CURS

PSIHOLOGIA POSTUNIVERSITAR
COPILULUI
- INTEGRAREA ȘI INCLUZIUNEA ÎN
SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT A COPIILOR
CU CES -
 STADIUL SENZORIO-
MOTOR 0-2 ANI
• Imitația – modalitate importantă de învățare
Piaget susține că imitația invizibilă (folosind acele părți
ale corpului pe care copilul nu le poate vedea) apare la
9 luni, după imitația vizibilă.
Unele studii (controversate) au identificat imitație
invizibilă de la 3 zile (a expresiilor faciale) Sugarul
încearcă să imite fețele - predispoziție înnăscută cu rol
de facilitare a comunicării cu îngrijitorul.
Imitația amânată (reproducerea unui comportament
după trecerea unei perioade de timp) apare la 18 luni
(Piaget). Alți autori au identificat imitație amânată la 6
săptămâni – mișcările faciale ale unui adult după un
interval de 24 de ore.
 STADIUL SENZORIO-
MOTOR 0-2 ANI
• Imitația – modalitate importantă de învățare
Imitația provocată. Metodă de cercetare prin care copii
sunt determinați să emite o anumită serie de acțiuni pe
care le-au mai văzut dar nu le-au și făcut
După o perioadă de o lună 45% din sugarii de 9 luni pot
să reproducă o procedură simplă din două etape:
lăsarea unei mașini de jucărie să cadă pe un tobogan,
urmată de împingerea mașinii pentru a ajunge la
capătul unui traseu și a aprinde un bec.
Imitația provocată devine mai stabilă după 12 luni.
 STADIUL SENZORIO-
MOTOR 0-2 ANI
• Permanența obiectului – înțelegerea faptului că un
obiect sau o persoană continue să existe chiar dacă
nu pai poate fi văzut.
• La 4 – 8 luni se uită după obiectul pe care l-a scăpat
din mână dar dacă nu-l vede se comportă ca și cum
nu ar mai exista
• La 8 -12 luni caută obiectul în locul unde l-au găsit inițial
după ce au văzut că a fost ascuns
• La 12-18 luni caută obiectul în ultimul loc în care au
văzut că a fost ascuns…însă doar acolo
• La 18 – 24 de luni copilul caută obiectul chiar dacă nu
a văzut că a fost ascuns
 JOCUL DE-A CUCU BAU
• Este practicat în diferite culturi
• Clipa în care îngrijitorul reapare, marcată de gesturi și
un ton al vocii exagerate, este înveselitoare pentru
copil, indiferent de cultură.
• Emoția jocului este amplificată de fascinația sugarului
față de chipuri și voci, mai ales față de timbrul înalt al
vocii adoptat de adult.
• Psihanaliștii afirmă că îl ajută pe sugar să-și învingă
anxietatea atunci când mama dispare din câmpul
vizual.
• Cognitiviștii afirmă că îi ajută pe copii să își formeze idei
despre permanența obiectului
 JOCUL DE-A CUCU BAU
• Îi învață pe copii reguli de comunicare: vorbirea și
ascultarea pe rând în conversație
• Exersează concentrarea atenției
• Se modifică odată cu creșterea copilului:
• 3- 5 luni copilul râde și zâmbește când chipul adultului
apare și dispare - se conturează așteptările sugarului cu
privire la ceea ce se va întâmpla mai departe
• 5 – 8 luni copilul vădește anticipare – privește și
zâmbește când vocea adultului semnalează apariția
iminentă
• La un an - inițiază ei jocul implicându-i activ pe adulți în
joacă.
 DEZVOLTAREA COGNITIVĂ
ȘI PRIVITUL LA TV
Principalele motive oferite de părinții care își pun în
contact copii cu produsele mass-media:
1. Credința că mass-media are rol educativ
2. Credința că privitul îi oferă copilului plăcere și
relaxare
3. Folosirea mass-media ca dădacă electronică
Studiul longitudinal în SUA: Cu cât copii petreceau mai
mult timp la TV în perioada 1- 3 ani cu atât creștea
probabilitatea de a avea probleme de atenție la vârsta
de 7 ani.
Copii care se uitau la TV cel puțin 3 ore pe zi aveau
scoruri mici la testele cognitive la 6 ani.
 DEZVOLTAREA COGNITIVĂ
PROCESAREA INFORMAȚIILOR
• Clasificarea: împărțirea lumii în categorii cu sens: stă la
baza limbajului, a raționării a rezolvării de probleme și a
memoriei
• Apare în preajma vârstei de 18 luni (Piaget)
• Alți autori susțin că este posibilă de la 6 luni.
• Din perspectivă evoluționistă este posibil ca sugarii să
se nască cu o capacitate rudimentară de a discerne
anumite categorii limitate periculoase pentru oameni:
șerpii și păianjenii
• Clasificare este realizată de copii, mai întâi, pe baza
trăsăturilor perceptive, cum ar fi forma, culoarea și
modelul
 DEZVOLTAREA COGNITIVĂ
CLASIFICAREA
• Pe la 12- 14 luni categoriile devin predominant
conceptuale, bazate pe funcția obiectelor
(fotoliile cu tapițerie în dungi de zebră intră în categoria
mobilierului nu a animalelor)
Copii de 2 ani recunosc categoriile concrete, cum ar fi
mașină, avion în interiorul categoriei generice vehicule.
Limbajul devine și el important – între 14 și 18 luni dacă îl
aud pe experimentator numind obiecte, sau descriindu-
le funcțiile copii vor realiza mai ușor formarea
categoriilor.
 DEZVOLTAREA COGNITIVĂ
CAUZALITATEA
Înțelegerea cauzalității le permite oamenilor să facă
predicții și să-și controleze mediul.
Piaget susține că înțelegerea apare lent în primul an de
viață.
La 4- 6 luni când devin capabili să apuce obiecte, copii
încep să înțeleagă că pot acționa asupra mediului.
Piaget consideră că în jurul vârstei de un an copiii își dau
seama că forțele din afara lor pot face lucrurile să se
întâmple.
Alte cercetări sugerează că este posibil ca un mecanism
de recunoaștere a cauzalității să existe mult mai
devreme
 DEZVOLTAREA COGNITIVĂ
CAUZALITATEA
Copii de 10 și 12 luni au privit mai îndelung când o mână
omenească a apărut din capătul opus al unei scene
luminoase pe care fusese aruncată o pernă decât atunci
când mâna a apărut din același capăt ca și perna, ceea ce
sugerează că sugarii au înțeles că mâna a aruncat probabil
perna.
Sugarii nu au avut aceeași reacție atunci când, în loc de
mână a apărut un tren de jucărie sau când obiectul aruncat
a fost o marionetă mecanică
Așadar copii par să știe:
1. Un obiect incapabil de mișcare independentă trebuie să
aibă un agent cauzal care să-l pună în mișcare
2. O mână este un agent cauzal mai probabil decât un tren
de jucărie
 DEZVOLTAREA
LIMBAJULUI
• Limbaj= sistem de comunicare bazat pe lexic și
gramatică.
• Dezvoltarea limbajului ilustrează interacțiunea tuturor
aspectelor dezvoltări.
• Structurile fizice necesare pentru producerea sunetelor
se maturează, conexiunile neuronale pentru asocierea
sunetelor cu sensurile sunt activate, interacțiunea cu
adulții le oferă experiența comunicării și vorbirii.
 ETAPELE DEZVOLTĂRII
TIMPURII A LIMBAJULUI
• Vorbire prelingvistică: precursoarea vorbirii lingvistice.
Include plânsul, gânguritul, lalațiune, imitarea
accidentală, imitare deliberată a sunetelor.
• Între 6 săptămâni și 3 luni sugarii gânguresc atunci
când sunt fericiți: emit chicoteli, gâlgâieli și vocale.
• Lalațiunea repetarea sunetelor de consoane și vocale
ma ma ma Este confundată cu rostirea primelor
cuvinte, dar nu constituie limbaj real.
• La început, sugarii pot discrimina sunetele oricărei
limbii. Cu timpul, procesul percepției tiparelor și al
clasificării modelează căile nervoase și limitează
învățarea în viitor a tiparelor care nu aparțin limbii
materne
 ETAPELE DEZVOLTĂRII
TIMPURII A LIMBAJULUI
• Primele cuvinte: apar la 10 – 14 luni. Cuvântul rostit
poate avea mai multe sensuri în funcție de contextul în
care este rostit.
• DA..poate să însemne „Vreau asta”, „Vreau să ies!”
„Unde e tati?” = holofrază (un cuvânt care exprimă o
întreagă idee
• Primele propoziții – Vorbirea telegrafică = cuvinte
esențiale:
• „Buni pală”= Bunica se spală pe mâini.
• Ordinea cuvintelor concordă cu ceea ce aude copilul
(nu va spune „Pală buni”)
 ETAPELE DEZVOLTĂRII
TIMPURII A LIMBAJULUI
• Copii mici extind insuficient sensul cuvintelor. La 13 luni
Gabi spune mașinuței primite de la mama: „bi-bi”.
Dacă tatăl vine acasă și spune: „Uite o mașinuță” –
Gabi se va duce să o aducă pe prima. ..doar acea
mașină este „mașinuța”
• Între 20 și 30 de luni – crește competența în ceea ce
privește sintaxa (totalitatea regulilor de alcătuire a
propozițiilor)
• Folosesc articolele hotărâte și nehotărâte (un, o, -l, -a)
• Folosesc mai multe prepoziții(în, pe), conjuncții (și, dar),
• Utilizează formele de plural, terminațiile verbelor, timpul
trecut
 ETAPELE DEZVOLTĂRII
TIMPURII A LIMBAJULUI
Vârsta în Achiziția
luni
Naștere Poate să perceapă vorbirea, să plângă și să aibă unele
reacții la sunete
1½-3 Gângurește și râde
3 Se joacă cu sunetele vorbirii
5-6 Recunoaște tiparele sonore auzite des.
6-7 Recunoaște toate fonemele limbii materne
6 - 10 Lalaizează înșiruind consoane și vocale
9 Folosește gesturi pentru a comunica și joacă jocuri cu
gesturile
9 - 10 Imită intenționat sunete
9 - 12 Folosește câteva gesturi sociale
10 – 12 Nu mai poate discrimina sunetele altei limbi, în afară de
cea materna
 ETAPELE DEZVOLTĂRII
TIMPURII A LIMBAJULUI
Vârsta în Achiziția
luni
10 - 14 Rostește primul cuvânt, de regulă denumirea a ceva
10 - 18 Rostește cuvinte izolate
12- 13 Înțelege rolul simbolic al numelor, vocabularul pasiv
crește
13 Folosește gesturi mai complexe – arată spre locul unde
este obiectul căutat de mamă
14 Folosește gesturi simbolice – suflatul pentru a spune
fierbinte
16 – 24 Învață multe cuvinte noi, vocabularul activ crește rapid
de la 50 de cuvinte până la 400. Folosește verbe și
adjective
18 - 24 Rostește prima propoziție de 2 cuvinte
20 Folosește mai puține gesturi, denumește mai multe
obiecte
 ETAPELE DEZVOLTĂRII
TIMPURII A LIMBAJULUI
Vârsta în Achiziția
luni
24 Folosește multe propoziții din 2 cuvinte, nu mai face
lalațiune
30 Învață zilnic cuvinte noi. Vorbește utilizând trei sau mai
multe cuvinte. Face greșeli de gramatică
36 Rostește până la 1000 de cuvinte din care 80%
inteligibile. Face unele greșeli de sintaxa
 DEZVOLTAREA LIMBAJULUI
INTERACȚIUNILE SOCIALE
• Limbajul necesită un partener de comunicare
• Copiii care cresc fără contacte sociale normale nu-și
dezvoltă normal limbajul; la fel se întâmplă și cu copiii
care au contact cu limbajul doar prin intermediul
televizorul
• Rolul îngrijitorului:
• În stadiul lalațiunii adulții ajută sugarul să achiziționeze
limbajul repetând sunetele scoase de copil
• Când copilul începe să vorbească, adulții repetă
cuvintele pronunțându-le corect
• Oferă ocazii pentru experiențe de comunicare, car-i
motivează pe sugari să deprindă limbajul
• Oferă modele de folosire a limbajului
 DEZVOLTAREA
PSIHOSOCIALĂ
Emoțiile
Cum ar fi tristețea, bucuria și frica, sunt reacții subiective
la experiențe, asociate cu modificări fiziologice și de
comportament
Primele semene de emoții
Când un nou născut este nefericit: scoate țipete, dă din
mâini și din picioare, corpul îi devine rigid
Este mai dificil să recunoști când este fericit:
Tac, pot să zâmbească atunci când li se lipesc ritmic
palmele ca pentru a aplauda
 DEZVOLTAREA
PSIHOSOCIALĂ
Primele semene de emoții
Cu trecerea timpului sugarii au reacții mai ample: zâmbesc,
gânguresc, întind brațele
Plânsul
Este modalitatea cea mai puternică (si, uneori, singura) prin care
sugarii pot să-și comunice nevoile
Unele cercetări au evidențiat tipare de plâns:
1. Plânsul de foame, fundamental: plâns ritmic
2. Plânsul de furie: o variație a plânsului ritmic în care este trimis
prin corzile vocale un plus de aer
3. Plânsul de durere: un plâns puternic cu debut brusc, fără
scâncete preliminare și urmat uneori de ținerea respirației
4. Plânsul de frustrare (două trei țipete prelungi, fără ținerea
prelungită a respirației
 DEZVOLTAREA
PSIHOSOCIALĂ
Amânarea reacției la agitația sugarului
- Reduce agitația în primele șase luni, poate deoarece
sugarii au învățat să se descurce singuri cu iritările
minore
- Dacă părinții așteaptă până când plânsul care
semnalează disconfortul se transformă în țipete de
furie va fi mai greu de liniștit și, de asemenea, un
asemenea tipar trăit în mod repetat, poate afecta
capacitatea de a-și regla propria stare emoțională.
Abordarea cea mai sigură: preîntâmpinarea
disconfortului.
 DEZVOLTAREA
PSIHOSOCIALĂ
Când apar emoțiile?
Emoțiile complexe decurg din cele simple
După naștere: sugarul dă semne de mulțumire, interes și
lipsă de interes. Acestea sunt reacții difuze, reflexe,
preponderent fiziologice
În primele 6 luni emoțiile încep să se diferențieze
începând să ia forma adevăratelor emoții
- Mulțumire – bucurie
- Interes - surprindere
- Disconfort – tristețe/dezgust, furie, frică
 DEZVOLTAREA
PSIHOSOCIALĂ
Când apar emoțiile?
Emoțiile cu conștiință de sine apar între 15 – 24 de luni:
stânjeneală, empatia și invidia
Conștiință de sine= înțelegerea faptului că propria
existență și funcționare sunt separate de cele ale altor
oameni și ale altor lucruri.

În jurul vârstei de 3 ani, dispunând de conștiință de sine și

de socializare, copii pot să-și evalueze mai bine propriile
gânduri, planuri, dorințe, purtări în comparație cu ceea
ce este acceptat/dezirabil social
Mândria, vinovăția și rușinea
 DEZVOLTAREA
PSIHOSOCIALĂ
Temperamentul
Modalitatea de a aborda oamenii și situațiile, de a
reacționa la acestea.
Temperamentul are o dimensiune afectivă dar, care spre
deosebire de emoții care sunt trecătoare,
temperamentul este relativ stabil și durabil.
Studiul longitudinal New York au urmărit 133 de sugari
până la vârsta adultă
 DEZVOLTAREA
PSIHOSOCIALĂ
Temperamentul
Copil liniștit 40%
În general veseli, funcții biologice ritmice acceptă ușor
experiențele noi
Copil dificil 10%
Iritabili și greu de mulțumit, cu funcții biologice
neregulate și cu exprimare mai intensă a emoțiilor
Copil reținut 15%
Blânzi, dar cu adaptare lentă la oameni și la situații noi
35% variații ale celor 3 tipare descrise
 DEZVOLTAREA
PSIHOSOCIALĂ
Diferențe de gen 0- 3 ani
Băieții: mai lungi, mai grei, pot fi ceva mai puternici, sunt mai
vulnerabili în plan fizic
Creierul mai mare cu aprox 10%
Fetele: mai puțin reactive la stres, cu o probabilitate mai mare
de supraviețuire
În perioada 1 – 2 ani
Preferința pentru anumite jucării și activități de joc și pentru
tovarăși de joacă de același sex
Între 2 – 3 ani băieții și fetele tind să rostească mai multe
cuvinte relevante pentru propriul sex: tractor vs colier
Părinții influențează de timpuriu personalitatea fetelor și
băieților
 FORMAREA
ATAȘAMENTELOR
• Atașamentul
legătura afectivă reciprocă,
durabilă, dintre un sugar și îngrijitorul
lui, amândoi contribuind la calitatea
relației.
 FORMAREA
ATAȘAMENTELOR
John Bowlby – pionier al studierii legăturilor afective la
animale
Evidențiază importanța legăturii dintre mamă și bebeluș
și s-a pronunțat vehement împotriva mamei de bebeluș
fără a se oferi o bună îngrijire de substituție.
Mary Ainsworth – studentă a lui Bowlby
Elaborează metoda situației străine - concepută pentru
a evalua tiparele de atașament dintre sugar și adult.
Bebelușul are între 10 și 24 de luni
 FORMAREA
ATAȘAMENTELOR
• Situația străină constă într-o serie de episoade și durează mai
puțin de jumătate de oră.
• Mama petrece câteva minute cu copilul în cameră
• Un străin vine în cameră
• Mama iese și lasă copilul cu străinul
• Mama se întoarce, străinul iese. Mama îl liniștește pe copil și
îl încurajează să reînceapă să exploreze
• Mama lasă copilul singur.
• Străinul se reîntoarce
• Mama se reîntoarce străinul pleacă
• Interesează în mod deosebit reacția copilului de fiecare
dată când mama se întoarce.
 FORMAREA
ATAȘAMENTELOR
• Sunt observate următorii indicatori:
• Căutarea contactului și a proximității
• Menținerea contactului
• Evitarea contactului
• Rezistența la apropiere și la încercarea de liniștire

Ainsworth și colegii au decelat trei tipare principale de

atașament:
1. atașament sigur - 60 - 75% din bebelușii de un an
2. Atașament anxios evitant 10- 25%
3. Atașament anxios ambivalent sau anxios rezistent 10 – 15%
 FORMAREA
ATAȘAMENTELOR
Atașamentul sigur
Copii plâng sau protestează la plecarea mamei și o
întâmpină fericiți când se întoarce
O folosesc ca pe o bază de siguranță, plecând de lângă
ea ca să exploreze, dar întorcându-se din când în când
ca să primească asigurări.
De regulă, sunt cooperanți și relativ liniștiți, lipsiți de furie.
 FORMAREA
ATAȘAMENTELOR
Atașamentul anxios evitant
Copii plâng rareori la plecarea mamei, o evită la
întoarcere.
Tind să fie furioși și nu se îndreaptă spre mamă atunci
când se confruntă cu o nevoie.
Le displace să fie ținuți în brațe, dar le displace și să fie
lăsați jos.
 FORMAREA
ATAȘAMENTELOR
Atașamentul anxios ambivalent/ anxios-rezistent
Devin anxioși chiar înainte ca mama să plece și sunt
foarte supărați când ea iese.
La întoarcerea mamei își manifestă ambivalența
căutând contactul cu ea și , în același timp,
împotrivindu-i-se prin lovituri de picioare dau zvârcoliri.
Copii ambivalenți explorează foarte puțin și sunt greu de
alinat.
 FORMAREA
ATAȘAMENTELOR
Atașamentul dezorganizat- dezorientat 10%
Alte cercetări identifică un al patrulea tipar de
atașament.
Copiilor încadrați în acest pattern pare să le lipsească o
strategie organizată cu ajutorul căreia să se confrunte cu
stresul situației străine.
Prezintă comportamente repetitive, contradictorii sau
greșit orientate: caută să se apropie de străin și nu de
mamă
Ar putea să-și primească veseli mama la întoarcere, dar
apoi să-i întoarcă spatele sau să se apropie fără a o privi.
 FORMAREA
ATAȘAMENTELOR
Cum se formează atașamentul?
Ainsworth și Bowlby:
Pe baza interacțiunilor cu mama, bebelușul își
elaborează un model funcțional cu privire la ceea ce
poate aștepta din partea ei.
Cât timp mama continuă să se comporte în aceeași
manieră, modelul rămâne valabil.
Dacă purtarea se schimbă în mod frecvent copilul poate
să-și revizuiască modelul, iar gradul de securitate al
atașamentului se poate schimba.
 FORMAREA
ATAȘAMENTELOR
Cum se formează atașamentul?
Atașamentul sigur reflectă încredere cel nesigur,
neîncredere.
Încredere în îngrijitori și în propria capacitate de a obține
ce au nevoie.
Copiii ale căror mame reacționează cu sensibilitate și
liniștitor, în mod consecvent, tind să aibă un atașament
sigur.
La fel de importante sunt interacțiunile reciproce,
stimularea, atitudinea pozitivă, căldura, acceptarea și
sprijinul afectiv.
 FORMAREA
ATAȘAMENTELOR
Metode alternative de studiere a atașamentului
Situația străină: este artificială și stresantă pentru copii. În
anumite culturi (în Japonia copii sunt despărțiți mai rar de
mame) nu este validă.
Alternative: Setul Q al atașamentului (AQS Waters și
Deane) le cere mamelor și altor observatori din familie să
sorteze o serie de descriptori care caracterizează copilul:
plânge mult, tinde să se agațe…
 FORMAREA
ATAȘAMENTELOR
Anxietatea de separare: neliniște manifestată de sugar atunci
când cineva familiar pleacă.
Se poate datora și calității îngrijirii de substituție.
Dacă îngrijitorii de substituție sunt afectuoși și reactivi cu copilul
înainte ca aceștia să plângă, copii plâng mai puțin decât
dacă se află în prezența unui îngrijitor mai puțin reactiv.
Anxietate față de străini: atitudinea precaută față de
persoanele și locurile străine manifestată de sugari pe la 8-9
luni.
Anx de separare sau față de străini nu sunt considerate
indicatori pt stabilirea tipului de atașament. Contează ce face
copilul la întoarcerea mamei.
 EFECTELE PE TERMEN LUNG
ALE ATAȘAMENTULUI
Atașament sigur - crește probabilitatea ca:
- Un copil să-și formeze relații bune cu alții
- Se adaptează mai ușor la instituții de îngrijire (grădi)
- Au un vocabular mai bogat și mai variat
- Au mai multe interacțiuni pozitive cu cei de-o seamă
- Sunt mai curioși, mai empatici, mai rezilienți, mai
încrezători în sine.
- În copilăria mare și adolescență sunt capabili de
prietenii mai apropiate și mai stabile
 TRANSMITEREA
TRANSGENERAȚIONALĂ A
TIPARELOR DE ATAȘAMENT
Felul în care își amintesc adulții experiențele timpurii cu
părinți le afectează starea de bine emoțional și pot
influența felul în care reacționează față de proprii copii.
Mama care a avut un atașament sigur, sau care înțelege
că a avut un atașament nesigur poate să recunoască în
mod corect comportamentele de atașament ale
copilului ei, să reacționeze încurajator și să ajute copilul
să-și formeze un atașament sigur.
Mamele deprimate care resping amintirile atașamentelor
lor din trecu tind să fie reci și nereactive față de copii lor
(Adam et. al., 2004)
 COMUNICAREA AFECTIVĂ
CU ÎNGRIJITORII
- Sugarii au impuls puternică de a interacționa.
- Reglare reciprocă: procesul prin care sugarul și
îngrijitorul își comunică reciproc emoțiile și reacționează
în mod corespunzător.
- La o lună copilul privește cu atenție chipul mamei
- La 2 luni, când mama îi zâmbește și-l masează pe
burtică, copilul zâmbește și el
- La 3 luni copilul zâmbește primul invitându-și mama să
se joace
Sugarii joacă un rol activ în reglarea reciprocă, emițând
semnale comportamentale, precum zâmbetele, care
influențând purtarea îngrijitorilor față de ei.
 COMUNICAREA AFECTIVĂ
CU ÎNGRIJITORII
• Interacțiunea sănătoasă este aceea în care îngrijitorul
descifrează corect semnele emise de copil și
reacționează corespunzător.
• Când și-a atins scopurile, sugarul este vesel sau cel
puțin interesat.
• Dacă îngrijitorul ignoră invitația la joacă sau insistă să se
joace când sugarul a semnalat „Nu am chef”
(întorcându-se cu spatele) copilul se poate simți frustrat
sau trist.
• Atunci când nu obțin rezultatele dorite, sugarii
încearcă în repetate rânduri să remedieze
interacțiunea.
 COMUNICAREA AFECTIVĂ
CU ÎNGRIJITORII
• În mod normal, interacțiunea oscilează între stări bine
reglate și stări prost reglate, iar din aceste oscilații,
copiii învață cum să emită semnale și ce să facă atunci
când primele semnale nu au efectul dorit.
• Reglarea reciprocă îi învață pe copii să descifreze
comportamentul altor oameni și să-și creeze așteptări
cu privire la ei.
• Perturbări ale comunicării afective: depresia post-
partum: afectează 15% din mame
• Depresia post partum – survine în primele 4 săptămâni
de la naștere (poate fi determinată de scăderea
dramatică a nivelului de estrogen și progesteron)
 COMUNICAREA
AFECTIVĂ CU ÎNGRIJITORII
• Bebelușii cu mame deprimate pot să renunțe să mai
emită semnale afective și învață:
• că nu au puterea de a trezi reacții din partea oamenilor,
• că mama lor nu este de încredere
• Că întreaga lume nu merită încredere
Poate să intervină o influență bidirecțională: sugarul nu va
reacționa normal ca urmare a depresiei mamei, mama se va
deprima și mai tare, lipsa de reacție a mamei îl va deprima și
mai tare pe sugar….
Interacțiunile cu un adult nedeprimat îi pot ajuta pe sugari să
compenseze efectele interacțiunilor cu mama deprimată.
Copii cu mamă deprimată au șanse mari să formeze
atașamente nesigure
 COMUNICAREA
AFECTIVĂ CU ÎNGRIJITORII
• Bebelușii cu mame deprimate pot să renunțe să mai
emită semnale afective și învață:
• că nu au puterea de a trezi reacții din partea oamenilor,
• că mama lor nu este de încredere
• Că întreaga lume nu merită încredere
Poate să intervină o influență bidirecțională: sugarul nu va
reacționa normal ca urmare a depresiei mamei, mama se va
deprima și mai tare, lipsa de reacție a mamei îl va deprima și
mai tare pe sugar….
 COMUNICAREA
AFECTIVĂ CU ÎNGRIJITORII
Interacțiunile cu un adult nedeprimat îi pot ajuta pe sugari să
compenseze efectele interacțiunilor cu mama deprimată.

Copii cu mamă deprimată au șanse mari să formeze

atașamente nesigure
Soluții:
- Zoloft, nortriptilina
- Muzică, imagistică vizuală, gimnastică aerobică, yoga,
relaxarea și terapia prin masaj
- Reabilitare socială, educațională și ocupațională a mamei
- Masajul poate fi de ajutor și sugarilor deprimați
SENTIMENTUL DE SINE
 SENTIMENTUL DE SINE
• Concepția despre sine = imaginea pe care o avem
despre noi înșine – descrie ceea ce știm și simțim cu
privire la noi înșine și ne ghidează acțiunile.
• Conștiința de sine= cunoașterea conștientă a propriei
persoane ca fiind distinctă, identificabilă.
• Între 4 și 10 luni , copii învață să întindă mâna după
obiecte, să le apuce, să declanșeze alte evenimente –
apare înțelegerea că pot să controleze evenimente
externe. În această perioadă la sugar apare coerența
de sine, sentimentul de a fi un întreg fizic, cu granițe
care-l separă de restul lumii. Aceste evoluții se produc
în interacțiunea cu îngrijitorii – jocul „de-a cucu bau”
 SENTIMENTUL DE SINE
• Conștiința de sine conceptuală apare între 15 – 18 luni
• Poate fi testată studiind dacă sugarul își recunoaște sau nu
propria imagine:
- ruj colorat pe nasul copiilor așezați apoi în fața oglinzii
3/4 din copii de 18 luni și-au atins nasul înroșit mai des
decât o făceau înainte
toți cei de 24 de luni ..
niciunul din copii de sub 15 luni nu și-au atins nasul
Comportamentul sugerează că cei de peste 15 luni știau, că în
mod normal, nu au nasul roșu și că imaginea din oglindă este
a lor.
 DEZVOLTAREA MORALĂ
Socializarea = procesul prin care copii își formează
obișnuințele, aptitudinile, valorile și motivele care îi fac să
fie membri responsabili, productivi ai societății.
Conformarea la așteptările părinților poate fi văzută ca
un prim pas în direcția conformării la standardele de
conduită ale societății. Socializarea se întemeiază pe
internalizarea acestor standarde.
Internalizarea = copii acceptă standardele de conduită
ale societății și le adoptă pentru ei (nu respectă regula
doar pentru a primi recompensă sau pentru a evita
pedeapsa)
 DEZVOLTAREA MORALĂ
Factorii reușitei socializării
- siguranța atașamentului
- Învățarea din comportamentul părinților prin observație
- Reactivitatea părintelui față de copil și a copilului față
de părinte - relațiile calde, de reactivitate reciprocă
- Oferirea de explicații clare (încă de la 2 ani și
jumătate), compromisuri, negociere: predictori mai
buni pentru rezistența la tentații la 3 ani decât:
tachinarea amenințare sau cedarea
 SUGESTII PENTRU ÎNCURAJAREA
COMPORTAMENTELOR ACCEPTABILE
SOCIAL
Fiți flexibili. Aflați care sunt ritmurile firești ale copilului, precum și
preferințele și antipatiile sale.
Părintele trebuie să fie o bază de siguranță, de unde copilul să
poată să pornească să descopere lumea și la care se
poate întoarce oricând pentru a primi sprijin.
Căminul trebuie să fie primitor pentru copii. Fără obiecte
casabile, să poată fi explorat fără a se pune în pericol de
către copil
Evitați pedepsele fizice. De multe ori sunt lipsite de eficacitate
și pot chiar întări un comportament nedezirabil
Oferiți o alternativă, chiar și una limitată. Pentru a-i permite
copilului un anumit grad de control (vrei să faci baie acum
sau după ce citim o carte?)
 SUGESTII PENTRU ÎNCURAJAREA
COMPORTAMENTELOR ACCEPTABILE
SOCIAL
Fiți consecvenți în ceea ce privește satisfacerea cerințelor
obligatorii.
Nu întrerupeți o activitate decât dacă este absolut necesar.
Încercați să așteptați până când copilul îți îndreaptă
atenția spre altceva.
Dacă trebuie să întrerupeți o activitate, avertizați copilul
înainte: Va trebui să plecăm curând spre casă.
Sugerați comportamente alternative atunci când
comportamentul lasă de dorit. (Ia uite! Legănele sunt libere.
Haide să ne dăm în legăn!...dacă începe să arunce cu nisip
în alt copil)
Propuneți în loc să porunciți. Însoțiți-vă solicitările cu zâmbete
sau îmbrățișări nu cu critici, amenințări sau restricționare
fizică
 SUGESTII PENTRU ÎNCURAJAREA
COMPORTAMENTELOR ACCEPTABILE
SOCIAL
Corelați solicitările cu activități plăcute. E timpul să te oprești
din joacă pentru a putea merge la magazin!
Amintiți-i copilului la ce vă așteptați din partea lui: Când
mergem în parc nu trecem de poarta portocalie!
Așteptați câteva clipe înainte de a repeta o solicitare, când
copilul nu se conformează imediat.
Folosiți „pauza” ca să puneți capăt conflictelor, într-o manieră
care nu pedepsește: ieșiți din zona de conflict sau scoateți
copilul din situația respective
Așteptați-vă la mai puțin autocontrol în perioadele de stres
(boală, nașterea unui frate, mutarea în altă casă, divorț)
Așteptați-vă să fie mai greu pentru copil să se conformeze la
„fă asta” decât la „nu face asta”. „Fă curat în cameră”
necesită mai mult efort decât „Nu scrie pe mobilă”
PROBLEME DE SĂNĂTATE
 SINDROMUL SUGARULUI
ZGUDUIT
• Este o formă de maltratare întâlnită, în principal la copii
sub 2 ani.
• Îngrijitorul zguduie copilul într-o încercare disperată de
a-l potoli.
• Mușchii gâtului sunt slabi, capul mare și greu va face
creierul să se miște cu putere în craniu ceea ce poate
duce la vătămări cerebrale ireversibile: paralizie,
tulburări de învățare, comportamentale, retard,
paralizie, orbire
 AUTISMUL
• Autism=o tulburare gravă a funcționării cerebrale, caracterizată de
lipsa interacțiunilor sociale normale, comunicare defectuoasă, mișcări
repetitive și o gamă extrem de limitată de activități și interese.
• Diagnosticul este confirmat prin imagistică cerebrală
• Posibile semne de autism (societatea americană pt. autism):
Râs sau chicotit în situații Exprimare dificilă a nevoilor
nepotrivite
Atașament inadecvat față de
Lipsa fricii de pericole obiecte
Lipsă aparentă a sensibilității la Insistență asupra lipsei de
durere schimbare
Respingerea îmbrățișărilor și a Repetarea cuvintelor sau frazelor
apropierilor fizice altora
Jocuri neobișnuite sau repetitive Reacții inadecvate la sunete
prelungite
Rotirea obiectelor sa a propriului
Abilități fizice sau verbale corp
neuniforme
Evitarea contactului vizual.
Preferința pentru singurătate
 AUTISMUL

• Autismul pare să implice lipsă a coordonări între

diferite arii cerebrale necesare pentru sarcinile
complexe.
• Studiile au evidențiat un număr mai mic de neuroni la
nivelul amigdalei
• Autismul și tulburările înrudite au un caracter ereditar și
o bază genetică puternică.
• Factorii de mediu, cum ar fi expunerea la anumite
virusuri, sau substanțe chimice, pot activa tendința
moștenită.
 AUTISMUL
Nu au fost găsite relații între autism și:
• Vaccinările din copilărie
Au fost descoperite asocieri ale incidenței autismului cu:
• Vârsta înaintată a părinților
• Prima naștere
• Complicații ale sarcinii
• Anestezia epidurală
• Declanșarea medicamentoasă a travaliului
• Nașterea prin cezariană
 SEMNE PRECOCE DE
AUTISM
• Copilul nu-și privește cu bucurie părinții
• Sugarul și părintele nu „dialoghează” prin lalațiune
(apare la 5 luni)
• Copilul nu recunoaște vocea părintelui
• Copilul nu face contact vizual
• Apariție întârziată a lalațiunii, după 9 luni
• Gesturi puține sau deloc: fluturarea mâinii sau arătatul
cu mână
• Mișcări repetitive cu obiecte
• Absența cuvintelor izolate la 16 luni
• Absența propozițiilor din 2 cuvinte la 2 ani
 TULBURĂRI ÎNRUDITE
Sindromul Asperger
Au un interes deosebit despre un singur subiect și numai
unul și vorbesc despre el oricui îl ascultă
AU vocabular dezvoltat, tipare de vorbire sacadate, sunt
stângaci, cu o coordonare slabă.
Comportamentele lor îngreunează contactele sociale.
 INCIDENȚĂ
• 1/150 de copii
• 4/5 copii diagnosticați sunt băieți
Incidența crescută la băieți poate fi explicată:
1. Dimensiunea mai mare al creierului la băieți și
dimensiunea peste medie a copiilor autiști
2. Talentul înnăscut al băieților pentru sistematizare și
înclinația copiilor autiști de a sistematiza