Cazuri Si Functii Sintactice

Cazurile substantivului
Cazul
Cazul este forma luată de substantiv pentru a exprima funcţia lui sintactică într-
un enunţ.

Cazul nominativ
Substantivul care are funcţia sintactică de subiect sau nume predicativ este în
cazul nominativ.

Exemple de propoziții cu substantive la cazul nominativ

– Mama a venit acasă. (cine?)

– El este inginer. (ce?)
– Prietena mea, Corina, m-a ajutat. (care?)

Cazul acuzativ
Substantivul care are funcţia sintactică de complement sau de atribut şi este
precedat de prepoziţii se află în cazul acuzativ.

Exemple de propoziții cu substantive la cazul acuzativ

– Am ajutat-o pe prietena mea. (pe cine?)

– Vorbeam cu tatăl meu. (cu cine?)
– Ma duceam la magazin.  (unde?)
– Desenează ca un artist. (cum?)
– Am tremurat de frig. (din ce cauză?)
– Am cumpărat suc de mere.  (ce fel de?)
– Învăţ pentru examen. (în ce scop?)
– Elevul este ascultat de profesor. (de cine?)
– Într-o zi vom afla şi motivul. (când?)
Cazul dativ
Substantivul care are funcţia sintactică de complement şi răspunde la
întrebarea cui? este în cazul dativ.

Exemple de propoziții cu substantive la cazul dativ

– Colegului îi dau cartea. (cui?)

– I-am dus flori mamei mele. (cui?)

Cazul genitiv
Substantivul care are funcţia sintactică de atribut şi răspunde la întrebările al, a, ai,
ale cui? este în cazul genitiv.

Atributul exprimat prin substantiv se numeşte atribut substantival.

Exemple de propoziții cu substantive la cazul genitiv

– Caietul colegului este pe masă. (al cui?)

– Caietul este al colegului. (al cui este?)
– Maria lupta împotriva discriminării. (împotriva cui?)

Cazul vocativ
Substantivul care arată o chemare sau prin care unei persoane i se atrage
atenţia este în cazul vocativ.
Substantivul în cazul vocativ nu are funcţie sintactică.

Exemple de propoziții cu substantive la cazul vocativ

– Copile, fii atent! (chemare, adresare directă)

– George, vino la mine! (chemare, adresare directă)

Cazurile si intrebarile functiilor sintactice !

Cazurile și întrebările funcțiilor sintactice
______
Cazurile sunt o categorie gramaticală care reprezintă formele pe care le iau
anumite părți de vorbire pentru a îndeplini o funcție sintactică la nivel de
propoziție.
În limba română sunt cinci cazuri:

 nominativ (N)
 genitiv (G)
 dativ (D)
 acuzativ (Ac)
 vocativ (V)

l. CAZUL NOMINATIV  - cine? ce?

a) subiect: cine? ce?
Mama merge la teatru.
b) nume predicativ: ce este? cine este?
El este un coleg.
c) atribut substantival apozițional: care?
Prietena mea, Dana, mă ajută mereu.
ll. CAZUL GENITIV  - al, a, ai, ale cui?
a) atribut substantival genitival: al, a, ai, ale cui?
Cartea vecinului meu este la mine.
b) atribut substantival prepozițional: care? ce fel de?
Lupta contra coronavirusului continuă.
c) atribut pronominal prepozițional: care? ce fel de?
Lupta contra lui continuă.
d) nume predicativ: al, a, ai, ale cui este/sunt?
Cartea este a vecinului meu.
e) complement indirect: asupra cui? contra cui? împotriva cui?
Maria lupta împotriva discriminării.
f) complement circumstanțial de loc: unde? până unde? pe unde?
Fumul caselor trece pe deasupra satului.
g) complement circumstanțial de timp: când?
Ne bem cafeaua în cursul dimineții.
h) complement circumstanțial de mod: cum?
Luana oferă răspunsuri pe măsura capacităților ei.
i) complement circumstanțial de scop: cu ce scop?
Ea își face aliați în vederea obținerii unor avantaje.
lII. CAZUL DATIV  - cui?
a) atribut substantival prepozițional: ce fel de?
Eșecul datorită persistării în negativism era de așteptat.
b) atribut pronominal prepozițional: ce fel de?
Comportamentul asemenea ei este caraghios.
c) atribut apozițional: care?
I-am întins colegei mele, Elianei, o mână de ajutor.
d) nume predicativ: cum este?
Planul zilei este conform așteptărilor.
e) complement indirect: cui?
Colegului ii dau cartea.
f) complement circumstanțial de mod: cum?
Această domnișoară mă tratează asemenea copiilor răutăcioși.
g) complement circumstanțial de cauză: din ce cauză?
Din cauza neînțelegerii a plecat.
lV. CAZUL ACUZATIV  - ce? pe cine/ce? cu cine/ce? la cine/ce? despre
cine/ce? lângă cine/ce unde? când? cum? etc.
a) complement direct: pe cine? ce?
În ciuda divergențelor, am ajutat-o pe colega mea.
b) complement indirect: despre cine? despre ce? la cine? la ce? pentru
cine? pentru ce? de cine? de ce? cu cine? cu ce? pe cine? pe ce? în cine?
în ce? de la cine? de la ce? din cine? din ce?
Vorbeam cu tatăl meu.
c) complement circumstanțial de loc: unde? de unde? pana unde?
încotro?
Mă duceam la magazin.
d) complement circumstanțial de timp: când? de când? până când? cât
timp?
Cândva vom afla și motivul.
e) complement circumstanțial de mod: cum? în ce mod? în ce fel? cât?
decât cine? de câte ori? cu cât?
Desenează ca un artist.
f) atribut substantival prepozițional: care? ce fel de?
Am cumpărat suc de portocale.
g) complement de agent: de cine? de către cine?
Elevul este ascultat de profesor.
h) complement circumstanțial de cauză: din ce cauză? din ce pricină?
A tremurat de teamă.
i) complement circumstanțial de scop: cu ce scop? în ce scop?
Învață pentru examen.
j) nume predicativ: de la cine este? pentru cine este? etc.
Caietul este de la tine.
V. CAZUL VOCATIV  - nu are întrebări
Vocativul este cazul adresării directe, prin urmare la acest caz nu putem
avea funcții sintactice.
______
Actualizare importantă pentru elevii care studiază gramatica limbii
române: din 2017, au fost aduse următoarele modificări:

 complementul indirect din acuzativ a devenit complement

prepozițional în acuzativ, iar complementul indirect a rămas
numai pentru cazul dativ (întrebare: „cui”)

 complementele cirscumstanțiale se numesc

simplu: cirumstanțiale (de loc, mod, timp, cauză etc.)

 răspunsul de mai sus la această întrebare este complet corect doar

pentru perioada anterioară apariției modificărilor și e aplicabil pentru
anul 2015, când a fost postată tema.