,,Ca să cunoști ceea ce ești trebuie mai întîi să cunoști ceea ce trebuie să fii’’

Principiile educatiei morale

1. Notiune de principiu al educatiei morale.

2. Sistemul principiilor educatiei morale. Esența principiilor. Reguli de aplicare.

1. Principiul educatiei morale – norma care organizeaza si directioneaza activitatea pedagogului în

vederea realizarii obiectivelor educatiei morale, a formarii personalitatii copilului in concordanta cu
cerintele idealului educational.

Sistemul principiilor educatiei morale:

Principiile ed. morale se aplica ca un tot întreg fiind într-o interdependenta între ele.

 Principiul caracterului activ al educatiei morale.

 Principiul colectivului de elevi – cadrul social pentru realizarea educatiei morale.
( Principiul educatiei morale in si prin colectiv ).
 Principiul îmbinarii exigentei fata de copil cu respectul pentru ei.
 Principiul sprijinirii pe elementele pozitive ale personalitatii in vederea inlaturarii
celor negative.
 Principiul respectarii particularitatilor de vîrsta si individuale in educatia morala.
 Principiul continuitatii, unitatii și consecvenței in educatia morala.
 Principiul educatiei morale în spirit demn civilizat si democratic.

Principiul educatiei morale în spirit demn civilizat si democratic

Esența- acest principiu se bazează pe respectarea drepturilor omului prevăzute în Constituția și legile țării.
Reguli de aplicare – Pedagogul trebuie:
 Să asigure copiilor condiții educaționale, care să-i ajute să învețe concepte și normele moralei
demne și civilizate, cît și normele și conceptele democrației ce se dezvoltă în societatea liberă, ce
să facă să deosebească faptele morale de cele imorale.
 Să prezinte prin exemplu propriu comportament civilizat, respectînd drepturile copiilor, asigurînd
protecție acestora, îndeplinindu-și obligațiunile pentru profesia aleasă.
 Principiul caracterului activ al educatiei morale.
Esența: educarea personalitatii copilului se realizeaza prin valorificarea experientei de viata a copilului si
oferirea posibilitatilor de îmbogatire a expeientei prin diferite actiuni practice, creînd conditii prielnice în
exersarea comportamentala de formare a priceperilor si deprinderilor , a trasaturilor pozitive de caracter
si vointei – ce va contribui la autonomia copilului.
Reguli de aplicare:
Organizarea jocurilor, muncii, învatarii ca copilul sa traiasca afectiv experienta morala, participarea lui
activă sa manifeste atitudine personală, interes, curiozitate si dorinta.
Aprecierea morala a copilului sa fie infaptuita in functie de conduita lui, de munca sa, dupa modul in care
se comporta in viata si activitatea zilnica.

Principiul colectivului de elevi – cadrul social pentru realizarea educatiei morale.

Esența – a educa copilul in spiritul cinstei înseamna a le forma o atitudine de erspect față de colectiv.
Colectivul reprezintă cadrul social în care se realizează educația morală. Pedagogul trebuie sa organizeze
viața colectiva a copiilor, integrarea lor în sistemulrelațiilor interpersonale. Copilul activînd în colectiv va
înțelege relațiile dintre dorințele proprii și exigențele colectivului, va simți tesponsabilitate pentru
colectiv, pentru fiecare membru al său. O sarcina importantă a Ed. Morale este de a educa copilul în
spiritul cooperant participativ. Copilul are nevoia de a stabili relații cu ceilalți în grup în spiritul cerinței
cooperante manifestînd sentimente pozitive de: prietenie, simpatie, compasiune, ajutor reciproc,
solidaritate etc.
Reguli de aplicare - pedagogul trebuie sa organizeze:
 Jocurile colective – oferă condiții favorabile educării copiilor în spirit cooperant și stabilirea
relațiilor sociale între ei; îi unește pe copii
 Munca colectivă
 Regimul zilei din instituție – este un mijloc fundamental de organizare a vieții în colectiv, în toate
împrejurările îl obișnuiește pe copil în respectarea unor reguli stimulîndu-i dorința de a trăi în
colectiv: Copiii vor fi obișnuiți să se descurce în situațiile de conflict; să nu fie indiferenți de
comportamentul celor din jur; să nu mintă, că din cauza ei poate rămîne fără prieteni; să facă
fapte bune, asta îi bucură pe cei din jur etc.
Reflecții ,, Putem crește copii buni într-o lume negativă’’ Zig Ziglar

Principiul îmbinarii exigentei fata de copil cu respectul pentru ei.

Esența – exprimă acțiunea educației ce se petrece asupra copilului impunîndu-i mai multe cerințe în
realizarea educației morale - și în același timp exprimăm o încredere la care copilul are șanse de a
răspunde unor exigențe mai mari.
Reguli de aplicare – respectarea acestui principiu impune pedegogul:
 De a doza sistemul de cerințe la copii în modul în care la ei să dispară manifestările de bănuială,
neîncredere, suspiciune, subapreciere.
 Cerințele formulate trebuie să fie în concordanță cu posibilitățile copiilor și să-i inspire încrederea
din partea pedagogului, exigența să fie combinată cu dragoste din partea acestuia.
 Menirea pedagogului este de a asigura un echilibru între cerințe și încredere; în fiecare situație
concretă – este o exprimare a tactului pedagogic.
 Principiul sprijinirii pe elementele pozitive ale personalitatii in vederea inlaturarii celor negative.
Esența – acest principiu presupune înlăturarea unor trăsături negative din conduita morală a
copilului și formînd manifestări comportamentale pozitive, de ordin intelectual, afectiv, moral,
aptitudinal etc. Pentru aceasta pedagogul trebuie să cunoască bine personalitatea copilului pentru
a deosebi ceea ce este pozitiv în stare internă și ceea ce este negativ în stare manifestă. Succesul
sau insuccesul la copii le trezește atitudini pozitive sau negative față de o activitate anumită ( la 5
ani insuccesul îi provoacă negativizm, iar succesul curaj, încredere în sine).
Reguli de aplicare – pedagogul trebuie:
 Să educe stăpînirea de sine la copii (voința), cei permite copilului de ași coordona în mod
conștient conduita.
 Să evite pedepsele, discuțiile pe ton ridicat, observațiile frecvente, în formarea atitudinii și
dorinței de a înfrunta greutățile și stăpînirea emoțiilor de frică (educănd curajul). De la
vîrsta preșcolară vom pune bazele dezvoltării unor calități morale de valoare ca:
sinceritatea, cinstea, modestia.
 Să formeze deprinderi la copii de a spune adevărul, de a nu ascunde vina sa, de a
recunoaște faptele sale (copii la 5-7 ani mint intenționat pentru ași ascunde vina pentru a
nu fi pedepsiți). Copii cinstiți se educă cu scopul ca ei sa însușească și să respecte reguli de
comportare; să fie corecți în relațiile cu oamenii. Modestia la copii se exprimă prin
respectul față de adulți, în simplitatea adresării cu semenii săi, aprecierea corectă a
faptelor sale, lipsa îngîmfării.
 Să laude copii și să-i aprecieze după meritele lor.

Principiul respectarii particularitatilor de vîrsta si individuale in educatia morala

Esența – procesul instructiveducativ trebuie să se desfășoare în concordanță cu particularitățile de vîrstă
și individuale ale copiilor. În educația morală acest principiu presupune o corespundere dintre conținutul,
metodele și procedeele folosite și vîrsta psihologică și vîrsta individuală a copilului (profilulu psihologic).
Educația morală a copilului are un specific al său – nu putem accelera procesul. Fiecare stadiu de vîrstă
are particularități și posibilitățile sale lente și manifeste.
Reguli de aplicare – Pedagogul trebuie:
 Să cunoască profilul psihologic și individual al copilului.
 Să formuleze cerințele educative în funcție de experiența morală a copilului, de
posibilitățile și înțelegerea acestuia, de trăsăturile lui de temperament.
 Să aleagă și să combine optim metode și procedee pentru a realiza procesul educativ.

Principiul continuitatii, unitatii și consecvenței in educatia morala.

Esența – acest principiu indică necesitatea de a urmări în timp, a lua o atitudine consecventă (firească)
spre realizarea acțiunii educaționale.
Continuitatea – este necesară pentru educația morală în formarea conștiinței și conduitei morale,
asigurînd un caracter neîncetat, neîntrerupt, permanent a educației morale.
Consecvența – în educația morală fermitatea înseamnă îndeplinirea cerințelor în fapte, evitînd
contradicțiile și schimbările nejustificate.
Unitatea – în educația morală este înțeleasă ca o colaborare a tuturor factorilor educativi( Familia-
Grădinița- Școala) și a agenților educativi: profesori, educatori, părinți, grupul, colectivul.
Reguli de aplicare - Pedagoul trebuie :
 Să utilizeze diverse forme de colaborare cu factorii educaționali.
 Metodele educației morale

Sistemul metodelor educației morale

Clasificarea metodelor educației morale (propusă de V.G. Loghinova)

1. Metode de formare a conștiinței morale (povestirea, explicația)
2. Metode de formare a conduitei morale ( exercițiul, aprobarea și dezaprobarea)
3. Metode de stimulare a sentimentelor și relațiilor ( exemplul, pedeapsa)

Principalele metode și procedee a educației morale sînt:

 Povestirea morală
 Explicația morală
 Convorbirea morală
 Exemplul moral
 Exercițiul moral
 Aprobarea morală
 Dezaprobarea morală

Povestirea morală – este o modalitate de relatare și prezentare a unor întîmplări și fapte reale sau
imaginare cu conținut moral, oferind copiilor anumite concluzii în legătură cu comportarea lor.
Cerințele metodei: utilizarea unui limbaj plastic atractiv cu procedee artistice, dramatice; folosirea
materialului intuitiv pentru redarea întîmplărilor din viață.

Explicația morală – lamurirea / în cadrul explicație pedagogul le poate transmite copiilor unele
cunoștințe cu privire la cerințele referitoare la purtarea lor, indicînd modul în care trebuie să procedeze.
Cerințele metodei: explica să fie scurtă și clară, să se bazeze pe experiența de viață a copiilor; să fie
concretizată pe cît e posibil.
Funcțiile metodei: funcția informală – constă în conștientizarea cerinței morale, a normelor și regulilor
morale; funcția stimulativă – constă în motivarea cerinței, argumentări verbale cu fapte concrete.

Convorbirea morală – un dialog realizat dintre pedagog și copil pe teme educative, prin care se
transmit cunoștințele morale și trăirile afective din partea copiilor. Convorbirile organizate – sînt
prevăzute de programele grădiniței și se desfășoară cu întreaga grupă, discutînd comportamentul copiilor.
Convorbirile ocazionale se desfășoară individual sau colectiv pe subiectul unei povești; a unui text literar,
film, personaj pozitiv sau negativ etc. Discuțiile individuale trezesc încrederea copiilor în pedagogul lor pe
teme intime, cînd provoacă sentiment de rușine, regret și dorința de ași corecta faptele.
Funcțiile metodei: informare,sensibilizare, corectare a conduitei, întărire a conștiinței morale.

Exemplul moral - este cea mai directă cale de influențare a copilului; este forma de demonstrare
concretă a modului în care trebuie să se procedeze în anumite împrejurări. Valoarea educativă a
exemplului – la copii de 3/6 ani este determinată de caracterul concret și intuitiv al gîndirii și tendința lor
spre imitație, spre a accepta opinii și sugestii din partea adulților - ca model ( exemplul educatorului,
părinților). Exemplul se folosește indirect prin intermediul artei, literaturii, ilustrațiilor etc.
Cerințele metodei: pedagogul prin felul său de a fi să prezinte un model pentru copii; să îndrume conștient
copii spre exemple bune și să atragă atenția asupra faptelor negative și să explice consecințele lor.
Exercițiul moral (metodă de declanșare) – constă în repetarea de căre copii în practica zilnică a diferitor
acțiuni sau fomarea deprinderilor pozitive și obișnuințelor de comportare morală, care devin norme
stabile în disciplina civilizată.
Cerințele metodei: asigurarea unor condiții și forme de repetare a unei acțiuni; dozarea judicioasă a
numărului de repetări în raport cu particularitățile de vîrstă și individuale, repetarea acestora în condiții
de viață; folosirea unor procedee de joc ca exercițiul să fie mai atractiv.
Procedee / forme de utilizare în formularea cerințelor:
 Ordinul – o exprimare categoricădupă care copii execută imediat.
 Dispoziția – o formă de ordin însoțită de explicații și argumente privitoare la necesitatea
îndeplinirii obligațiilor.
 Îndemnul și sugestia – forme indirecte de formulare a cerințelor cu ajutorul cărora reușim sa-l
stimulăm pe copil în desfășurarea unor acțiuni.
 Rugămintea – solicităm cu căldură îndeplinirea binevolă a sarcinilor.
 Stimularea unei activități prin promiterea unei recompense.
 Intenția de întreceri între copii – cooperarea și competiția.
 Utilizarea perspectivelor – a le face cunoscut copiilor obiectivele ce urmează a fi atinse în
activitatea lor. ( ex. ,,Bucuria zilei de mîine’’).

Aprobarea morală – constă în acceptarea, recunoașterea și confirmarea rezultatelor comportării

morale a copiilor de către adult sau colectiv. Din punct de vedere psihologic este o întărire pozitivă de
stări afective, ce stimulează și menține în continuare conduita morală. Aprobarea este confirmarea ce
contribuie la consolidarea rezultatelor, la fixarea lor în structura morală a personalității. aprobarea se
realizează prin mai multe procedee:
 Acordul – acceptarea unor acțiuni, propuneri sau rezultate. Prin acord ne exprimăm mulțumirea
față de felul cum au fost respectate cerințele, prin gest, privire, cuvinte ,,bine’’, ,,sînt mulțumit, ai
procedat corect’’, etc.
 Lauda – o formă de apreciere verbală aplicată individual sau colectiv.
 Evidențierea – se face prin sublinierea îndeplinirii și respectării exemplare a unei cerințe.
 Recompensa – formă de premiu folosită în cazul unor rezultate ce depășesc nivelul obișnuit, peste
media de manifestare a unor fapte și acțiuni morale.
Aprobarea are un efect stimulator.

Dezaprobarea morală – constă în analiza negativă a anumitor fapte, comportări ale copilului, care nu
corespund cu normele sau regulile stabilite. Dezaproarea îi orientează pe copii în privința respectării
cerințelor. Procedeele dezaprobării sînt:
 Observația – o exprimare cu accent de evidențiere a comportamentului greșit al copilului; poate fi
făcută individual sau colectiv.
 Dezacordul – formă de exprimare a nemulțumire față de modul cum se respectă cerințele. Se
realizează printr-un gest sau verbal.
 Mustrarea – formă de exprimare a nemulțumirii față de încălcarea obligațiunilor și cerințelor
morale.
 Avertizarea – formă mai severă de exprimare a nemulțumirii și prevenirea copilului că va fi
pedepsit dacă va repeta erorile de comportament.
 Pedeapsa – cea mai înaltă formă de dezaprobare, care se aplică atunci cînd copilul refuză
îndeplinirea sarcinilor. Pedeapsa este aplicată de pedagog cu tact în măsura sancțiunilor prevăzute
de Regulamentul instituției respective fără a încălca drepturile fundamentale ale copilului.
Aprobarea și dezaprobarea au rol de a întări sau de a lichida anumite manifestări din conduita
copiilor.