibilităţii de a le cunoaşte integral.
A doua secvenţă este construită pe relaţia de opoziţie dintre opţiunea poetului şi opţiunile
altor scriitori în ceea ce priveşte revelarea misterului. Această opoziţie semnifică de fapt antiteza
dintre cele două tipuri de cunoaştere, paradisiacă şi luciferică. Diferenţa dintre cele două atitudini
poetice este redată la nivelul textului de către pronumele personal „eu”, adjectivul pronominal
posesiv „mea” („lumina mea”) şi adjectivul nehotărât „altora” („lumina altora”). Metafora
luminii, care este metafora centrală a volumului Poemele luminii, simbolizează cunoaşterea. Cele
două tipuri de cunoaştere sunt redate prin asocierea acestor elemente de opoziţie cu verbe
sugestive care le pun şi mai bine în evidenţă: „Lumina altora / sugrumă vraja nepătrunsului
ascuns”, în timp ce eul liric blagian sporeşte „a lumii taină / [...] nu micşorează, ci tremurătoare /
măreşte şi mai tare taina nopţii.” Elementele care ţin de mister, de imaginarul poetic sunt
sugerate de alte cuvinte-simbol, care fac parte din câmpul semantic al misterului: „nepătrunsul
ascuns” (epitet metaforic, inversiune), „adâncimi de întuneric” (metaforă), „a lumii taină”, „taina
nopţii” (metaforă), „întunecata zare” (epitet, inversiune), „largi fiori de sfânt mister” (epitete
metaforice), „ne-nţeles”, „ne-nţelesuri şi mai mari”.
Crezul poetic este reluat în ultima secvenţă, aflată în relaţie de simetrie cu prima.
Finalul are un rol conclusiv ( folosirea conjuncţiei „căci” nu este întâmplătoare), în care
poetul reia imaginea corolei alcătuită din elementele misterului poetic: „căci eu iubesc / şi flori şi
ochi şi buze şi morminte.” Cunoaşterea poetică este atât un act de contemplaţie (aşa cum reiese
din ultimele două versuri ale celei de a doua secvenţe: „se schimbă-n ne-nţelesuri şi mai mari /
sub ochii mei”), cât şi un act de iubire: „căci eu iubesc”.
În concluzie, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga este o artă poetică
modernă deoarece se pune problema relaţiei dintre poet şi lume şi, mai ales, dintre poet şi creaţie.
Creaţia are rolul unui intermediar între eu şi lume. Actul poetic nu trebuie să reducă misterele
lumii ci să le dea o nouă semnificaţie, să le transforme în poezie prin intermediul cuvântului.
(Sursa folosită: http://comentarii-bac.ucoz.ro/index/eu_nu_strivesc_corola_de_minuni_a_lumii/
0-8)
3. Pentru explorarea și aprofundarea textului am ales două metode: webquest și seminarul
socratic. Am optat pentru webquest deoarece este o metodă preferată de elevi, care sunt digitali
în mod nativ, iar seminarul socratic este o metodă activă și proactivă, ce presupune mișcare la
propriu și permite libertatea de gândire.

Seminarul Socratic este o metodă bazată pe credința lui Socrate în puterea de a

pune întrebări. Aceasta implică întrebarea și răspunsul la întrebări pentru a încuraja
gândirea critică și pentru a prelungi ideile și prezumțiile de bază. Scopul principal al
acestei metode este de a ajunge la o înțelegere comună prin discuții; Limite ale
acestei metode: nu implică dezbateri, convingeri sau reflecții personale.

Seminariile Socratics se bazează pe analize textuale și discuții strânse. Un text ideal

pentru discuție ar trebui să fie bogat în idei și valori și fundamental ambiguu. De
asemenea, ar trebui să ofere complexitate și provocare și să fie relevant pentru
participanți. De asemenea, este important ca elevii să studieze și să adnoteze textul
înainte de discuție, astfel încât să aibă timp să se gândească și să se pregătească
pentru discuție.

Discuția începe adesea cu o întrebare deschisă, de obicei adresată de liderul

discuției sau de profesor. Un lider într-un seminar Socratic este un facilitator care îi
îndrumă pe alți participanți să aprofundeze, să clarifice, să vadă opinii diferite și să
mențină discuția axată pe subiect. Întrebarea deschisă nu are un răspuns corect și,
în general, duce la noi întrebări, aprofundând discuția. Întrebările dintr-un seminar
Socratic pot solicita clarificări, probe pentru ipoteze, să exploreze motive și dovezi,
să introducă puncte de vedere și perspective variate și să investigheze implicațiile și
consecințele. Întrebările frecvente la un seminar Socratic pot include

De ce spui asta?

Puteți spune asta într-un alt mod?

Unde găsiți această idee în text?

Cum poți dovedi sau dezaproba această ipoteză?

Care sunt consecințele acestei ipoteze?

WebQuest
WebQuest (en. quest = căutare) reprezintă informarea independentă a elevului, din spațiul online,
urmând linkuri date de profesor (cu scopul evitării suprasolicitării lui), pe o temă dată. Poate fi
de scurtă durată (1-3 ore) pentru integrarea de informații sau de lungă durată (o lună/semestru)
pentru transformarea informației într-un produs de prezentat cuiva.
Seminarul socratic
La începutul orei elevii sunt așezați în două cercuri concentrice. Cei din interior discută pe baza
unei teme date sau pe baza unui text, cei din exterior observă. După zece minute, elevii din
exterior oferă un feedback. Apoi rolurile se schimbă, observatorii devin actori și discută despre o
altă temă. La sfârșit, sub îndrumarea profesorului, se face o sinteză orală a conținuturilor
discutate. Un eseu scris, ca temă pentru acasă, poate consolida retenția și transferul.
Scenariul didactic
Elevii au avut ca temă pentru acasă să se informeze despre semnificațiile poeziei lui
Blaga urmând linkul:
http://comentarii-bac.ucoz.ro/index/eu_nu_strivesc_corola_de_minuni_a_lumii/0-8.
În clasă, aceștia vor fi așezați pe scaune în două cercuri concentrice sau două semicercuri,
față în față pentru a se vedea mai bine. Cei din cercul interior discută elementele legate de
înțelegerea unui text poetic: tema poeziei, motivele literare, mărcile eului liric, figurile de stil,
imaginile artistice, ideile poetice, relațiile de simetrie și de opoziție, semnificația titlului,
versificația, specii poetice, curent literar. Elevii din exterior apreciază afirmațiile colegilor.
Dialogul este unul liber, profesorul se implică doar dacă acesta stagnează. Cei din cercul
exterior ascultă cu atenție și își exprimă părerile după încetarea discuției din interior. Mereu alți
elevi în cercul interior vor discuta despre semnificațiile poeziei. La sfârșitul activității, profesorul
face o sinteză, iar elevii vor avea ca temă pentru acasă redactarea unui eseu în care să preia cele
mai interesante idei vehiculate în clasă.
4. În ceea ce privește modalitatea de organizare a clasei, am optat pentru lucrul în echipă
în activitatea didactică descrisă mai sus. Elevii din cercul interior lucrează în echipă la găsirea
soluțiilor. Avantajele majore ale acestui mod de lucru sunt: activizează în mai mare măsură,
stimulează motivaţia învăţării, transformă elevul în subiect al educaţiei, permite valorificarea
aptitudinilor şi capacităţilor individuale, formează şi dezvoltă spiritul de cooperare şi deschidere
spre interacţiune. Limitele ar fi: consumul mai mare de timp și posibilitatea ca unii elevi să nu se
implice, stând sub ”umbrela” grupului.
5. Elevii au folosit în munca lor de informare acasă prin webquest calculatorul, iar la
clasă, în timpul efectiv al orei manualul de clasa a XII-a, pentru textul-suport. Manualul este un
mijloc de învățământ tradițional, care este încadrat evolutiv în așa numita ”a doua generație”.
Celei de-a doua generaţii îi aparţin mijloacele purtătoare de informaţii gata elaborate: manuale,
alte texte tipărite. În acest caz, acţiunea asupra elevului este imediată prin intermediul unui cod –
scrisul.
6. Test de evaluare formativă cu itemi de tip diferit care să verifice modul în care s-a
dezvoltat competența specifică selectată
a) Item obiectiv cu alegere duală
Încercuiește varianta corectă:
1. Poezia lui Blaga promovează cunoașterea paradiziacă.
2. Poezia lui Blaga promovează cunoașterea luciferică.
b) Item obiectiv cu alegere multiplă
Încercuiește cifra care arată combinația corectă:
1. Motiv literar: cunoașterea;
2. Temă: flori
3. Specie: artă poetică
4. Curent literar: romantism
c) Itemi semiobiectivi de completare
Completează spațiile punctate:
Cunoașterea luciferică este ilustrată de metafora …………………………………………. .
Titlul poeziei semnifică……………………………………………………………………. .
Un exemplu de ingambament este ………………………………………………………… .
d) Item subiectiv: rezolvarea de probleme/problematizarea
Găsiți asemănări între poezia lui Walt Whitman și poezia lui Blaga.

Când am auzit astronomul învățat, Walt Whitman

Când am auzit astronomul învățat;

Când dovezile și cifrele au fost întinse în coloane înaintea mea;
Când mi s-au arătat hărți și diagrame, pentru a le aduna, împărți și măsura;
Când, stând, am auzit astronomul predând cu multe aplauze în amfiteatru,
În curând, inexplicabil, am devenit obosit și sătul;
Ridicându-mă, am alunecat afară și am hoinărit singur,
În aerul misterioasei, umedei nopți, și din când în când,
Am privit în liniște perfectă stelele.

Vol. ”Frunzele ierbii”

e) Item subiectiv: Eseu liber
Realizați un eseu de cinci minute despre semnificațiile poeziei lui Blaga.

Observaţia asigură, în evaluare, obţinerea unor informaţii detaliate cu privire la copilul

analizat, cu o intervenţie minimă în activitatea acestuia, astfel încât să poată fi analizat într-
adevăr comportamentul său şi nu interacţiunea cu instrumentul de evaluare.
Observaţia poate oferi informaţii utile cu privire la stările emoţionale şi efectele lor
asupra prestaţiei elevilor, evidenţiind, de asemenea, o serie de caracteristici care influenţează
performanţa elevilor, precum încrederea în sine, timiditatea, anxietatea, neîncrederea în forţele
proprii, adaptabilitatea etc.
Deoarece metoda observaţiei este limitată la comportamente vizibile, este important să
notăm în grila de observaţie doar comportamentele, fără a face judecăţi de valoare. Practica
observaţională realizată constant ne ajută să evităm erorile în evaluarea copiilor. Concluziile la
care ajungem trebuie limitate la datele observate şi notate. De exemplu, dacă am notat “țipăt in
clasa” în cazul unei observaţii, nu putem concluziona că elevul “nu ştie să comunice”. Este
posibil ca, în acea situaţie anume, copilul să fi fost supărat. Notarea comportamentului contribuie
însă la urmărirea evoluţiei anumitor aspecte particulare, pentru a vedea dacă reprezintă o
obişnuinţă sau doar ceva trecător.
Înregistrarea, prin observaţie, a unui eveniment sau a unui comportament, se realizează
de regulă pe baza unei grile / protocoale de observaţie, care oferă un cadru de sistematizare a
obiectivelor urmărite. Astfel, pe baza comportamentului observat, putem să ne formăm o opinie
în ce priveşte dezvoltarea psihică a copilului. Având în vedere faptul că într-o sesiune de
observaţie nu poate fi urmărit întregul comportament al copilului, este necesar să se stabilească
un aspect care să fie urmărit într-o sesiune anume şi notarea comportamentelor specifice care
apar în perioada de observare sub forma unor indicatori comportamentali.
Indicatorii comportamentali reprezintă descrieri ale comportamentelor specifice ale
copilului (de ex., “vorbeşte neîntrebat”, “pune întrebări” etc).
După fiecare observaţie este util să includem şi câteva comentarii, acestea fiind de mare
ajutor în evaluarea finală. Pot fi utilizate, de asemenea, şi alte forme de implementare a metodei
observaţiei:
• Observarea liberă a comportamentelor unui copil şi notarea acestora, fără a le delimita în
funcţie de anumite aspecte urmărite.
• Utilizarea unor tabele, care pot fi structurate în funcţie de nivelul de detalii urmărite:
ex: Comportament; Dată;Comentarii / interpretare.

CARACTERISTICI ALE OBSERVĂRII SISTEMATICE:

• Permite urmărirea intenţionată şi înregistrarea concretă a diferitelor manifestări
comportamentale ale copilului, precum şi a contextului comportamentului.
• Asigură resurse extinse de cunoaştere a preocupărilor elevului, a motivaţiei pentru studiu
şi a potenţialului acestuia raportat la cerinţele şcolare.
• Spre deosebire de toate celelalte metode de evaluare, observaţia evidenţiază în mod direct
interesul şi atitudinea elevului faţă de învăţare.
• Este o practică utilă în situaţia în care informaţiile vizate privesc nu doar abilităţile
motrice, ci şi obiceiurile şi personalitatea elevului, atitudinile sociale sau comportamentul în
public.
• Se realizează de obicei asupra unor realităţi educaţionale complexe, care implică:
• O derulare în timp
• Existenţa anumitor faze
Un plan de desfăşurare