REFERAT

Jocul este un bun prilej pentru a cunoaşte copiii sub diferitele lor înfăţişări pentru că îşi arată în mod spontan aptitudinile fizice şi
înclinaţiile lor sufleteşti. Îmbinarea raţională a jocului cu elemente de învăţare produc schimbări în natura şi în structura proceselor psihice.
Datorită acestor îmbinări subiectivismul şi fantezia copilului cedează locul percepţiilor de mărime, culoare, formă, greutate, ce se realizează
prin joc mânuind diferite obiecte.
În cadrul jocului colectiv are loc comunicarea verbală între copii, care dezvoltă limbajul, îmbogăţeşte vocabularul, iar sistemul verbal
se intensifică. Limbajul devine un instrument de exprimare şi de comunicare a impresiilor trăite, a emoţiilor, a dorinţelor. Tot prin joc, copilul
îşi dezvoltă emoţiile, trăsăturile social-morale şi de caracter.
Emoţiile şi sentimentele devin mai bogate în conţinut. Cele de prietenie sunt mai accentuate decât cele de agresivitate. Relaţiile de
ostilitate cedează locul celor de cooperare şi competiţie
cu sine.
Jucându-se, copilul este în stare să obţină performanţe pe care alte activităţi exteriore jocului nu sunt în stare să le atingă. Îşi fixează în
continuare un scop, depune eforturi voluntare în vederea realizării lui şi depăşeşte obstacolele ivite în cale.
Jocul este un mijloc de însuşire activă a cunoştinţelor devenind activitatea principală ce stimulează şi întreţine cele mai importante modificări
ale psihicului şi pregătesc trecerea copilului pe o treaptă superioară de dezvoltare.
Vârsta preşcolară reprezintă un moment important de evoluţie psihică în care jocul capătă caracteristici noi ce-i apropie pe copii de alte feluri
de activitate.
Apare imaginaţia creatoare. Pe măsură ce dobândeşte cunoştinţe variate poate face diferenţierea între imaginar şi real.
Faptul că jocul are scop, subiect, roluri, reguli, copilul înainte de a începe jocul le fixează şi acestea influenţează dezvoltarea psihică a
copilului.
Jocul copilului trebuie îndrumat de către adult, fară ca spontaneitatea copilului să fie stingherită. ,,Copilul care se joacă îşi dezvoltă
percepţiile, inteligenţa, tendinţa de a-şi experimenta instinctele sale sociale" - J.Piaget. Jocul satisface în cel mai înalt grad trebuinţele
copilului· de mişcare, de exprimare, de acţiune, este un mijloc de cunoaştere şi autocunoaştere, de exersare a gândirii şi a unor deprinderi, un
mijloc de exprimare şi exersare a originalităţii şi creativităţii şi, mai ales de socializare.
Jocul prin natura lui are - Experienţa personală a copilului; acţiunile acestuia următoarele Valenţe formative: sunt îndreptate spre a descoperi,
înţelege şi transformă elementele din realitate;
1. Dezvoltă spiritul de observaţie - să existe concordanţă între nevoile de acţiune, de şi de investigaţie al copilului; joc ale copilului şi
condiţiile oferite de realitate;
2. Dezvoltă gândirea logică, - Materiale variate şi adaptate vârstei;Creativă şi flexibilă; - Relaţiile sociale dintre copii şi dintre copii şi adult;
3. Cultivă ima inaţia. - Respectarea identităţii şi unicităţii fiecărui copil (în
oc intervenţia de multe ori este indirectă prin crearea
4. Dezvoltă memoria;
condiţiilor, stimularea acţiunii şi întărire pozitivă);
- Valorizarea procesului jocului şi mai puţin a
5. Formează conduită morală. produsului (fiecare copil acţionează în stilul şi ritmul
său, acţiunile din timpul jocului sunt mai importante
6. Învăţarea prin joc se bazează decat produsul jocului); pe următoarele: - Mediu stimulativ (ţinând cónt de particularităţile şi nevoile copilului
de dezvoltare).
Valoarea formativă deosebită pe care o prezintă jocul, precum şi diversitatea obiectivelor educative, pentru a căror rezolvare este folosit jocul,
duc la necesitatea unei clasificări a jocurilor. O clasificare a jocurilor se poate realiza din mai multe puncte de vedere :
-după conţinut ;
-după obiectivele urmărite ;
-după materialul folosit ;
-după grupele de structuri şi procese psiho-fizice preponderente în joc.
Dintre toate aceste criterii, cele mai semnificative rămân conţinutul şi obiectivele. Astfel , jocurile pot fi :
-jocuri de dezvoltare a vorbirii ;

-jocuri de cunoatere a mediului inconjurator;

-jocuri matematice;

-jocuri muzicale;
 ii
-jocuri de orientare in spatiu;

-jocuri de micare ;

-jocuri pregatitoare, de deschidere sau sensibilizare, illvederea intelegerii unor notiuni;

-jocuri aplicative cu functia de fixare a unor reguli sau procese

i de extindere a acestora asupra unor situatii noi .
 Jocurile mai pot fi grupate si din punctul de vedere al materialului folosit si astfel pot fi:
-jocuri cu materiale sau obiecte ;

-jocuri orale, cu mtrebari de tipul "Cine stie raspunde repede si bine !", ghicitori, dramatizari . Asupra

jocurilor s-au !acut mai multe clasificari . in caqile de specialitate gasim i altele,
precum ar fi:

a) In functie de structura lor:

-jocuri individuale ;

-jocuri colective;
,..
b) In functie de etapele dezvoltarii copilului :
-jocuri functionale ( senzorio-motorii );
-jocuri iluzorii (de fictiune );
-jocuri receptorii;
-jocuri de constructie;
-jocuri colective (Gh. Buhler ).
 "
c) I n functie de etapele formarii int

-jocuri exercitiu;

-jocuri simbolice;

-jocuri cu reguli (J. Piaget)

-jocuri de masa: Smart games

"
d) In functie de pozitia copilului in joc:

-jocuri de miscare (outdoor games)

-jocuri sedentare (mindlab)

 e) in fu nctie de sarcinile educarii multilaterale ale prs cola rilosi de influenta formativa a jocurilor asupra dezvolta rii psihice a
copilului :

-jocuri de creatie -jocuri de miscare

-jocuri didactice .
Eficienta jocului depinde de cele mai multe ori de felul ill care educatorul tie sa asigure o concordanta illtre ternaj oculuisi materialul
didactic existent, de felul in care stie sa foloseasca cuvantul ca mijloc de indrumare a copiilor prin illtrebari care sa indrume copilul
spre raspunsurile potrivite, indicatii, explicatiisi aprecieri.
Un joc bine pregatit i organizat constituie un mijloc de cunoatere si familiarizare a copiilor cu viata mconjuratoare, deoarece ill
desraurarea lui cuprinde sarcini didactice care contribuie la exersarea deprinderilor, la consolidarea cunotintelor i la valorificarea lor
creatoare.
Prin joc copilul illvata cu placere, devine interesat fata de activitatea ce se desraoara, cei timizi devin cu timpul mai volubili, mai
activi, mai curajoi i capata mai multa incredere ill capacitatilor lor, mai multa siguranta si rapiditate in raspunsuri.
"Jocul stimuleaza na terea capacitatii de a trai din plin, fiecare moment cu pasiune, avand functia de o mare coala a viefii."
(Ursula chiopu)