Tema 2.

Morala și etica profesională

Problematica și specificul eticii profesionale
Problemele cele mai importante ale moralei se centrează în jurul modului
cum se dezvoltă în viaţă standardele interiorizate cu privire la bine şi rău, cum se
dezvoltă judecata morală, cum se formează deprinderile de autocontrol, necesar în
satisfacerea standardelor interiorizate (ale dorinţelor, intereselor, năzuinţelor etc.)
Judecata morală presupune evaluarea (cel mai des autoevaluarea) unor
comportamente şi situaţii prin raportarea lor la cerinţele morale impuse de
ambianţa social-istorică a individului. Ea se formează prin învăţarea socială şi
însuşirea critică a modelelor de conduită promovate de societate.
Etica pedagogică îl obligă pe pedagog să respecte personalitatea elevului şi
să manifeste faţă de acesta o exigenţă respectivă; să menţină propria reputaţie şi
reputaţia colegilor săi; să se îngrijească de credibilitatea morală a societăţii faţă de
învăţător.
Etica psihologului este determinată de specificul profesiei de psiholog, care
se referă la confidenţa informaţiei avută de la client, cât şi faptul ca să nu-1 facă
dependent de serviciile psihologului, ci să-1 orienteze spre identificarea soluţiilor
de sine stătător.
Etica istoricului îl obligă pe istoric să scrie doar adevărul despre cele
identificate, să prezinte informaţia corect şi nu în dependenţă de circumstanţe sau
la comanda guvernării statale.
Etica tehnologiilor informaţionale indică asupra faptului că inginerii,
savanţii şi tehnicienii prin rezultatele activităţii sale determină calitatea şi condiţiile
vieţii oamenilor în societatea informaţională. Totodată, tehnicienii sunt obligaţi de
a nu perturba activitatea altor utilizatori ai reţelei informaţionale cât şi de a
prevedea consecinţele sociale ale programelor/sistemelor elaborate.
Etica asistentului social cere să fie acordate servicii sociale la nevoile
solicitanţilor şi intervenţia asupra tuturor aspectelor problemei de rezolvat, cu
responsabilitate, în beneficiul persoanelor deservite.
Etica medicală cere să fie întreprins totul pentru a ocroti şi salva viaţa
pacientului indiferent de dificultăţi; să fie păstrat principiul confidenţialităţii a tot
ceea ce pacientul îi spune medicului în cabinetul de consultaţii; în nici un caz
medicul nu trebuie să contribuie la moartea pacientului etc.
Etica ofiţerului îl obligă să slujească necondiţionat Patria, să dea dovadă de
perseverenţă şi curaj, să aibă grijă de subalternii săi, să păstreze cu sfinţenie
onoarea de ofiţer.
 Etica juridică este determinată de specificul activităţii profesionale a
juristului, de particularităţile lui morale şi de situaţia socială.
Etica datoriei şi conştiinţa
Datoria este una dintre categoriile fundamentale ale eticii. Datoria omului
este de a urma calea virtuţii, de a face bine altor oameni în dependenţă de
posibilităţile sale, de a nu permite ca în sine să existe vicii, să se opună răului.
Conştiinţa morală, reprezintă numai o formă moderat exprimată a naţiunii.
Specificul conştiinţei este acela de a stimula acordul voinţei și binele, dar şi cu
adevărul, şi chiar să iniţieze căutarea adevărului, înainte de a lua o decizie.
Componentele conţinutului educaţiei morale
1. Idealul moral reprezintă nucleul oricărui sistem moral. Este axa în jurul
căruia gravitează toate celelalte elemente ale sistemului moral. El este considerat
ca o imagine a perfecţiunii din punct de vedere moral, care cuprinde, sub forma
unui model, esenţa morală a personalităţii umane. Este o prefigurare a sensului
general al comportamentului în funcţie de imperativele sociale. Esenţa idealului
moral se manifestă prin valorile, normele sau regulile morale.
2. Valorile morale reflectă anumite cerinţe şi exigenţe ce se impun
comportamentului uman în virtutea idealului moral. Dintre cele mai semnificative
valori morale, le putem enumera pe cele de patriotism, atitudine faţă de
democraţie, de muncă, libertate, onestitate, cinste, responsabilitate, eroism,
cooperare, modestie. Ele au un caracter polar, fiecărei valori corespunzându-i o
antivaloare (necinste, egoism, individualism, nesinceritate, indisciplină). Valorile
morale nu se referă la o situaţie concretă, ele prescriind anume exigenţe ce acoperă
un câmp larg de situaţii şi manifestări comportamentale.
3. Normele, sunt considerate ca fiind modele sau prototipuri de comportare
morală, elaborate de societate sau de o comunitate mai restrânsă şi aplicabile unei
situaţii date. Exprimând exigenţele uneia sau mai multor valori, prin intermediul
lor, individul îşi exteriorizează atitudinea sa morală în fapte şi acţiuni concrete. Ele
sunt acelea care dau substanţă idealului, generând nemijlocit cerinţe de comportare
sub forma unor modele de acţiuni. Ele posedă o forţă normativă, ce se asigură prin
intermediul unor mecanisme speciale, cum ar fi presiunea opiniei publice,
obiceiurile, tradiţiile, blamul, dezaprobarea.
Metode şi procedee de educaţie morală
Obiectivul acestei strategii este construirea conştientă a personalităţii morale
a studentului în concordanţă cu imperativele moralei societăţii noastre.
1. Explicaţia morală. Cu ajutorul ei putem dezvălui conţinutul, sensul şi
necesitatea respectării unor valori, norme sau reguli. La vârsta preşcolară, accentul
cade pe explicarea modului cum trebuie respectată o cerinţă morală, pentru ca pe
parcurs ea să se extindă şi asupra motivaţiei respectării, a necesităţii îndeplinirii ei.
2. Convorbirea morală. Este un dialog sau o discuţie între pedagog şi
elev/student, prin care se urmăreşte clarificarea cunoştinţelor morale concomitent
cu declanşarea de trăiri afective din partea copiilor. Avantajul dialogului constă în
aceea că valorifică experienţa de viaţă a copilului. Iniţierea unei convorbiri asupra
unui subiect moral este posibil numai când copiii dispun de o experienţă în
legătură cu cele discutate. Se disting convorbiri organizate şi convorbiri
ocazionale.
3. Povestirea morală constă în relatarea şi prezentarea, într-o formă
atractivă, a unor întâmplări, fapte reale sau imaginare, cu semnificaţii morale,
oferind persoanei prilejul de a desprinde anumite concluzii în legătura cu
comportarea sa.
4. Exemplul se bazează pe intuirea sau imaginarea unor modele ce
întruchipează fapte şi acţiuni morale. Dacă prin celelalte metode urmărim
persoanele cum trebuie să se comporte, prin exemple le oferim metode de
comportare.
5. Exerciţiul moral constă în executarea sistematică a unor fapte şi acţiuni,
în condiţii relativ identice, cu scopul formării deprinderilor şi obişnuinţelor de
comportare morală, al elaborării şi sistematizării trăsăturilor de voinţă şi caracter
implicate în atitudinea şi conduita morală a persoanei. Dintre multiplele modele de
formulare a cerinţelor pentru copii/maturi poate fi ordinul. Este o forma de
exprimare categorică a unei sarcini ce urmează a fi îndeplinită. Dispoziţia este o
formă de ordin, dar mai atenuată, cu ajutorul căreia formulăm nişte obligaţii ce
urmează a fi îndeplinite. Îndemnul fi sugestia sunt forme indirecte de formulare a
cerinţelor, cu ajutorul cărora reuşim să-i stimulăm pe copii/maturi în declanşarea şi
desfăşurarea unor acţiuni.