Sunteți pe pagina 1din 29

Familia in Vechiul Testament

n zilele de astazi, celula familiei trece prin situatii grele. Familia


sufera o presiune tot mai negativa din partea lumii si a fortelor
celui rau, care cauta sa nimiceasca pe om. ncercnd sa mpinga
lumea la ncalcarea poruncilor dumnezeiesti, diavolul provoaca
la cearta ntre cei apropiati, mai ales ntre membrii familiei. O
contributie la acest rau o avem si noi, cnd uitam ca omul trebuie
sa mplineasca poruncile lasate de Dumnezeu.
Sfnta Scriptura spune ca barbatul este capul familiei, trebuind
sa cinsteasca pe Dumnezeu, femeia sa fie supusa barbatului, iar
copiii sa asculte de parintii lor. nsa, odata cu ndepartarea
omului de la credinta, s-a ajuns la urmatoarea consecinta:
barbatul a ncetat sa l mai cinsteasca pe Dumnezeu, sa I se
nchine, sa traiasca dupa voia Lui si sa-L mai asculte.drept
urmare, la toate acestea, si femeia a ncetat sa mai asculte de
sot, urmnd si copilul. n ziua de azi, tot mai multe probleme
apar din simplul fapt ca fiii nu si mai cinstesc parintii, pe care
Dumnezeu i-a dat lor, nu-i mai asculta, nerespectnd porunca a
cincea din Decalog (Iesire 20, 12: Cinsteste pe tatal tau si pe
mama ta ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi pe pamntul pe
1
care Domnul ti-l va da tie) .
Prea Fericitul Parinte Daniel, referitor la institutia familiei, spune
despre aceasta ca ea este o binecuvntare si o lumina a iubirii
Preasfintei Treimi, ntruct n ea omul traieste taina si bucuria
filiatiei, fraternitatii si paternitatii. Din familia crestina credincioasa
copilul nvata sa caute familia spirituala sfintitoare, adica
Biserica, ai carei membri sunt numiti fii si fiice, frati si surori,

parinti si maici duhovnicesti n Hristos, Fiul Tatalui ceresc. Duhul


Sfnt, Care purcede din Tatal si Se odihneste n Fiul,
mpartaseste Bisericii lui Hristos harul paternitatii duhovnicesti
pastorale, prin hirotonie, dar si harul filiatiei sau al nfierii
duhovnicesti baptismale, prin Botez, pentru ca toti crestinii sa
traiasca n comuniune spirituala ca frati si surori n Hristos
2
Domnul, spre a participa la iubirea eterna a Preasfintei Treimi .
Doar un om care este cu adevarat credincios poate sa
ntemeieze o familie cu adevarat sanatoasa. Acest om trebuie sa
fie constient de faptul ca fiecare dintre noi este
1 Pr. Evgheni Sestun, Familia ortodoxa. Sfaturi, cuvinte de
nvatatura, rugaciuni, taducere din limba rusa de Lucia Cornea,
Editura Sofia, Alexandria, 2005, p. 6.2 Familia Crestina, o
binecuvntare pentru Biserica si societate, volum colectiv,
Editura Basilica, Bucuresti, 2012, coperta IV.
alcatuit nu doar din trup, ci si din suflet si duh. Astfel, viata lui
trupeasca si duhovniceasca va fi deplina, iar aceasta plinatate i
va permite sa traiasca dupa poruncile dumnezeiesti, n toate
3
privintele, mai ales n cea ce tine de familie .
Putem spune ca doar un om care are o traire duhovniceasca
aparte este capabil sa ntemeieze corect relatii cu alte persoane
si sa si educe bine copiii, iar a educa un crestin poate doar un
crestin adevarat. Miezul educatiei crestine cuprinde faptul ca
parintii ar trebui, mai nti de toate, sa se educe pe ei nsisi.
Deseori, noi credem ca un copil nu este n stare sa mplineasca
niste nevointe, cum ar fi postul sau rugaciunea. Dar daca el s-ar
fi nascut ntr-o familie crestina, acestea nu i se vor parea foarte
grele, obisnuindu-se repede cu ele.
La baza educatiei crestine sta viata crestineasca a parintilo, a
tatalui si a mamei. Altfel spus, educatia copiilor presupune
crearea anumitor conditii pentru a naste, a nflori si a nmulti

4
viata duhovniceasca a copilului .
Potrivit nvataturii de credinta ortodoxa, familia este asezamntul
5
divin, dumnezeiesc, si temelia vietii de obste . El a fost creat de
nsusi Dumnezeu n rai, pentru perpetuarea neamului omenesc,
pentru ajutorul reciproc si pentru cultivarea si dezvoltarea
darurilor cu care fiecare sot este nzestrat, n atmosfera de
comuniune si de dragoste, luminati si calauziti de harul Duhului
Sfant, care binecuvinteaza si sfinteste legatura dintre barbat si
femeie. Familia se bazeaza pe dorinta lui Dumnezeu de a-l crea
pe om barbat si femeie, deci pereche, pentru a se completa sau
ntregi reciproc.
Legatura aceasta dintre barbat si femeie rasare din imboldul
firesc sadit de Dumnezeu n om: De aceea, va lasa omul pe
tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fi
amndoi un trup (Efeseni 5, 31). Cea dinti familie s-a ntemeiat
n rai, avnd ca preot si martor pe nsusi Dumnezeu: Si a facut
Dumnezeu pe om, dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu la facut; a facut barbat si femeie. Si Dumnezeu i-a binecuvntat,
zicnd: cresteti si va nmultiti si umpleti pamntul (Facere 1, 2728).
n contextul contemporan modern, foarte multe din problemele
esentiale ale naturii umane devin actuale. ntre acestea, la loc de
frunte si insistent dezbatuta, este si problema familiei, o notiune
si o realitate cu un orizont si un continut vast si dinamic. n optica
si logica crestina, familia este inseparabila de casatorie, mai
precis de casatoria ca si taina, fiind practic imposibil sa le
abordam distinct.
3 Pr. Evgheni Sestun, op. cit., p. 6.4 Ibidem., p. 7.5 Credinta
ortodoxa, Editura Trinitas, Iasi, 1996, p. 400.
La originea vietii se afla familia ca un nucleu al societatii, iar la
6
temelia familiei sta casatoria . Primul act si de altfel cel mai

important n procesul ntemeierii unei familii este asocierea a


doua fiinte libere pentru a convietui si pentru a fi partasi la
7
toate . casatoria raspunde impulsului natural, nclinatiei
spontane care se afla n om. Ea l elibereaza pe individ din
starea de solitudine, izolare si separare egocentrica, l
predispune la a-si depasi propriile limite, abandonndu-se pe
sine pentru a-si putea deplasa centru de greutate spre celalalt,
pentru a i se putea darui.
Asezata pe baze teologice si social umane, casatoria releva
puternice entitati etice si sacramentale. Dumnezeu este
Creatorul lumii si al legilor ei, evident si al casatoriei, ea
apartinnd deopotriva ordinii naturale si divine.
Familia n Sfnta Scriptura
Casatoria a luat fiinta odata cu crearea primilor oameni. Astfel,
dupa crearea lui Adam, Dumnezeu i-a facut ajutor potrivit pentru
el, plinid un gol fiintial cu o persoana de un chip cu el. La
vederea Evei, Adam a zis: Iata aceasta-i os din oasele mele si
carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru ca este
luata din barbatul sau. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe
mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amndoi un trup
(Facere 2, 23-24). Daca Eva nseamna viata, aceasta viata este
destinata omului, prin aceasta stare conjugala, care corespunde
structurii ei. Prin nsasi fiinta lui, omul este predestinat spre
comuniune, adica nu poate trai singur, de aceea el avea nevoie
8
de un partener, care sa fie pe masura lui si sa i se potriveasca .
Textele mentionate mai sus cuprind adevaruri referitoare la
casatorie si familie. Putem ntelege ca singuratatea nu este buna
si, n al doilea rnd, ca barbatul si femeia sunt facuti unul pentru
altul ca sa se ntregeasca, amndoi avnd aceeasi origine si
alcatuind
6 Pr. Prof. Dr. Dumitru Abrudan, Pr. Prof. Emilian Cornitescu,

Arheologia Biblica, Editura Institutului Biblic si de Misiune al


Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1994, p. 114. 7 Dr. Nicolae
Macariopolski, Familia crestina ca biserica familiala, traducere
de iconom stavrofor Ioan Cristea, n Mitropolia Banatului, 1967,
nr. 4-6, p. 232.
8 Pr. Prof. Ilie Moldovan, Adevarul si frumusetea casatoriei,
Editura Rentregirea, Alba Iulia, 1996, p. 53.4
aceeasi fiinta. Dragostea dintre barbat si femeie nu si are izvorul
doar n unitatea sufleteasca, dar si n cea trupeasca.
Dupa cum am amintit, prima familie a fost ntemeiata n Rai,
preot si martor fiind Dumnezeu. n starea paradisiaca, familia a
cunoscut cea mai frumoasa perioada din viata ei, colaborarea,
respectul si ntelegerea caracteriznd cea dinti familie. Dar,
odata cu caderea n pacat, echilibrul sufletesc a nceput sa se
zdruncine, avnd repercursiuni destul de grave si asupra vietii de
familie. Daca pna la caderea n pacatul neascultarii, sotii traiau
ntr-o armonie deplina, dupa aceea situatia se schimba. Cea
dinti urmare reiese din cuvintele lui Dumnezeu catre femeie:
Atrasa vei fi de barbatul tau si el te va stapni (Facere 3, 16).
Din aceste cuvinte rezulta ca femeia va fi pusa ntr-o stare de
dependenta de barbat, situatie de care el va abuza, dnd
9
nastere la ceea ce n istoria familiala se numeste poligamie .
La evrei, casatoria era de mare cinste, celibatul fiind putin
raspndit, cu mici exceptii existnd oameni care alegeau
celibatul din motive religioase, printre care si nazireii, nsa
acestia l practicau doar o perioada de timp. n vremea
raspndirii neamului omenesc, Dumnezeu a permis poligamia.
Astfel, familia patriarhului Avraam cunoaste o forma de
concubinaj, iar familia lui Iacov reprezinta tipul casatoriei cu mai
multe femei, poligamia devenind un lucru normal n viata
poporului evreu. Chiar si unii judecatori si regi bine placuti n
ochii lui Dumnezeu, cum sunt Ghedeon, David sau Solomon, au

avut un numar mare de sotii si concubine, acesta fiind un semn


al puterii lor (Iudit 8, 30; 2 Regi 2, 2; 3 Regi 11, 1). Oamenii de
rnd se multumeau cu doua femei, n special atunci cnd prima
10
sotie nu putea sa i ofere urmasi sotului .
n timpul lui Moise, poligamia se nradacinase att de mult, nct
el nu a putut-o ndeparta, cu toate ca Legea divina lupta n
potriva ei cu prescriptiile sale. Astfel, Legea interzice casatoria
aceluasi barbat cu doua surori (Levitic 18, 18) sau interzice
regelui sa se casatoreasca cu doua femei (Deuteronom 17, 17).
Dar, n general, poporul evreu a pastrat monogamia, cu exceptia
cazului n care nu existau urmasi.
Pentru israeliti, casatoria monogama a fost institutia ideala
rnduita de Dumnezeu, de aceea celui mai mare dintre preoti,
Arhiereului, i se permitea casatoria cu o singura fecioara (Levitic
21, 13-14). Profetii, n scrierile lor, aratau ca idealul casatoriei
monogame este prezentata ca simbol al unirii dintre Dumnezeu
si poporul Sau (Ieremia 2, 2: Asa graieste Domnul: Mi-am adus
aminte de prietenia cea din tineretea ta, de iubirea de pe cnd
erai mireasa si mi-ai urmat n pustiu, n pamntul cel
nesemanat).
9 Pr. Prof. Dr. Dumitru Abrudan, Pr. Prof. Emilian Cornitescu, op.
cit., p. 118.10 Pr. Prof. Dr. Constantin Mihoc, Taina casatoriei si
familia crestina, Editura Teofania, Sibiu, 2002, p. 18.
La evrei, casatoria nu are un caracter religios, ea consta din
doua momente: logodna (eres) si cununia (chatuna). Actul
logodnei consta ntr-un contract ncheiat ntre parinti sau fratele
mai mare a logodnicei si parintele logodnicului n prezenta
martorilo, unoeri chiar ntarindu-se prin legamnt (Iezechiel 16,
11
8) .
n urma ncheierii contractului ntarit de juramnt, viitorul sot
platea pretul de rascumparare (mochar) de 5 sicli parintilor

logodnicii (Deuteronom 22, 29), pret care ar putea fi nlocuit n


cazuri mai rare prin munca.
Dupa datina patriarhala, parintii erau cei care cautau femei fiului
lor (Facere 38, 6; 21, 21). Dupa ncheierea logodnei, viitorii soti
purtau numele de mire si mireasa, iar mireasa nu parasea casa
parinteasca pna la casatorie si era datoare sa-si pastreze
castitatea. Desi era numai logodita era socotita drept sotia
logotnicului si n caz ca ncalca contractul ncheiat era ucisa cu
pietre (Deuteronom 22, 23-24). Logodnicul avea dreptul sa
desfaca contractul ncheiat, dar pentru aceasta trebuia sa dea
carte de despartire.
Dupa ce se ncheia perioada logodnei care de obicei dura un an,
avea loc casatoria propriuzisa. n ajunul nuntii, mirele mbracat n
haine de sarbatoare, cu o cununa pe cap (Isaia 61, 10) si, fiind
nconjurat de un grup de tineri, prietenii mirelui, mergea si si lua
mireasa pe care o aducea n casa parintilor sai. Acestia rosteau
o formula de binecuvntare pentru fericirea si fecunditatea noii
familii. Seara petreceau n veselie dar mireasa ramnea ntr-o
camera aparte mpreuna cu prietenele ei. A doua zi mireasa
aparea frumos mpodobita, purta voalul de nunta si, mpreuna cu
prietenele ei, fecioare, purtau lampi aprinse. Aceasta sarbatoare
12
dura sapte zile cu mese, jocuri si muzica .
Familia iudaica era bine organizata, fiecare membru al ei
avndu-si locul si rolul bine precizat. Femeia se adresa uneori
barbatului ei, numindu-l domn sau stapn. Sotia era considerata
oarecum un bun al sotului, ea era datoare sotului cu fidelitate
absoluta, dar nu putea pretinde acelasi lucru de la sotul ei, cu
toate ca Legea lui Moise cuprinde unele prescriptii care au rolul
de a proteja sotia de abuzurile sotului (Deuteronom 21, 11-17;
22, 13- 19). Datoria ntretinerii materiale a sotiei apartinea
sotului, care trebuia sa-i asigure locuinta hrana si mbracaminte,
dupa posibilitati (Iesire 21, 10).
Femeia rea este vazuta drept cauza principala a decaderii
familiei (Eclesiast 7, 27). Dintre toate abaterile sotiei, cea mai

grava era infidelitatea conjugala, care era aspru pedepsita prin


uciderea cu pietre (Levitic 20). n principiu, prin a opta porunca
din Decalog este interzis
11 Pr. Prof. Dr. Dumitru Abrudan, Pr. Prof. Emilian Cornitescu,
op. cit., p. 15. 12 Ibidem., p. 115.

desfrul att al femeii ct si al barbatului (Iesire 20, 14), dar


femeia care comitea adulter era mai aspru pedepsita pentru ca
13
ea face mostenitori din straini (Sirah 23, 30) .
n cazul unor greseli grave, tatal putea sa-si pedepseasca copiii
cu moartea, dar acest drept de viata si de moarte asupra copiilor
putea fi exercitata numai sub controlul batrnilor cetatii
(Deuteronom 21 19-23). n familia evreilor, copiii erau
considerati, ca o binecuvntare a lui Dumnezeu, o familie
numeroasa era un dar divin (Levitic 26,9; Deuteronom 7, 14) iar
cea fara urmasi ca o pedeapsa dumnezeiasca (Levitic 20,21).
Un numar mare de copii de parte barbateasca era un semn
deosebit al binecuvntarii divine (Facere 29, 31).
Pentru evrei, familia era celula de baza a societatii, membrii unei
familii simtindu-se ntradevar acelasi os si aceeasi carne, iar a
14
avea acelasi snge nsemna a avea acelasi suflet . Pentru
evrei familia nu avea doar un rol social ci si unul religios. Astfel,
unele sarbatori se celebrau n familie, ele fiind prilej de
comunicare pentru toti membrii familiei iar capul familiei era
oficiant al unor ritualuri de sarbatoare (Iesire 12, 3; 13, 8).
De-a lungul timpului, n urma caderii n pacat, casatoria a
decazut din starea ei originara. Astfel caracteristicile stabilite de
Dumnezeu casatoriei pe care a instituit-o, insolubilitatea si
monogamia, au devenit tot mai vagi. Cu toata straduinta sa de a
asigura casatoriei insolubilitatea, Moise nu a putut mpiedica nici

divortul nici repudierea, ncercnd totusi sa tempereze unele


practici care degradau casatoria din punct de vedere moral si o
ndepartau de ndeplinirea scopului ei esential, nasterea de
15
copii .
Mntuitorul restaureaza caracterul religios al casatoriei, prin
harul Duhului Sfnt, purifica, nnobileaza iubirea conjugala. El si
inaugureaza activitatea cinstind casatoria cu prezenta Sa la
nunta din Cana Galileii (Ioan 2, 2-11), savrsind acolo cea dinti
minune prin puterea Sa mai presus de fire, si dnd perechii care
se casatorea sa bea din vinul iubirii entuziaste turnate de el prin
Harul Sau, El vrnd sa arate prin aceasta ca ncepe naltarea
vietii omenesti n ordinea harului de la ntarirea si naltarea
16
casatoriei .
Mntuitorul Hristos afirma necesitatea reunirii la ordinea initiala a
familiei ntemeiata prin casatorie, pronuntndu-se mpotriva
poligamiei, pe care o denunta ca fiind o cadere de la rnduiala
casatoriei monogame: N-ati citit ca cel ce l-a facut de la nceput
l-a facut barbat si femeie? (Mt. 19, 14).
13 Ibidem., p. 129.14 Pr. Dr. Constantin Mihoc, op. cit., p. 17.15
Pr. Prof. Dr. Dumitru Radu, ndrumari misionare, Editura
Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne,
Bucuresti, 1986, p. 587.16 Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae,
Teologia Dogmatica Ortodoxa, Editura Institutului Biblic si de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1978, p. 182.

Barbatului nu-i este ngaduit sa-si lase femeia sa, si nici femeii
barbatul ei, chiar daca Moise a facut unele compromisuri n
aceasta privinta: pentru nvrtosarea inimii voastre, v-a dat voie
Moise sa lasati pe femeile voastre, dar la nceput nu a fost asa
(Matei 19, 8). Familia a fost rnduita de Dumnezeu: pentru
aceea va lasa omul pe tatal si pe mama sa si se va lipi de femeia

sa si vor fi amndoi un trup (Matei 19, 5).


n ceea ce priveste desfacerea casatoriei, nvatatura
Mntuitorului este clara: Ceea ce Dumnenezeu a mpreunat
omul sa nu desparta (Matei 19, 6). Ruperea unitatii familiale
este permisa numai pentru motive de desfrnare. Mntuitorul
spune: Iar eu zic voua ca oricine va lasa pe femeia sa, nafara
de pricina de desfrnare, savrseste adulter, si cine s-a nsurat
17
cu cea lasata, savrseste adulter (Matei 19, 9) .
Asadar, indiferent de defectele pe care le are sotul sau sotia,
acestea nu sunt suficiente pentru a desface ce Dumnezeu a
legat, desfrnarea fiind n stare sa desfaca aceasta legatura
att de puternica, ea sfsie legatura sufleteasca dintre sot si
sotie, iar divortul uneori nu face dect sa oficializeze o situatie
18
deja creata . Din acest motiv, acest pacat este condamnat de
Mntuitorul nostru Iisus Hristos mai mult dect celelalte pacate,
deoarece este un pacat greu pentru ca se ncalca n mod voit si
deliberat demnitatea de om pe care cei doi au primit-o la
creatie. Mai mult, acest pacat se poate petrece si n inima,
printr-o privire sau prin intentia de a pacatui, punndu-se n
pericol n acest fel unitatea si indisolubilitatea casatoriei.
Cu toate ca prin pacat legatura sufleteasca dintre sot si sotie
este destramata, legatura casatoriei nu s-a desfiintat ntre cel ce
si-a lasat sotia prin faptul ca a parasit-o. Sotii si apartin unii
altora, lucrarea divina a unirii lor neputnd fi desfiintata printr-un
19
act omenesc .
Dintre Sfiintii Apostoli, Sfntul Apostol Pavel insista cel mai mult
si face referiri la institutia familiei, la membrii si la raporturile
dintre ei dnd o serie de norme si ndemnuri pentru
reglementarea vietii sociale n primele comunitati crestine.
Casatoria este un dar al lui Dumnezeu, la fel ca si fecioria (1
Corinteni 7, 7). Sfntul Apostol Pavel ndeamna la viata n
feciorie: Bine este pentru om sa nu se atinga de femeie (1

Corinteni 7, 1), dar pentru prevenirea desfrului admite


casatoria: dar din cauza desfrnarii, fiecare sa-si aiba femeia sa
si fiecare femeie sa-si aiba barbatul sau... fiindca mai bine este
sa se casatoreasca dect sa arda (1 Corinteni7, 2-9). Legatura
fizica dintre barbat si
17 Paul Evdokimov, Taina iubirii. Sfintenia iubirii conjugale n
lumina traditiei ortodoxe, traducere de Gabriela Moldoveanu,
Editura Christiana, Bucuresti, 1995, p. 79. 18 Pr. Lect. Mihai
Vizitiu, Familia n nvatatura Mntuitorului si a Sfintilor Apostoli,
n volumul Familia crestina azi, Editura Trinitas, Iasi, 1995, p.
30.
19 Pr. Prof. Dumitru Staniloae, op. cit., p. 184.

femeie este legitima si voita de Dumnezeu: Sa nu va lipsiti unul


de altul, dect cu buna nvoiala pentru un timp. Si iarasi sa fiti
mpreuna ca sa nu va ispiteasca Satana din pricina nenfrnarii
voastre (1 Corinteni 7, 5).
Numai iubirea reciproca a sotilor face posibila ntelegerea locului
si rolului fiecare n unitatea familiei, fiecare are drepturi si
responsabilitati proprii care se intersecteaza cu ale celuilalt:
dreptul la iubire (1 Corinteni 7, 3; Efeseni 5, 25) dreptul si
stapnirea asupra trupului celuilalt (1 Corinteni 7, 4), obligatia
sotului de a purta de grija sotiei sale ca de nsusi trupul lui,
jertfindu-se dupa modelul jertfei lui Hristos pentru Biserica
(Efeseni 5, 25-28).
Prin casatorie, sotii se mpartasesc unul din puterile celuilalt, de
darurile si virtutile celuilalt, astfel: Barbatul necredincios se
sfinteste prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa prin
barbatul necredincios (1 Corinteni 7, 14).
De mai multe ori, Sfntul Apostol Pavel nsira pacatele care

trebuie sa lipseasca din viata crestina. Desfrul era unul dintre


cele mai raspndite pacate n lumea pagna, fiind ntlnit uneori
si n unele practici cultice, el prezenta un real pericol pentru viata
crestina. Astfel e amintit cazul incestuosului din Corint: nici ntre
neamuri nu s-a pomenit cineva ca sa aiba pe femeia tatalui
sau(1 Corinteni 5, 1).
Satisfacerea poftelor trupesti n afara casatoriei este considerat
un pacat grav, prin desfrnare ntinndu-se trupul tainic al lui
Hristos (1 Corinteni 6, 15), trupul omului fiind considerat templu
al Duhului Sfnt (1 Corinteni 16, 9).
Dupa Sfntul Apostol Pavel scopurile casatoriei sunt nasterea de
prunci, iubirea si ntrajutorarea sotilor precum si potolirea poftelor
trupesti: iar daca nu pot sa se nfrneze sa se casatoreasca (1
Corinteni 7, 9).
n ceea ce priveste problema divortului Sfntul Apostol Pavel
este categoric: Femeia sa nu se desparta de barbat... tot asa,
barbatul sa nu-si lase femeia. (1 Corinteni 7, 10-11) Cei care sau despartit au doua posibilitati, ori sa ramna asa ori sa se
mpace. Legatura casatoriei dintre cei doi soti ramne valida pe
tot parcursul vietii celor despartiti, numai moartea dezlegnd
aceasta legatura: Femeia este legata prin lege atta vreme ct
traieste barbatul ei. Iar daca barbatul ei va muri, este libera sa se
casatoreasca cu cine vrea, numai ntru Domnul (1 Corinteni 7,
39).
Dupa cum aminteam anterior, unul din importantele scopuri ale
casatoriei este nasterea si cresterea copiilor, legatura fizica
dintre soti nu este justificata daca este privita numai ca remediu
mpotriva concupiscentei, ci se are n vedere si procrearea, caci
actele de

unire trupeasca se mbina prin asumarea unei responsabilitati de


20
un element spiritual si mai accentuat .

Nasterea de prunci este socotita n Vechiul Testament ca o


binecuvntare divina, iar Noul Testament este considerata ca
21
fiind mijloc de mntuire : femeia se va mntui prin nastere de
prunci, daca va starui, cu ntelepciune, n credinta, n iubire si n
sfintenie (1 Timotei 2, 15). Cu toate acestea, nasterea de prunci
nu e singura modalitate de dobndire a mntuirii, daca unele
familii nu pot avea copii, asta nu nseamna ca pentru ele nu
exista mntuire. Dupa afirmatia Sfntului Apostol Pavel chiar si
cei care au copii sunt n situatia de a-si pierde mntuirea daca
nu-i cresc n credinta, n iubire si n sfintenie. Nasterea de prunci
presupune si responsabilitatea cresterii lor, ntru ntelepciune si
nvatarea poruncilor lui Dumnezeu (Efeseni 6, 4).
n procesul educatiei parintii, n calitate de primii ndrumatori ai
copiilor, trebuie sa dea dovada de mult tact: voi parintilor nu
ntartati la mnie pe copiii vostri (Efeseni 6, 4). Pentru ca o
familie sa fie bine placuta lui Dumnezeu, att parintii ct si copiii,
trebuie sa ntretina o atmosfera de pace si buna ntelegere
multumind pentru toate lui Dumnezeu n psalmi, n laude si
cntari duhovnicesti (Coloseni 3, 14).
Asadar, din punct de vedere teologic, departe de a fi o simpla
asociere, alianta sau contract juridic, unirea conjugala a fost
nteleasa ntodeauna ca si o comunitate existentiala, n care
domina dragostea, binecuvntarea lui Dumnezeu ntru care sotii
22
se daruiesc unii altora cu toata fiinta lor mplinindu-se reciproc .
n fata tuturor fortelor disolutiei, familia, acest factor de echilibru
si de nenlocuit, aceasta flacara de iubire si pace, martora a
demnitatii umane, si afirma forta transfiguratoare, angajata
plenar si constient n fata lui Dumnezeu si a lumii.
20 Ieromonah Serafim Rose, Un singur trup, amndoi o singura
fiinta, Editura Sofia, Bucuresti, 1997, p. 34.21 Paul Evdokimov,
Femeia si mntuirea lumii, traducere de Gabriela Moldoveanu,

Editura Christiana, Bucuresti, 1995, p. 48. 22 Pr. Dr. Ilarion Felea,


Duhul adevarului, Editura Diecezana, Arad, 1943, p. 458.
Familia crestina
n primul capitol al Sfintei Scripturi, familia, sau mai bine spus,
prima pereche de oameni, apare drept chip al lui Dumnezeu si
cununa a creatiei sensibile. Textul scripturistic spune: Si a facut
Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a
facut; a facut barbat si femeie (Facere 1, 27). Interpretarea
teologica a acestui verset, att n teologia clasica a Sfintilor
Parinti, ct si n teologia moderna, nu este unitara, mai ales n
44
ceea ce priveste sensul si semnificatia polaritatii sexuale .
Important de retinut n urma lecturarii acestui verset este faptul
ca omul este chip sau icoana a lui Dumnezeu pe pamnt si, ca
atare, modul de existenta umana aspira si tinde dupa modul de
existenta al lui Dumnezeu. Exista un mod de existenta comun lui
Dumnezeu si Omului si el se identifica cu iubirea desavrsita
dintre Tatal, Fiul si Duhul Sfnt. A exista ca om nseamna a
participa la acest mod de existenta, care presupune o identitate
specifica fiecarei persoane, dar aceasta identitate se
actualizeaza prin recunoasterea si afirmarea alteritatii altei
45
persoane, careia trebuie sa ne daruim .
Relatia aceasta dintre identitate si alteritate se manifesta nu doar
n relatiile interumane, ci exista n structura ontologica a fiecarei
persoane. Hermeneutica teologica mai noua considera ca n
fiecare persoana, fie ea barbat sau femeie, exista o dimensiune
masculina si una feminina. De asemenea, mintea este icoana
Logosului lui Dumnezeu, iar mintea este simbolul creatiei Sale.
De aceea, de foarte multe ori, relatia dintre mire si mireasa este
46
asemanata cu relatia dintre minte si inima .
Conform textului de la Facere citat mai sus, aceasta cununie
interioara trebuie sa preceada cununiei exterioare dintre barbat
si femeie, realizarea ei presupunnd anumite exigente pe care le

putem intui interpretnd porunca data de Dumnezeu lui Adam:


Din toti pomii din rai poti sa mannci, iar din pomul cunostintei
binelui si raului sa nu mannci, caci, n ziua n care vei mnca
din el, vei muri negresit (Facere 2, 16-17).
44 Ibidem., p. 145.45 Pr. Gheorghe Popa, Lege si iubire.
Coordonate biblice si hermeneuitce pentru Teologia Morala,
Editura Trinitas, Iasi, 2002, p. 19.46 Ibidem.

Numele Adam, care apare n textul Facerii, este o notiune cu


caracter general care cuprinde n sine att masculinul ct si
femininul. Deci, exista o unitate ontologica a ntregului neam
omenesc, dar aceasta nu exclude pluralitatea persoanelor, dupa
47
cum pluralitatea persoanelor nu separa unitatea lor fiintiala .
Aceasta distinctie ntre natura si persoana n existenta umana
este specifica gndirii crestine. Dumnezeu, dupa nvatatura
crestina, S-a revelat n istorie ca fiind Unul n fiinta, dar ntreit n
Persoane.
Atunci cnd revelatia crestina afirma ca Dumnezeu este iubire (1
Ioan 4, 16), ea nu exprima doar o atitudine a lui Dumnezeu fata
de om, ci ea se refera la ceea ce este Dumnezeu n sine ca
plenitudine a comuniunii personal-trinitare. Doar asa se poate
ntelege sensul deplin al familiei. Deoarece omul este creat dupa
chipul lui Dumnezeu trinitar, el nsusi este distinct n ordinea
persoanelor. Orice om, barbat sau femeie, este o persoana unica
si irepetabila prin modul specific n care personifica aceeasi
natura umana. Deci, identitatea de fiinta si alteritatea personala
este un mod de existenta comun lui Dumnezeu si omului, iar
deosebirea consta n faptul ca existenta lui Dumnezeu este
vesnica, n timp cea a omului este un dar al lui Dumnezeu. Acest
dar, prin actul creator, imprima n existenta umana ethosul
comuniunii trinitare. Privita din acest punct de vedere, familia ne
48
apare ca o icoana a iubirii lui Dumnezeu pe pamnt .

Barbatul si femeia apar n cartea Facerii ca doua persoane


distincte, dar unite ntr-un singur trup, adica ntr-o singura fiinta.
Vladimir Lossky spune ca natura umana nu poate fi cuprinsa
ntr-o monada. Ea reclama nu singuratatea, ci comuniunea; dupa
cum principiul personal n Dumnezeu cere ca natura unica sa se
exprime n diversitatea persoanelor, la fel si n om, creat dupa
49
chipul lui Dumnezeu .
Nu este deloc ntmplator faptul ca textul primei carti a Sfintei
Scripturi precizeaza ca barbatul este chemat mai nti sa puna n
lucrare aceasta recunoastere a identitatii de fiinta si a alteritatii
personale: Iata os din oasele mele si carne din carnea mea! Ea
se va numi femeie, caci a fost luata din barbatul sau (Facere 2,
23).
Aceasta prioritate a barbatului n dialogul sau cu femeia nu
nseamna o relatie de subordonare, ci dimpotriva. Ea arata o
ordine asezata de Dumnezeu n comunitatea umana, ordine prin
care viata dumnezeiasca a Sfintei Treimi este comunicata
umanitatii si, prin ea, ntregului cosmos.
47 Vladimir Lossky, Teologia mistica a Bisericii de Rasarit,
traducere de Pr. Vasile Raduca, Editura Anastasia, Bucuresti,
1993, p. 149.48 Pr. Lector Gheorghe Popa, art. cit., p. 146.49
Vladimir Lossky, Introducere n Teologia ortodoxa, traducere de
Lidia si Remus Rus, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1993, pp.
89-90.
n paradis, omul avea vocatia de a depasi distinctia dintre creat
si necreat, distinctia dintre cer si pamnt sau dintre barbat si
femeie. Aceasta vocatie era mplinita de om cu ajutorul harului lui
Dumnezeu. Mai nti, el trebuia sa depaseasca separatia dintre
sexe printr- o viata casta. n a doua etapa, el trebuia sa
reuneasca Paradisul terestru cu restul cosmosului terestru,
pentru ca si acesta sa devina la rndul lui un Paradis. Apoi,
sufletul si trupul sau trebuiau sa biruie spatiul pentru a uni

pamntul cu cerul, lumea inteligibila cu cea sensibila. n final,


aceasta umanitate cosmica se va darui pe sine lui Dumnezeu,
primind n schimb de la El, prin harul Sau iubitor, tot ceea ce
50
Dumnezeu poseda n virtutea naturii Sale .
Prin caderea n pacat, barbatul si femeia au pierdut vocatia
ecclesiala a relatiilor dintre ei. Nu trebuie uitat faptul ca textul
biblic al creatiei este redactat n categoriile lumii cazute si
separate de harul lui Dumnezeu. De aceea, si binecuvntarea
paradisiaca de a creste si a se nmulti, data primului cuplu
uman (Facere 1, 28), apare iremediabil legata de separare si
moarte.
Vladimir Lossky reflecta asupra acestui aspect al vietii umane si
apoi scrie: Sexualitatea paradisiaca, izvornd n ntregime dintro interioritate consubstantionala (erau goi si nu se rusinau) si a
carei multiplicare miraculoasa urmnd sa se reverse peste tot,
fara a angaja nici nmultire, nici moarte, nu este aproape complet
necunoscuta, caci pacatul, obiectivnd trupurile (si au vazut ca
erau goi), a facut din primele doua persoane umane doua naturi
separate, doua fiinte individuale, avnd ntre ele relatii
51
exterioare .
ntr-adevar, dupa ce au fost scosi din Paradis, privirile celor doi
oameni se vor orienta de acum nainte spre maternitatea
biologica, purtatoare de speranta. n aceasta perspectiva i
aseaza Dumnezeu. Astfel, maternitatea biologica, asa cum o
avem noi astazi, este o consecinta clara a caderii primului cuplu
uman din starea de har.
Sfntul Grigorie de Nyssa si, mai apoi, Sfntul Maxim
Marturisitorul, au afirmat ca aceasta maternitate biologica a fost
prevazuta de Dumnezeu ca un antidot mpotriva mortii si a
separarii. Desi a introdus n existenta noastra umana legea
nasterilor si a mortilor, totusi, maternitatea biologica a mentinut
n istorie nostalgia frumusetii originare a familiei, dar si speranta
mntuirii si a salvarii din moarte. Aceasta ultima speranta se va

mplini prin nasterea Mntuitorului Iisus Hristos, noul Adam, care


a intrat n timp printr-o noua maternitate, restaurnd n acest fel
familia n vocatia sa originara, si anume aceea de a fi icoana
iubirii lui
50 Ibidem., p. 101. 51 Ibidem., p. 105.
Dumnezeu pe pamnt, dar si vocatia de a fi n Biserica Logosului
52
creator, a Cuvntului si Fiului lui Dumnezeu .
n acest fel, separarea biologica dintre barbat si femeie a fost
depasita, iar n istorie au fost deschise doua cari existentiale
pentru salvarea din moarte si unire cu Dumnezeu. Aceste doua
cai sunt: calea vietii monahale sau calugaria, care transcede
timpul si istoria, fiind o anticipare a mparatiei cerurilor, si a doua,
calea casatoriei crestine, care ncepe transfigurarea timpului si a
istoriei prin nasterea de noi fii ai lui Dumnezeu prin Fiul Sau cel
ntrupat. Amebele cai au fost unite doar n persoana Maicii
Domnului, care a fost si Fecioara si Mama n acelasi timp. De
aceea, Sfintii Parinti au vazut n persoana Maicii lui Dumnezeu
Fiul chipul Bisericii, Mireasa lui Hristos, iar n relatia dintre
Hristos si Biserica, ei au vazut arhetipul dintre sot si sotie n
familia crestina.
Pentru a fi o unire desavrsita, casatoria comporta o iubire
desavrsita. De aceea, ea trebuie sa fie indisolubila. Astfel,
casatoria avea de la nceput atributele unitatii si indisolubilitatii,
barbatul avnd, n mod deplin, n unirea desavrsita cu o femeie,
tot ce l completa esential, la fel si femeia. Trecerea de la
legatura cu o femeie la legatura cu alta sau de la un barbat la
altul, nu procura nici unuia completarea deplina printr-o unire
desavrsita. Femeiescul este mereu cautat fara sa fie gasit
deplin, n acea daruire a lui deplina si pentru toata viata; si
barbatescul la fel. Fiecare individ ramne mai mult sau mai putn
un individ necomplet ca om, mai mult sau mai putn ntr-o
53
singuratate .

Unirea deplina ntre un barbat si o femeie, care corespunde unei


iubiri desavrsite si ntemeiata, este netrecatoare. Acest lucru
este posibil datorita faptului ca fiecare a gasit n celalalt nu un
obiect, ale carui posibilitati de satisfacere sunt limitate si care se
ascunde ca persoana atunci cnd este tratat ca obiect, ci o
persoana inepuizabila si vesnic noua n capacitatea si imaginatia
54
ei de autodaruire .
Casatoria, ca legatura naturala, a fost slabita si desfigurata n
multe forme dupa cadere, prin egoismul omului. Prin aceasta, ea
a pierdut harul legat de starea primordiala, dar nu a fost
desfiintata n esenta, caci natura umana nu a fost distrusa.
Parintele Dumitru Staniloae spune ca barbatul se ntregeste att
de mult prin femeie, deoarece ea este cealalta jumatate a
speciei si doar mpreuna cu ea, barbatul formeaza omul ntreg si
55
numai n unire cu ea se realizeaza ca barbat .
52 Pr. Lector Gheorghe Popa, art. cit., p. 148.53 Pr. Prof. Dr.
Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, volumul al IIIlea, editia a doua, Editura Institutului Biblic si de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1997, p. 122.54 Ibidem.55
Ibidem., p. 123.
Crestinismul nu dispretuieste trebuinta unirii trupesti dintre
barbat si femeie, rugaciunile de la cununie neevitnd deloc sa
vorbeasca desre ea. nsa, aceasta unire ajunge sa fie un mijloc
de unire sufleteasca completa doar n cadrul casatoriei.
n ceea ce priveste abtinerea cuplurilor casatorite de la unirea
trupeasca, Sfntul Apostol Pavel vorbeste despre acest fapt n
prima sa epistola adresata corintenilor (1 Corinteni 7, 15). Dupa
ce remarca cu iscusinta ca nfrnarea se paote realiza cu
acordul comun al celor doi soti, el asociaza n mod clar
nfrnarea de la unirea trupeasca cu postul de mncare. Aceasta
practica nu numai ca este sanatoasa, dar ea consolideaza
legaturile casatoriei, oblignd cuplul sa priveasca dincolo de

relatiile fizice, catre relatiile spirituale din cadrul casatoriei.


Aceasta dragoste, care face ca o casnicie sa mearga, este mult
mai profunda dect cea exprimata prin relatii fizice, care sunt si
ele importante, nsa nu la fel ca prima, care este
56
indispensabila .
De remarcat este si faptul ca indivizii echilibrati din punct de
vedere sexul nu au nici un fel de dificultate n practica nfrnarii,
fie n cadrul casatoriei, fie n afara ei. Cnd auzim ca exista
persoane, preoti sau mireni, care sustin ca nfrnarea trupeasca
a sotilor este nesanatoasa, trebuie sa ntelegem faptul ca
devierea lor de la Sfnta Traditie si are originea nu doar n
necunoasterea nvataturilor Biserici, ci si n propriile sentimente,
care nu sunt destul de puternice, dar si n dificultatile pe care ei
le ntmpina n ntelegerea sexualitatii dintr-o perspectiva
57
spirituala .
Pentru a mplini aceasta nfrnare, membrii unei familii trebuie sa
traiasca ntr-o atmosfera continua de rugaciune, o familie fiind
binecuvntata atunci cnd responsabilitatile temporale ale
membrilor sai sunt mplinite cu rugaciune.
Din nefericire, astazi, s-a uitat tot mai mult puterea si rolul
benefic al rugaciunii n viata de familie. De cele mai multe ori,
parintii si copiii, tinerii si batrnii, traiesc n sentimente
contradictorii sau risipire de gnduri. Ei se plng de cele mai
multe ori ca sunt ocupati, prea obositi pentru a respecta un ritm
liturgic al timpului. Cu toate acestea, aici nu este vorba de timp,
ci de starea de suflet a fiecaruia, de constiinta prezentei lui
Dumnezeu n fiecare clipa a noastra pe pamnt.
Avnd constiinta prezentei lui Dumnezeu n familiile lor, sotii
crestin nu mai privesc relatiile dintre ei doar din prisma unei
autorealizari temporale, ci din perspectiva binecuvntarii finale n
mparatia lui Dumnezeu. Semnificativ n acest sens este
exemplul din

56 Arhiepiscopul Hrisostom de Etna, Elemente de psihologie


pastorala ortodoxa, editia a II-a revazuta, traducere de Daniela
Constantin, Editura Biserica Ortodoxa, Galati, 2003, p. 110. 57
Ibidem., p. 111.
cartea lui Tobit: Iar cnd au ramas numai ei doi n camera, Tobie
s-a sculat din pat si a zis: Scoala soro, sa ne rugam ca sa ne
miluaisca Domnul! Si a nceput Tobie a zice: Binecuvntat esti
tu Dumnezeul parintilor nostri si binecuvntat este numele Tau
cel sfnt si slavit ntru toti vecii. Sa Te binecuvinteze pe Tine
cerurile si toate fapturile Tale!... Si acum, Doamne, nu placerea o
caut, lund pe sora mea, ci o fac cu inima curata. Binevoieste
deci a avea mila de ea si de mine, si a ne duce mpreuna pna
la batrnete! Si a zis ea cu el: Amin! Apoi au dormit linistiti n
58
noaptea aceea (Tobit 8, 4) . Din acest citat putem observa cu
mare usurinta ct de importanta este aceasta atmosfera de
rugaciune care trebuie sa domneasca n familie, o stare de iubire
respectuoasa si jertfitoare.
Tarina credintei si a rugaciunii este fundamentala pentru
ntemeierea si trainicia casatoriei, caci doar acolo unde este
credinta, este si binecuvntarea lui Dumnezeu, iar acolo unde
este Dumnezeu, nu lipseste nimic. Credinta este garantia unei
educatii virtuoase, n spiritul valorilor morale crestine si al
ajutorului divin, premiza tuturor celorlalte daruri si binefaceri.
Sfntul Ioan Gura de Aur spune ca fiecare sot trebuie sa si dea
silinta ca sa faca din casatoria sa o casatorie model si i fericeste
pe cei care pun nceput bun vietii lor de familie, prin rugaciune si
o traire n armonie: Cel care face nceput de drum bun, acela
este pricina si pentru faptele altora si primeste o ndoita plata: si
pentru cele savrsite de el si pentru ca a ndrumat pe altii pe
59
aceasta minunata cale .
De asemenea, marele Parinte insista si asupra unitatii de
gndire si simtire a sotilor. La baza adevaratei casatorii stau

dragostea si ntelegerea, pe care le considera radacina tuturor


bunatatilor si da ca model legatura dintre Avraam si Sarra,
spunnd ca atunci cnd domneste ntelegerea dintre barbat si
femeie, atunci este adevarata casnicie. Dupa cum trupul sau
sufletul nu se rascoala mpotriva lui, tot asa nici barbatul sau
femeia nu trebuie sa se scoale unul mpotriva altuia, ci sa fie
60
uniti. Atunci se revarsa asupra lor nenumarate bunatati .
Fundamentul familiei crestine, dupa Sfntul Ioan Gura de Aur,
este dragostea. Dragostea fata de om este inima umanismului
61
hrisostomic . Pentru el, dragostea este fundamentul vietii
individuale si sociale, ea ridica pe om la adevarata chemare si la
adevaratul lui sens. Ea izvoraste din Dumnezeu, modelul
adevaratei iubiri desavrsite, si se revarsa sub forma bunatatilor,
a darurilor, asupra tuturor. Conceptia hrisostomica mparte
dragostea ca
58 Pr. Lector Gheorghe Popa, art. cit., pp. 152-153. 59 Sfntul
Ioan Gura de Aur, Omilii la Facere, Omilia a XV-a, traducere,
introducere, indici si note de Pr. D. Fecioru, Editura Institutului
Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti,
1987, p. 223.60 Ibidem., Omilia a XLV-a, p. 130.61 Pr. Asist.
Ioan-Cristinel Tesu, Sensul familiei, n conceptia Sfntului Ioan
Gura de Aur, n Teologie si Viata, anul IV, 1994, nr. 5-7, p. 48.

avnd doua orientari: una verticala, dragostea de Dumnezeu, si


orizontala, dragostea de semeni. Aceste doua directii ale ei se
62
afla n totala dependenta una fata de cealalta .
Legatura dragpstei nsufleteste viata sotilor, le face mai usor
accesibila mntuirea, le da mijloacele cele mai nobile de
cultivare a respectului si a ajutorului reciproc. Sfntul Ioan Gura
de Aur recomanda cu toata caldura argumentul iubirii si

ndeamna ca sotii sa traiasca n pace unii cu altii si sa pastreze


nedestramata legatura casniciei. Astfel, Sfntul Ioan Gura de Aur
pune la baza relatiilor casnice dintre barbati si femei dragostea si
buna ntelegere a valorii lor n actul mntuirii. Raporturile ce
trebuie sa patroneze viata de familie, nu trebuie sa fie pline de
suprematie sau de supunere oarba a unuia dintre soti fata de
celalalt, ci de unitate, pace si mpreuna lucrare si slujire.

Casatoria a luat fiinta odata cu crearea primilor oameni. Astfel,


dupa crearea lui Adam, Dumnezeu, vaznd ca este singur, i-a
facut ajutor potrivit pentru el si a zis: Nu este bine sa fie omul
singur, sa-i facem ajutor potrivit pentru el..., din coasta luata din
Adam a facut Dumnezeu femeie si a dus-o lui Adam (Facere 2,
18; 2, 22), plinindu-i prin aceasta un gol fiintial cu o persoana de
un chip cu el. Crearea Evei este esentialul consubstantialitatii
conjugale. La vederea Evei, Adam
4 Nicolae Marginean, Psihologia persoanei, Sibiu, 1944, p. 2625
Pr. Constantin Galeriu, Taina nuntii, n rev. Studii Teologice, nr.
7-8, 1960, p. 489
a zis: Iata, aceasta-i os din oasele mele si carnea din carnea
mea, ea se va numi femeie pentru ca este luata din barbatul sau.
De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni
cu femeia sa si vor fi amndoi un trup. (Facere 2, 23-24) Daca
Eva nseamna viata, aceasta viata este destinata omului, prin
aceasta starea conjugala care corespunde structurii ei, este
norma ontologica.
Prin nsasi fiinta sa omul este predestinat spre comuniune, nu
poate trai singur, de aceea el avea nevoie de un partener, care
6
sa fie pe masura lui si sa i se potriveasca.
Textele amintite mai sus cuprind mai multe adevaruri cu privire la
casatorie si familie: mai nti constatarea ca singuratatea nu este

buna; n al doilea rnd ca barbatul si femeia sunt facuti unul


pentru altul ca sa se ntregeasca, amndoi avnd aceeasi
origine si alcatuind aceeasi fiinta. Dragostea dintre barbat si
femeie nu-si are izvorul numai n unitatea sufleteasca ci si n cea
trupeasca.
Prima familie a fost ntemeiata n Rai avnd ca preot si martor pe
nsusi Dumnezeu Cresteti si va nmultiti si umpleti pamntul.
(Facere 1, 28) n starea paradisiaca, familia a cunoscut desigur,
cea mai frumoasa perioada din viata ei. Colaborarea, respectul
si ntelegerea, caracterizau cea dinti familie, nsa odata cu
caderea n pacat, echilibrul sufletesc se zdruncina, avnd
repercursiuni si asupra vietii familiale. Daca pna la caderea n
pacat, sotii traiau ntr-o armonie deplina, dupa aceea situatia se
schimba. Cea dinti repercursiune reiese din cuvinte lui
Dumnezeu: Atrasa vei fi de barbatul tau si el te va stapni.
(Facere 3, 16) Din aceste cuvinte rezulta ca femeia este pusa
deja ntr-o stare de oarecare dependenta de barbat, situatie de
care el va abuza, dnd nastere la ceea ce n istoria familiala se
numeste poligamie.
6 Pr. Prof. Dr. Ilie Moldovan, Adevarul si frumusetea casatoriei,
Alba Iulia, 1996, p. 53
La evrei casatoria era de mare cinste, celibatul fiind putin
raspndit. Existau totusi si n vremea Mntuitorului, oameni care
alegeau celibatul din motive religioase, n special esenienii. Si
nazireii practicau abstinenta, dar numai pentru o perioada de
7
timp.
n vederea raspndirii neamului omenesc, Dumnezeu a permis
poligamia. Astfel familia patriarhului Avraam, cunoaste o forma
de concubinaj trecator, iar familia lui Iacob reprezinta tipul
casatoriei cu mai multe femei, poligamia devenind un lucru
8
normal n viata poporului evreu. Chiar unii judecatori si regi
bine placuti lui Dumnezeu, ca Ghedeon, David sau Solomon au

avut un numar mare de sotii si concubine, aceasta fiind un semn


al puterii lor. (Iudit 8, 30; II Regi 2, 2; III Regi 11, 1) Totusi, poate
mai mult din ratiuni economice, oamenii de rnd se multumeau
cu doua femei ( I Regi 1, 2), daca prima sotie nu putea sa-i ofere
urmasi sotul si lua de obicei a doua sotie sau concubina, dar o
pastra si pe prima.
Primul poligam despre care ne vorbeste Sfnta Scriptura a fost
Lameh, un urmas al lui Cain, care si-a luat doua femei, pe Ada si
pe Sela. (Facere 4, 17)
n timpul lui Moise, poligamia se nradacinase att de mult, nct
el nu a putut-o ndeparta, iar Legea divina lupta n potriva ei cu
prescriptiile sale.
Astfel, Legea interzice casatoria aceluiasi barbat cu doua surori
(Levitic 18, 18) sau interzice regelui sa se casatoreasca cu doua
femei (Deuteronom 17, 17). n general poporul evreu a pastrat
monogamia, cu exceptia cazului cnd nu existau urmasi.
Pentru israeliti, casatoria monogama a fost institutia ideala
rnduita de Dumnezeu, de aceea celui mai mare dintre
7 Prof. Dr. Constantin Mihoc, Taina casatoriei si familia crestina,
Ed. Teofania, Sibiu, 2002, p. 188 Pr. Prof. Dr. Dumitru Abrudan,
Pr. Prof. Dr. Emilian Cornitescu, op. cit., p. 126-127
preoti, Arhiereului, i se permitea numai casatoria cu o singura
fecioara. (Levitic 21, 13-14). n scrierile profetice idealul
casatoriei monogame este prezentata ca simbol al unirii dintre
Dumnezeu si poporul sau. (Ieremia 2, 2; Iezechiel 16, 8). n
cartea Tobit, monogamia apare nu numai ca ceva firesc ci si
uzual.
Evreii se casatoreau cnd erau nca foarte tineri, n general
rabinii socotesc vrsta de 18 ani a barbatului potrivita pentru
ncheierea unei casatorii . Fetele erau casatorite chiar la 12-13

ani.

Pentru combaterea idolatriei, Legea interzicea israelitilor sa-si ia


sotii dintre neamurile pagne. (Iesire 34, 15-16) n Sfnta
Scriptura gasim numeroase marturii despre acest lucru. Astfel,
Avraam trimite sa se aduca fiului sau Isaac o sotie din neamul
sau. (Facere 28) iar Iacov este trimis sa-si gaseasca sotie ntre
rudele sale din Mesopotamia. (Facere 28)
Legea mozaica interzicea casatoria ntre rudele de snge a
fiului cu mama, a fratelui cu surorile, a nepotului cu matusa,
nepoata, nora, cumnata, pedepsind cu moartea aceste abateri.
(Levitic 20). De asemenea erau pedepsite cu moartea att
zoofilia (Levitic 20, 15-16) ct si relatiile homosexuale. (Levitic
20, 1)
Daca un barbat casatorit murea fara sa aiba copii fratele lui era
obligat sa ia n casatorie pe vaduva, iar primul nascut sa poarte
numele fratelui celui mort, pentru ca numele acestuia sa nu se
stearga din Israel (Deuteronom 25, 5-6). Aceasta era casatoria
de levirat, care era n uz si pe vremea Mntuitorului, fiind pe larg
10
expusa n Talmud .
9 Daniel Robs, La vie quotideinne en Palestine au temps de
Jasus, Paris, p. 69 10 Vechiul Testament cunoaste trei feluri de
casatorie: ntre liberi connubium, era o casatorie deplina si se
ncheia cu binecuvntare ntre fiii lui Israel; ntre sclavi
contubernium un fel de concubinaj, cauzat probabil si de
staraea sociala precara; de levirat specifica Vechiului
Testament (cf.

La evrei casatoria nu are un caracter religios, ea consta din


doua momente: logodna (Eres) si cununia (Chatuna). Actul
logodnei consta ntr-un contract ncheiat ntre parinti sau fratele

mai mare a logodnicei si parintele logodnicului n prezenta


martorilor, uneori se ntarea prin legamnt (Iezechiel 16, 8;
11
Maleahi 2, 14).
n urma ncheierii contractului ntarit de juramnt, viitorul sot
platea pretul de cumparare (Mochar) de 5 sicli parintilor
logodnicii (Deuteronom 22, 29) pret care putea fi nlocuit n
cazuri rare prin munca Iacov a muncit pentru Rahela 7 ani
(Facere 29, 20-27), sau prin acte de eroism cazul lui David (I
Regi 18,25).
Dupa datina patriarhala, parintii erau cei care cautau femei fiului
lor (Facere 38, 6; 21, 21). Dupa ncheierea logodnei, viitorii soti
purtau numele de mire si mireasa, iar mireasa nu parasea casa
parinteasca pna la casatorie si era datoare sa-si pastreze
castitatea. Desi era numai logodita era socotita drept sotia
logotnicului si n caz ca ncalca contractul ncheiat era ucisa cu
pietre. (Deuteronom 22, 23-24) Logodnicul avea dreptul sa
desfaca contractul ncheiat iar pentru aceasta trebuia sa dea
carte de despartire.
Dupa ce se ncheia perioada logodnei care de obicei dura un an,
avea loc casatoria propriuzisa. n ajunul nuntii, mirele mbracat n
haine de sarbatoare, cu o cununa pe cap (Isaia 61, 10) si
nconjurat de un cortegiu de tineri prietenii mirelui - mergea si
si lua mireasa pe care o aducea n casa parintilor sai. Acestia
rosteau o formula de binecuvntare pentru fericirea si
fecunditatea noii familii. Seara petreceau n veselie dar mireasa
ramnea ntr-o camera aparte mpreuna cu prietenele ei. A doua
zi mireasa aparea frumos mpodobita, purta voalul de nunta si
Diac. Gheorghe Papuc, Despre familie n Vechiul Testament, n
rev. Mitropolia Ardealului, nr. 11-12, 1960, p. 826) 11 Pr. Prof.
Dr. Dumitru Abrudan, Pr. Prof. E. Cornitescu, op. cit., p. 15
mpreuna cu prietenele ei fecioare purtau lampi aprinse.

Sarbatoarea dura 7 zile cu mese, jocuri si muzica.

12

Familia iudaica era bine organizata, fiecare membru al ei


avndu-si locul si rolul bine precizat. Femeia se adresa uneori
barbatului ei, numindu-l domn sau stapn. Sotia era considerata
oarecum un bun al sotului, ea era datoare sotului cu fidelitate
absoluta, dar nu putea pretinde acelasi lucru de la sotul ei, cu
toate ca Legea lui Moise cuprinde unele prescriptii care au rolul
de a proteja sotia de abuzurile sotului (Deuteronom 21, 11-17;
22, 13-19) Intretinerea materiala a sotiei era de datoria sotului
care trebuia sa-i asigure locuinta hrana si mbracaminte, dupa
posibilitati. (Iesire 21, 10)
Femeia rea este vazuta drept cauza principala a decaderii
familiei. (Eclesiast 7, 27) Dintre toate abaterile sotiei, cea mai
grava era infidelitatea conjugala, care era aspru pedepsita prin
uciderea cu pietre. (Levitic 20) n principiu, prin a VII-a porunca
din Decalog este interzis desfrul att al femeii ct si al
barbatului. (Iesire 20, 14) Dar femeia care comitea adulter era
mai aspru pedepsita pentru ca ea face mostenitori din straini.
(Sirah 23, 30)
n cazul unor greseli grave tatal putea sa-si pedepseasca copiii
cu moartea, dar acest drept de viata si de moarte asupra copiilor
putea fi exercitata numai sub controlul batrnilor cetatii.
(Deuteronom 21 19-23)
n familia evreilor, copiii erau considerati, ca o binecuvntare a
lui Dumnezeu, o familie numeroasa era un dar divin (Levitic 26,9;
Deuteronom 7, 14) iar cea fara urmasi ca o pedeapsa
dumnezeiasca. (Levitic 20,21) Un numar mare de copii de parte
barbateasca era un semn deosebit al binecuvntarii divine
(Facere 29, 31).
Educatia profund religioasa a copiilor constituia o ndatorire
permanenta si de capetenie a parintilor, mai ales a
12 Ibidem, p. 115

tatalui: Cuvintele acestea sa le sadesti n fiii tai si sa vorbesti de


ele cnd sezi n casa ta, cnd esti pe cale, cnd te culci, si cnd
te scoli, sa le legi ca semn la mna si sa le ai ca o tablita pe
fruntea ta. (Deuteronom 6, 6-7). Educatia si instructia religioasa
trebuia savrsita de timpuriu: deprinde pe tnar cu purtarea pe
care trebuie sa o aiba, atunci cnd va mbatrni nu se va abate
de la ea. (Pilde 22.6)
Familia era pentru evreii celula de baza a societatii, membrii
unei familii se simteau ntradevar acelasi os si aceeasi carne
13
iar a avea acelasi snge nsemna a avea acelasi suflet.
Pentru evrei familia nu avea doar un rol social ci si unul religios.
Astfel, unele sarbatori se celebrau n familie, ele fiind prilej de
comunicare pentru toti membrii familiei iar capul familiei era
oficiant al unor ritualuri de sarbatoare. (Iesire 12, 3; 13, 8)

Toader Radu
Clasa a-XII-a A
Seminarul Teologic Chesarie Episcopul Buzau
Pr .Prof.Dr. Milea Mihail