Programa terapie educationala complexa si

integrată
Socializarea

Integrarea educaţională a copiilor cu deficienţă mintală medie şi a celor cu

deficienţe severe, profunde şi/ sau asociate nu înseamnă înscrierea formală a
acestora alături de copiii fără dizabilităţi, ci presupune elaborarea unor programe
de lucru proprii, articulate pe principii comune şi strategii incluzive. Soluţiile
educaţionale privind integrarea copiilor cu deficienţe mintale se regăsesc în
realizarea unui curriculum deschis, centrat pe copil şi respectând principiile
educaţiei integrate: principiul normalizării, principiul drepturilor egale,
principiul diversităţii şi principiul unicităţii şi al individualizării.
Procesul de învăţământ dintr-o şcoală specială trebuie să vizeze, pe lângă
componenta instructiv educativă, şi o componentă compensator-recuperatorie,
aceasta din urmă fiind realizată prin intermediul activităţilor din cadrul ariilor
curriculare „Terapii specifice şi de compensare” şi „Terapia educaţională
complexă şi integrată”. Se respectă, astfel, unul dintre principiile fundamentale
ale educaţiei speciale: principiul asigurării unităţii instrucţiei, educaţiei,
compensării, recuperării şi/ sau reeducării. Aria curriculară „Terapia
educaţională complexă şi integrată” cuprinde următoarele discipline: Formarea
autonomiei personale, Socializarea, Terapia ocupaţională, Stimularea cognitivă
şi Ludoterapia.
Activităţile propuse în cadrul acestor discipline sunt realizate de către
învăţătorul-educator şi de către profesorul-educator cu toţi elevii clasei, în
completarea programului centrat pe predare- învăţare-evaluare, desfăşurat de
către profesorul de psihopedagogie speciala şi au un caracter de terapie corectiv-
recuperativă. Aceste tipuri de activităţi sunt parte componentă a programului
complex, integrativ, de evoluţie şi dezvoltare a copiilor/ tinerilor cu cerinte
educationale speciale. Prin conţinutul lor, acestea se referă predominant la aria
de dezvoltare personală şi socială, având ca scop final independenţa copilului/
tânarului cu dizabilităţi, precum şi integrarea lui într-un mediu în continuă
schimbare.
Activităţile se găsesc într-o relaţie de interdependenţă, cu implicaţii
metodologice intermodulare/ intradisciplinare şi intramodulare, urmărind
valorificarea învăţării sociale cu largă deschidere spre normalitate. Pornind de la
valenţele învăţării comutative, programele din cadrul ariei curriculare „Terapia
educaţională complexă şi integrată” propun o intervenţie modulară, realizată pe
domenii progresive. Finalităţile acestor programe au un caracter practic şi
urmăresc formarea unor deprinderi de autonomie personală şi socială, sporind
gradul de adaptabilitate al copiilor. La baza proceselor de învăţare recuperatorie
stau educaţia senzorial-motrică şi dobândirea autonomiei personale şi sociale,
acestea asigurând terenul educaţiei cognitive şi al integrării în comunitate.
Socializarea şi activităţile ocupaţionale contribuie la formarea unei
personalităţi adaptative, integrative. Activităţile de tip ergoterapeutic asigură
formarea unor deprinderi care îl pregătesc pe tânărul cu dizabilităţi pentru
inserţia socio-profesională. Aceste programe sunt concepute ca structuri
interdisciplinare cu conţinut specific, astfel încât să răspundă cerinţelor
individuale de dezvoltare, dar şi dezideratului general, de formare a unei
personalităţi apte de a participa activ la viaţa în familie, de grup profesional şi
social. În scopul atingerii acestui deziderat major, sunt necesare următoarele:
cunoaşterea propriei persoane, a mediului şi a normelor de compatibilizare cu
acesta, structurarea abilităţilor de ordin psihomotric şi instrumental, ce îl susţin
ca membru activ al acestor grupuri, precum şi cunoaşterea/ respectarea regulilor
de existenţă independentă, condiţionată de maturizarea emoţională şi atitudinală,
prin responsabilizarea sa faţă de activitate şi faţă de ceilalţi.
Programele propuse pentru disciplinele cuprinse în aria curriculară
„Terapia educaţională complexă şi integrată” au un caracter orientativ, oferind
cadrului didactic libertatea de a alege exerciţii de învăţare şi activităţi cu caracter
terapeutic corespunzătoare nivelului de dezvoltare psihofizică al elevilor cu
cerinte educationale speciale şi, respectiv, zonei proximei dezvoltări a fiecărui
caz în parte.

Competente generale

1- Formarea si exersarea capacitatilor de autonomie socială în vederea

adaptării la viața cotidiană.
2- Formarea capacităților afective care să permită exprimarea emoțiilor și
sentimentelor în situațiile existente în colectiv și în mediul înconjurător
3- Exersarea unor comportamente adecvate raportate la cerințele grupului.

Competente specifice vizate

Formarea si exersarea capacitătilor de autonomie socială în vederea

adaptării la viata cotidiană
- Cunoaste si respectă normele de comportare în scoală, familie si în
afara scolii
- Relaționează corect în contexte variate
- Respectă normele și regulile de securitate personală
Exprimarea emoțiilor și sentimentelor în situații variate, în colectiv și în
mediul înconjurător
- Identificarea emoțiilor de bază aparute în contexte variate
- Recunoașterea emoțiilor de bază
Exersarea unor comportamente adecvate raportate la cerintele grupului
- Consolidarea conduitelor independente, componente ale conduitei
sociale
- Valorificarea conduitelor independente

Exemple de activitati de invatare

- activități specifice de respectare a normelor referitoare la

comportamentul în clasă (asezatul în bancă, respectarea orei de curs);
- exerciții aplicative pentru adaptarea la regimul școlii ;
- activități de organizare și înfrumusețare a spațiului clasei; -jocuri cu rol
social :,,Cum mă comport în familie?”.
- -exerciții-joc cu tematică diversă (,,De-a familia,, ,,De-a școala,, ,,De-a
profesorul,,);
- exerciții-joc ,,Descrierea colegului de bancă;
- exerciții pentru însușirea formulelor de adresare/politețe în școală și
familie.
- jocuri cu rol social :,,Cum mă comport în afara școlii?”.
- jocuri de rol cu teme referitoare la comportamentul în grup;
- -activități de imitare a modelelor comportamentale (formule de politețe,
salut/adresare); -exerciții practice de comunicare nonverbală și verbală
în vederea relaționării pozitive.
- exerciții-joc de identificare a profesorului după voce/descriere orală
(,,Cine vorbește cu tine?,,);
- exerciții-joc de recunoaștere a colegilor după voce/descriere orală
(,,Colegii mei,,);
- exerciții de receptivitate la încărcătura afectivă a unor situații din clasă
(,,Cum felicităm pe cineva?, ,,Cum participăm la activitățile de
grup’’, ,,Cum să acceptăm complimente’’, ,,Cum să mulțumim’’).
- exerciții de relaționare între colegi (,,Cum îmi aleg prietenii?’’, ,,Fapte
bune, fapte rele’’);
- exerciții de învățare referitoare la protecția fizică a copilului (materiale
audio-video, pictograme, activități cu suport imagistic, jetoane);
- activități de clasificare a unor situații sociale pe baza unor serii de
imagini în cât mai multe contexte: în clasă, acasă, la locul de joacă etc.);
- jocuri de rol cu aplicarea regulilor însușite ( ,,Comportamentul în
spațiul/în afara școlii’’);
- exerciții pentru exersarea unor comportamente adecvate în diferite
situații; - activități ludice ,,Este bine așa?”, ,,S-a comportat
corespunzător atunci când ...?”.
- exerciții pentru formarea unor comportamente adecvate în diferite
situații ;
- activități ludice ,,Cum e bine?”, ,,Ce e bine, ce e rău?”.
- exerciții de identificare a emoțiilor simple de bază (vesel-trist, furios-
mirat);
- exerciții de identificare a emoțiilor cu ajutorul materialului concret-
intuitiv (Arată trist, Arată vesel etc.);
- exerciții de exprimare a emoțiilor și sentimentelor în situații din
colectiv și mediul înconjurător
- exerciții de recunoaștere a tonalității vocii (,,Cine vorbește’’, ,,Cum
vorbește?’’, ,,Ascultă și ghicește’’;
- exerciții de exersare și numire a emoțiilor reprezentate în imagini prin
utilizarea unor jocuri sociale (mimă, pantomimă);
- analiza și discutarea unor imagini, filme scurte sau povestiri în care se
pot găsi implicațiile sociale ale gesturilor
- activități de exersare a comportamentelor în realizarea unor acțiuni în
spațiul social deschis (solicitarea și oferirea de informații ,,Unde este
secretariatul...’’);
- activități de asociere și descriere a unor serii de imagini contextuale
(,,Ce fac la școală/în parc/la magazin...?’’);
- exerciții de asociere a imaginilor despre conduita în mediul social cu
comportamentele adecvate (,,Așa da/ Așa nu...’’);
- exerciții de exersare a unor deprinderi sociale în diferite contexte
situaționale
- jocuri de construcție structurate , ,,Așteptarea rândului”, ,,Imită-mă”; -
jocuri concurs; - exerciții de asociere și diferențiere a succesiunii zilelor
săptămânii (,,Azi, ieri, mâine’’, ,,Luni...vineri’’);
- exerciții de clarificare a reperelor temporale pe baza imaginilor
contextuale (cu indicarea acțiunilor specifice – localizarea momentului
zilei, discutarea unor activități adecvate pentru dimineață, după amiază,
seară);
- activități de socializare (vizite în parc, plimbări, magazine);
- activități de deplasare cu diferite mijloace de transport; - excursii
tematice
Scenariu didactic propus pentru socializare

Tema: Martinel vrea să se simtă bine

Clasa: Pregatitoare
Mărimea grupului: 10 copii
Timp: 30 - 35 de minute
Materiale: - un ursuleţ de pluş
- o minge de mici dimensiuni
Obiective: - identificarea persoanelor care îi pot ajuta să se simtă bine
- găsirea de soluţii creative la problemele cu care se confrunt

Procedură / Desfăşurarea activităţii

Învăţătorul va cere elevilor să se aşeze în cerc, stând pe scaune. El va sta pe

un scaun în mijloc şi va prezenta personajul “Martinel”. Pentru ca elevii să aibă
imaginea personajului va utiliza un ursuleţ de pluş. Învăţătorul va prezenta
începutul unei poveşti care îl are ca personaj principal pe “Martinel”. După ce
începutul poveştii este spus, copii vor fi invitaţi să continue pe rând povestea
indicând persoane / personaje care l-ar putea ajuta pe “Martinel” să se simtă
bine, precum şi să dea soluţii pentru problemele cu care acesta se confruntă.

Indicarea copilului care este la rând pentru continuarea poveştii se face prin
aruncarea de către profesor a unei mingi de mici dimensiuni către acesta.

Activitatea se finalizează atunci când toţi copiii prezintă varianta proprie.

Evaluare / Feedback

Copii vor primi o fişă pe care este desenat un ursuleţ şi vor avea drept sarcină
să-l coloreze cu o culoare care pentru ei semnifică starea de bine (Coloraţi
ursuleţul cu o culoare care credeţi voi că arată că el se simte bine).
Ursuleţii vor fi lipiţi pe un poster pe care este desenat un curcubeu
(“curcubeul fericirii”).

ANEXA 1

Martinel este un ursuleţ care trăieşte împreună cu familia sa în Pădurea

Veselă. El mai are o soră mai mare, Martinica şi un fraţior mai mic, Maronel.
Ursul Marin şi ursoaica Marina sunt foarte mândri de copiii lor şi au grijă să nu
le lipsească nimic. Martinel are o mulţime de prieteni cu care se joacă atât la
şcoală, cât şi acasă. Chiar dacă nu are motive, în ultimul timp, ursuleţul este
abătut şi nu are chef de nimic. Martinel crede că prietenii săi nu sunt prieteni
adevăraţi pentru că nu se joacă numai cu el şi au şi alţi prieteni, că mama şi tatal
său nu-l iubesc suficient pentru că nu i-au cumpărat cel mai nou joc pe
calculator, ba l-au şi certat atunci când a întârzâiat la şcoală, că fraţii săi au mai
mult timp pentru joacă decât el. La şcoală a început să nu mai fie atent pentru că
este preocupat de ceea ce i se întâmplă. Ar vrea să-l ajute cineva să devină iarăşi
ursuleţul bine dispus care era înainte. S-a hotărât să apeleze la ...........................
care i-a dat următorul sfat...............................................