Se spune mereu ca inceputul e mai greu, iar in cazul de fata inceputul ar fi primul an din viata bebelusului, cand grijile

fata de noul nascut sunt foarte mari, parintii (mai ales cei care se afla la primul copil) sunt si ei incepatori in acest domeniu si sunt sa trebuie sa invete pe parcurs si mai ales sa se adapteze in mers. In ajutorul lor si nu numai, continuam sa prezentam date despre aceasta etapa de varsta. Stim ca informatiile sunt vitale si ne pot ajuta foarte mult, de aceea va oferim informatii. In perioada anteprescolara copilul traieste foarte multe experiente noi si trece prin multe transformari. Se traieste o noua experienta de viata prin integrarea copilului in interrrelatiile grupului familial, si incepe sa sesizeze regulile, interdictiile, orarul, si stilul de viata al familiei, modul de organizare si functionalitatea ei. In acelasi timp se consolideaza autonomia, se perfectioneaza deplasarea si se nuanteaza comunicarea verbala ceea ce stimuleaza dezvoltarea intregii activitati psihice. CARACTERISTICI BIO-PSIHICE GENERALE In mod normal in perioada de la 1 la 3 ani copilul este relativ adaptat la mediul sau imediat, dar are dificultati cand este vorba de mediul social. otusi se realizeaza unele progrese prin umanizarea trebuintelor, a intentiilor, a atitudinilor si a conduitelor de baza. !in aceasta perspectiva unii autori considera ca pana la 3 ani omul achizitioneaza "#$ din experienta fundamentala de viata.%vand in vedere intreaga dezvoltare a primei copilarii se pot desprinde trei subperioade. &rima subprioada (de la 1' la 1( luni) se refera la consolidarea mersului si concomitent o mai buna percepere a mediului inconjurator. )opilul este acum deosebit de nestatornic si instabil, atras de tot ceea ce se vede si este stimulat de cerinte exterioare, de fapt il determina sa investigheze toate colturile casei.% doua subperioada (intre 1( si '( luni) se caracterizeaza, mai ales printr*o accentuata dezvoltare a comunicarii verbale si o adaptare mai complexa la diferite situatii de viata. %cum

deplasarea devine mai putin nervoasa si mai subordonata finalizarii unor intentii. &e linia vorbirii se realizeaza o pronuntie corecta a sunetelor si se produc diferentieri intre ele. Spre sfarsitul etapei copilul redevine deseori nervos.% treia subperioada (dupa ' ani jumatate) se dezvolta intelegerea fara de cuvintele adultilor si devine sensibil fata de cei din jur, inclusiv fata de partenerul de joaca. +u trebuie uitat de precizat faptul ca, in aceasta perioada inca se mentine intens ritmul cresterii, dar este loc de o oarecare incetinire spre finalul perioadei. )aracteristic este faptul ca unele segmente ale corpului au ritmuri de crestere inegale ceea ce modifica infatisarea corpului, dar toate acestea sunt firesti tinand cont de toate transformarile prin care trece copilul. Sub aspectul general fizic, copilul capata o infatisare generala tot mai proportionala si placuta. !ezvoltarea sistemului nervos continua de asemenea intens. %stfel creierul devine asemanator cu cel al adultului in ceea ce priveste circumvolutiunile si sciziunile respective. ,reutatea creierului la 1 an este de aproximativ -(#gr.si ajunge la 3 ani la circa 1.1##gr. . dezvoltarea accentuata o cunosc miscarile incepand cu cele legate de mers si terminand cu cele ale motricitatii fine. )opilul poate face mici constructii din cuburi si trage linii verticale, face mici constructii verticale. /a ' ani si " luni poate insira margele mari, rasfoieste paginile unei carti colorate, coloreaza suprafata unei foi de hartie, stie a utiliza manerul usii, butoanele aparatului de radio, etc. /a 3 ani poate turna apa dintr*o cana in alta, poate taia hartie cu foarfecele, poate da cu piciorul intr*o mingie, poate merge pe tricicleta. )opilul descopera potentialitatea mare a mainii si importanta miscarii pentru cunoasterea celor din jur. Imitatia are un rol de seama in invatare (imita citirea ziarului, a fumatului, etc). otusi membrele inferioare sunt scurte ceea ce nu asigura un echilibru prea bun in mers si din acestea motive dependenta de adult ramane inca mare. &rin incurajarea copilului de a efectua cat mai multe miscari si deplasari se formeaza increderea in sine, capata curaj si se dezvolta autonomia personala.

)unoasterea se realizeaza mai ales prin activitatea senzoriala. Sunt deosebit de active canalele de informatie de distanta (impresiile vizuale si auditive) care incep sa le controleze pe cele de contact si prin aceasta se perfectioneaza perceptia spatiului, distantelor de camp vizual. !ar experienta perceptiva este profund influentata de progresele privind experienta verbala. )omunicarea creeaza cerinta de a se expune pe rand ceea ce este dat 0simultan0 in perceptie si impresie, fapt ce dimensioneaza sesizarea si constientizarea succesiunii din realitate si a succesiunii logice. )opilul recunoaste cu greu o persoana din anturajul sau daca se imbraca mai diferit, insa isi da seama repede de identitatea ei atunci cand comunica cu aceasta. COMUNICAREA SI INVATAREA SPONTANA. Inca de la un an copilul sesizeaza intelesul la multe cuvinte. In acelasi timp, el poate rosti relativ corect si inteligibil cuvintele uzuale. . asemenea situatie este stimulata de dorinta copilului de a se face inteles si de descoperirea unui fapt important si anume acela ca toate obiectele, femomenele, actiunile, insusirile etc. au nume. Incepe tot mai fracvent sa foloseasca vorbirea in propozitii si se organizeaza sintaxa (regulile gramaticale) ceea ce duce la ordonarea vorbirii. In psihologie sunt descrise trei feluri de limbaj1 a) limbajul 0mic0, primitiv, de circulatie restransa (intre copil si cei din mediul apropiat). %cest limbaj dispune de cuvinte onomatopee, de holofraze de cuvinte circumstantiale de circulatie restransa2 b) limbajul situativ incarcat cu cuvinte concrete, cu structura gramaticala, dar saturat de exclamatii, forme verbale eliptice si gestica2 c) limbajul contextual cu vorbire desfasurata ce are un text si cu context discret. )u timpul se verbalizeaza o mare parte a experientei senzoriale afective (acru, dulce, amar, sarat) cu integratorii

evaluativi1bun si rau etc. In aceeasi directie se realizeaza si experienta odorifica (miros de floare, de parfum, de benzina), iar ca integratori evaluativi1 miros frumos, urat, inecacios. 3ste remarcabila evolutia verbalizarii impresiilor de culoare. Sunt percepute si denumite mai intai curlorile vii. /a fel se verbalizeaza si senzatiile auditive si celelalte modalitati senzoriale. &rogresele privind exprimarea si intelegerea vorbirii sunt evidente si in alte directii. )opilul incepe sa caute satisfacerea curiozitatii senzoriale in planul interogatiei verbale. %pare tot mai frecvent intreabarea1 0ce este asta40 si concomitent copilul incepe sa isi exprime verbal dorintele, vointa, dificultatile, sentimentele. )apacitatea de intelegere se largeste foarte mult, inclusiv pe planulmotivelor, actiunilor si a experientelor. )opilul intelege ce inseamna in mod diferentiat determinarile ca1 pe, in spate, sub, in fata, jos, deasupra, langa, etc. )apacitatea de intelegere se manifesta si atunci cand asculta mici povestiri pe care le prefera sa aiba un final bun. &rin aceste povestiri experienta devine mai bogata si depaseste sfera perceptiv*senzoriala. Se dezvolta si insusirea de repovestire a celor auzite.. /a 56* 3 ani copilul intra intr*o faza complicata de dezvoltare a limbajului (ca instrument al gandirii). Se instituie o etapa interogativa * in care intrebarile perseverente sunt !3 )34 )784 %ceasta faza atrage atentia si interesul aspura planului gandirii in plina dezvoltare spre numeroasele interrelatii si dependente dintre fenomenele din jurul copilului. 9.&iaget considera ca intre '*: ani are loc trecerea la un stadiu mai avansat a planului mental, stadiul numit preoperator. In acest stadiu, in planul mental persista caracterul autist si animist al gandirii copiilor mici si o dificulatate structurala de a sesiza diferentele dintre interdependenta, cauzalitatea, determinismul fenomenelor, etc. /a 3ani atentia este deplasata usor spre relatiile dintre fenomenene si obiecte, ea activeaza curiozitatea copilului si incarca mijloacele de investitie cu stategii noi, iar adultii

intretin animismul.Interogatia 0!3 )340 0 &3+ ;7 )340 devine de prim ordin si exprima cresterea curiozitatii fata de relatiile si interrelatiile ditnre fenomene. !ezvoltarea evidenta a inteligentei practice a miscarilor animate de curiozitate care se transforma in interes, contribuie la acumularea de experienta umana si la transformarea acesteia in conduite. ,andirea senzorio*motorie constituie punctul de plecare pentru forme mai complexe si subtile de operativitate a inteligentei, dar exprima si forme diferite, inteligenta ce reprezinta trepte calitativ diferite care pe masura ce sunt depasite se restructureaza ca dependenta si functie. . alta caracteristica importanta a inteligentei consta in faptul ca inteligenta senzorio*motorie tinde in mod total la satisfacerea practica a cerintelor subiective a dorintelor, a intentiilor, relatiilor, etc.Inteligenta senzorio*motorie este implicata in situatiile in care distanta dintre subiect si obiect este relativ redusa, si din punct de vedere spatial, nu numai temporal. %ceasta conditie de impregnare a impresiilor cu spatialitatea altereaza mobilitatea reprezentarilor. %sadar, in perioada anteprescolara, incepe constituirea formelor gandirii verbale. . prima etapa a acesteia este aceea a gandirii simbolice preconceptuale. <ara indoiala, utilizarea simbolisticii verbale incpe dupa 1' luni. Intre 1( si ': luni simbolistica verbala isi dobandeste statutul de relativa prioritate deoarece relatiile cu adultul solicita intens cerinta de a intelege ceea ce el spune sau face si a i se comunica inteligibil. %stfel de comunicari incarcate de semnificatii pot apare inca in fazele inteligentei senzorio*motorii, cand copilul se preface ca doarme, spre exemplu. =ranirea papusii cu un bat in loc de ligurita este un alt exemplu relevant pentru aparitia gandirii simbolice. CONDUITA EMOTIONAL-AFECTIVA )a urmare a evolutiei psihice generale, palnul afectiv al copilului este instabil si asta rezulta cel mai concret din faptul ca micul copil se supune legii celei mai mari tentatii.

>una dispozitie se bazeaza pe starea de confort ce ia nastere din asocierea a numerosi stimuli din ambianta implicati in satisfacerea trebuintelor (alimentare, de caldura, protectie, siguranta).)opilul raspunde prin atasament si o verbalizare mai intensa a actiunilor ce le desfasoara. &e masura ce inainteaza in varsta conduitele afective devin tot mai complexe. %stfel, la 1( luni rezonanta afectiva creste, copilul este mai impresionabil si intuieste mai adecvat dispozitia mamei sau a adultului. %par conduite emotional afective manifestate prin asa numitele stari de 0lirism0 so 0melancolie0 ce influenteaza relatiile cu cei din jur. Inca de la 1 an jumatate atasamentul de mama sau de persoanele ce il ingrijesc devine acaparant. ot acum se manifesta si gelozia inr aport cu un alt copil caruia i se acorda atentie sau fata de o persoana care se interpune intre el si mama. /egat de fenomenul geloziei trairile psihice capata un caracter de ambiguitate. Spre sfarsitul perioadei anteprescolare se formeaza gelozia latenta fata de intrusiunea paternala (la baieti) sau maternala (la fetite). In acelasi timp se manifesta timiditatea fata de prsoanele straine, iar simpatia si antipatia incep sa fie tot mai nuantate. )opilului ii place pacaleala, gluma, comicul, surade la complimente si are unele accese de generozitate cand este bine dispus. In jurul varstei de ' ani tatal este admirat si favorit in familie. 7lterior (la ' ani jumatate), copilul devine iarasi impulsiv, instabil si neintelagator. %par tendinte ostile fata de adult ca urmare a cresterii elemetelor de frustratie. %ceasta este numit negativism primar si devine vehement in unele imprejurari. Se poate manifesta prin plansete, tipat, tarare, refuz de a primi o jucarie, opozitie fata de altii, etc. %tasamentul copilului ocupa si spre finalul perioadei un loc important in comportamentul sau afectiv. ;ezonanta afectiva bazata pe atasament face ca in momentul de teama copilul sa se refugieze in bratele mamei sau sa se ascunda in spatele ei. In conduite asemanatoare se inscriu si momentele in care copilul se se indeparteaza fata de cei care l*au suparat sau se 0agata0 de mama pentru a fi sigur ca nu

i se va intampla ceva rau. In acest din urma caz atasamentul este combinat cu o anumita forma de anxietate in care teama este deosebit de evidenta.In genere, atasamentul se exprima ca o dorinta de conservare a unei apropieri empotionale fata de o persoana data. )onduitele de atasament se complica si se diferentiaza, ele se pot manifesta si fata de o jucarie sau un obiect. In acelasi timp atasamentul devine selectiv fata de membrii familiei. %tasamentul se exprima prin zambet, acordarea atentiei si este influentat de experienta de comunicare afectiva din familiei. 3l este mai activ si mai arzator la copiii din familiile tinere in care exista inca o ardoare sexuala, iar in familiile mai putin tinere atasamentul este mai slab si apare mai evidenta nostalgia tatalui. 3xista si o evidenta relatie intre atasament si anxietate. In literatura de specialitate se vorveste de existenta a trei tipuri de anxietate in copilaria timpurie. &rima este anxietatea fata de persoane si situatii straine, a doua anxietatea de separatie, iar a treia anxietatea morala. (&h./.=arriman). %nxietatea fata de persoane starine la 1'*1: luni este intensa si se manifesta la unii copii prin confundarea unor persoane straine care au ceva familiar, aratandu*le simpatie ca dupa ce constata ca sunt necunoscute sa se indeparteze cu o oarecare jena. otusi teama fata de persoane straine se diminueaza spre 3 ani. In schimb anxietatea de acest tip se conserva fata de 0necunoscut0. %nxietatea de separatie (mai ales de mama) este mai activa la '1*': luni si imbraca forme dramatice cand copilul obisnuit cu mama, constata ca aceasta nu mai este tot timpul cu el sau ca persoana care il ingrijeste este mai putin tandra. !e cele mai multe ori asa numitul fenomen de hospitalosm, de abandon, determina amplificarea anxietatii ce va influenta evolutia ulterioara a copilului. %nxietatea morala are la baza teama si trairea sentimentului de vinovatie. !e aici, copilul devine mai nesigur si deliberativ, iar prin prezenta fricii de pedeapsa se ajunge la conduite ce se manifesta prin forme de evaziune si disponibilitati reduse. )u timpul copilul este mai atent la

miscarile mamei sau a persoanei care il ingrijeste. <ace incercari de atentionare si de castigare a afectiunii prin conduite deja aprobate ca de 0succes0 si astfel va trai confortul psihic ca pe o stare de 0fericire0. .data trait acest nou sentiment va fi atent la conditiile de dobandire a acestei stari noi si simte cu satisfactie momentele e imaginatie in zonele afective. &rin repetare, conduitele afectuoase se complica si creeaza 0dragalasenia0 copilului anteprescolar cu o dezvoltare psihoafectiva echilibrata si bogata. 8ulte din actiunile si comportamentele copilului se invata si se dezvolta pe baza de imitatie. ;.?azzo arata ca procesul 0organizarii mentale explica aparitia, intre 1( luni si ' ani, a primelor activitati de limitare intentionala. &ana atunci, exemplul celorlalti era asimilat in mod mai mult sau mai putin corect si reprodus intr*un fel de mimetism, de activitate in lant. Imitarea adevarata, presupune cel putin un inceput de dedublare fata de modelul de dupa care imita si cu care se compara, o tonalitate de admiratie sau de rivalitate.Se stie ca in acest sens nici animalul, nici chiar maimuta nu stie sa imite. Imitarea nu exista decat la fiinta umana si nu apare decat in al doilea an al vietii sale0. JOCUL SI SOCIALIZAREA )opilul devine tot mai constient ca activitatea cu obiectele este dependenta de dorintele si vointa sa. 3l ralizeaza ca este subiect al activitatii si poate efectua o multitudine de actiuni. 9ocul este terenul de mainfestare al potentialului psihic. In perioada primei copilarii se dezvolta jocul de manipulare sub influenta trebuintei interne de a actiona. %ctivitatea ludica este incarcata de disponibilitati psihoafective imaginative si ocupa o parte a zilei. 9ocul se realizeaza spontan si cu placere ceea ce si produce satisfactii copilului. In joc patrund treptat evenimentele vietii si decupaje situationale. !aca in primul an de viata, copilul simtea placerea in a se juca cu propriile maini, cu aruncarea obiectelor, intre 1*3

ani jocul se incarca de o ampla simbolistica ce*i creeaza o forma de participare deosebita. Simbolistica jocului se complica treptat incepand de la manuirea de obiecte subordonate imagisticii ludice la manuirea in care copilul devine un personaj imaginar. )opilul poate deveni in joc avion, masina, tren dar si pisica, iupuras, mama, etc. otusi este dominant inca jocul cu obiecte, iar actiunea eare un caracter difuz. )oncomitent jocul cu adultul se dezvolta in trei directii1 1. jocul de hartuiala si tranta, ridicare si aruncare in sus joc zgomotos de miscare si de energizare2 '. jocul verbal in care domina interogatii coninui complexe2 3. jocul didactic in care adultul indruma copilul treptat si pe intelesul sau. /a ' ani copilul se joaca cam -#$ din timp. /a ' ani jumatate copilul prefera jucariile cu roti cu care poate transporta, jucariile mecanice, combinele, jucariile muzicale, papusi, mingi, animale, marionete,etc. 9ocul copiilor mici este intai singular, simplu si spontan. reptat se decentreaza de pe obiect mutandu*se pe subiectele actiunilor umane. )onditia mintala a jocului se amplifica. &rin aceste tipuri de joc (de*a familia, de*a doctorul, etc.) se instituie nemijlocit relatii intre copii. &utem aprecia ca se poate vorbi de un debut al jocurilor colective cu roluri spre 3 ani. In acest context simbolistica ludica este relativ coerenta si actiunea tinde sa curpinda sporadic mai multe personaje. In jocul cu subiect apar elemente de imitatie prin acordarea anumitor roluri altor copii sau adulti. ot mai frecvent se poate pune in evidenta interesul pentru joc care este, din ce in ce mai mare ceea ce denota organizarea primara a sensurilor experientei acumulate. )u cat jocul e mai complex cu atat apar mai pregnant conduite de noi si atitudini (atractie, simpatie, atentie afectiva). !atorita limbajului, obiectele incep sa aiba functionalitati diverse si se manifesta socializarea activitatilor ludice. Starea de sanatate a copiilor si buna dispozitie imprima continuitate si diversitate jocurilor. Se poate constata ca acei copii care sunt vigurosi se

joaca o buna parte din timp si au interese conturate pentru directia jocului in timp ce copii cu o sanatate mai subreda se joaca mai mult singuri si in liniste. )opiii cu handicap de intelect sau senzorial nu stiu sa se joace si nu pot sa se coreleze cu partenerii. 9ocul este mai sarac in actiuni si nu se poate desprinde directia spre care evolueaza. In genere nu se verbalizeaza si jocul se desfasoara dupa o schema simplista, ramanand adeseori in stadiul de manuire a obiectelor. In schimb copilul normal de '*3 ani se joaca, se antreneaza putand coopera pentru unele actiuni, dar din cand in cand se opreste spre a se odihni si observa jocul partenerilor. Sunt importante momentele de observatie care constituie un fel de participare la jocul altora. )ooperarea poate fi uneori dificila si dramatica, iar aleori de complezanta prin afisarea surasului si a declaratiei de asistenta (vino sa vezi ce fumos ma joc eu@). otusi atitudinea copilului fata de cei din jur este diferita. <ata de copiii mai mici este mai intelegator si cooperant, iar fata de copiii mai mari devine mai activ si integrat. !ar cel mai integrat este jocul cu adultii. Spre sfarsitul perioadei, relatiile in joc ale copilului se pot imparti in active, pasive (pozitive si negative) si defensive. &rin relatiile pozitive active se pot enumera situatiile in care copilul da o jucarie, mangaie un copil sau ii propune sa faca schimb de jucarii. ;elatiile active negative sunt legate de insusirea unei jucarii ce nu*i apartine. &rintre relatiile pasive pozitive se pot aminte cele in care copilul accepta luarea jucariei de alt copil, pasive negative, cand plange sau fuge de copilul care se apropie sa*i ia jucaria. )ele defensive se manifesta tot prin fuga sau prin solicitarea adultului in aparare. In buna masura comportamenul copiilor in joc este influentat de familie. Structura si stilul de viata al familiei, obiceiurile si nivelul de cultura sunt elemente ce se regasesc in formele activitatii ludice.