Formarea atitudinii faţă de muncă

@ Atitudinea faţă de muncă cuprinde un sistem de idei,

concepţii, stări de spirit privitoare la valoarea socială şi individuală a
muncii, asociate cu diferite manifestări comportamentale ce se
exprimă în procesul muncii.

@ Scopul fundamental al educaţiei pe linia formării

atitudinii faţă de muncă este de a-i face pe adulţi să înţeleagă că
munca este un drept şi o datorie a omului faţă de sine şi faţă de
societate, să manifeste respectul pentru muncă şi produsele ei, să
aibă o atitudine creatoare faţă de orice activitate pe care o desfăşoară.

@ Un accent deosebit se pune pe cultivarea trăsăturilor de

caracter cum ar fi: conştiinciozitatea, disciplina, conştiinţa
profesională ş.a.

@ Pentru a conferi un grad înalt de eficienţă educativă

acestui proces este necesară organizarea pedagogică a muncii în
parametri specifici
 Educaţia adulţilor în spiritul cooperant, participativ

Spiritul cooperant, participativ este o trăsătură caracteristică a

personalităţii umane a cărei constituire începe de la o vârstă fragedă şi
continuă pe toată perioada vieţii, presupunând pregătirea adulţilor pentru
a trăi şi munci în colectiv.

Educarea adulţilor în spirit cooperant participativ urmăreşte ca

obiectiv fundamental maturizarea lor socială, integrarea în sistemul
complex al relaţiilor sociale în care sunt implicaţi ca obiect şi subiect al
acestora, pregătirea pentru numeroasele contacte interumane, pentru
condiţia interumană a muncii.

Formarea conştiinţei cooperante şi participative presupune ca

adulţii să înţeleagă diverse aspecte şi cerinţe pe care le impune viaţa şi
munca în cadrul colectivului, dintre care reţinem:
 dependenţa individului faţă de colectiv;
 forţa şi puterea colectivului unit în îndeplinirea sarcinilor;
 obligaţiile pe care fiecare membru le are faţă de colectivul din care
face parte şi a colectivului faţă de membrii săi;
 importanţa realizării scopurilor colective pentru realizarea unor
scopuri şi interese personale.
 Educarea conduitei cooperante, participative
presupune formarea unor deprinderi şi obişnuinţe
de a trăi în colectiv:
 deprinderea de a stabili uşor relaţii cu membrii
colectivului,
 operativitatea în îndeplinirea sarcinilor,
 deprinderi organizatorice,
 obişnuinţa de a iniţia şi exercita roluri diferite,
uneori opuse (conducător – subordonat, iniţiator
de acţiuni – executant),
 deprinderea de colaborare în îndeplinirea unor
sarcini.
Educarea adulţilor în spiritul disciplinei
 o Disciplina socială constă în acceptarea şi respectarea
strictă a unor norme de conduită care reglementează
raporturile interpersonale sau cele interinstituţionale
precum şi condiţiile activităţii eficiente.
 o Disciplina în muncă este o formă de manifestare a
disciplinei sociale în instituţii, constând în integrarea
adulţilor în universul vieţii pe baza respectării
regulamentelor, normelor, progrmului de funcţionare a
procesului muncii în vederea desfăşurării eficiente.
 o „Fără autoritate, fără o anumită severitate – o mână de
fier într-o mănuşă de catifea – nu este cu putinţă să
realizăm pregătirea pentru o viaţă activă şi productivă pe
toate planurile” (8, p.102). Dialogul, cooperarea, nu
înseamnă înlăturarea oricărei distincţii între statutul
educatorului şi cel al educatului, primului revenindu-i
sarcina de a asigura coerenţă în procesul de educaţie.
 Educaţia adulţilor în spiritul patriotismului

 Obiectivul fundamental al educaţiei patriotice este

interiorizarea conţinutului şi notelor definitorii ale
patriotismului, transformarea lor în mobiluri interne şi
manifestări comportamentale ale adulţilor în relaţiile sale
cu mediul geografic, economic şi spiritual al patriei sale.

 Conduita patriotică presupune, de asemenea,

formarea unor trăsături de voinţă şi caracter pentru
învingerea unor obstacole ce pot interveni în realizarea
unor activităţi cu valoare patriotică. Dintre acestea putem
menţiona: curajul, spiritul de sacrificiu, perseverenţa,
abnegaţia, dragostea faţă de muncă etc.
 PRINCIPIILE educaţiei moral-civice

A. Principiul imbinării conducerii pedagogice cu

independenţa

B. Principiul valorificării elementelor pozitive ale

personalităţii pentru inlăturarea celor negative

C. Principiul imbinării respectului cu exigenţa

D. Principiul respectării particularităţilor de vârstă si

individuale

E. Principiul unităţii, continuităţii si consecvenţei

 Metode si procedee specifice educației moral-civice
1.explicatia morala - dezvaluie continutul unei cerinte,al unei norme si
reguli morale si modul in care trebuie respectata ea,cu accent pe motivatia si pe
necesitatea indeplinirii ei .
Are doua functii-informativa (constientizarea sensului cerintei,a nuantei)
-stimulativa(declansarea de stari afective cu efecte asupra conduitei)
2.convorbirea etica - urmareste clarificarea cunostintelor morale si
declansarea de stari afective prin dialog, cu avantajul ca antreneaza cursanţii în
dezbaterea faptelor morale . Acest dialog are rolul de a lamuri persoanele asupra
motivatiei comportamentului corect sau gresit.
Convorbirea etica se desfasoara cu respectarea urmatoarelor cerinte de ordin
pedagogic:
 asigurarea unui climat adecvat în care adulţii să-şi exprime opiniile
sincer şi deschis;
 convorbirea se va conduce discret, mai mult prin sugestii decât prin
intervenţii, cu tact, mai ales în cazul când, din lipsă de discernământ şi
pregătire, sunt susţinute puncte de vedere greşite;
 în formularea concluziilor se recomandă multe precauţii. Când este
cazul, se vor lăsa deschise anumite probleme, adulţii fiind invitaţi la reflecţie,
meditaţie şi evaluare personală a celor discutate.
 3.povestirea morala - prezentarea intr-o forma atractiva a unor
intamplari si fapte reale sau imaginare cu semnificatii morale.Scopul este acela de
a-i ajuta pe cursanţi sa desprinda concluzii , invataminte cu privire la propria lor
comportare.

4.exemplul - are o mare putere de influentare si de convingere , se

bazeaza pe intuirea unor modele ce descriu fapte sau actiuni morale.
-eficienta exemplului depinde de calitatea modelului,de ceea ce
ilustreaza el si de modul cum este perceput si reflectat acest model.
In functie de sursa modelului putem avea: exemple directe: parinti , profesori
colegi; indirecte:personaje literare, a oamenilor de seama: personalitati stiintifice
si culturale,etc.
Cerinte psihopedagogice:
 exemplul prin excelenţă este o metodă persuasivă, ca
atare se cere asigurarea unui climat psihosocial cu o puternică
încărcătură afectivă care să permită circulaţia şi receptarea
mesajelor ce se emană de către model. Aceasta va face ca exemplul
să aibă repercusiuni pozitive multiple asupra conştiinţei şi conduitei
morale;
 se va evita declararea unei persoane ca fiind exemplu integral.
Omul nu poate fi o fiinţă perfectă, dar poate fi un exemplu pentru
unele calităţi şi manifestări concrete (perseverenţă, hărnicie,
modestie, responsabilitate, cooperare ş.a.);
 formatorul poate fi un exemplu pozitiv pentru adulţi numai prin
calităţile şi conduita lui dovedite în întreaga activitate, în relaţiile
interumane;
 prezentarea exemplelor negative este utilă numai în măsura în
care ele devin un “etalon” de raportare faţă de care adultul se
detaşează adoptând o conduită opusă.

5. Analiza de caz - caracteristic acestei metode este

confruntarea directa a cursanţilor cu o situatie reala , reprezentativa pentru o
stare de lucruri generala, urmand ca acestia sa o analizeze sub toate aspectele
pentru a intelege cat mai bine problema data.
In desfasurarea activitatii educative pe baza analizei de caz se pot
delimita trei momente succesive: prezentarea cazului, analiza si discutarea lui,
adoptarea deciziei.
6. exercitiul moral - consta in executarea sistematica si repetata a unor
fapte si actiuni in conditii relativ identice, cu scopul formarii deprinderilor si
obisnuintelor de comportare morala.
Simenschy,Th. spunea ca :,,exercitiul da mai mult decat talentul"
Metoda exercitiului moral presupune doua momente principale:

-formularea cerintelor
-exersarea propriu- zisa.
Formele prin care se pot exprima cerintele sunt:
-ordinul
-dispozitie
-indemnul si sugestia
-rugamintea
Exersarea propriu -zisa-consta in indeplinirea constanta si periodica a cerintelor
formulate in vederea formarii conduitei morale a elevilor.
 7. metode de apreciere a conștiinței si conduitei moral-
civice. Se realizeaza prin:

-Aprobare - acordul, lauda, evidentiere, recompensa

-Dezaprobare – dezacordul,observatia, admonestarea,
avertismentul, pedeapsa

Eficienta educativa a aprobarii depinde de:

-obiectivitatea aprecierii;
-atragerea si obtinerea adeziunii colectivului ;
-folosirea unui repertoriu cat mai larg si diferentiat de
recompense.
Prin respectarea anumitor cerinte pedagogice dezaprobarea declanseaza
tendinta si hotararea de indreptare astfel:
-obiectivitatea si echitatea motivelor abaterii respective;
-antrenarea colectivului fata de sanctiunile aplicate;
-statornicirea unor relatii care sa duca la corectarea conduitei.
In concluzie aprobarea si dezaprobarea sunt o concretizare a interactiunii
dintre libertate si constrangere.