DEZVOLTAREA INTELECTUALĂ A COPILULUI DIN PRIMUL AN DE VIATA PANA LA TREI ANI

I) Primul an de viata (perioada de sugar)

A. Senzatiile şi perceptiile sugarului

Copilul nou-născut are o serie de senzatii:

•Simtul gustativ: cu rol de hranire;
•Senzatii cutanate si de durere;
•Stimuli auditivi: la care copilul reactioneaza global, prin tresarire.
•Stimuli vizuali: vederea este incomplet dezvoltata.

Sugarul, nu are numai senzaţii, ci şi percepţii.

•localizează sunetele : întoarce capul în direcţia din care vine sunetul;
• percepe distanţa şi adâncimea : nou-născutul de două săptămâni face gesturi deapărar
e dacă un obiect se apropie brusc de faţa sa, ceea ce dovedeşte percepereamodificării
distanţei.

B.Dezvoltarea limbajului

Primele sunete emise de sugar însoţesc respiraţia, sughiţul, plânsul. După luna a treiasugarul
emite serii de sunete, adică gângureşte. Emiterea primelor sunete nu se datoreazăimitaţiei,
învăţării, ci maturizării sistemului nervos şi sistemului fonator.La vârsta de 5-6 luni apare
lalaţiunea. În această perioadă copilul începe să imitesunetele auzite.

La 8-9 luni, prin repetarea silabelor se formează primele cuvinte (mama, papa, tata),care nu au
încă semnificaţie.În general la 11-12 luni copilul pronunţă primele două-trei cuvinte cu sens.
Acestecuvinte au valoare de propoziţie. “Mama” poate să însemne: “uite-o pe mama”, “vreau
săvină mama aici” etc. Prin cuvântul “papa” copilul poate să spună “mi-e foame” sau “pemasă
este mâncare”. Printr-un singur cuvânt copilul exprimă o propoziţie.La sfârşitul primului an
copilul înţelege mai mult decât poate să spună, adicăvocabularul pasiv este mai bogat decât cel
activ.c) Dezvoltarea inteligenţeiPrima etapă a dezvoltării inteligenţei este etapa senzorio-
motorie. Aceasta dureazăde la naştere până la aproximativ 18-24 luni. Se numeşte astfel
deoarece în această perioadă copilul obţine informaţii despre mediu prin simţuri şi reacţionează
predominantmotor (prin mişcări). Piaget a identificat în cadrul acestei etape mai multe stadii:1)
primul stadiu durează până la vârsta de o lună şi este stadiul reflexelor
înnăscute.2) Stadiul reacţiilor circulare primare (1- 4 luni). Reacţia circulară este uncomportame
nt prin care se reproduce activ un rezultat obţinut întâmplător. Reacţiilecirculare din acest stadiu
se caracterizează prin lipsa intenţionalităţii. Copilul nu acţionează pentru a atinge un scop, ci
întâmplător.3) Stadiul reacţiilor circulare secundare (4-6 luni). În acest stadiu
copilul repetăoarecum intenţionat gesturile care anterior au produs efecte interesante.4) În al
patrulea stadiu se realizează coordonarea schemelor secundare şi aplicarealor la situaţii noi (7-
10 luni). În acest stadiu apar elemente de intenţionalitate, adică scopulse conturează înaintea
utilizării mijloacelor.5) Stadiul reacţiilor circulare terţiare (11-18 luni). În acest stadiu copilul
începe săinventeze noi mijloace de acţiune, face diferite încercări pentru a soluţiona unele
probleme.

II) Copilul anteprescolar (1-3 ani)

a) Dezvoltarea limbajuluiÎntre 1 şi 3 ani vocabularul pasiv se îmbogăţeşte mult, copilul înţelege
tot mai bine ceeace i se spune.Vocabularul activ se perfecţionează astfel:
•
la 12 luni pronunţă două cuvinte cu semnificaţie precisă;
•
la 15 luni pronunţă 4-6 cuvinte cu semnificaţie precisă şi utilizează „jargonul”,adică pronunţă
şiruri de cuvinte inventate de el, cuvinte fără semnificaţie, princare imită vorbirea celor din jur;
•
la 18 luni foloseşte 8-10 cuvinte cu semnificaţie. Cuvintele folosite până laaceastă vârstă sunt
cuvinte cu rol de propoziţie. De exemplu “tai-tai” poate săînsemne “să mergem la plimbare”;
•
la 2 ani formează propoziţii din două - trei cuvinte, unele incorect pronunţate, şifără să respecte
regulile gramaticale;
•
la 3 ani are deja un vocabular destul de bogat şi vorbeşte aproape
corectgramatical .Copilul povesteşte despre micile evenimente din viaţa sa şi pune foarte
multeîntrebări. Cea mai frecventă întrebare este „ce este asta?”. Copiii vorbesc singuri
atuncicând se joacă; vorbirea aceasta a fost numită de Piaget vorbire egocentrică. Ea nu are
rolulde a comunica cu cei din jur, ci de a exprima în fiecare moment ceea ce gândeşte
copilul.Copilul care se joacă vorbeşte aşa cum gândeşte adultul în timp ce lucrează (J.
Piaget). b)Dezvoltarea inteligenţei

Până la vârsta de 2 ani copilul se mai află în stadiul inteligenţei senzorio-motorii.Între 11 şi 18

luni este în stadiul reacţiilor circulare terţiare în care, confruntat cu osituaţie „problematică”,
face diferite încercări pentru a soluţiona problema şi încearcăsă inventeze noi mijloace de
acţiune.Între 18 şi 24 de luni copilul se află în al şaselea stadiu al inteligenţei senzorio-
motorii în care reuşeşte să inventeze noi mijloace prin combinaţie mintală (fărăexperimentare
externă, adică fără mişcări). În acest stadiu tatonările, încercările de
arezolva o situaţie problematică, se desfăşoară în parte pe plan mintal, adică suntinteriorizate.
Copilul începe să aibă capacitatea de a prelucra informaţii pe plan mintal,ceea ce este un semn
al trecerii în următoarea etapă de dezvoltare.Între 2 şi 4 ani copilul se află în etapa
preoperaţională, în stadiul gândirii
simboliceşi preconceptuale. În acest stadiu apare funcţia semiotică, prin care Piaget înţelegecap
acitatea de a reprezenta un semnificat (un obiect, un eveniment) printr-un semnificant
(oimagine mintală, un desen, un cuvânt). Semnificanţii pot fi simboluri sau
semne.Copilul antepreşcolar în gândirea sa utilizează simboluri (imagini mintale), preconcepte, r
aţionamente simple, din acest motiv spunem că se află în stadiul gândiriisimbolice
şi preconceptuale.Datorită funcţiei semiotice apar, aproape simultan, patru conduite care
implicăutilizarea simbolurilor şi a preconceptelor (Piaget, 1975, p. 41):1. Imitaţia amânată, care
are loc în absenţa modelului (şi copilul mai mic imităsunete sau mişcări, dar acţiunea de a imita
începe în prezenţa modelului). Piaget vorbeştedespre o fetiţă care la 16 luni a văzut un băieţel
care la un moment dat a început să ţipe şisă dea din picioare. La una-două ore după ce băiatul a
plecat, fetiţa a început să râdă şi săimite comportamentul băiatului. Acest lucru nu ar fi fost
posibil dacă ea nu ar fi avut înminte imaginea băiatului.2. Jocul simbolic în cadrul căruia orice
obiect poate reprezenta orice (scăunelul estemaşina, pietricica este mâncarea).3. Desenul.
Copilul de 2-3 ani mâzgăleşte ceva şi apoi dă o denumire desenului (nespune că a făcut o casă
sau o maşină) ceea ce arată că are în minte imaginea
obiectuluidesenat.4. Evocarea verbală a unor evenimente trecute: percepţia unui obiect care-
iaminteşte simbolic de un anumit lucru îi permite să evoce evenimentele trecute şi să
lereconstituie ordinea.