Noţiuni de arheologie biblică

Tema eseului

Evoluţia conceptului de Familie

Popa Andrei Darius

Teologie Ortodoxă Pastorală, an I
 Oradea, 2020

Arheologia studiază sistematic trecutul istoric al omenirii, pe baza interpretării urmelor

materiale păstrate. Cercetările arheologice din Ţara Sfântă au cunoscut o dezvoltare fără
precedent in ultima perioada, si ne oferă informaţii preţioase care ne ajută să înţelegem
contextul în care au apărut scrierile biblice, dar şi modul in care şi-a desfăşurat activitatea
Mântuitorul Iisus Hristos.

Arheologia Biblică ne ajută să înţelegem cu aproximaţie starea naturală, socială, culturală

şi religioasă a poporul iudaiuc. Astfel, Arheologia Biblică înlesneşte studiul Sfintei
Scripturi. 

In cadrul acestui proiect am ales sa dezvolt conceptul sau notiunea de „Familie”, plecând
de la idea că familia constituie esenta societăţii iudaice, aşa cum ne este prezentat în
Vechiul Testament.

Familia este o instituţie dumnezeiască, în sensul că Dumnezeu a rânduit să se unească

bărbat cu femeie, în scopul desăvârşirii reciproce şi al perpetuării neamului omenesc,
acestea fiind cele două ţeluri esenţiale ale căsătoriei.

La origine, familia a avut un caracter monogam, înţelegând că Dumnezeu a creat un

singur bărbat şi o singură femeie. Din cauza păcatului strămoşesc, caracterul monogamic
s-a alterat, apărând poligamia şi poliandria.

Atât păgânii, cât şi evreii au fost poligami. Chiar Avraam, apoi şi Iacob au avut mai
multe soţii. (Notiuni de arheologie biblica, Conf.univ.dr Viorel Cristian Popa)

De asemenea, actul esential al creatiei primilor oameni- Adam si Eva, reprezinta geneza
ideii de familie. Mai mult decat atat, Scriptura mentioneaza crearea femeii ca o
consecinta a singuratatii si implicit a imposibilitatii de a merge spre perfectiune a lui
Adam –„Nu este bine sa fie omul singur, să-i facem ajutor potrivit pentru el” (Facerea,
2, 18).
Prin studiul Vechiului Testament reusim sa ne facem o idee asupra valorilor care stau la
baza definirii conceptului de familie, mai exact a familiei traditionale iudaice, iar astfel
aflam ca termenul cel mai apropiat pentru a defini familia este „casa” (traducere
aproximativa din ebraica), evidentiind astfel natura sau caracterul domestic al
termenului.

Initial, acesta desemna un grup de oameni, pentru ca mai apoi să facă referire, cel mai
probabil, la o locuință. În Biblie a fost folosit nu doar pentru a desemna grupul care se
adăpostea sub același acoperiș, ci și pentru grupuri mai mari, cum ar fi de exemplu „casa
lui Israel”. Citind in Sfanta Scriptura putem observa o serie de termeni care se apropie de
notiunea de „familie” – grup, semintie, clan.

Un alt aspect mentionat in Biblie, si aferent conceptului de familie este cuvantul

Mantuitorului, care in repetate randuri foloseste expresia „ casa Tatalui”.

Biblia se referă la căsătorie folosind conceptul de angajament sau legământ, soţul şi soţia
având atât drepturi, cât şi îndatoriri. Iubirea, ataşamentul, fidelitatea, mutualitatea şi
altruismul sunt ingredientele esenţiale ale angajamentului sacru al căsătoriei, între ele
fiind prezentă şi unitatea în credinţă. Deşi familia ar trebui să fie de neînfrânt în faţa
provocarilor vieţii, suntem totuşi constrânşi să recunoaştem că există circumstanţe care
pot duce la dizolvarea angajamentului căsătoriei.

Spre deosebire de familia prezentata in Sfanta Scriptura, sau chiar de familia tradițională,
familia modernă a suferit din pacate alteratii majore, nu mai ține toată viața, nu are o
predictibilitate a parcursului, nu mai este alcătuită exclusiv dintr-un bărbat și o femeie, iar
bărbatul nu mai este, din oficiu, conducătorul familiei. Divorțurile și despărțirile sunt
astăzi la cea mai ridicată rată din istorie, în societățile dezvoltate, motoivele variind de la
independența financiară, schimbarea percepției sociale față de căsătorie, evoluția femeii
și înlesnirea obținerii divorțului – lucruri care au generat scăderea durabilității familiei
moderne și creșterea mobilității în trecerea de la un partener la altul; părinţi singuri, care
nu simt nevoia de convieţuire cu altul, oameni singuri, fără copii, găsindu-şi mai bine
exprimarea în propria lor individualitate. Din pacate, in ziua de azi lucrurile s-au
schimbat substanţial, iar varietatea formelor luate de familie devine greu de cuprins
pentru majoritatea.

Sfanta Scriptura numeste unirea conjugala a barbatului cu femeia cu termenul de

"cunoastere". Despre Adam se spune ca "a cunoscut pe femeia sa si ea a zamislit si a
nascut" (Gen. IV, 1). "Cain a cunoscut pe femeia sa, care a nascut" (Gen. XIX, 6).
Pentru ca oamenii sunt creati dupa chipul lui Dumnezeu, comuniunea persoanelor
omenesti in casatorie se numeste "cunoastere", nu in sensul de "stiinta" a celuilalt, ci de
experiere a prezentei fiintei celuilalt care ni se ofera ca dar, insa in daruirea noastra totala
spre el. Daruindu-se barbatului, ca el s-o cunoasca, femeia accepta sa fie gandita,
descoperita de cel caruia i se daruieste.

Casatoria este un mod de viata, o expresie dinamica a iubirii cu adevarat libere de orice
patima, o chemare a omului concret, barbat si femeie, sa paseasca impreuna pe calea
desavarsirii. "Asadar, casatoria nu este cunoscuta ca un mod de viata inchis si
individual, ci ca posibilitatea de a realiza ceea ce trebuie sa devenim, arzand de iubire"