FRIGIDERUL ȘI

PRINCIPIUL LUI DE
FUNCȚIONARE.
Un frigider este un aparat sau o instalație pentru producerea și
menținerea frigului, adică a temperaturii mai joase decât a mediului
ambiant, principiu descoperit de Carl von Linde.
Folosirea frigiderelor este larg răspândită în domeniul casnic, fiind
folosite în bucătărie pentru conservarea alimentelor. Instalațiile mai
mari, folosite în industrie și în alimentația publică sunt cunoscute
ca instalații frigorifice.

(Un frigider electric

de la începuturi, cu un
schimbător de căldură
cilindric în partea de
sus.)
Refrigerarea este folosită pentru stocarea alimentelor pentru a inhiba acțiunea
distructivă a bacteriilor, drojdiilor și mucegaiului.
Înainte de inventarea aparatelor mecanice de refrigerare, metodele de păstrare a
alimentelor la rece presupuneau construcția unor beciuri în pământ în care erau
stocate gheața și zăpada din timpul iernii.
Principiul după care funcționează refrigerarea, adică tendința anumitor lichide care se
evaporă de a absorbi căldură, ducând astfel la răcirea aerului dimprejur, a fost
observat încă din urmă cu câteva secole de către chinezi și, ulterior, de către italieni,
însă abia în secolul XVIII scoțianul William Cullen a reușit prima refrigerare
artificială la Universitatea din Glasgow.
 Piesele de bază ale sistemului de răcire sunt:

•Compresorul deplasează
agentul frigorific prin circuitul
de răcire.

•Motorul electric de curent

alternativ asincron
monofazat, cu rotor în
scurtcircuit acționează electric
compresorul.
•Condensatorul format dintr-o reţea
de conducte de lichefiere, montate în
exterior pe partea din spate a
frigiderului, vopsite de obicei în
negru.

•Vaporizatorul, un circuit interior

de răcire, format din canale (ţevi)
interioare prin care curge agentul
frigorific.
•Agentul frigorific este izobutanul (R600) sau propanul (R290).
Un agent frigorific este o substanță folosită ca agent de lucru în
instalații frigorifice sau pompe de căldură, ce suferă reversibil
schimbări de fază de la gaz la lichid, transportând astfel căldura de
la un mediu la altul.
Transferul de căldură se face prin încălzire, vaporizare (trecerea din
stare lichidă în stare gazoasă preluând căldură) și apoi prin răcire și
condensare (trecerea din stare gazoasă în stare lichidă cedând
căldură) la temperaturi scăzute.
Agentul de răcire este fie în stare lichidă, fie în stare gazoasă, în funcţie de
locaţia sa în cadrul reţelei de ţevi la un moment dat.

•Atunci când aerul încălzit de alimentele proaspăt introduce în frigider ia

contact cu ţevile reci din circuitul de răcire, se produce un transfer de căldură
dinspre alimente spre gazul refrigerent (aflat la temperatură joasă), rezultând
o răcire a compartimentului pentru depozitarea alimentelor, respectiv
încălzirea refrigerentului, care curge spre compresor.

•Compresorul presurizează gazul și îi va crește temperatura.Gazul cald

traversează reţeaua de conducte de lichefiere a condensatorului.
Pe măsură ce traversează conductele de lichefiere, gazul eliberează căldura
acumulată. De-a lungul reţelei de conducte, agentul se răceşte suficient pentru
a trece prin condensare în stare lichidă. Procesul de condensare este însoţit de
cedare de căldură.
Agentul de răcire, acum lichid, trece prin valva de expansiune unde va avea
loc vaporizarea şi răcirea sa considerabilă.
(la vaporizare, substanța absoarbe căldură)
Procesul se repetă când agentul de răcire redevine gaz și
rece. Acest ciclu este controlat de un termostat.
Atunci când temperatura din interiorul frigiderului creşte
peste valoarea setată la selectorul de temperatură,
termostatul porneşte compresorul.
În momentul în care interiorul frigiderului a fost adus sub
temperatura de răcire dorită, compresorul este oprit.
Acest mecanism de control permite economisirea energiei
electrice.