TIPURI DE ACTIVITĂŢI ÎN GRĂDINIŢA DE COPII

Prof. Nicoară Liliana Grădinița P.P. NR. 5, Lugoj

Activităţile din grădiniţa de copii se pot divide în:

- activităţi la alegere şi activităţi de învăţare dirijată.
Una din formele pe care le îmbracă formele de activităţi la alegere este jocul ca formă
de activitate instructiv-educativă.
Copiii practică liber jocul în numeroase momente de relaxare pe care le oferă
grădiniţa: dimineaţa, până la prima activitate de învăţare dirijată, între aceste activităţi sau în
activităţile cu caracter complementar („activităţi distractive”) şi, după-amiaza, la grădiniţele cu
orar prelungit, până se încheie programul de asistenţă socială.
În cadrul activităţilor din grădiniţă copilul este instruit şi educat prin joc. Între 3 şi 6 ani
sunt constituite sau se află în plin proces de constituire elementele psihice care facilitează
afirmarea plenară a copilului prin joc. Totodată, jocul, prin natura sa, dispune de valenţe
formative deosebite: implicat organic în procesul instruirii, el dezvoltă spiritul de observaţie şi
investigaţie, cultivă imaginaţia şi gândirea creatoare, orientează activitatea psihică, pune în
acţiune forţele psihice capabile de performanţe deosebite, disciplinează conduita morală şi de
caracter, contribuie în sfârşit, la formarea mai rapidă şi mai eficientă a mecanismelor psihice
care înlesnesc şi condiţionează învăţarea, munca şi creaţia, la nivelul posibilităţilor autentice ale
copiilor.
Jocul e întâlnit în grădiniţa de copii ca activitate de sine stătătoare, în varianta sa de joc
simbolic (joc de manipulare, joc imitativ şi joc de creaţie). Ca joc cu reguli, el e prezent în
desfăşurarea anumitor activităţi de învăţare dirijată. De asemenea, el e prezent şi ca joc
distractiv, în special după anumite activităţi de învăţare dirijată (joc motric liniştitor sau
dinamic, joc de atenţie, de perspicacitate etc.) sau în cadrul activităţii complementare.
Activităţile ocupaţionale propun activităţi apropiate de preocupările zilnice şi de viaţa
reală. În anumite momente ale vieţii şi activităţii lor în grădiniţă, la sugestia educatoarei sau din
iniţiativă proprie, preşcolarii, în special cei din grupă mijlocie şi mare, aerisesc încăperile,
aranjează măsuţele şi scăunelele, udă florile, confecţionează obiecte-jucării din hârtie, din
materiale mărunte din natură, participă la înfrumuseţarea grădiniţei, modelează, desenează şi
pirogravează, ş.a. În aceste situaţii, e vorba de ocupaţii fizice variate, realizate în spiritul jocului.
Există o trecere firească de la o variantă a jocului la alta (de la jocul de manipulare, la
jocul imitativ şi de la acesta, la jocul de creaţie sau de la jocul de creaţie, la jocul cu reguli), dar
evoluţia comportamentului copiilor preşcolari se înscrie şi pe alt drum: de la jocul simbolic, la
ocupaţia ludică. Prin joc, prin exerciţii-joc eşalonate în timp, copiii au posibilitatea să
depăşească treptat comportamentul pur simbolic, imagistic şi să se apropie de cel real.
Activităţile de învăţare dirijată sunt activităţi cunoscute şi sub denumirea ,,activităţi pe
domenii experienţiale”.
Prin atmosfera de joc în care se desfăşoară activităţile de învăţare dirijată şi prin felul cum sunt
concepute diferitele strategii de învăţare, activităţi – dincolo de aparenţe — sunt altceva decât
„lecţii” obişnuite sau simple jocuri şi ocupaţii preferenţiale. Ele sunt activităţi instructiv-
educative specifice învăţământului preşcolar. Ele educă voinţa atenţia, motivaţia, interesul,
dezvoltă memoria, gândirea, imaginaţia, asigură formaţia intelectuală, morală, estetică şi fizică
a copiilor; realizează sub aspect informativ-formativ.
Activităţile individuale şi cu grupuri mici de copii alcătuiesc o altă formă de activitate
instructiv-educativă specifică grădiniţei de copii se aseamănă cu activităţile la alegere şi cu
activităţile de învăţare dirijată fie prin aceea că se bazează pe respectarea principiului liberei
opţiuni, prin aceea că asigură formarea sau exersarea sistematică a anumitor capacităţi
psihofizice. De regulă, la sugestia educatoarei şi prin implicarea directă a acesteia în activitate,
copiii, în formaţii alcătuite omogen după anumite criterii (de ordin intelectual sau fizic), fac
exerciţii în spiritul jocului sau sunt forma jocului cu reguli de corectare a vorbirii, de exersare a
fluidităţii exprimării, de îmbogăţire a vocabularului cu cuvinte şi expresii verbal de formare a
reprezentărilor matematice sau a calculului matematic unitate, de formare şi de exersare a
aptitudinilor artistice speciale, de tare a defectelor sau deficientelor motrice etc. Prin activităţile
individuale şi cu grupuri mici de copii se asigură în mod deosebit tratarea diferenţiată a copiilor.

ADP –uri activităţile de dezvoltare personală răspund unei duble necesităţi pedagogice: de a
asigura odihna activă a copiilor pe tot parcursul programului grădiniţei şi de a exersa anumite
capacităţi psihofizice. Asemenea activităţi se organizează între activităţile de învăţare dirijată
(sub forma jocurilor distractive), după programul instructiv-educativ (sub forma jocurilor de
mişcare în sala de grupă sau în aer liber, a audiţiilor, a vizionărilor, a teatrului de umbre, a
jocului-dramatizare, a dramatizărilor după scenarii etc.) şi în alte momente ale vieţii şi activităţii
copiilor în grădiniţă.
ADP –urile continuă, aprofundează sau pregătesc sub aspect psihologic activităţile de
învăţare dirijată şi activităţile la alegere, prin variate exerciţii-joc, atractive şi distractive în
esenţa lor.

Bibliografie:
1 Ancuţa, L., Ancuţa, PAG., Jocurile de creativitate, Editura Excelsior, Timişoara, 1997
2 Piskozul, T., Jocuri şi activităţi distractive în învăţarea limbilor străine, Editura Polirom,
Iaşi, 1997, pag. 78