Rezolvare Varianta 92 Limba română

Subiectul I (40 puncte)

(I.L.Caragiale, “D-ale carnavalului”)

1. Sinonime: iatac = dormitor, odaie, cameră; foc = amar, supărare, necaz, suferinţă, durere;
fireşte = desigur, bineînţeles, absolut; a găsi = a descoperi, a afla.
2. Ghilimelele sau semnele citării, sunt semne de punctuaţie întrebuinţate atunci când se
reproduce întocmai un text scris sau spus, la fel ca şi în citatul, „Te-ai culcat?”, care reproduce
o întrebare pusă în trecut şi reluată în prezent prin povestire.
3. Expresii/locuţiuni cu verbul “a pune”: a pune masa, a pune bază pe cineva (a te baza), a
pune bazele a ceva (a realiza, a produce), a pune de mămăligă, a pune coarne, a-i pune
cătuşele, a pune ţara la cale, a pune la zid, a pune pe gânduri.
4. Registrul stilistic neologic: “independenţii”, “ martir”, “amor”, “înrolat”;
5. Indici de timp: “seară”, “acum”;
6. *Interogaţie retorică:“Ce-mi ziceam eu?”;“Ce te faci Mache?…De desperare, ce-am zis
eu?”
*Paralelism sintactic:-„Am plâns, cum plâng şi-acum, căci eu ţin mult la amor; am plâns şi am
iertat-o… pe urmă am prins-o iar, şi iar am plâns şi iar am iertat-o; nu de multe ori, dar cam
des…”
7. Modalităţi de caracterizare: Caracterizare directă făcută de dramaturg prin
didascalii-“hotărât”; “dezolat”; autocaracterizare: “dacă nu pot să mă stăpânesc! Mi-e
naturelul simţitor”, dar şi caracterizare indirectă, realizată tot prin didascalii “Plânge”- de
unde reiese sensibilitatea personajului, caracterizare indirectă realizată prin limbaj şi nume,
care exprimă incultura personajelor şi frivolitatea acestora.
8. Oralitatea stilului lui I.L.Caragiale este susţinută, în principal, prin comicul de limbaj:
- cuvinte pronunţate greşit sau aparţinând limbajului colocvial: „volintir”, “răvăşel”, “să-mi
mai uit focul”
- expresii specifice vorbirii orale, cum ar fi: “Vorba d-tale: femeie! Ochi alunecoşi…”, “care
va să zică”, “încai să mă fac martir”, “aide”
- prezenţa interogaţiilor retorice , “Ce-mi ziceam eu?” şi a exclamaţiilor „Nu plânge: eşti
volintir!”
9. Părerea mea este că rolul indicaţiilor scenice din acest fragment este atât unul
caracterizator, care ajută la descrierea personajelor, dar şi pentru îndrumarea actorilor care
prezintă această operă pe scena unui teatru, întrucât fragmentul citat este extras dintr-o
comedie, care are rolul de a fi interpretată pe scenă.
10. Comicul de limbaj din fragmentul citat este ilustrat prin greşeli de exprimare şi cuvinte
pronunţate greşit de personaje, cum ar fi: “Aide, nu plânge: eşti volintir!”. De asemenea,
comicul este conturat prin repetarea unor sintagme (paralelism sintactic) şi relatarea unor
întâmplări care exprimă propriile defecte de caracter, “am plâns şi-am iertat-o… pe urmă am
prins-o iar, şi iar am plâns şi iar am iertat-o; nu de multe ori, dar cam des…aşa cam de vreo
cinci-şase ori…”.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Rezumatul fragmentului citat la Subiectul I, din comedia “D-ale carnavalului”, de
I.L.Caragiale

Crăcănel îi povesteşte, plângând, prietenului său, Pampon, cât a suferit, deoarece a fost înşelat
de amanta sa, Miţa, pe care o iubea mult.
Într-o seară, sosind acasă, Crăcănel găseşte pe masă un bilet, din care află că a fost părăsit
pentru că era plictisitor şi lipsit de importanţă, acest lucru îl determină să se înroleze, de bună-
voie în garda naţională pentru a uita de supărare, instituţie care însă se desfiinţează, spre
nefericirea personajului.
Pampon încearcă să îl încurajeze, deoarece, unui voluntar nu îi stă bine să fie deznădăjduit şi-i
propune să-şi pună masca şi să-l însoţească.
În sufletul lui Crăcănel reînvie încă o speranţă şi, hotărât, afirmă că o iartă pe Miţa pentru
ultima dată şi în cazul în care va fi iar înşelat, se va însura cu ea.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Structura, limbajul şi expresivitatea textului poetic, având ca suport o operă literară studiată,
aparţinând lui Ion Barbu:
*„Din ceas dedus…” de Ion Barbu
*„Riga Crypto şi lapona Enigel” de Ion Barbu.

(Nicoleta Dragne şi Oana Marcu)