COLEGIUL „AUREL VIJOLI”, FĂGĂRAŞ

ECOURI
REVISTĂ ŞCOLARĂ
Anul 2 9

ISSN 2601 – 7121

ISSN-L 2601 – 7121

 ECOURI Nr. 9

COMITETUL DE REDACȚIE

REDACTOR ŞEF PLEŞA ELENA, Colegiul „Aurel Vijoli”

REDACTORI SPIRIDON LILIANA DANIELA, Director al

Colegiului „Aurel Vijoli”
SUCIU ANDREEA OANA, Director adjunct al
Colegiului „Aurel Vijoli”
POPA OLGUȚA, Colegiul „Aurel Vijoli”
COCIȘ ALEXANDRINA , Colegiul „Aurel
Vijoli”
GĂLĂȚIANU GABRIELA , Colegiul „Aurel
Vijoli”

Revista de față este elaborată în cadrul Proiectului Educațional Județean

„SĂRBĂTOAREA MĂRULUI”, derulat de Colegiul „Aurel Vijoli” Făgăraș în anul
școlar 2022-2023.
Numărul 9 al revistei reuneşte creaţiile elevilor prezentate la Concursul Judeţean
cu participare internaţională „SĂRBĂTOAREA MĂRULUI”, secţiunea a II-a
denumită „TOAMNA CREATIVĂ”, dar si ale colegilor profesori care vor prezenta
„Tendinţe şi provocări în didactica modernă. Coordonate ale schimbării”
Responsabilitatea pentru conţinutul materialelor publicate revine în exclusivitate
autorilor, elevilor autori şi profesorilor coordonatori ai acestora.

Adresa redacţiei:
Colegiul „Aurel Vijoli”, Făgăraş
Str. Şoseaua Combinatului, nr. 3
Tel.:0770172539
Email: e.plesa@yahoo.com

ISSN 2601 – 7121

ISSN-L 2601 – 7121

2
 ECOURI Nr. 9

CUPRINS

PARTEA I

TENDINŢE ŞI PROVOCĂRI ÎN
DIDACTICA MODERNĂ.
COORDONATE ALE SCHIMBĂRII

PARTEA A II-A
TOAMNA CREATIVĂ

3
 ECOURI Nr. 9

PARTEA I
„Tendinţe şi
provocări în didactica
modernă. Coordonate
ale schimbării”

4
 ECOURI Nr. 9

Lectia între tradiție și online

Director Spiridon Liliana Daniela

Colegiul „Aurel Vijoli” Fagaraș

Una din provocările deja lansate în societatea contemporană este necesitatea regândirii şcolii, a
educaţiei formale, alături de cea nonformală şi informală, în variatele lor forme de articulare. Ca
subsistem al macrosistemului de educaţie, sistemul şcolar, prin oferta sa educativă, contribuie la
structurarea traiectelor de (auto)formare şi (auto)dezvoltare a personalităţii individului, pregătindu-l
pentru a fi un beneficiar pretenţios al educaţiei permanente.
Aşa cum remarcă profesorul Emil Păun, „şcoala contemporană funcţionează, în mare măsură, în
spaţiul deschis şi delimitat de paradigma modernităţii”, iar influenţele postmoderniste sunt încă timide
în practica educativă, chiar dacă sunt resimţite tot mai des indicia teoretice interesate de orientările
propuse de postmodernism. (O “lectură” a educaţiei prin grila postmodernităţii, 2002, p.13).
Lupta dintre tradiţional şi online este deschisă angajantă, revoluţionară. Prin profesia lor,dascălii
sunt aceia care dau viaţă transformărilor care au loc la nivelul sistemului de învăţământ prin reformele
care vizează calitatea educaţiei. Modelul tradiţional de predare nu răspunde noilor tendinţe în didactica
modernă, fiind fondat pe un model de învaţare pasiv .
În modelul tradiţional, cadrului didactic îi revine rolul major de emiţător, de a transmite
cunoştinte spre un receptor pasiv, determinat dă memoreze, să reproducă informaţia. Noul model de
predare online se vrea un model activ şi presupune implicarea directă a elevului în procesul de dezvoltare
a capacităţilor de învăţare, în asimilarea cunoştinţelor şi dobândirea interactivității.
Acest model impune în activitatea online un nou tip de relaţionare pe mai multe direcţii,
profesor-elev, elev-elev, elev-profesor.
Temenul de modern este folosit în educaţie, de obicei pentru a releva situaţia avansată a
prezentului în relaţie cu trecutul care a fost depăşit prin dezvoltare. Pentru unii, modernitatea este opusă
practicilor tradiţionale şi se caracterizează prin schimbare, inovaţie şi dinamism.
Odata cu trecerea de la paradigma tradițională la cea modernă, asistăm la mutații semnificative și în
cadrul învățământului.
În secolul XVII o nouă cultură, modernă, concretizată printr-o manieră de a gândi, a simți, a vedea
lumea începe să se impună. Chiar dacă primii gânditori moderni (Grotius, Descartes, Galilei) nu au vrut
să se separe de creștinism, ei s-au îndepărtat de miezul acestei religii. Efectele modernității vor influența
în mod treptat civilizația europeană în toate aspectele ei.

5
 ECOURI Nr. 9

BIBLIOGRAFIE
1. Ioan Cerghit „Metode de invăţămant‖, 2006, Ed. Polirom, Iaşi
2. Dumitru I „Dezvoltarea gândirii critice şi invăţarea eficientă, 2001, Editura de Vest, Timişoara

Repere în didactica disciplinelor economice

Director adj. Suciu Andreea Oana
Colegiul „Aurel Vijoli” Fagaraș

Didactica disciplinelor economice are, în acelaşi timp, caracter aplicativ şi normativ deoarece
studiază nu numai procesul de transmitere a cunoştinţelor şi formarea deprinderilor, capacităţilor,
competenţelor şi atitudinilor la obiectulul de învăţământ respectiv, ci ţinteşte să soluţioneze toate
problemele pe care le ridică învăţarea unei discipline de învăţământ. Didactica aplicată la studiul
disciplinelor economice se bazează pe sisteme structurate de termeni, concepte, noţiuni şi scheme logice
cu care operează toate aceste discipline. Fundamentul ştiinţific al disciplinei este asigurat de psihologie,
didactica generală şi de ştiinţele economice predate în şcoală.
Activitatea didactică în şcoala contemporană este mai mult decât o problemă de predare a unor
conţinuturi, cu precădere în cazul disciplinelor economice care impune, prin însăşi condiţia lor ştiinţifică,
formarea la elevi a unor deprinderi intelectuale şi de participare (ex: identificarea unor concepte
economice, cum ar fi: piaţă, întreprinzător, raţionalitate economică, acţiune antreprenorială,
comportament economic etc.), alături de cunoştinţe şi deprinderi specifice domeniului abordat, se
urmăreşte şi raportarea critică a elevului la valori şi norme instituite în societate, aşa încât să manifeste
atitudini pozitive faţă de valori şi să se implice în viaţa reală. Pentru realizarea unor asemenea deziderate,
didactica modernă propune strategii didactice interactive, instruirea în mediu virtual, învăţarea prin
descoperire, modelarea, euristica ş.a.m.d., toate fiind destinate eficientizării instruirii.
Didactica aplicată la studiul uneia sau alteia dintre disciplinele economice incluse în planurile –
cadru de învăţământ nu poate fi eficientă fără implicarea necondiţionată a profesorilor cu experienţă
semnificativă în activitatea de predare – învăţare – evaluare angajată la diferite discipline, ani de studiu,
specializări etc. Cunoştinţele cuprinse în manualele şcolare dobândesc forţă educativă numai prin
prelucrarea, adecvarea şi transmiterea lor de către profesor, acel specialist preocupat în permanenţă de
identificarea celui mai eficient mod de organizare şi dirijare a învăţării.
Abordarea metodică a conţinutului ştiinţific al unei discipline economice îşi demonstrează
valoarea şi eficienţa în practica şcolară, rolul profesorului fiind acela de a asigura o funcţionalitate optimă
procesului instructiv - educativ. Astfel, el se va preocupa de structurarea activităţilor de învăţare,
organizarea şi orientarea activităţii elevilor în direcţia formării de competenţe specifice etc., ca element
definitoriu al competenţei profesional-didactice, formaţia metodică a profesorului face posibilă
identificarea unor strategii didactice adecvate atât conţinuturilor de transmis, cât şi particularităţilor de
vârstă ale elevilor.
Una din cerinţele majore ale învăţământului modern este acea a formării la elevi a deprinderilor
de studiu individual, care să fructifice capacitatea de a gândi şi acţiona liber şi creativ. Adoptarea unei
strategii este dependentă de capacitatea cadrului didactic de a acţiona eficient în realizarea obiectivelor

6
 ECOURI Nr. 9

propuse, ceea ce presupune nu numai competenţă de specialitate, ci şi competenţă pedagogică şi metodică

din partea profesorului.
Obiectivul major al procesului instructiv - educativ, conceput şi proiectat la ora actuală, vizează
formarea - dezvoltarea personalităţii elevilor în vederea dobândirii deprinderii de a-şi asuma rolurile şi
responsabilităţile în viaţa de adult, de a excela în activitatea profesională şi de a se integra într-o societate
aflată în perpetuă schimbare.
În cadrul acestui proces, o misiune bine definită i se atribuie educaţiei economice, proiectată şi
realizată la disciplinele economice. Educaţia economică, ca dimensiune particulară a conţinuturilor
generale ale educaţiei, vine să răspundă provocărilor zilei, urmărind, în primul rând, formarea şi
dezvoltarea gândirii critice la elevi, exprimată prin: aprecierea corectă a situaţiilor economice;
cunoaşterea raţională a contextului socioeconomic general, particular şi concret; interogaţie asupra
problemelor economice; verificare şi anticipare a unor soluţii economice; decizie cu consecinţe
economice în situaţii concrete.
În acest context, finalităţile educaţiei economice promovează un model economic de gândire şi
acţiune în condiţiile schimbătoare ale economiei de piaţă. Atingerea finalităţilor trasate, în termeni de
cunoştinţe, abilităţi, atitudini, valori, presupune un management eficient al disciplinelor economice, a
conţinuturilor specifice, ceea ce reclamă pregătire şi competenţă din partea cadrului didactic de profil.
Totodată, motivarea și antrenarea elevilor în propria învăţare şi formare rămâne a fi o provocare pentru
profesor în vederea asigurării succesului şcolar.
Fenomenele pedagogice de motivare aplicabile în studierea disciplinelor economice au fost
examinate conform următoarelor principii:
a) valorificarea calităţilor individual - tipologice ale personalităţii elevilor (motivele intrinseci ale
învăţării);
b) valorificarea scopului studierii disciplinelor economice;
c) abordarea predării - învăţării axate pe elev.
Ca o consecință a acestor principii, s-au identificat condiţiile care determină eficienţa formării
motivelor pentru învățare:
1. Considerarea capacităţii elevilor de studiere a disciplinelor economice. Succesul şi reuşita
învățării depind de trăsăturile de personalitate, de particularităţile sistemului nervos central;
2. Stabilirea unui climat psihologic pozitiv;
3. Valorificarea tehnologiilor interactive, această condiţie este legată nemijlocit de abordarea
învățării axate pe elev;
4. Implicarea activă a elevului, în scopul satisfacerii nevoii sale de comunicare și interrelaționare
cu colegii;
5. Interesul faţă de disciplinele economice este o altă condiţie a formării motivelor constante de
studiere. În opinia mai multor pedagogi şi psihologi, interesul constituie elementul principal ce determină
atitudinea pozitivă faţă de disciplină.
6. Pregătirea profesională şi personalitatea cadrului didactic.
Cercetătorul P. Golu, în baza unor studii din literatura de specialitate (Eggen P., Kanchak D. ş.a.),
propune o sinteză a însuşirilor proprii profesorului ce instruieşte şi motivează eficient elevii. Aceasta
vizează:
- „atitudinea faţă de disciplină, metodele de predare pe care le utilizează;
- proiectarea demersurilor ţinând cont de evenimentele instrucţionale pentru diferite tipuri de lecţii,
începând cu momentul organizatoric şi finalizând cu bilanţul lecţiei;

7
 ECOURI Nr. 9

- comunicarea profesor-elev;
- focalizarea atenţiei elevilor cu ajutorul sarcinilor pe interesul lor, concentrarea discuţiilor pe
aspectele semnificative ale lecţiei;
- feedback-ul: formularea corectă a acestuia şi utilizarea la momentul oportun, într-un context
relevant, va produce efectele dorite asupra conduitei elevului;
- monitorizarea progresului şcolar în etapele de constatare şi de control;
- chestionarea cu scopul validării condiţiilor psihopedagogice şi a mijloacelor pedagogice
de dezvoltare şi orientare a motivelor pentru studierea disciplinelor economice
În ajutorul profesorului poate veni un algoritm general de învăţare a disciplinelor economice:
- La fiecare lecţie, elevul trebuie să aibă posibilitatea de a identifica nivelurile de referinţă ale
categoriilor economice;
- Alternarea metodelor de învăţare (învăţare globală – învăţare analitică – învăţare mixtă);
- Descrierea fenomenului economic pe baza unor modele logice, respectându-se ordinea
prezentării părţilor;
- Explicarea fenomenului economic analizând interdependenţele stabilite între elementele
componente, compararea cu fenomene similare sau absolut definite;
- Realizarea de aplicaţii pe baza informaţiei asimilate (rezolvarea de probleme, modelări, simulări,
studii de caz, jocuri de management ş.a.m.d.);
- Recapitularea în baza unei scheme integratoare, formulând întrebări - problemă.
Fenomenele economice, tendinţele şi solicitările mediului economic actual au un caracter divers
și complex. Acestea îl determină pe profesorul de discipline economice să fie flexibil în abordări și să
recurgă la o didactică funcţională, articulând componentele procesului de instruire în domeniu, obiective
– conţinuturi – strategii didactice – evaluare, astfel încât învăţarea disciplinelor economice să nu fie
redusă la asimilarea limbajului economic şi a tehnicilor de calcul, ci să asigure formarea spiritului şi a
comportamentului economic al elevului.

Bibliografie:
1. Cristea, S., (2010) Fundamentele pedagogiei, Editura Polirom, Iași;
2. Golu, I., Golu, P., (2003) Psihologia învăţării şi dezvoltării, Editura Humanitas, București;
3. Opriș D., Opriș M., (2008) Metode active de predare-ȋnvățare, Editura Sf. Mina, Iași;
4. Pântea, I. P., Pop, A. (2004), Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Dacia, Cluj-Napoca;
5. Radu, I., Ionescu, M., (2004), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca;

Eficiența activităților diferențiate

Prof. Pleșa Elena
Colegiul „ Aurel Vijoli” Fagaraș

„Educația diferențiată se bazează pe ideea că elevii învață mai bine dacă profesorii țin cont, în
mod adecvat, de variația nivelurilor de pregătire, de interesele și de preferințele modului în care fiecare
elev învață. Scopul este de a spori potențialul de învățare al fiecărui elev” .
A. Gherguț este de părere că „educația diferențiată reprezintă un concept actual în țara noastră,
ce constă în individualizarea și personalizarea procesului instructiv-educativ. „Diferențierea urmărește

8
 ECOURI Nr. 9

abordarea procesului instructiv-educativ pe baza observațiilor și examinării cerințelor

individuale/specifice ale fiecărui copil, antrenarea capacităților și resurselor instituționale și ale cadrelor
didactice pentru a răspunde într-o manieră eficientă la provocările diversității elevilor dintr-o
clasă/școală.” Diferenţierea predării antrenează niște modificări în vederea recuperării unor lipsuri din
pregătirea anterioară a elevilor rămaşi în urmă (activităţi de recuperare ori retrapare) sau a aprofundării
ori extinderii pregătirii elevilor cu înclinaţii speciale (activităţi de îmbogăţire a programei) sau, în
general, a legării mai strânse a instruirii de condiţiile concrete în care se desfăşoară ea.
Tratarea diferenţiată înseamnă adaptarea învăţământului la particularităţile psiho-fizice ale
copilului şi tânărului, influenţarea instructiv-educativă a elevului potrivit particularităţilor sale, înlesnind
prin acestea, descoperirea şi cultivarea aptitudinilor, înclinaţiilor, intereselor lui, pregătirea la nivelul
posibilităţilor de care dispune, crearea unui cadru favorabil formării personalităţii.
Hoca C. L. consideră că „din punct de vedere psihologic s-a constatat că elevii diferă între ei sub
aspectul dezvoltării intelectuale, al aptitudinilor, al capacităţilor generale de învăţare, al capacităţilor
speciale de învăţare a anumitor discipline, al ritmului de învăţare, al motivaţiei, intereselor şi atitudinilor
faţă de învăţare. Din punct de vedere social, se ştie că mediul de provenienţă provoacă mari diferenţe în
adaptarea elevilor la activitatea din şcoală şi că egalitatea de acces în învăţământ rămâne numai formală
atâta timp cât nu e asigurată de o egalitate a şanselor de reuşită şcolară, care presupune compensarea
acestor diferenţe. Din punct de vedere pedagogic, modul în care este concepută astăzi eficienţa
învăţământului, presupune atât realizarea fiecărui individ la nivelul maxim al posibilităţilor sale, cât şi
satisfacerea unor cerinţe prestabilite de pregătire în vederea încadrării într-o activitate social-utilă
conformă acestor posibilităţi”. Tratarea potrivită a elevilor, în cadrul lecţiilor şi al altor activităţi, inclusiv
cele extraşcolare, trebuie să țină cont atât de cei care întâmpină dificultăţi şi, deci, au nevoie de sprijin
suplimentar, cât şi de cei apţi să lucreze într-un ritm mai rapid, să aprofundeze şi să îmbogăţească studiul
într-un anumit domeniu în cadrul unor activităţi complementare lecţiilor.
Astfel funcţia fundamentală a diferenţierii constă în adaptarea acestui cadru general la nivelul
unor categorii precise de individualităţi şi, dacă se poate, la nivelul fiecărei individualităţi date, în aşa
fel încât aceasta să-şi însuşească cel puţin volumul de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi general cerute,
asigurându-li-se astfel o bază unitară de cultură, apreciată ca social-utilă. Prin aceasta, şcoala ca
instituţie individuală, este delegată să aplice concret fiecărui elev în parte obiectivele reformei generale
a învăţământului.
În literatura de specialitate, Harold Mitzel într-un studiu asupra problemelor individualizării
învăţământului, stabileşte nu mai puţin de 5 sensuri ale acestui concept:
- Parcurgerea materiei într-un ritm determinat, potrivit cu structura psihică a elevului;
- Posibilitatea ca elevul să lucreze în anumite momente în condiţii care îi convin personal (ceea ce
modifică substanţial modul tradiţional de organizare a activităţii şcolare);
- Posibilitatea de a aborda un subiect într-o anumită fază, în funcţie de cunoştinţele
acumulate (aplicabilă la studiul obiectelor al căror conţinut este ordonat liniar);
- Posibilitatea introducerii unor unităţi de instruire în folosul elevilor inhibaţi de absenţa de
cunoştinţe sau a unor deprinderi uşor identificabile;
- Punerea la dispoziţia elevului a mai multor mijloace de instruire din care el să poată alege.
Se disting următoarele obiective ale predării diferenţiate:
- organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ în funcţie de particularităţile elevilor;

9
 ECOURI Nr. 9

- stimularea dezvoltării psihice şi a progresului şcolar al fiecărui elev în parte (plecându-se de la

nivelul atins în fiecare moment), solicitarea permanentă a fiecărui elev la eforturi maxime, dar
obiectiv posibile pentru el;
- descoperirea cât mai timpurie a lacunelor în pregătirea elevilor, a dificultăţilor lor de învăţare,
urmate de intervenţia promptă şi adecvată pentru înlăturarea acestor lacune şi dificultăţi;
- creşterea ponderii participării active a elevilor la dobândirea de noi cunoştinţe prin efort propriu,
individual, de lucru şi la aplicarea lor în practică;
- dezvoltarea interesului general pentru cunoaştere şi a dorinţei de a învăţa, concomitent cu
satisfacerea curiozităţii şi a interesului manifestat de elevi pentru anumite activităţi practice;
- asigurarea unui ritm propriu, individual de lucru.
Tratarea diferenţiată poate urmări atât dezvoltarea capacităţii generale de învăţare (la toate
disciplinele) cât şi perfecționarea capacităţilor speciale de învăţare (a unei anumite discipline date),
distincţie importantă nu numai pentru stabilirea diferenţelor individuale dar şi pentru alegerea soluţiilor
celor mai potrivite de diferenţiere.

Bibliografie:
1. Gherguţ, A., Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. Strategii diferenţiate şi incluzive în
educaţie, Editura Polirom, Iaşi, 2006;
2. Hoca, C.L., Eficiența activităților differentiate matematice cu elevii din ciclul primar, Editura Sfântul
Ierarh Nicolae, Galați, 2010;
3. Purcaru, M.A.P., Strategii de instruire diferențiată la aritmetică, Universitatea Transilvania, 2015;
4.https://m4.ti.ch/fileadmin/DECS/DS/Rivista_scuola_ticinese/ST_n.324/ST_324_mincu_quale_valuta
zione_nell_ambito.pdf

A învăţa să cunoşti!
Prof. Popescu Adriana Daniela
Colegiul „ Aurel Vijoli” Fagaraș

Următoarea idee se referă la tehnologiile de predare, pentru care istoricul are o viziune specifică:
„Metoda cea mai bună are valoarea pe care i-o dă omul care o întrebuinţează. Ea n-are o valoare generală
„democratică”, prin care orice minte omenească ajunge a nimeri pe acelaşi drum la aceeaşi siguranţă în
ţintă. Iar valoarea omului care întrebuinţează metoda atârnă, desigur, şi de o anumită inteligenţă, care nu
e apanajul oricui, dar atârnă şi de mijloacele pe care i le pune la îndemână numai cultura generală,
multilaterală, încununată prin armonia sufletească superioară, dând trei virtuţi: orizont, disciplină,
omenie”
Organizarea învăţării nu se referă numai la anumite conţinuturi de transmis, cât, mai ales, la
procedee şi modalităţi de orientare şi dobândire independentă a cunoştinţelor. Cel mai important aspect
al învăţării este considerat a învăţa să cunoşti (a stăpâni instrumentele cunoaşterii). Metodologia învăţării
devine mai. Constructivismul - un nou context al învăţării importantă decât conţinutul în sine. Învăţarea
nu trebuie să ducă la simple acumulări de informaţii, ci la însuşirea competenţelor necesare pentru a
practica o profesie, pentru integrarea în viaţa socială şi în cea profesională, a satisface nevoile de bază şi
a acţiona pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii personale şi sociale. A învăţa să munceşti împreună cu

10
 ECOURI Nr. 9

ceilalţi (a accepta interdependenţa), a învăţa să fii (a-ţi dezvolta personalitatea), a învăţa să te transformi
pe tine şi să schimbi societatea sunt noi caracteristici care dau o nouă conotaţie conceptului de învăţare.
Astfel, putem vorbi despre proaspăta semnificaţie a învăţării, care depăşeşte cadrul formal al
şcolii şi se extinde semnificativ pe tot parcursul vieţii, mai profitabilă fiind o învăţare dincolo de
discipline. În noul context al învăţării evidenţiem şi alte câteva repere, fiecare cu semnificaţia şi rezonanţa
lui în personalitatea celui care învaţă sau care îi învaţă pe alţii cum să înveţe. Remarcăm faptul că educaţia
prin învăţare dirijată tinde a evolua spre semidirijare şi auto-organizare. Prioritare sunt acum încurajarea
reflecţiei, utilizarea activă a cunoaşterii, asigurarea unui nivel înalt al competenţelor transversale şi
profesionale, valorizarea experienţelor pozitive.
La nivelul statutului elevului sesizăm schimbări legate de faptul că este tot mai mult un
constructor al propriei cunoaşteri, iar la nivelul conţinuturilor învăţării remarcăm apariţia unor noi tipuri
de tehnologii informaţionale care permit transformarea şi reconstituirea informaţiilor / cunoştinţelor.
Astfel, identificăm o învăţare generativă de contextual, de procese discursive, reflexive, o învăţare care
schimbă modelul de organizare şi ierarhia intereselor şcolare, o învăţare plină de reprezentări noi,
deschisă experienţei personale.

Tendințe și provocări în didactica modernă

Prof. Gabriela Gălățianu
Colegiul „Aurel Vijoli”, Făgăraș

G. Leroy spune că “procesul de învățământ începe când tu, profesor, înveti de la elev, când tu,
situându-te în locul lui, înțelegi ce a înteles el, în felul în care a înțeles”.
Didactica modernă schimbă optica asupra elevului, punându-l în centrul atenției, țintind să-l facă
subiect interactiv, co-participant și co-autor la propria sa formare. Profesorul trebuie să orienteze, să
îndrume, să faciliteze instrucția și educația. Asigurarea unui raport profesor-elev, bazat pe relații de
cooperare, comunicare și îndrumare nemijlocită care să încurajeze individualizarea muncii, constituie o
premiză pentru activitatea postșcolară productivă. În evoluția actuală a didacticii sunt evidente trei
tendințe majore între care există o convergență, un consens (și nu divergență), în sensul că fiecare din ele
își aduce contribuția la modernizarea continuă a didacticii:
- Tendința de a păstra unele achiziții din didactica tradițională; este tendința de valorificare
continuă a ceea ce a achiziționat didactica în ultimul timp;
- Tendinta de îmbogățire continuă a arsenalului didactic, de a adăuga la didactica tradițională
rezultatele științifice și experiențe, care duc la modernizarea învățământului și pregătirea
superioară a cadrelor didactice;
- Tendința de a acorda atenție egală celor două aspecte ale procesului didactic: informativ și
formativ; este tendința de a transfera greutatea specifică de la educator la educat.
Noile modele educaționale asumă dinamism, flexibilitate și adaptare la nevoile de pregătire
individuale și comunitare. În evoluția sa, didactica se află în cautarea modelelor optime de integrare a
pregătirii teoretice, pentru cunoștițte și a pregătirii practice, pentru competențe. Sunt în analiză și reforma
pedagogică, acum, natura și conținutul experiențelor de învățare, relația profesor-elev, relațiile profesor-
profesor, relațiile elev-elev, mai ales conexiunile necesare între școală, educație și experiențele reale de
viață.
11
 ECOURI Nr. 9

Calculatorul diseminează și structurează informația, permite simulări ale unor fenomene și

procese complexe, propune utilizatorilor variate trasee de gândire și acțiune, determinând, în mod
evident, asimilarea unei culturi informaționale. Astăzi, în era Internetului, calculatoarele electronice
performante tind să cucerească o mare parte a spațiului educațional, oferind soluții pentru concretizarea
aplicațiilor practice.
“A învăța este un proces”, iar accentul este pus pe conexiunile dintre informații, pe
interdisciplinaritate și transdisciplinaritate, pe dezvoltarea personalității celui care învață.
„Pilonii educației” inventariați în Raportul Delors, vor constitui “pilonii cunoașterii, iar educația trebuie
organizată în jurul acestora, pe parcursul vieții.
Așadar:
1. A învăța să știi
A învăța să știi - ceea ce înseamnă dobândirea instrumentelor cunoașterii.
“A învăța să stabilești punți ” constituie o manifestare remarcabilă a lui “a învața să cunoști ”, privit sub
zodia transdisciplinaritații.
2. A învăța să faci datorită căruia individul intra în relație cu mediul înconjurător.
“A învăța să faci” semnifică, pe lângă dobândirea unor abilități instrumentale cu valabilitate universală
pentru subiecți, dobândirea unei meserii, a unei profesii, ceea ce presupune în mod obligatoriu o
“specializare”. Viziunea transdiscipilară este foarte importantă mai ales în măsura în care “ a învăța să
faci” înseamnă “a învăța să faci bine”, “a învăța să fii creativ”, dinamic, activ. Ne aflăm în zodia calității
asumate și nu a simplei cantități.
A învăța regulile conviețuirii (“a învăța să trăiești împreună cu ceilalti”), pentru a comunica, a coopera
cu alte persoane, participând la activități umane. A învăța ăa trăiești împreună cu ceilalti înseamnă
respectarea regulilor ce normează viața în colectivitate, dar și cea care protejează viața omenească în
general.
4. A învăța să fii, un element important ce rezultă din primele trei. În opinia lui Basarab Nicolescu “a
învăța să fim” se raportează la educația bilaterală, în cadrul careia exista “ o învățare permanentă a
elevului de către dascăl, dar și a dascălului de către elev” (1999, p. 159).
Creșterea și valorificarea potențelor educative ale instrucției se referă la mărirea randamentului învățării,
prin dezvoltarea capacităților intelectuale.
Nu există elevi buni și elevi răi – este problema profesorului să-i educe, să-i rafineze aducând la
lumină virtuțile din fiecare, ajutându-i să-și descopere abilitățile potențiale, să acorde greutate și valoare
cuvintelor lor, având mereu grijă ca acest exercițiu să fie complet.
Închei cu un citat al lui Petre Țuțea: “Profesorul este fabricant de oameni. Profesorul seamană
cu un tâmplar care ia un lemn murdar din noroi, îl spală și face mobila din el.”

Bibliografie:
• Bocos, M., (2003), Cercetarea pedagogica. Suporturi teoretice si metodologice, Editura Casa
Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca.
• Bocos, M., (2005), Teoria si practica cercetarii pedagogice, Ed. Casa Cartii de Stiinta, Cluj-
Napoca.
• Chis, V., (2005), Pedagogia contemporana. Pedagogia pentru competente, Editura Casa Cartii
de Stiinta, Cluj-Napoca.
• Hadzilacos,T., (2003) - The Processes of Learning and Teaching in the Communicatioon
Society, in Learning and Teaching in the Communicatioon Society, Council of Europe Publishing

12
 ECOURI Nr. 9

• Ionescu, M., Radu I., (coord), (2001), Didactica moderna, editia a II-a, revizuita, Editura Dacia,
Cluj-Napoca.
• Milcu, St., (1966), Genetica si pedagogia, in „Revista de pedagogie”, nr.3.

Modalitati de activizare a elevilor in lectia de matematica

în învățământul primar
Prof. înv. primar Ramba Ibolya
Colegiul Aurel Vijoli Făgăraș

În schimbarea tumultuoasă prin care societatea trece, elevii noștri au nevoie de capacitatea de a
selecta și de a alege ce este și nu este esențial pentru interesele lor. Ei trebuie să înțeleagă legătura dintre
informații, să le descopere sensul și să le respingă pe cele nesemnificative. Un important obiectiv de tip
formativ urmărit în evoluția copiilor îl constituie dezvoltarea gândirii critice și se realizează prin folosirea
în mod special a unor strategii de învățare activ-participative. Aceste strategii, un nivel superior în
ierarhia strategiilor didactice, dar nu trebuie separate de cele tradiționale. Pentru dezvoltarea gândirii
critice a elevilor, învăţătorul trebuie să asigure un demers didactic adecvat învăţării active şi interactive
metode, procedee şi tehnici de învăţare eficientă.
Prin metodele activparticipative înțelegem acele situații sau metode active propriu-zise în care
elevii sunt scoși din ipostaza de obiect al formării și sunt transformate în subiecți activi, coparticipanți la
propria lor formare. Sunt considerate activ - participative toate acele metode care ajuta la mobilizarea
energiilor elevului, concentrarea atenţiei, urmărirea cu interesul şi curiozitatea a lecţiei, care le stimulează
imaginaţia, înţelegerea, puterea de anticipare, memoria, etc. să cerceteze, să găsească singur cunoştinţele
pe care urmează să şi le însuşească, să afle singur soluţii la probleme, să prelucreze cunoştinţele, să
ajungă la reconstituiri şi resistematizări de cunoştinţe, cu alte cuvinte îl învaţă pe elev să înveţe, să lucreze
independent. O îndrumare pas cu pas, care impune de-a gata noile cunoştinţe, fără să lase elevilor timp
şi să gândească, să formuleze întrebări, să aprecieze, nu va face decât să stânjenească afirmarea
spontaneităţii, a gândirii şi a imaginaţiei. În schimb, muncă independentă, dialogul euristic, învăţarea
prin descoperire, învăţarea prin cooperare, problematizarea, implicarea elevilor în învăţare mai mult
decât o explicaţie, o expunere ori o demonstraţie. Unul dintre avantajele acestor metode interactive este
acela că pot fi folosite cu succes atât în învățare cât și în evaluare. În studierea matematicii există un
moment când copilul descoperă secretul numerelor și apoi secretul rezolvării exercițiilor și
problemelor. Dar cui revine misiunea de al forma pe elev să înțeleagă și să știe să descopere aceste
taine? Cum se formează la acest nivel de tensiune și pasiunea cunoașterii? Învăţământul matematic are
ca rezultat formarea unor deprinderi şi capacităţi necesare în activitatea de matematică şi care devin utile
în activitatea practică a omului. Astfel se formează o serie de atitudini: a gândire personală și activă, a
folosi analogii, a analiza un exercițiu sau o problemă, sau a le descompune în exerciții și probleme mai
simple. Rezolvând exerciții și probleme de matematică, procesele psihice de cunoaștere ale elevului – cu
precădere gândirea – sunt stimulate la o activitate susținută. Pe măsură ce are loc dezvoltarea psihică prin
contribuția studiului matematicii, această dezvoltare asigură la rândul ei o capacitate mai largă a elevului
pentru a înștiința conștiința a noțiunilor. De aici a izvorât dorința de ai pregăti pe elevi, de a cerceta cele
mai eficiente modalități de antrenare în propria lor formare urmărind stimularea puterii de deducție,

13
 ECOURI Nr. 9

convinsă că este flexibilitatea gândirii trebuie formată prin exerciții, rezolvări și compuneri de probleme
pe cât mai variate.
Tratând diferențiat și individualizat elevul și activizându-l permanent în cadrul procesului de
învățare reușim să-i mobilizăm energiile creatoare, să-i concentrăm atenția, să-i stârnim curiozitatea, să-
i câștigăm adeziunea logică și afectivă, să-și pună în joc. imaginaţia, înţelegerea şi memoria, puterea de
anticipare. Cadrul didactic este cel care trebuie să insufle elevilor că matematica este o sinteză a unui
complex de calități intelectuale, morale și etice. Atunci elevii vor simți plăcerea de a se angaja în
competiția intelectuală la ele de matematică, cu bucurii cu care se întrețin în jocurile sportive. Formarea
unor deprinderi de învățare prin cercetare – descoperire și efort intelectual propriu, cu cât sunt fixate și
consolidate mai de timpuriu cu atât au un efect formativ mai eficient materializat în dezvoltarea
capacităților intelectuale superioare și a aptitudinilor actului creator. Metodele moderne, activ-
participative, fac lecțiile mai interesante, mai atractive, ajutatoare elevii să realizeze judecăți de substanță
și fundamentale, sprijină elevii în înțelegerea conținuturilor pe care să fie capabili să le aplice în viața
reală, și în orele de matematică să reușească să reușească. rezolve exerciţii şi probleme cu caracter
nestereotip. În activitatea la catedră am căutat să creeze situații favorabile învățământului elev în
parte. Modalitatea de organizare a conținuturilor în manieră diferențiată și personalizată vizează
adaptarea procesului instructiv – educativ la posibilitățile aptitudinele, la nivelul intereselor cognitive, la
ritmul şi la stilul de învăţare al elevului. În termeni ai politicii educaționale, strategia diferențierii
curriculare se exprimă prin trecerea la o școală pentru toți la o școală pentru fiecare. (C. Creţu, 1998,
pag. 246). Cadrul cel mai direct al cercetării în vederea realizării lucrării a fost munca nemijlocită în
clasă.
Aici am verificat modalitățile de lucru abordate, am evaluat și comparat creșterea
urmărind permanent obiectivele specifice predării matematicii în ciclul primar care derivă din câteva
principii generale: Dobândirea unor capacități de gândire critică și divergentă în măsură să-i ajute pe
elevi să utilizeze cunoştinţele şi competenţele în diferite situaţii; Dezvoltarea motivației și a
disponibilității unei reacții pozitive la schimbare, ca premisă a dezvoltării personale; Formarea unor
capacități, aptitudini și valori personalizate, necesare adaptării mediului social în permanentă
schimbare. Am avut în vedere și valențele formative -educative ale utilizării metodelor interactive ca
practici de succes atât în învățare cât și în evaluare, și care sunt multiple: - stimulează implicarea elevilor
în mod activ la rezolvarea sarcinilor și îi fac mai conștienți de responsabilitatea ce o au. ; - oferă
posibilitatea aplicării în practică a cunoştinţelor, a exersării priceperilor şi deprinderilor în diferite
contexte - asigură o mai bună înţelegere a cunoştinţelor noi şi oferă posibilitatea integrării lor în bagajul
de cunoştinţe deja existente, făcându-le astfel operaţionale; - dau posibilitatea unei imagini de ansamblu
asupra activitatilor elevului, pe o munca mai mare de timp si privilegiat sub mai multe aspecte; -
evaluarea se integrează în mod organic în procesul de predare-învăţare, toate trei componente căpătând
un aspect interactiv; - valorifică și stimulează potenţialul și originalitatea elevului creativ pentru sarcinile
merg până la individualizare; elevul nu mai este tentat de a învăța doar pentru notă; reduce stresul,
monotonia, stimulează elevul, oferă posibilitatea de a îmbunătăți activitățile. a exersării priceperilor și
deprinderilor în diferite contexte - asigurări o mai bună înțelegere a cunoștințelor noi și oferă posibilitatea
integrării lor în bagajul de cunoștințe deja existente, făcându-le astfel operaționale; - dau posibilitatea
unei imagini de ansamblu asupra activitatilor elevului, pe o munca mai mare de timp si privilegiat sub
mai multe aspecte; - evaluarea se integrează în mod organic în procesul de predare-învăţare, toate trei
componente căpătând un aspect interactiv; - valorifică și stimulează potenţialul și originalitatea elevului
creativ pentru sarcinile merg până la individualizare; elevul nu mai este tentat de a învăța doar pentru

14
 ECOURI Nr. 9

notă; reduce stresul, monotonia, stimulează elevul, oferă posibilitatea de a îmbunătăți activitățile. a
exersării priceperilor și deprinderilor în diferite contexte - asigurări o mai bună înțelegere a cunoștințelor
noi și oferă posibilitatea integrării lor în bagajul de cunoștințe deja existente, făcându-le astfel
operaționale; - dau posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra activitatilor elevului, pe o munca mai
mare de timp si privilegiat sub mai multe aspecte; - evaluarea se integrează în mod organic în procesul
de predare-învăţare, toate trei componente căpătând un aspect interactiv; - valorifică și stimulează
potenţialul și originalitatea elevului creativ pentru sarcinile merg până la individualizare; elevul nu mai
este tentat de a învăța doar pentru notă; reduce stresul, monotonia, stimulează elevul, oferă posibilitatea
de a îmbunătăți activitățile.

Bibliografie:
1. Chis, V., (2005), Pedagogia contemporana. Pedagogia pentru competente, Editura Casa Cartii de
Stiinta, Cluj-Napoca.

Tendințe și provocări în didactica mofernă

Prof. Popa Olguța
Colegiul „Aurel Vijoli”, Făgăraș

În contextul societăţii actuale, confruntată cu numeroase şi complexe provocări, profesorii sunt

chemaţi „să părăsească algoritmul monoton al rutinei”, să apeleze cu curaj şi responsabilitate la aplicarea
creativă a noilor paradigme în proiectarea şi realizarea activităţilor educative. Aşa se explică orientarea
didacticii moderne către dezvoltarea unei metodologii centrate pe elev, pe demersuri interactive ce
respectă profilul psihologic de vârstă şi individual al elevului, trebuinţele şi ritmul propriu de învăţare
Trebuie să conştientizăm că demersurile de reconsiderare teoretică și metodologică a
învăţământului necesită şi o redefinire a conceptelor de predare, învăţare, evaluare. Astfel, predarea
dobândeşte semnificaţie numai prin abordarea sistemică a procesului de învăţământ, ea fiind o
componentă a acestuia aflată în interacţiune cu celelalte două componente – învăţarea şi evaluarea.
Explicarea predării se face prin raportarea la ceea ce reprezintă învăţarea. Dacă ne referim la învăţarea
de tip şcolar (care reprezintă „schimbare” în comportamentul elevilor, determinată de o experienţă
organizată pedagogic), atunci a preda înseamnă a provoca schimbarea a ceea ce există în ceea ce trebuie
să devină elevii, prin implicarea lor în experienţe noi de cunoaştere, de acţiune, de trăire.
Modelul tradiţional de predare nu răspunde noilor tendinţe in didactica modernă, fiind fondat pe
„triada învăţare frontală – studiul manualului – chestionarea”, pe un model de învăţare pasiv. În mod
tradiţional, cadrului didactic îi revine rolul major şi activ în cadrul procesului didactic (cel de emiţător,
acela de a transmite cunoştinţele spre un receptor aproape pasiv,determinat să memoreze şi să reproducă
informaţia. ".Noul model de învăţare este un model activ şi presupune implicarea directă a elevului
în procesul de de!voltare a capacităţilor de învăţare, în asimilarea cunoştinţelor şi dobândirea gândirii
critice.

15
 ECOURI Nr. 9

Acest model impune în activitatea la clasă un nou tip de relaţionare pe mai multe direcţii: profesor
– elev, elev – elev, elev – profesor, aflate în opoziţie cu tipul unidirecţional profesor –elev ce
caracterizează modelul standard.
În didactică sunt încercări de a prezenta raportul între procesul de învăţare activ şi procesul de
învăţare pasiv ca reflex al raportului teoretic – practic, informal – formativ. În lumina celor afirmate
putem spune că activ – pasiv în procesul de învăţare nu se identifică cu teoretic – practic şi nici cu
informal – formativ, ci aceste atribute ale profesorului se completează, se influenţează, se suprapun în
combinaţii metodice mai mult sau mai puţin reuşite.În învăţământul de tip tradiţional se
cultivă competiţia între elevi cu scopul ierarhizării acestora şi activitatea individuală.Competiţia
stimulează efortul şi productivitatea individului şi pregăteşte elevii pentru viaţă, care este foarte
competitivă, dar poate genera conflicte şi comportamente agresive, lipsă de comunicare între
colegi, marginalizarea nedreaptă a unora dintre aceştia, amplifică anxietatea şi teama de eşec, cultivă
egoismul.Modelul învăţământului modern face apel la experienţa proprie a elevului, promovează
învăţarea prin colaborare, pune accentul pe dezvoltarea gândirii în confruntarea cu alţii. Munca în grup
stimulează interacţiunea dintre elevi, creşterea stimei de sine, încrederea în forţele proprii, diminuează
anxietatea faţă de şcoală şi intensifică atitudinile pozitive faţă de cadrele didactice. În acelaşi timp, munca
în grup, prin colaborare, nu pregăteşte elevii pentru viaţa care este foarte competitivă, metodele activ –
participative aplicate în activitatea pe grupe sunt mari consumatoare de timp şi necesită experienţă din
partea cadrului didactic.
Metodele de învăţământ bine alese şi aplicate duc la realizarea obiectivelor informaţionale şi
formative ale lecţiei şi ale activităţilor extraşcolare
În şcolile din România se practică în proporţie mai mare modelul tradiţional faţă de cel modern,
ţinându-se spre implementarea celui din urmă, dar fără anularea primului, ci realizarea unei simbioze
structurale între cele două. Modelul modern nu va putea supravieţui fără fundamentul celui tradiţional.
Profesorul trebuie să deprindă măiestria de a le combina şi a le demonstra eficienţa şi
aplicabilitatea în diverse experienţe de învăţare, înclinând balanţa în favoarea celui modern, mult mai
uşor acceptat de elevi.

Practici moderne în studiul disciplinelor economice

Prof. Cociș Alexandrina Elena
Colegiul Aurel Vijoli, Făgăraș

Transformările economice şi sociale specifice societății cunoașterii impun o obligație

fundamentală pentru sistemul educațional, anume aceea de a le oferi tinerilor o mai bună pregătire
profesională şi un comportament social activ. Factorul principal în acest context îl constituie, fără
îndoială, profesorul, care trebuie să îmbine în mod eficient metodele tradiționale de predare - învățare -
evaluare cu cele moderne.

16
 ECOURI Nr. 9

,,Împletirea metodelor şi procedeelor clasice cu cele moderne, întipărirea unui evident caracter
activ metodelor de predare - învățare este calea ce asigură realizarea obiectivelor perfecţionării
învăţământului. Alegerea metodelor didactice care să participe la antrenarea elevilor în activitatea
instructivă nu presupune renunţarea la cele folosite în mod obişnuit în procesul studierii disciplinelor
economice. Este necesară însă o reducere a metodelor expozitive, verbale iar atunci când activităţile
școlare o cer, să li se imprime un puternic caracter activ” (Buhai, 2013).
Învățarea eficientă presupune preluarea de către elevi a controlului asupra propriei învățări, elevul
este stăpânul propriei transformări şi formări. Este adevărat că acela care învaţă trebuie să-şi construiască
cunoaşterea prin intermediul propriei înţelegeri şi că nimeni nu poate face acest lucru în locul său.
Construcţia personală este favorizată de interacţiunea cu cei care la rândul lor învaţă. Dacă elevii îşi
construiesc cunoaşterea proprie, ei nu o fac singuri. Adevărata învăţare este aceea care permite transferul
achiziţiilor în contexte noi. Nu e doar simplu activă, individual - activă, ci interactivă. Reciprocitatea este
un stimulent al învăţării și este bine să se lucreze în echipă/grup.
Elevii trebuie să fie capabili să asigure conducerea grupului, să coordoneze comunicarea, să poată
lua decizii, să asigure un climat de încredere, să medieze conflicte, să fie motivați, să poată lucra conform
cerințelor profesorului.
Totuși, trebuie avut în vedere faptul că aplicarea acestor metode care generează învăţarea activă
şi prin care elevii sunt iniţiaţi în gândirea critică nu este simplă, ci necesită timp, răbdare, exerciţiu şi este
de preferat să se facă de la vârste fragede, la toate disciplinele, însă cu măsură.
Acestea trebuie să fie selectate şi utilizate în mod riguros, creativ, în funcţie de obiectivele
propuse, de specificul grupului educaţional şi nu trebuie să constituie un trend sau un moft al cadrului
didactic.
Metodele active şi interactive au multiple valenţe formative care contribuie la dezvoltarea gândirii
critice, la dezvoltarea creativităţii, implică activ elevii în învăţare, punându-i în situaţia de a gândi critic,
de a realiza conexiuni logice, de a produce idei şi opinii proprii argumentate, de a le comunica şi
celorlalţi, de a sintetiza/esenţializa informaţiile, se bazează pe învăţarea independentă şi prin cooperare,
elevii învaţă să respecte părerile colegilor.
Pedagogia modernă nu caută să impună nici un fel de reţetar rigid, dimpotrivă, consideră că
fixitatea metodelor, conservatorismul educatorilor, rutina excesivă, indiferenţa etc. aduc mari prejudicii
efortului actual de ridicare a învăţământului pe noi trepte; ea nu se opune în nici un fel iniţiativei şi
originalităţii individuale sau colective de regândire şi reconsiderare în spirit creator a oricăror aspecte
care privesc perfecţionarea şi modernizarea metodologiei învăţământului de toate gradele.
De-a lungul timpului, practicile pedagogice au evoluat în două mari direcții:
a. spre magistrocentrism, spre promovarea unui învățământ magistral, centrat pe activitatea de predare și
pe autoritatea profesorală;
b. prin recurs sistematic la demersuri de achiziție de cunoștințe, spre o pegagogie care pune elevul sau
grupul de elevi “în activitate”, plasându-l în centrul atenției sale.
Pedagogia interactivă promovează un model de instruire de tip reflexiv - interactiv, care
încurajează reflecția interioară, individuală și colectivă, precum și dezbaterea diverselor probleme,
experimentarea directă asupra obiectelor, fenomenelor și proceselor realității, ca o pregătire pertinentă
pentru integrarea în societate.
Pedagogia interactivă este o pedagogie prin obiective, care pune accentul pe libertatea intelectuală
a elevului și pe autonomie, considerate valori fundamentale în educație. Școala este asimilată cu un spațiu

17
 ECOURI Nr. 9

de libertate, de creativitate, de motivare intrisecă pentru elevi și profesori, un loc în care elevii își
exersează spiritul activ, critic și creativ și își construiesc autnomia cognitivă, educativă și acțională.
Practicarea unei pedagogii interactive înseamnă trecerea de la o pedagogie implicită, și chiar
necunoscută la o pedagogie explicită, cât de transparent este posibil, în care elevul negociază raportul
său cu cunoștințele și achizițiile, le poate accepta, le poate critica sau chiar refuza.

Bibliografie:
Buhai,C., (2013), Metode interactive utilizate în predarea disciplinelor economice în Educația în spirit
creativ și modern, Editura Eurobit, Timișoara.
Dulamă, M.E., (2008), Metodologii didactice activizate, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca.
Pânișoară, I.O., (2004), Comunicarea eficientă. Ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași.

Comunicarea în contemporaneitate (eseu)

Prof. Vlad Camelia Cristina,
Colegiul „Aurel Vijoli” Făgăraș, jud. Brașov

Titlul ne duce cu gândul la revoluția din era Internetului, eră în care inteligența artificială și tehnologia
(ultra)performantă aferentă au facilitat, la nivel mondial, comunicarea interumană. Astfel, prin diverse
tehnici și mijloace multiple, s-a răspuns nevoii crescânde de relaționare între oameni, indiferent de
distanță și statut social. În același context dat s-au revizuit și stilurile de comunicare din dorința de a le
îmbunătăți, în scopul dobândirii abilităților necesare pentru folosirea lor eficientă. De asemenea, în
același context s-a repus în lumină dreptul la libera exprimare atât în lumea adulților, cât și a școlarilor.
Ca atare, mai mult decât în orice alte timpuri, s-a răspuns cerinței cadrului legal de referință, redat clar
în articol 13 din Convenția cu privire la drepturile copilului. Pe deasupra, așa s-au creat și premisele care
au favorizat dezvoltarea domeniilor vizate de Comisia Europeană, în vederea stăpânirii celor opt
competențe-cheie definite de Uniunea Europeană într-o recomandare. [1]
C-urile din titlu ne aduc în minte încă două cuvinte tematice ‒ companie și constructiv ‒, ale căror c-
uri completează ideea. De ce companie? Deoarece este nevoie de un bun interlocutor pentru un dialog
valoros. Acesta realizează nu doar un schimb de informații utile și interesante între interlocutori, ci și
schimbări folositoare și edificatoare între ambii. Căci, în tandem fiind, subiecții au adeseori șansa de a
recepta mesajele subtile, care îi determină să fie ulterior autoreflexivi. Convorbirea îi ajută să observe
ceea ce n-ar putea într-un monolog, reflectând la propria persoană, la alta ori la natura dimprejur. De ce
constructiv? Pentru că acele schimbări folositoare și edificatoare produse în fiecare parte (emițător și
receptor) ridică noi scheme cognitive, pe structura cărora se formează modelul de comportament
dezirabil. Totodată, pe baza respectivelor schimbări se ridică și întrebări, ale căror chei deschid ușa spre
mentalitatea ce (re)așază sistemul valoric, atât de necesar omului în ascensiunea sa către cele două vârfuri
ale naturii umane: integralitate și integritate. Instinctul de căutare a drumului spre firescul lucrurilor e
înnăscut, indiferent de vârstă. Tinderea spre mai bine, prin comunicare, este un lucru natural. Naturală e
și tinderea spre comuniunea cu lumea înconjurătoare. De aceea, nouă, adulților (profesori, părinți etc.)
ne revine datoria să le arătăm copiilor tot ce le este de trebuință pentru a fi buni comunicatori și buni
ascultători de-a lungul vieții. Ființă socială cum este, omul are nevoie să (se) comunice și să trăiască în

18
 ECOURI Nr. 9

comuniune și cu semenii săi, și cu sine. În virtutea celor spuse aici ajungem la un adevăr general valabil
și de neglijat. Enunțat în două cuvinte ‒ conexiune conștientă ‒, acesta ne (re)pune pe gânduri pe noi,
adulții, îndeosebi pe cei din mediul educațional (non)formal. Acolo e bine să le arătăm elevilor fațetele
stilurilor de comunicare, să le oferim exemple pentru fiecare dintre acestea, să le dublăm cu argumente
puternice de tipul De ce așa da și de ce așa nu și abia apoi să îi învățăm cum să aleagă doar ce le este
benefic în viața de școlar și în cea privată. Peste ani, în viața profesională, acest fapt îi ajută să adopte
cele mai bune stiluri de conducere și de comunicare managerială. Este exact ceea ce ne și dorim de la
antreprenorii și salariații de mâine. Este exact ceea ce și piața muncii așteaptă de la fiecare dintre noi,
adulți cărora ne trec prin mâini zeci de materiale maleabile ‒ copiii. Deloc inerte și rigide, ci însuflețite
și vivace, așa-zisele materiale maleabile, bine prinse cu așa-numitul fir roșu ‒ comunicarea sănătoasă ‒,
pot fi aduse la cele mai bune forme finite ale lor. La rândul lor, formele șlefuite lasă vederii noastre
oameni ce-și asigură bunăstarea, folosind ansamblul de competențe-cheie în orice circumstanțe de viață.
Folosirea judicioasă a conținutului său (cunoștinte, abilități, atitudini) reclamă respectarea principiului
învățării durabile prin inter- și transdisplinaritate și a principiului individualității. Desigur, implicit se
respectă și limitele impuse de vârsta fiecărui subiect educabil. Un dascăl bun, de pildă, valorifică la
maximum accesibilitatea vârstei, măsurând maturitatea cognitivă și cea emoțională. Cum? Explorând
căile din programa școlară. [2] În ciclul primar, de exemplu, programa școlară pentru disciplina Limba
și literatura română este elaborată în jurul a patru axe mari ‒ competențele generale. Cu tact, același
dascăl bun își va struni învățăceii, puși în situații de comunicare, să recepteze mesaje orale și să le
exprime, dar și să recepteze mesaje scrise și să le redacteze. Cum? Conducându-i treptat pe numeroasele
paliere ale programei, care nu e alta decât o continuare a celei din primii ani de școală. (Știm că primii
trei ani de școală sunt fundamentali pentru reușita învățătorului dornic să deprindă elevii cu abilitățile de
comunicare. Fără achizițiile corespunzătoare bine consolidate și valorizate, ei nu pot atinge standardele
curriculare de performanță prestabilite pentru sfârșitul clasei a IV-a, atunci când se încheie o etapă de
școlaritate. Și mai cum? Ținând cont de aspecte esențiale precum acestea: calitatea ambientului socio-
familial în care învățăcelul își duce viața curentă/influențele (ne)faste din afara ariei familiei și a școlii
frecventate, nivelul de educație a părinților săi, veniturile lor, deschiderea lui față de „oferta” mediului
înconjurător, știind că între acesta și omul de orice vârstă există un continuu schimb de informații
(in)directe. În susținerea ultimei afirmații, adaug un citat relevant: Fiecare ființă comunică cu universul
înconjurător într-un anumit cod care depinde de natura și performanțele organelor de simț și de
manifestare. [3] Drept care, observăm că manierele în care (ne) comunicăm și mijloacele disponibile
depind, în viziunea autoarei citate, de posibilitățile individului de a juca rolurile de emițător și receptor,
în baza semnalelor purtătoare de informație. Pe deasupra fie spus, permanentul racord este bogat în
semnificații, semnificații ce fac posibilă (re)construirea Omului în plenitudinea lui, el fiind orientat
instinctiv spre perfecționare și spre bunăstare. Luând act de aceste mențiuni, profesorului îi mai rămâne
să le îndrepte elevilor atenția către două tipuri esențiale de comunicare: senzorială și semantică.
(Interesant ar fi dacă oamenii de știință de pretutindeni ar aprofunda cercetările în materie de comunicare
extrasenzorială, însă dintr-un singur motiv: pentru a contrabalansa înalta tehnologie multifuncțională, de
actualitate, arătând forța minții în afara inteligenței artificiale.)
Prezenta expunere ne întoarce la C-urile din stânga cuvintelor de la care am pornit incursiunea prin
tema centrală. Bine corelate și puse în lumină, ele îi dau cadrului didactic oportunitatea de a ghida copilul
deopotrivă spre mediul ambiental și spre mediul intrinsec. Cunoscându-l pe acesta din urmă prin prisma
celui dintâi, copilul poate obține rezultate mai bune în orice context formativ-educativ, căci știe cum
stările afective îi influențează (in)direct procesele cognitive. Cunoașterea ambelor medii și

19
 ECOURI Nr. 9

conștientizarea înrâuririi lor asupra naturii umane sunt exclusiv la îndemâna copilului, care primește de
bună voie „oferta” Universului și „oferta” dascălului preocupat de schimbarea micului educabil prin
(ne)cuvinte. E posibil acest lucru și în plină eră a marelui Internet de actualitate. Noile tehnologii de
informare şi comunicare ne stau la dispoziție pretutindeni. Depinde numai de iscusința fiecăruia de a le
folosi în mod judicios. Concret, combinând metodele didactice interactive cu resurse multimedia,
învățătorul poate crea cadrul perfect pentru abordarea artei vorbirii și pentru interiorizarea puterii
cuvântului (ne)rostit.
Consecințele favorabile generate de bunul simț pedagogic și de comunicarea în termeni eficienți ni
se confirmă, atunci când vedem cum școlarii își procesează, strategic și sistematic, informațiile sub
imperiul confluenței dintre cogniție și afectivitate. În literatura de specialitate se afirmă că
disponibilitatea unui elev de a-și asimila informațiile depinde indiscutabil de patru factori: atenție,
memorie, evaluare, raționament. Naturile lor și felurile în care sunt implicați în procesele cognitive și
emoționale determină conduita socială și rezultatele învățării. [4] În substratul ideii există premisa că
acești doi vitali algoritmi sunt măsura manierei în care elevul percepe conținuturile predate, dar și măsura
modalității în care el își interiorizează conceptul de eficiență personală. Pentru obținerea rezultatelor
așteptate, inevitabil este nevoie și de sprijinul susținut al dascălului. Făcând apel la retorică, joc și umor,
el poate reuși să implice elevul în sarcină, astfel încât acesta să vrea singur să ridice cota interesului
manifestat față de conținuturile studiate, precum și nivelul curiozității aferente. Spre exemplu, domeniile
din programa în discuție (ascultare, vorbire, interacţiune, citire, scriere, elemente de rigoare pentru
construcţia comunicării) pot transforma orele de limba și literatura română în scene de teatru, arene de
joc și de expuneri în stitul artei vorbirii în public. Aceleași noi tehnologii de informare şi comunicare
sunt, în complexitatea lor, unele dintre cele mai bune instrumente de lucru. Dar nu oriunde și nu în orice
scop, ci pe pământul pe care cultivăm cuvântul spre a-l îngriji și a-l oferi cum se cuvine. Fiind plăpând
și puternic în același timp, el necesită o atenție maximă permanentă pentru a-i asigura o creștere frumoasă
în beneficiul Omului și al Universului însetat de armonie. Nu este deloc întâmplător că termenul în jurul
căruia am gravitat în prezenta lucrare ‒ comunicare ‒ și termenul congruent ‒ cuvânt ‒ încep cu aceeași
literă: C. Deloc întâmplător nu este nici faptul că se impune revizuirea atitudinii față de mediul virtual
pentru a nu cădea în capcana înstrăinării (față de alții și față de noi înșine) și a diverselor maladii generate
treptat, pe nesimțite.
Finalul e o pledoarie pentru (re)observarea profunzimii de care se bucură de veacuri comunicarea,
ridicată la rang de artă. Mai marii antici greci și romani sunt dovezi pure ale considerației lor pentru
aceasta. Rândurile cu care încheiem evidențiază un lucru ce a devenit imperios necesar actualmente, când
ne lovim de adevărul din vorba lui Paul Carvel: Internet: comunicare absolută, izolare absolută. [5]
Educatori și părinți, să recitim titlul și să reflectăm asupra lui, având sub ochi vorba de mai sus și cea
de pe urmă, a lui Heyde: Deschide cartea ca să înveți ceea ce au gândit alții; închide cartea ca să
gândești tu însuți. [6] Acestui gând reflexiv i se poate adăuga un altul asemenea: Adesea distingem în
contrapartidă paradoxuri cotidiene: postmodernism, pragmatism, tehnologie avansată, World Wide Web,
conexiune la Internet, inter- și multiculturalitate, diversitate vs. alteritate, bariere de comunicare, blocaj
emoțional, tulburări de conduită, tradițional, dialog față în față, reciprocitate, timp de calitate ș.a.m.d.
Azi, fiind în mrejele lui W3 și ale sintagmei notorii la un click distanță, câți pledăm mai mult pentru
întoarcerea la dialogul în plan fizic decât pentru mirajul Internetului, cu ale sale atuuri? Un lucru este și
va fi sigur: pachetul de servicii oferit de atotcuprinzătorul W3 trebuie utilizat cu măsură; la fel și

20
 ECOURI Nr. 9

mijloacele multimedia pentru a nu pierde de tot contactul cu ființa dinlăuntrul nostru și nici cu Mama
Natură.

Webografie:
[1] www.ec.europa.eu
(link: https://ec.europa.eu/education/sites/education/files/recommendation-key-competences-lifelong-
learning.pdf, data accesării: 8.11.2022).
[2] www.programe.ise.ro
(link: http://programe.ise.ro/Actuale/Programeinvigoare.aspx accesat la data de 8.11.2022).
[5] www.intelepciune.ro
(link:
http://www.intelepciune.ro/despre/comunicare/citate, accesat la 8.11.2022).
[6] www.omulom.blogspot.com
(link:
http://omulom.blogspot.com/2011/01/citate-despre-puterea-cuvintelor.html, accesat la 8.11.2022).

Bibliografie:
[3] Beliș, M., Mecanismele inteligenței, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1978, p. 49.
[4] Holman, A., Emoția și cogniția în școală: influențele stărilor emoționale asupra proceselor cognitive
în context educațional, lucrare publicată în cartea Psihologie școlară (coord. Boncu, Ș., Ceobanu, C.),
Editura Polirom, Iași, 2013, pp. 93-98.

Tendințe și provocări în didactica modernă.

Coordonate ale schimbării
Prof. Trâmbițaș Anca
Colegiul Aurel Vijoli, Făgăraș

Societatea cunoașterii și comunicării solicită elevilor și profesorilor noi roluri,

concretizate în diferite competențe, între care cele sociale și relaționale ocupă un loc special. Aceasta
deoarece, societatea cunoașterii și comunicării impune un nou tip de cunoaștere (M.Gibbons), una
pragmatică, centrată pe rezolvarea de probleme, puternic angajată social.
Noile modele educaționale asumă dinamism, flexibilitate și adaptare la nevoile de pregătire
individuale și comunitare. În evoluția sa, didactica se află în căutarea modelelor optime de integrare a
pregătirii teoretice, pentru cunoștinte și a pregătirii practice, pentru compețente. Sunt în analiză și reforma
pedagogică, acum, natura și conținutul experiențelor de învățare, relația profesor-elev, relațiile profesor-
profesor, relațiile elev-elev, mai ales conexiunile necesare între școală, educație și experiențele reale de
viață. Aplicarea în sistemul școlilor noi a didacticii moderne, care este o didactică psihologică și activă,
a realizat trecerea de la didactica preponderent normativă la didactica explicativă și normativă,
prospectiva generând un salt în dezvoltarea sa.

21
 ECOURI Nr. 9

În evoluția actuală a didacticii sunt evidente trei tendințe majore între care există o convergență,
un consens (și nu divergență), în sensul că fiecare din ele iși aduce contribuția la modernizarea continuă
a didacticii (M. Ionescu, 2003, p. 35).
1. Tendința de a păstra unele achiziții din didactica traditională: este tendința de valorificare continuă a
ceea ce a achiziționat didactica în ultimul timp;
2. Tendința de îmbogățire continuă a arsenalului didactic, de a adăuga la didactica tradițională rezultatele
științifice și experiențe, care duc la modernizarea învățământului și pregătirea superioară a cadrelor
didactice;
3. Tendința de a acorda atenție egală celor două aspecte ale procesului didactic: informativ și formativ,
este tendința de a transfera greutatea specifică de la educator la educat.
În prezent, problematica didacticii se constituie, grație cercetării științifice proprii, într-un câmp
unitar de cunoștinte, în stare să dirijeze și să usureze realizarea obiectivelor formării și modelării
personalității umane prin mijlocirea instruirii, autoinstruirii (și implicit a educației și autoeducației) și a
pregătirii continue a adulților.
Multitudinea, varietatea și intensitatea cercetărilor de didactică sunt generate de: cererea de
instruire și educație școlară și extrașcolară, cererea de formare continuă a adulților, progresul științelor,
cuceririle tehnicii, profunzimea și dinamica schimbărilor care au loc în societate, etc.
Principalele orientări respectiv direcții de studiu (cercetare) și acțiune în didactica modernă sunt
următoarele:
-acțiunea de prospectare;
-reevaluarea și selectarea conținutului învățământului, introducerea în programele școlare numai a
valorilor (cunoștinte, priceperi, deprinderi, competențe, atitudini, comportamente, etc.) esențiale, absolut
necesare pentru a putea face față ritmului accelerat de achiziție al științei și tehnicii și pentru a-l pregăti
pe tânăr pentru viitor;
-intensificarea și eficientizarea procesului de învățare astfel încât într-un timp scurt procesul de asimilare
de cunoștinte și abilități să fie realizat;
-creșterea și valorificarea potențelor educative ale instrucției;
-asigurarea unui raport profesor-elev;
-asigurarea unui feed - back permanent;
-transformarea sistemului de activitate pe clase și lecții într-o activitate pe grupuri și microgrupuri;
-valorificarea mijloacelor tehnice moderne, a Noilor Tehnologii de Informare și Comunicare și
elaborarea metodologiilor de utilizare a lor în scop didactic;
-elaborarea unei metodologii a cercetării științifice.
Calculatorul diseminează și structurează informația, permite simulări ale unor fenomene și
procese complexe, propune utilizatorilor variate trasee de gândire și acțiune, determinând, în mod
evident, asimilarea unei culturi informaționale. Astăzi, în era Internetului, calculatoarele electronice
performante tind să cucerească o mare parte a spațiului educațional, oferind soluții pentru concretizarea
aplicațiilor practice. “A învața” este un proces iar accentul este pus pe conexiunile dintre informații, pe
interdisciplinaritate și transdisciplinaritate, pe dezvoltarea personalității celui care învață.
Didactica modernă schimbă optica asupra elevului, punându-l în centrul atenției, tinzând să-l
facă subiect interactiv, co-participant și co-autor la propria sa formare.
Apariția învățământului electronic trebuie recunoscută ca o realitate pe cât de incitantă pe atât în proces
de extindere, ca alternativă la cel tradițional.

22
 ECOURI Nr. 9

Învățământul electronic înlătură barierele geografice și de orar, nemaiexistând subiecți

marginalizați, navetiști, obosiți ori departe de surse de informare, de biblioteci. Măsurarea rezultatelor
este în general sub forma de teste-grilă.
Acest tip de învățământ se decentrează de pe profesor, care încetează a mai fi sursa principală
de informație, transformându-se în moderator, persoana care ghidează și înlesnește procesul instructiv-
educativ al subiecților. Activitatea cadrului didactic constă preponderent în
a-i asigura elevului/studentului mijloacele, cheia care-l va ajuta în propriul proces de învățare.

Bibliografice:
Ardelean, A.; Marcu, V.; Marinescu, M.; Botea, M., (2003), Introducere in didactica biologiei, Editura
„Vasile Goldis” University Press, Arad.
Bocos, M., (2003), Cercetarea pedagogica. Suporturi teoretice si metodologice, Editura Casa Cartii de
Stiinta, Cluj-Napoca.
Chis, V., (2005), Pedagogia contemporana. Pedagogia pentru competente, Editura Casa Cartii de Stiinta,
Cluj-Napoca.
Ionescu, M., (2003), Instructie si educatie, Garamond S.R.L., Cluj-Napoca.
Ionescu, M., (2005), Instructie si educatie, Editura „Vasile Goldis” University Press, Arad.
Ionescu, M., (coord.), (2005), Preocupari actuale in stiintele educatiei, vol. I, Editura Eikon, Cluj-
Napoca.

23
 ECOURI Nr. 9

PARTEA a II-a

TOAMNA
CREATIVĂ

24
 ECOURI Nr. 9

Trei mere
Geanga Lavinia, clasa a VIII-a
Prof. coordonator: Mihalache Maria
Școala Gimnazială Grozești, Jud. Iași

Într-un pom din grădină,

Singuratic într-un colț,
Trei mere se iau la rost.
Unu-i înroșit de raze solare,
Altul a crescut un pic mai mare,
Iar celălalt se odihnește la umbră
Crezând că nimeni nu-l scutură.

Mărul roșu începe a șopti:

-O, vine toamna asta gri!
Păsările pleacă departe,
Vântul bate din cealaltă parte.

Mărul grăsan s-apleacă oftând,

Printre ramuri privește plângând:
-Eh, frunzele cad rând pe rând,
Crivățul s-aproprie în curând!

Numai mărul cel frumos

Inimos dar și zemos
Dulceață dorește a se face
Asa cum omului îi place!

Toamnă e și-n al meu ghiozdan

Dulce vreau să fiu ca un măr Ionathan!

Mărul
Gelatu Anemona-Ioana, clasa a VII-a
Prof. coordonator: Mihalache Maria
Școala Gimnazială Grozești, Jud. Iași

A venit toamna frumoasă, Din livada curții mele

Cu ale ei roade bogate, Multe mere am cules,
Multe mere am cules Le-am așezat în panere
Dulci, frumoase, aromate. Și alea roșii și alea verzi.

25
 ECOURI Nr. 9

Mulțumesc toamnă bogată

Pentru toate roadele,
Mi-ai făcut o bucurie,
Mi-ai umplut panerele
Cu-ale tale mere dulci
Și cu toate roadele!

Roadele toamnei
Nedelcu Tatiana, clasa a VIII-a
Prof. coordonator: Ciobanu Iustina
Școala Gimnazială Grozești, Jud. Iași

A venit toamna bogată, Ea mereu ne-a ajutat

Și cu roade încărcate Și de toate ne-a păstrat
Tot ce a avut ne-a pus pe masă Legume bune de mâncat
Pentru o viață sănătoasă. Să avem sufletul împăcat

Tot ce ne-am putut dori, S-a umplut deja cămara

Roșii, varză și ardei Că așa mi-a zis mama,
Castraveți și dovlecei, Noi de toate am cules
Pentru toți cei mititei. Lucruri bune am ales.

Ghicitoare
Pătrașcu Andrei Robert, Clasa Pregătitoare
Prof. coordonator: Tumbea Delia
Școala Gimnazială,,Anghel Manolache”
Com. Scrioaștea, Jud.Teleorman

Dulce și zemos,
Roșu și-arătos,
Toată lumea știe
E o farmacie.
Crud sau în plăcintă
Copii-l mănâncă.
Imunitatea crește.
Cine-o fi? Ghicește!

26
 ECOURI Nr. 9

Mărul din grădina mea

Necșuleasa Vili, Clasa Pregătitoare
Prof. coordonator: Tumbea Delia
Școala Gimnazială,,Anghel Manolache”
Com. Scrioaștea, Jud.Teleorman

Am cules din pomișor

Un măr dulce, rotunjor.
E gustos și aromat,
De copii apreciat.
Are multe vitamine
Și-l mănânc,
După ce-l spăl bine!

Viață nouă
Ștefan Alice, Clasa Pregătitoare
Prof. coordonator: Tumbea Delia
Școala Gimnazială ,,Anghel Manolache”
Com. Scrioaștea, Jud.Teleorman

S-a trezit într-o dimineață rece de toamnă, singur, pe o creangă.

-Unde or fi frații mei? Dar prietenele mele, frunzele?
A privit în jur nedumerit. Frunzele erau îngrămădite la rădăcina copacului,dar frații...nicăieri!
Toto, viermele care își găsise adăpost în miezul lui dulce îl lămuri.
-Celelalte mere au fost culese! Sigur acum stau la căldură în raftul vreunui magazin.Dar cu tine ce să
facă? Un măr mic, zbârcit și pe deasupra și viermănat?
Lacrimile i se înodau în barbă. Nu se simțise niciodată atât de umilit. O suflare de vânt îl
dezechilibră și îl aruncă de pe creangă în grămada de frunze de dedesubt. Zăcea amețit, încercând să nu
se gândească că va veni iarna și va putrezi în stratul de frunze umede. Trecură câteva zile în care nu auzi
decât vântul și pe Toto care rodea din miezul lui dulce.
Apoi, o toropeală plăcută îl învălui. Într-o zi, simți cum o rază de soare îi mângâia căpșorul.
Deschise ochii și văzu deasupra lui mugurașii roz ai mărului din care căzuse acum mult timp. Îl strigă pe
Toto,dar acesta nu-i răspunse. Simți că ceva rău se întâmplase cu el. Încercă să se rostogolească ca să îl
caute. Dar ceva îl ținea strâns lipit de pământul umed.
O fericire imensă îl cuprinse. Prinsese rădăcini!

27
 ECOURI Nr. 9

Emoție de toamnă
Marcu Ana-Maria, clasa a X- a,
Prof. coordonator: Pătrulescu Daniela
Liceul Tehn. Special. Gh Atanasiu -Timișoara

Parcă viața prinde o splendoare Frunzele ruginii

Cu ochii sclipitori de fericire, Cad lin de pe copacii,
Vine toamna! Cu splendoarea lor aparte
Vine cu bucurie. Pentru încântarea mea.

Cu o traistă minunată Vântul bate

Cu toate bunătățile, Când fin, când tare,
Alături de bucurii Făcând frunzele
Îndrăgite de copii. Să zboare.

Toamna plină de nuanțe

Oană Izabela, clasa a XII- a,
Prof. coordonator: Pătrulescu Daniela
Liceul Tehn. Special. Gh Atanasiu -Timișoara

Într-un sat îndepărtat, într-un tablou minunat, trăia o fetiță, Heiva. La poalele muntelui, ploua
liniștit cu frunze mărunte de diferite nuanțe: galben, roșu, maro, ruginiu, verde... culori combinate și
nuanțe minunate .
Heiva îi mulțumea lui Dumnezeu pentru cea ce putea să vadă. Pe poteci frunzele se lăsară ca o
pătură de toamnă.
Heiva alături de prieteni ei fugeau printre frunze făcând grămăjoare. Usaghi a alunecat de pe
potecă și și-a rupt piciorul, Ren a observat că Usaghi lipsește, s-a panicat și a început să îl strige pe
Usaghi. Usaghi de negăsit! Afară începea să se întunece și să se lase frigul. Cei doi prieteni se îngrijorau
că nu îl vor mai găsi niciodată pe Usaghi. Heivei i-a venit gândul să se roage, iar Dumnezeu a făcut ca
vântul să șuiere frunzele în direcția în care se afla Usaghi. Copii au început să alerge bucurași spre
locul unde se afla Usaghi. Când au ajuns la el au văzut că avea piciorul rupt și era înfrigurat, atunci Ren
i-a dat haina lui iar restul copiilor sau dus să caute crengi și frunze să facă o tijă pentru
piciorul lui. L-au ajutat să se ridice și au plecat spre casă fericiți.
Toamna- plină de nuanțe...!!!

28
 ECOURI Nr. 9

Întâlnirea cu mărul
Pintrijel Antonio, clasa a III-a A Step by Step
Prof. coordonator: Cosma Viorica
Liceul Tehnol. ,,Transilvania” Deva, jud. Hunedoara

- Mărule, măruțule,
Ce mai faci, drăguțule?
De când nu te-am mai văzut,
Ți-am uitat gustul plăcut!

Ești gustos și sănătos,

Zi de zi ești de folos.
Aromat și parfumat,
De copii ești savurat.

Mărul din ogradă

Muntoi Marusia, clasa a III-a A Step by Step
Prof. coordonator: Tripon Carmen
Liceul Tehnol. ,, Transilvania” Deva, jud. Hunedoara

Toamna a sosit în prag Din ogradă am cules

Și ne-a dăruit cu drag, Mere bune, pe ales.
Mere roșii și gustoase, Prăjitură am făcut,
Delicioase și zemoase. Tuturora le-a plăcut!

Toamna
Rațiu Aida, clasa a III -a Step By Step
Prof. coordonator: Ioana Anca Pop
Șc. Gimn. Nr. 1 Gherla, jud. Cluj

A fost odată ca niciodată un palat al anotimpurilor și patru fete trăiau în el. Una era era primăvara,
alta era vara, penultima era toamna și ultima era iarna. Cel care le-a dat curaj mereu a fost anul, tatăl lor.
În prima zi de toamnă totul se schimba: ploua mai mult, era brumă și în fiecare dimineață era
ceață, dar totuși nimeni nu se aștepta la așa ceva din partea toamnei. Toamna era rușinată dar peste câtva
timp i-a venit o idee. Tuturor oamenilor le-a lăsat în grădină nuci, mere, prune, pere și struguri.
La sfârșit toată lumea a fost fericită și mulțumită de schimbările bruște ale toamnei.

29
 ECOURI Nr. 9

Toamnă dragă
Pintilie Alexandra, clasa a III -a Step By Step
Prof. coordonator: Ioana Anca Pop
Șc. Gimn. Nr. 1 Gherla, jud. Cluj

Toamnă dragă tu ne aduci, Noi, copiii, îți mulțumim,

Mere, pere, prune, nuci Pentru ceea ce primim.
Cartofi, morcovi și ardei, Căci noi știm că toate, toate,
Vinete și dovlecei. Sunt izvor de sănătate.

Veverița alunița și pățania ei

Pop Maia, clasa a III -a Step By Step
Prof. coordonator: Cheța Lidia
Șc. Gimn. Nr. 1 Gherla, jud. Cluj

Într-o zi caldă de toamnă, veverița Alunița își adună provizii pentru iarnă în pădurea deasă, sub
un alun. Pomul era aproape gol, deoarece frunzele lui căzuseră formând un covor multicolor.
Veverița aduna cu spor alunele care au căzut de pe alun. Cum tot aduna grăbită alunele nici nu a
văzut cum se înserează, iar ea tot aduna trezindu-se în întuneric.
De atunci a tras concluzia că de azi înainte nu va mai sta până târziu în pădure.

Mere dulci, mere parfumate...

Stratulat Larisa-Estera, clasa a IV-a

Prof. coordonator: Viorica Ifteme
Șc. Gimn. Corbasca, jud. Bacău

Pe aleea pictată de frunzele colorate ale toamnei mă îndrept spre grădina unde știu că tata era de
obicei.
- Tată, mai sunt mere în grădină?
Am așteptat cu sufletul la gură această zi liberă să prind și eu culesul merelor. Anul trecut pe
vremea asta, eram la școală și nu am reușit să ajung la culesul merelor, de aceea m-am bucurat că anul

30
 ECOURI Nr. 9

acesta am ajuns la timp. Îmi aduc aminte și acum cât de parfumate erau când le așezam cât mai ordonat
în coșuri.
Mirosul și pofta de a mânca cât mai repede un măr m-au făcut să mă arunc către prima creangă
și să iau cel mai apropiat măr. Anul acesta au fost multe ploi și merele începuseră să se păteze.
Tata a construit un adăpost în grădină, acoperit cu folie unde a așezat mai multe straturi de fân,
iar noi punem merele, unde încet-încet tot mai galbene se fac, dar trebuie să mai așteptăm.
Văzându-mă cam dezamăgită, tata îmi spuse:
- Nu fi tristă, fata mea, că până la sărbătorile de iarnă toate merele vor fi coapte și aurite!
- Sunt sigură, tată!
- Să fim sănătoși ca să ne putem bucura de mere și de sărbătorile de iarnă!
Tata fusese mulțumit de mine și toată seara îmi povesti cum ajuta și el când era copil părinții la
culesul merelor.

Nucul singuratic
Harkai Ervin Péter, clasa a IV-a
Prof. coordonator: Farkas Iulia
Liceul Teologic Romano – Catolic „Gerhardinum”
Loc. Timișoara, Jud.Timiș

Pășesc timid și apatic, Fiind toamnă, și-a scuturat crengile,

sub nucul singuratic aruncând la pământ nucile,
care mi-e simpatic. rând pe rând și frunzele.

Pe jos s-a așternut un covor, Găsesc un vlăstar,

aproape multicolor un nuc mai hoinar.
de frunze moarte, Mă aplec ca să-l smulg.
ruginite și îngălbenite. Brusc îmi vine ideea

Să-l plantez pe aleea

Care duce în amurg.

Răspunsul....
Ștefănucă Roberta, clasa a V-a
Prof. coordonator: Niculiță Ionela
Școala Gimnazială Hărmăneștii Vechi

Eram în clasa pregătitoare. Doamna învățătoarea ne citea zilnic povești. Într-o zi ne-a încântat
cu ”Prâslea cel voinic și merele de aur”. Eram în același timp tare nedumerită: de ce a ales autorul
mere de aur și nu gutuile- că sunt galbene și seamănă mai bine cu aurul?...Să fi fost scumpe?...Nu, că
pe strada mea aveau toți vecinii și nicio dată nu le cumpăram- le primeam gratis.

31
 ECOURI Nr. 9

Timpul a trecut, se scurseră vreo 2-3 ani, iar eu abandonasem această dilemă. Într-una din zile primesc
drept temă proiectul Beneficiile mărului. Caut, citesc și brusc mă asemăn cu personajul lui Sadoveanu
din lectura Cheia- descoperisem secretul, aflasem răspunsul. Valoarea mărului este dată de beneficiile
sale asupra organismului.
Dar brusc îmi vin alte idei... Dacă voi consuma zilnic mere voi îmbătâni mai greu, nu voi avea
probleme cu diabetul ca bunica, inima va fi sănătoasă și puternică, îmi voi proteja vederea, voi fi suplă
dar viguroasă.
Am început să consum zilnic măcar două mere și mă simt plină de energie. Imi doresc să-mi pot
determina toți cunoscuții să înlocuiască ronțăielile de la chioșc, cu un măr gustos, savuros și sănătos.

Puterea exemplului
Dandu Daria, clasa a V-a
Prof. coordonator: Niculiță Ionela
Școala Gimnazială Hărmăneștii Vechi

Era o zi frumoasă de toamnă aurie. Părinții mei plecaseră la lucru în străinătate. Eu rămăsesem
cu bunica. A fost o despărțire dureroasă. Abia
îmi stăpâneam lăcrimile.
După ce am stat la masă, buna m-a rugat să o ajut să culeagă merele. M-am echipat, am primit
unele indicații, apoi am început lucrul. Oftam adânc cu gândul la părinți. Deodată, o rămurică îmi
mângâie creștetul, parcă ar fi vrut să-mi aline suferința.
Am privit-o cu atenție. Părea că-i tristă....îi luasem fructele.....oare ce-ar fi vrut să-mi spună? Că
și ea se despărțise de copilul ei, pe care-l crescuse de când era doar un firicel de polen. Se despărțise
pentru totdeauna. Eu, doar pentru o perioadă.
Am privit-o din nou. Se ridicase, părea mândră, bucuroasă. Mă întrebam de ce? Pentru că își
îndeplinise misiunea. Crescuse câteva mere pe care le oferea cu drag. Așa făcuseră și suratele ei. Ne
dăruiseră un imens izvor de sănătate. Iar mie personal, o lecție de viață: să fiu statornică și puternică, să
știu că lucrurile valoroase se obțin cu sacrificiu.
Acum sunt mai puternică, învăț și de la oameni, dar și de la alte viețuitoarele din jurul meu.

Mărul
Andriescu Raluca, clasa a II-a
Prof. coordonator: Niculiță Ionela
Școala Gimnazială Hărmăneștii Vechi

Verde, roșu sau gălbui

Sunt deliciul orișicui,
Sunt tare și viguros,
La transport nu-s pretențios.
De aceea, fiecare

32
 ECOURI Nr. 9

Mă ia cu el, drept gustare.

Da, am multe calități,
Și sunt plin de bunătăți,
Vitamine, minerale,
Toate pentru dumitale.

Mărul
Kiss-Kanalas Delia , clasa a III-a
Prof. coordonator: Șolomonean Crina Ioana
Școala Gimnazială „Lucian Blaga”, Jibou-Sălaj

Un măr dulce acrișor,

Am cules din pomișor.
Este roșu și gustos,
Are multe vitamine
Și-l mănânc după ce-l spăl bine.

Toamna
Nastasiu Denisa, clasa a V-a
Prof. coordonator: Grigore Mioara
Școala Gimnazială Bogdănești, Bacău

Frunza a -nceput să pice...

Florile s-au ofilit,
Fructele sunt epice...
Câmpurile au ruginit.
Zână toamnă se ivește,
Veselă și sprintenă.
Ne anunță, ne vestește
Că devine galbenă.
A intrat la noi în clasă,
Fără ca să ceară voie
Si-a pictat pe negândite
Tot ce ține de istorie.
O iubim și ne iubește.
Ne oferă glorie.
Permanent ea ne vorbește…
Numai de victorie.

33
 ECOURI Nr. 9

A sosit toamna!

Avram Răzvan, clasa a IV-a

Prof. coordonator: Stanciu Ana-Maria
Școala Gimnazială Nr.13 București

A sosit toamna, anotimpul în care elevii se reîntorc în băncile lor, după lunga vacanță de vară.
Copiii uită pentru moment de jocurile minunate din zilele călduroase și se concentrează să învețe cum să
deslușească noile taine ale școlii.
Zilele s-au micșorat, iar nopțile sunt din ce în ce mai lungi și friguroase. Frunzele ruginii cad din
copaci , acoperind totul în jur cu un covor moale și multicolor. Este zarvă peste tot. Multe animale își
adună hrană pentru că mai este puțin și vine anotimpul rece. Păsările pleacă în țările calde spunându-ne
” Rămas bun!”. Oamenii fac mâncăruri foarte bune din fructele și legumele de toamnă. Copiii nu prea
mai stau afară pentru că este frig.
Mie personal îmi place toamna pentru că ne oferă o varietate de culori și multe roade
bogate.

Simfonia toamnei
Dinu Ecaterina Antonia, clasa a VI-a
Școala Gimnazială Nr. 27, Timișoara
Prof. Vardarie-Fotescu Mihaela

Dintotdeauna am găsit toamna ca fiind un anotimp deosebit. Frunzele ruginite, arămii ce îmbrățișează
solul ca o mantie protectoare și arborii misterioși, absorbiți în propria frumusețe nu eșuează niciodată în
a mă surprinde plăcut. Ploaia bate în ferestrele oamenilor, ca o piesă melancolică ce îneacă suflete în
lacrimi. Ceața șade peste sate, cu o nuanță de regret ce plutește în atmosferă. Un zbucium de răcoare dă
năvală peste case, răvășindu-i cu ranchiună pe toți cei care nu s-au pregătit meticulos de vreme.
Grădinile boierilor devin o avuție. Dovlecei mari și dolofani cresc, șușotind, parcă, unul cu altul.
Merele concurează împotriva perelor, fiecare vrând să dovedească cât de mult se pot atârna de crengile
copacilor până să se prăbușească. Vițele de vie se mândresc cu strugurii lor numeroși și soțioși. Plăcinte
calde de mere, dovleac sau prune se odihnesc pe farfuriile familiilor, așteptând cu nerăbdare să fie
înfulecate.
Toamna este ca liniștea mituitoare de dinainte de o furtună. Toamna este ca un ceai fierbinte și
parfumat. Toamna este ca o simfonie de note muzicale. Toamna este un teatru al naturii, o rețetă de culori
abstracte.
Toamna este o piatră prețioasă și rară.

34
 ECOURI Nr. 9

Toamna, fiica multicoloră a bătrânului an

Tamaș Alexandru Sebastian, clasa a VII-a
Prof. coordonator: Vardarie-Fotescu Mihaela
Scoala Gimnaziala Nr. 27 Timișoara

Poate că niciodată nu mi-am imaginat un anotimp așa de frumos și multicolor, însă minunata
toamnă mi-a schimbat părerea. Pentru mine, aceasta e ca o zână ce adoarme totul în jurul său și care
poartă mereu podoabe multicolore, de parcă ar aștepta să plece la bal, alături de celelalte surori ale sale.
Odată cu venirea ei, tot peisajul a arătat de parcă era desprins din basme. Copacii înalți ca munții și cu
frunze verzi-argintii s-au dezbrăcat de toate straiele lor, lăsând pe pământ o pătură în toate culorile
posibile: de la galben-auriu și portocaliu, până la un maro aprins ce te minuna de la prima vedere. Iarba
ce a fost odată ca smaraldul, acum s-a vestejit de parcă aștepta cu spaimă lunga și măreață iarna. Insectele
ce zburdau printre floricelele gingașe de pe câmpii, ca niște copilași de grădiniță, s-au ascuns în vizuine
și găurele alături de animalele din dumbravă. Suflul domol care te-a răcorit vara, acum s-a transformat
într-un crivăț nemilos ce a înghețat totul în jurul său. Micuțele rândunele ce au ciripit zi și noapte, se
pregătesc de plecare spre locuri mai calde și plăcute, lăsând în urmă o liniște sumbră.
Împăratul zilei s-a ascuns și el după mantia sa de nori cenușii, lăsând pământul înfrigurat și
întunecat de parcă ar fi o noapte eternă. Doar brazii și ceilalți coniferi au rămas neschimbați de jucăușa
zână, așteptând plapuma de omăt care să-i încălzească în următoarele luni.
Totodată cu venirea toamnei, oamenii din sate și-au adunat mândrii recolta bogată de legume și
fructe pentru care s-au stârnit aproape tot anul. Pe câmpurile întinse ca niște cearșafuri, s-a auzit zgomotul
asurzitor al tractoarelor și utilajelor agricole ce plantau micile boabe de grâu ce aveau să devină mărețele
plante ce săturau pe toată lumea. Peste ulițele adormite s-a lăsat un miros îmbietor al strugurilor fierți de
către gospodari, pentru a produce nelipsitul vin din casele oamenilor.
În concluzie, acest anotimp este cel mai frumos din natură, dar și cel mai darnic și minunat pentru
toți oamenii, având nenumărate bogății.

Toamna
Tomoioagă Răzvan, clasa a VII-a
Prof. coordonator: Vardarie-Fotescu Mihaela
Scoala Gimnaziala Nr. 27 Timișoara

Toamna, cea mai bogata, darnică și colorată fiica a bătrânului an, ne aduce ca de fiecare dată în
caleasca sa aurită - minunății. Frunzele copacilor își iau rămas bun de la căsuța lor , ajutate de vântul ce
adie ușor. Vocile preșcolarilor dau viață peisajului de poveste, fiind acompaniate de sunetul păsărilor
călătoare, care se îndreaptă maiestuos către țări mai calde.
Grădinile gospodarilor surâd în prezența culorilor calde și primitoare pe care toamna le-a adus la
ei acasă. În livezi merele roșii ca focul cu un miros parfumat se evidențiază în pomișorii deja golași,
așteptând a fi culese. În depărtare, pădurea pare un covor mare cu modele frumos colorate care strălucesc
în bătaia soarelui, iar în mijlocul ei animalele își fac pregătirile pentru iarnă,ursul și-a făcut așternutul
din frunze moi, iar veverița provizii cu alune. In gospodărie bunicuțele umplu cămara cu dulceturi,

35
 ECOURI Nr. 9

compoturi și tot felul de bunătăți pentru nepoței, iar bunicii pregătesc ogoarele pentru grânele de anul
rău.
Bogăție de toamnă
Șchiopu Georgiana, clasa a X-a BF
Prof. coordonator: Ciolan Laura
Colegiul Aurel Vijoli, Făgăraș

Toamna este un anotimp răcoros și în același timp foarte darnic, când este vorba de culori și o
varietate de mirosuri plăcute ajunge în pași repezi și la noi.
Zilele au început să se micșoreze, iar nopțiile au devenit mai lungi mai răcoroase.Soarele palid
își ascunde fața după norii cenușii.Vântul nebunatic străbate meleagurile într-un mod năvalnic numai de
el știut făcând frunzele să danseze printre ramurile uscate ale copacilor.
Din ce în ce mai des norii plâng, umezind pământul deja atins de brumă, făcând vietățile să se
înoarcă în casele lor Pe bolta cerului se pot zări păsările călătoare care își iau rămas bun de latoamnă, de
la locurile în care și au petrecut primăverile si verile pe timpul iernii și au adus pe lume primii pui.
Acestea iau cu ele și sunetele și cântecele melodioase. Se așterne o tăcere peste lume premergătoare
iernii. Totodată, frunzele rămase pe crengi tânjesc dupa razele soarelui, care le mângâia cu căldură.
Copacii și-au desprins haina verde de pe trupuri și își lovesc ramurile unele de altele tremurând
de frig. Lunca și grădinile acoperite de brumă parcă lucesc în lumina dimineții. Cămările sunt pline de
roadele grădinilor:roșii, zmeură și multe altele. Livezile pline de aromă și culoare ne-au uimit cu prunele
brumării, merele roșii ca focul, gutuile galbene ca puful puișorilor și cu nucile gustoase. În vii ne atrag
strugurii parfumați de diferite soiuri cu mirosul lor îmbietor care așteaptă să fie culeși pentru mustul lor
aromat care ne încălzește sângele.
De pe ogoare, țăranii au cules roadele bogate și au au brăzdat fața pământului pregatind pământul
pentru noi recolte.

Toamna cenușie
Morariu Nicoleta, clasa a X-a
Prof. coordonator: Bica Mihaela
Liceul Teologic Ortodox „Sfântul Constantin Brâncoveanu”
Loc. Făgăraș, jud. Brașov

Toamna este unul dintre cele mai friguroase anotimpuri. Copacii goi, veștejți și amorțiți sunt treziți
de adierea vântului care se strecoară printre ramurile tainice și înghețate ale copacilor. Pomii plâng de
venirea frigului, iar lacrimile lor dezordonate sunt așternute ca o plapumă groasă și parfumată ce îmbracă
pământul toropit. Frunzele copacilor atârnă ca un glob bine decorat care stă să cadă cu prima ocazie. Tot
acestea sunt găsite într-o gamă variată de culori rugini și gălbui, bine diferențiate de celelalte, prin puterea
nostalgiei, melancoliei și sentimentului enigmatic la care suntem expuși în fața acestora. O dată cu
venirea toamnei totul, în mare parte moare, razele soarelui mângâietoare alunecă printre tristele frunze
ale zilei încercând cu greu să aducă totul la viață, dar în zadar.
În miezul negros al toamnei apar averse și precipitații care îmbracă anotimpul mâhnit într-o
pierdere de suflete și bucurie, iar șuierul vântului șterge orice extaz și grăbește venirea omătului.

36
 ECOURI Nr. 9

Lacrimile cerului se îmbină cu mirosul parfumat al covorului multicolor. Mirosul balsămiu provocat de
precipitații, stârnește amintiri dureroase, trăite anterior, pierderea unor persoane dragi, rude sau prieteni.
Frigul nu doar ca învelește pământul toropit, ci ne îmbracă în prospețime, putere dar și încredere în sine.
Animalele sălbatice își pregatesc adăpostul potrivit si hrana necesară de unde să privească
moartea naturii. Ursul, în general, preferă locurile ferite de zgomote pentru a hiberna liniștit, dar și unde
poate observa ,,apocalipsa tragică”, plecarea păsărelelor, amurgul întunecat, umbrele întunecate ale
nopții, care adâncesc sentimentul cenușiu al toamnei și codrul tainic căptușit de pustietatea năpraznică.
Toamna este cel mai bogat anotimp când vine vorba de recoltă, dar mai ales de podoabele pe
care le lasă în urma ei.

Toamnă târzie
Ioan Ghita , Clasa a VI-a
Prof. coordonator: Bica Mihaela
Liceul Teologic Ortodox „Sfântul Constantin Brâncoveanu”
Loc. Făgăraș, jud. Brașov

Sub copacii dezbrăcați Multe flori se ofilesc

Și de frig îmbrățișați, Și nu pot să le vorbesc;
Șade haina lor pufoasă Dar mă-ncântă să zâmbesc
Pe pământ să-l învelească. Tufănele ce-n floresc.

Din cer ceața tot coboară Cuib de păsărele gol

Și pe soare-l împresoară. Îl colindă acum în stol;
Nu zâmbește, nu lucește L-o găsi la primăvară
Și în cer se oglindeșe. De o fi să nu dispară.

Toamna
Fodor Angelina, clasa a IV-a
Colegiul „Aurel Vijoli” Făgăraș
Prof. coordonator: Pleșa Elena
Toamna a sosit în țară Fructele le-a copt pe ram
Și-a adus ploaia amară, Și le-a dat suav parfum,
Vreme rece, promoroacă, Frunzele-a pictat cu har
Ascunzându-ne în casă. În culori de chihlimbar:

A muiat ușor penelul

În galben, roșu, arămiu,
Și-a pictat întreg decorul
În tonuri de ruginiu.

37
 ECOURI Nr. 9

Lacrimi de toamnă
Cornea Raul, clasa a X-a
Prof. coordonator: Bica Mihaela
Liceul Teologic Ortodox „Sfântul Constantin Brâncoveanu”
Loc. Făgăraș, jud. Brașov

E toamna culorilor ruginii Ploile reci ne trezesc din visare

Soarele sărută mai blând pământul, Obrajii nu lovesc picuri de-a valma,
Tăcerea începe încet a se mărginii In jur parcă-i un colt de paradis
Doar vântul își mai leagănă cuvântul. Frunzele răzlețe îmi mângâie palma.

Izvoarele își murmură cântul lor Nori cenușii pe cer se înfruntă

Pașii mă poartă pe cărări înfrunzite, Copacii se leagănă in ascultare
Dorul de cer îmi șoptește cu chin: Omul in cuget se frământă
Rugăciunile sunt și pe căi părăginite. Necuprinzând lumea asta mare...

Lumina coboară în dimineți liniștite Fă-ne Doamne că toamna de bogați

Toamna își scutură rodul bogat, Să mergem pe calea dată nouă,
Din ale Tale Doamne, sunt cele dăruite Atunci vom fi peste inimi împărați
Nouă, celor ce pe Tine, adesea Te-am uitat! Cu lacrimi curgând ca picurul de rouă.

Livada cu meri
Coroamă Irina - clasa a IV-a E,
Prof. coordonator: Năstasă Mioara
Școala Gimnazială ,,Anghel Saligny” Focșani

Este o toamnă puţin obişnuită. Soarele a încurcat parcă numărătoarea timpului şi-şi varsă văpaia
ca în luna lui cuptor. Cerul se rumeneşte la ivirea zorilor – e drept, mai târziu – ca în toiul verii şi vesteşte
în fiecare dimineaţă o zi fierbinte. Drumul urcă leneş, şerpuind prăfos, spre dealurile din jurul oraşului,
bogate în livezi şi podgorii. N-a plouat de mult şi totul este acoperit cu un strat de praf. Arşiţa nu ne poate
înşela: e totuși toamnă.
Încep să se zărească livezile de meri, cu pomi pitici si grei de rod, aşezaţi cuminţi unul după altul,
cu rămuriş rotat, ce amintesc de desenele naive făcute de copii pe asfalt, cu tulpini drepte sau uşor oblice,
văruite până la mijloc. Numai crengile merilor îndrăznesc să tulbure ordinea şi se apleacă ademenitoare,
oferindu-şi fructele. Sunt mere mari, verzi-gălbui, al căror miez, la iarnă, va aminti de pepenele galben,
mere lunguieţe, roșii, pe care praful s-a aşezat ca o pudră și mere aurii cu miez tare și parfumat.
Este uimitor cum nişte pomi atât de mici pot purta, fără sa se îndoaie, o povara atât de mare,
susținută pe creangă doar de o codiţă! Dacă n-ar fi mici şi rotunzi, merii ar putea duce cu gândul la pomul
de iarnă, gătiți la fiecare sfârşit de an, sărbătorește.
La intrarea în livadă așteaptă, stinghere încă, stive de lăzi din scândură. Mâini harnice primesc
găleţi şi scări si munca începe. Cineva fredonează o melodie a unui cântec cunoscut care începe cu
38
 ECOURI Nr. 9

„Frunză verde, mer rotat..” şi alte voci i se alătură. E veselie în livadă şi nimeni nu se mai gândeşte la
merii pitici, uşuraţi de dulcile lor podoabe.
Spre seară, şirurile de meri rămân stinghere, în vreme ce în lăzi, pline ochi, râd merele roşii, aurii
şi galben-verzui care își vor începe lungul drum spre magaziile de sortare.
Când înserarea coboară, aducând cu ea răcoarea săracă a acestui sfârşit de septembrie, o adiere
înfioară livada. Foşnetul uscat al frunzelor vorbeşte merilor despre apropiata iarnă şi, deși se văd înfofoliţi
în haină de nea, ei visează clipa roz-albă a florilor.

Mărul
Păduraru Cristiana - clasa a IV-a E,
Prof. coordonator: Năstasă Mioara
Școala Gimnazială ,,Anghel Saligny” Focșani

La marginea grădinii mele crește un măr falnic, cu coroana rotundă și crengile echilibrate, de
parcă ar fi un pom desenat îmtr-o carte pentru copii. Îmi este foarte drag acest pom care, în zilele
călduroase de vară, mă îmbie să mă așez puțin la umbra sa răcoroasă. Toamna ne răsfață pe toți din
familie cu cele mai gustoase și zemoase mere pe care le-a gustat cineva vreodată.
Acum este primăvară. Mărul meu iubit își etalează deasupra stratelor de ceapă și salată coroana-
i plină de flori. Parfumul podoabei sale se simte de departe. Chiar și acum, când scriu, pe fereastra
deschisă întră ca o boare discretul parfum pe care-l împrăștie cu generozitate. Frunzele verzi, lucioase,
împodobesc ramurile și-i dau un farmec deosebit. Din când în când vezi cum cad petale de flori, legănate
de vânt. Ai spune că a nins cu petale pe pământul proaspăt. Razele soarelui îl mângâie și-l răsfață,
încurajându-l să rodească. Curând florile vor deveni muguri delicați, apoi fructe fragede și verzi, pentru
ca, urmând logica perfectă a naturii, să crească și să devină merele pe care an de an le mâncăm cu atâta
plăcere. Toți vecinii apreciază bunătatea acestui măr. Tatăl meu i-a ajutat pe mulți să-și sădească în
propria grădină un ”altoi”.
Știu că mama mea este o gospodină desăvârșită, dar cu siguranță plăcinta cu mere îi iese atât de
bună și pentru că folosește la prepararea ei merele gustoase.

Toamna în livadă

Papamano Anelise- clasa a IV-a E,

Prof. coordonator: Năstasă Mioara
Școala Gimnazială ,,Anghel Saligny” Focșani

Anotimpul belșugului și al recoltei a sosit cu pași repezi. Fără să dea seama nimănui, a treia fiică
a anului, toamna, a alungat în doar câteva zile, de pe crengile pomilor, frunzele îngălbenite de vreme.
Pomii rămași golași s-au întristat de pierderea frunzelor, singura lor mândrie rămânând rodul bogat.
După ce s-a instalat confortabil în livadă, toamna a început să binecuvânteze rodul pomilor
fructiferi. Sub atingerea sa, merii își desăvârșesc fructele, oferindu-le culoare și gust din abundență.

39
 ECOURI Nr. 9

Împrăștiind miresme puternice și parfumuri dulci, merele coapte vestesc din mijlocul livezii că sunt
pregătite pentru a fi culese.
Livada din fața mea este un adevărat tablou plin de culori vii. În mijlocul acesteia, tronează câțiva
meri bătrâni. Sub greutatea merelor roșii zemoase crengile pomilor gem, fiind gata-gata să se rupă.
Tabloul plin de culoare al livezii mai poate fi admirat pentru puțin timp. Gospodari cu scări înalte
și panere largi se îndreaptă spre livadă pentru a culege rodul merilor. Pe fețele lor se poate citi încântarea,
însoțită de uimire, semn că rodul de anul acesta este mult peste așteptări. Înainte să înceapă propriu-zis
culesul, fiecare din gospodarii prezenți în livadă se înfruptă cu nesaț din fructele aromate. După ce le-au
degustat și le-au apreciat calitățile, oamenii încep să culeagă fructele. Cosurile mari se umplu cu
repeziciune, iar asta îi bucură pe toti cei care iau parte la ritualul culesului.
Magia toamnei a cuprins întreg ținutul!

Toamna
Băluică Denis
Prof. coordonator: Istratie Elena Daniela
Școala Gimnazială Frâncești, jud. Vâlcea

Vom pune chiar o hăinuță De cântec foșnit de frunze

Dimineața la trezire Și râsete de copii,
Poate și o umbreluță Iar când soarele se-ascunde
Vom deschide la plecare După norii groși de ploaie

Dar sperăm, cândva...vreodată, Noi vom căuta prin frunze

Să ne bucurăm de soare, Galbenul cel rupt din soare,
De frunzele din covoare Îl vom admira din suflet
Și copacii ce se-ndoaie. Și-l vom pune la păstrare.

Anotimpul meu iubit

Budihoi Yanis- Andrei
Prof. coordonator: Istratie Elena Daniela
Școala Gimnazială Frâncești, jud. Vâlcea

Ieri vedeam pe câmp doar flori , Bruma cade în ogradă,

Chiar si fluturi zburători, Veștejește tot ce poate,
Ieri era soare si bine, Asta-i toamna pe pământ,
Azi doar vânt și rău îmi vine. Anotimpul meu iubit.

40
 ECOURI Nr. 9

Dragă, toamnă!
Stoiculete Romina, clasa a VI-a
Prof. coordonator: Istratie Elena Daniela
Școala Gimnazială Frâncești, jud. Vâlcea

Toamna dragă, ai sosit! Toamnă dragă, toamnă dragă,

Anotimpul meu iubit! Te aștept de-o vara-ntreagă
Ce surpriză mi-ai adus, Ai venit din departare
Oare în coșul tău ce-ai pus? Cu alai si o urare .
Multe fructe și legume Toamna dragă, nu pleca ,
Mere, pere ,chiar si prune. Stai , te rog în viața mea!
Dovlecei si gogonele, Să mă mai pot bucura
Să ne bucurăm de ele. Doar puțin de prezența ta.

În livada bunicilor
Țîu Matei, clasa a IV-a
Prof. coordonator: Elena Adina Cirlan
Școala Gimnazială „Oana-Diana Renea” Focșani

E iarăși toamnă. Am plecat la bunici să îi ajutăm la culesul merelor.

Bunica ne-a așteptat la poartă, ca de obicei. Abia așteptam să îi văd. Am intrat în livadă și ne-am
apucat de cules mere. L-am întrebat pe bunicul meu de ce are atât de mulți meri. Ne-a spus despre
beneficiile fructelor roșii ca focul, că sunt pline de vitamine și că sunt cele care ne țin sănătoși. Iarna
organismul are nevoie de fructe și de aceea el le păstrează în lădițe timp de câteva luni. Bunica face cele
mai gustoase compoturi de mere. Când afară e ger de crapă pietrele bunica frământă aluatul și coace cea
mai bună plăcintă cu mere. Nimeni nu face plăcintă ca a ei. În casă miroase a scorțișoară și a aluat copt.
Am plecat obosit de la ei. Abia aștept vacanța de iarnă și plăcinta cu mere și scorțișoară a bunicii!

La cules
Borza Răzvan, clasa a IV-a
Prof. coordonator: Elena Adina Cirlan
Școala Gimnazială „Oana-Diana Renea” Focșani

A venit toamna cu alaiul ei de culori și mirosuri.

Astăzi mergem la bunici mai veseli ca niciodată pentru că ne vom întâlni acolo cu verișorii mei
pe care nu i-am mai văzut de doi ani. Ei locuiesc în străinătate și anul trecut nu au venit acasă.
Când am intrat în curte se auzeau glasurile vesele ale verilor mei. Ne-am îmbrățișat și după ce am
stat puțin de vorbă am plecat în grădină unde, bunicii, mătușa și unchiul meu culegeau merele. Ne-am
hotărât să îi ajutăm și noi, ba chiar ne-am luat la întrecere. A câștigat Andrei, cel mai mare dintre verișori.

41
 ECOURI Nr. 9

A cules cu o lădiță în plus, dar nu ne-a părut rău. Întrecerea noastră a fost un lucru bun pentru că așa am
treminat mai repede și am avut timp și de joacă.
Când am plecat ne-am promis că ne vom revedea în fiecare an la culesul merelor. A fost
o zi fantastică!

Mărul
Milea Diana, clasa a IV-a
Prof. coordonator: Elena Adina Cirlan
Școala Gimnazială „Oana-Diana Renea” Focșani

În fiecare toamnă mergem în satul de munte unde locuiesc bunicii mei.

De această dată natura parcă s-a jucat cu acuarelele și a pictat totul în cele mai frumoase culori.
Grădina bunicilor arată mai frumos ca niciodată. Frunzele arămii se leagănă în adierea ușoară a vântului.
Covorul foșnitor e așternut pretutindeni. Ceea ce mi-a atras cel mai mult atenția a fost mărul. Bătrânul
pom în care mă urcam în fiecare an și culegeam cu mâna roadele părea mai bătrân ca altădată. Fructele
atârnau vesele, dar el semăna cu un moșneag obosit. Mereu îl asemănam cu un împărat din povești care
tot îmbătrânea în fiecare an. Acum am observat în dreapta sa un pomișor firav, ca un copil lângă bunicul
său. Micuțul avea două mere tot de culoarea macului. Atunci mi-am dat seamna că bunicul plantase un
alt măr pentru a-l înlocui pe cel bătrân. M-am rugat de el să nu îl taie și chiar de nu va mai face fructe să
îl lase acolo. Era mărul meu. Era acolo de când mă știam și la umbra lui, vara, mă jucam cu păpușile și
stăteam pe o păturică cu prietenele mele.
Am ajutat la culesul fructelor și am plecat, puțin îngrijorată pentru bătrânul meu măr, dar fericită
că i-am smuls bunicului promisiunea că nu-l va tăia. Grădina bunicilor va rămâne pentru totdeauna în
mintea mea cu pomul meu drag în centrul său

Toamna
Pârvu Raul, clasa a IV a
Prof. coordonator: Turițoiu Cristina
Lic. Teoretic Filipeștii de Pădure, Jud. Prahova

Toată lumea-i pe câmpii Să culegi un sac de nuci,

S-au apucat de cules strugurii din vii. În cămară să-l aduci!
Este forfotă-n livezi Au înflorit frumoasele tufănele
Fructe colorate vezi. Și-au împrăștiat mirosul pe alee.

Varză, vinete, ardei Pe poteci s-au asternut covoare

În grădină ai tot ce vrei! Toate cu aceași culoare.
Gogonelele-s dolofane Lăzile sunt pline cu mere
Gata de pus în borcane! Pentru copiii ce vor cere.

42
 ECOURI Nr. 9

Mărul
Bănică Horia, clasa I
Prof. coordonator: Nechifor Mirela-Mădălina
Școala Gimn. Nr.38 ,,Dimitrie Cantemir’’ Constanța

Din livadă eu am luat

Un măr roșu, îmbujorat.
Cu poftă, eu am mușcat
Miezul dulce, parfumat.

Toamna frumoasă
Bologh Csilla Melinda, clasa a IX-a
Prof. coordonator: Gheție Cristian
Liceul Tehnologic ”Ioniță G. Andron”
Loc. Negrești Oaș, jud. Satu Mare

Toamna este un anotimp superb care provoacă o schimbare în natură. Această schimbare își pune
amprenta și asupra copacilor care își pierd frunzele colorate, acestea cad pe trotuar formând un un covor
multicolor în toate nuanțele și care foșnește lin sub pașii noștri.
Toamna copiii sunt cei mai bucuroși deoarece în acest anotimp se coc fructele și pot să culeagă
dar și să mănânce aproape tot ce doresc. Pentru copii, toamna aduce un nou început de an școlar, și
aceasta este o bucurie pentru ei deoarece își reîntâlnesc colegii.
Pentru mine cel mai frumos anotimp este toamna, deoarece este un peisaj super frumos. Mie
înanotimpul acesta îmi place foarte mult sa ies cu prietenii în parc, deoarece tot parcul este colorat cu
frunze multicolore. Ne place să stăm pe o bancă și să admirăm dansul frunzelor în căderea lor lină spre
pământ.
Toamna aduce bucurie și în suflete gospodarilor care au lucrat din primăvară și până acum.
Glasurile lor vesele se aud fie din livezile de unde ei culeg fructele, fie de pe ogoarele de unde adună
legumele. Toți sunt fericiți pentru bogăția obținută.
Dar toamna aduce și puțină tristețe deoarece zilele s-au micșorat, iar nopțile sunt din ce în ce mai
lungi. Ploile reci fac natura posomorâtă, păsările se adună în stoluri, se rotesc în cercuri mari în vazduh,
luându-și parcă rămas bun și pleacă spre țările calde. Copacii rămân nu doar fără frunze ci și fără ciripitul
păsărilor. Unele animale se pregătesc de hibernare. Toate tânjesc după căldura verii.
În concluzie eu cred ca acest anotimp este un anotimp nu doar foarte frumos ci și cel mai bogat.

43
 ECOURI Nr. 9

Regina toamnă și iubirea ei față de noi

Mureșan Jessica, clasa a IX-a
Prof. coordonator: Gheție Cristian
Liceul Tehnologic ”Ioniță G. Andron”
Loc. Negrești Oaș, jud. Satu Mare

Într-o zi normală de toamnă, un cuplu de veverițe vorbeau în timp ce-și numărau nucile.
-Știi la ce mă gândeam? întreabă prima veveriță serioasă.
-Nu, draga mea. Spune-mi despre ce este vorba? spune calm o doua veveriță.
-Mă gândeam la cât de bună e regina Toamnă cu toți dintre noi, spune recunoscătoare veverița.
-Ai dreptate....... Are mare grijă de toți, dar în special de noi. Îi zâmbește cald și se oprește din numărat
nuci.
- Este ca o zână pentru mine, o zână cu rochie din frunze ruginii. Mereu ne aduce câte un cadou, îi arată
nucile, referindu-se la ele ca și la un cadou de la regina Toamnă.
- Toamna e o persoană caldă, e calmă, și e grijulie. Toate lucrurile bune o caracterizează. Doar copacii
par triști când vine dânsa.
- Frunzișul acestora, colorat în auriu, reflectă o culoare gălbuie asemănătoare unor flăcări, astfel încât
copacii par niște lumânări aprinse, care luminează aleile pustii ale parcului. „Vesela verde câmpie acu-i
tristă, veștejită„. Eu cred că atunci ei fac o pauză- știi și tu că frumusețea are un preț.
- Chiar dacă ar lua o pauză, când adie vântul, copacii valsează atât de elegant- sunt magnifici! Bruma
argintie împodobește grădina foarte frumos și regina Toamnă se bucură!
- Soarele are grijă de ei, el mereu mângâie cu razele lui pământul și pe regină, și bineînțeles copacii. Dar
chiar și cu marele soare, regina Toamnă e ploioasă și tristă.
-Pentru că Ea știe că vine Iarna și lacrimile ei din septembrie udă pământul. Ea îi pregătește pe copii la
școală și culcă animalele în vizuini. Fură puful păpădiilor și șoptește florilor venirea Iernii.
-Hai să ne grăbim, că ne prinde Iarna din urmă și nu am terminat cu nucile. Spune prima veveriță
întorcându-se cu capul pe umeri.
-Ai dreptate, hai să continuăm și să-i transmitem reginei Toamnă mulțumiri pentru tot! zice entuziasmată
a doua veveriță.

Începutul toamnei
Rezmuveș Iasmina, clasa a IX-a
Prof. coordonator: Gheție Cristian
Liceul Tehnologic ”Ioniță G. Andron”
Loc. Negrești Oaș, jud. Satu Mare

Cea de a treia fiică a anului, cu mireasma sa îmbătătoare care se risipește în aer, toamna și-a asezat
covorul de frunze moarte si asortate, dupa o vară călduroasă. Toamna a sosit cu recolte bogate, si cu
mirosul legumelor proaspete....Iar cerul... cerul respiră ..,aerul este plin de prospețimea pătrunzătoare a
mirosurilor, iar totul în natură respiră, se mișcă și treptat parcă adoarme .. Cad ploi reci de toamnă pe
pământ. Zâna melopeelor răspândește evantai de frunze ruginii, ploi mărunte și stropi de pământ...

44
 ECOURI Nr. 9

Mă gândesc așa că aș putea trăi într-un loc care să mă lipsească de orice alt anotimp, mai puțin
de toamnă.... și mă întreb de ce am această dorință... Toamna...cu nopțile ei din ce în ce mai lungi și
diminețile reci, cu zilele călduțe, cu mirosul de frunze uscate, cu adierea răscolitoare a vântului, cu soarele
stins ce scaldă natura într-o lumină difuză, cu norii cenușii ce mă trimit la visare, cu ploaia calmă sau
vijelioasă ce mă trezește în diminețile când aș vrea să mai dorm... toamna este incomparabilă! E tristă,
dar are o frumusețe unică, simt că și eu sunt la fel ca toamna.... Cred că s-a moștenit de la dimineața
aceea de septembrie în care m-am născut.... Mă identific cu toamna și simt cum face parte din mine....sunt
puțin melancolică, pentru că nu este un anotimp vesel , dar cred că este cel mai romantic dintre toate...
Toamna este și în realitate ca și în pastelurile lui Alecsandri, poeziile Anei Blandiana sau atâtea
și atâtea alte poezii. Toamna este pace, liniște dar și romantism.

Toamna gospodărește...
Cebotari Anastasia, clasa a V-a B
Prof. coordonator: Oxana Glod
Liceul Teoretic ”Mihai Eminescu” Dubăsari
Republica Moldova

Vine toamna, vine, vine, Admirând un cârd frumos!

Cu ploițele ei line
Și cu roada cea bogată, Plouă, plouă îndesat,
Țara ni-i îmbelșugată! Norii cerul-au întunecat,
Frunzele au îngălbenit
Strugurii gustoși s-au copt, Și copacii-au dezgolit.
Sunt în forma cifrei Opt,
Gutuile surâd la geam, Apoi Toamnă ne zâmbește,
Ne-amintesc cum le strângeam. Soarele mai încălzește,
Copiii prin frunze dansează,
Rândunicile mai cântă Iar ariciul dormitează!
Și în drum ele s-avântă.
Eu privesc în sus și-n jos,

Toamna copilăriei mele

Cebotari Anastasia, clasa a V-a B
Prof. coordonator: Oxana Glod
Liceul Teoretic ”Mihai Eminescu” Dubăsari
Republica Moldova

Toamna este un anotimp care termină anul în natură. El îmi creează emoții de bucurie și armonie
sufletească cu frunzele aurii și roșii, vânt rece și proaspăt, cu soare, ploaie și alte fenomene triste și vesele.
Familia mea apreciază acest anotimp pentru priveliștea multicoloră, gutui și pere coapte, mustul
pe sfârșite și ploi ciobănești. Dar cei maturi nu au timp să privească schimbările din jur.

45
 ECOURI Nr. 9

Copii se bucură de cele văzute, ca și mine, jucându-se vesel pe afară. Dar ziua se face tot mai
scurtă, iar noaptea – mai lungă. Copacii își scutură frunzele gălbui, verzui sau ruginii, iar uneori se aude
plouând cu nuci în grădină.
Cu drag urmăresc mișcările de acuma ale păsărilor. Unele încep să dormiteze, altele zboară prin
aer ca săgețile, ele îmi amintesc de furnicile, cuprinse de griji, care aleargă spre locuința lor. Păsările
călătoare pleacă în stoluri spre țările calde. De aceea mă întristez puțin...
Dar îmi bucură sufletul acest anotimp, căci încă nu sunt matură și am timp să contemplez natura.
Așa e Toamna copilăriei mele!

Mărul
Limba Florina, clasa a III-a,
Prof. coordonator: Toaca Tatiana
Șc. Gimnazială Lisa, jud. Brașov
Un măr dulce -acrșor,
Am cules din pomișor.
Este roșu și gustos,
Și pentru corp sănatos.
Are multe vitamine
Și-l mănânc,dupa ce-l spăl bine.

Mărul hazliu

Nichiu Amalia, clasa a III-a,

Prof. coordonator: Toaca Tatiana
Șc. Gimnazială Lisa, jud. Brașov

Mărul roșu și frumos Cu, culoarea mult dorita

Face un compot gustos Și codiță arcuită,
Cu cat este mai zemos, Roșu, verde sau gălbui,
Cu atat e mai gustos. Dulce sau mai amărui.

Mărul
Matic Ștefan, clasa a III-a,
Prof. coordonator: Toaca Tatiana
Șc. Gimnazială Lisa, jud. Brașov
Mărul roău sau gălbui
Ca să îl iau, în pom mă sui
Unul mie, unul ție
Restul în pălărie.

46
 ECOURI Nr. 9

Toamna
Goraș David Gabriel, clasa a IV-A B
Prof. coordonator: Butnariu Elena
Școala Gimnazială Verești, Jud. Suceava

După vara fierbinte cu zile frumoase și lungi, a sosit toamna cea darnică, în haina ei frumos
colorată, cu miros de roade bogate, de mere roșii, gutui și nuci.
Soarele obosit și leneș nu reușește să mai mângâie pământul cu căldura sa. Natura se schimbă.
Pomii se îmbracă în haine galben-ruginii. Frunzele palide ca ceara, cad și mor, iar florile târzii se ofilesc.
Cad ploi reci și vântul bate mai cu putere. Copacii plâng după păsările ce i-au părăsit, pentru a pleca în
țările calde. Pădurile s-au îmbrăcat într-un covor multicolor, iar animalele își pregătesc culcușul și își
strâng provizii pentru anotimpul rece.
În grădini și livezi munca e în toi. Oamenii culeg de zor merele aurii, strugurii cu boabe mari și
coapte și gutuile parfumate și gălbui.
Toamna este anotimpul preferat, pentru că este plin de culoare și farmec, având frumusețea și
bogăția lui.
Natura se pregătește cu pași mici să întâmpine iarna, cu primii fulgi de nea.

Pe cărările toamnei
Poinariu Daria Ioana, clasa a IV-A B
Prof. coordonator: Butnariu Elena
Școala Gimnazială Verești, Jud. Suceava

Toamna este anotimpul în care elevii se întorc la școală, bucuroși de începerea, anului școlar și
de reîntâlnirea cu dragii lor colegi.
La țară, oamenii culeg roadele pământului și culeg fructele din grădini. Tot acum sunt culeși
strugurii și este făcut mustul.
Pe ogoare, după ce grânele sunt recoltate, pământul este arat și semănat cu noi cereale.
Toamna așterne pe pământ covor de frunze ruginii. În acest anotimp natura se schimbă. Frunzele
copacilor îngălbenesc și cad, iarba se usucă, iar soarele încălzește din ce în ce mai puțin.
Cerul senin de vară dispare și apar norii negri și grei. Acum cad ploi reci și bat vânturi puternice.
Oamenii se îmbracă mai gros și se ascund de ploile dese în spatele umbrelelor. Toamna, păsările
călătoare pleacă în țările calde, animalele din pădure își pregătesc culcușul pentru iarnă și strâng provizii
pentru această perioadă, iar alte animale se pregătesc să hiberneze peste iarnă.
Toamna e pe sfârșite. Soarele se arată din ce în ce mai rar și e tot mai puțin prietenos. E
morocănos, mofturos și răsfățat. Nu ne mai încălzește chipul, iar brațele lui sunt tot mai reci. Norii cenușii
pun stăpânire pe înaltul cerului devenind grei din cauza ploilor ascunse în pântecele lor. Frunzele încep
să își piardă din intensitatea culorilor, murind câte puțin în fiecare zi, croșetând frenetic pătura care
urmează să-i țină de cald pământului până la primăvară.
Îmi place acest anotimp datorită bogăției, dar și culorilor.

47
 ECOURI Nr. 9

Toamna
Vraciu Clara Gabriela, clasa a IV-A B
Prof. coordonator: Butnariu Elena
Școala Gimnazială Verești, Jud. Suceava

Nopțile reci și liniștite se ivesc. Norii mari de un albastru închis stau pe cerul înălțător, spunându-
ne că a sosit toamna. Acum totul pierde viață, iar pământul este amorțit. Toamna temperatura scade, iar
razele soarelui sunt mai domoale, făcând diminețile răcoroase, lăsând bruma să cadă. Are farmecul ei,
deoarece frunzele copacilor sunt multicolore și se aștern ca un covor, încălzind pământul.
Soarele pătrunde ușor cu razele lui, în pădurile a căror copaci sunt golași, având frunzele vestejite,
gata să cadă.
Gospodarii își culeg bogatele roade pentru care au muncit încă din primăvară. Se pregătesc astfel
umplându-și hambarele cu grâne. Toate fructele și legumele miros îmbietor,deoarece sunt foarte coapte.
Copiii se bucură atunci când savurează un măr rumen sau beau un pahar cu must. În schimb,gospodinele
pregătesc cu pricepere legumele și fructele, pe care le vor savura cu întreaga familie.
Unele viețuitoare își fac provizii, astfel pregătindu-se pentru anotimpul rece ce va veni.
Păsările călătoare își iau zborul spre țările calde, lăsându-și cuiburile goale până ce vor reveni.
Întreaga natură se schimbă, odată cu venirea toamnei, anotimpul îmbelșugat și plin de culoare.

Toamna
Costache Alesio Nicolas, clasa a II-a D,
Prof. coordonator: Gotea Andreea
Liceul de Arte ,, Ionel Perlea” , Slobozia

A fost frumos cât a durat,

Când vara noi, toți, ne-am jucat,
A fost , s-a dus...dar a venit
Toamna cea de neoprit.
Afară este tot mai frig,
Și toamna iarăși a venit,
Pe cerul cenușiu se vede,
Un cârd de berze zburând în zare.

Darurile toamnei
Horia Robert Andrei, clasa a II-a D,
Prof. coordonator: Gotea Andreea
Liceul de Arte ,, Ionel Perlea” , Slobozia

A venit toamna,
Copacii rămân goi,

48
 ECOURI Nr. 9

Frunzele cad una câte una

Și formează un covor magic.

Doamnă dragă ,ești ploioasă!

Dar ești și gustoasă!
Mere ,pere, nuci, gutui,
Prune, struguri, chiar și must,
Toate tu mi le oferi
Din panerul tău bogat.

Toate aceste bogății,

Vitamine mii și mii,
Tot ceea ce tu oferi
Sunt la micii școlărei
În pachețel zi de zi.

Toamnă dragă, mulțumim!

Noi pe tine te iubim!

Vine toamna
Aldea Timotei, clasa a VII- a
Prof. coordonator: Șodolescu Corina
Colegiul Național Doamna Stanca Făgăraș

Cu degete de brumă argintii

Prin pletele copacilor pustii
In val misterios de ploaie deasă
Te vad pe tine, toamnă,
Doamnă aleasă,
Lăsând în urmă vara luminoasă
Si malul mării zvelt învolburat
Cu-alai de frunze colorate-n auriu si pal
Te chem pe tine, toamnă preafrumoasă,
Să-mi dăruiești din rodul tău bogat.

49
 ECOURI Nr. 9

Toamnă, toamnă
Sendruc Alexandru, clasa a VII- a
Prof. coordonator: Șodolescu Corina
Colegiul Național Doamna Stanca Făgăraș

Toamnă, toamnă, Esti ca o muzică frumoasă

Vii cu a ta poamă Care ne scoate din casă
Cu fructe si culori , Si ne zâmbesti cu răcoare
Frunze si multi nori. Când renuntăm la sandale.

A venit toamna bogată

Anton Eduard Jules, clasa a V-a
Prof. coordonator: Mirciov Maria
Scoala Gimn. Nestor Oprean Nr. 2,
Localitate Sânnicolau Mare
1. A venit toamna bogată 3. Mama devreme se scoală
Cu de toate încărcată Pe copii să-i ducă la școală
Și cu frunze colorate Au încălțăminte nouă
Cu casele decorate. Și umbrelă în caz că plouă!

2. Au plecat spre țări cu soare 4. Sună clopoțelu-n școală

Păsările migratoare Iar copii dau năvală
Le-om vedea la primăvară În pauză să se joace
Dacă se întorc în țară. Să învețe nu le place.

Toamnă dragă, bun venit!

Barbu David-Costin, clasa a II-a
Prof. coordonator: Oprea Elena
Școala Gimnazială Raciu, Jud. Dâmbovița
Toamna mândră și bogată
A venit la noi îndată.
Pleacă berze și cocori,
Rămâne miros de flori!
Vântul șuieră prin ramuri,
Frunze ruginii în geamuri
O poveste nouă spun
Cu o zână cu păr brun…
Ea coboară de pe creste,

50
 ECOURI Nr. 9

Rochia-i lungă, de poveste…

Frunze, flori, gâze mărunte
Coroniță-i stau pe frunte.
Prin grădini și prin livezi,
Legume șifructe vezi.
Iar pădurea a pălit…
Toamnă dragă, bun venit!

Toamnă...
Brașoveanu Marius George, clasa a XI-a
Prof. coordonator: Hera Ingrid
Lic. Tehnologic ”Dr. I. Șenchea” Făgăraș

Tu Toamnă, anotimp amar, Iar Ploaie, tu, îmi amintești

Eu în genunchi m-aplec învins De-a mea iubire din povești,
Căci toate zilele-s coșmar De zile-mpreună petrecute,
De când dragostea-mi s-a stins. Chit c-acum toate-s dispărute.

Măi Vântule, sunt doar un om EA, simbol al perfecțiunii,

Cu o inimă sfărâmată, Ca Bruma alb imaculată,
Un biet suflet de muritor Mi-o amintesc plângând și-ntreb
Pe astă lume blestemată. Cum am pierdut astfel de fată …

Toamnă, eu în genunchi m-aplec

Cu-a mea inimă sfărâmată,
Odatăsă-i mai pot vedea
Privirea vie, imaculată …

Toamna, belșug și culoare

Bucșoiu Delia Nicoleta, clasa a VI-a
Prof. coordonator: Dobrin Diana Roxana
Liceul Teoretic Mitropolit Ioan Mețianu, Zărnești

Toamna a sosit de zor,

Cu bruma cea nemiloasă.
Pomii-și pierd culoarea lor,
Iar păsările cuiburile-și lasă.

Compot, zacuscă, dulceață

Mamele și bunicile pregătesc,
Așa trec clipe din viață,
51
 ECOURI Nr. 9

Așa anotimpuri sfârșesc!

Nucile, merele, perele se rostogolesc

Pe iarba cea uscată,
Frunzele palide ne zâmbesc
Amintind de-o vară colorată.

Doar brazii cei falnici rămân verzi,

Natura își schimbă veșmântul,
E-octombrie! Nici n-ai să crezi
Ce straie îmbracă pământul.

Toamna - anotimpul bogat,

Ne-aduce parfum și culoare,
De sus strălucesc neîncetat
Timidele raze de soare.

Tonuri de toamnă
Bunea Andrei Vlad, Clasa: a XI-a
Prof. coordonator: Nedelcu Ionela
Lic. Tehnol. Silvic, Dr. Nicolae Rucăreanu, Brașov

Un refugiu artistic, unde...

melancolia joacă cărți cu liniștea
interioară.
Vara...dă ștafeta și coboară;
Lăsându-și amprenta pe mese, cu
amintiri și simțiri intense,
Nimic pe alese , când nemiloasa
mamă iese.

Un picior în frunze, un sărut pe

buze, sufletul inspiră
la liceu pe geam privind
cum înnoratul cer transpiră.
Câte-o caldă, câte-o rece, parcă-s jocuri feminine
Scoate rațiunea din emoție ca să poți
crea rubine.

Cât despre covorul toamnei bine știut

de cititori,
s-a omis o mică parte și anume

52
 ECOURI Nr. 9

cea cu flori;
Nu am citit niciodată , ceva scris
despre brândușe,
Despre movul lor divers, forma,
sufletele lor ascunse.

Arborii încet, încet, devin maturi

de nuiele,
Când vântul mai dur al toamnei ...
și al vieții
gonesc frunzele din ele.

Luminează, Doamne, mintea celui ce

după hârtie merge ,
Și orbit de neajunsuri uită a fericii lege .
Poartă-l pierdut printre codri, printre
galben-ruginiu,
Printre roșu, puțin verde,
Fie ca vara de viu!

Anotimpul roadelor
Bura Daniela, Clasa a VI-a
Prof. coordonator: Gheție Mariana
Școala Gimnazială Gherța Mică
Fructele au rodit
Legumele au răsărit
Toamna roadele și le-a adus,
Să nu bucurăm de ele nespus.

Frunzele s-au colorat în mii de culori,

Copacii s-au dezbrăcat de coroana lor,
Strugurele cel zemos
Produce mustul cel delicios.

Ploile argintii
Cad grămadă, mii și mii,
Soarele e mai slăbuț,
Norii grei au mai crescut.

Păsările își iau zborul

Către o țară călduroasă.
Gospodarii își seceră ogorul,
Astfel având o recoltă numeroasă.

53
 ECOURI Nr. 9

Merele de aur
Chinez Alexandru Ciprian , clasa a VII-a
Prof. coordonator: Ojică Elena-Laura
Școala Gimnazială Hărmăneștii Vechi

În falnicul pom din grădină Sfere galbene ce stau prinse de crengi

Printre crengi se zărește o lumină. Ce par că rup a gravitației legi.
În spatele frunzelor ruginite Florile albe de altădată
Sunt roadele coapte, aurite. Au devenit regii fructelor din livadă.

Mere lucioase precum perlele

Ce seamănă leit cu Soarele,
Cu parfumul lor dulce
Direct pe suflet te unge.

Fructele lui Prâslea cel Voinic.

Fructele cu gust unic.

Toamna cea bogată

Ciocani Karina, clasa a VI-a A
Prof. coordonator: Valentina Cotinschi
Liceul Teoretic Sfinții Kiril și Metodii, Dudeștii Vechi

S-a terminat vara dintr-o dată Toamna-n aur e învelită

Și a venit toamna cea bogată, Și-n maro vopsită.
Ne aduce-n casă mere, struguri E un covor magic și colorat
Și foarte multe belșuguri. De frunze, foarte bogat.

Toamna
Cîrjan Amalia, clasa a VI-a A
Prof. coordonator: Valentina Cotinschi
Liceul Teoretic Sfinții Kiril și Metodii, Dudeștii Vechi

Vremea e răcoroasă Frunze multe aurite

Ceața este deasă Se întind pe pământ
Ploaia e maruntă De oameni iubite
A venit toamna grăbită. Se văd mereu căzând.

Păsările călătoare
Pleacă în șiruri, adunate
Spre țările cu soare
Când se vor întoarce, oare?
54
 ECOURI Nr. 9

Capriciile toamnei
Ciungara Rebecca, clasa a V-a A
Prof. coordonator: Lupu Adina
Colegiul Național “ Doamna Stanca” – Făgăraș

Nedespărțita toamnă Vântul bate, ploaia cade,

a venit îndată, iarăși, pe spinare îl apasă,
Aurie, fermecătoare Frunzele își pierd culoarea,
pe ulița noastră goală. Toamnă rece, Toamnă udă.

Tare-i trist și amăgit Doar sub cerul sclipitor,

un stejar bătrân și singur. se zărește un colț de soare-
Nemărginita toamnă Iar nemărginita toamnă
vine iar, frunzișu-mprăștiind. i-a adus în dar culoare.

Iată frunzele cum cântă

și copiii cum le-ascultă
Stau grămadă și așteaptă...
Toamnă lungă, Toamnă blândă.

”Regina Toamnă”
Verlan Radion, clasa: a III-a „C”
Prof. coordonator: Pacul Anastasia
Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”

Afară, -n casă, peste tot Dar ... n-a uitat și de natură!

Venise Toamna chiar desculț, A scos și pensula cea bună,
În brațe avea de pe-al său lot Cu mâneca sucită în cot,
Daruri multe și de toate: A dat în culoare nouă tot!
Legume, flori, fructe, semințe, Pe dealuri, vii, livezi și ape
Struguri, ciuperci și nuci, salate, Vezi doar frunze colorate
Zarzavaturi, mere, pere... În roșu, galben și rugină
Aduse-n mâini o întreagă avere! În Moldova Toamna e regină!

55
 ECOURI Nr. 9

Toamna cea bogată

Cosor Karina Antonia, clasa a VI-a C
Prof. coordonator: Valentina Cotinschi
Școala Gimn. Nestor Oprean Nr. 2, Sânnicolau Mare

Toamna intră-n casă Toamna este foarte bogată

Cu o rochie mare și frumoasă Și de-a dreptul încărcată.
Aduce roade multe și bogate Să mergem în deal la vii.
De toți oamenii gustate. La cules de strugurii arămii.

Toamna creativă
Bîrca Laura, clasa a II-a
Prof. coordonator: Erizanu-Pînzari Elena,
IP Liceul Teoretic ,,Alexandru Ioan Cuza”,
Loc. Chişinău, Republica Moldova

Toamna cea cu mare har În păduri paleta-i mare,

A sosit în calendar. Furând galbenul din soare.
Are ea magia ei, Creativă-i toamna noastră,
Când sosește peste văi. Cu gutuia în fereastră.
Cu bagheta-i fermecată Și cu mere în panere,
Pictează natura toată. Cu savoare, cu plăcere!
Vine cu nuanțe vii,
Frunza rugineste în vii.
Toamna aurie
Cravcencu Biatris, clasa a II-a
Prof. coordonator: Erizanu-Pînzari Elena,
IP Liceul Teoretic ,,Alexandru Ioan Cuza”,
Loc. Chişinău, Republica Moldova

E cerul sur și plin de păsări, Se aștern ca un covor frumos,

Frunzele s-au îngălbenit. Mii de frunze colorate.
Încet și bruma se așterne Și păsările ciripesc,
Și tot în jur e aurit. Plecând cu jale în altă parte.

Din hornul casei iese fum

Și plouă, plouă întruna.
Iar toamna cu frumos alai
Și-a pus pe cap cununa.

56
 ECOURI Nr. 9

Regina Toamnă
Culîc Ecaterina, clasa a III-a,
Prof. coordonator: Peleavschi Ana,
IP Liceul Teoretic ,,Alexandru Ioan Cuza”,
Loc. Chişinău, Republica Moldova

Pământul colorat și bogat Codrul și ogoarele

Regina Toamnă l-a pictat Și-au împodobit veșmintele,
Cu o pensulă fermecată Prezentând averile
Iată că zâmbește natura toată. Ca adevărate modele.

Și păsările mai ciripesc Atmosfera îmbibată de splendoare

Chiar dacă unele călătoresc, Și aerul mai proaspăt pare.
Cele mai îndrăznețe zilnic ne petrec Totul este în culoare
Drumul spre școală ni-l înveselesc. Doar Regina Toamnă odihnă n-are.

Toamna-n țara mea

Guzic Alexandru, clasa a III-a,
Prof. coordonator: Peleavschi Ana,
IP Liceul Teoretic ,,Alexandru Ioan Cuza”,
Loc. Chişinău, Republica Moldova

Toamna dulce și sprințară Tot ce vrei ca bunicuța

A sosit la noi în țară. Fuga-fuga, cu fuguța
Peste tot ea a pictat Blândă, harnică și darnică
Un tablou de-nvidiat. Oferindu-ne bogata roadă.

Ca-n poveste, dragi copii! Holde mândre și bogate

În culorile-arămii Avem astăzi noi prin sate
Totul în jur e ... deal, câmpii, Mulțumim de tot cu drag
Chiar și zâmbet de copii. Stai mai mult pe-al meu meleag.

Pictorița Toamnă

Mirovski Sorina, clasa a III-a,

Prof. coordonator: Peleavschi Ana,
IP Liceul Teoretic ,,Alexandru Ioan Cuza”,
Loc. Chişinău, Republica Moldova

Mândră toamnă colorată Și cu bruma încununată,

Ce-ai venit îmbelșugată Colorând Moldova toată.

57
 ECOURI Nr. 9

Pe meleagul meu cel drag Trist e fără păsărele

Ai lăsat miros de frag. Ce se duc în stoluri ele.
De gutui,de nuci și mere
Strânse doldora-n panere. Dragă toamnă, bun venit!
Pe meleagul meu iubit
Frunzele dansează-n vânt, Cu paleta colorată,
Norii ploaia aducând. Bucurând Moldova toată.

Toamna
Vițălari Lev-Ciprian, clasa a II-a
Prof. coordonator: Erizanu-Pînzari Elena,
IP Liceul Teoretic ,,Alexandru Ioan Cuza”,
Loc. Chişinău, Republica Moldova

Frumoasă-i toamna aurie

Ce ne-aduce poama-n vie,
Ce ne-aduce pere, prune,
Mere, nuci, gutui și alune.

Bate vântul și desprinde

Frunze roșii, ruginii
Și cad toate la pământ
Un covor pufos formând.

Păsările migratoare
Se îndepărtează-n zare,
Deja-i frig, timpurile-s grele
Și își iau trilul tot cu ele.

Chiar de-avem roadă bogată

Fructe multe aromate.
Ne e dor de-un cânt duios
Și de-un soare măiestos.

Nostalgia toamnei
Crețu Maia – Carmen - Mihaela, clasa a X-a ,
Prof. coordonator: Paraschiv Liliana,
Liceul Teoretic ”Mihai Eminescu”, Bârlad, jud. Vaslui

Toamnă dragă, ai apărut! Cerul plânge adeseori.

Vremea-ți este schimbătoare, Zboară păsări călătoare!
Soarele pare pierdut Peste tot zăresc culori
Și frunzele-s căzătoare. Palide și trecătoare.
58
 ECOURI Nr. 9

Crengile par fără viață, Însă, toamnă, tu aduci

Frigul e tot mai prezent Multe fructe și legume,
Ba e brumă ... ba e ceață ... Struguri zemoși pe butuci
Iar vântul, nu e latent. Și provizii pentru lume.

Toamna vine
Dobriță Bianca, clasa a VIII-a
Prof. coordonator: Archip Diana-Maria
Școala Gimnazială ”Ion Haulică”
Loc. Ipatele, Jud Iasi

Toamna vine iar cuminte Toamna vine și-i frumoasă

Printre frunze ruginite Dintre toate este aleasă
Cum face ea an de an Să ne bucure cu roade,
Și ne bucură la geam. Iar noi, profităm de toate.

E toamnă iar...
Madvei Anemona-Viorella, clasa a V-a B,
Prof. coordonator: Enculescu Daniela
Școala Gimnazială Comuna Orțișoara

Ploaie, ceață, frig, sărbătoare,

Struguri, nuci, gutui,mere, zâmbete de pitici,
Nori, raze de soare, splendoare
Toamnă, pe toate le aduce aici?

Frunze colorate și fragile se alintă-n văzduh,

Printre stopi de ploaie și dâre de fum,
Copiii aleargă pe drum...
Bucurându-se de-al toamnei parfum.

Sătucul mai vesel ca altă dată,

Se îmbracă în al toamnei parfum,
Întreaga întindere se bucură entuziasmată,
De-al zilelor noroc și mister.

Zile scurte și nopți lungi,

Se deapănă povești în amurg,
Se pictează visuri prelungi,
Din al toamnei penel ...
59
 ECOURI Nr. 9

Frunza
Subtirelu Patricia, clasa a VIII-a
Prof. coordonator: Iaru Irina
Colegiul Național „Doamna Stanca” Făgăraș

Frunză galbenă s-așterne Vijelie și furtună

Pe câmpia-mbătrânită Prin nămeți de frig și brumă
Între timp ea se apleacă Are de trecut o vreme
Ajungând la sol strivită. Însă frunza nu se teme.

Vara, calda rază o pictează Zile, nopți de vânt și ploaie

În veșmânt smarald curat Pân” la urmă frunza cade.
Toamna trupu-i colorează Picuri curg la rând, șiroaie
În strai galben-sidefat. Pân” la vara viitoare.

Magia toamnei
Marincat Amalia Florica, clasa a V-a C
Prof. coordonator: Mirciov Maria
Școala Gim. Nestor Oprean Nr. 2, Sânnicolau Mare

Frunzele încep să îmbătrânească,

Iar grădinile încet să crească.
Toamna ne aduce daruri multe,
Păsări, flori și multe fructe.

Toamna sunt multe culori frumoase,

Roșu, galben, maro și combinate.
Haideți afară pe câmpii, să cântăm și să dansăm
Și de toamnă să ne bucurăm.

Mărul buclucaș
Ciobanu Diana, clasa a IX-a
Prof. coordonator: Șandru Luciana
Liceul Teologic Ortodox Sf. C-tin Brâncoveanu

Era un măr mare și frumos,

Cocoțat pe creangă acolo sus
Nimeni nu-l putea atinge
Puternic și de neatins era.
Apare o cioară, neagră, egoistă

60
 ECOURI Nr. 9

Care n-ar fi dat nimic din hrana ei.

Când a trecut prin zare,
Mărul l-a zărit în cale.
S-a apropiat de copacul vestejit,
Pentru prânzul binevenit
Dar ce să vezi, mărul a căzut din copac
Și cioara cu capul de trunchi a dat.
Aterizând în frunzele moi,
Amețită și ciufulită de pe jos, ea se ridică.
Când se uită sub copac,
Mărul în toată frumusețea i s-a arătat.
Însă o familie de arici, dintr-un tufiș s-a ivit,
Și în gură fructul l-au luat,
Cioara tristă a plecat,
Și în ziua aceea ea nu a mai mâncat.

Voi, copii, ce trebuie să știți

Să nu fiți zgârciți și să împărțiți
Toamna, fructe sunt de cules o gramadă
Împarțiți frățește, nu cum a făcut vicleana cioară!

Mărul năzdrăvan
Siminaru Maysa Maria, clasa a V-a
Prof. coordonator: Lungu Felicia
Liceul Tehnologic ,,G.J.Cancicov,,
Loc. Parincea, jud. Bacău

Rotunjor, gălbior, Nu mă stoarce, nu mă toarce,

Roșiatic sau verzui, Nici suc nu mă face,
La el ai tot ce vrei, Doar mănâncă-mă așa
Nutrienți și vermișori! Crănțănos, gustos și sănătos!

Mărul -Regele fructelor

Olaru Vasilică, clasa a VIII-a
Prof. coordonator: Ojică Elena-Laura
Școala Gimnazială Hărmăneștii Vechi
Astăzi este o zi mare ,cu ospăț și veselie.
Ziua marelui stăpân, se cunoaște dintr-o mie.
El e falnic, sănătos, iubitor și pus pe fapte
Căci are multe vitamine, câte puțin din toate!
61
 ECOURI Nr. 9

Multe fructe adunate, pe Măr toate îl cinstesc

Îl laudă și închinate, poruncile îi împlinesc!
Mărul sus pe tronul lui, mândru, cu așa supuși
Ochii, înlăcrimați de bucurie, nu-i poate ține deschiși.

Când începe veselia, se dansează și se cântă,

Mărul își dă seama că e mai ceva ca la o nuntă!
Regele e cunoscut, pentru frumusețea lui cerească
Niciun fruct nu ar putea niciodată să-l întreacă!

Mărul este sănătos și faimos în lumea toată,

E un rege devotat ce nu uită niciodată.
El ne ferește de boli și ne ajută la nevoi,
Deci hai să nu uităm și să îi urăm și noi:
La mulți ani cu bucurie!

Miracolele toamnei
Adochiței Andreea, clasa a XI-a PC
Prof. coordonator: Gabriela Gălățianu
Colegiul” Aurel Vijoli”, Făgăraș

Pe un râu liniştit de toamnă

Trăieşte singur un pui de măr ; Era o minusculă păsărică,
Toată noaptea trece senin, Delicată, dar lipsită de frică,
Dar o pasăre a zburat Care era extrem de încântată
Şi pe măr s-a aşezat Că prieten şi-a găsit îndată.

Şi pe dânsul plânsul l-a apula, Ce faci tu, dragă mărule?

Singuratic el era Când îți vor reapărea florile?
Şi nu era nimeni să îl vadă. Albe, precum fluturii imaculați
Singurătatea a dispărut Care zbor spre zări înalte
Când un mic prieten a apărut. Unde oamenii sunt cu toții frați...

Acum e toamnă, frunzele-mi cad lin Mă bucur că am un prieten nou

Şi aştept să vină iarna, păsările nu mai vin... Şi nu mai vorbesc singură, doar cu un ecou
Dar tu eşti mică păsărică Sper să rămânem prieteni pe vecie
O prietenă dârză, fără frică... Şi nimeni să nu strice această bucurie!

62
 ECOURI Nr. 9

E toamnă în sufletul meu

Neagoe Ioan Daniel, clasa a XI-a B,
Prof. coordonator : Hera Ingrid
Lic. Tehnologic ”Dr. I. Șenchea” Făgăraș

Sentimentele-mi mor încet, Nici nu mă mai așteptam

Natura se duce la vale. Să-ți văd numele pe ecran!
Planurile cu tine coboară Iar eu, în mod clar nepregătit,
Ca o frunză în bătaia moale. Să am puterea să te mai invit ?

A mai trecut un anotimp, Acum,că am trecut o vară,

Relația noastră se răcește. Spune-mi, n-ai vrea astă-seară
Toamna din sufletul meu Să fumăm poate o țigară …
Ca și noaptea, încet, se mărește. Să ne plimbăm agale, ca-ntâia oară ?!

Suntem amândoi prea ocupați E toamnă în sufletul meu

Să-ntâlnim mulți oameni noi, Și amorțit privesc pe geam,
Unul de altul să uităm … Lacrimi din cer cad inutil
Unde eram, ieri, noi doi ? Căci nu vreau să știu unde eram …

Optimism de toamnă...
Man Iosif-Viorel, clasa aVII-a B,
Școala Gimnazială Orțișoara, jud.Timiș
Prof. coordonator: Enculescu Daniela

A sosit toamna...
Ploi dese și cețuri dense vin în grabă,
Se inundă sufletul de lumină posacă,
Zarea e mai neagră ca altă dată,
Omul fragil se cufundă în beznă,
Lumina e mai slabă și piere degrabă.

Lumina e mai slabă și piere degrabă...

Speranța se stinge și încet piere,
Melancolia învăluie și inundă tăcerea,
Zgomotul ființei atarge durerea...
Divinitatea coboară să-și arate mângâierea,
În inimi și suflete de făpturi.

63
 ECOURI Nr. 9

Speranța curmă și alină durerea,

Optimismul, credința atrag mângâierea,
Suflete izolate în cețuri dense,
Dorm alintate de-a rugăciunii candoare,
Aspiră spre liniște,
Efemera ființă găsește alinare în a toamnei splendoare...

Toamna aurie
Petrescu Amalia, clasa a VI-a C
Prof. coordonator: Valentina Cotinschi
Școala Gimn. Nestor Oprean nr.2, Sânnicolau Mare

A venit toamna cu frunze ruginii, Recolta e mare și bogată

Strugurii s-au copt în vii O strângem pe toată.
Vara s-a sfârșit Avem struguri aromați în vii
Și pământul s-a îngălbenit Hai să îi culegem copii

Merele
Fuior Iulian Cristian, clasa a III- a A
Prof. coordonator: Manolache Veronica
Liceul cu Program Sportiv Botoșani

Mere coapte, mere bune Mere galbene și roșii

Toți copiii vor s-adune Pun în coșuri ei cu toții.
În livadă, prima oară Știți că orice măr conține
Pun la pomi căte o scară. Multe, multe vitamine?

Toamna
Tîlvan Andreea Alexandra, clasa a V-a
Prof. coord.: Olaru Angelica/ Arsene Georgiana Cosmina
Școala Gimn. Nr. 4 ,,Elena Donici Cantacuzino” , Pucioasa

Toamna vine mai grăbită , Ne aduce mere

Și nu este necăjită. Și desigur pere.
Încă ne mai lasa soare Ne scutură mereu din ei,
Și păsările călătoare. Câte una, două, trei.

64
 ECOURI Nr. 9

Ce să mai zic de prune, Frunzele sunt colorate,

De gutui și de alune? Speciale sunt toate.
Sunt desigur toate bune, Își iau adio de la copac,
Parcă toate-s o minune. Și pământului plapumă-i fac.

Toamna mult îmi place mie,

Natura parcă-i îmbrăcată în ie.
Îmi plac culorile ei
Ca și frumusețile patriei.

Mărul
Verlan Daria, clasa a XII B
Prof. coordonator: Ivanov Angela,
Liceul Teoretic ”Mihai Eminescu” Dubăsari
Republica Moldova
Ești simplu, obișnuit și rezistent la frig.
Copil al unui pom preferat de om,
Dar ești un fruct divin
Ascuns, magnific și sublim.
Un fruct crescut în rai -,,
Numai de zei cules erai.
Lăsat să crești la vedere
Puteai să ademenești cu putere
Pe toți cei care păcătuiau
Și de vrăjeli care se țineau,
Precum a fost și Eva,
Și Cloanța din Albă-ca-Zăpada.
Legenda ți-am cunoscut-o
Din povești și mituri vechi,
Dar azi, în a noastră lume,
Ești fructul sănătății,
Umplut cu multe vitamine,
Ești preferatul societății.

Toamna în grădină
Cucer Egor , clasa I
Prof. coordonator: Alexeev Natalia
Liceul Teoretic “Mihai Eminescu” Dubăsari
Republica Moldova
O, ce toamnă minunată,
A cuprins grădina toată!
Colorând totul în jur,
65
 ECOURI Nr. 9

Când privesc, eu doar mă bucur!

Grădina mea este bogată,
Noi avem în ea de toate,
Pară dulce, aromată,
Gutui, mere, cât se poate!
Roada noi toți o strângem
Ca la iarnă să avem
Hrană bună pentru noi,
Să creștem copii vioi.

Toamna cea bogată

Boganyi Sandor Andrei, clasa a VII-a
Prof. coordonator: Roman Anamaria
Școala Gimn. ”Vasile Săbădeanu” Voiniceni

Toamna a sosit,
Merele s-au rumenit,
Prunele s-au frăgezit,
Iar frunzele s-au risipit.

Fructe și legume, proaspete și bune,

I-așteaptă pe toți să le-adune
În cămară la păstrat,
Pregătite de iernat.

Bruma cea groasă,

Căzând pe iarba nemiloasă,
Este rece și sticloasă.

Peste tot e frig acum,

Ceață, brumă-i peste tot,
Vara caldă s-a pierdut
Iar toamna s-a instalat.

Să privim în sus acum,

Și să spunem ”Mulțumesc!”
Celui ce ne-a oferit
Cel mai mare dar ceresc!

66
 ECOURI Nr. 9

Toamna
Bertea David Mihai, clasa a IV-a
Școală Gimnaziala Nr. 5, Brașov
Prof. coordonator: Nedelcu Alexandra-Mihaela

A sosit toamna de-ndată, Păsările se pregătesc

Vântul începu să bată, Și spre țări ele pornesc,
Frunzele sunt ruginii Fug de frigul ce vine încoace.
Și cad în fiecare zi.
Toamna, un anotimp aparte,
Orașul este acoperit Cel mai mult mie îmi place.
Cu un val de frunze întomnit.

Toamna și școala
Gherăiescu Matteo, clasa a IV-a
Școală Gimnaziala Nr. 5, Brașov
Prof. coordonator: Nedelcu Alexandra-Mihaela

Toamna e frumoasă, Școala este interesantă,

Ca un copac înflorit, Mereu cu lucruri noi,
Școala este plină Ne-nvață lucruri simple
De lucruri noi și de copii. Și cu activități noi vine.

În weekend ne jucăm,
Afară sau în casă,
Cu frunze colorate
Ne-ncântă toamna zi de zi.

Toamnă aurie
Senciuc Nicoleta Raluca, clasa a XII-a H
Prof. coordonator: Vîrlan Daniela
Colegiul Economic ,,Virgil Madgearu’’ Iasi
A început așa deodată, Toamnă, toamnă aurie
Vântul rece să tot bată Tu ne aduci bogăție,
Noaptea repede să cadă Roade multe și bogate
Cine e de vină oare? Frumusețe și culoare,
Toamna cu frunzele sale Covoraș de frunze
Care cad, ca și petale Plin de splendoare.
Dintr-o floare...

67
 ECOURI Nr. 9

Toamna
Stancu Lavinia-Mihaela, clasa a II-a
Prof. coordonator: Oprea Elena
Școala Gimnazială Raciu, Dâmbovița

Toamnă este, bine-mi pare! Pădurea îmbracă noua haină

Natura-iplină de culoare. Ce culoare, mare taină!
Păsările călătoare Vântul spulberă ușor
Zboară pe albastra zare. Covorul multicolor.

Veverița cea roșcată

Și-a umplut cămara toată
Cu nuci, conuri și alune
Pentru iarnă, toate-s bune.

Toamna mândră a sosit

Noi bine ne-am pregătit!

Surâsul toamnei
Cristea Adriana Teodora, clasa a XI a
Prof. coordonator: Pop Emanuela
Liceul Tehnologic Automecanica, Medias

A venit toamna Și sărutul plăpândului soare

cu surâsul ei blajin scufundând întreg văzduhul
cu podoage înmiresmate într-o lume plină de culoare
coapte sub al său suspin. de simțire și răstimp.

Și-mi spuneam adesea

ce frumoasa este ea,
mândra toamnă îmbelșugată,
înmiresmată și îmbrăcată
în veșmânt de rod și dor.

68
 ECOURI Nr. 9

Emoții de toamnă
Tănase Andreea – Ionela, clasa a X-a Economic,
Prof. coordonator: Paraschiv Liliana,
Liceul Teoretic ”Mihai Eminescu”, Bârlad, jud. Vaslui

Prin văzduhul cel pustiu, Mi-ai adus o altă stare ...

Aștept toamnă ca să vii, ... Emoții! Tu nu-mi suni rău!
Cu-n val rece ruginiu, Însă tot ce văd în zare
Și-ntreb: Cât ai să mă ții? E doar un tablou de-al tău.

Văd cum prin întreaga lume, Aerul tău, dragă toamnă,

Subtil, tu te-ai așternut. Cu frunzele aurii,
În mii de nuanțe și de brume, Mii de gânduri mă îndeamnă,
Peste tot frunze ai cernut. Să mă-ntreb iar: Cât mă ții?

Toamna aurie
Tivdă Gabriela – Diana, clasa a X-a Economic,
Prof. coordonator: Paraschiv Liliana,
Liceul Teoretic ”Mihai Eminescu”, Bârlad, jud. Vaslui

A venit toamna cețoasă, Pe pământ când calc ușor,

Care nu-i prea drăgăstoasă. Aud foșnet sub picior,
Copacii au amorțit, Și făcându-și dansul lor
Și frunzele au ruginit. Zăresc jocul frunzelor.

Căldurile-s efemere, Pleacă păsări călătoare,

Vântul bate cu putere, Cu un zbor lin spre altă zare
În copaci ramuri vibrează, Și așteaptă cu nerăbdare
Cerul parcă se-ntristează. Primele zile cu soare.

Ți-am văzut primele semne,

Când văzduhul lacrimi cerne.
Dar aș mai vrea un răspuns
Toamna, tu când ai pătruns?

69
 ECOURI Nr. 9

Toamna
Dobromirescu Bogdan, clasa a V-a
Prof. coordonator: Mocanu Oana-Roxana
Școala Gimnazială „Panait Cerna”, Cerna

A sosit pe-nserat Peste tot în depărtare

Anotimpul cel mai bogat! Vezi numai culoare...
O mulțime de legume De te-mbie la plimbare
De-adunat numai bune! Cu rucsacul în spinare.

S-au aprins frunze portocalii...

Tu calci pe cărări arămii...
Covor de foc Zâna ne-a adus
Iar anii ți-i numără acuș!

Toamna
Popa Diana-Elena, clasa a VIII-a,
Prof. coordonator: Ungureanu Anca
Școala Profesională Mogoșești, Iași

Afară e-nnorat
Eu sunt foarte supărat
Privesc ușor în noapte
Cum vântul le supără pe toate.

Stropii înaintează,
Bălțile se formează,
Ploaia se-nțețește,
Iar luna lipsește.

Toamna a venit
Peste noi s-a năpustit
Cu frig, cu ploaie, cu tot
Ea iar a apărut.

Afară e noapte
Dar ploaia nu pleacă, din păcate
Ea continuă să curgă
Până soarele nu va mai vrea să se-ascundă.

70
 ECOURI Nr. 9

Toamna a sosit
Știrosu Raul, clasa a XI- a
Prof. coordonator: Szoke Daniela
Liceul Tehnologic Automecanica, Mediaș

În zori zilei
Când m-am trezit
Priveliștea m-a uimit.
Peste noapte toate
S-au schimbat,
În culori armămii s-au transformat.
Pe-un covor de aur
Am călcat,
Toate frunezele covor m-au întâmpinat,
Un soare blajin m-a salutat,
Iar verdele timid s-a arătat.
Toamnă izvor de bucurii
Pe mine mereu m-ai uimit
Culorile tale le-am îndrăgit
Și pemtru mine toamnă,
Anotimpul meu preferat
Ai să fii!

Toamna argintie
Căruntu Nicoleta, clasa a VIII-a,
Prof. coordonator: Ungureanu Anca
Școala Profesională Mogoșești, Iași

Toamnă lină, aurie

Ai adus peste câmpie
Covor de frunze ruginite
Și zile cu ploi cernite.

Frunzele se sfătuiesc
Ce culori se potrivesc
Unele roșesc mirate,
Altele-s gălbui, pătate.

71
 ECOURI Nr. 9

Toamna, un anotimp aparte

Frîncu Ioana, clasa a IX-a
Prof. coordonator: Șandru Luciana
Liceul Teologic Ortodox Sf. C-tin Brâncoveanu, Făgăraș

Vine toamna, uite-o-n vale Oricât ar fi de măiastru

Rochia ei în culori pale Cerul veșnic viu, albastru
Flutură încet, frumos Când o vede, el aduce
Cu vântul rece, furios. Nori mulți și-o ploaie dulce.

Toamna e ca o mireasă
Fericită, dar sfioasă
Când apare ea în zare
Lumea merge la culcare.
Dar are și-o parte bună,
Nu este doar rea și crudă,
Fructele frumos le coace
Și mustul tare bun îl face.

Toți copacii-ngălbenesc Toamna, chiar dacă e soare,

Albinele toate-amuțesc, Frigul crește tot mai tare,
Pasările au plecat Toate frunzele cad pe rând
Iar urșii s-au pus în pat. Murind singure, plângând.

Toamna-i un anotimp aparte Dar ea foarte mult nu șade,

Pădurile sunt colorate Și-i face repede loc
Dar cine se bucură Iernii cu limba de foc
Când din toate-ncheieturile tremură? Când și ultima frunză cade.

Toamna
Moldoveanu Andreea-Ioana, clasa a III-a
Prof. coordonator: Stănescu Elena Emanuela
Școala Gimnazială Cricov, Valea Lungă
Mere, pere ṣi gutui Frunzele plutesc încet,
Toamna ne aduce, Toate colorate,
Multe fructe ṣi legume, Şi se-așazӑ pe pӑmânt,
Proaspete ṣi bune. Ȋn straturi minunate.

Vântul face o magie,

Suflând peste toate,
Aduce ploaie în vie
Şi nori peste case.
72
 ECOURI Nr. 9

Toamna-n sat

Marin Ștefana, clasa a VIII-a,

Prof. coordonator: Ungureanu Anca
Școala Profesională Mogoșești, Iași

E o toamnă, acol’ departe

Uite-o vine, uite-o vine!
Cu frunze colorate, fructe coapte
Cu școlari care ne urează numai bine!

În grădină sunt doar flori Strugurii stau copți în vii

Pe cer soare și cu nori Carele-s pline în gospodării
Îngrijește-le cât poți! Sătenii roade-mbelșugate adună
În ale toamnei reci nopți. Și cântă de voie bună!

Ultima toamnă
Grancea Ștefania, clasa a IX-a
Prof. coordonator: Șandru Luciana
Liceul Teologic Ortodox Sf. C-tin Brâncoveanu, Făgăraș

Toamna a venit cu vreme rea Vremea trece în fugă amară

M-aș speria, dar nu e prima din viața mea. Și mă fumează ca o țigară.
În timp ce frunza ruginește Toamna așteaptă să plece
Sufletul meu se ofilește. Să mă lase gol și rece.

De-aș fi copil, m-aș bucura Mă fumează cu buze iuți,

De toamna cu ploi și vreme rea, Te lasă să mă stingi și să mă uiți.
Dar nu pot să zâmbesc, Și de-ar fi să nu mă uiți
Când știu că eu mă ofilesc. Ai putea oare să îi înfrunți puterile reci și iuți?

Frunzele cad din copac

Și asta nu îmi este pe plac.
Toamna va pleca cu ură
Iar eu voi rămâne în urmă.

Toamna aceasta m-a rănit

Dar alta sigur nu mai prind.
Anilor să mă chinuie le place
La anul voi dormi în pace.

73
 ECOURI Nr. 9

Descriere în toamnă

Zarea Rahela Dora, clasa a XI-a D

Prof. coordonator: Valentina Cotinschi
Liceul Teoretic Ioan Jebelean, Sânnicolau Mare

În descrieri minuscule cotidiene

Oamenii pesemne doresc
A arata că dincolo de extreme
Poemul arată frumosul omenesc.

Vechile frunze, culori vii și moarte?

Purtate-ntr-un aparte dans de vânt
Un soare blând cu puterea de a desparte
Nopți în tăcere și zile de cânt...

Mărul – podoaba toamnei

Mermeze Nuria, clasa a XII-a
Prof. coordonator: Venter Ioana
Liceul Teoretic „Gabriel Țepelea” Borod

Din timpul iernii când se curăţă merii,

Ne gândim la frumuseţea lor din timpul verii,
Dar primăvara când merii dau în floare,
Nu poţi să-ţi doreşti mai multă splendoare.

Când muguraşii cruzi fac mărgeluţe roz,

Care peste noapte plenesc ca vraja din Oz,
Se fac bucheţele de flori albe, parfumate,
Cu stamine multe, galben colorate.

Se aude-n livadă zumzet de albine,

Ce nu se întrerupe, ci mereu vine, vine...
Ele îşi au rolul lor pentru polenizare,
Pentru cei ce stau pe iarbă este-o încântare.

Ce frumos e în natură în locuri minunate,

Care se găsesc în ţară, doar pe lângă sate.
Şi bate vânt şi ninge cu albe petale,
Iar merii rămân îmbrăcaţi în verzile zale.

În cateva zile iar apar pe ramuri

74
 ECOURI Nr. 9

,,Gămălii de ace” din soiuri şi neamuri.

Şi cresc rotunjoare, chiar întreaga vară,
Şi primesc culoare după soiuri iară.

Sunt roşii, ori sunt albe, ori dungate,

Poate-s Parmen auriu sau Ionatane parfumate,
Sunt Pătul, ori Golden, ori scorţoase
Şi livada a dulce miroase...

În fiecare măr e-al verii mândru soare,

Din rouă şi din apa ploii el şi-a luat răcoare.
În mere acum se zbate mustul
Şi pe măsură e şi gustul.

Când se strâng merele-n livadă,

Sunt scări şi vin copiii toţi grămadă,
Să dea o mână de-ajutor bunicilor
Şi părinţilor la adunatul merelor.

În coşuri mari din nuiele-mpletite,

Luate doar cu mâna, stau merele pitite.
E adevărată sărbătoare să fie cu toţii împreună
Şi bucuria-i şi mai mare, că pot face treabă bună.

De la bucătării vine miros de ciuperci de toamnă,

De pe câmpuri cu porumbul gospodarii se întoarnă
Şi strugurii, cercei de ceară, ce-au stat o vară atârnaţi,
Se culeseră acuma, nu fac umbră la târnaţ.

Iar mustul dulce din garafe se toarnă astăzi în pahare,

Să ţii minte, frate, soră, că toamna e o sărbătoare.
Cu dovleci, cu stuf, cu struguri se-mpodobesc tarabele,
Vin la ,,Sărbătoarea Toamnei” şi tinerii şi babele.

Şi galbene gutui mai parfumează-n jur,

Toamna e bogată şi fără cusur,
Borcane cu zacuscă pline stau aşezate-n rafturi,
Parcă ar da onorul celor ce stau la sfaturi.

Pastramă şi fripturi se vinde-n astă zi,

Muzica şi voia bună creează fantezii.
Costume populare poartă mulţi cu plăcere,
Le-au scos din lăzi de zestre şi asta-i o avere.

75
 ECOURI Nr. 9

Dar mărul e vedeta mare şi stă în capul mesei pus,

Ca să consume fiecare, că de aceea s-a adus.
Gospodine pricepute plăcinte cu măr au făcut,
Dar uite, tăvile sunt goale, aproape toate au trecut!

Cu lămâi, cu scorţişoară şi cu zahăr din belşug

Prăjitura se prepară cu grăsimi şi meşteşug.
Bea şi cidru tot de mere, dacă eşti la sărbătoare,
Bea ca să te răcorească, de ăsta capul nu te doare!

Cumpără oamenii mere, că au multe vitamine,

Cumpără, fiindcă le place, nu că ascultă de mine.
Mere-n lăzi, mere-n coşuri şi în plase,
Mere-n saci, mere-n pivniţe şi-n case.

Şi Prâslea a păzit ,,merele de aur”,

De aceea le păstrăm ca pe un vechi tezaur,
Le păstrăm şi le mâncăm, sănătoşi să fim,
,,Sărbătoarea Mărului” o sărbătorim.

Şi uite aşa, Toamna, fiica Anului,

Stă între butoaie la uşa hanului,
Îmbrăcată-n mantie de frunze colorate,
Având pe frunte aur şi multe nestemate.

Se urcă-ntr-o caleaşcă arămie

Şi vântul o petrece să treacă de câmpie.
Ea lasă-n urmă frig şi brumă,
Se despleteşte ca o Ciumă.

Părul din crengi şi din liane

Îl zvârle vântul prin balcoane
Şi rămâne-n urma lor
Al frunzelor galben covor.

Iar stropii de ploie plumburie

Fac neagră de noroaie pustia câmpie,
Sub pleznetul ploii pădurea greu plânge,
Copacii-şi îndoaie, de jale se frânge.

Dar oamenii în case mănăncă în tăcere

Din coşul de nuiele vreo câteva mere,
Le trece prin gând şi le este dor
De ,,Sărbătoarea Merelor”.

76
 ECOURI Nr. 9

Sosirea toamnei
Anghel Teodora-Maria, clasa a VIII-a
Prof. coordonator: Florina Stroe
Școala Gimnazială Sat Brătilești, Jud. Buzău

Toamna este sora mai mare a primăverii și a verii. Este regina ce domnește peste toate
anotimpurile, cea care poartă în cununa sa tot ce e mai bogat pe lume, de la roade gustoase și până la
peisaje de basme ce încântă ochii privitorilor.
Este perioada în care țăranii își strâng în hambare grânele pământului adunate cu atâta trudă.
Gospodinele își umplu cămările cu lădițe pline de fructe parfumate, iar de pe rafturi nu lipsesc vestitele
gemuri și dulcețuri, compoturi, zacuști și nici borcanele cu murături.
Zilele ploioase, cu picături mărunte fac grâul să răsară pentru anul ce urmează. Vântul adie ușor
de la miază-noapte, iar razele soarelui nu mai au atâta putere de strălucire ca până acum.Frunzele, pictate
într-un galben-ruginiu precum ceara de albine, se desprind ușor de pe poalele pălite ale copacilor. Ele
plutesc ușor prin împrejurimi asemenea fluturilor jucăuși, apoi se aștern pe pământ sub forma unui covor
călduros, scut împotriva brumei reci ce se lasă peste noapte.Brazii înalți și încetinați se leagănă cu părere
de rău. Parcă îți vine să-i întrebi de ce sunt triști. Cum să nu se legene când rămân singuri în munți?
Rămân stânile pustii, oițele o iau la vale, iar târlițele rămân goale.
Pe final, ca o Sfântă zi de Vineri, după ce ajută pe toată lumea, toamna ia în geanta sa și ultima
frunză din văzduh și pleacă. Se va întoarce anul viitor, după Sfântă Mărie, mai bătrână și mai bogată.

Copacul sufletului meu (fragment de jurnal)

Barbu Ionela Alexandra, clasa a XI-a B,

Prof. coordonator: Hera Ingrid
Lic. Tehnologic ”Dr. I. Șenchea” Făgăraș

Lângă ochiul tău gol, ochiul meu veghează ... la fel de maroniu ca și frunza de toamnă, uscată,
gata să se destrame la cea mai ușoară adiere ...
Așteaptă în umbra copacului care tremură în vântul aspru al toamnei ... așteaptă să-l vezi ...
Copacul care mă apără de frig și de pericole își schimbă coroana din verde în roșu pal, în pas cu
timpul ... Tu? mă observi ... cu o privire rece, sub care până și frunzele par să înghețe. Alegi să mă ignori,
să îți continui drumul în nepăsare.
Iar eu te aștept ... un pui temător, fără apărare în lupta cu vântul, cu furtunile ...
În sfârșit, ți-ai amintit și te-ai decis să mă acoperi cu o ramură aproape veștedă. Parcă-ai știut că
se va rupe, lăsându-mă fără apărare, pradă unei așteptări fără sfârșit ...
Aș fi putut renunța la tine de atâtea ori. Aș fi putut renunța la toamna noastră în doi (oare am fost
doi sau am trăit o iluzie?), aș fi putut alege o vară ce mă aștepta cu brațe calde larg deschise ... De ce nu
am putut să mă despart de culorile toamnei pe care inima mea le trăia cu pasiunea primei iubiri? Un ciob
de soare râde ironic, ascuns în spatele unui nor de cenușă ... Mi-e frig ... dar pașii mă poartă spre același
copac chinuit de vântul de septembrie. Nimeni ... nimic ... doar toamnă!

77
 ECOURI Nr. 9

Ochiul meu așteaptă, așteaptă sperând să nu vezi lacrima ascunsă în adâncul lui. Cumva simt că
ploaia ar spăla orice urmă de tristețe, dar nu ar aduce căldura în privirea ta. Îmi sprijin obrazul pe scoarța
aspră ... cu ochii închiși ascult bătăile ce se învolburează din adâncuri. Clepsidra timpului devine spirală,
alunec, în sfârșit e pace, și e cald ...
Cât de albastru este cerul! Frunze purtate pe aripi de vânt mă acoperă, unde îți este gheața din
ochi?
E liniște...
Deasupra mea, copacul își leagănă ramurile în vânt. Frunzele de aramă șoptesc povești demult
uitate, despre alte toamne, alte visuri destrămate, despre temeri și împliniri, despre clepsidre sparte și
nisipuri scurse printre degetele împreunate în rugi mute.
Plouă ... ce alinare!

Minunata lume a toamnei

Solonenco Iana, clasa: a III-a „C”
Prof. coordonator: Pacul Anastasia
Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”
Loc. Dubăsari, Republica Moldova
E toamnă.
Miroase a roade bogate, a mere rosii și galbene. Tabloul viu colorat al naturii ne incântă, ochii si
sufletul. Nici chiar lacrimile reci si mărunte ale cerului, uneori înnorat, nu reusesc să ne întristeze. Sub
greutatea fructelor, pomii din livadă parcă îmbrățișează pământul, așteptând rabdători venirea celor care
să-i elibereze de dulcea lor povară. In aer se simte mireasma suavă a merelor oachese care se joaca de-a
v-ați ascunselea printre ramuri. Gustul dulce, de podgorie al strugurilor si puful mărunt, catifelat al
gutuilor blonde se îmbina cu parfumul castanilor adus in casă de o adiere usoara de vânt. Ropotul ploii
mă rapește din lumea viselor. Cei doi meri din fata ferestrei plâng îngenuncheati, zbătându-se, gata-gata
să-și rupa crengile. Dar vântul alungă norii și ploaia inceteaza. Soarele obosit si leneș îl vadem mai rar,
nici nu mai îndrăznește să ne mai mangâie cu căldura sa. Dealurile par pictate in mii de culori, iar câmpiile
sunt acoperite de un val argintiu de brumiță.
Frunzele se usucă una câte una si așteaptă să cadă . Din umezeala ceții se înalță aburi calzi peste
pădurile triste si înroșite. Dintre toate anotimpurile, nici unul nu întrece în frumusețe și în bogăție
Toamna. Toamna este un anotimp plin de melancolie , dar care ne aduce roade bogate,culori minunate,
parfumuri înmiresmate.
Și totuși toamna e cea mai frumoasa și miraculoasă perioadă a anului!

78
 ECOURI Nr. 9

Draga mea toamnă frumoasă,

Petcu Roberto Adrian, clasa a V-a,
Prof. coordonator: Cursaru Elena - Crina
CSEI, Com. Filipeștii de Târg, Jud. Prahova

Doamna profesoară ne-a dat ca temă să alcătuim o compunere cu tema TOAMNA. Și ne-a
recomandat ca pe parcursul unei săptămâni să observăm mediul înconjurător și să notăm impresii
folosindu-ne de cele cinci simțuri. Ce pot vedea? Ce pot mirosi? Ce pot auzi? Ce pot gusta? Ce pot simți?
Pot să-ți mărturisesc că a fost o experiență minunată pentru că suntem înconjurați de lucruri cu adevărat
minunate, dar uneori nu le acordăm suficientă atenție.
Și am văzut bogăția de culori a toamnei care a pictat pomii și florile. Am văzut o veveriță care
strângea nuci și oameni harnici care treceau cu recolta în tractoare: porumb, cartofi, sfeclă, varză. Și am
văzut cămara plină cu borcane fel și fel: dulceață, compot, murături.
Și am mirosit iarba cosită, mustul proaspăt și zacusca mamei, crizanteme mândre și dalii
multicolore.
Și am auzit cocorii luându-și rămas bun și frunzele scuturându-se din copaci. Am auzit castanele
ce cad din pom și ploaia ce bătea ușor la geam.
Și am gustat perele zemoase, merele dulci-acrișoare și magiunul bunicii.
Și am simțit razele soarelui și vântul ușor ce mătura frunzele din parc.
Și m-am simțit norocoasă și iti mulțumesc draga mea toamnă pentru tot ce am învățat!

Aventurile din toamna bogată

Costea Carina, clasa a VIII-a

Prof. coordonator: Gheție Mariana
Școala Gimnazială Gherța Mică

Toamna este anotimpul care face legătura între vară și iarnă. În această perioadă frunzele
foioaselor încep să cadă. Acestea se îngălbenesc, iar treptat se fac în culori roșiatice sau brune, după care
cad.
Toamna este un anotimp plin de strălucire,bogăție și culori care ne întâmpină cu drag. Aerul se
răcește ușor, iar frunzele încep să prindă culori uluitoare. Nu este nimic mai frumos decât să admirăm
minunatele culori care se întind pe jos ca un covor multicolor. Frunzele plutesc atunci când cad din copaci
și se creează o atmosferă atât de magnifică.
Copiilor le place foarte mult toamna, deoarece se joacă cu frunzele picate din copaci. Aleargă,
sar și se distrează pe cinste în minunatul covor de frunze. Toamna ne oferă o temperatură plăcută, cu o
briză răcoritoare după vara care a fost foarte călduroasă.
Toamna aduce cu ea bogățiile,adică fructele și legumele sănătoase din grădină. Vremea rece a
toamnei te trimite cu gândul la a savura o cană de ciocolată caldă cu frișcă sau o plăcintă cu merele
strânse proaspăt din copaci.

79
 ECOURI Nr. 9

Într-o zi, mai răcoroasă, m-am hotărât să merg alături de prietena mea, în livada tatălui meu ca să
culegem mere și struguri. Mergând pe drum spre livadă, ne-am întâlnit cu Nucul Maricica.
-Bună fetelor! a zis Maricica
-O, bună Maricica! am spus eu.
-Salut Maricica! zise prietena mea
-Ce vă aduce prin zonă?
-Mergeam la livada tatălui meu și te-am văzut pe tine și am
venit să te salutăm.
-Ce frumos din partea voastră! Ce culegeți din livadă?
-Am pornit să culegem mere și struguri, dar dacă vom găsi și
alte fructe, bineînțeles că le vom lua!
-Ce minunat! Dar nuci nu vreți?
-Ba da, dar de unde am putea lua oare?
-Vă dau eu cu mare drag!
-Ce minunat! Mulțumim! Dar…cum ne urcăm după ele?
-Nu trebuie să vă urcați, vi le dau eu.
-Bine Maricica!
-Aveți grijă la cap!
-Avem, stai liniștită!
-Acum le puteți lua!
-Mulțumim, dragă Maricica!
-Cu mare drag, scumpelor!
Ne continuăm noi drumul și după nici cinci minute o vedem pe domnișoara Caisa în zori.
-Bună Caisa!
-Salutare fetelor! Ce vă aduce prin zonă?
-Mergeam spre livada tatălui meu, ca să culegem mere și struguri,dar pe drum am întâlnit-o și
pe Maricica care ne-a dat niște nuci gustoase!
-Super, dar caise vreți?
-Desigur, sunt atât de dulci și zemoase!
-Poftim fetelor, aveți aici găleata plină cu caise!
-Mulțumim Caisa!
-Cu mare drag, vă mai aștept pe la mine când nu o să mai aveți!
-Sigur ne vom reîntoarce!
-Pe curând Caisa!
-La revedere fetelor!
Acum să sperăm că nu vom mai da de nimeni, altfel nu o să mai
avem cu ce să ducem merele și strugurii după care am pornit.Pe cerul senin
zbura un stol mare de păsărele. Prietena mea le-a făcut o poză și am plecat mai departe.
În sfârșit am ajuns la livadă. Pomii erau extra plini de mere, abia mai reușeau să stea drepți. Am
mers prima dată să culegem mere roșii, deoarece acestea erau preferatele noastre. Am reușit să strângem
două găleți fiecare.
Acum că am terminat cu merele mergem să culegem și strugurii. Când am ajuns în vița-de-vie,
Strugurelul Bobiță ne-a zis că strugurii au fost culeși aseară de vreo cincisprezece oameni, iar el i-a
urmărit și au dus strugurii acasă la mine, unde tata făcea must. La început ne-am speriat, deoarece nu

80
 ECOURI Nr. 9

știam unde au dispărut toți strugurii, dar apoi ne-am liniștit când am auzit că i-a cules tata cu oamenii ca
să facă must.
Eu și prietena mea am hotărât să ne întoarcem acasă. Drumul spre casă era împânzit de frunzele
uscate și pline de culori magnifice. Parcă călcam pe un covor moale și pufos. Spre seară era deja destul
de răcoare și ne gândeam cum putem ajunge cât mai repede acasă.
Pe drum ne-am întâlnit cu salcia plutitoare pe care am întrebat-o:
-Bună Sali (așa o chema pe salcie)!
-Bună, fetelor! Încotro mergeți așa pline de bucate?
-Mergeam înapoi spre casă, dar s-a făcut răcoare și am vrea să ajungem mair epede.
-Dacă vreți eu vă pot duce cu mare drag!
-Chiar vrei să ne duci?
-Cum să nu, doar suneți prietenele mele!
-Mulțumim mult, Sali!
-Cu mare drag, fetelor!
Între timp ce Sali ne ducea acasă, am văzut-o pe mama prin grădina casei, așacă, ca să nu o vadă
mama pe Sali zburând am rugat-o să ne lase jos înainte să ajungem la grădina mamei. I-am mulțumit din
nou lui Sali, ne-am luat gălețile pline și ne-am continuat drumul spre casă.
Am ajuns acasă, iar mama era foarte fericită să ne revadă. Ne-a ajutat să punem merele la locul
lor unde le vom depozita pentru următoarele maxim două-trei luni.
Azi am avut o experiență nemaipomenită împreună cu prietena mea, de aceea toamna cea ruginie
îmi place atât de tare încât aș vrea să fie toamnă jumătate din an și jumătate ar putea fi vară, deoarece și
acel anotimp îmi place.

Cu ochii sufletului

Călin Andra-Ștefania,clasa a X-a

Profesor coordonator: Dănilă Mihaela
Liceul Tehnologic Dimitrie Leonida Constanța

Zilele au început să se schimbe, anotimpul rece continuând să pună stăpânire pe natură. Încă de
dimineață o ploaie măruntă a început să cadă din cerul plumburiu. Stropii mici și grei se prăvălesc spre
sol într-un ritm infernal de parcă ar vrea să înece întreaga lume. Ploua fără clipă de pauză, încât te făcea
să te întrebi unde a fost strânsă toată apa.Poate acolo sus, în văzduhul negru, plin de nori triști, se află un
ocean la fel de mare ca cel de pe Pământ. Solul era îmbibat cu mai multă apă decât putea absorbi, astfel
că drumurile erau brăzdate cu multitudinea apei.
Pe străzile pustii ale orașului niciun trecător nu se încumeta să dea piept cu ploaia rece de toamnă.
Cu toții stau pitiți după zidurile caselor. Zărești doar copii curioși care privesc de la geam cum ploaia le
acoperă casele.
Singurii care nu se pot ascunde de suferința naturii sunt plopii care încă speră că după ploaie vor
scăpa de îmbrățișarea toamnei și își vor recăpăta frunzișul verde și sănătos cu care să se mândrească în
fața iernii ce urmează.

81
 ECOURI Nr. 9

Firavele păsări care nu demult ciripeau vesele la streașinile caselor, acum și-au adunat familiile
și s-au avântat în lungul drum spre locul care urmează a le fi casă până la venirea primăverii.
După ore în șir în care natura s-a dezlănțuit, ploaia s-a îmblânzit și natura a putut respira. Soarele
timid și-a făcut apariția printre norii încă încărcați de greutatea apei și a vestit sosirea întunericului. Cerul
era brăzdat de culori palide care totuși încercau să coloreze puțin tabloul tomnatic pictat cu frunze aurii,
fiind încă semnat de lunga ploaie ce tocmai se terminase.
Lumea și-a luat un suflu și a privit cu ochii sufletului cum toamna se scufunda în adâncul nopții
reci.

Mărul, o poveste în fiecare anotimp

Dan Diana Maria, clasa a VII-a C

Prof. coordonator: Dobrin Diana Roxana
Liceul Teoretic Mitropolit Ioan Mețianu, Zărnești

Mărul, regele fructelor! Mărul, fructul copilăriei mele, dar și al copilăriei părinților și abunicilor
mei.Mărul, deliciosul fructcare ne bucură în fiecare anotimp, o nemaipomenită sursă de vitamine, căci
știm toți că un măr pe zi ține doctorul departe...Cu puțină imaginație și pricepere, putem prepara diverse
specialități care fac din acestaun desert savuros.
Mărul se deosebește de alte fructe încă dinainte de a se naște, căci ce este mai frumos primăvara
decât a admira nobilele și fragilele floride măr, care se remarcă prin nuanțe delicate de roz? Să nu mai
vorbim despre mireasma divină răspândită în văzduh... Îmi pare tare bine când îl pot ajuta pe bunicul să
văruiască pomii din livadăale căror tulpini albe ies atât de bine în evidență în gospodăriile oamenilor
harnici.
Vara, merele sunt încă mici și verzi, dar umbra pomului în care cresc adăpostește cele mai
frumoase jocuri ale copilăriei, care rămân impregnate în mintea și în sufletul adulților de mai târziu.
Soiurile văratice potolesc setea și ne mai răcoresc puțin în zilele toride.
Toamna, în lumina caldă a soarelui, minunatul fruct se desăvârșește, devine vedeta sezonului. În
el se împletesc culori vii de roșu, galben, verde, parfumuri care mai de care mai interesante, iar arome
unice, fine așteaptă a fi gustate de pofticioșii mai mici ori mai mari. Nimic nu mă încântă toamna mai
mult decât atunci când bunicul îmi dă să gust primul măr cules din grădina noastră - sănătate
curată...Livada, atent îngrijită încă din primăvară, ne răsplătește acum, bogăția de afară mutându-se în
cămară. Copaciisunt goi, căci eu și bunicul am cules toate fructele, dar tot mărul rămânecel mai frumos
copac, pentru că este gătit parcă de sărbătoare, cu frunze colorate în sute de nuanțe, care încet, încet cad,
răscolite de vânt în vârtejuri jucăușe, iar în căderea lorvalsează cu alte frunze pictate de mâna iscusită a
unui artist inegalabil.
Iarnae rândul bunicii să ne răsfețe cu minunatul fruct, căci umple casa cu parfum și inimile
micuților nepoți de bucurie, scoțând din cuptor plăcinte calde și parfumate. Serile lungi și friguroase de
iarnă sunt mai frumoase când totul ne îmbie la visare, atunci când ne adunam cu toții, iar miresmele de
măr copt și de scorțișoară completează perfect tabloul de familie. Tot acum, printre glasuri cristaline de
colindători și clinchete de zurgălăi, răsună de pretutindeni flori dalbe, flori de măr, iar răsplata cetelor
care poposesc la casanoastrăconstă în mere, nuci, covrigi și alte bunătăți.

82
 ECOURI Nr. 9

Mărul este fructul pe care îl aleg întotdeauna primul din coșul doldora de fructe al bogatei
toamneși pe care îl prețuiesc cel mai mult, la fel cum Prâslea a prețuit merele de aur.

Drumul toamnei

Melinte Denisa, clasa a IX-a

Prof. coordonator: Ciobotaru Ana-Maria
Colegiul Tehnic “Gheorghe Balș”, Adjud

Toamna își plimba blândețea si șovăiala printre ultimele raze calde ale verii. Am așteptatatât de
mult să văd covorul pictat de frunze, poteca alburie cu urmele mici ale pisicilor. Toamna diafană începe
să ne arate frumusețea acesteia. Poticneli pașnice și domoale ale soarelui se mai zăresc în diminețile
friguroase. Păsările se trezesc dar își încep cântările într-un ritm stins. Acestea caută semințe prin
frunzișul topit de brumă și sunetele ușoare mângâie liniștea confuză a pădurii.
Vântul începe să cânte din ce în ce mai puternic și copacii îl ascultă privind ascultători la tumultul
pădurii pentru că toamna se așterne molcom.

Melacolica toamnă
Luncean Gabriela, clasa a XII-a
Prof. coordonator: Moț Monica
Liceul Tehnologic Automecanica Mediaș

„Nici frumusețea primăverii și nici cea a verii nu are grația pe care am zărit-o în al toamnei obraz”.
John Donne

Coboară încet din mărețele înălțimi un aer răcoros făcând loc distinsei toamne, care pășește
mândră pe meleagurile strămosești. Anotimpul ruginiu, plin de farmec și culoare și-a făcut simțită
prezența. Discret câteva raze de soare încalzesc peisajul tomnatic, copacii odata viguroși și verzi se
dezbraca încet, încet de frunzițul des, noianele de frunze fiind purtate de adierea gingața a vântului ca
într-un dans fermecător, pământul cândva de un verde luxuriant își schimbă nuanța în tonuri de galden-
maroniu și odata cu el apare și rasuflarea rece și revigorantă a toamnei. Cerul candva de un albastru
azuriu se va păta de prezenta unor nori mari și gri, din care vor izvori des ploi reci și mohorâte.
Exista ceva magic referitor la toamnă, anotimpul care face tranziția de la vara cu caldura sa
dogoritoare , în care soarele arde cu putere moleșind în calea lui orice vietate către frigul pătrunzator al
iernii în care pamantul înghețat acoperit de o mantie albă și stralucitoare își face simțită puternic prezența.
Dar în ciuda acestui pajnic declin cștre o natura înmarmurită, toamna își are farmecul ei specific. Este un
moment al nostalgiei , al introspecție, al transformarilor miraculoase, anotimpul care ne aduce aminte că
la un moment dat toate se sfârșesc numai pentru a renaște la primavară cu forțe proaspete și o vitalitate
unică, lepădând mantia cea grea a ienii
Dar ce ar fi viata fără toamna, capricioasa toamna care a ruginit grădinile , parcurile, livezile
și viile, dezgolind copacii dar care a adus atâta liniște, întreg vazduhul încremenind de uimire.

83
 ECOURI Nr. 9

Cine nu iubește toamna, cu amestecul său părtunzator de un verde palid, cu tonuri de galben
și de un vioi ruginiu? Cui nu-i place ceața de dimineața, în care domnește frigul, trezindu-te parcă dintr-
un molcom somn? Cine nu iubește mirosul de fum, venit de prin grădinile gospodarilor, adus de blânda
adiere a vântului , sau mirosul de fructe răscopte?
Frumoase file scrie toamna sub ochii noștri, file pline de darnicie și belșug, ogarele-s roditore ,
hambarele pline de bogătie, toamna fiind în esența sa majestosul anotimp al fertilității , momentul în
care se culeg roadele pământului și văzduhul este presat de aromele îmbietoare al fructelor coapte sub
bruma sa argintie.
După cum bine sublinează Albert Camus :„Toamna este o a doua primăvară când fiecare frunză
este o floare.”

84
 ECOURI Nr. 9

Anotimpul meu preferat

Pîrvu Vasile-Adrian, clasa a VI-a
Prof. coordonator: Florina Stroe
Școala Gimnazială Brătilești, Jud. Buzău

Toamna este un anotimp foarte frumos,poate chiar cel mai fumos. Culorile viiși foșnetul frunzelor
oferă imaginație,relaxare și creativitate, dar în același timp ne poate crea o stare de melancolie.
În acestanotimp se întâmplă multe schimbări fie în natură, fie în inima unui om. Toamna, pomii
rămân fără nicio frunză,păsările pleacă în alte țări pentru că la noi în curând vremea se va răci și acestea
nu vor putea trăi în frig .Viețuitoarele iubite de noi,oamenii,ne mai alină viața când nu știm cum să ne
purtăm pentru a uita necazurile. Ele ne lasă un gol foarte mare în inimi și le simțim lipsaatunci când nu
se mai aude glasul lor printre crengile copacilor.Unele animale sălbatice își fac provizii pentru ca la iarnă
să stea la căldură în culcușurile lor călduroase, iar altele nu își fac provizii, ci mănâncă foarte mult până
începe iarna pentru ca apoi să hiberneze.
Toamna este cunoscută pentru că în perioada aceasta se coc strugurii și din ei se face cunoscutul
vin și celebrul must, care este foarte dulce și gustos. Gospodinele îți pregătesc ale sale cămări cu diferite
preparate, pe când gospodarii culeg nucile, merele și gutuile proaspete și parfumate din grădinile frumos
decorate de toamnă. Cu toții își culeg recoltele bogate, apoi pregătesc pământul pentru anul viitor,
arându-l.
Totodată, este și anotimpul în care are loc un moment semnificativ din viața noastră, a elevilor,
și anume începerea școlii. Este important acest lucru pentru copii, deoarece mai cresc un an și în curând
vor lăsa în spate toată copilăria, făcând următorul pas în viațăspre a deveni adulți.
Anotimpul toamna este sezonul cel mai important pentru mine dintr-un an,deoarece mă pot juca
cu prietenii mei în miile de frunze multicolore. Adeseamergem prin pădure, pe coline sau prin grădini și
le adunăm, apoi formăm grămezi în care mai apoi ne vom arunca rând pe rând. Este spectaculos săne
jucăm și să ne distrăm înaceste jucăriifermecătoare date de natură.
Toamna afectează vremea de afară într-un mod nefolositor, deoarece nu mai poți să stai în haine
subțiri sub soarele arzător. Cu venirea toamnei apare frigul, vântul își face simțită prezența și soarele nu
mai strălucește la fel defrumos pe cerul albastru.
Cu toate acestea, pot spune că esteanotimp foarte frumos și eu îl iubesc cât pot de mult și aștept
în fiecare an ca schimbările acestea pe care le-am scris mai sus să aibă loc. toamna este sezonul meu
preferat din cele patru și sunt recunoscător că pot trăi în fiecare an acest moment important.

Registrul valorilor

Iordan Alexandru-Cristian, clasa a XII-a

Prof. coordonator: Dănilă Mihaela
Liceul Tehnologic Dimitrie Leonida Constanța

Mă întreabă cireșul ofilit din curte "Mai respiri?!". El a fost lăsat aici de o tânără deja plecată, pe
care am respectat-o și am iubit-o. Așa a fost să fie.

85
 ECOURI Nr. 9

Îl văd ca pe un copil abandonat de mamă ,așa ofilit,cerându-mi apă ,dar pot să îi ofer doar lacrimi,
când stau sprijinit de trunchiul lui.
Cireșul a crescut mare în doi ani iar acum își blesteamă coroana pe care cândva, stăteau frunze în
agonie. Îmi aduc minte de grădinăreasă ultima dată când m-a salutat și mi-a zis ca am blestemat-o ,că
nu mai poate crește pomi roditori cu altcineva decât cu mine.Însă nu ușor am trecut peste,dorind trecutul
împreună cu ea și în prezent.
Inevitabil am găsit răbdarea în mine ca un ceas pierdut ce încă îl caut, mereu îl aud spunând că
am învățat să ajung la facultate ca să fiu mândru de mine .
Trecând timpul, am cunoscut o fată la fel de atrasă de natură ca și mine.Ne-am întălnit prima dată
la început de toamna,în curtea universității și am decis să o salut .
Fiind copleșit de emoții,ca și până atunci eram ca un mort printre vietăți și speram ca ea să îmi
dea puterea necesară, îmbrățișându-mă strâns,să îi simt dragostea ,să o trăiesc. Deoarece zac aici pe
pământ ca un grădinar fără recoltă .Până la ea, ieșirea din neantul minții era o ușă fără clanță.Timpul
trecea și la final de octombrie am decis să plantăm un copac care să dea roade până vara.
Din acel moment, toamna este pentru mine un anotimp foarte îmbelșugat, cu amintiri și cu vântul
care îmi învăluie tot corpul atunci când trebuie să mă întâlnesc cu ea. Sper ca ploile să nu îmi spele doar
conștiința, ci și pământul unde am plantat pomul.
Cât despre cireșul din curtea mea , s-a făcut parcă scrum în ochii mei, plasându-mi mai mult noua
inițiativă luată. Parcă aș putea să văd copacul peste 20 de ani ,alături de mine și de ea, ca și copilul nostru.
Până atunci, dragă cititorule, te las cu gânduri bune și cu vântul toamnei în sânge.

Cea mai frumoasă zi de toamnă

Filip Răzvan, clasa a IV-a
Prof. coordonator: Nedelcu Alexandra-Mihaela
Școală Gimnaziala Nr. 5, Brașov

Într-o zi minunată de toamnă, frunzele multicolore au început să cadă din copaci pentru a așterne
covorul minunat de frunze.
Eu, împreună cu fratele meu, ne-am apucat să strângem frunzele din curtea bunicii. Când ne-am
apucat, am rămas surprinși de frumusețea covorului de frunze așternute. După ce am terminat, bunica ne
aștepta cu tot felul de bunătăți pentru a ne răsplăti munca depusă. Ne-am încălzit cu un ceai și am început
să ne uităm la televizor.
Toată seara a decurs perfect!

O toamnă de neuitat

Macarie Maria, clasa a IV-a

Prof. coordonator: Nedelcu Alexandra-Mihaela
Școală Gimnaziala Nr. 5, Brașov

Într-o zi de toamnă, Alex, un băiat de nouă ani, s-a dus în pădurea de lângă orașul lui cu părinții.
Frunzele Copacilor erau viu colorate. Pe crengile arborilor bătrâni se vedeau veverițe care își caută
provizii pentru iarna cea grea care avea să vină.
86
 ECOURI Nr. 9

După ce a privit două veverițe care păreau să se certe pe o alună, Alex a început să caute ghinde.
La un moment dat a auzit un foșnet în spatele unui copac, așa că s-a hotărât să vadă ce era. Când a văzut
că era un cățel, Alex a fugit la părinții lui cu el în brațe și i-a întrebat dacă îl poate lua acasă. Aceștia au
ezitat la început, dar după rugămințile lui Alex, au acceptat.
Alex a țopăit până acasă de fericire. Pentru el toamna aceasta a fost de neuitat.

Un prieten luminos

Scutelnicu Lăcrămioara, clasa a XII a H

Prof. coordonator: Vîrlan Daniela
Colegiul Economic,, V. Madgearu’’, Iasi

E frig! O față strâmbă, cu un ranjet cu greu realizat se uită la mine sau prin mine, îmi este foarte
greu să în/eleg deoarece ochii nu îi sunt prea simetrici.
Îmi întorc privirea, mă sperie acea față, îmi simt degetele reci, le ridic cu greu și le bag în
buzunarele hainei maro. Mă uit la toți copacii din curte și realizez că nu mai au frunze, toate au căzut,
toate s-au unit la rădăcina copacilor poate pentru a-i încălzi. Cine știe!?
Simt cum partea dreaptă a feței mi se încălzește, mă întorc să văd ce se întâmplă iar fața de mai devreme
luminează, acum imi dau bine seama că se uita la mine sau mai bine spus la sufletul meu. Nu spun nimic,
mă ridic de pe banca rece, i-au fața luminoasă și portocalie cu mine, mă îndrept spre o linie cu mai mulți
dovleci, cu diferite mărimi și fețe, doar că al meu e diferit, al meu întelege ce se întâmplă, înțelege că
acest anotimp înseamnă răcirea timpului, înțelege de ce toate acele frunze au căzut, știe de ce bolta cu
struguri acum fermentează într-un butoi și mai știe că cel care l-a tăiat pe el și pe multi alții, acum pune
lemne pe foc sub un cazan.
Nu spune nimic! Doar se uită cu ochii strâmbi la tine, nu judecă, nu e supărat, el ne-a iertat de la
început, de când era sămânța. E împăcat cu destinul său, e fericit că a ajuns motiv de bucurie pentru o
fetiță dulce cu ochi albaștrii și cu dinți puțin mai strâmbi, se bucură că ultimele sale clipe le petrece într-
o atmosferă caldă într-o curte plină de voie bună și se mai bucură și de apusurile și răsăriturile frumoase
pe care le poate vedea și simți.

Toamna
Dobre Maria, clasa a II-a
Prof. coordonator: Cîrstea Beatrice
Scoala Gimnazială Ioan Duhovnicul Bănești

Cu pași repezi se apropie toamna cu hainele ei frumos colorate de fructe și legume dar și cu zile
mai scurte și mai reci.
Brumă argintie acoperă grădina iar prunii, merii, gutuii și alți pomii din livadă se scutură zgribuliți
de frigul de afară. Copacii sunt triști fără de frunze, păsările ce cântau pe ramurile lor verzi, acum nu mai
sunt cu cântecul lor cel dulce. Cerul este cenușiu si împânzit de aburii de ceață.
Pe firele de telegraf stau așezate, ca niște mărgele șirul ultimelor rândunelele călătoare .

87
 ECOURI Nr. 9

Gutui amărui pline de puf galbenca de pui, pere aurii și gustoase, mere încovoiate s-au adunat din
belșug în cămări și își așteaptă rândul la dulcețuri și compoturi .
Ploaia rece și subțire o întâlnim tot mai des, iar soarele este departe și din când în când ne este
dor de o zi călduroasă de vară . Vietățile pământului se grăbesc să adune cu hărnicie provizii pentru iarnă
iar cârduri de păsări părăsesc țara rece și se îndreaptă spre țările calde .
Chiar dacă unele zile sunt mohorâte și triste, toamna are minunățiile ei.
Așa este toamna... frumoasă și rece!

Toamna
Enculescu Andreea-Maria, clasa aVII-a B,
Prof. coordonator: Enculescu Daniela
Școala Gimnazială Orțișoara, județul Timiș,

Ca în fiecare an,toamna iar a sosit cu misterul ei nedescoperit.

Toamna,din punctul meu de vedere, este anotimpul care te învelește cu un strașnic
mister.Culorile reapar în privirea noastră, dar ni se închid în suflet,cu un mesaj melancolic,
nedescifrat.Păsările pleacaă cât mai departe ca frigul să nu le poatăajunge din urmă.Totul pare trist,un
refugiu total.Cu toate astea , pot privi toamna dintr-o alta perspectivă.Pot observa cum frunzele învechite
dintr-un copac bătrân, coboară subtil, într-un dans glorios spre pământul al cărui suflet este înghetat de
spaima amintirii unei ierni apropiate.Ploile sunt din ce in ce mai dese, nori amenințători venind într-o
goana nebună, dar eu, liniștindu-mă la auzul picurilor care cad pe rând, cântând în cor, mă bucur
nespus.Soarele, rușint de altfel,încearcă să săgeteze raze fericite către pământ, încercând să comunice
cu el, dar pierzându-și conexiunea în timp. Acei nori plumburii funcționează ca ocumplită barieră.
Oamenii lipsiți de curiozitate uită să admire frumusețea din jur, uitând să se bucure de aceste clipe
fantastice, condamnateuitării.Unii oameni par chiar că fac parte din două lumi,dar nostim este, că atunci
când aparții mai multor lumi,uneori, simți că locul tău nu e nicăieri. Așa se întâmplă acum, când
omenirea grăbită și asediată de grijile cotidiene, nu mai are spirit de observație ca să admire sublimul
spectacol al anotimpurilor. Eu sunt , din fericire, încă, un copil visător care se bucură de fiecare clipă
având timp să observe viața în curgerea ei infinită. Probabil acesta este motivul pentru care mă las purtată
de brațele toamnei.
Totuși,când noaptea sosește,totul se schimbă. Singura lumină este cea a lunii,eternul felinar al
bolții care străbate fumul vechi și ostenit al bătrânelor coșuri fumegânde, iar singurul cântec este cel al
greierilor,dar in timp ce ne afundăm mai mult în acest nostim anotimp, si glasul lor piere, lăsându-mă cu
o întrebare :de ce tot ce este frumos dispare așa repede? Probabil această întrebare va rămâne mereu în
memoria mea.
Cu toate astea, consider că toamna este cel mai frumos anotimp.

88
 ECOURI Nr. 9

Toamna
Goraș David Gabriel, clasa a IV-a B
Prof. coordonator: Butnariu Elena
Școala Gimnazială Verești, Jud. Suceava

După vara fierbinte cu zile frumoase și lungi, a sosit toamna cea darnică, în haina ei frumos
colorată, cu miros de roade bogate, de mere roșii, gutui și nuci.
Soarele obosit și leneș nu reușește să mai mângâie pământul cu căldura sa. Natura se schimbă.
Pomii se îmbracă în haine galben-ruginii. Frunzele palide ca ceara, cad și mor, iar florile târzii se ofilesc.
Cad ploi reci și vântul bate mai cu putere. Copacii plâng după păsările ce i-au părăsit, pentru a pleca în
țările calde. Pădurile s-au îmbrăcat într-un covor multicolor, iar animalele își pregătesc culcușul și își
strâng provizii pentru anotimpul rece.
În grădini și livezi munca e în toi. Oamenii culeg de zor merele aurii, strugurii cu boabe mari și
coapte și gutuile parfumate și gălbui.
Toamna este anotimpul preferat, pentru că este plin de culoare și farmec, având frumusețea și
bogăția lui.
Natura se pregătește cu pași mici să întâmpine iarna, cu primii fulgi de nea.

Pe cărările toamnei
Poinariu Daria Ioana, clasa a IV-a B
Prof. coordonator: Butnariu Elena
Școala Gimnazială Verești, Jud. Suceava

Toamna este anotimpul în care elevii se întorc la școală, bucuroși de începerea anului școlar și de
reîntâlnirea cu dragii lor colegi.
La țară, oamenii culeg roadele pământului și culeg fructele din grădini. Tot acum sunt culeși
strugurii și este făcut mustul.
Pe ogoare, după ce grânele sunt recoltate, pământul este arat și semănat cu noi cereale.
Toamna așterne pe pământ covor de frunze ruginii. În acest anotimp natura se schimbă. Frunzele
copacilor îngălbenesc și cad, iarba se usucă, iar soarele încălzește din ce în ce mai puțin.
Cerul senin de vară dispare și apar norii negri și grei. Acum cad ploi reci și bat vânturi puternice.
Oamenii se îmbracă mai gros și se ascund de ploile dese în spatele umbrelelor. Toamna, păsările călătoare
pleacă în țările calde, animalele din pădure își pregătesc culcușul pentru iarnă și strâng provizii pentru
această perioadă, iar alte animale se pregătesc să hiberneze peste iarnă.
Toamna e pe sfârșite. Soarele se arată din ce în ce mai rar și e tot mai puțin prietenos. E
morocănos, mofturos și răsfățat. Nu ne mai încălzește chipul, iar brațele lui sunt tot mai reci. Norii cenușii
pun stăpânire pe înaltul cerului devenind grei din cauza ploilor ascunse în pântecele lor. Frunzele încep
să își piardă din intensitatea culorilor, murind câte puțin în fiecare zi, croșetând frenetic pătura care
urmează să-i țină de cald pământului până la primăvară.
Îmi place acest anotimp datorită bogăției, dar și culorilor.

89
 ECOURI Nr. 9

Toamna
Vraciu Clara Gabriela, clasa a IV-a B
Prof. coordonator: Butnariu Elena
Școala Gimnazială Verești, Jud. Suceava

Nopțile reci și liniștite se ivesc. Norii mari de un albastru închis stau pe cerul înălțător, spunându-
ne că a sosit toamna. Acum totul pierde viață, iar pământul este amorțit.
Toamna temperatura scade, iar razele soarelui sunt mai domoale, făcând diminețile răcoroase,
lăsând bruma să cadă. Are farmecul ei, deoarece frunzele copacilor sunt multicolore și se aștern ca un
covor, încălzind pământul.
Soarele pătrunde ușor cu razele lui, în pădurile a căror copaci sunt golași, având frunzele vestejite,
gata să cadă.
Gospodarii își culeg bogatele roade pentru care au muncit încă din primăvară. Se pregătesc astfel
umplându-și hambarele cu grâne. Toate fructele și legumele miros îmbietor,deoarece sunt foarte coapte.
Copiii se bucură atunci când savurează un măr rumen sau beau un pahar cu must. În schimb,gospodinele
pregătesc cu pricepere legumele și fructele, pe care le vor savura cu întreaga familie.
Unele viețuitoare își fac provizii, astfel pregătindu-se pentru anotimpul rece ce va veni.
Păsările călătoare își iau zborul spre țările calde, lăsându-și cuiburile goale până ce vor reveni.
Întreaga natură se schimbă, odată cu venirea toamnei, anotimpul îmbelșugat și plin de culoare.

Toamna stropilor de ploaie

Roșca Mara Ioana, clasa a VIII-a
Prof. coordonator: Nadia-Luiza Cruceru
Școala Gimnazială “Petre Ispirescu”, Constanța

Vara era pe sfârşite. Căldura finalului de august era totuşi puternică. Eu doar stăteam privind cum
toţi ceilalţi se plimbă necontenit în jurul meu fără să mă bage în seamă. Nu-mi păsa. Mă bucuram până
în ultimul moment de vară.
Îmi doream zadarnic să rămână totul la fel. Adoram lacul şi n-aş mai fi vrut să plec. Cu schimbarea
fiecărui anotimp trebuie să-mi schimb şi eu reşedinţa. Iar trebuia să mă separ de restul celor ca mine care
trebuiau, de asemenea, să plece, în afară de câţiva norocoşi care aveau să petreacă noile clipe de îngheţ
la lac. Oricum degeaba eram noi mulţi, căci la cât de puţin timp petreceam împreună, nici nu puteai să
legi vreo prietenie sau uneori să spui măcar un ,,Bună!”. Toată lumea se grăbea.
Simţeam cum vine schimbarea. Căldura m-a copleşit, simţeam cum plutesc în aer. Urcam încet
purtat de razele soarelui tot mai sus şi mai sus…Îmi luam adio de la lac poate pentru totdeauna. Şi tot
urcam fără să mai am timp să gândesc. Se vedea începutul toamnei. Frunzele treceau şi ele în fugă pe
lângă mine. De ce se grăbea toată lumea către schimbări? De ce voia toată lumea să fie pe cont propriu?
Eram singurul care voia să fim uniţi?
Am plutit până mi-am dat seama că eram printre nori. Un gri palid mă înconjura şi nu puteam să
văd pe nimeni. În jos, covorul de frunze se împrăştia peste întreaga vale, acum roşcată. Casele şi copacii
erau mici cât furnicile. Îmi omoram timpul încercând să ghicesc unde voi ateriza. Norul se mişca fără

90
 ECOURI Nr. 9

oprire aşa că mi-am imaginat tot felul de variante care mai de care mai stupide. Încercam să ignor faptul
că sunt singur şi că nici nu avea rost să caut pe cineva.
Şi iată că veni vremea să plec. Iar. Un fulger urmat de un tunet mi-au dat semnalul că începea.
Rând pe rând în jurul meu au apărut toţi ceilalţi. Nu am înţeles niciodată cum se făceau vizibili aşa, dintr-
o dată, în fiecare toamnă. Ca de obicei, toată lumea se grăbea. Atunci mi-am spus într-un moment straniu:
,, Ce-ar fi să mă grăbesc şi eu de data aceasta? Poate văd ce văd ceilalţi.,, Am coborât în viteză în acelaşi
timp cu toată lumea. Cădeam ameţitor spre o nouă lume.
Chiar atunci am văzut: toată lumea, deşi toţi erau conştienţi că vor petrece clipe scurte alături de
cei de acum, se bucura de acele momente de viteză, de schimbare. Nu contează cât durează, este doar
bucurie. Pe când stăteam în spate nu-mi dădeam seama că mă separam încercând să păstrez totul la fel.
Schimbările erau bune. Fac parte din noi. Mai ales din cei ca mine. Puteam fi baltă, râu, lac sau ocean.
Nu conta atâta timp cât ţineam ochii larg deschişi spre cei din jurul meu.
Cădeam şi vântul trecea pe lângă corpul meu. Era grăbit. Avea datoria să transmită venirea
toamnei.
Fugitiv mi-a şoptit: ,,Plouă, totul va fi acoperit cu ceva nou.”
Cădeam aproape de pământ şi m-am gândit: ,,Niciodată toamna nu fu mai frumoasă…”

Toamna a venit!
Dinescu Ștefania, clasa a V-a
Prof. coordonator: Lungu Felicia
Liceul Tehnologic ,,G.J.Cancicov”
Loc. Parincea, jud. Bacău

Frunzele se așterne pe asfaltul umed de toamnă și transformă parcă peisajul într-unul de basm,
unul cu adevărat minunat și plin de mirific!
Parcă totul capătă o altă amploare, totul e plin de culoare și plin de frumos, ziua e mai scurtă și
noaptea mai lungă, aerul e rece, iar păsările ne dau de veste zilnic că ne vom vedea de acum abia la
primăvară, o să-mi fie dor de ele!
Odată cu acest anotimp, odată cu toamna, a început și școala...veste mai bună sau mai puțin bună,
în funcție de moment. Îmi place așa de mult să merg la școală când bruma îmbracă întreaga verdeață, îmi
place să îmi plimb pantofii prin frunzele uscate și totuși pline de culoare și de frumos, e minunată toamna,
mie chiar îmi place!
Ajung la școală și parcă aerul mai cald din clasă mă face să mă ia somnul, mă așez frumos în
bancă și încep să mănânc un măr proaspăt pus de mama la pachet și admir nucul din fața școlii care parcă
îmbătrănește cu fiecare zi, deodată vine doamna profesoară, basmul s-a terminat, acum să fim atenți la
oră.
Colegii sunt atât de fericiți de ceea ce au făcut în vacanță încât încep să îi povestească doamnei o
gramadă de amintiri, la un moment dat doamna mă întreabă și pe mine cum a fost vacanța mea și dacă
mă bucur că a venit toamna. Îi spun că eu iubesc toamna și îmi place atât de mult pentru că în câteva zile
este și ziua mea.
Toamna este anotimpul meu preferat, este pictată în culori calde și parcă își schimbă zilnic fiecare
haină. Cel mai mult îmi plac culorile roșu, galben și portocaliu, culorile livezii pe care o vizitez mereu
alături de părinții mei.
91
 ECOURI Nr. 9

Îmi place atât de mult toamna încât acum o să merg să creez un peisaj de toamnă, este un anotimp
magnific!
O poveste...cu mere
Tolă Cosmina Mihaela, clasa a VI-a
Prof. coordonator: Albici Luminița
Școala Gimnazială Nr. 1 Motru

Razele fluide ale soarelui se scurgeau ușor și atingeau coroana bogată a mărului de lângă gard.
Gândurile lui prindeau viață și povestea lui se despletea în mii de cuvinte. Sunt doar un măr tânăr!
Locuiesc în curtea unei femei... este casa mea de mulți ani... sunt și tată! Datoria de părinte este
grea...copiii mei se nasc în anotimpul acela foarte călduros și an de an ei sunt furați. Oamenii îi iau și uită
să-i mai aducă...Ei nu sunt părinți? Cum ar fi dacă cineva le-ar lua copiii? Poate este vina mea...Poate
sunt un tată rău! Copiii mei abia s-au născut. Nu vreau să-i pierd din nou. Cel mai mare este galben și un
punct roșu i-a apărut sub sprânceană. Cel mai mic este verde și se leagănă întruna. Cu toții sunt speriați,
au văzut mișcare în jurul meu și se tem, dar acum...sunt cu mine...mă bucur...trebuie să înțeleg ce se
întâmplă cu copiii mei atunci când cresc și devin roșii și dolofani. Trebuie să înțeleg...dacă m-aș putea
mișca! Am privit în jurul meu...nimic... o pasăre și-a luat zborul dintre ramurile mele și i-am ascultat
bătăile sigure ale aripilor ei albe...atunci l-am zărit...soarele sclipea tare și își împletea pletele sale lungi
și aurii.
- Scuză-mă, aici, jos! Ești mai bătrân și mai înțelept ca mine! Îmi poți spune de ce oamenii îmi
fură copiii? Ce au cu ei?
- Hmm... Cred că vor să construiască ceva...Știu de mulți ani că fac acest lucru, par grăbiți. Da,
da sunt frumoase! Eu le-am văzut!
- Stai! Nu-i voi mai vedea? Unde sunt aceste construcții despre care vorbești?
Dar soarele fu acoperit de un nor negru și furios.
- Oamenii sunt cruzi, răi și egoiști! Mereu vorbesc urât despre mine și copiii mei, picăturile, care
se pare că aterizează pe pământ și nu se mai întorc. Sigur oamenii le fac ceva...sărăcuții!
Când am auzit asta m-am întristat. Credeam că oamenii au suflet...stăpâna mea mă privea mereu
pe geam în iernile geroase, i-am văzut chiar zâmbetul, primăvara, când mi-au apărut primele flori și i-am
auzit râsul când a văzut primul măr...credeam că-i pasă! Un căscat prelung îmi întrerupe șirul gândurilor
mele. Era pământul somnoros care-mi gâdila rădăcinile.
-Dragul meu, am auzit mai devreme discuția! Îmi pare rău pentru copiii tăi, dar eu cred că oamenii
au nevoie de ei, se simt singuri...cineva trebuie să-i înveselească...copiii tăi sunt colorați și miros atât de
bine...merele tale sunt fragede, mirosul lor e proaspăt...l-am simțit atunci când unul mai năzdrăvan s-a
desprins de pe creanga cea mai înaltă și m-a lovit cu putere.
Spusele pământului m-au pus pe gânduri, deja auzisem trei opinii diferite, dar nu-mi dădeam
seama de adevărul lor, eram încă nedumerit. Soarele ardea cu putere și mi-am lăsat crengile, atunci am
zărit-o...era verde și oarecum înaltă. Vorbele ei ajung la mine...tristețea ei e și a mea.
- Nu fi trist, dragul meu! Așa e lumea...unii oameni sunt buni, alții sunt răi. Unii mă calcă
nepăsători și mă murdăresc, iar alții mă tund și mă împodobesc...mai ales în zilele speciale când aud un

92
 ECOURI Nr. 9

cântec care mă umple de bucurie-,, La mulți ani!” Am avut și un prieten, Lucky...ce-l mai îmbrățișam cu
degetele mele lungi și verzi! Se tăvălea, alerga, se juca cu mine. Acum sunt singură...nu l-am văzut de
mult timp. Sigur i s-a întâmplat ceva! Cât despre merele tale, sigur au ei, oamenii, un motiv de ți le iau
atunci când sunt mari și coapte.
-Desigur, dragule, nu știi? Merele tale se prefac în ceva gustos și dulce așa cum e dragostea ta
pentru ele.
- De unde știi, furnico?
- Păi, cum să nu știu dacă mi-am crescut copiii cu firimituri din prăjitura cu mere pe care o face
stăpâna ta. Să vezi cum o pregătește! Cu câtă grijă spală merele, le curăță și le aranjează frumos în tavă,
apoi toarnă un aluat peste ele! Stăpâna ta e bună! Împarte prăjitura copiilor, îmi rămâne și mie pentru
copiii mei. Copiii tăi, merele, au un rost pe lumea asta. Toți avem, așa că nu trebuie să fii trist. Bucură-
te și fii mândru de ei!
Acum...am înțeles...trebuie să mă bucur de ele cât stau pe ramurile mele și apoi să le las când
sunt rumene și dolofane să se bucure oamenii de ele.

93