„Miorița” – o sinteză metaforică a sufletului românesc.

Mitul este o povestire fabuloasă cu caracter sacru care cuprinde credințele unui popr despre originea
Universului și a fenomenelor naturii implicînd personaje fantastice.

Opera literară ,,Miorița” culeasă din popor de Vasile Alecsandri este un mit ce reprezintă o sinteză
metaforică a sufletului românesc.
În primul rând, operă posedă un personaj fantastic Miorița, care are rol de sfatuitor al baciului și
posedă puteri fabuloase cu caracter uman, fapt vizibil prin secvența în care personajul
vorbește:,,Draguțule bace/Dă-ți oile-ncoace” și încercă să îl avertezeze pe stapân.
În al doilea rând, opera denotă cifra magică ,,trei” care sugerează egalitatea celor trei pastori ce
reprezintă trei regiuni românești, fapt vizibil prin versurile: ,, Unu-i moldovan/Unu-i ungurean/Și unu-i
vrâncean” astfel este relevată existența poporului român.
În concluzie, opera ,,Miorița” este mitul fundamental al spiritualității românești.
Titlul operei are un element sugestiv, care se află în strânsă legătură cu tema operei.
În primul rând, titlul operei este sintetic, alcătuit dintr-un substantiv comun ,,Miorița” care reprezintă
personajul fabulos din operă.
În al doilea rând, titlul se află în strânsă legatură cu mesajul poetic fiind reprezentată oița bârsană care
era sfatuitoare și pazitoarea baciului, fapt vizibil prin versul: ,,Drăguțule bace/ /Dă-ți oile-ncoace” unde
oița i se adresează stăpânului său.
În opera ,,Miorița” cronotopul este reprezentat prin anotimpul toamna iar locul acțiunii este feeric:
,, Pe-un picior de plai/Pe-o gură de rai”.
Protagonistul operei este ciobanul moldovan, prezentat în secvența: ,, Unu-i moldovan”. Ciobanașul era
bogat în oi cornute și în câini mai bărbați: ,,Ș-are oi mai multe/Mândre și cornute/Și cai învățați/Și câini
mai bărbați” ceea ce le trezea invidia celorlalți doi ciobani. Protogonistul este descris de mama sa ca un
tânăr frumos cu aspect fizic bine dezvoltat și cu fața luminoasă, fapt demonstrat prin secvența:
,, Mândru ciobănel/Tras printr-un inel/Feţişoara lui/Spuma laptelui” . Totodată ciobanul moldovean era
o persoană credinciosă și curajoasă chiar dacă știa că era trădat de tovarișii săi și era să moară, acesta
oricum nu le dorea rău, ci dorea doar să fie mioarele sale: ,, Și de-a fi să mor [...] / Ca să mă
îngroape/Aice, pe-aproape,/În strunga de oi,/Să fiu tot cu voi” ceea ce demonstrează dragostea sa față
de oile ce le avea. De asemenea ciobanașul purta o dragoste imensă și pentru mama sa: ,,Tu, mioara
mea,/Să te-nduri de ea/Şi-i spune curat/Că m-am însurat” , el nu dorea să o întristeze cu moartea sa,
astfel își demonstreză dragostea de fiu.
Motivul testamentului, redat prin sintagma: ,,Să mă-ngroape în strungă de oi” redă împăcarea cu
gândul de moarte și dorința baciului înainte de moarte. Raportat la mesajul textului, motivul redă ideia
că ciobănașului nu îi era frică de moarte și că n imic deja nu mai contează.
Motivul mioriței năzdravane , redat prin sintagma: ,, Oiță bârsană/ De ești năzdrăvană” sugerează
dragostea oiței față de stăpânul său și dorința de-al scăpa de la complotul celor doi ciobani. Raportat la
mesajul textului, motivul redă relația dintre om-natură.
Motivul transhumanței, redat prin versul: ,, Iată vin în cale,/Se cobor la vale” evidențiază migrația
periodică a pastorilor și a turmelor de oi . Raportat la mesajul textului, motivul sugerează teritoriul
românesc de undei vin cei trei ciobani.
În opinia mea, ciobănelul moldovan ar fi trebuit să i-a careva masuri cu cei doi ciobani care au organizat
complot, ca o altă opțiune acesta ar fi putut să fugă ci nu să se împace cu gândul că va fi omorât.