Atitudini si comportament Structura atitudinilor Structura atitudinilor poate fi descrisa in termeni de 3 componente.

Componenta afectiva: aceasta implica trairile/emotiile unei persoane fata de un obiect. Spre exemplu: Mi-e frica de paianjeni. Componenta comportamentala (sau conativa): felul in care atitudinea pe care o avem influenteaza cum actionam si cum ne comportam. Spre exemplu: Voi evita paianjenii si voi tipa in caz ca voi vedea unul. Componenta cognitiva: aceasta implica convingerile, cunostintele unei persoane despre un obiect. Spre exemplu: Cred ca paianjenii sunt periculosi. Acest model este cunoscut ca Modelul ABC al atitudinilor. Cele 3 componente sunt de obicei corelate. Cu toate acestea, exista dovezi cum cele doua componente, afectiva si cognitiva nu se potrivesc intotdeauna cu comportamentul. Aceasta este aratata intr-un studiu de catre LaPiere (1934). Functia atitudinilor Atitudinile pot deservi functiilor individului. Daniel Katz (1960) contureaza 4 zone functionale: Cunoastere. Atitudinile asigura inteles (cunoastere) pentru viata. Functia cunoasterii trimite la nevoia noastra de o lume relativ stabila si neschimbatoare. Aceasta ne permite sa prezicem ceea ce este posibil sa se intample, iar prin aceasta ne da o senzatie de control. Atitudinile ne pot ajuta sa ne organizam si structuram experienta. Stiind atitudinile unei persoane, putem sa prezicem comportamentul ei. Spre exemplu, stiind ca o persoana este religioasa, putem sa prevedem ca ea se va duce la biserica. Egoul expresiv. Atitudinile pe care le exprimam 1. Sprijina comunicarea a ceea ce suntem 2. Ne poate face sa ne simtim bine intrucat ne-am afirmat identitatea. Exprimarea sinelui prin atitudini poate fi de asemenea non-verbala: sa ne gandim la abtipilduri, sepci sau sloganuri pe tricou. Prin urmare, atitudinile reprezinta o parte din identitatea noastra si ne ajuta sa ne dam seama de exprimarea sentimentelor, convingerilor si valorilor. Egoul adaptativ. Daca o persoana detine si/sau exprima atitudini social acceptate, ceilalti oameni o vor rasplati prin aprobare si acceptare sociala. Spre exemplu atunci cand cineva isi lauda seful sau instructorul (si crede ceea ce spune) sau pastreaza tacerea atunci cand considera ca o atitudine nu este populara. Din nou, expresia poate fi nonverbala (spre exemplu un politician care saruta un copil). Prin urmare, atitudinile au de-a face sentimentul de apartenenta intr-un grup social, iar functiile adaptative ne ajuta sa ne integram intr-un grup. Oamenii cauta persoane care se le impartaseasca atitudinile, si dezvolta atitudini similare ca cei pe care ii plac.

 Functia egoului defensiv se refera la adoptarea atitudinilor care ne protejeaza stima de sine sau care justifica actiunile care ne fac sa ne simtim vinovati. Spre exemplu, o modalitate prin care copii se autoprotejeaza impotriva sentimentului de umilinta pe care l-au experimentat in lectiile P.E. este adoptarea unei atitudini negative puternice la sporturi. Oamenii a caror mandrie a avut de suferit in urma unei infrangeri pot adopta in mod similar o atitudine defensiva: Nu ma deranjeza, oricum m-am saturat de rugby.... Aceasta functie are nuante psihiatrice. Atitudinile pozitive fata de noi insine, spre exemplu, au o functie de protectie (rol de aparare a egoului) si de pastrare a imaginii de sine. Ideea de baza din spatele abordarii functionale este ca atitudinile sprijina persoana in cauza sa medieze intre propriile nevoi (de expresie, aparare) si cele ale lumii din afara (adaptativa si de cunoastere). Evaluarea metodelor directe O scala a atitudinilor este desemnata pentru a asigura o masura valida, precisa a atitudinii sociale a unui individ. Cu toate acestea, cum o stie fiecare persoana care a mimat o anumita atitudine, exista neajunsuri in aceste scale de atitudini. Exista numeroase probleme care afecteaza validitatea scalelor de atitudine. Oricum, cea mai comuna problema este dezirabilitatea sociala. Dezirabilitatea sociala se refera la tendinta oamenilor de a raspunde dezirabil social la itemurile din chestionare. Oamenii se simt adesea motivati sa raspunda intr-un fel care ii va face sa para potriviti, fara prejudecati, deschisi la nou si democrati. Scalele care masoara atitudinile fata de rasa, religie, sex sunt afectate serios de erorile datorate dezirabilitatii sociale. Subiectii care nutresc o atitudine negativa fata de un anumit grup nu ar dori sa admita celui care efectueaza experimentul (sau chiar lor insusi) ca detin astfel de sentimente. Prin urmare, raspunsurile pe scalele de atitudine nu sunt 100% valide. Tehnici proiective Pentru a evita problema dezirabilitatii sociale, numeroase masuratori indirecte ale atitudinilor au fost utilizate. Fie subiectii nu erau constienti de ceea ce era masurat, fie nu puteau sa modifice in mod constient ceea ce era masurat. Metodele indirecte implica in mod obisnuit utilizarea testelor proiective. Printr-un test proiectiv i se arata unei persoane un stimul ambiguu (sau neclar) sau incomlet (o imagine sau cuvinte). Acesti stimuli necesita interpretarea persoanei in cauza. Prin urmare, atitudinea acesteia rezulta din interpretarea stimulului ambiguu sau incomplet. Ipoteza despre aceste masuratori este ca persoana va proiecta viziunile, opiniile sau atitudinile sale in situatia ambigua, relevandu-se, astfel, atitudinile acesteia. Cu toate acestea, metodele indirecte furnizeaza doar informatii generale si nu ofera o masuratoare precisa a fortei atitudinii din moment ce ea este mai degraba calitativa decat cantitativa. Aceasta metoda de masurare a atitudinii nu este obectiva sau stiintifica, ceea ce ii aduce o mare critica. Exemple de teste proiective includ:

Testul Rorschach Inkblot Testul aperceptiei tematice (TAT) Sarcina Deseneaza o persoana