Amelioarea calitatii cartofului

Specializarea de Agricultură

Disciplina: AMELIOAREA PLANTELOR

Anul de studii: IV
Semestrul: I

PROIECT

AMELIOARAREA CARTOFULUI

Studenti

CROITORU MIHAITA
APREUTESII GEORGIANA
Importanta ameliorarii cartofului de calitate.

Calitatea la cartof prezinta o importanta specifica fiind necesare trei categorii de soiuri:

- Pentru masa
- Pentru furajarea animalelor
- Industriale

Pentru alimentatia omului si pentru furajarea animalelor, sunt necesare soiuri bogate in proteina,
vitamin si grasimi si lipsite de solanina. Soiurile industriale se caracterizeaza prin continut ridicat
de amidon si de calitate corespunzatoare. In amelioararea cartofului, se urmareste crearea de
soiuri cu valoare energetica apropiata de cea a principalelor produse alimentare(faina de grau,
carne de vita etc.), precum si soiuri cu intrebuintare industrial (alcool, amidon). La soiurile de
masa se mai cere o serie de insusiri culinare. Alaturi de insusirile de calitate, soiurile de cartof
trebuie sa indeplineasca si conditii ca: productivitate, rezistenta la boli, la daunatori, la degerare.

La nivel mondial cartoful se cultiva pe o suprafat mai mare de 20 de milioane de ha, iar la noi in
tara pe aproximativ 300 000 ha.

Amelioararea stiintifica a cartofului a inceput in cadrul ICAR in anul 1930, obtinandu-se

numeroase soiuri; faza actuala de amelioarare a cartofului este cea a calitatii.

Insusirile de calitate ale cartofului si modul de apreciere.

Insusirile de calitate ale soiurilor de cartof de masa sunt: continutul si calitatea proteinelor din
tuberculi, continutul de amidon si calitatea lui, continutul de vitamine, continutul de substante
grase, continutul scazut de solanina si continut ridicat de substanta uscata.

Dintre insusirile culinare ale cartofului de masa amintim: capacitatea de fierbere, gust si
posibilitatea de a-l folosii pentru diferite preparate culinare si lipsa totala de solanina. .

Insusirile de calitate ale soiurilor furajare sunt: continut ridicat de proteina de calitate, si de
substante grase, prezenta vitaminelor si lipsa de solanina. In industrie se prefer soiurile cu
continut ridicat de amidon si cu graunciori de amidon mari si uniformi.

Gustul este una dintre insusirile de baza ale soiurilor de masa. In amelioarea acestui grup de
soiuri si a speciilor spontane de cartof care au gust neplacut, se evita hibridarile interspecifice.
Acizii grasi si aromatic, precum si acidul ascorbic sunt factori determinanti in imprimarea
gustului de care se tine seama in ameliorarea calitatii soiurilor de masa. Acizii clorogenic si
citric, indeosebi raportul dintre ei, precum si continutul de tirozina in tubercul, care variaza de la
o specie la alta si de la un soi la altul, determina unele insusiri culinare, cum este innegrirea
pulpei, inainte si dupa fierbere.
Tehnologia ameliorarii cartofului de calitate

Succesele amelioararii calitatii cartofului depend de materialul initial si de metodele ameliorare

care trebuie sa fie adecvate fiecarei insusiri sau grupa de insusiri. Pentru depistarea genotipurilor
valoroase, sunt necesare populatii cu foarte multi indivii( biotipuri). Amelioarea calitatii
cartofului cuprinde lucrari de ameliorare a continutului biochimic al tuberculului( continut de
amidon,proteine, vitamine) a calitatii acestora ( calitatea amidonului si a proteinei), precum si a
comlexului de insusiri culinare(cazul soiurilor de cartof de masa).

Pentru acestea se folosesc atat metodele clasice de amelioare ( selectia, hibridarea, mutatiile,
heterozisul), cat si metode special ca: haploidia, dihaploidia si altele.

In separarea genelor valoroase pentru calitate, selectia clonala repetata da rezultate destul de
bune in cazul unui material heterozigot. Translocarea unor gene valoroase de la o forma la alta se
realizeaza prin hibridare apropiata sau indepartata. La cartof se recomanda genitori asemnatori
din punct de vedere genetic(homozigoti), care dau descendente cu un grad mic de segregare, la
care depistarea formelor valoroase este mai usoara si mai rapida. Cele mai bune rezulate se obtin
atunci cand ambele forme parentale sunt valoroase. In hibridarile apropiate, alegerile formelor de
calitate are loc in F2, iar la hibridarile indepartate in F1. Pentru intensificarea insusirilor de
calitate se aplica metoda backcross. Hibridarile indepartate pot fi folosite cu success in
amelioarea unor insusiri de calitate. Prin alegerea corecta a formelor parentale, de pilda
hibridarile dintre S. tuberosum si S.demissum sau S.schreiteri, s-au obtinut forme care, pe langa
alte insusiri, prezinta si insusiri de calitate si anume continut ridicat de amidon(17-23%) si de
substante proteice(3-4%).

Valoroase sunt mutatiile somatice dominante. Prin iradiere au fost obtinute forme mutante la care
productia de tuberculi a crescut cu 15-25 %, iar continutul de amidon cu 1-3 %. Prin
poliploidizare sporeste marimea graunciorilor de amidon, realizandu-se astfel soiuri de cartof
potrivite pentru industrie. Poliploidia ajuta la realizarea de hibrizi interspecifici, permitand
apropierea cariologica a formelor prentale si aparitia unor hibrizi valorosi din punct de vedere
calitativ: continut ridicat de substante proteice si amidon. Forme de calitate superioara, bogate in
amidon si substante proteice, se obtin si prin consangvinizare si heterozis.

Ameliorarea continutului si calitatii amidonului. Continutul si calitatea amidonului sunt insusiri

de soi. Soiurile de cartof cu continut ridicat de amidon prezinta o putere calorica mare.
Rentabilitatea culturii cartofului bogat in amidon este mai mare. Folosind astfel de soiuri,
sporeste si productivitatea fabricilor de spirt si amidon.

Soiuri bogate in amidon se obtin prin hibridare apropiara si indepartata. Hibridarile se fac intre
soiuri, care se caracterizeaza prin continut ridicat de amidon cu graunciori de peste 60-70
microni. Hibridarile indepartate se fac intre soiuri ameliorate din cadrul specie Solanum
tuberosum,S. andigenum, S. riobambense, S.curtilobum.
O atentie deosebita se acorda soiurilor cu durata lunga de vegetatie, care in general sunt mai
bogate in amidon. Exista insa si posibilitatea obtinerii unor forme semitardive cu un continut
ridicat de amidon si substanta uscata. Atat continutul cat si structura amidonului, adica
elementele componente(amiloza si amilopectina) sunt strans legate de genotip. Raportul obisnuit
dintre amiloza si amilopectina este de 28:72. Prin ameliorare se poate realiza un raport in
favorarea continutului de amiloza( MURESAN si colab. 1974).

Dintre metodele de amelioarare a continutului de amidon se poate aminti metoda haploidiei si

dihaploidiei (2 x + 4 x).

Ameliorarea continutului si calitatii proteinei. Continutul de proteina este un character genetic

ereditar care in F1 se transmite dominant.

In legatura cu amelioarea continutului si mai ales a calitatii proteinei, cercetarile scot in evidenta
prezenta tuberinei, bogata in lizina si usor digestibila. Proteina bogata in lizina imprima o calitate
valoroasa soiurilor de masa si furajere.La soiurile timpurii se cere ca prin amelioarare sa se
creeze soiuri care sa imbine continutul ridicat de proteina cu productivitate mare. Calitatea
proteinei se amelioreaza prin folosirea soiurilor soiurilor la care aminoacizii esentiali sunt
prezenti in cantitate mare.

Amelioarea continutului de substanta uscata. Soiurile bogate in substanta uscata au un

randament ridicat. Continutul de substanta uscata au un randament ridicat. Soiuri bogate in
substanta uscata se realizeaza prin selectie clonala, repetata, alegand tubercului de marime
mijlocie , deoarece tuberculii prea mari au un continut scazut de substanta uscata. Ameliorarea
continutului de substanta uscata se realizeaza si cu ajutorul hibridarilor interspecifice.

Amelioarea continutului de vitamine si solatina se realizeaza prin selectie si hibridari si anume

prin selectia clonala individuala in cadrul specie S. tuberosum prin soiuri ameliorate si intre
unele specii bogate in vitamin cum sunt: S. maglia, S. molinae.

Amelioararea insusirilor culinare. Procesul ameliorarii insusirilor culinare necesita cunoasterea

si aprecierea unor corelatii si paralelisme specific. Corelatia dintre comportarea la fierbere si
greutatea specifica a tuberculilor permite caracterizarea timpurie a insusirilor culinare. Greutatea
specifica orienteaza asupra continutului de amidon, substanta uscata, textura si sonsistenta
tuberculilor. Printre insusirile culinare , gustul este o insusire importanta si este determinat
genetic , dar este influentat si de conditiile de dezvoltare ale cartofului. Unele tratamente
fitosanitare pot influenta in mod negative gustul soiurilor de masa. Ca metode de ameliorare a
gustului sunt: selectia, hibridarea, mutageneza si backcrossul iar materialul folosit sunt soiurile
ameliorate.
BIBLIOGRAFIE

A.S.Potlog si colab. - Genetica si ameliorarea calitatii plantelor agricole