Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Diferențieri conceptuale
Ce este deontologia?
Totalitatea normelor de conduită și obligațiilor etice ale unei profesiuni (mai ales a celei medicale);
Parte a eticii care studiază normele și obligațiile specifice unei activități profesionale.
Ce este etica?
Totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei anumite clase sau societăți;
Știință care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorică, cu conținutul lor de
clasă și cu rolul lor în viața socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei
anumite clase sau societăți; morală. Etica este una dintre formele conștiinței sociale. ▭ Etica comunistă
întemeiază îndatorirea morală a omului pornind de la interesele tuturor oamenilor muncii.
CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 92, 9/1.
Ce este morala?
Ansamblul convingerilor, atitudinilor, deprinderilor reflectate și fixate în principii, norme, reguli,
determinate istoric și social, care reglementează comportarea și raporturile indivizilor între ei, precum și
dintre aceștia și colectivitate și a căror respectare se întemeiază pe conștiință și pe opinia publică.
Moral vs etic
Morala și etica sunt concepte înrudite, dar au semnificații și contexte distincte:
a) Din punct de vedere etimologic, conceptul de moral provine din cuvântul latin moralis care înseamnă
obicei pe când conceptul de etic provine din cuvântul grecesc ethos care înseamnă conduită, fel de a fi;
b) Din punct de vedere al caracterului, conceptul de moral are un caracter cultural, în timp ce conceptul
de etic are un caracter universal
c) Din punct de vedere al contextului educațional, moralitatea este insuflată prin intermediul exemplelor
și al interacțiunilor cu alți copii și adulți; acestea includ încurajarea bunătății, sincerității și empatiei față de
ceilalți pe când etica poate fi învățată prin promovarea respectului, echității, și responsabilității dintre elevi
și elevi sau dintre elevi și cadrele didactice.
2. Norme deontologice ale profesiunii didactice
Respectarea eticii de către resursa umană, concretizată în fapte si atitudini, reprezintă cheia
succesului dintr-o școală. Conform noilor orientări ale învățământului românesc contemporan, educatorul
este responsabil în fața „clientului” său (elev, părinte, societate) căruia i furnizează servicii educaţionale. De
aici nevoia de a înțelege și accepta competiția ca un element necesar şi indispensabil al saltului calitativ
operaționalizat în produsele și bunurile educaționale create.
Etica reprezintă medierea cu succes a obiectivelor asumate: să fii cât mai bun şi responsabil, onest,
integru, loial si politicos faţă de ceilalți. Competiția trebuie să fie fairplay. Educatorul va declanşa tânărului
neliniștea curiozității, a întrebării şi problemei, incomoditatea unei vieți de construit, nesiguranța lansării în
necunoscut. Nu frica și supunerea, ci spiritul critic, libertatea și originalitatea dau individului șansa şi
posibilitatea de a fi el însuși! (Albulescu & Catalano, 2019, p.431-432)
A educa
A educa din perspectiva profesorului manager înseamnă a-ți desfășura activitatea sub semnul unor
categorii morale, consiliindu-i pe elevi să ia distanță critică față de atitudinile și performanțele proprii,
dezvoltându-le aptitudinea de a stabili contacte pozitive și de a analiza critic propriile prejudecăţi.
A educa, alături de a instrui, presupune elaborarea de strategii inovative, adoptarea unor metode care
să formeze elevilor deprinderi de muncă independentă, să le dezvolte virtuți sociale, să le întărească
încrederea în propria valoare, ajutându-i să-şi găsească propria identitate.
De subliniat menirea profesorului de a transmite valori cognitive alături de cele morale, de a-i asista
pe elevi în însuşirea acestora, prin sublinierea importanței semnificaţiei unor sentimente ca cel de satisfacție
a reuşitei, cooperării, respectului pentru realizări. (Albulescu&Catalano, 2019, p.435)
3.Repere ale deontologiei activității formative cu copiii de vârstă mică
Respectul principiilor didactice este complementar şi se întregește cu respectul moral-deontologice
pe care le implică activitatea cu copiii de vârstă mică. De altfel în educație în general s-a probat mereu un
interes major pentru a preciza modul de a proceda, dar şi corect, responsabil în perspectiva prezentului, ca și
a viitorului si în folosul persoanei educate, ca și a grupului, a societăţii.
Categorie de persoane prin excelenţă vulnerabilă şi neajutorată, copiii de vârstă solicită respectarea
unui ansamblu de exigente moral-deontologice sau de datorii morale. Un ansamblu de datorii morale
valabile, în opinia noastră, pentru profesorii din timpurile sunt cele invocate de către Hans Jonas în contextul
unei morale dezinteresa
Filosoful german observă că oamenii trebuie să aibă în vedere acele datorii care implică primirea în
schimb a unor drepturi. Imperativele fixate de către toate categoriile de persoane sunt relevante mai cu
seamă în cazul profesorilor, în general, şi în situația celor care interacționează cu copiii de vârstă mică, în
particular.
Aceste imperative sunt:
a. Acționează astfel încât efectele acţiunii tale să fie compatibile cu permanenţa unei vieţi autentic
umane pe Terra.
b. Acționează astfel încât efectele acţiunii tale să nu fie distructive pentru posibilitatea de viitor a unei
astfel de vieţi.
c. Nu compromite condiţiile pentru supravieţuirea nelimitată a umanităţii pe Terra.
d. Include în alegerea ta actuală integritatea viitoare a omului ca obiect secundar al voinţei tale.
(Jonas,1993, p.30-31)
(Stan, 2014, p.100)
Exemple de jurăminte profesionale ale cadrului didactic
Dincolo de elementele generale ale unei deontologii umane în relaţia dintre generați diferite, cadrele
didactice din învăţământul preşcolar şi primar beneficiază de clarificarea datoriilor profesionale în cuprinsul
codurilor etice sau deontologice ale propriilor domenii de manifestare ocupaţională sau în conținutul unor
formulări sintetice de tipul jurământului profesional, exprimat, de regulă la întrarea în profesie. Robert
Dottrens propunea o astfel de variantă, pe care o redăm mai jos. De asemenea, prezentăm și o variantă
americană a unui jurământ al cadrului didactic la începutul carierei în domeniu:
"Îmi voi exercita misiunea cu conştiinţă şi demnitate. Voi vedea în elevii mei nu atât şcolarii, cât
copiii, şi nu voi uita niciodată că sunt răspunzător de destinul lor. Voi menţine prin toate mijloacele de care
dispun onoarea profesiei didactice. Colegii mei vor fi prietenii mei. În colaborare cu ei, mă voi strădui să
ameliorez în mod constant mijloacele pe care şcoala le pune în mişcare ca să asigure recunoaşterea efectivă
a dreptului la educaţie şi la justiţie socială în educaţie. Fac aceste promisiuni în mod solemn, liber, pe
onoare." (Robert Dottrens)
"Astăzi încep să învăţ cum să devin educator. Fac primul pas în această profesie care pune bazele
construirii unor principii solide de viaţă pentru generaţiile următoare. De aceea, mă dedic învăţării
continue pentru că ştiu că fără aceasta cei ce ne vor urma vor pierde atât viziunea, cât şi din puterea de a
construi o societate. Mă dedic să cultiv caracterul uman pentru că ştiu că umanitatea nu poate înflori fără
curaj, înţelegere, onestitate şi încredere. Mă angajez să învăţ continuu şi să-mi cultiv caracterul pentru că
ştiu că trebuie să fiu un model de viaţă. Idealul pentru care mă dedic doresc să-l promovez şi în spiritul
celorlalţi. În prezenţa acestei adunări, mă dedic şi mă angajez să respect acest jurământ."
(Stan, 2014, p.100-101)