1.

Educatia ecologica este un exemplu de forma a educatiei:

Fals
Formele educatiei: formal, nonformal, informal

2. Nucleul constiintei morale este reprezentant de:

a. Sentimente morale
b. Reprezentari morale;
c. Judecati morale
d. Convingeri morale
e. Conduite morale

Fuziunea componentelor cognitivă, afectivă şi volitivă generează constituirea convingerii

morale, care reprezintă nucleul conştiinţei morale, adevărate „trebuinţe spirituale de
comportare morală” (apud 7, p. 73)

3. Educatia este procesul prin care fiinta umana este ajutata sa se dezvolte
corespunzator potentialului sau uman, tranformand zestea ereditara in realitate:
a. Adevarat
b. Fals
c. proces psihologic, de umanizare, prin care fiinţa biologică de la naştere este ajutată să se
dezvolte corespunzător potenţialului său uman, transformând zestrea ereditară în realitate.
Posibilitatea de a gândi, de a vorbi articulat, de a comunica specific cu alţii ş.a.m.d. se vor
întrupa în acţiuni propriu-zise doar ca urmare a actului de educaţie, de scoatere la lumină şi
transformare a umanului din om (şi, proporţional, de diminuare, de modelare, de re-orientare,
a ne-umanului din om) ;

4. A spune adevărul este o obișnuință morala:

a. Adevărat;
b. Fals
a) deprinderile morale reprezintă componente automatizate ale conduitei ce se formează ca răspuns la
anumite cerințe care se repetă în condiții relativ identice (deprinderea de a spune adevărul, de a fi
punctual, de a fi ordonat, de a fi politicos);

5. Intre educatie si educatia permanenta exista raporturi de interdependenta?

 a. Adevarat
b. Fals

Raporturile dintre educaţie şi autoeducaţie arată, în sinteză, în felul următor (25, p. 92-96):
 cele două procese sunt, ambele, de natură formativă, urmărind frmarea şi dezvoltarea
personalităţii umane, iar raporturile dintre ele sunt, concomitent, de interdependenţă şi de unitate;
6. Deprinderile morale sunt componente automatizate ale conduitei care se formeaza
pe baza de explicatie:
a. Adevarat
b. Fals
deprinderile morale reprezintă componente automatizate ale conduitei ce se formează ca răspuns la
anumite cerinţe care se repetă în condiţii relativ identice (deprinderea de a spune adevărul, de a fi
punctual, de a fi ordonat, de a fi politicos);

7. Paradigma biomedicala susține ca:

a. Rostul educatiei fizice este acela de a contribui la integrarea sociala a
individului;
b. Valoarea exercitiilor fizice si a miscarii este mai importanta este mai importanta
pentru dezvoltarea psihologica a individului;
c. Exercitiile fizice pot contribui la tratarea unor boli;
d. Educatia fizica are drept scop dezvoltarea armonioasa a individului.

1. paradigma biomedicală – accentuează funcţia terapeutică a educaţiei fizice, considerând că practica

exerciţiilor fizice poate contribui la tratarea unor boli, stimulează formarea de noi celule, creşterea
funcţiilor diferitelor aparate. Dintre avantajele acestei perspective reţinem valorificarea exerciţiilor fizice
pentru menţinerea sănătăţii şi prevenirea unor boli; compensare pentru sedentarism şi activităţi cu caracter
automatizat şi rutinier; recuperarea fizică şi restabilirea funcţionării normale a organismului în anumite
situaţii de boală;

8. Educatia formala se realizeaza concret prin activitati cum sunt:

a. Vizionare emisiuni TV
b. Cursuri si seminare;
c. Spectacole, excursii, conferinte;
d. Vizite la muzeu cu familia;
9. Educatia interculturala este una din formele noilor educatiei:
a. Adevarat
 b. Fals

Apărute în perioada postbelică, pe măsura conştientizării problemelor globale ale omenirii şi ale
necesităţii transformării educaţiei din direcţia lor, ele s-au constituit printr-o completare a educaţiei
tradiţionale, atât sub aspectul modalităţilor de realizare cât şi prin conţinuturi: educaţia relativă la mediu,
educaţia pentru pace, educaţia pentru participare şi democraţie, educaţia în materie de populaţie, educaţia
pentru comunicare şi mass-media, educaţia nutriţională, educaţia pentru timpul liber, educaţia
interculturală, educaţia pentru schimbare(dezvoltare).

10.Educatia morala urmareste:

a. Formarea trasaturilor de vointa si caracter;
b. Dezvoltarea gandirii, limbajului si imaginatiei;
c. Formarea constiintei morale;
d. Formarea priceperilor si deprinderilor morale;
e. Formarea conduitei morale.
educaţia morală: este demersul formativ care urmăreşte modelarea personalităţii morale prin cunoaşterea
şi interiorizarea valorilor şi normelor morale şi transpunerea lor în conduita morală dorită de societate.

11.Caracterul prospectiv al educatiei se refera la :

a. Cautarea educatiei;
b. Asigurarea viitorului educatiei;
c. Asigurarea educatiei din perspectiva viitorului;
d. O trasatura a educatiei;
e. O functie a educatiei;
f. O forma a educatiei.

Trăsăturile educaţiei: 1. Specific uman, 2. Social istoric, 3. national, 4.

Universa, 5. Prospectiv, 6. permanent
5. Având în vedere că educaţia formează întotdeauna pe cel care beneficiază de eforturile sale pentru
timpul viitor, rezultă că ea are un caracter prospectiv.

12.Educatia informala si cea nonformala sunt demersuri formative neorganizate:

a. Adevarat ;
b. Fals .
Educatia nonformala presupune un ansamblu de influenţe intenţionate, organizate, sistematice,
realizate de instituţiile mai sus menţionate la a căror alegere şi organizare contribuie, în grade
diferite, chiar beneficiarii;
 13.Educatia tehnologica este organizata modular in invatamantul gimnazial:
a. Adevarat
b. Fals

În acelaşi timp, programa şcolară a disciplinei educaţie tehnlogice este organizată pe module, în
fiecare an şcolar fiind parcurse 2 module după cum urmează (14): clasa a V-a: organizarea mediului
construit; produse alimentare de origine vegetală şi animală; clasa a VI-a: economia familiei; materiale şi
tehnologii; clasa a VII-a: materiale şi tehnologii; tehnologii de comunicaţie şi transport; clasa a VIII-a:
energie; domenii profesionale. La o sumară analiză a conţinutului acestora, se poate constata că
parcurgerea oricărui modul, dar, mai ales, al ultimului (plasat, nu întâmplător, în semestrul II din clasa a
VIII-a) poate avea un larg ecou în procesul orientării şi consilierii şcolare şi profesionale.

14.Educatia formala, cea nonformala si cea informala contribuie in proportii egale la

procesul de formare a personalitatii umane:
a. Adevarat
b. Fals
De aici, urmează consecinţe pentru educaţia formală, aceea dintre ele care deţine, totuşi, poziţia centrală
în actul formării umane. Dacă influenţele sunt convergente, înseamnă că educaţia formală trebuie să
integreze, folosească, valorifice ceea ce a fost primit pe canal nonformal şi informal.

15.
16.Noile educatii:
a. Reprezinta teorii pedagogice actuale in raport cu exigentele si problemele lumii
contemporane;
a. Reprezinta noi solutii formative in raport cu exigentele si problemele societatii
contemporane;
b.Sunt sinonime cu problemele lumii contemporane
definiţii care plasează definirea noilor educaţii în sfera de căutare a unor soluţii la problematica lumii
contemporane, cu care sunt asociate:
 17.Ambianta educationala si campul psiho-social se afla intr-o relatie de subordonare:
a. Adevarat;
b. Fals

 S.E./C.P.S. – în mediul socio – cultural dat se delimitează, de fiecare dată, o situaţie educaţională
specifică care presupune interacţiuni între participanţi, ceea ce generează o reţea de raporturi
psiho-sociale, care poate potenţa, la rândul său, procesul educativ;
 A.E. – tipul raporturilor dintre actanţi generează un anumit climat şi o anumită stare la nivel de
context, numită ambianţă educaţională. Ea poate fi una destinsă, încordată, motivantă, stimulativă,
inhibitivă, coercitivă, democratică, ş.a.;

18.Educatia reprezinta:
a. Actiunea de ingrijire a copilului;
b. Teoria care explica cum trebuie realizata activitatea formativa ;
c. Demersul de formare – dezvoltare a personalitatii din perspectiva integrarii
sale sociale.
d. Procesul de crestere si dezvoltarea a personalitatii umane;
S. Cristea – „Educaţia este o activitate psihosocială cu funcţie generală de formare – dezvoltare
permanentă a personalităţii umane pentru integrare socială optimă ”

19.Intre educatie si pedagogie este un raport:

a. De identitate;
b. De obiect de studiu la stiinta;
c. De la intreg la parte;
d. De la stiinta la obiect de studiu
e. De la parte la intreg
f. Insuficient precizat.
Vezi schema
20.Comportamentul obiectivat este un element component in structura actiunii
educationale:
a. Adevarat;
b. Fals
 Structura acţiunii educaţionale
Se impune să prezentăm şi analizăm în continuare schema acţiunii educaţionale (23, p. 29-33; vezi
şi 7, p. 41-45) care, în mod implicit, se "aşează" pe structura comunicării cu specificul său paideutic
(analizată anterior) şi pe care am adaptat-o pornind de la sursele citate.
MSC
M.S.C. = mediu socio cultural; S.E. = situaţie educaţională / C.P.S. = câmp psihosocial; A.E. = ambianţă
educaţională; S = subiectul educaţiei; F.E. = finalităţile educaţiei (ideal, scopuri, obiective); D.E.
=dispozitiv educaţional; O = obiectul educaţiei; S’= subiectivitatea obiectului educaţiei; M = mesaj
educaţional; C.O. = comportamentul obiectivat (de răspuns); C.I.I. = conexiune inversă internă; C.I.E =
conexiune inversă externă.

21.Exista o serie de numeroase activități nonformale care pot atinge finalitățile

educației:
a. Dimensiunea cognitiva a activității de formare dezvoltare a personalității umane
b. ..........
22.
23.Intre educatie si autoeducatie exista un raport de:
a. De identitate;
b. De la gen la specie;
c. De la specie la gen;
d. De la parte la intreg;
e. Insuficient precizat;

Raporturile dintre educaţie şi autoeducaţie arată, în sinteză, în felul următor (25, p. 92-96):
 cele două procese sunt, ambele, de natură formativă, urmărind frmarea şi dezvoltarea
personalităţii umane, iar raporturile dintre ele sunt, concomitent, de interdependenţă şi de unitate;
 în timp ce educaţia are caracter bipolar (obiectul şi subiectul sunt persoane diferite),
autoeducaţia se caracterizează prin identificarea celor doi poli înt-unul singur;

NU GASESC IN MATERIAL.
DE CE AI BIFAT DE LA PARTE LA INTREG?

24.Mesajul se transmite doar de la obiect la subiectul educatiei:

a. Adevarat;
b. Fals
 educaţia ca proces de comunicare socială ( nu doar de transmisie socială, care, pare a nu ţine seama
şi de conexiunea inversă). Tripla perspectivă din care a fost analizată şi înţeleasă anterior educaţia nu
ar fi fost posibilă dacă, nu s-ar accepta, implicit, că cele trei procese de umanizare, socializare,
enculturare au la bază un mecanism dublu de transmisie de mesaje, de tip comunicaţional. Preluând şi
adaptând schema propusă de Meyer-Epler (vezi 23, p.346), aceste conexiuni devin mai evidente după
cum urmează :
CD

S(P) O(E)
M(cd)

RS RO

CI

LEGENDA

S = subiectul educaţiei; P = profesor (unul dintre cei care pot fi subiect al educaţiei); M = mesaj; C =
canal; Cd = cod;

O = obiectul educaţiei; E = elevul (unul dintre cei care pot fi obiect al educaţiei);

RS = repertoriul subiectului; RO = repertoriul obiectului;

CD = conexiune directă; CI = conexiune inversă.

Dacă prin repertoriu înţelegem ansamblul achiziţiilor (cunoştinţe, priceperi, deprinderi, atitudini,
valori, comportamente) de care dispun partenerii educaţionali şi pe care îl folosesc în relaţia lor
comună, rezultă că între repertoriile lor se pot stabili mai multe tipuri de relaţii. Interpretarea lor
evidenţiază câştigul educativ, după cum urmează:

a. RS total diferit de RO - comunicare educaţională imposibilă, mesajul nu poate fi decodificat, înţeles;

 b. RS tangent la RO - comunicare educaţională posibilă dar la un nivel minim, absolut insuficient
pentru a produce efectele scontate;
c. RS congruent cu RO - comunicare educaţională posibilă, realizabilă dar redundantă, fără sens,
partenerii neavând acces la conţinuturi noi nu au nimic de câştigat sub aspect educativ;
d. RO inclus în RS - comunicare educaţională posibilă, reală dar unilaterală (sub aspectul dezvoltării)
întrucât produce beneficiu doar obiectului educaţiei, acesta îmbogăţindu-şi repertoriul cu elemente din
repertoriul suplimentar al subiectului educaţiei;
e. RS inclus în RO - comunicare educaţională posibilă, reală, mai rar întâlnită, care nu justifică poziţia
de educator a subiectului în măsura în care doar el învaţă de la obiectul educaţiei, el neavând nimic în
plus de oferit;
f. RS intersectat cu RO - comunicare educaţională posibilă, reală, eficientă pentru ambii
parteneri, existând atât fondul comun, necesar înţelegerii mesajelor de ambele părţi şi elaborării
răspunsurilor cât şi diferenţa de cultură care facilitează influenţarea reciproc benefică.

25.Autoeducatie este un demers formativ ce devine posibil de la cele mai fragede

varste:
a. Adevarat;
b. Fals
Când devine personalitatea umană aptă de autoeducaţie? Răspuns: o dată cu maturizarea sa
biopsihică, cu dezvoltarea conştiinţei de sine care îi permite să organizeze şi desfăşoare proces
educativ asupra sa însuşi, cu conturarea unei motivaţii intrinseci şi a calităţilor voinţei, cu
descoperirea intereselor şi construirea aspiraţiilor personale ( sfârşitul preadolescenţei, trecerea la
adolescenţă, între 16-18 ani).

26.A învață să înveți este o exigenta actuala in planul educatiei morale?

a. Adevarat
b. Fals
Această „răsturnare" a triadei clasei a obiectivelor educaţionale conduce la evidenţierea întâietăţii unor
achiziţii care asigură formarea deprinderii de a „învăţa să înveţi" care să stea la baza independenţei
intelectuale (cf. Văideanu, op. cit.) şi care să treacă ulterior în deprinderea de „a învăţa să fii, a învăţa să
devii".
Ulterior, la începutul mileniului III, ea s-a transformat într-o adevărată paradigmă diriguitoare a
procesului educaţional. Raportul către UNESCO al Comisiei Internaţionale pentru Educaţie în secolul
XXI coordonat de J. Delors (1996), tradus şi publicat la noi în 2000 sub genericul „Comoara lăuntrică”,
apreciază educaţia permanentă ca reprezentând „una dintre cheile secolului XXI”, cu rol de „motor al
societăţii” în măsura în care antrenează cu sine dimensiuni semnificative ale actului educaţional cum sunt:
a învăţa să înveţi, a învăţa să trăim împreună, a învăţa să ne cunoaştem, a învăţa să acţionăm, a învăţa să
fim (15, p. 15-16). Nu întâmplător, anul 2000 a cunoscut în planul întâlnirilor de tip european în domeniul
educaţiei summit-ul Consiliului European desfăşurat la Lisabona în luna martie. Cu acest prilej s-a
subliniat cauzalitatea profundă a educaţiei permanente: transformarea economiei şi societatea bazată pe
cunoaştere precum şi necesitatea unui travaliu comun de identificare a unor strategii coerente în vederea
dezvoltării învăţării pe tot parcursul vieţii pentru toţi (36, p. 5).
 „autoformarea metacognitivă” (care vizează capacitatea de „a învăţa să înveţi”/ „educabilitate
cognitivă, independentă de conţinutul învăţării”);
27.Educatia reprezintă teoria despre influențarea conștientă, sistematică a noilor
generații, in vederea formarii lor corespunzătoare cerințelor sociale actuale si de
perspectiva?
a. Adevarat;
b. Fals
educaţia nu se adresează doar copiilor ci oricărei persoane umane, naturii umane în ceea ce ea are
general şi comun, dincolo de orice deosebiri particulare dintre indivizi;

După I. Nicola (23, p. 27-28) educaţia îndeplineşte următoarele 3 funcţii:

1. Selectarea şi transmiterea valorilor de la societate la individ – se realizează pe baza unr
principii pedagogice de selectare şi transfer şi în acord cu particularităţile psihologice ale
beneficiarilor de educaţie. Rolul acestei funcţii creşte în condiţiile unei societăţi a cunoaşterii
şi a exploziei informaţionale care nu mai permite realizarea cu uşurinţă a distincţiei dintre
esenţial şi neesenţial, relevant şi irelevant, cantitativ şi calitativ. Menirea educaţiei este, în
acest context, de asigurare a pachetului cognitiv optim din punct de vedere formativ.
2. Dezvoltarea conştientă a potenţialului biopsihic al omului – presupune asigurarea unei
evoluţii unitare a personalităţii umane, înţeleasă ca expresie integrală a corpului şi spiritului
său. Ceea ce este „in nuce” la naştere, ca sistem de potenţe de dezvoltare umană devine, prin
educaţie, realitate. Descoperirea disponibilităţilor individuale, cunoaşterea şi dezvoltarea lor
conştientă, îndrumarea dezvoltării personale în sensul obiectivării acestora în produse cu
valoare individuală şi/sau socială asigură liantul între evoluţia individului şi a societăţii, calea
diminuării asperităţilor între ceea ce doreşte/are nevoia societatea şi ceea ce doreşte, respectiv
are nevoie fiecare individ.
3. Pregătirea omului pentru integrarea activă în viaţa socială – este corolarul întregii
activităţi de educaţie în măsura în care societatea este beneficiarul final al procesului care
asigură pregătirea individului ca forţă de muncă şi ca subiect al vieţii sociale.
POATE FI SI UNA SI ALTA. In functie de cat de larg sau limitat vrei sa vezi definitia. In educatie intra
si autoeducatia si educatia permanenta.....aceasta presupune ca si la 100 de ani, nu doar tanara
generatie.........

28.Analfabetismul funcțional este o problema specifica educației intelectuale:

a. Adevarat;
b. Fals
De ce este fals ?

29.Educatia si pedagogia sunt procese la fel de vechi ca si omul?

a. Adevarat
b. Fals
Termenul pedagogie, devenit de uz curent în a doua jumătate a secolului XIX ca expresie a
constituirii ştiinţei cu acelaşi nume, a exprimat un conţinut foarte vast şi greu de prins într-o
definiţie completă

30.Problematica lumii contemporane a generat ca solutie formativa fundamentala

educația morala.
a. Adevarat
b. Fals
Observând că noile educaţii, educaţia permanentă şi autoeducaţia decurg din schimbarea paradigmei
educaţionale, îi dau expresie şi o transpun în practică, ele vor face obiectul analizei următoare.
Noile educaţii reprezintă „cel mai pertinent şi mai util răspuns al sistemelor educative la imperativele
generate de problematica lumii contemporane”

31.Una dintre functiile educatiei este cea economica:

a. Adevarat
b. Fals
2. funcţia economică (de pregătire pentru viaţa activă) – se regăseşte şi ea în taxonomia precedentă la
poziţia 3, cu accent pe ipostaza educaţiei de a fi semnificativă în procesul de pregătire a omului în
calitatea sa de creator de valori necesare existenţei şi element stimulator al progresului economic. Aspecte
cum sunt: contribuţia educaţiei la dezvoltarea economică, relaţiile dintre educaţie şi piaţa muncii, relaţiile
dintre dinamica profesiilor şi formarea omului în această perspectivă sau valoarea de investiţie a educaţiei
sunt doar câteva care exprimă conţinutul şi forma de manifestare a acestei funcţii. Depăşirea mentalităţii
după care educaţia se finalizează cu pregătirea brută a forţei de muncă înseamnă înţelegerea complexităţii
acesteia, ca proces care asigură stimularea creativităţii, formarea morală şi atitudinală a individului,
modelarea caracterului şi personalităţii acestuia.

32.Educatia informala se refera la :

a. Activitate organizata in mod sistematic, creata in afara sistemului (non)formal si
care ofera tipuri selectate de invatare subgrupelor populatiei (atat la adulti cat si
la copii)
b. Actiuni spontane cu caracter formativ ;
c. Influente proiectate de formare a personalitatii prin mediul stradal
 cuprinde totalitatea influenţelor ce se situează în afara unui cadru organizat, instituţionalizat,
practic din partea întregului mediu de viaţă;
 include un ansamblu de influenţe neintenţionate sau puţin intenţionate, neorganizate,
întâmplătoare, eterogene dar masive, din punct de vedere cantitativ (ceea ce determină sinonimia
educaţie informală-educaţie incidentală), libere de orice formalizare;
 se realizează prin infuzarea implicită cu mesaje educative a celor mai multe dintre interacţiunile
la nivel social, cultural, stradal şi decodificarea lor personalizată;
 îşi subsumează influenţe ce pot fi polarizate sub aspect axiologic (mass-media, strada, grupul de
prieteni, reclamele, vitrinele pot propune atât pseudovalori: stridenţă, exagerare cât şi nonvalori: violenţă,
vulgaritate, kitsch) ceea ce îngreunează demersurile educaţiei formale şi nonformale.
NU STIU SIGUR!!!!
33.Kitsch-ul este unul dintre principalii inamici al educatiei estetice:
a. Adevarat;
b. Fals
Într-un timp în care invazia kitsch-ului, violenţei, megalomaniei, vulgarităţii este explozivă,
demersurile educaţiei estetice par a-şi amplifica virtuţile terapeutice. Ele pot aduce, într-o manieră
discretă, în plan atitudinal şi comportamental pentru existenţa cotidiană valori cum sunt echilibrul,
măsura, toleranţa, graţia, sublimul prin apelul la mijloace unanim recunoscute şi apreciate: textul
literar, muzica, pictura, sculptura, artele, generic vorbind.

34.PEDAGOGIA ESTE:
a. Stiinta comportamentala care studiaza esenta, legile, formele si metodele
educatiei;
b. O stiinta socio-umana
c. O disciplina tehnica ce te invata cum sa predai;
d. Studiaza aspectele esentiale ale procesului educativ;
NU AM GASIT INCA RASPUNSUL.