Delia-Florentina Tesula

Teoria învățării sociale a lui Albert Bandura

Albert Bandura este un psiholog Canadian, renumit  pentru teoria social-cognitivă și

teoria socială a învățării. Acesta s-a născut pe 4 decembrie în 1925, fiind cel mai mic dintre cei 
șase frați. A copilărit și crescut în Canada, Alberta de Nord, într-un orășel mic numit Mundare,
unde a studiat la singura școală aflată în oraș, confruntându-se cu o lipsa de resurse materiale și
cadre didactice, astfel încât a început să studieze mai mult pe cont propriu, învățând despre
importantă autodirectionarii încă din stadiul școlar primar. Părinții săi au emigrat în Canada de
tineri, mama acestuia din Ucraina iar tatăl din Polonia, acesta din urmă având o primă influență
asupra lui Albert Bandura; tatăl acestuia reușind să învețe pe cont propriu să citească trei limbi
străine, devenind chiar și membru al consiliului școlar din orașul Mundare. Praintii săi puneau
accent pe studiu și credeau în puterea educației, încurajându-l spre o educație cât mai bună.
(Krapp, 2005, pagina 9)

A început studiile în 1949 la Universitatea British din Columbia unde a obținut

specializarea în psihologie, deși acesta a optat pentru cursul de psihologie în prima fază pentru a-
și ocupă timpul de dimineață, ulterior fiind fascinat, spunând la un moment dat că ,,toate
acțiunile, deciziile luate de obicei plasează oameni în situații unde viitoare evenimente pot avea
loc și le pot schimbă cursul vieții’’. Albert Bandura și-a continuat studiile la Univertitatea din
Iowa, având ca și membri de renume pe Kenneth Apencer și Kurt Lewin, aceștia având o
influență uriașă pentru Bandura.  A obținut masterul și doctoratul  în psihologie clinică în anul
1952. În această perioada s-a cunoscut cu viitoarea soție, Virginia Varns, profesoară la Colegiul
de Asistență Medicală. În 1953 a luat o poziție postdoctorala în departamentul de psihologie și a
rămas pe poziția respectivă până a devenit profesor în cadrul Universității Stanford în anul 1964.
(Krapp, 2005, pagina 10,11)

Bandura, împreună cu primul lui student absolvent Richard Walters, au studiat

dedesupturile agresiunii, ca urmare în 1959 au publicat cartea numită ,,Adolescent Aggression’’.
În 1963 a urmat o a două publicație intitulată ,, Social Learning and Personality Development’’
rezultat a renumitului experiment cu păpușa BOBO, care a fost realizat împreună cu Dorothea
Ross și Sheila Ross. Experimentul având ca rezultat cinci teorii în ceea ce privește învățarea
socială; fiind un proces cognitiv, rezultat al observării consecințelor și comportamentului, unde
învățarea se produce în lipsa unei schimbări comportamentale iar încurajarea având rol în
învățarea socială și unde inteligență, comportamentul și mediul se influențează reciproc.

            În ,,Teoria învățării sociale’’, Bandura explică cum oamenii nu imită comportamentul sau
acțiunile observate fără să existe un context sau un proces de gândire aflat în spatele imitarii,
aceștia învățând, filtrând informația și selectând ceea ce doresc să asimilezi și ceea ce vor să își
însușească din comportamentul observat. În cele mai multe cazuri, se v-a imită activitatea ce are
ca și rezultat un final fericit sau despre care se crede că v-a avea un rezultat pozitiv. Bandura
aduce în prim plan și un număr de factori ce pot influența comportamentul de imitare, iar atunci
când procesul de asimilare a informației are loc, sexul, vârstă, statutul și similaritățile dintre un
copil și un adult  în procesul de observăție joacă un rol foarte important în luare viitoarelor
decizii. La fel de importante sunt și stimă de sine scăzută a celui ce observă și a
comportamentului în general. Acești factori au fost foarte bine evidentiati și se pot observă în
experimentul cu păpușa BOBO, unde un număr copii, băieți și fete, cu vârstă cumprinsa între trei
și cinci ani, au fost împărțiți în grupe unde unii copii au fost expuși unui comportament agresiv
față de păpușă, iar alții la un comportament non-agresiv. De asemenea a fost luat în considerare
sexul copiilor, astfel încât să se poată observa și rezultatele atunci când copiii au fost expuși
acțiunilor unui adult de același sex, sau de sex opus. În urma experientului, copiii expuși
comportamenul agresiv față de păpușa BOBO, atunci când au fost lăsăți singuri în aceiași
încăpere cu păpușa și prin inducerea unei stări de supărare și frustrare (unor copii li s-au luat
jucăriile cu care deja se jucau) aceștia au început să lovească păpușa BOBO, imitând
comportamentul observat anterior la adult. O altă observăție făcută aduce aminte de genul
copiilor, băieții având o tentă mult mai agresivă, iar cei ce au fost expuși unui adult de același
gen fiind mult mai predispuși să imite comportamnetul observat.

            Albert Bandura, în teoria lui despre învățarea socială, consideră că un individ v-a imitat
un comportament sau acțiune, doar dacă acesta crede într-un rezultat pozitiv, fiind propria
alegere și o decizie conștientă care se bazează pe patru funcții:

1. Atenția, care presupune un număr de factori determinând ce este observabil și care sunt
influențele modelului observat, cum ar fi : caracterizarea observățiilor, trăsăturile activităților și
interacțiunile umane.
2. Memoria, care este afectată de abilitatea celui ce observă să proceseze mintal comportamentul
observat și să îl stocheze în memorie.

3. Reproducerea proceselor motorii , fiind factorul ce se referă la abilitatea celui ce observă de a

pune în acțiune ceea ce a stocat anterior în memorie și capacitatea persoanei de a face repeitie
mintală a comportamentului observat.

4. Motivația, fiind cea mai mare influență în acurateatea cu care un comportament a fost copiat
sau nu, reprezentând dorința celui ce observă de a copia și imită comportamentul modelului
observat.

Totodată, își pot schimbă comportamentul în funcție de urmări, acest procedeu numindu-
se auto-control, fiind un proces prin care un individ își setează limitele aspiraționale în funcție de
comportamentul văzut de obicei la persoanele din jurului lui ce au o influență directă, precum
părinții.

             Bandura consideră a fi foarte importantă punerera în practică a teoriilor, și a modelării ca

o alternativă terapeutică prin care indivizi cu anumit fobii sau frici erau puși să privească cum o
altă persoană interacționa cu acea frică, de exemplu ofidiofobia și arahnofobia fiind câteva
exemple simple.  Bandura a explicat că persoană care suferea de acea fobie, prin observăție
repetată a modelului, acesta începea să prindă încredere, însușindu-și din comportamentul
observat iar prin pași mici, ulterior, să își depășească frică. ,,Fobia, la rândul ei, poate fi
dezvoltată vicariant, prin observarea acelor persoane care manifesta diverse fobii, dar în același
timp poate fi și ,,tratată’’vicariant, prin modelarea unor strategii de coping cu ajutorul cărora
poate fi exersat controlul asupra lucrurilor ce determina frica respectivă.’’(Palos, 2012, pagina
136).

Un alt experiment privind autoreglementarea, desfășurat de Bandura și Carol Kupers in

1964, implică o sala de bowling, un grup de adulți și un grup de copii. Fiecare copil în parte
urmând să observe, pe rând, câte un adult care în urma scorului și performanței acestuia la jocul
de bowling se recompensa cu bomboane, astefel încât stabilind fie niște standarde înalte, fie
standarde joase. De exemplu, cel ce își propunea standarde joase, se recompensa cu câte o
bomboană după fiecare popice dărâmată, iar cel ce juca după standarde înalte, doar după ce le
dărâma pe toate. Ulterior copiii au fost puși să joace și ei bowling, acestia oferind copiilor
bomboane pentru a se putea recompensa singuri în urmă jocului avut. Ceea ce a putut observă
Bandura împreună cu Carol Kuper, este că cei ce au fost observatori ai unui individ cu standarde
înalte, și-au setat la rândul lor acelasi nivel înalt, același proces s-a putut observă și în cazul
copiilor ce au avut că și model un adult cu standarde joase. ,, Rezultatele acestor studii arată că
oamenii adoptă, în general, standardele de autoîntărire prezentate de modele exemplare, își
evaluează propriile performanțe în raport cu acel standard și apoi servesc ca agenți de întărire
proprii.’’ (Bandura, 1969, pagina 115-116).

O altă parte importantă studiată este intărirea comportamentului, având rezultate în ceea
ce privește probabilitatea unui individ de a repeta un comportament pe viitor. ,,Întărirea
comportamentului joacă un rol în învățarea observațională, dar mai ales ca un antecedent, mai
degrabă decât o influență ulterioară.’’( Bandura, 1977, pagina 45). Această întărirea a
comportamentului poate să fie pozitivă sau negativă, implicând activ sentimentele celui ce este
lăudat sau mustrat. Acest procedeu este deseori utilizat în cadrul școlar de către profesori.

În concluzie putem redacta importanța imitării în asimilarea comportamentului și

varietatea de factori determinanți ca fiind parte a procesului de formare-dezvoltare, cu un
puternic impact în dezvoltarea individului. ,,Teoria învățării sociale’’ a lui Albert Bandura fiind
cheia spre a înțelege cum decurge tot procesul de învățare în situația de observare-asimilare si
intelegerea funcțiilor și modalităților prin care putem îmbunătății procesul învățării.

Bibliografie

Krapp, K. (2005). A study guide for students – Albert Bandura: Psychologist and their theories.
part of Cengage Learning Inc.

Bandura, A. (1969). Principles of Behavior and Modification. Holt, Rinehart and Winston.

Bandura, A. (1977). Social learning theory. Englewood Cliffs, New Jersey.

Paloș, R. (2012). Teorii ale învățării și implicațiile lor educaționale. Editura universității de

Vest.

McLeod, S. A. (2014). Bobo Doll Experiment. Retrieved from

www.simplypsychology.org/bobo-doll.html