Rezolvare Varianta 94 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)

(Camil Petrescu, “Bălcescu”)

1. Sinonime: a îngădui = a permite, a da voie; vânzător = negustor, comerciant; straie =

veşminte;
cenuşiu = gri, plumburiu
2. Punctele de suspensie din replicile lui Bălcescu sugerează o stare emoţională excesivă a
personajului şi creează, totodată, pauze afective, sentimentale în vorbire.
3. Sens conotativ cu “talpă” şi “drum”: *În familia noastră, tata este talpa casei. *L-a măsurat
curios din creştet până-n tălpi. *Drumul vieţii are căi nebănuite şi pline de surprize. *După
bacalaureat, fiecare absolvent apucă pe alt drum.
4. Câmp semantic al cuvântului “timp”:”ieri”, “niciodată”, “zece ani”, “o lună”, “trei
săptămâni”, “o oră”,
5. Modurile de expunere prezente în textul dat sunt naraţiunea şi descrierea
6. Modalităţi de realizare a oralităţii:
- dialogul
- expresii onomatopeice (”ah”),
- interogaţii retorice(’’Ce ştii tu? Ce ştiţi voi?’’).
- adresarea directă, prin formule specifice oralităţii: “- Ascultă, Bazil”; “Cum poţi să vorbeşti
aşa?”
7. Prin cele două interogaţii retorice, Bălcescu îşi exprimă neputinţa de a fi înţeles de către
Alecsandri şi de societate, reproşându-i prietenului său că nu-i cunoaşte firea şi nu-i înţelege
sentimentele profund patriotice:”Ce ştii tu?”. Bălcescu realizează că nici ceilalţi oameni nu-i
înţeleg idealismul incurabil, dragostea sfâşietoare de ţară, unde se simte totdeauna mult mai
bine cu sănătatea decât sub “soarele leşinat al Mediteranei”.
8. Alecsandri este revoltat, indignat de atitudinea lui Bălcescu, nereuşind să înţeleagă cum
acestuia nu-i plac “porturile însorite şi parfumate ale Mediteranei”, în sensul efectelor curative
pe care soarele, căldura le-ar avea asupra bolii sale. Alecsandri se dovedeşte un prieten
adevărat, sensibil şi iubitor, aşa cum reiese din finalul textului: “Ah, nu pot îndura ca prietenul
meu cel mai bun să vorbească despre moartea lui… Ar fi îngrozitor…”.
9. Portretul psihic al lui Bălcescu reiese în mod indirect din textul dat, din gândurile şi vorbele
personajului. Bălcescu iubeşte cu patimă România, evocând natura dezlănţuită şi crudă şi, mai
mult decât orice, vrea să-i simtă ’’pământul sub tălpi’ şi să-i audă glasul: ’’am ascultat până
am adormit orăcăitul broaştelor’’. Considerându-se un neînţeles, (’’ce ştii tu?’’), încearcă să-l
facă pe Alecsandri să priceapă (’’Ascultă … şi înţelege’’) că natura ţării este ca un cămin
pentru el (’’ploua şi dormeam pe iarbă, sub car’’), care ’’mi-ar face de zece ori mai bine decât
soarele leşinat al Mediteranei’’. Patriot înflăcărat, personajul eponim devine convingător
atunci când argumentează că nici medicul ’’nu mai pricepe nimic’’ din faptul că, deşi plouase
şi dormise pe iarba de sub car, nu tuşise niciodată în cele trei săptămâni cât a durat călătoria,
deşi era bolnav de ftizie. Bălcescu este sigur că, departe de ţară, cu tot soarele
Mediteranei,’’am să mor cu tot ajutorul lor’’.
10. Fragmentul dat aparţine genului dramatic deoarece:
- principalul mod de expunere prezent în text este dialogul;
- autorul lipseşte din textul dramatic, el dă numai indicaţii scenice prin intermediul
didascaliilor (”merge la balustrada vaporului”),
- structura textului este alcătuită din replici
- numele fiecărui personaj este menţionat înaintea replicii.
[* Atenţie! Cerinţa de la punctul 9 se referă la caracterizarea “personajului Danton”, care nu
este prezent în piesa “Bălcescu”, ci în piesa “Danton”, scrisă tot de Camil Petrescu.
Presupunem că este vorba despre caracterizarea lui Bălcescu.]

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Transformarea unui dialog (din romanul “Mara” de Ioan Slavici) în vorbire indirectă:

Moaşa Persidei îi sugerează acesteia că ar fi mai bine să trimită pe cineva ca să o cheme pe

mama sa, însă fata îi spune că nu are rost să-şi mâhnească mama destăinuindu-i secretul în
aceste împrejurări şi că preferă să i-l spună după ce problemele ei se vor rezolva. Moaşa îi
destăinuie Persidei că mama sa cunoaşte secretul şi că ar dori să-şi viziteze fiica, dar se teme
să vină ca să nu o supere. Fata neagă imediat cele auzite, mărturisindu-i moaşei că ea însăşi
nu-i vrednică de vizita mamei sale. Atunci, moaşa o anunţă că mama ei a sosit, iar fata,
copleşită de durere şi emoţie, îşi ascunde capul între perne .

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Apartenenţa la romantism a unei poezii studiate aparţinând lui Mihai Eminescu, prin
referire la particularităţile de structură şi de expresivitate ale textului poetic:

* “Revedere” de Mihai Eminescu

* “Dorinţa” de Mihai Eminescu
* “Floare albastră” de Mihai Eminescu
* “Sara pe deal” de Mihai Eminescu
* “Scrisoarea I” de Mihai Eminescu
* “Luceafărul” de Mihai Eminescu
(Ştefania Nicolau, Raluca Velicu)