Stadiile memoriei Memoria este procesul pastrarii informatiei de-a lungul timpului.

(Matlin, 2005) Memoria este calea prin care ne conturam experientele trecute, in scopul utlizarii lor in prezent. (Sternberg, 1999) Memoria este termenul dat structurilor si proceselor implicate in stocarea si reactulizarea ulterioara a informatiei. Memoria este esentiala vietii noastre. Fara memoria trecutului nu putem actiona in prezent si nu ne putem gandi la viitor. Nu am putea sa ne amintim ce am facut ieri, ce am facut azi sau ce intentionam sa facem maine. Fara memorie nu am putea sa invatam nimic. Memoria este implicata in procesarea unei mari cantitati de informatie. Aceasta informatie poate lua diferite forme (imagini, sunete sau intelesuri). Pentru psihologi, termenul memoriei acopera 3 aspecte importante in procesarea informatiei: 1. Codificarea memoriei Cand informatia vine in contact cu sistemul nostru mnezic (din input senzorial), ea trebuie transformata asa incat sistemul sa-i poata face fata si sa o poata depozita. (Sa ne gandim la asta ca la o schimbare a banilor in monede diferite atunci cand calatoresti dintr-o tara in alta). Spre exemplu, un cuvant care este vazut (pe o tabla) poate fi stocat atata timp cat este transformat (codificat)intr-un sunet sau intr-un inteles (procesare semantica). Exista 3 feluri prin care o informatie poate fi codificata: 1. Vizual (o imagine) 2. Acustic (un sunet) 3. Semantic (un inteles) Spre exemplu, cum iti amintesti un numar de telefon pe care l-ai cautat in agenda telefonului? Daca poti sa-l vizualizezi atunci folosesti o codificare vizuala, dar daca ti-l repeti atunci folosesti o codificare acustica (prin sunet). Cercetarile sugereaza ca principiul codificarii sistemului in memoria de scurta durata (STM) este codificarea acustica. Cand unei persoane ii este prezentata o lista de numere si litere, aceasta va incerca sa le retina in STM prin repetarea lor verbala. Repetarea este un proces verbal indiferent de cum este prezentata lista itemilor acustic (cand cineva il citeste) sau vizual (pe o bucata de hartie).

2. Depozitarea (stocarea) Stocarea se refera la natura depozitului, la locul in care informatia este conservata, se refera la durata memorarii, la cat de mult poate fi conservat (capacitate) si se refera la ce fel de informatie este retinuta.

Felul in care depozitam informatia influenteaza felul in care ne-o amintim. Cu privire la acest aspect a fost facute numeroase cercetari importante referitoare la diferentele dintre memoria de scurta durata (STM) si cea de lunga durata (LTM). Majoritatea adultilor pot depozita intre 5 si 9 itemi in memoria lor de scurta durata. Miller (1956) a dus aceasta idee mai departe si a numit-o Magic 7. In opinia sa o capacitate a memoriei de scurta durata este de 7 (plus sau minus 2) itemi, deoarece ea are un anumit numar de spatii in care itemurile pot fi depozitate. Intr-adevar, daca putem reproduce informatia impreuna, putem sa stocam mai multa informatie in memoria noastra de scurta durata. Prin comparatie, capacitatea memoriei de lunga durata se crede a fi nelimitata. Informatia poate fi stocata pentru o scurta durata in memoria de scurta durata (0-30 secunde), in schimb ce in memoria de lunga durata ea poate fi pastrata pe viata. 3. Reactualizarea memoriei Aceasta se refera la scoaterea la suprafata a informatiei stocate. Daca nu ne putem aminti ceva, este din cauza ca nu putem sa reactualizam acea informatie. Diferenta dintre memorararea de lunga durata si cea de scurta durata devine foarte clara atunci cand incercam sa reactualizam o informatie. Memorarea de scurta durata este stocata si reactualizata secvential. Spre exemplu, daca unui grup de participanti ii este dat sa-si aminteasca o lista de cuvinte, iar apoi i se cere sa-si aminteasca cel de-al patrulea cuvant din lista, acestia vor parcurge lista mintal in ordinea in care au auzit cuvintele pentru a-si reactualiza informatia. Memorarea de lunga durata este stocata si reactualizata prin asociatie. Din aceasta cauza iti poti aminti care este motivul pentru care urci treptele atunci cand te intorci in camera la care te-ai gandit mai intai. Organizarea informatiei poate sprijini reactualizarea. Spre exemplu, o oti organiza in secvente (alfabetic, dupa marime sau timp). Imagineaza-ti un pacient eliberat din spital, caruia i se da un tratament ce presupune luarea mai multor pastile intr-un timp diferit, in timp ce-si schimba pansamentul si face exercitii. Daca doctorul ii da aceste instructiuni in ordinea in care trebuie sa le faca pe parcursul zilei, acesta il va ajuta pe pacient sa si le reaminteasca mai usor.