1.

Identificati principiile fundamentale ale Educatiei Timpurii

Principiul educatiei centrate pe copil- respectarea si valorizarea unicitatii copilului a nevoilor

trebuintelor si caracteristicile acestuia. Principiul respectarii drepturilor copilului- dreptul la educație
dreptul la libera exprimare.

Principiul învățării active- crearea situațiilor de învățare încare copilul este autorul propriei învățări.

Principiul dezvoltării integrate- printr-o abordare integrată a activităților transversale: corelarea

domeniilor de activitate cu domeniile de dezvoltare a copilului;

Principiul interculturalității- cunoașterea recunoașterea și respectarea valorilor naționale și ale

celorlalte etnii.

Principiul respectării diversității și incluziunii educaținale și sociale a fiecărui copil diferențierii și

individualizării- dezvoltarea unui curriculum care să asigure în egală măsură oportunități de
dezvoltare tuturor copiilor indiferent de sex etnie religie abilitate sau statut socioeconomic.

Principiul educației ca interacțiune dintre părinte/educator și copilul educat- abordarea psihocentristă

și sociocentristă: rezultatul educației depinde de ambele părți participante la proces- atît de
individualitatea copilului cît și de personalitatea educatorului/părintelui.

Principiul asigurării continuității/tranziției- crearea unei perspective integratoare asupra perioadei

copilăriei ca un întreg continuu cu caracteristicile pe care le comportă fiecare etapă de învățare și
dezvoltare din acest interval (antepreșcolar- preșcolar) atît de necesare învățămîntului
primar(școlar).

Principiul parteneriatului socio-educațional- dezvoltarea unui curriculum care necesită implicarea

familiei și a instituțiilor destinate serviciilor de educație timpurie privind accesul tuturor copiilor la
educație de calitate.

2. Stabiliți structura educației timpurii în Republica Moldova subliniați scopurile realizate în cadrul
fiecărui ciclu.

Educația timpurie în Republica Moldova cuprinde două cicluri: Educația Antepreșcolară pentru copii
de la naștere pîna la vîrsta de 3 ani; Scopul: crează condiții pentru adaptarea și socializarea timpurie
inclusiv socializarea de gen învățămîntul preșcolar.
Învăţămîntul Preşcolar pentru copii cu vîrsta de la 3 ani pîna la 6 (7) ani. Scopul- dezvoltarea
holistică a copilului și pregătirea pentru școală.

3.Determinați specificul formelor de organizare a educației timpurii.

Educația formală- constituie educația intenționată sistematică și evaluată încredințată

specialiștilor din domeniul acceptat instituțional juridic și social al educației.Subiecții ce realizează
acțiunile educaționale sunt: educatorii și învățătorii.Locul desfășurării este în creșe și grădinițe.
Caracterul finalităților urmărite în cadrul formelor educației este: dezvoltarea intelectuală a
copilului.Conținutul educațional este: organizat și structurat.Modul de realizare a procesului de
evaluare este : prin joc ; caracter de rutină.
Educația nonformală- reprezintă ansamblul acțiunilor și al influențelor pedagogice desfășurate
succesiv în afara sistemului formal al educației. Subiecții ce realizează acțiunile educaționale sunt:
moderatorii și animatorii. Locul desfășurării: teatre muzee și centre educaționale. Caracterul
finalităților urmărite în cadrul formelor educației este dezvoltarea abilităților și talentelor. Conținutul
educațional este: mai puțin formal flexibile. Modul de realizare a procesului de evaluare este : Flexibil
și obțional.
Educația formală- constituie o educație incidentală neașteptată incluzînd totalitatea influențelor
neintenționate și difuze prin care fiecare persoană dobîndește cunoștințe și aptitudini din
experiențele sale zilnice. Subiecții ce realizează acțiunile educaționale sunt: Familia mass-media și
prietenii. Locul se desfășoară în: Societate. Caracterul finalităților urmărite în cadrul formelor
educației influențele vin din partea micromediului social și pot fi neorganizate. Conținutul
educațional este: nestructurat.

5. Explicați elementele specifice ale curriculumu-lui Educației timpurii.

Competențele generale- au un grad înalt de generalitate și complexitate se definesc și se formează pe
întreaga perioadă a educației timpurii.
Competențele specifice- formate pe domenii de activitate de regulă sunt comune pentru etapele
educației timpurii (antepreșcolară și preșcolară) în cadrul cărora se abordează integrat activitățile.
Unitățile de competență- sunt părți constituente ale competențelor. Ele facilitează formarea
competențelor specifice reprezentînd etape în achiziționarea acestora. Unitățile de competență sunt
structurate pe parcursul celor 3 perioade: 1`5-3ani; 3-5ani; 5-7ani.
Domeniile de dezvoltare- urmăresc evoluția copilului în funcție de creștere și de maturizare a
sistemului nervos corelat cu procesul de achiziții în plan psihologic.
Domeniile de activitate- reprezintă activități de învățare dirijate ce permit organizarea experiențelor
de învățare pornind de la nevoile identificate la nivelul grupei de copii.

6.Caracterizați etapele de evoluție ale curriculumu-lui.

Etapa tradițională -(sec.17-sf. sec.19) a văzut curiculum-ul ca un document oficial prin care se
programează conținutul studiilor în sistemul de învățămînt.
Etapa modernă-(sec.19 începutul sec.20-lea) curriculum capătă sens de proiect pedagogic organizat
prin corelarea disciplinelor de învățămînt cu experiențele de învățare a elevilor extinsă dincolo de
mediul formal.
Etaoa postmodernă- curriculum capătă sens de proiect pedagogic organizat pe baza unor principii
care evidențiază importanța prioritară a obiectivelor urmărite în educație.

7. Determinați Principiile ce stau la baza conținutului Standardelor de învățare și dezvoltare a

copilului de la naștere până la 7 ani.
1. Principiul respectării particularităților de vîrstă și individuale ale copiilor- Fiecare copil este
unic în modul în care crește„ se dezvoltă și își formează competențe. Din acest
motiv„ individualitatea fiecăruia trebuie recunoscută și tratată în acord cu necesitățile sale.
2. Principiul învățării active- Copii sunt participanți activi ai învățării. Ei învață prin metoda
ludică„ prin implicare activă„ angajare„ explorare și exploatare a simțurilor.
3. Principiul abordării holistice a dezvoltării copilului – Învățarea reprezintă un proces complex și
global„ care angajează în totalitate copilul„ iar dezvoltarea lui apare în rezultatul traversării
simultane domeniilor de dezvoltare – cognitivă„fizică și emoțională.
4. Principiul parteneriatului familie- comunitate- Familia și comunitatea constituie factori
semnificativi în dezvoltarea și învățarea copilului. În standarte„ se evidențiază faptul că toți
copiii se dezvoltă și învață în contextul interacțiunilor care le stabilesc cu primele persoane
care au grijă de ei – părinții„ apoi – comunitatea apropiată și mediul în care trăiesc.
5. Principiul echității și non-discriminării- Trăim într-o lume diversă și este important ca
diversitatea să fie recunoscută și apreciată într-o manieră pozitivă. În acest sens„ standartele
 pun accent pe incluziune„ recunoscînd dreptul tuturor copiilor de a fi educați asigurînd
accesul egal la educație pentru toți.
6. Principiul interculturalității- Standartele vizează recunoașterea și respectarea valorilor
naționale și ale celorlalte etnii„ diversitatea mediilor și valorifică experiența culturală și
educațională cu care copilul vine din familie și comunitate.
7. Principiul diversității contextelor și situațiilor de învățare- Contextele de învățare în perioada
timpurie sprijină și stimulează învățarea și dezvoltarea copiilor. Standartele reflectă diverse
modalități și experiențe de învățare„ desfășurate în vaste medii de învățare.
8. Principiul continuității-

8. Definiți termenii de: educabilitatea, ereditate, mediu, educație.

Educabilitatea- capacitate uman de a se modela structural și informațional sub influența agenților
sociali și educaționali.
Ereditate- este acea însușire de bază a materiei vii de a transmite caracteristicile speciei grupului și
individului de la înaintași la urmași sub forma unorm mesaje codate genetic.
Mediul- reprezintă cadrul în care se naște„ trăiește și se dezvoltă individul.
Educație- reprezintă activitatea specializată specific umană desfășurată în mod deliberat prin care se
mijlocește raportul dintre om și factorii de mediu favorizînd dezvoltarea omului prin intermediului
societății și a societății prin intermediul omului.

9. Definiți termenii de: Educație timpurie, Creșă, Grădiniță

Educație timpurie- reprezintă ansamblul acțiunilor și influențelor pedagogice care au în vedere
creșterea„ îngrijirea și sănătatea pentru dezvoltarea optimă și stimularea acesteia la copil din primele
momente ale evoluției pînă la intrarea în școală.
Creșă-Instituție care asigură îngrijirea copiilor până la vârsta de trei ani, un număr de ore sau
de zile, pe săptămână.
Grădiniță- instituție pentru educarea și instruirea copiilor preșcolari; grădină de copii.
10. Prezentați obiectivele generale ale educației timpurii din perspectiva dezvoltării: cognitive,
socio-emoționale, fizice.
Dezvoltarea cognitivă- ascultarea și vorbirea: utilizarea limbajului oral pentru a comunica cu
ceilalți„ îmbogățirea vocabularului dezvoltarea capacității de exprimare. Pe măsură ce copii învață să
asculte și să vorbească ei capătă autocontrol și control asupra mediului.
-Citirea și scrierea- înțelegerea scopului materialelor scrise și cum se citesc „familiarizarea cu
alfabetul„ cu literele și cuvintele scrise. Cînd încep să citească copiii cuceresc o nouă lume a
informațiilor inclusiv cea a imaginației.
-Învățarea prin soluționarea problemelor: copii observă evenimente în jurul lor „ testează soluții
posibile.
-Dezvoltarea gîndirii logice- copii utilizează informații referitoare la obiectele din mediu și relațiile
dintre ele prin comparare„clasificare„numărare„măsurare.
-Exprimarea simbolică- copii utilizează obiecte în moduri diferite„ le dă nume diferite asfel că o
ceașcă poate deveni un telefon sau o linguriță un avion; el joacă rolul mamei sau al unui pompier.

Dezvoltarea socioemoțională-dobîndirea identității de sine:cunoașterea de sine și interacțiunea cu

ceilalți copii și adulți.
-Asumarea responsabilității pentru sine și pentru ceilalți: respectarea regulilor și
rutinelor„ respectarea celorlalți și asumarea inițiativei.
-Comportament prosocial: demonstrarea empatiei a înțelegerii celorlați prin împărtășire cu ceilalți.
Dezvoltarea fizică- dobîndirea controlului asupra motricității grosiere: mişcarea coştientă şi
deliberată a muşchilor mari ai corpului în special mîinile şi picioarele.
Dobîndirea controlului asupra motricităţii fine: utilizarea şi coordonarea muşchilor mici ai mîinii şi
folosirea lor cu dexteritate;

11. Enumerați factorii formării –dezvoltării personalității. Caracterizați factorul ereditar.

Factorii formării – dezvoltării personalității: Ereditatea„ Mediu„ Educația„ Activitatea.

Ereditatea: (lat.hereditas=moștenire) – este acea însușire de bază a materiei vii de a transmite
caracteristicile specie„ grupului„ individului de la înaintași la urmași sub forma unor mesaje codate
genetic.

12. Explicate importanța factorul de mediu, în procesul de formare-dezvoltarea a personalității.

Mediul- reprezintă cadrul în care se naște„ trăiește și se dezvoltă individul.

Mediul poate avea două component principale: mediul natural și ecologic și mediul social-global și
psihosocial.
Mediul natural- cuprinde condițiile de climă„ relief„ vegetație și faună. Mediul natural are o anumită
importanță în dezvoltarea personalității„ de aceea nu trebuie neglijat nici ca factor de existență și nici
ca factor ce influențează dezvoltarea omului.
Mediul ecologic- este legat într-o măsură importantă de mediul natural. El reprezintă„ printer altele
condițiile ce determină interrelațiile dintre organismele vii și mediul lor de viață.
Mediul social-global- cuprinde ansamblul factorilor istorico- culturali„ axiologici„ instituționali„de
organizare social de grup în cadrul cărora relațiile sociale-familiale„de muncă„ comerciale au un rol și
o putere deosebită în formarea și dezvoltarea personalității omului.
Mediul psihosocial- este ansamblul de condiții social-spirituale ale persoanelor„ cuprinzînd relațiile
interpersonale„ statusurile psihosociale realizate de personae„ idealurile și comportamentele lor
colective„ complexul de norme și valori și procesele psihosociale ce le generează. Pentru dezvoltarea
personalității„ mediul psihosocial reprezintă component cea mai importantă a mediului.

14. Definiți termenul de parteneriat, după doi autori, explicați etimologia acestui termen.

După E.Vrăsmaș parteneriatul educativ reprezintă o formă de unificare„ sprijin și asistență a

influențelor educative formale. Colaborarea dintre părinți și educatori în anumite momente ale
procesului educațional va asigura calitatea în educație.

M.Braghiș estimează că parteneriatul educațional reprezintă un fenomen sociouman și un proces

pedagogic de colaborare între actorii sociali„ care interacționînd susțin eforturile instituției de
învățămînt ale familiei și contribuie la formarea integrală a personalității copilului„ asigurînd eficiența
inserției sociale a acestuia.

Conceputul de parteneriat ( provenit din engleză partnership)„ în sens etimologic desemnează

relațiile stabilite între asociați din instituții diferite.