Rezolvare Varianta 91 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)

(Ion Luca Caragiale, “Năpasta”)

1. Sinonime: căutătură = privire; vreme = timp; a se face = a se preface; a omorî = a ucide.

2. Punctele de suspensie sunt folosite pentru a marca ezitarea şi dezorientarea lui Dragomir
după comiterea crimei, acesta fiind confuz, rupt de realitate, din care cauză nu conştientizează
dimensiunea şi consecinţele faptei sale, nu înţelege de ce e necesară plecarea din sat (”De
plecare…”)
3. Polisemia cuvântului “a lăsa”: *Mama şi-a lăsat copilul să iasă afară. (a da permisiunea).
*L-am lăsat la şcoală înainte de a pleca la serviciu. (a conduce). *Aflarea rezultatelor bune de
la olimpiada l-a lăsat fără cuvinte. (a uimi). *Nu şi-a dat seama că a vorbit mult la telefon şi
fără să vrea l-a lăsat bateria. (a se descărca). * A lăsat caietul pe marginea biroului.
4. Două cuvinte/ structuri care aparţin registrului stilistic popular:
- “nu vreau să cază vina pe mine”
- “uite, ici e plin”
- “să te găteşti de plecare”
- “căutătura”
5. Indici de spaţiu: “în sat”, “în curte”, “în casa ta”,
6. Două sintagme care indică raportarea la divinitate:
-“Nu ţi-a fost milă şi păcat de Dumnezeu! … ”
-“ … până o socoti Dumnezeu c-a venit ceasul să te cheme să te judece el mai bine”.
7. Exemplificarea unei metafore şi a unei inversiuni:
- “ … între pereţii de sare umezi … ” – metaforă
- “Om eşti tu?…?” – inversiune
8. Comentarea particularităţilor construcţiei dialogului dramatic: Dialogul este purtat de două
personaje, Anca şi Dragomir, numele lor fiind scrise la începutul fiecărei replici. Fata încearcă
să-l convingă pe Dragomir să părăsească satul pentru a nu fi şi ea învinuită de crima comisă.
Autorul nu este prezent în text, ci îşi mişcă personajele cu ajutorul didascaliilor care
contribuie la conturarea personajului masculin, oferă indicaţii importante cu privire la gestica
şi mimica lui, sugerând agitaţia, dezorientarea ”face nişte ochi foarte miraţi”, frica şi reacţiile
necontrolate, „râde febril”. Prin folosirea interogaţiilor retorice se amplifică suspansul, iar
metafora “între pereţi de sare umezi”, se subliniază suferinţa la care va fi supus Dragomir
pentru crima comisă. Punctele de suspensie sunt utilizate pentru a marca ezitarea şi
nesiguranţa personajelor sau pentru a mări tensiunea dramatică.
9. Rolul indicaţiilor scenice în conturarea personajului masculin: Didascaliile reliefează stările
interioare ale lui Dragomir “Dragomir face nişte ochi foarte miraţi” şi atitudinea personajului
faţa de fapta sa “Râde febril”. Cu ajutorul indicaţiilor scenice autorul îşi mişcă personajele şi
le conturează simţămintele ori gesturile: “ El se uită la ea lung”, “Îşi încheie repede minteanul
la piept”.
10. Interogaţiile retorice au o importanţă deosebită în acest text, ele sporesc tensiunea şi
conflictul dramatic, îndeamnă cititorul la intuirea întâmplărilor şi acţiunile personajelor. Anca
încearcă să afle motivul crimei, dar Dragomir este incapabil să rostească o propoziţie
completă, ci numai frânturi de fraze.
(Maria Luiza Anghel, Roxana Blănaru)
Subiectul al II-lea (20 de puncte)
Text argumentativ despre înţelepciune: “Înţelepciunea nu e ceva ce se învaţă; e ceva ce se
trezeşte. De aceea o şcoală de înţelepciune e posibilă” (Constantin Noica, Jurnalul de la
Păltiniş)

Înţelepciunea este o calitate pe care o avem, dar trebuie trezită. Un prim argument pentru a
susţine această idee este acela că în multe cazuri un elev poate ajunge la performanţe cu
ajutorul îndrumărilor şi sfaturilor. Totul se obţine prin dorinţă şi voinţă. Este adevărat şi faptul
că prin muncă asiduă obţii ceea ce îţi doreşti, însă nu totdeauna. Înţelepciunea este o calitate
cu care toţi ne naştem, insă unii o dezvoltă mai mult, sau mai puţin, asta depinde foarte mult
de mediul în care ne formăm şi de oamenii cărora le luăm în considerare sfaturile.
Profesorii au un rol foarte important în această formare, deoarece ei ne pot trezi dorinţa de a
cunoaşte, de a descoperi, de a realiza, de a ne dezvolta; toate acestea şi multe alte calităţi care
pot forma înţelepciunea.
Având în vedere argumentele aduse mai sus, pot spune că sunt de acord cu citatul
“Înţelepciunea nu e ceva ce se învaţă; e ceva ce se trezeşte. De aceea o şcoală de înţelepciune
e posibilă” deoarece în fiecare dintre noi poate exista un mic geniu, totul depinde de dorinţa
noastra de a-l trezi şi de poveţele celor din jur care ne călăuzesc.

(Roxana Blănaru)

Subiectul al II-lea (20 de puncte) - Altă rezolvare

Text argumentativ despre înţelepciune: “Înţelepciunea nu e ceva ce se învaţă; e ceva ce se

trezeşte. De aceea o şcoală de înţelepciune e posibilă” (Constantin Noica, Jurnalul de la
Păltiniş)

Eu împărtăşesc ideea marelui gânditor român, aceea că înţelepciunea există, într-o stare
latentă, în fiecare dintre noi, şi trebuie doar să ştim cum să o conştientizăm şi să o fructificăm.
În fiecare om sălăşluieşte înţelepciunea, într-un grad mai mare sau mai mic, dar depinde de
cum ştim să dezvoltăm această calitate, iar evoluţia noastră spre înţelepciune poate fi privită
din două perspective: una practică şi una teoretică. Înţelepciunea se poate dobândi în urma
experienţelor de zi cu zi, a întâmplărilor prin care trecem şi a deciziilor luate în diverse
momente ale vieţii. În mod ideal, omul ar trebui ca, pe măsură ce înaintează în vârstă, să
devină mai înţelept, să acumuleze suficiente cunoştinţe care să îi permită să facă alegerea cea
mai potrivită. Al doilea izvor de înţelepciune se referă la ceea ce putem afla prin intermediul
lecturii şi al apropierii de mari de gânditori, de sistemele lor filozofice. Aprofundarea ideilor
filozofice şi spirituale formulate de marii înţelepţi, fie că sunt scriitori, artişti sau alte minţi
luminate, ne ajută să ne lărgim orizontul de înţelegere şi viziunea asupra lumii, adaptând
conceptele lor la propriul nostru sistem de gândire.
Se poate spune că, de fapt, drumul omului spre înţelepciune nu ia niciodată sfârşit, este o
căutare interioară continuă.
Concluzionez spunând că, într-adevăr, aşa cum afirmă filozoful Constantin Noica,
înţelepciunea nu se poate învăţa în sensul didactic, dar se poate ajunge la ea, pas cu pas, atât
prin ceea ce trăim clipă de clipă, cât şi prin contactul cu gândirea marilor învăţaţi ai lumii.
(Maria Luiza Anghel)
Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Paralelă între două poezii simboliste studiate, aparţinând fie aceluiaşi autor, fie a doi scriitori
diferiţi:
* “Plumb” şi “Lacustră” de George Bacovia